MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 606/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 606         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 11 august 2015

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 427 din 9 iunie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (2) şi (4), art. 345 alin. (1), art. 346 alin. (1) şi art. 347 alin (1) din Codul de procedură penală  

 

Decizia nr. 473 din 16 iunie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 86 şi pct. 87 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2014 privind instituirea unor măsuri în domeniul educaţiei, cercetării ştiinţifice şi pentru modificarea unor acte normative     

 

Decizia nr. 474 din 16 iunie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I, V şi X din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind evidenţa persoanelor, actele de identitate ale cetăţenilor români, precum şi actele de rezidenţă ale cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European rezidenţi în România

 

Decizia nr. 487 din 23 iunie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

Decizia nr. 495 din 23 iunie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

            4.408. - Ordin al ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice privind aprobarea fuziunii prin absorbţie a unităţii de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Primară Adventistă Matca” din localitatea Matca de către unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Gimnazială Adventistă Matca” din localitatea Matca

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

            10. - Normă pentru punerea în aplicare a Sistemului de raportare contabilă la 30 iunie 2015 a societăţilor din domeniul asigurărilor

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 427

din 9 Iunie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (2) şi (4), art. 345 alin. (1), art. 346 alin. (1) şi art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (2) şi (4), art. 345 alin. (1), art. 346 alin. (1) şi art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Magda Keresztes şi Gyula Keresztes în Dosarul nr. 8.437/320/2014 al Judecătoriei Târgu Mureş şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.165 D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.200 6/2014 şi nr. 1.251 D/2014, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1), art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală şi, respectiv, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 344 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţii ridicate de Marian Biembea şi, respectiv, Evelin Banev Nikolov în dosarele nr. 2.348/89/2014/a3 şi nr. 21.391/3/2014/a3 ale Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi, respectiv, ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală.

4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.200 D/2014 şi nr. 1.251 D/2014 la Dosarul nr. 1.165 D/2014. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.200 D/2014 şi nr. 1.251 D/2014 la Dosarul nr. 1.165 D/2014, care este primul înregistrat

6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (2) şi art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală şi de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 344 alin. (4) din Codul de procedură penală şi a dispoziţiilor art. 345 alin. (1) şi art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu privire la soluţia legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă “fără participarea procurorului şi a inculpatului

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

7. Prin încheierile din 4 noiembrie 2014,10 noiembrie 2014 şi 28 octombrie 2014, pronunţate în dosarele nr. 8.437/320/2014, nr. 2.348/89/2014/a3 şi nr. 21.391/3/2014/a3, Judecătoria Târgu Mureş, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 344 alin. (2) şi (4), art. 345 alin. (1), art. 346 alin. (1) şi art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Magda Keresztes şi Gyula Keresztes, Marian Biembea şi, respectiv, Evelin Banev Nikolov în cauze având ca obiect stabilirea vinovăţiei inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de furt calificat şi tăinuire, prevăzute la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) lit. b) şi la art. 270 alin. (1) din Codul penal, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită, prevăzută la art. 290 alin, (i) din Codul penal şi, respectiv, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formele prevăzute la art. 2 şi 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că procedura prevăzută la art. 345 alin. (1) şi art. 344 alin. (2) şi (4) din Codul de procedură penală este lipsită de efectivitate şi contradictorialitate în privinţa părţii civile şi a părţii responsabile civilmente, întrucât judecătorul se pronunţă numai cu privire la cererile şi excepţiile ridicate de inculpat, în timp ce participanţii la procesul penal anterior arătaţi nu au acces la acest act de justiţie. Se susţine că prevederile art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală discriminează partea civilă şi partea responsabilă civilmente în raport cu inculpatul, de vreme ce doar acestuia din urmă îi este comunicat rechizitoriul şi, după caz, traducerea autorizată a acestuia, pentru a putea formula excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Se observă, totodată, că procedura în faţa camerei preliminare, aşa cum este reglementată prin art. 344 alin. (2) şi (4), art. 345 alin. (1), art. 346 alin. (1) şi art. 347 alin, (1) din Codul de procedură penală, are un rol decisiv în ceea ce priveşte evoluţia şi soluţionarea procesului penal, motiv pentru care aceasta trebuie să asigure egalitatea de arme, care presupune ca fiecare participant la procesul penal să îşi poată prezenta punctul de vedere în faţa instanţei penale în condiţii care să nu îl dezavantajeze în raport cu ceilalţi participanţi.

9. Judecătoria Târgu Mureş şi Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarele nr. 1.165 D/2014 şi nr. 1.200 D/2014, opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere finalitatea urmărită de legiuitor prin introducerea textelor criticate. Se arată că procedura de cameră preliminară nu presupune o judecată propriu-zisă, în cadrul ei nefiind pusă în discuţie temeinicia probelor, ci doar legalitatea administrării acestora, şi nefiind dispusă completarea urmăririi penale, în sensul administrării de probe în scopul confirmării în integralitate a stării de fapt indicate în plângere. Se observă că acestea sunt de competenţa instanţei care soluţionează fondul cauzei, şi nu a judecătorului de cameră preliminară. Se susţine, de asemenea, că faptul că rechizitoriul se comunică doar inculpatului, conform art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală, nu afectează restul participanţilor la procesul penal şi nu îi pune pe aceştia într-o situaţie procesuală inferioară faţă de inculpat. Se arată că, potrivit vechii reglementări, actul de sesizare a instanţei era comunicat doar inculpaţilor aflaţi în stare de deţinere, ca modalitate de asigurare a exercitării dreptului la apărare. Se mai observă că textele criticate nu prejudiciază în niciun fel drepturile inculpatului, în faza procesuală a camerei preliminare, întrucât acesta are acces la dosar atât personal, cât şi prin apărător, putând lua cunoştinţă în orice moment de actele şi lucrările din cuprinsul său. Se susţine că nu este necesară o corespondenţă excesivă cu inculpatul în etapa procesuală anterior referită şi că o astfel de corespondenţă ar duce la tergiversarea cauzei.

10. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 1.251 D/2014,  opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Se arată că dispoziţiile art. 344 alin. (4) din Codul de procedură penală nu asigură echilibrul necesar între acuzare şi apărare. Se arată că, potrivit prevederilor art. 344 alin. (4) din Codul de procedură penală, procurorul ia cunoştinţă de cererile şi excepţiile formulate de inculpat şi poate formula răspuns scris la acestea, însă acest răspuns nu este comunicat inculpatului, iar, la rândul său, instanţa poate invoca din oficiu excepţii, care vor fi comunicate procurorului, dar nu şi inculpatului. Se susţine că aceste aspecte contravin normelor constituţionale şi celor europene invocate de autorul excepţiei. Instanţa arată, totodată, că, dincolo de aspectele invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, procedura de cameră preliminară se desfăşoară exclusiv între procuror şi inculpat, prin intermediul judecătorului de cameră preliminară, cu ignorarea totală a persoanei vătămate, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente, ceea ce constituie viciul fundamental” al reglementării acesteia.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

12. Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă, întrucât, prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea prevederilor art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1) şi art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală

13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 344 alin. (2) şi (4), art. 345 alin. (1), art. 346 alin. (1)şi art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

- Art. 344 alin. (2) şi (4): “(2) Copia certificată a rechizitoriului şi, după caz, traducerea autorizată a acestuia se comunică inculpatului la locul de deţinere ori, după caz, la adresa unde locuieşte sau fa adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedură, aducându-i-se totodată la cunoştinţă obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-şi angaja un apărător şi termenul în care, de la data comunicării, poate formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Termenul este stabilit de către judecătorul de cameră preliminară, în funcţie de complexitatea şi particularităţile cauzei, dar nu poate fi mai scurt de 20 de zile. [...]

(4) La expirarea termenelor prevăzute la alin. (2) şi (3), judecătorul de cameră preliminară comunică cererile şi excepţiile formulate de către inculpat ori excepţiile ridicate din oficiu parchetului, care poate răspunde în scris, în termen de 10 zile de la comunicare

- Art. 345 alin. (1): “Dacă s-au formulat cereri şi excepţii ori a ridicat din oficiu excepţii, judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra acestora, prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului şi a inculpatului, la expirarea termenului prevăzut la art. 344 alin.. (4).”;

- Art. 346 alin. (1): “Judecătorul de cameră preliminară hotărăşte prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului şi a inculpatului. Încheierea se comunică de îndată procurorului şi inculpatului.

- Art. 347 alin. (1): (1) în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii prevăzute la art. 346 alin. (1), procurorul şi inculpatul pot face contestaţie cu privire la modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor; precum şi împotriva soluţiilor prevăzute la art. 346 alin. (3)-(5).”

16. Se susţine că textele criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 cu privire la accesul liber la justiţie şi art. 24 referitor la dreptul la apărare, precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra constituţionalităţii prevederilor art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 776 din 18 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 19 februarie 2015 şi Decizia nr. 780 din 18 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 13 februarie 2015, prin care a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate invocată.

18. Astfel, prin Decizia nr. 776 din 18 decembrie 2014, paragraful 15, Curtea a reţinut că, potrivit textului criticat, copia certificată a rechizitoriului şi, după caz, traducerea autorizată a acestuia se comunică inculpatului la locul de deţinere ori, după caz, la adresa unde locuieşte sau la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedură. Potrivit aceleiaşi norme, inculpatului i se aduce, totodată, la cunoştinţă obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-şi angaja un apărător şi termenul în care, de la data comunicării, poate formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Conform art. 329 alin. (1) din Codul de procedura penală, Curtea a constatat că rechizitoriul reprezintă actul de sesizare a instanţei de judecată, acesta limitându-se la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, potrivit art. 328 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală. Întrucât prin rechizitoriu se formulează o acuzaţie în materie penală, acesta se comunică persoanei astfel acuzate.

19. Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că, din perspectiva exigenţelor dreptului la un proces echitabil, este suficient să li se asigure părţilor posibilitatea participării în aceasta etapă procesuală, judecătorul putând decide asupra finalizării procedurii în camera preliminară şi fără participarea părţilor atât timp cât acestea au fost legal citate. Curtea a mai reţinut că, potrivit art. 32 din Codul de procedură penală, pe lângă inculpat, partea civilă şi partea responsabilă civilmente sunt părţi în procesul penal. În ceea ce priveşte partea responsabilă civilmente, Curtea a constatat că, deşi nu se identifică, din reglementarea obligaţiilor care îi incumbă părţii responsabile civilmente reiese că aceasta împreună cu inculpatul formează un grup procesual obligat la repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune. Astfel, partea responsabilă civilmente are interesul înlăturării condiţiilor care ar atrage răspunderea sa civilă.

20. Mai mult decât atât, Curtea a reţinut că, potrivit art. 85 alin. (1) şi art. 87 alin. (1) din Codul de procedură penală, atât partea civilă, cât şi partea responsabilă civilmente se bucură de drepturile prevăzute la art. 81 din acelaşi cod, dintre care Curtea reţine dreptul acestora de a propune administrarea de probe de către organele judiciare, de a ridica excepţii şi de a pune concluzii, de a formula orice alte cereri ce ţin de soluţionarea laturii penale a cauzei şi de a consulta dosarul, în condiţiile legii.

21. Din această perspectivă, Curtea a apreciat că părţii civile şi celei civilmente responsabile nu le este străin interesul pentru soluţionarea laturii penale a procesului, în condiţiile în care de stabilirea existenţei faptei penale şi a vinovăţiei inculpatului judecat în cauză depinde şi soluţionarea laturii civile a procesului. Mai mult, cu acelaşi prilej, Curtea a reţinut că partea civilă, partea civilmente responsabilă şi inculpatul au aceeaşi calitate, de părţi, şi, prin urmare, se află în aceeaşi situaţie.

22. Curtea a observat, de asemenea, ca fiind stabilit deja faptul că prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale trebuie respectate de legiuitor şi atunci când reglementează în domeniul procedurilor penale care nu ţin de rezolvarea cauzei pe fond, inclusiv în ceea ce priveşte procedura camerei preliminare. Astfel, Curtea a apreciat că, din perspectiva principiului contradictorialităţii, atât părţii civile, cât şi părţii civilmente responsabile trebuie să li se ofere aceleaşi drepturi ca şi inculpatului.

23. Având în vedere cele anterior arătate, Curtea constată că, odată citate, partea civilă şi partea responsabilă civilmente iau cunoştinţă despre desfăşurarea procedurii în faţa judecătorului de cameră preliminară şi au dreptul să consulte toate documentele existente în dosarul cauzei, inclusiv rechizitoriul, fiindu-le asigurate, în acest fel, toate drepturile şi garanţiile procesuale pe care dreptul la un proces echitabil le presupune în faza procesuală analizată.

24. Aşa fiind, prin Decizia nr. 776 din 18 decembrie 2014, Curtea a constatat că împrejurarea potrivit căreia numai inculpatului i se comunică o copie certificată a rechizitoriului şi, după caz, traducerea autorizată a acestuia nu echivalează cu afectarea dreptului la un proces echitabil ori cu înfrângerea egalităţii cetăţenilor în faţa legii, deoarece este firesc ca actul de inculpare să fie comunicat doar persoanei vizate. De altfel, Curtea a reţinut că art. 6 paragraful 3 lit. a) din Convenţie obligă statele să respecte dreptul oricărui acuzat, indiferent că este privat sau nu de libertate, să fie informat în cel mai scurt timp asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa.

25. Având în vedere aceste raţiuni, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală.

26. Prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, reţinând că acestea reglementează contestaţia cu privire la modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor în procedura camerei preliminare, precum şi împotriva soluţiilor prevăzute de art. 346 alin. (3) şi (5) din acelaşi cod. Curtea a constatat că dispoziţiile criticate nu impietează asupra drepturilor procesuale ale procurorului şi inculpatului, motiv pentru care excepţia apare ca fiind neîntemeiată.

27. Curtea reţine că, prin aceeaşi Decizie nr. 641 din 11 noiembrie 2014, mai sus referită, a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 344 aţin. (4) din Codul de procedură penală, precum şi faptul că soluţia legislativă cuprinsă în art. 345 alin. (1) şi în art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă “fără participarea procurorului şi a inculpatului* este neconstituţională.

28. Potrivit prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, “nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. Întrucât încheierile de sesizare a Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate au fost pronunţate pe datele de 4 noiembrie 2014, 10 noiembrie 2014 şi 28 octombrie 2014, iar constatarea neconstituţionalităţii textului criticat a intervenit, prin pronunţarea şi publicarea Deciziei nr. 641 din 11 noiembrie 2014, după datele încheierilor anterior referite, urmează ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1) şi art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală să fie respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea Decizia nr. 531 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 12 februarie 2014).

29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Magda Keresztes şi Gyula Keresztes în Dosarul nr. 8.437/320/2014 al Judecătoriei Târgu Mureş şi constată că dispoziţiile art. 344 alin. (2) şi art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Magda Keresztes, Gyula Keresztes, Marian Blembea şi Evelin Banev Nikolov în dosarele nr. 8.437/320/2014, nr. 2.348/89/2014/a3 şi nr. 21.391/3/2014/a3 ale Judecătoriei Târgu Mureş, Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi, respectiv, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi a dispoziţiilor art. 345 alin, (1) şi art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu privire la soluţia legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă “fără participarea procurorului şi a inculpatului”, excepţie ridicată de Magda Keresztes, Gyula Keresztes şi Marian Blembea în dosarele nr. 8.437/320/2014 şi nr. 2.348/89/2014/a3 ale Judecătoriei Târgu Mureş şi Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Mureş, Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 9 iunie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 473

din 16 iunie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 86 şi pct. 87 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2014 privind instituirea unor măsuri în domeniul educaţiei, cercetării ştiinţifice şi pentru modificarea unor acte normative

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 86 şi pct. 87 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2014 privind instituirea unor măsuri în domeniul educaţiei, cercetării ştiinţifice şi pentru modificarea unor acte normative, excepţie ridicată de Maricica Grădinaru în Dosarul nr. 4.006/40/2014 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă, şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 334D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Prim-magistratul-asistent referă că partea Casa Naţională de Pensii Publice a depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 491D/2015, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Lizeta Lohan în Dosarul nr. 3.939/40/2014 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă.

4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Prim-magistratul-asistent referă că partea Casa Naţională de Pensii Publice a depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

5. Având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în cele două dosare, preşedintele pune în discuţie, din oficiu, problema conexării lor. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a cauzelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 491 D/2015 la Dosarul nr. 334D/2015, care a fost primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

7. Prin încheierile din 18 februarie 2015 şi, respectiv, 10 martie 2015, pronunţate în Dosarul nr. 4.006/40/2014 şi, respectiv, nr. 3.939/40/2014, Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 86 şi pct. 87 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2014 privind instituirea unor măsuri în domeniul educaţiei, cercetării ştiinţifice şt pentru modificarea unor acte normative, excepţie ridicată de Maricica Grădinaru şi, respectiv, Lohan Lizeta în cadrul contestaţiilor formulate împotriva deciziei de respingere a pensiei pentru limită de vârstă.

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, identică în cele două cauze, se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece discriminează cadrele didactice, care sunt obligate să muncească şi după vârsta legală de pensionare, chiar dacă nu doresc acest lucru, până la finalul anului şcolar respectiv, în timp ce în orice alt domeniu de activitate drepturile de pensie se pot obţine imediat după împlinirea vârstei de pensionare. Se susţine, de asemenea, că prin întârzierea momentului pensionării efective până la sfârşitul anului şcolar cadrul didactic este practic forţat să muncească împotriva voinţei sale”.

9. Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Arată că din expunerea de motive a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2014 nu rezultă care este urgenţa în adoptarea acestui act normativ în condiţiile în care la data publicării actului în Monitorul Oficial al României, Partea I, deja activitatea efectivă de predare încetase în condiţiile în care cursurile s-au încheiat la data de 20 iunie 2014 conform art. 2 din Ordinul ministerului educaţiei naţionale nr. 3.818/2013 privind structura anului şcolar 2013-2014. Arată, totodată, că prevederile criticate pot fi considerate discriminatorii în raport cu prevederile art. 16 din Constituţie în condiţiile în care personalul didactic de predare nu ar putea beneficia de drepturi de pensie la data împlinirii condiţiilor privind vârsta standard de pensionare în comparaţie cu toate celelalte categorii sociale ce au dreptul, conform Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, să solicite acordarea acestui drept la data împlinirii vârstei stabilite de lege şi, respectiv, în comparaţie cu personalul didactic de control şi îndrumare care, potrivit art. 284 alin. (3) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, pentru motive temeinice poate solicita pensionarea şi în timpul anului şcolar, cu aprobarea consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ, respectiv al inspectoratului şcolar.

10. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

11. Avocatul Poporului a transmis punctele sale de vedere prin adresele nr. 2.985 din 1 aprilie 2015 şi nr. 3.961 din 18 mai 2015, înregistrate la Curtea Constituţională cu nr. 2.118 din 6 aprilie 2015, respectiv nr. 3.006 din 21 mai 2015, prin care apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Arată că dispoziţiile legale criticate stabilesc una dintre condiţiile speciale de înscriere la pensie a unei categorii de titulari ai dreptului la pensie aflate într-o situaţie specială, respectiv înscrierea la pensie a cadrelor didactice numai la terminarea anului şcolar. În acest sens, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (deciziile nr. 352/2005 şi nr. 652/2007) s-a stabilit că regula generală referitoare la pensionarea cadrelor didactice numai la terminarea anului şcolar este justificată şi cerută de interesul general legat de asigurarea continuităţii, fără perturbări, a procesului instructiv-educaţional. În plus, principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, astfel că, dacă unor situaţii egale trebuie să le corespunda un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării are loc atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă, ipoteză ce nu corespunde situaţiei prezentate în cauză.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îi constituie dispoziţiile art. I pct. 86 şi pct. 87 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2014 privind instituirea unor măsuri în domeniul educaţiei, cercetării ştiinţifice şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 30 iunie 2014, având următorul cuprins:

“Art. I. - Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

[...]

86. La articolul 284, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«(2) Personalul didactic de predare, de conducere, de îndrumare şi control se pensionează pentru limită de vârstă, anticipat şi anticipat parţial, la data încheierii anului şcolar în care împlineşte vârsta standard de pensionare sau, după caz, în situaţia pensiei anticipate şi anticipate parţială, vârsta standard redusă cu cei mult 5 ani.»

87. La articolului 284, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (21), cu următorul cuprins:

«(21) Prin derogare de la art. 56 alin. (1)  lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul personalului didactic care se pensionează în condiţiile alin. (2), contractul individual de muncă încetează de drept la data comunicării deciziei de admitere a cererii de pensionare

15. În opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi şi art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, cu raportare la art. 14 şi art. 4 pct. 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de această convenţie trebuie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională ori socială, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie şi, respectiv, potrivit cărora nimeni nu poate fi constrâns să execute o muncă forţată ori obligatorie.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat, în jurisprudenţa sa, asupra unei soluţii legislative similare, cuprinsă în art. 127 alin. (1) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 158 din 16 iulie 1997. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că tratamentul juridic diferenţiat în materia pensionării cadrelor didactice este instituit de legiuitor în considerarea situaţiei diferite în care se află personalul didactic faţă de alte categorii de persoane îndreptăţite la pensia pentru limită de vârstă. Este evident că încetarea activităţii unui cadru didactic în timpul anului şcolar sau universitar ar provoca, contrar interesului general, perturbări în buna desfăşurare a procesului instructiv-educativ.” în continuare, faţă de jurisprudenţa sa constantă în care a statuat că instituirea unui tratament juridic diferenţiat pentru persoanele care se află, în mod obiectiv, în situaţii diferite nu reprezintă un privilegiu sau o discriminare contrară principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice”, Curtea a constatat că textul de lege criticat nu încalcă principiul egalităţii în drepturi. De asemenea, Având în vedere aceleaşi raţiuni ale textului de lege criticat, ce ţin de necesitatea ocrotirii unui interes general”, Curtea a constatat că acesta este în deplin acord atât cu limitele constituţionale impuse legiuitorului cu privire la posibilitatea restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, cât şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în care s-a statuat că o astfel de restrângere trebuie Să urmărească un scop legitim şi să existe un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit, fără ca prin aceasta să se aducă atingere însăşi substanţei dreptului” (a se vedea Decizia nr. 352 din 28 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 24 august 2005).

17. Tot astfel, prin Decizia nr. 652 din 28 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 27 august 2007, Curtea a reţinut că aceleaşi dispoziţii legale nu impun munca forţată, ci stabilesc una dintre condiţiile speciale de înscriere la pensie a unei categorii de titulari ai dreptului la pensie aflate într-o situaţie specială, respectiv înscrierea la pensie a cadrelor didactice numai la terminarea anului şcolar. Stabilirea unor condiţii sau criterii speciale pentru acordarea drepturilor de asigurări sociale, în considerarea situaţiei deosebite în care se află anumite categorii de beneficiari, fără a aduce atingere dreptului însuşi, intră în competenţa exclusivă a legiuitorului, potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituţie.”

18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele enunţate de Curtea Constituţională în precedent se menţin, fundamentând soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Maricica Grădinaru şi, respectiv, Lizeta Lohan în dosarele nr. 4.006/40/2014 şi, respectiv, nr. 3.939/40/2014 ale Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. I pct. 86 şi pct. 87 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2014 privind instituirea unor măsuri în domeniul educaţiei, cercetării ştiinţifice şi pentru modificarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 iunie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 474

din 16 iunie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I, V şi X din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind evidenţa persoanelor, actele de identitate ale cetăţenilor români, precum şi actele de rezidenţă ale cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European rezidenţi în România

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I, V şi X din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind evidenţa persoanelor, actele de identitate ale cetăţenilor români, precum şi actele de rezidenţă ale cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European rezidenţi în România, excepţie ridicată de Daniel Doandeş în Dosarul nr. 4.133/95/2014 al Tribunalului Gorj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 123D/2015.

2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 9 iunie 2015, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, având în vedere cererea formulată de autorul excepţiei prin care a solicitat amânarea pronunţării în vederea depunerii de concluzii scrise, în temeiul dispoziţiilor art. 57 din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 16 iunie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin încheierea din 15 decembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 4.133/95/2014, Tribunalul Gorj - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I, V şi X din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind evidenţa persoanelor, actele de identitate ale cetăţenilor români, precum şi actele de rezidenţă ale cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European rezidenţi în România, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 235/2013. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantul Daniel Doandeş în cadrul soluţionării unei cauze de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea cererii prin care acesta solicită fie menţinerea cărţii de identitate actuale, fie emiterea unei cărţi de identitate care să nu conţină mediu de stocare electronic”.

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, potrivit Legii nr. 235/2013 care modifică Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2012, cetăţenii români pot opta pentru: cartea de identitate simplă (care va conţine suportul de memorie - cip - de identificare pentru cârdul de sănătate) şi cartea electronică de identitate în două variante, şi anume cu două elemente biometrice (imagine facială şi impresiuni papilare a două degete), respectiv cu un singur element (imaginea facială). Deşi art. 16 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2012 legiferează un drept de opţiune” între o carte de identitate (simplă) şi una electronică, faptic această opţiune rămâne doar la nivel normativ-declarativ, fără nicio garanţie reală la care este obligat statul, prin instituţiile sale în condiţiile prevederilor constituţionale exprese conţinute în art. 29 [...], precum şi în art. 26 alin. (1).

5. Astfel, susţine autorul excepţiei, cartea simplă” de identitate va conţine obligatoriu un mediu de stocare electronic (cip) pentru cârdul de sănătate”, ceea ce îi afectează integral identitatea, fiind contrar convingerilor sale intime”. Faţă de dispoziţiile constituţionale care apără şi garantează libertatea de gândire şi de conştiinţă, în acord cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, dar şi cu art. 18 din Pactul internaţional cu privire la drepturi civile şi politice, susţine că acest drept include dreptul de a avea sau a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa. Legiferarea specială a protecţiei libertăţii de conştiinţă este deplin justificată de importanţa deosebită a acesteia pentru existenţa persoanei. În acord cu acest principiu al protecţiei speciale a libertăţii de conştiinţă, deja la nivel european, Marea Britanie a renunţat la documentele de identitate electronice, iar Consiliul Constituţional din Franţa a pronunţat Decizia nr. 652 din 22 martie 2012 privind neconstituţionalitatea Legii referitoare la actele electronice de identitate. În Finlanda, introducerea cârdurilor electronice de identitate este considerată un eşec din moment ce numai 300.000 de cetăţeni din 5 milioane vizaţi au optat pentru un astfel de cârd, în Suedia, situaţia este similară, numai 100.000 de cetăţeni (1%) utilizau un astfel de cârd în iunie 2012, iar Bulgaria, Cipru, Cehia, Danemarca, Irlanda, Lituania nu au cârduri electronice de identitate pentru populaţie şi nici nu există planuri privind introducerea lor conform unui studiu al ENISA”. Autorul excepţiei mai arată că, încă din anul 2004, raportorul Parlamentului European Ole Sorensen a atras atenţia că biometria şi documentele electronice reprezintă un pas către stocarea centralizată şi sistematică a datelor cu caracter personal, ceea ce ar echivala cu utilizarea unui baros pentru a sparge o nucă” şi a evidenţiat faptul că o astfel de bază de date ar afecta protecţia drepturilor cetăţeneşti, în special dreptul la viaţa privată. În România, societatea civilă este cvasiunanim împotriva actelor de identitate electronice. Un număr de 46 de organizaţii nonguvernamentale au sesizat Guvernul României în legătură cu această problemă, prin memoriul la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2012. Mai susţine că buletinul care conţine un mediu de Stocare” pentru viitorul cârd de sănătate încalcă libertatea de conştiinţă, iar Legea nr. 235/2013 încalcă dreptul la exercitarea cetăţeniei şi restrânge exerciţiul drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

6. Tribunalul Gorj - Secţia contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale referitoare la libertatea de gândire, conştiinţă şi religie.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Avocatul Poporului consideră, în esenţă, că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor art. 26 şi nici celor privind cetăţenia din Constituţie, deoarece actul de identitate electronic trebuie limitat strict la un proces de verificare, făcând dovada datelor de stare civilă şi de identificare în anumite sisteme informatice de către persoanele autorizate. Referitor la încălcarea art. 29 din Constituţie, consideră că dispoziţiile de lege criticate nu contravin acestei norme constituţionale, iar, cu privire la celelalte texte din Constituţie invocate, apreciază că acestea nu au incidenţă în cauza de faţă.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, concluziile scrise şi înscrisurile depuse la dosar de autorul excepţiei, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în dispozitivul încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile art. I, V şi X din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind evidenţa persoanelor, actele de identitate ale cetăţenilor români, precum şi actele de rezidenţă ale cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European rezidenţi în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 18 decembrie 2012, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 235/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 442 din 19 iulie 2013.

Art. I modifică şi completează Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 719 din 12 octombrie 2011. Potrivit art. 16 din aceasta, în forma modificată prin Legea nr. 235/2013, “(1) Cartea de Identitate se eliberează:

a) cu valabilitate de 4 ani, pentru persoanele cu vârsta cuprinsă intre 14 şi 18 ani;

b) cu valabilitate de 7 ani, pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 18 şi 25 de ani;

c) cu valabilitate de 10 ani, după împlinirea vârstei de 25 de ani;

d) cu valabilitate nelimitată, după împlinirea vârstei de 55 de ani.

(2) De la data punerii în circulaţie a cărţii electronice de identitate, cartea de identitate şi cartea electronică de identitate se eliberează:

a) cu valabilitate de 4 ani, pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între Uşi 18 ani;

b) cu valabilitate de 10 ani, după împlinirea vârstei de 18 ani, cu excepţia cărţii electronice de identitate prevăzute la art. 17 alin. (6) lit. a), care se eliberează cu termen de valabilitate de 5 ani.

(3) De la data punerii în circulaţie a cărţii electronice de identitate, cetăţenii români pot opta pentru eliberarea:

a) unei cărţi de identitate;

b) unei cărţi electronice de identitate, în una dintre variantele prevăzute la art. 17 alin. (6). “

Art. V modifică şi completează Ordonanţa Guvernului nr. 69/2002 privind regimul juridic al cărţii electronice de identitate, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 15 septembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, titlul acestei Ordonanţe a Guvernului va avea următorul cuprins: “Ordonanţă privind unele măsuri pentru operaţionalizarea sistemului informatic de emitere şi punere în circulaţie a documentelor electronice de identitate şi rezidenţă”, iar art. 1 alin. (1) prevede următoarele: “Până la data de 31 martie 2014 se va realiza o platformă-pilot pentru constituirea sistemului informatic de emitere a cărţii electronice de identitate şi punerea în circulaţie a cărţii electronice de identitate şi a cârpi electronice de rezidenţă.”

Art. X are următorul cuprins: “(1) Până la asigurarea suportului tehnic necesar pentru eliberarea cărţii electronice de identitate şi a cărţii electronice de rezidenţă, cărţile de identitate, cărţile de rezidenţă şi cărţile de alegător se produc şi se eliberează potrivit dispoziţiilor aplicabile până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(2) De la data asigurării suportului tehnic necesar pentru eliberarea cărţii electronice de identitate şi a cărţii electronice de rezidenţă, autorităţile competente eliberează cărţile de identitate, cărţile de alegător şi cărţile de rezidenţă, numai în formatul realizat potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 69/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă.

(3) Cărţile de identitate provizorii şi cărţile de alegător se produc şi se eliberează potrivit dispoziţiilor aplicabile actelor de identitate.

(4) Menţiunile care se înscriu în cărţile de identitate şi în cărţile de identitate provizorii se realizează potrivit dispoziţiilor aplicabile actelor de identitate care le conţin.

(5) Datele biometrice pentru cartea electronică de identitate se colectează după cum urmează:

a) la sediile serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor pentru cartea electronică de identitate care conţine, ca dată biometrică, numai imaginea facială;

b) la sediile serviciilor publice comunitare de evidenţă şi eliberare a paşapoartelor simple, cu echipamentele din dotarea acestora, pentru cartea electronică de identitate care conţine ca date biometrice atât imaginea facial, cât şi imaginile impresiunilor papilare, până la asigurarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor cu echipamentele şi produsele software necesare preluării imaginilor impresiunilor papilare.

(6) Datele biometrice pentru cartea electronică de rezidenţă se colectează de către Inspectoratul General pentru Imigrări, cu echipamentele utilizate la paşapoartele electronice şi la permisele de şedere pentru cetăţenii străini.

(7) Datele pentru cartea de identitate şi datele biometrice pentru cartea electronică de identitate se colectează, pentru cetăţenii români aflaţi în străinătate, de către Ministerul Afacerilor Externe, cu echipamentele utilizate la paşapoartele electronice, aflate în dotarea sa şi a misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare. “

12. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 5 alin. (2) potrivit căruia “Cetăţenia română nu poate fi retrasă aceluia care a dobândit-o prin naştere”, art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, art. 23 privind libertatea individuală, art. 26 privind viaţa intimă, familială şi privată, art. 29 privind libertatea conştiinţei, art. 36 alin. (1) privind dreptul la vot, art. 37 privind dreptul de a fi ales, art. 40 alin. (1) privind dreptul de asociere, art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată, art. 46 privind dreptul la moştenire, art. 48 privind familia, art. 50 privind protecţia persoanelor cu handicap, art. 51 privind dreptul de petiţionare şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, aşa cum se menţionează în Expunerea de motive, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2012 a fost adoptată În baza necesităţii alinierii la iniţiativele europene în materia evidenţei persoanelor şi a e-serviciilor, respectiv preocupările de interconectare a sistemelor referitoare la identitatea electronică, pentru crearea premiselor necesare introducerii şi compatibilizării soluţiilor de e-adminstraţie, în concordanţă cu obiectivele care se subscriu proiectului european la scară largă, STORK (Secure idenTity acrOss boRders linKed), care îşi propune să implementeze recunoaşterea la scară europeană a identităţii electronice, ceea ce va permite întreprinderilor, cetăţenilor şi funcţionarilor din administraţiile publice să îşi utilizeze, în oricare dintre statele membre, identitatea electronică atribuită la nivel naţional; [...] ţinând cont de obligaţiile asumate de către România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, sub sancţiunea declanşării procedurii privind neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de art. 258 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, de introducere în cursul anului 2012 a elementelor biometrice de identificare în permisele de mic trafic de frontieră.”

14. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2012 modifică şi completează, printre altele, şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, prevăzând la art. 16 alin. (3) din aceasta, în forma modificată prin Legea nr. 235/2013, că, De la data punerii în circulaţie a cărţii electronice de identitate”, cetăţenii români pot opta pentru eliberarea unei cărţi de identitate sau a unei cărţi electronice de identitate, în una dintre variantele prevăzute la art. 17 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005).

15. Însă, deşi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2012 a Intrat în vigoare la data de 12 decembrie 2012, iar Legea nr. 235/2013, de aprobare a acesteia, cu modificări şi completări, a intrat în vigoare la data de 22 iulie 2013, aşa cum prevede art. X din ordonanţa de urgenţă, care instituie dispoziţii tranzitorii, până la asigurarea suportului tehnic necesar pentru eliberarea cărţii electronice de identitate şi a cărţii electronice de rezidenţă, cărţile de identitate, cărţile de rezidenţă şi cărţile de alegător se produc şi se eliberează potrivit dispoziţiilor aplicabile până la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2012. Totodată, art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2012 introduce art. 411 în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi a cetăţenilor Confederaţiei Elveţiene, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 2 noiembrie 2011, potrivit căruia, De la data stabilită prin hotărâre a Guvernului pentru punerea în circulaţie a cărţii electronice de identitate”, cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene şi membrii de familie ai acestora pot solicita eliberarea unei cărţi de rezidenţă sau a unei cărţi electronice de rezidenţă.

16. Prin urmare, Curtea constată că, aşa cum reiese din prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 235/2013, data punerii în circulaţie a cărţii electronice de identitate se va stabili prin hotărâre a Guvernului, după asigurarea suportului tehnic necesar pentru eliberarea cărţii electronice de identitate şi a cărţii electronice de rezidenţă. Astfel, până la data punerii în circulaţie a cărţii electronice de identitate, ultraactivează prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, în forma anterioară modificărilor şi completărilor aduse acesteia prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2012.

17. Curtea reţine că litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate îl reprezintă acţiunea în contencios administrativ, având ca obiect obligaţia de a face, prin care reclamantul - autor al excepţiei de neconstituţionalitate a arătat că la data de 7 august 2014 îi expira valabilitatea cărţii de identitate şi că nu doreşte ca noua carte de identitate să-i fie eliberată în format electronic aşa cum prevăd dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2012. În acest scop a solicitat suspendarea procedurii de emitere a cărţii de identitate şi menţinerea valabilităţii celei care expiră.

18. Având în vedere acestea şi ţinând cont de critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate care introduc obligativitatea emiterii cărţilor de identitate şi a cărţilor electronice de identitate în forma reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2012 sunt neconstituţionale, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate nu se aplică în litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, având în vedere dispoziţiile tranzitorii ale art. X din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2012, precum şi faptul că nu au fost puse încă în circulaţie cărţile electronice de identitate. Astfel, dispoziţiile de lege referitoare la cărţile electronice de identitate se vor aplica “ia data asigurării suportului tehnic necesar pentru eliberarea /or”, dată ce urmează a fi stabilită prin hotărâre a Guvernului. De altfel, şi instanţa judecătorească ce a soluţionat acţiunea formulată a reţinut că la acest moment nu există opţiunea eliberării unei cărţi electronice de identitate, deoarece nu există tehnica necesară.

19. Prin urmare, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu au incidenţă în cauza în cadrul căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate şi, în consecinţă, în temeiul art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a acestora urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I, V şi X din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind evidenţa persoanelor, actele de identitate ale cetăţenilor români, precum şi actele de rezidenţă ale cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European rezidenţi în România, excepţie ridicată de Daniei Doandeş în Dosarul nr. 4.133/95/2014 al Tribunalului Gorj - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Gorj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 iunie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 487

din 23 iunie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Floare-Elena Pop în Dosarul nr. 29.133/3/2013 al Tribunalului Bucureşti Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă personal autoarea excepţiei de neconstituţionalitate. Se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită Curţii să aibă în vedere notele scrise depuse la dosarul cauzei şi să admită excepţia de neconstituţionalitate, având în vedere conjunctura economică actuală a ţării şi să i se dea, astfel, posibilitatea recalculării pensiei cu indicele de corecţie prevăzut la art. 170 din Legea nr. 263/2010, în conformitate cu veniturile sale sau în cuantum egal cu 1,17 (egal cu cel al persoanelor al căror drept la pensie s-a născut până la data de 23 ianuarie 2013). În acest context, prezintă anumite aspecte din activitatea desfăşurată în perioada anterioară pensionării. În final, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel încât să-i fie majorată pensia cu 200 lei brut.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 698 din 27 noiembrie 2014 şi Decizia nr. 104 din 3 martie 2015.

5. Preşedintele Curţii, în temeiul art. 216 alin. (2) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, acordă cuvântul, în replică, autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care arată faptul că nu se regăseşte în ipoteza deciziilor menţionate de reprezentantul Ministerului Public.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin încheierea din 4 decembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 29.133/3/2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Floare-Elena Pop într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la o decizie de pensionare.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine. În esenţă, că dispoziţiile art. III alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 sunt neconstituţionale, deoarece, prin stabilirea indicelui de corecţie la valoarea de 1,06 pentru anul 2013, fără a mai fi necesară aplicarea formulei de calcul la care face trimitere art. 170 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, este privată, în fapt, de dreptul la un calcul corect şi just al pensiei. Astfel, apreciază că se creează o inegalitate între aceasta şi persoanele pensionate ulterior aplicării prevederilor ordonanţei de urgenţă.

8. De asemenea, arată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 nu prevăd posibilitatea ca, începând cu anul 2014, să poată beneficia de o recalculare a pensiei în baza unui indice de corecţie stabilit conform art. 170 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 şi, astfel, consideră că este lipsită de dreptul la o pensie corectă stabilită în baza legii pentru a-şi putea asigura un nivel de trai decent, în conformitate cu art. 47 din Constituţie. În acest context, arată că înţelege să critice modul în care au fost adoptate de către legiuitor prevederile legale criticate, din perspectiva egalităţii în drepturi, acestea conducând în mod definitiv şi vădit abuziv, fără posibilitatea ulterioară de remediere, la micşorarea sine die a dreptului la pensie, pe fondul unui deficit bugetar. Or, deficitul bugetar invocat de legiuitor, care a stat la baza emiterii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013, se caracterizează în mod evident printr-un caracter vremelnic, excepţional, care nu poate dura sine die, fapt dovedit în prezent de informaţiile publice în sensul creşterii economice a ţării.

9. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale arată că prin reglementarea aplicării unui indice de corecţie diferit persoanelor pensionate ulterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013, faţă de cel aplicabil persoanelor pensionate anterior acestei date, rezultat din aplicarea formulei de calcul prevăzute la art. 170 din Legea nr. 263/2010, s-a stabilit modalitatea în care urmează a se executa obligaţia financiară faţă de persoane care se află în altă situaţie juridică faţă de cele ale căror drepturi de pensie s-au deschis după data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, nefiind încălcate prevederile constituţionale invocate.

10. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îi constituie dispoziţiile art. III alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2013, aprobată prin Legea nr. 3/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 14 februarie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: “În anul 2013, indicele de corecţie care se aplică punctajului mediu anual determinat conform prevederilor art. 95 din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, este 1,06.”

14. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 47 referitor la nivelul de trai.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. III alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 au mai format obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în raport cu prevederile art. 16 din Constituţie, sens în care se reţine Decizia nr. 104 din 3 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 4 mai 2015, şi Decizia nr. 698 din 27 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea i, nr. 48 din 21 ianuarie 2015.

16. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate prin raportare la art. 16 alin, (1) din Constituţie, Curtea a reţinut că, deşi art. 170 din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, instituie o formulă unică de calcul al indicelui de corecţie (raportul dintre 43,3% din câştigul salarial mediu brut realizat şi valoarea unui punct de pensie în vigoare la data înscrierii la pensie), cei doi termeni ai acestei formule - şi anume câştigul salarial mediu brut realizat şi valoarea unui punct de pensie - variază de la an la an. Astfel, legiuitorul a instituit, prin art. III alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013, pentru anul 2013, o cifră fixă de 1,06 ce urma să se aplice tuturor persoanelor pensionate în anul 2013.

17. Aşadar, situaţia diferită în care se află cele două categorii de pensionari, menţionate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, se datorează intervenţiilor legislative din materie, ceea ce nu poate conduce la neconstituţionalitatea prevederilor criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013, din perspectiva egalităţii în drepturi (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 698 din 27 noiembrie 2014, precitată, paragrafele 22 şi 26).

18. De altfel,Curtea a constatat că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări, aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, de exemplu, prin Decizia nr. 870 din 10 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 14 august 2008.

19. Referitor la susţinerea potrivit căreia dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 nu prevăd posibilitatea ca, începând cu anul 2014, să poată beneficia de o recalculare a pensiei în baza unui indice de corecţie stabilit conform art. 170 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, considerând că este lipsită de dreptul la o pensie corectă stabilită în baza legii pentru a-şi putea asigura un nivel trai decent, în conformitate cu art. 47 din Constituţie, Curtea observă că acesta are în vedere o modificare şi o completare legislativă. Or, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului de constituţionalitate. De altfel, în temeiul art. 61 din Constituţie, “Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţării”, astfel încât modificarea, completarea ori abrogarea normelor juridice constituie atribuţii exclusive ale acestuia, sens în care Parlamentul sau Guvernul, pe calea delegării legislative, poate adopta prevederi legale în sensul dorit de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate.

20. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIOE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Floare-Elena Pop în Dosarul nr. 29.133/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. III alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 23 iunie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţă Cochinţu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 495

din 23 iunie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, excepţie ridicată de Ion Dan Cojocaru în Dosarul nr. 7.654/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 255D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, avocat Marcel Aurel Dobre, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Se constată lipsa celeilalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită,

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată, sens în care susţine că Guvernul în preambulul ordonanţei de urgenţă criticate nu justifică nici urgenţa şi nici existenţă unei situaţii extraordinare de a reforma sistemul de control financiar al statului, invocându-se numai măsuri de oportunitate. De asemenea arată că reglementarea intervine într-o materie a instituţiilor fundamentale ale statului, aspect interzis de Constituţie, îngrădeşte dreptul la muncă al funcţionarilor Gărzii Financiare eliberaţi din funcţie ca urmare a reorganizării, creează discriminări între diferite categorii de funcţionari şi nu instituie măsuri de protecţie a celor nepreluaţi în noua structură înfiinţată.

5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin Sentinţa civilă nr. 2.331 din 10 septembrie 2014, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 19 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 7.654/2/2013, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, excepţie ridicată de Ion Dan Cojocaru într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri prin care se solicită anularea ordinului privind eliberarea din funcţie, emis de preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, numirea într-o funcţie publică similară şi plata unor despăgubiri.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile Ordonanţei de urgenţă 8 Guvernului nr. 74/2013 sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 115 alin. (6), întrucât ordonanţele de urgenţă nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile şi libertăţile fundamentale, or, desfiinţarea unei instituţii publice de o deosebită importanţă cum este cea a Gărzii Financiare, prin eliberarea din funcţie a tuturor funcţionarilor publici, este de natură să îngrădească dreptul la muncă, astfel cum acesta este prevăzut de art. 41 din Constituţie, context în care apreciază că este, în egală măsură, încălcat şi dreptul la protecţie socială. De asemenea consideră că sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât prin actul normativ criticat numai funcţionarii publici din Garda Financiară au fost eliberaţi din funcţie, în timp ce alţi funcţionari (spre exemplu personalul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv al Autorităţii Naţionale a Vămilor) au fost preluaţi de noua structură înfiinţată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013. Menţionând jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin care s-a statuat că existenţa drepturilor şi libertăţilor prevăzute de Constituţie nu este doar declarativă şi iluzorie, ci efectivă, astfel încât dreptului de acces la funcţiile publice trebuie să i se aplice acelaşi regim, arată că dispoziţiile ordonanţei de urgenţă criticate aduc atingere substanţei acestui drept.

8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,

9. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10. Avocatul Poporului şi-a exprimat punctul de vedere în sensul constituţionalităţii Ordonanţei de urgentă a Guvernului nr. 74/2013.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile părţii prezente, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. burtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 29 iunie 2013, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 144/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 24 octombrie 2014, cu modificările ulterioare.

14. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 41 privind dreptul la muncă şi la protecţie socială şi art. 115 alin, (6) privind limitele delegării legislative în materia ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului. De asemenea sunt menţionate dispoziţiile art. 7 şi art. 21 pct. 3 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale, culturale, sub aspectul dreptului la muncă, şi Directiva 2000/78/CE din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 303/16 din 2 decembrie 2000.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, sens în care este Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014, sau Decizia nr. 457 din 16 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 15 decembrie 2014, prin care Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate.

16. Astfel, din analiza preambulului Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013, Curtea a reţinut că scopul măsurii criticate îl reprezintă îmbunătăţirea cadrului organizatoric al structurilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, gestionarea eficientă a resurselor financiare alocate, distribuirea eficientă a personalului între diferitele activităţi ale administraţiei fiscale, precum şi între unităţile de la nivel teritorial, crearea unui nivel regional în scopul îmbunătăţirii planificării şi controlului, reducerii costului colectării, al sporirii colectării veniturilor, precum şi crearea unei noi structuri antifraudă. Aşa fiind, Curtea a apreciat că aceste elemente vizează interesul public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare, în cauză fiind o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă, independentă de voinţa Guvernului, care punea în pericol un interes public.

17. Referitor la criticile de neconstituţionalitate în raport cu dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţiei Curtea a constatat că acestea sunt neîntemeiate, deoarece ordonanţa de urgenţă prevede desfiinţarea Gărzii Financiare, instituţie publică de control care se afla în subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, însă această instituţie nu poate fi încadrată în categoria instituţiilor fundamentale, întrucât, potrivit legii, şi-a desfăşurat activitatea în subordinea unui organ de specialitate al administraţiei publice centrale, iar nu în subordinea Guvernului sau a unui minister, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 116-117 din Constituţie, şi nici nu a constituit o autoritate administrativă autonomă. În acest context, Curtea a apreciat că măsurile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 nu sunt de natură a încălca art. 115 alin. (6) din Constituţie, întrucât, pe de o parte, deşi vizează structura organizatorică a unor instituţii fundamentale ale statului, nu afectează nici capacitatea administrativă şi nici funcţionarea acestora, iar, pe de altă parte, în ceea ce priveşte Garda Financiară, deşi actul normativ prevede desfiinţarea acestei instituţii, cu consecinţa directă a afectării regimului său juridic, aceasta nu reprezintă o instituţie fundamentală a statului, care să cadă sub incidenţa protecţiei prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie.

18. În ceea ce priveşte neafectarea prin ordonanţă de urgenţă a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor prevăzute de Constituţie, interdicţie stabilită ca atare de dispoziţiile constituţionale ale art. 115 alin. (6), Curtea a apreciat că incidenţa acestora este subsecventă în acest caz stabilirii unor drepturi, libertăţi sau îndatoriri fundamentale al căror exerciţiu ori existenţă să fi suferit o restrângere sau o vătămare. În cauza supusă controlului de constituţionalitate, drepturile pretins a fi încălcate sunt cele referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor - art. 16, respectiv cele privind munca şi protecţia socială a muncii - art. 41 din Legea fundamentală.

19. Cu privire la susţinerea potrivit căreia dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale întrucât măsura eliberării din funcţie a personalului Gărzii Financiare, adoptată prin ordonanţă de urgenţă, este de natură a afecta statutul funcţiei publice, cu consecinţa încălcării dreptului fundamental la muncă prevăzut de art. 41 din Constituţie, Curtea a reţinut că şi aceasta este neîntemeiată. Astfel, potrivit art. 41 din Constituţie, dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, iar alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă. Prin adoptarea măsurii legislative a desfiinţării Gărzii Financiare, cu consecinţa eliberării din funcţie a personalului aferent, nu se îngrădeşte alegerea profesiei sau a locului de muncă, deoarece activitatea personalului noilor structuri create în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcţionare a acestora. Or, ordonanţa de urgenţă prevede că, în urma preluării activităţii Gărzii Financiare de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, se înfiinţează două noi structuri, Direcţia generală antifraudă fiscală şi, în cadrul acesteia, Direcţia de combatere a fraudelor, cu consecinţa organizării unor concursuri sau examene în scopul numirii personalului care să desfăşoare activităţile care cad în competenţa noilor structuri. Aşa fiind, nimic nu îi împiedică pe foştii angajaţi ai Gărzii Financiare să opteze pentru înscrierea la procedurile de concurs sau de examen pentru încadrarea în structurile nou-înfiinţate, legea garantând, în condiţii de egalitate, accesul la exercitarea unei profesii, şi anume la cea de funcţionar public - inspector antifraudă.

20. Referitor la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16, Curtea a observat că autorul excepţiei deduce neconstituţionalitatea prevederilor criticate dintr-un pretins tratament discriminatoriu aplicat personalului încadrat în structurile administraţiei fiscale, determinat de modalitatea diferită în care legiuitorul reglementează încadrarea în noile structuri: prima categorie, cea a personalului Autorităţii Naţionale a Vămilor, al direcţiilor generale ale finanţelor publice, precum şi a personalului direcţiilor regionale pentru accize şi operaţiuni vamale, direcţiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru accize şi operaţiuni vamale, a fost preluată de noile structuri create în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în vreme ce a două categorie, cea a personalului Gărzii Financiare, a fost eliberată din funcţie, încadrarea în structura nou-înfiinţată realizându-se prin concurs sau examen. Or, în ceea ce priveşte principiul egalităţii, Curtea a statuat în mod constant, în jurisprudenţa sa, că situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional. Această soluţie este în concordanţă şi cu jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, conform căreia orice diferenţă de tratament, făcută de stat între indivizi aflaţi în situaţii analoage, trebuie să-şi găsească o justificare obiectivă şi rezonabilă. Curtea a apreciat că analiza situaţiei ce face obiectul cauzelor porneşte de la ipoteza că ambele categorii de personal între care se realizează comparaţia de către autorul excepţiei sunt persoane care deţin calitatea de funcţionari publici, ceea ce ar determina calificarea situaţiei acestora ca fiind identică. S-a constatat, însă, că diferenţa rezidă în aceea că, în cazul primei categorii, vechile structuri îşi continuă activitatea întrucât se reorganizează ca urmare a fuziunii prin absorbţie, pe când în cazul celei de-a două categorii, în care se găseşte şi autorul excepţiei, vechea structură - Garda Financiară - şi-a încetat activitatea, legea prevăzând desfiinţarea sa. Astfel, analiza realizată din această perspectivă duce la concluzia că cele două categorii de persoane se află în situaţii juridice diferite, astfel încât tratamentul juridic diferit este pe deplin justificat. Prin urmare, în cauză nu poate fi reţinută încălcarea principiului egalităţii în faţa legii, prevăzut de art. 16 din Constituţie.

21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

22. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin, (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi1,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ion Dan Cojocaru în Dosarul nr. 7.654/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 23 iunie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţă Cochinţu

 


1 A se vedea opiniile separate formulate la Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

 

ORDIN

privind aprobarea fuziunii prin absorbţie a unităţii de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Primară Adventistă Matca” din localitatea Matca de către unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Gimnazială Adventistă Matca” din localitatea Matca

 

Având în vedere prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.258/2005 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar (ARACIP), cu modificările ulterioare,

luând în considerare adresa Filialei Asociaţiei Bambi” din localitatea Matca nr. 159 din 27 aprilie 2015, înregistrată la ARACIP cu nr. 1.688 din 11 mai 2015,

în conformitate cu prevederile art. 232, art. 233 alin. (1), art. 234 şi 235 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata, cu modificările ulterioare,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 26/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă fuziunea prin absorbţie a unităţii de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Primară Adventistă Matca”, cu sediul în localitatea Matca, Drumul judeţean 251 nr. 3.038, judeţul Galaţi, de către unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Gimnazială Adventistă Matca”, cu sediul în localitatea Matca, Drumul judeţean 251 nr. 3.038, judeţul Galaţi.

Art. 2. - (1) Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Gimnazială Adventistă Matca” din localitatea Matca, autorizată să funcţioneze provizoriu pentru nivelul de învăţământ gimnazial” potrivit prevederilor Ordinului ministrului educaţiei naţionale nr. 4.469/2013*), preia toate drepturile şi obligaţiile unităţii de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Primară Adventistă Matca” din localitatea Matca, autorizată potrivit prevederilor Ordinului ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 4.764/2009*) pentru nivelul de învăţământ primar”.

(2) începând cu data publicării prezentului ordin, unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Gimnazială Adventistă Matca” din localitatea Matca va funcţiona cu nivelurile de învăţământ preşcolar” autorizat prin Decizia Inspectoratului Şcolar Judeţean Galaţi nr. 1.217 din 18 octombrie 2005, respectiv acreditat prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 3.401/2012 privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa Curcubeul” din localitatea Matca, primar” autorizat prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 4.764/2009, respectiv gimnazial autorizat prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.469/2013.

Art. 3. - (1) Patrimoniul unităţii de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Primară Adventistă Matca” din localitatea Matca este preluat de unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Gimnazială Adventistă Matca” din localitatea Matca, pe bază de protocol de predare-primire.

(2) în cazul desfiinţării unităţii de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Gimnazială Adventistă Matca” din localitatea Matca, patrimoniul acestei unităţi de învăţământ revine fondatorilor.

Art. 4. - Personalul didactic, didactic auxiliar şi nedidactic din unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Primară Adventistă Matca” din localitatea Matca este preluat de unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Gimnazială Adventistă Matca” din localitatea Matca, începând cu data intrării în vigoare a prezentului ordin.

Art. 5. - Începând cu data publicării prezentului ordin, unitatea de învăţământ preuniversitar particular menţionată la art. 1, respectiv Şcoala Gimnazială Adventistă Matca” din localitatea Matca, îşi va desfăşura activitatea la sediul din localitatea Matca, Drumul Judeţean 251 nr. 3.038, judeţul Galaţi.

Art. 6. - Filiala Asociaţiei Bambi” din localitatea Matca, unităţile de Învăţământ preuniversitar particular menţionate la art. 1, Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar, respectiv Inspectoratul Şcolar al Judeţului Galaţi vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 7. - Prevederile prezentului ordin intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice,

Gigei Paraschiv,

secretar de stat

 

Bucureşti, 30 iunie 2015.

Nr. 4.408.


*) Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.469/2013 şi Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 4.764/2009 nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

NORMĂ

pentru punerea în aplicare a Sistemului de raportare contabilă la 30 iunie 2015 a societăţilor din domeniul asigurărilor

 

În urma deliberărilor Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară din cadrul şedinţei din data de 4 august 2015, în temeiul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b), art. 3 alin. (1) lit. b) şi art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

Autoritatea de Supraveghere Financiară emite următoarea normă:

Art. 1. - Se pune în aplicare Sistemul de raportare contabilă la 30 iunie 2015 a societăţilor din domeniul asigurărilor, prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezenta normă.

Art. 2. - Sistemul prevăzut la art. 1 este aplicabil asigurătorilor, reasigurătorilor şi brokerilor de asigurare şi/sau reasigurare, astfel cum sunt definiţi la art. 2 lit. A pct. 5, lit. B pct. 39 şi lit. C pct. 57 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentei norme se abrogă Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 18/2014 pentru punerea în aplicare a Sistemului de raportare contabilă la 30 iunie 2014 a societăţilor din domeniul asigurărilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 şi 570 bis din 31 iulie 2014.

Art. 4. - Asigurătorii, reasigurătorii şi brokerii de asigurare şi/sau reasigurare şi subunităţile acestora vor asigura îndeplinirea prevederilor prezentei norme.

Art. 5. - Termenul de depunere de către societăţile din domeniul asigurărilor a raportărilor contabile întocmite la 30 iunie 2015 la Autoritatea de Supraveghere Financiară şi la Ministerul Finanţelor Publice este 17 august 2015.

Art. 6. - Neîndeplinirea prevederilor prezentei norme se sancţionează conform art. 39 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 7. - Prezenta normă se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data publicării acesteia.

 

Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Mişu Negriţoiu

 

Bucureşti, 5 august 2015.

Nr. 10.


*) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.