MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 609/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 609         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 12 august 2015

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 393 din 28 mai 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal în interpretarea dată prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală

 

Decizia nr. 425 din 9 iunie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 181 alin. (1) din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 464 din 16 iunie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 374 alin. (7) teza întâi din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 478 din 18 iunie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (3) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice

 

Decizia nr. 480 din 18 iunie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, 4, 5 şi 9 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

            4.446. - Ordin al ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice pentru aprobarea bugetelor de venituri şi cheltuieli pe anul 2015 ale institutelor naţionale de cercetare-dezvoltare în coordonarea Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 393

din 28 mal 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal în interpretarea dată prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dezlegării date problemelor de drept judecate” prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, excepţie ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată în Dosarul nr. 5.079/197/2014 al Tribunalului Braşov - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 805D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţii. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată, astfel, că instanţa de judecată, autoare a excepţiei, critică Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pe motiv că ar fi introdus o condiţie neprevăzută de lege cu privire la incriminările instituite de art. 323 din Codul penai din 1969 şi de art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, prin aceea că a stabilit că faptele prevăzute de textele de lege menţionate se regăsesc în incriminarea din art. 367 din Codul penal, nefiind dezincriminate. Consideră că, în realitate, nu se critică însăşi hotărârea prealabilă pronunţată de Înalta Curte, ci dispoziţiile de lege astfel cum au fost interpretate de instanţa supremă. Înalta Curte nu a modificat textele de incriminare ale art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi art. 323 din vechiul Cod penal atunci când a decis că nu există nicio diferenţă în ceea ce priveşte modul de organizare a grupului infracţional între aceste infracţiuni şi cea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, distincţia constând în existenţa a două cerinţe suplimentare pentru a fi întrunite elementele infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, şi anume grupul să aibă ca scop comiterea uneia sau mai multor infracţiuni grave şi să urmărească obţinerea unui folos material. Instanţa supremă nu a legiferat, ci a respectat definiţia grupului infracţional organizat dată de Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii organizate, însăşi existenţa incriminărilor din Legea nr. 39/2003 fiind determinată de adoptarea acestei Convenţii. În acest sens, face trimitere la Ghidul legislativ pentru implementarea Convenţiei, care la pct. 28 defineşte grupul structurat prin raportare la orice element de pregătire organizată, cu scopul de a evita includerea infracţiunilor comise de grupuri pe o bază ad-hoc. În al doilea rând, consideră că soluţia pronunţată de Înalta Curte, prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014, este în concordanţă cu intenţia legiuitorului arătată cu claritate în expunerea de motive a legii de punere în aplicare a noului Cod penal, aceea de a evita anumite paralelisme între infracţiunile prevăzute de art. 323 din Codul penal din 1969 şi de art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, prin unificarea lor într-una singură, iar nu aceea de a dezincrimina anumite fapte. Situaţia este aşadar opusă celei care a dus la pronunţarea Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale, prin care aceasta a reţinut încălcarea art. 1 alin. (4) şi a art. 61 din Legea fundamentală, întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin interpretarea pe care a dat-o iniţial principiului aplicării legii penale mai favorabile (în sensul că acesta se aplică pe instituţii autonome), s-a îndepărtat de la concepţia legiuitorului care rezulta din expunerea de motive a noului Cod penal. În schimb, Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 a Înaltei Curţi a pus capăt atât practicii neunitare, cât şi unor situaţii de discriminare pozitivă faţă de anumite persoane. În ai treilea rând, arată că, în cauzele în curs de soluţionare care au ca obiect fapta prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 367 din noul Cod penal constituie lege penală mai favorabilă, aceeaşi fiind soluţia şi în ipoteza în care fapta a fost judecată definitiv.

În fine, în ceea ce priveşte critica referitoare ta obligaţia judecătorilor de a se supune numai legii, consideră că procedura pronunţării hotărârii prealabile este identică, de fapt, cu procedura întrebării preliminare adresate Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Astfel, chiar dacă, spre deosebire de recursul în interesul legii, soluţia dată pe calea hotărârii prealabile se aplică în cauza în care a fost formulată întrebarea, aceasta nu înseamnă că judecătorul cauzei se supune altor judecători, având în vedere că este singurul care decide dacă are nevoie de formularea întrebării pentru asigurarea unei practici judiciare unitare.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 13 august 2014, pronunţată în Dosarul nr. 5.079/197/2014, Tribunalul Braşov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dezlegării date problemelor de drept judecate” prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 8 iulie 2014, Excepţia a fost ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată cu ocazia soluţionării contestaţiei într-o cauză având ca obiect o sesizare cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, cauză în care instanţa de fond a constatat, în baza art. 4 din Codul penal, că infracţiunea de sprijinire a unui grup, care nu este un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. 1 din Codul penal din 1969, nu mai este incriminată în noul Cod penal.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa de judecată, autoare a excepţiei, susţine, în esenţă, că «dezlegarea dată problemelor de drept judecate” prin Decizia nr. 12/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării, ale art. 124 alin. (3) referitor la principiu] independenţei judecătorilor şi ale art. 126 alin. (3) privind rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti.

6. În acest sens, arată că art. 323 alin. 1 din Codul penal din 1969 incrimina „Fapta de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, altele decât cele arătate în art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri. Ca atare, existenţa infracţiunii necesita fie acţiunea de a se asocia în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni (altele decât cele prevăzute de art. 167 din Codul penal din 1969), fie acţiunea de a iniţia constituirea unei asocieri în acelaşi scop, fie acţiunea de a adera la o astfel de asociere sau de a o sprijini. De asemenea, era necesar ca asocierea constituită sau a cărei constituire este iniţiată, la care se aderă sau căreia i se acordă sprijin, să aibă ca scop săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni, altele decât cele menţionate în art. 167 din Codul penal.

7. Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate incrimina ..Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup”. Acţiunile specifice se refereau la iniţiere, constituire, aderare, sprijinire, fiind identice cu cele ale infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută de art. 323 din Codul penal 1969, cu precizarea că toate acestea priveau un grup infracţional organizat. Noţiunea de „grup infracţional organizat” era definită în art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 ca fiind „grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material. În concluzie, la condiţiile de existenţă a pluralităţii constituite, care sunt descrise de legiuitor - grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat - s-au adăugat cerinţe specifice grupului organizat: caracterul grav al infracţiunilor pentru săvârşirea cărora s-a constituit pluralitatea (potrivit categoriilor de infracţiuni grave enumerate la art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003) şi faptul că grupul trebuia să fi urmărit un avantaj financiar sau alt avantaj material.

8. Diferenţele semnificative dintre cele două reglementări - art. 323 din Codul penal din 1969 şi art. 7 din Legea nr. 39/2003 - impuneau verificarea măsurii în care grupul era sau nu organizat, dacă a avut un scop material şi dacă infracţiunea scop era o infracţiune gravă în accepţiunea art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003, astfel că, dacă aceste condiţii nu erau îndeplinite cumulativ, pluralitatea constituită trebuia reţinută sub forma infracţiunii prevăzute de art. 323 din Codul penal anterior.

9. În acest sens, art. 8 din Legea nr. 39/2003 prevedea că „iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracţional organizat, se pedepseşte după caz, potrivit art. 167 sau art. 323 din Codul penal”. În mod clar, elementul material al laturii obiective era identic cu cel prevăzut în art. 323 din Codul penal din 1969. Grupul la care se referea art. 8 din Legea nr. 39/2003 reprezenta grupul care îndeplinea condiţiile pluralităţii constituite de infractori, dar care nu satisfăcea celelalte cerinţe referitoare la: caracterul organizat [art. 2 lit. a) teza finală din Legea nr. 39/2003], caracterul grav al infracţiunilor vizate, scopul obţinerii, directe sau indirecte, a unui beneficiu financiar sau a altui beneficiu material. Împrejurarea că teza finală a art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 prevedea că „nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului”, a constituit un argument pentru practicieni în stabilirea definiţiei grupului prevăzut de art. 8 din Legea nr. 39/2003. În concluzie, în sfera de incidenţă a art. 8 din Legea nr. 39/2003 intra pluralitatea constituită în vederea săvârşirii altor infracţiuni decât cele prevăzute în art. 2 lit. b) din aceeaşi lege ori care nu urmărea un scop material, textul suprapunându-se cu incriminările din art. 323 sau art. 167 din Codul penal din 1969 la care făcea trimitere în mod expres. Legătura dintre dispoziţiile art. 323 şi art. 167 din Codul penal anterior şi cele ale art. 8 din Legea nr. 39/2003 rezultă şi din Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.132 din 23 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 11 noiembrie 2010, în considerentele căreia se reţine că dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 39/2003 nu constituie o incriminare prin analogie, ci o legiferare a răspunderii penale printr-o normă juridică explicativă, care nu încalcă prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală şi ale art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. [...] Or, aşa cum se poate observa, art. 8 din Legea nr. 39/2003, criticat în prezenta cauză, prevede expres că infracţiunile nominalizate se pedepsesc potrivit textelor din Codul penal în care sunt incriminate”. Astfel art. 8 din Legea nr. 39/2003 a fost considerat de practicieni ca fiind o normă de trimitere.

10. Art. 367 din noul Cod penal incriminează la alin. (1), sub denumirea marginală „Constituirea unui grup infracţional organizat”, „iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup”, iar, în alin. (6) prevede că „Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni”.

11. Prin art. 126 pct. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal au fost abrogate art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003. Se constată că infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută de art. 323 din Codul penal din 1969, şi infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 nu se mai regăsesc în noul Cod penal, întrucât legiuitorul incriminează, prin art. 367 din noul Cod penal, constituirea unui grup infracţional organizat, faptă care constă în iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup, fiind definit caracterul organizat al grupului.

12. Acţiunile care reprezintă elementul material al laturii obiective a infracţiunii reglementate de art. 367 din Codul penal - iniţierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea - sunt identice numai cu acţiunile care constituiau elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nu şi cu acţiunile incriminate de art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi de art. 323 din Codul penal din 1969, care nu prevedeau condiţia caracterului organizat al grupului. Celelalte modificări operate în noul text - referitoare la excluderea noţiunii de infracţiuni grave ce ar fi trebuit comise de grupul organizat sau excluderea scopului material sau de altă natură - nu au nicio relevanţă.

13. După intrarea în vigoare a noului Cod penal, marea majoritate a instanţelor au apreciat că infracţiunile prevăzute de art. 323 din Codul penal din 1969 şi de art. Q din Legea nr. 39/2003 - în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal - nu îşi găsesc corespondent în art. 367 alin. (1) din Codul penal, astfel că aceste infracţiuni au fost dezincriminate. De altfel, prin deciziile penale nr. 449 din 5 februarie 2014, nr. 608 din 19 februarie 2014 şi nr. 1.155 din 1 aprilie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie â constatat dezincriminate faptele prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003. Astfel, practica judiciară a apreciat că legiuitorul a înţeles să incrimineze în dispoziţiile art. 367 alin. (1) din Codul penal numai infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012). Prin urmare, prin prisma caracterului previzibil şi accesibil al dispoziţiei legale, instanţele au apreciat că art. 367 din Codul penal nu a preluat şi reglementările art. 323 din Codul penal din 1969 şi ale art. 8 din Legea nr. 39/2003.

14. Prin modul în care a dezlegat problema de drept în discuţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a încălcat caracterul previzibil şi accesibil al normei, prin aceea că, interpretând prin modificare norma de drept, a adăugat o condiţie în plus pentru existenta unei infracţiuni, încălcând, astfel, printre altele, şi condiţia preciziei normei, cu consecinţa incapacităţii stabilirii unei conduite, indiferent dacă se apelează sau nu la un specialist. Prin interpretarea dată art. 367 din Codul penal, a fost încălcat principiul legalităţii şi cel al previzibilităţii legii penale, astfel încât infracţiunea nu mai poate fi considerată ca fiind definită cu exactitate. Subiecţii cărora li se adresează întâmpină o reală dificultate în corijarea conduitei mai ales că, prin această modalitate de includere în grupul organizat şi a grupului care nu are caracter organizat, este creată o cauză care atrage răspunderea penală. În plus. prin această decizie, se creează o discriminare pentru persoanele pentru care, prin hotărâri rămase definitive până la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 12 din 2 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor Chestiuni de drept în materie penală, s-a constatat că art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi art. 323 din Codul penal din 1969 au fost dezincriminate faţă de persoanele ale căror situaţii juridice sunt analizate după data publicării acestei decizii, fără a exista un remediu pentru a crea o egalitate de tratament persoanelor aflate în situaţii identice, respectiv de a fi fost condamnate pentru art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 din Codul penal din 1969 sau de a fi fost trimise în judecată pentru asemenea fapte comise anterior datei de 1 februarie 2014 şi pentru care nu intervenise o hotărâre definitivă până la data publicării Deciziei nr. 12 din 2 iunie 2014 a Înaltei Curţi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

15. Arată că este unanim acceptat că atribuţiile judecătorului implică identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, astfel încât legiuitorul aflat în imposibilitate de a prevedea toate situaţiile juridice lasă judecătorului. Învestit cu puterea de a spune dreptul, o parte din iniţiativă. Astfel, în activitatea sa de interpretare a legii, judecătorul trebuie să realizeze un echilibru între spiritul şi litera legii, între exigenţele de redactare şi scopul urmărit de legiuitor, fără a avea competenţa de a legifera, prin substituirea autorităţii competente în acest domeniu” (Decizia Curţii Constituţionale nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are rolul constituţional de a da unui text de lege o anumită interpretare, în scopul aplicării unitare de către instanţele judecătoreşti. Acest fapt nu presupune, însă, că instanţa supremă se poate substitui Parlamentului, unica putere legiuitoare în stat, şi implică, totodată, anumite exigenţe constituţionale ce ţin de modalitatea concretă în care se realizează interpretarea.

16. În speţă, interpretarea dată art. 367 din Codul penal de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit căreia faptele prevăzute de art. 323 din Codul penal anterior şi art. Q din Legea nr. 39/2003, în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, se regăsesc în incriminarea din art. 367 din Codul penal, nefiind dezincriminate, este de natură să înfrângă principiul constituţional al separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, deoarece, prin această interpretare, în cuprinsul art. 367 din Codul penal s-a adăugat o nouă modalitate de comitere a faptei, modalitate care nu a fost stabilită iniţial de legiuitor. Considerând, cu titlu obligatoriu, că faptele prevăzute de art. 323 din Codul penal anterior şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 nu au fost dezincriminate, prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a transformat dezlegarea unei chestiuni de drept într-un act normativ, mărind sfera de aplicare a normei de incriminare.

17. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

20. Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dezlegarea dată problemelor de drept judecate” prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 8 iulie 2014. Prin decizia menţionată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că faptele prevăzute de art. 323 din Codul penal anterior şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, se regăsesc în incriminarea din art. 367 din Codul penal, nefiind dezincriminate”. Reiese, astfel, că, în realitate, autorul excepţiei critică norma de incriminare cuprinsă în art. 367 din Codul penal, cu denumirea marginală „Constituirea unui grup infracţional organizat”, şi anume dispoziţiile alin. (1) şi (6) ale acestui text de lege, în interpretarea dată prin decizia mai sus menţionată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Prin urmare, Curtea se va pronunţa asupra dispoziţiilor art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal în interpretarea dată prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, având următorul cuprins:

„(1) Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

[...] (6) Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.”

21. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, instanţa de judecată, autoare a excepţiei, invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi principiul respectării legilor, ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 61 alin. (1), potrivit căruia „Parlamentul este[..J unica autoritate legiuitoare a ţării”, ale art. 124 alin. (3) privind principiul independenţei judecătorilor şi ale art. 126 alin. (3) conform căruia „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale”.

22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit art. 475 din secţiunea a 2-a („Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie În vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept) a capitolului VI („Dispoziţii privind asigurarea unei practici judiciare unitare*) din titlul III al Părţii speciale din Codul de procedură penală, dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al maltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective şi asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată. Competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de soluţionare a sesizărilor din partea instanţelor de judecată în vederea pronunţării unor hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost instituită de legiuitor pentru realizarea obiectivului de asigurare a interpretării şi aplicării unitare a legii, în condiţiile art. 126 alin. (3) din Constituţie, obiectiv urmărit, de altfel, şi prin intermediul recursului în interesul legii. Spre deosebire, însă, de acesta din urmă, hotărârile prealabile nu intervin după soluţionarea definitivă a cauzelor, ci înainte de soluţionarea acestora, astfel încât procedura de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, reglementată de art. 475-4771 din Codul de procedură penală, reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine apariţia unei practici neunitare în aplicarea Şi interpretarea legii de către instanţele judecătoreşti.

23. Referitor la critica unei decizii pronunţate într-un recurs în interesul legii:, Curtea Constituţională a statuat de principiu în jurisprudenţa sa că o asemenea decizie nu poate constitui eo ipso obiect ăl excepţiei de neconstituţionalitate, fiind, din această perspectivă, inadmisibilă, deoarece instanţa de contencios constituţional, în acord cu prevederile art. 146 din Legea fundamentală, nu are competenţa de a cenzura constituţionalitatea hotărârilor judecătoreşti, indiferent că sunt pronunţate în dezlegarea unor pricini de drept comun ori în vederea interpretării şi aplicării unitare a legii (Decizia nr. 409 din 4 noiembrie  2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică şi ale Deciziei nr. VI din 27 septembrie 1999 a Secţiilor Unite ale Curţii Supreme de Justiţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 27 noiembrie 2003).

24. Cu toate acestea, împrejurarea că printr-o decizie pronunţată într-un recurs în interesul legii se dă unui text legal o anumită interpretare nu este de natură a fi convertită într-un fine de neprimire care să oblige Curtea ca, în pofida rolului său de garant ai supremaţiei Constituţiei, să nu mai analizeze textul în cauză în interpretarea dată de instanţa supremă. Constituţia reprezintă cadrul şi măsura în care legiuitorul şi celelalte autorităţi pot acţiona; astfel şi interpretările care se pot aduce normei juridice trebuie să ţină cont de această exigenţă de ordin constituţional cuprinsă chiar în art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, potrivit căruia în România respectarea Constituţiei şi a supremaţiei sale este obligatorie. Din perspectiva raportării la prevederile Constituţiei, Curtea Constituţională verifică constituţionalitatea textelor legale aplicabile în interpretarea consacrată prin recursurile în interesul legii. A admite o teză contrară contravine înseşi raţiunii existenţei Curţii Constituţionale, care şi-ar nega rolul său constituţional acceptând ca un text legal să se aplice în limite ce ar putea intra în coliziune cu Legea fundamentală (Decizia nr. 854 din 23 iunie 2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 394 din Codul de procedură penală în interpretarea dată prin Decizia nr. LX/2007 pronunţată de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.  672 din 21 septembrie 2011, şi Decizia nr. 8 din 18 ianuarie 2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 17 martie 2011).

25. Având în vedere cele mai sus statuate, în jurisprudenţa Curţii cu privire la această materie pot fi identificate două abordări distincte, în funcţie de obiectul criticii de neconstituţionalitate, şi anume: în primul caz, când autorul excepţiei critică însăşi decizia pronunţată într-un recurs în interesul legii, excepţia are caracter inadmisibil, şi, respectiv, în a două situaţie, dacă excepţia de neconstituţionalitate se referă la textele de lege interpretate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu prilejul soluţionării unui recurs în interesul legii, Curtea are competenţa de a se pronunţa pe fondul excepţiei (Decizia nr. 202 din 18 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 19 iunie 2013, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor titlului VII - Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, astfel cum aplicarea acestora a fost stabilită prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 27 din 14 noiembrie 2011).

26. Totodată, prin Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 461 din 3 iulie 2009, Curtea a statuat că. În exercitarea atribuţiei prevăzute de art. 126 alin. (3) din Constituţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are obligaţia de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, cu respectarea principiului fundamental al separaţiei şi echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituţia României, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are competenţa constituţională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituţionalitate al acestora. Aşadar, competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind soluţionarea recursului în interesul legii este dublu circumstanţiată - numai cu privire la „interpretarea şi aplicarea unitară a legii” şi numai cu privire la realizarea acestor operaţiuni de către „celelalte instanţe judecătoreşti”. Curtea Constituţională decide asupra constituţionalităţii legilor. În timp ce Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin intermediul recursului în interesul legii, decide asupra modului de interpretare şi aplicare a conţinutului normelor juridice. Pe de altă parte, prin efectele produse, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, inclusiv pentru legiuitor, în timp ce deciziile pronunţate pe calea recursului în interesul legii se adresează judecătorului de la instanţele judecătoreşti (Decizia nr. 206 din 29 aprilie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4145 alin. 4 din Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 13 iunie 2013).

27. Toate aceste considerente de principiu sunt valabile mutatis mutandis şi în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a unui text de lege interpretat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu prilejul pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, Curtea Constituţională având competenţa de a se pronunţa pe fondul excepţiei, asupra textului de lege în interpretarea dată de instanţa supremă.

28. Cu privire la interpretarea dată dispoziţiilor art. 367 din Codul penai prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, potrivit căreia faptele prevăzute de art. 323 din Codul penal anterior şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 se regăsesc în incriminarea din art. 367 din Codul penal, nefiind dezincriminate, instanţa de judecată, autoare a excepţiei, susţine că, prin această interpretare, în cuprinsul art. 367 din Codul penal s-a adăugat o nouă modalitate de comitere a faptei - modalitate care nu a fost stabilită de legiuitor -, ceea ce este de natură să aducă atingere prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării. Cu alte cuvinte, interpretând dispoziţiile art. 367 din Codul penal în sensul că faptele prevăzute de art. 323 din Codul penal anterior şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 nu au fost dezincriminate, prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a transformat dezlegarea unei chestiuni de drept într-un act normativ, mărind sfera de aplicare a normei de incriminare. Susţine, totodată, că părţile sunt puse în imposibilitatea de a-şi stabili conduita, ceea ce atrage încălcarea principiului respectării legilor consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie. De asemenea, consideră că este încălcat şi art. 16 din Legea fundamentală referitor la egalitatea în drepturi, întrucât persoanele judecate după publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 12 din 2 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală sunt discriminate faţă de persoanele judecate în intervalul de timp cuprins între intrarea în vigoare a noului Cod penal şi publicarea respectivei hotărâri prealabile şi pentru care unele instanţe au considerat dezincriminate infracţiunile în cauză. În fine, instanţa de judecată, autoare a excepţiei, susţine că sunt încălcate şi prevederile constituţionale ale art. 124 alin. (3) referitor la principiul independenţei judecătorilor şi ale art. 126 alin. (3) privind rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti.

29. Analizând criticile formulate, Curtea constată că dispoziţiile art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal în interpretarea dată prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nu aduc nicio atingere principiilor constituţionale invocate, aşa încât excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

30. Prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014, Înalta Curte a arătat, pe de o parte, că toate cele trei infracţiuni prevăzute de art. 323 din Codul penal din 1969 şi de art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 sancţionau pluralitatea constituită, fiind exclusă pluralitatea ocazională (o concluzie contrară însemnând ca simpla participaţie penală la săvârşirea unei infracţiuni să fie sancţionată de două ori, ca infracţiune distinctă, dar şi ca autorat, instigare sau complicitate la infracţiunea efectiv comisă, ceea ce este inadmisibil), iar pe de altă parte că în sfera de incidenţă a art. 8 din Legea nr. 39/2003 intra pluralitatea constituită în vederea săvârşirii altor infracţiuni decât cele prevăzute în art. 2 lit. b) din aceeaşi lege (care definea noţiunea de „infracţiune gravă*) ori care nu urmărea un scop material, textul neincriminând o infracţiune distinctă de art. 323 sau art. 167 din Codul penal din 1969, ci suprapunându-se cu dispoziţiile celor două infracţiuni, la care făcea trimitere expresă.

31. Totodată, legătura dintre dispoziţiile art. 323 din Codul penal din 1969 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 a fost analizată şi de Curtea Constituţională, cu ocazia pronunţării Deciziei nr. 1.132 din 23 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 11 noiembrie 2010, în considerentele căreia s-a reţinut că dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 39/2003 nu constituie o incriminare prin analogie, ci o legiferare a răspunderii penale printr-o normă juridică explicativă, care nu încalcă prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală şi ale art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. [...] Or, aşa cum se poate observa, art. 8 din Legea nr. 39/2003, criticat în prezenta cauză, prevede expres că infracţiunile nominalizate se pedepsesc potrivit textelor de lege în care sunt incriminate.”

32. Curtea observă că diferenţa specifică între art. 323 din vechiul Cod penal şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, pe de o parte, şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, pe de altă parte, nu consta în modul de organizare a grupului, ci în existenţa a două cerinţe suplimentare pentru a fi întrunite elementele infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, şi anume ca grupul să fi urmărit obţinerea unui beneficiu financiar sau a altui beneficiu material şi ca infracţiunea scop să fi fost una „gravă* astfel cum era definită de art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003, intrând în această categorie orice infracţiune pentru care legea prevedea pedeapsa închisorii al cărei minim special era de cel puţin 5 ani.

33. Interpretând conţinutul noii incriminări din art. 367 din Codul penal a faptei de constituire a unui grup infracţional organizat, în condiţiile abrogării art. 323 din vechiul Cod penal şi a art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a constatat, prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014, că acţiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) din Codul penal, care reprezintă elementul material al laturii obiective a infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, respectiv iniţierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea, sunt identice cu acţiunile care constituiau elementul material al infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi de art. 323 din Codul penal anterior. În schimb, alin. (6) al art. 367 din Codul penal defineşte „grupul infracţional organizat” ca fiind „grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni” extinzând sfera noţiunii de „grup infracţional organizat”, astfel cum era definit la art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 (potrivit căruia, în înţelesul Legii nr. 39/2003, grupul infracţional organizat era „grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului*). Incriminarea instituită prin art. 367 din Codul penal a preluat, astfel, atât dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 39/2003, aspect necontroversat în practică, cât şi pe cele ale art. 323 din Codul penal anterior şi ale art. 8 din Legea nr. 39/2003, faptele prevăzute de aceste texte de lege nefiind dezincriminate. Este incident, aşadar, art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, conform căruia dispoziţiile art. 4 din Codul penal referitoare la legea de dezincriminare nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire, faptele prevăzute de art. 323 din Codul penal anterior şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 fiind incriminate în art. 367 din Codul penal sub denumirea de „Constituirea unui grup infracţional organizat

34. De altfel, aceasta a fost şi voinţa legiuitorului, aspect ce rezultă din expunerea de motive a noului Cod penal, în care se arată că, în privinţa grupărilor infracţionale, noul cod urmăreşte să renunţe la paralelismul existent înainte de intrarea sa în vigoare între textele care incriminează acest gen de fapte (grup infracţional organizat, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, complot, grupare teroristă) în favoarea instituim unei incriminări-cadru - constituirea unui grup infracţional organizat - cu posibilitatea menţinerii ca incriminare distinctă a asociaţiei teroriste, dat fiind specificul acesteia. De asemenea, potrivit expunerii de motive a Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, explicaţia abrogării vechilor dispoziţii ale art. 7- 10 din Legea nr. 39/2003 constă în faptul că ipotezele reglementate de legea specială se regăsesc în incriminarea din art. 367 din Codul penal.

35. Prin urmare, interpretarea dată art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în sensul că laptele prevăzute de art. 323 din Codul penal din 1969 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, se regăsesc în incriminarea din art. 367 din Codul penal, nu modifică incriminarea instituită prin aceste dispoziţii de lege, ci doar reafirmă voinţa legiuitorului, fără a fi încălcate în vreun fel prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi principiul respectării legilor şi nici cele ale art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării.

36. De asemenea, dispoziţiile art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal în interpretarea dată prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei de incriminare, fără privilegii şi fără discriminări, fiind conforme cu prevederile art. 16 din Constituţie. Mai mult, interpretarea dată de instanţa supremă, potrivit competenţei sale, este de natură să elimine situaţiile de discriminare pozitivă a unor infractori, având în vedere că în intervalul cuprins între intrarea în vigoare a noului Cod penal şi publicarea Deciziei nr. 12 din 2 iunie 2014 a Înaltei Curţi unele instanţe au considerat dezincriminate infracţiunile prevăzute de art. 323 din Codul penal din 1969 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 (în acest sens sunt valabile mutatis mutandis considerentele reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, paragraful 48).

37. În fine, prevederile art. 124 alin. (3) din Constituţie nu sunt aplicabile în cauza de faţă, având în vedere că se critică o normă de incriminare, iar nu dispoziţiile care reglementează procedura pronunţării hotărârilor prealabile de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

38. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată în Dosarul nr. 5.079/197/2014 al Tribunalului Braşov - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal în interpretarea dată prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Braşov - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 mai 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 425

din 9 iunie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 181 alin. (1) din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 181 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, din oficiu, în Dosarul nr. 56/35/P/2013 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.149 D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se arată că, spre deosebire de vechea reglementare, respectiv art. 125 din Codul de procedură penală din 1968, prevederile art. 181 alin. (1) din Codul de procedură penală nu fac decât să arate cu mai mare claritate condiţiile în care o nouă expertiză poate fi dispusă. Se precizează că, mai mult decât atât, dispoziţiile actualului Cod de procedură penală prevăd posibilitatea audierii expertului, atât în faza urmăririi penale, cât şi în cea a judecăţii. Se susţine că aceste aspecte reprezintă expresia conformităţii cu art. 6 paragraful 3 lit. e) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în privinţa noţiunii autonome de martor, care include şi expertul.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierile din 29 octombrie 2014 şi 13 martie 2014, pronunţate în Dosarul nr. 56/35/P/2013, Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 181 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată, din oficiu, într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăţiei inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de braconaj prevăzute la art. 42 şi 44 din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul criticat restrânge posibilitatea părţilor, a procurorului şi a instanţei de judecată de a dispune sau de a solicita efectuarea unei noi expertize la trei cazuri, apreciate ca fiind netemeinice, respectiv: când concluziile raportului de expertiză sunt neclare, când concluziile raportului de expertiză sunt contradictorii şi când între conţinutul şi concluziile raportului de expertiză există contradicţii, cu condiţia ca aceste deficienţe să nu poată fi înlăturate prin audierea expertului. Se susţine că această nouă reglementare este deficitară În raport cu cea din cuprinsul art. 125 din Codul de procedură penală din 1968, care permitea efectuarea unei noi expertize ori de câte ori existau îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiză. Se arată că înlăturarea, prin intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, a dreptului de a solicita şi de a dispune efectuarea unei noi expertize ori de câte ori aceasta este considerată oportună şi necesară încalcă dreptul la un proces echitabil al părţilor procesului penal, contravenind în acest fel prevederilor art. 21 alin. (3) clin Constituţie şi art. 6 paragraful 1 şi paragraful 3 lit. b) din Convenţie. Se susţine încălcarea, în acest fel, şi a dispoziţiilor art. 53 din Legea fundamentală. În acest sens, se observă că dreptul la un proces echitabil presupune, printre altele, posibilitatea de a solicita şi de a obţine probe, inclusiv expertize şi contraexpertize, precum şi dreptul de a le contesta, în vederea dovedirii pretenţiilor deduse judecăţii sau a netemeiniciei acuzaţiilor formulate. Se apreciază că această restrângere contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Codul de procedură penală, care prevede că normele de procedură penală urmăresc asigurarea exercitării eficiente a atribuţiilor organelor judiciare cu garantarea drepturilor părţilor şi ale celorlalţi participanţi în procesul penal astfel încât să fie respectate prevederile Constituţiei, ale tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, ale celorlalte reglementări ale Uniunii Europene în materie procesual penală, precum şi ale pactelor şi tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, prevederilor art. 5 din Codul de procedură penală, ce reglementează principiul aflării adevărului, precum şi celor ale art. 103 din acelaşi cod, care, în interpretarea instanţei, obligă la pronunţarea unei soluţii în cauză, chiar dacă există îndoieli în privinţa corectitudinii raportului de expertiză, care, având în vedere prevederile art. 181 alin. (1) din Codul de procedura penală, nu mai poate fi înlăturat, întrucât concluziile sale sunt clare şi neechivoce. Pentru aceste motive se susţine încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie. Se subliniază faptul că, în practică, există situaţii în care raportul de contraexpertiză furnizează concluzii diferite de cele cuprinse în prima expertiză efectuată.

6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

7. Guvernul opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că dispoziţiile legale criticate nu conţin reglementări de natură a îngrădi dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, fiind conforme cu prevederile art. 21 din Constituţie şi cu cele ale art. 6 din Convenţie. Se arată că, prin urmare, dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în cauză şi că, pentru aceste motive, prevederile art. 181 alin. (1) din Codul de procedură penală nu contravin nici dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 181 alin. (1) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „Organul de urmărire penală sau instanţa dispune efectuarea unei noi expertize atunci când concluziile raportului de expertiză sunt neclare sau contradictorii ori între conţinutul şi concluziile raportului de expertiză există contradicţii, iar aceste deficienţe nu pot fi înlăturate prin audierea expertului

11. Se susţine că textul criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la statul român, ale art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 şi paragraful 3 lit. b) din Convenţie, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit art. 172 din Codul de procedură penală, efectuarea unei expertize se dispune atunci când pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori împrejurări ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului în cauză este necesară şi opinia unui expert. Astfel, expertizele vor fi dispuse când faptele şi împrejurările analizate pot contribui la aflarea adevărului, dar nivelul de cunoaştere necesar depăşeşte cunoştinţele unui jurist, presupunând o efectuare a unor cercetări ce depăşesc limitele unor simple documentări,

13. Expertiza poate fi dispusă, conform art. 172 alin. (2) din Codul de procedură penală, la cerere sau din oficiu, de către organul de urmărire penală, prin ordonanţă motivată, iar în cursul judecăţii se dispune de către instanţă, prin încheiere motivată. Potrivit alin. (4) al aceluiaşi art. 172, expertiza poate fi efectuată de experţi oficiali din laboratoare sau instituţii de specialitate ori de experţi independenţi autorizaţi din ţară sau din străinătate, în condiţiile legii.

14. Numirea expertului sau a experţilor se face de către organul de urmărire penală sau de către instanţa de judecată, părţile sau subiecţii procesuali principali având dreptul să solicite ca la efectuarea expertizei să participe un expert recomandat de acestea, conform art. 173 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură penală. Când expertiza este dispusă de instanţă, procurorul poate solicita ca un expert recomandat de el să participe la efectuarea expertizei, potrivit art. 173 alin. (4) teza a două din acelaşi cod.

15. Raportul de expertiză este elaborat de către un expert sau de către mai mulţi experţi, conform alin. (1) şi (2) ale art. 178 din Codul de procedură penală, şi cuprinde constatările, clarificările, evaluările şi opinia expertului. În situaţia în care expertiza este efectuată de mai mulţi experţi, iar aceştia au opinii diferite, este întocmit un singur raport de expertiză, care cuprinde aceste opinii.

16. În situaţia în care organul judiciar apreciază că este necesar, pentru lămurirea constatărilor sau a concluziilor, expertul poate fi audiat, atât în cursul urmăririi penale, cât şi al judecăţii, potrivit dispoziţiilor art. 179 alin. (1) din Codul de procedură penală. Audierea expertului poate fi solicitată, conform aceleiaşi norme procesual penale, atât din oficiu, cât şi la cererea procurorului, a părţilor şi a subiecţilor procesuali principali.

17. De asemenea, potrivit art. 180 alin. (1) din Codul de procedură penală, atunci când organul de urmărire penală sau instanţa de judecată constată că expertiza nu este completă şi nu poate fi completată prin audierea expertului, din oficiu sau la cerere, dispune efectuarea unui supliment de expertiză, de către acelaşi expert. Când desemnarea aceluiaşi expert nu este posibilă, va fi dispusă efectuarea unei alte expertize de către alt expert.

18. În aceste condiţii, conform art. 181 alin. (1) din Codul de procedură penală, efectuarea unei noi expertize atunci când concluziile raportului de expertiză sunt neclare sau contradictorii ori între conţinutul şi concluziile raportului de expertiză există contradicţii, iar aceste deficienţe nu pot fi înlăturate prin audierea expertului, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate dispune efectuarea unei noi expertize.

19. Analizând dispoziţiile procesual penale anterior arătate, Curtea reţine că echivocul sau claritatea concluziilor raportului de expertiză sunt lăsate la aprecierea organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată, criteriile de apreciere nefiind impuse prin dispoziţii ale legii procesual penale. În situaţia în care organul de urmărire penală sau instanţa de judecată apreciază că concluziile raportului de expertiză sunt neclare sau contradictorii ori între conţinutul şi concluziile raportului de expertiză există contradicţii - ipotezele prevăzute prin textul criticat, - acestea pot dispune audierea expertului, conform art. 179 din Codul de procedură penală, pentru lămurirea constatărilor sau concluziilor cuprinse în raportul de expertiză. Atunci când se apreciază că raportul de expertiză este incomplet şi această deficienţă nu poate fi acoperită prin audierea expertului, poate fi dispusă efectuarea unui supliment de expertiză, potrivit art. 180 din Codul de procedură penală. De asemenea, dacă concluziile raportului de expertiză sunt neclare sau contradictorii ori între conţinutul şi concluziile raportului de expertiză există contradicţii, organul de urmărire penală sau instanţa poate dispune efectuarea unei noi expertize, conform art. 181 din acelaşi cod.

20. Prin urmare, dispoziţiile art. 179-181 din Codul de procedură penală oferă organelor de urmărire penală şi instanţelor de judecată trei mijloace procesuale distincte ce pot fi folosite separat sau în mod coroborat pentru stabilirea adevărului în cauzele penale prin intermediul expertizelor, mijloace care acoperă toate situaţiile în care instanţele ar putea fi împiedicate să folosească concluziile rapoartelor de expertiză în stabilirea adevărului.

21. De asemenea, Codul de procedură penală nu prevede o anumită valoare probantă a expertizelor, ele urmând a fi analizate, la fel ca restul probelor, prin coroborare cu celelalte probe existente în dosar. În acest sens, art. 103 din Codul de procedură penală prevede că probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză şi că, în luarea deciziei asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului, instanţa hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate.

22. Pentru aceste motive, Curtea constată că dispoziţiile art. 181 din Codul de procedură penală trebuie analizate în coroborare cu acelea ale art. 179-180 din acest cod şi că acestea oferă garanţiile procesuale necesare asigurării dreptului la un proces echitabil prevăzut la art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 paragraful 1 şi paragraful 3 lit. b) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

23. Pentru aceleaşi considerente nu poate fi reţinută încălcarea prin textul criticat a prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie.

24. Cum prevederile art. 181 alin, (1) din Codul de procedură penală nu încalcă dreptul fundamental invocat în susţinerea excepţiei, prevederile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în cauză.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate ridicată din oficiu de Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 56/35/P/2013 şi constată că dispoziţiile art. 181 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 9 iunie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 464

din 16 iunie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 374 alin. (7) teza întâi din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - Judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - Judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 374 alin. (7) din Codul de procedura penală, excepţie ridicată de Florin Daniel Silimon în Dosarul nr. 6.929/180/2014 al Judecătoriei Bacău - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.435 D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că, prin excepţia invocată, autorul solicită instanţei de contencios constituţional să legifereze cu privire la administrarea probelor.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 11 decembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 6.929/180/2014, Judecătoria Bacău - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 374 alin. (7) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Florin Daniel Silimon într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăţiei autorului excepţiei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de viol şi lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute la art. 218 alin. (3) lit. e) si, respectiv, la art. 205 alin. (3) lit. b) din Codul penai, infracţiuni comise în concurs.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că, chiar dacă textul criticat arată că probele administrate în cursul urmăririi penale şi necontestate de către părţi nu se readministrează în cursul cercetării judecătoreşti, faptul că acesta nu prevede, în mod expres, obligativitatea readministrării în cursul cercetării judecătoreşti a probelor administrate în cursul urmăririi penale şi care sunt contestate de către părţi dă posibilitatea instanţelor de a respinge cererile de readministrare a unor probe contestate, ceea ce, de altfel, s-a întâmplat şi în soluţionarea dosarului în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate. Se susţine că, deşi din interpretarea per a contrario a normei criticate reiese în mod evident această obligaţie, lipsa stipulării ei exprese în sarcina instanţelor este de natură a duce la pronunţarea unor soluţii arbitrare în privinţa cererilor de readministrare a unor astfel de probe. Se arată că, pentru aceste motive, textul criticat încalcă dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare al părţilor interesate să solicite readministrarea în cursul judecării cauzei a probelor administrare în cursul urmăririi penale care sunt contestate. Pentru aceleaşi considerente se susţine şi încălcarea, prin prevederile art. 374 alin. (7) din Codul de procedură penală, a dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie.

6. Judecătoria Bacău - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textul criticat necontravenind dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Se arată, în acest sens, că, potrivit prevederilor art. 92 alin. (2)--(4) din Codul de procedură penală, părţile interesate pot participa la efectuarea oricărui act de urmărire penală şi că este firesc ca, în situaţia contestării unora sau a tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a formulării unei cereri de readministrare a lor în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa să examineze această cerere prin prisma prevederilor art. 99-1(53 din Codul de procedură penală şi să o respingă dacă apreciază că nu este pertinentă sau că este formulată fără un motiv temeinic.

7. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate,

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 374 alin. (7) din Codul de procedură penală. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate Curtea reţine, însă, că autorul critică, în realitate, prevederile art. 374 alin. (7) teza întâi din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „Probele administrate în cursul urmăririi penale şi necontestate de către părţi nu se readministrează în cursul cercetării judecătoreşti.”

11. Se susţine că textul criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind statul român, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 24 cu privire la dreptul la apărare, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil.

12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor ari. 374 alin. (7) teza întâi din Codul de procedurii penală prin Decizia nr. 245 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 30 iunie 2015, şi Decizia nr. 342 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 3 iunie 2015.

13. Curtea constată că, în prezenta cauză, cu toate că autorul excepţiei raportează textul criticat la aceleaşi norme constituţionale care au fost invocate în susţinerea excepţiilor soluţionate prin deciziile anterior citate, el susţine că, întrucât acesta nu prevede, în mod expres, obligativitatea readministrării în cursul cercetării judecătoreşti a probelor administrate în cursul urmăririi penale şi care sunt contestate de către părţi, norma criticată dă posibilitatea instanţelor de a respinge cererile de readministrare a unor probe contestate, ceea ce, de altfel, s-a întâmplat şi în soluţionarea dosarului în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate. Se arată că, deşi din interpretarea per a contrario a normei criticate reiese în mod evident această obligaţie, lipsa stipulării ei exprese în sarcina instanţelor este de natură a duce la pronunţarea unor soluţii arbitrare în privinţa cererilor de readministrare a unor astfel de probe.

14. Astfel, Curtea reţine că autorul excepţiei nu formulează o reală critică de neconstituţionalitate, ci se arată nemulţumit de felul în care dispoziţiile art. 374 alin. (7) teza întâi din Codul de procedură penală sunt interpretate şi aplicate de către instanţele de judecată, respectiv de felul în care acestea au fost interpretate şi aplicate în soluţionarea Dosarului nr. 6.929/180/2014 al Judecătoriei Bacău - Secţia penală în care are calitatea de inculpat. Or, conform prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”, motiv pentru care excepţia de neconstituţionalitate apare ca fiind inadmisibilă.

15. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 374 alin. (7) teza întâi din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Florin Daniel Silimon în Dosarul nr. 6.929/180/2014 al Judecătoriei Bacău - Secţia penală.

Decizia se comunică Judecătoriei Bacău - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 iunie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 478

din 18 iunie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (3) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (3) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, excepţie ridicată de Societatea Editura Tudor Arghezi Bilete de Papagal” - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 16.086/3/2011** al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 129D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Societatea Profipet” - S.R.L. din Ploieşti a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că prin instituirea unor termene şi proceduri speciale nu este încălcat liberul acces la justiţie, acesta nefiind un drept absolut.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 20 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 16.086/3/2011**, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (3) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, excepţie ridicată de Societatea Editura Tudor Arghezi Bilete de Papagal” - S.R.L. Într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de anulare a unei mărci.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate lipsesc de eficienţă protecţia mărcii înregistrate, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci devenind, astfel, o instituţie fără semnificaţie, ineficace, unde autoarea a plătit inutil taxe în scopul ocrotirii mărcii. De asemenea, se arată că după expirarea termenului de 5 ani nu se mai poate adresa justiţiei, fiind încălcat şi dreptul său de proprietate.

7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 47 alin. (3) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 27 mai 2010, prevederi care au următorul conţinut: „Termenul în care poate fi cerută anularea înregistrării mărcii pentru motivele prevăzute la alin. (1) lit. a), b), d) şi e) este de 5 ani şi curge de la data înregistrării mărcii.” Curtea observă că legea a mai fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 8 mai 2014, textele criticate păstrând aceeaşi formulare şi numerotare.

12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (2) potrivit cărora nimeni nu este mai presus de lege, ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind liberul acces la justiţie şi ale art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate stabilesc o condiţie privind acţiunea în anulare a înregistrării mărcii, şi anume faptul că aceasta poate fi introdusă în termen de 5 ani de la data înregistrării ei. Această soluţie legislativă reprezintă opţiunea legiuitorului român, ţinând cont de specificul instituţiei mărcii. Curtea constată că marca are funcţia esenţială de a garanta consumatorului sau utilizatorului final identitatea de origine a produsului sau a serviciului ce face obiectul mărcii, permiţându-i acestuia să distingă fără confuzie posibilă acele produse sau acele servicii care au o provenienţă diferită (a se vedea şi Hotărârea Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene din 22 iunie 1976, pronunţată în Cauza C-119/75, Terrapin/Terranova). Cu alte cuvinte, marca permite consumatorului să deosebească produsele şi serviciile unui anumit operator economic de cele concurente existente pe piaţă.

14. Curtea constată că fondul litigiului vizează anularea unei mărci folosite în legătură cu produse pentru animale, anulare cerută de o persoană juridică ce desfăşoară activităţi specifice de editare de carte, care afirmă că este titulara mărcii folosite în domeniul său de activitate. Din examinarea dispoziţiilor legii în ansamblul său, Curtea reţine că o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată anterior poate fi înregistrată numai în anumite condiţii, una dintre condiţii excluzând, în principiu, protecţia aceloraşi produse sau servicii. Cu alte cuvinte, marca înregistrată ulterior trebuie să vizeze alte produse sau servicii decât cele care fac obiectul mărcii înregistrate. Riscul apare atunci când marca utilizată ulterior este folosită pentru introducerea pe piaţă a produselor sau serviciilor protejate de prima marcă înregistrată. Termenul de 5 ani prevăzut de lege pentru contestarea unei noi mărci identice cu cea înregistrată iniţial are în vedere, însă, o situaţie obiectivă. Pe o anumită piaţă a unor produse sau servicii, apariţia unei noi mărci folosite pentru produsele sau serviciile protejate prin înregistrarea mărcii iniţiale poate fi observată de titularul mărcii iniţiale care are la dispoziţie un termen rezonabil pentru a acţiona, având în vedere efectele pe care le produce pe o anumită piaţă introducerea produselor sau serviciilor protejate de marca înregistrată anterior. Opţiunea legiuitorului apare ca fiind justificată, având în vedere specificul acestui domeniu, precum şi faptul şi că trebuie să existe o siguranţă a raporturilor juridice care se stabilesc în acest domeniu. Scopul legiuitorului este acela de a evita situaţiile de inducere în eroare a consumatorului cu privire la originea produselor şi serviciilor existente pe piaţă, solicitând, în acelaşi timp, o atitudine diligentă din partea titularului mărcii înregistrate iniţial. Aşadar, nu se poate reţine încălcarea art. 16 alin. (2) din Constituţie potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege, întrucât dispoziţiile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică, opţiunea legiuitorului pentru soluţia legislativă criticată având un caracter obiectiv şi rezonabil prin raportare la scopul urmărit.

15. În ceea ce priveşte critica legată de încălcarea liberului acces la justiţie, se reţine că acesta nu este un drept absolut, putând fi limitat prin anumite condiţii de formă şi de fond impuse de legiuitor, prin raportare la dispoziţiile art. 21 din Constituţie. Aceste condiţionări nu pot fi acceptate dacă afectează dreptul fundamental în chiar substanţa sa. Prin urmare, limitările aduse dreptului fundamental sunt admisibile doar în măsura în care vizează un scop legitim şi există un raport de proporţionalitate între mijloacele folosite de legiuitor şi scopul urmărit de acesta (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 176 din 24 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 27 aprilie 2005). În consecinţă, Curtea constată că stabilirea unor condiţionări pentru introducerea acţiunilor în justiţie nu constituie, în sine, o încălcare a accesului liber la justiţie, el presupunând accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, fiind de competenţa exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, soluţie ce rezultă din dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie (a se vedea, în acest sens, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).

16. În acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57). Astfel, acest drept, care cere prin însăşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa. În cazul de faţă substanţa dreptului nu a fost atinsă, dispoziţiile legale criticate instituind doar condiţii de exercitare a dreptului de acces la justiţie, ţinând cont de materia specifică a proprietăţii industriale.

17. În legătură cu presupusa încălcare a dreptului de proprietate, Curtea observă că înregistrarea mărcii conferă titularului un drept exclusiv asupra mărcii şi dreptul de a acţiona contra oricărei persoane care aduce atingere dreptului său. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, în Decizia privind admisibilitatea din 18 septembrie 2007, pronunţată în Cauza Paeffgen GmbH  împotriva Germaniei, a precizat că dreptul de proprietate intelectuală asupra mărcilor constituie un bun”, a cărui respectare este asigurată prin dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Însă, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, „Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege”. Curtea Constituţională a reţinut, de altfel, în jurisprudenţa sa, că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, însă limitele dreptului de proprietate, indiferent de natura lor, nu se confundă cu însăşi suprimarea dreptului de proprietate (a se vedea Decizia nr. 662 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2015).

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Editura Tudor Arghezi Bilete de Papagal” - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 16.086/3/2011** al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 47 alin. (3) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 iunie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 480

din 18 iunie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, 4, 5 şi 9 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă si înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, 4, 5 şi 9 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Mircea Copăcel în Dosarul nr. 4.317/183/2014 al Judecătoriei Băileşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 354D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi. Se mai arată că prin încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare nu se naşte un drept de proprietate, ci un drept de creanţă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 11 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 4.317/183/2014, Judecătoria Băileşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor ah. 3, 4, 5 şi 9 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Mircea Copăcel într-o cauză având ca obiect soluţionarea acţiunii privind pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare a unui teren agricol situat în extravilan.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că aplicarea prevederilor legale criticate în privinţa unui antecontract sub semnătură privată încheiat înainte de intrarea în vigoare a acestui din urmă act normativ are semnificaţia unei aplicări retroactive a legii civile, ceea ce contravine şi dispoziţiilor art. 6 cu denumirea marginală Aplicarea în timp a legii civile din Codul civil. De asemenea, se susţine că Legea nr. 17/2014 este discriminatorie, întrucât exclude din domeniul său de aplicare antecontractele autentificate la notariat anterior intrării sale în vigoare, convenţiile încheiate între rude şi terenurile situate în intravilanul localităţilor. Mai mult, sunt încălcate şi dispoziţiile convenţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la interzicerea discriminării.

6. Judecătoria Băileşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că prevederile legale criticate reglementează condiţii suplimentare de admisibilitate a acţiunii având ca obiect pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare a unui teren agricol situat în extravilan şi au natura unor dispoziţii procedurale, de imediată aplicare, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare. Prin urmare, prevederile legale criticate sunt dispoziţii de procedură, aplicabile pentru viitor, în deplin acord cu dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie. Mai mult, instanţa de judecată apreciază că promisiunile de vânzare-cumpărare încheiate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014 rămân valabile, fiind guvernate de legea în vigoare la momentul încheierii lor, părţile putând solicita rezoluţiunea antecontractului, cu consecinţa repunerii în situaţia anterioară, sau pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege în momentul introducerii acţiunii.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 3, art. 4, art. 5 şi art. 9 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 178 din 12 martie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora:

- Art. 3: „(1) Terenurile agricole situate în extravilan pe o adâncime de 30 km faţă de frontiera de stat şi ţărmul Mării Negre, către interior, precum şi cele situate în extravilan la o distanţă de până la 2.400 m faţă de obiectivele speciale pot fi înstrăinate prin vânzare-cumpărare doar cu avizul specific al Ministerului Apărării Naţionale, eliberat în urma consultării cu organele de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, prin structurile interne specializate menţionate la art. 6 alin. 1 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică preemptorilor.

(3) Avizele prevăzute la alin. (1) vor fi comunicate în termen de 20 de zile lucrătoare de la înregistrarea cererii de solicitare de către vânzător. Procedura şi alte elemente privind obţinerea avizului specific al Ministerului Apărării Naţionale se reglementează prin normele metodologice de aplicare a legii. În cazul neîndeplinirii acestei obligaţii de a emite avizul, se consideră ca fiind favorabil.

(4) Terenurile agricole situate în extravilan, în care se află situri arheologice, în care au fost instituite zone cu patrimoniu arheologic reperat sau zone cu potenţial arheologic evidenţiat întâmplător, pot fi înstrăinate prin vânzare doar cu avizul specific al Ministerului Culturii, respectiv al serviciilor publice deconcentrate ale acestuia, după caz, emis în termen de 20 de zile lucrătoare de la înregistrarea cererii de solicitare de către vânzător. Procedura şi alte elemente privind obţinerea avizului specific ai Ministerului Culturii se reglementează prin normele metodologice de aplicare a legii. În cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, avizul se consideră ca fiind favorabil.”

- Art. 4: (1) înstrăinarea, prin vânzare, a terenurilor agricole situate în extravilan se face cu respectarea condiţiilor de fond fi de formă prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, şi a dreptului de preempţiune al coproprietarilor, arenda f Hor, proprietarilor vecini, precum şi al statului român, prin Agenţia Domeniilor Statului, în această ordine, la preţ şi în condiţii egale.

(2) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), înstrăinarea, prin vânzare, a terenurilor agricole situate în extravilan pe care sunt situate situri arheologice clasate se face potrivit prevederilor Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările ulterioare.

(3) Solicitarea şi utilizarea certificatului de carte funciară în contractele translative de proprietate privind bunurile imobile şi alte drepturi reale fac pe deplin dovada bunei-credinţe atât a părţilor din contract, cât şi pentru profesionistul instrumentator, cu privire la calitatea de proprietar a vânzătorului asupra imobilului supus vânzării conform descrierii din cartea funciară.”;

- Art. 5: (1) în toate cazurile în care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare-cumpărare, acţiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, şi ale legislaţiei în materie, precum şi dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 3, 4 şi 9 din prezenta lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal şi în cartea funciară.

(2) Cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate se respinge dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege.”;

- Art. 9: „Avizul final necesar încheierii contractului de vânzare în formă autentică de către notarul public sau pronunţării de către instanţă a unei hotărâri judecătoreşti care ţine toc de contract de vânzare se emite de către structurile teritoriale pentru terenurile cu suprafaţa de până la 30 de hectare inclusiv, iar pentru terenurile cu suprafaţa de peste 30 de hectare de către structura centrală. „

11. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile şi art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil şi ale art. 14 - Interzicerea discriminării cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 - Interzicerea generală a discriminării cuprins în Protocolul nr. 12 adiţional la aceeaşi Convenţie.

12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate se aplică retroactiv şi sunt discriminatorii, având în vedere că sub incidenţa lor intră şi antecontractele încheiate sub semnătură privată, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014.

13. Curtea constată că prevederile legale criticate în prezenta cauză se referă la vânzarea-cumpărarea terenurilor agricole situate în extravilan, cu exercitarea dreptului de preempţiune şi obţinerea avizului final necesar încheierii contractului de vânzare în formă autentică de către notarul public sau pronunţării de către instanţă a hotărârii judecătoreşti care să ţină loc de contract. Curtea retine că prevederile art.5 din Legea nr. 17/2014 stabilesc atribuţiile de natură procedurală ale instanţei de judecată de a verifica, pe lângă îndeplinirea condiţiilor de validitate ale antecontractului, şi condiţiile reglementate de art. 3, 4 şi 9 din Legea nr. 17/2014, cu modificările şi completările ulterioare, după caz (a se vedea şi Decizia nr. 83 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 24 martie 2015, paragraful 22).

14. Condiţiile necesar a fi întrunite pentru transferul dreptului de proprietate sunt, aşadar, de aplicare imediată, în domeniul temporal propriu al Legii nr. 17/2014, norma criticată stabilind în sarcina instanţei de judecată obligaţia verificării îndeplinirii acestora la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti care să ţină loc de act autentic. Altfel spus, dispoziţiile legale criticate se circumscriu domeniului propriu de reglementare al legii, fiind aplicabile tuturor vânzărilor de terenuri agricole extravilane care se încheie după intrarea în vigoare a acestui act normativ, în acord cu principiul aplicării imediate a legii noi. De altfel, prin Decizia nr. 38 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 19 martie 2015, Curtea s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii aceloraşi prevederi legale, constatând că, întrucât promisiunea de vânzare nu este translativă de proprietate, nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, având în vedere că legea nu retroactivează, ci vizează doar condiţiile privind transferul dreptului de proprietate a terenurilor agricole situate în extravilan după intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014. De asemenea, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea în acest sens Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002).

15. În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la discriminarea creată prin inaplicabilitatea prevederilor legale criticate şi la antecontractele autentificate la notariat, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014, spre deosebire de antecontractele încheiate sub semnătură privată, cum este situaţia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, prin care Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin, (1) din Legea nr. 17/2014, că această critică a rămas fără obiect. Prin urmare, condiţiile de admisibilitate prevăzute de legea specială, la data introducerii acţiunii având ca obiect pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare, vizează toate antecontractele ce corespund domeniului de reglementare al Legii nr. 17/2014, încheiate cu respectarea condiţiilor legale de validitate, indiferent de data sau de forma încheierii lor.

16. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate şi dispoziţiile convenţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil, coroborate cu cele referitoare la interzicerea oricărei discriminări cu privire la exerciţiul drepturilor şi libertăţilor garantate de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Or, având în vedere faptul că, pe de o parte, dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenţie, presupune respectarea unor principii fundamentale, precum contradictorialitatea, dreptul de apărare, egalitatea procesuală, cu toate consecinţele ce decurg din acestea, iar, pe de altă parte, prevederile art. 5 din Legea nr. 17/2014 reglementează o condiţie de admisibilitate a unei acţiuni în justiţie, Curtea reţine că textul de lege criticat nu este denatură a contraveni dispoziţiilor convenţionale invocate. În ceea ce priveşte invocarea art. 6 din Convenţie prin raportare la prevederile art. 3,4 şi 9 din Legea nr. 17/2014, Curtea reţine că textul convenţional invocat nu are incidenţă în cauză.

17. De altfel, problema de neconstituţionalitate invocată îh legătură cu textul de lege criticat se referă la aplicarea retroactivă a acestuia, în cazul în care şi antecontractele încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014 trebuie să se supună dispoziţiilor noii legi, Astfel, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, efectul specific al unui antecontract de vânzare, constând în obligaţia reciprocă de a încheia în viitor contractul de vânzare, ar trebui să se supună legii în vigoare la data încheierii antecontractului, iar nu legii noi. În legătură cu aceste susţineri, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, anterior citată, şi a reţinut că beneficiarul unei promisiuni neexecutate de vânzare este titularul unui drept de creanţă, corelativ obligaţiei de a vinde asumate de promitent în temeiul antecontractului, iar nu titularul unui drept de proprietate, transferul acestui drept urmând a se realiza în viitor, la momentul încheierii contractului de vânzare, respectiv al pronunţării hotărârii judecătoreşti care să ţină locul acordului de voinţă nerealizat. Cu alte cuvinte, îndeplinirea tuturor condiţiilor legale pentru încheierea contractului de vânzare, respectiv pentru pronunţarea hotărârii judecătoreşti care să ţină loc de contract, nu poate fi raportată la un moment anterior, reprezentat de acela al încheierii antecontractului de vânzare, având în vedere că acesta din urmă nu este translativ de proprietate, ci la momentul realizării transferului dreptului de proprietate, moment care este supus legii în vigoare, potrivit principiului tempus regit actum.

18. Având în vedere cele mai sus precizate, Curtea constată că prevederile art. 3, art. 4, art. 5 şi ale art. 9 din Legea nr. 17/2014 nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mircea Copăcel în Dosarul nr. 4.317/183/2014 al Judecătoriei Băileşti şi constată că dispoziţiile art. 3, 4, 5 şi 9 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Băileşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 18 iunie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL EDUCAŢIEI şi CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

 

ORDIN

pentru aprobarea bugetelor de venituri şi cheltuieli pe anul 2015 ale institutelor naţionale de cercetare-dezvoltare în coordonarea Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare

 

Având în vedere prevederile art. 24 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

în conformitate cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2014 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 26/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice şi Hotărârii Guvernului nr. 27/2015 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare,

ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă bugetele de venituri şi cheltuieli pe anul 2015 ale institutelor naţionale de cercetare-dezvoltare în coordonarea Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare, prevăzute în anexele nr. 1-40*), care fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - (1) Cheltuielile totale aferente veniturilor înscrise în bugetele de venituri şi cheltuieli prevăzute la art. 1 reprezintă limite maxime ce nu pot fi depăşite.

(2) în cazul în care, în execuţie, se înregistrează nerealizări ale veniturilor aprobate, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare vor efectua cheltuieli în funcţie de realizarea veniturilor, cu încadrarea în indicatorii de eficienţă aprobaţi.

Art. 3. - Institutele naţionale de cercetare-dezvoltare în coordonarea Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice,

Sorin Mihai Cîmpeanu

 

Bucureşti, 6 iulie 2015.

Nr. 4.446.


*) Anexele nr. 1-40 sunt reproduse în facsimil.

 

ANEXA Nr. 1

 

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ ŞI INOVARE

INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU OPTOELECTRONICĂ - INOE 2000 BUCUREŞTI

 

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI PE ANUL 2015

 

 

- mii lei -

INDICATORI

Nr. rd.

Program 2015

A

0

1

I. VENITURI TOTALE, din care:

01

26271

1. VENITURI DIN EXPLOATARE

02

26120

din care:

 

 

a) Venituri din activitatea de bază

03

21080

b) Venituri din activităţi conexe activităţii de cercetare-dezvoltare

04

2229

c) Alte venituri din exploatare

05

2811

2. VENITURI FINANCIARE

06

151

3. VENITURI EXTRAORDINARE

07

0

II. CHELTUIELI TOTALE, din care:

08

26031

1.Cheltuieli de exploatare, total, din care:

09

25981

a) Bunuri şi servicii

10

7467

b) Cheltuieli de personal, din care:

11

15957

- cheltuieli cu salariile din care:

12

12091

- indemnizaţiile membrilor consiliului de administraţie

13

101

- drepturile salariale ale directorului (general)

14

125

- contribuţii de asigurări sociale de stat

15

1910

- contribuţii de asigurări de şomaj

16

60

- contribuţii de asigurări sociale de sănătate

17

629

- contribuţii de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale

18

30

- contribuţii pentru concedii şi indemnizaţii

19

103

- contribuţii la Fondul de garantare a creanţelor salariale

20

30

- contribuţii la fondul de pensii facultative

21

120

- alte cheltuieli de personal, din care:

22

984

- tichete de masă

23

427

- deplasări, detaşări

24

555

c) Cheltuieli de exploatare privind amortizările,provizioanele şi ajustările pentru depreciere

25

2211

d) Cheltuieli de protocol

26

5

c) Cheltuieli de reclamă şi publicitate

27

111

f) Cheltuieli cu sponsorizarea

28

0

g) Cheltuieli prevăzute de ari. 21 alia. (3) litera c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

29

230

h) Alte cheltuieli

30

0

2. Cheltuieli financiare, din care:

31

50

- cheltuieli privind dobânzile

32

0

- alte cheltuieli financiare

33

50

3. Cheltuieli extraordinare

34

0

III. REZULTATUL BRUT ( profit/pierdere)

35

240

IV. IMPOZIT PE PROFIT

36

38

V. REZULTATUL NET

37

202

VI. ACOPERIREA PIERDERILOR CONTABILE DIN ANII PRECEDENŢI

38

0

VII. PROFITUL DE REPARTIZAT RĂMAS DUPĂ ACOPERIREA PIERDERILOR CONTABILE DIN ANII PRECEDENŢI:

39

202

a) pentru cointeresarea personalului

40

40

b) pentru finanţarea dezvoltării institutului naţional

41

121

c) pentru desfăşurarea activităţii curente, inclusiv pentru cofinanţarea proiectelor

42

41

VIII. SURSE DE FINANŢARE A INVESTIŢII LOR, din care:

43

7800

1. Surse proprii

44

0

2. Sume de la bugetul de stat pentru investiţii

45

0

3. Credite bancare pentru investiţii

46

0

- interne

47

0

- externe

48

0

4. Alte surse

49

7800

IX. UTILIZAREA RESURSELOR PENTRU INVESTIŢII, din care:

50

7800

1. Investiţii, inclusiv investiţii m curs la finele anului

51

7800

2. Rambursări de rate aferente creditelor pentru investiţii

52

0

- interne

53

0

- externe

54

0

X. DATE. DE FUNDAMENTARE

 

 

1. Venituri loiale (rd. 01)

55

26271

2. Cheltuieli aferente veniturilor totale (rd. 08)

56

26031

3. Rezultate (+/-) (rd.55 - rd.56)

57

240

4. Număr mediu de personal, total institut, din care:

58

194

- număr mediu personal de cercetare-dezvoltare

59

170

5. Câştigul mediu lunar pe salariat, total institut - lei/persoană/lună

60

5123

6, Câştigul mediu lunar pe personal de cercetare-dezvoltare - lei/persoană/lună

61

5150

7. Rentabilitatea (rd. 57/rd.56*l00)

62

0,92

8. Productivitatea muncii pe total personal - mii lei/pers. (rd.01 /rd.58)

63

135.42

9. Rata rentabilităţii financiare rd.37* 100 / capital propriu

64

1,53

10. Plăţi restante

65

325

11. Creanţe de încasat

66

850

 

ANEXA Nr. 2

 

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ ŞI INOVARE

INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE TURBOMOTOARE - COMOTI BUCUREŞTI

 

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI PE ANUL 2015

 

 

- mii lei -

INDICATORI

Nr. rd.

Program 2015

A

0

1

I. VENITURI TOTALE, din care:

01

42100

1. VENITURI DIN EXPLOATARE

02

41202

din care:

 

 

a) Venituri din activitatea de bază

03

28300

b) Venituri din activităţi conexe activităţii de cercetare-dezvoltare

04

9479

c) Alte venituri din exploatare

05

3423

2. VENITURI FINANCIARE

06

898

3. VENITURI EXTRAORDINARE

07

0

II. CHELTUIELI TOTALE, din care:

08

41246

1.Cheltuieli de exploatare, total, din care:

09

40223

a) Bunuri şi servicii

10

17232

b) Cheltuieli de personal, din care:

11

17167

- cheltuieli cu salariile din care:

12

12868

- indemnizaţiile membrilor consiliului de administraţie

13

144

- drepturile salariale ale directorului (general)

14

192

- contribuţii de asigurări sociale de stat

15

2033

- contribuţii de asigurări de şomaj

16

64

- contribuţii de asigurări sociale de sănătate

17

669

- contribuţii de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale

18

32

- contribuţii pentru concedii şi indemnizaţii

19

109

- contribuţii la Fondul de garantare a creanţelor salariale

20

32

- contribuţii la fondul de pensii facultative

21

0

- alte cheltuieli de personal, din care:

22

1360

- tichete de masă

23

538

- deplasări, detaşări

24

691

c) Cheltuieli de exploatare privind amortizările,provizioanele şi ajustările pentru depreciere

25

4192

d) Cheltuieli de protocol

26

129

c) Cheltuieli de reclamă şi publicitate

27

186

f) Cheltuieli cu sponsorizarea

28

0

g) Cheltuieli prevăzute de ari. 21 alia. (3) litera c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

29

257

h) Alte cheltuieli

30

1060

2. Cheltuieli financiare, din care:

31

1023

- cheltuieli privind dobânzile

32

76

- alte cheltuieli financiare

33

0

3. Cheltuieli extraordinare

34

0

III. REZULTATUL BRUT ( profit/pierdere)

35

854

IV. IMPOZIT PE PROFIT

36

154

V. REZULTATUL NET

37

700

VI. ACOPERIREA PIERDERILOR CONTABILE DIN ANII PRECEDENŢI

38

0

VII. PROFITUL DE REPARTIZAT RĂMAS DUPĂ ACOPERIREA PIERDERILOR CONTABILE DIN ANII PRECEDENŢI:

39

700

a) pentru cointeresarea personalului

40

140

b) pentru finanţarea dezvoltării institutului naţional

41

140

c) pentru desfăşurarea activităţii curente, inclusiv pentru cofinanţarea proiectelor

42

420

VIII. SURSE DE FINANŢARE A INVESTIŢII LOR, din care:

43

1550

1. Surse proprii

44

150

2. Sume de la bugetul de stat pentru investiţii

45

1400

3. Credite bancare pentru investiţii

46

 

- interne

47

 

- externe

48

 

4. Alte surse

49

 

IX. UTILIZAREA RESURSELOR PENTRU INVESTIŢII, din care:

50

1550

1. Investiţii, inclusiv investiţii m curs la finele anului

51

1550

2. Rambursări de rate aferente creditelor pentru investiţii

52

 

- interne

53

 

- externe

54

 

X. DATE. DE FUNDAMENTARE

 

 

1. Venituri loiale (rd. 01)

55

42100

2. Cheltuieli aferente veniturilor totale (rd. 08)

56

41246

3. Rezultate (+/-) (rd.55 - rd.56)

57

854

4. Număr mediu de personal, total institut, din care:

58

249

- număr mediu personal de cercetare-dezvoltare

59

145

5. Câştigul mediu lunar pe salariat, total institut - lei/persoană/lună

60

4211

6, Câştigul mediu lunar pe personal de cercetare-dezvoltare - lei/persoană/lună

61

4375

7. Rentabilitatea (rd. 57/rd.56*l00)

62

2.07

8. Productivitatea muncii pe total personal - mii lei/pers. (rd.01 /rd.58)

63

169,07

9. Rata rentabilităţii financiare rd.37* 100 / capital propriu

64

1,33

10. Plăţi restante

65

415

11. Creanţe de încasat

66

2076

 

ANEXA Nr. 3

 

            MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ ŞI INOVARE

INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE ÎN DOMENIUL GEOLOGIEI, GEOFIZICII, GEOCHIMIEI ŞI TELEDETECŢIEI - IGR BUCUREŞTI

 

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI PE ANUL 2015

 

 

- mii lei -

INDICATORI

Nr. rd.

Program 2015

A

0

1

I. VENITURI TOTALE, din care:

01

10708

1. VENITURI DIN EXPLOATARE

02

10698

din care:

 

 

a) Venituri din activitatea de bază

03

3884

b) Venituri din activităţi conexe activităţii de cercetare-dezvoltare

04

3855

c) Alte venituri din exploatare

05

2959

2. VENITURI FINANCIARE

06

10

3. VENITURI EXTRAORDINARE

07

0

II. CHELTUIELI TOTALE, din care:

08

10708

1.Cheltuieli de exploatare, total, din care:

09

10676

a) Bunuri şi servicii

10

1634

b) Cheltuieli de personal, din care:

11

6485

- cheltuieli cu salariile din care:

12

5279

- indemnizaţiile membrilor consiliului de administraţie

13

84

- drepturile salariale ale directorului (general)

14

86

- contribuţii de asigurări sociale de stat

15

834

- contribuţii de asigurări de şomaj

16

26

- contribuţii de asigurări sociale de sănătate

17

275

- contribuţii de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale

18

13

- contribuţii pentru concedii şi indemnizaţii

19

45

- contribuţii la Fondul de garantare a creanţelor salariale

20

13

- contribuţii la fondul de pensii facultative

21

0

- alte cheltuieli de personal, din care:

22

0

- tichete de masă

23

0

- deplasări, detaşări

24

0

c) Cheltuieli de exploatare privind amortizările,provizioanele şi ajustările pentru depreciere

25

2300

d) Cheltuieli de protocol

26

0

c) Cheltuieli de reclamă şi publicitate

27

39

f) Cheltuieli cu sponsorizarea

28

0

g) Cheltuieli prevăzute de ari. 21 alia. (3) litera c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

29

39

h) Alte cheltuieli

30

180

2. Cheltuieli financiare, din care:

31

32

- cheltuieli privind dobânzile

32

 

- alte cheltuieli financiare

33

32

3. Cheltuieli extraordinare

34

0

III. REZULTATUL BRUT ( profit/pierdere)

35

0

IV. IMPOZIT PE PROFIT

36

0

V. REZULTATUL NET

37

0

VI. ACOPERIREA PIERDERILOR CONTABILE DIN ANII PRECEDENŢI

38

0

VII. PROFITUL DE REPARTIZAT RĂMAS DUPĂ ACOPERIREA PIERDERILOR CONTABILE DIN ANII PRECEDENŢI:

39

0

a) pentru cointeresarea personalului

40

0

b) pentru finanţarea dezvoltării institutului naţional

41

0

c) pentru desfăşurarea activităţii curente, inclusiv pentru cofinanţarea proiectelor

42

0

VIII. SURSE DE FINANŢARE A INVESTIŢII LOR, din care:

43

11594

1. Surse proprii

44

0

2. Sume de la bugetul de stat pentru investiţii

45

0

3. Credite bancare pentru investiţii

46

0

- interne

47

0

- externe

48

0

4. Alte surse

49

11594

IX. UTILIZAREA RESURSELOR PENTRU INVESTIŢII, din care:

50

11594

1. Investiţii, inclusiv investiţii m curs la finele anului

51

11594

2. Rambursări de rate aferente creditelor pentru investiţii

52

0

- interne

53

0

- externe

54

0

X. DATE. DE FUNDAMENTARE

 

 

1. Venituri loiale (rd. 01)

55

10708

2. Cheltuieli aferente veniturilor totale (rd. 08)

56

10708

3. Rezultate (+/-) (rd.55 - rd.56)

57

0

4. Număr mediu de personal, total institut, din care:

58

126

- număr mediu personal de cercetare-dezvoltare

59

84

5. Câştigul mediu lunar pe salariat, total institut - lei/persoană/lună

60

3406

6, Câştigul mediu lunar pe personal de cercetare-dezvoltare - lei/persoană/lună

61

3626

7. Rentabilitatea (rd. 57/rd.56*l00)

62

0

8. Productivitatea muncii pe total personal - mii lei/pers. (rd.01 /rd.58)

63

84,98

9. Rata rentabilităţii financiare rd.37* 100 / capital propriu

64

0

10. Plăţi restante

65

537

11. Creanţe de încasat

66

500

 

ANEXA Nr. 4

            MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ ŞI INOVARE

INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU TEXTILE ŞI PIELĂRIE - INCDTP BUCUREŞTI

 

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI PE ANUL 2015

 

 

- mii lei -

INDICATORI

Nr. rd.

Program 2015

A

0

1

I. VENITURI TOTALE, din care:

01

18856

1. VENITURI DIN EXPLOATARE

02

18826

din care:

 

 

a) Venituri din activitatea de bază

03

15276

b) Venituri din activităţi conexe activităţii de cercetare-dezvoltare

04

1920

c) Alte venituri din exploatare

05

1630

2. VENITURI FINANCIARE

06

30

3. VENITURI EXTRAORDINARE

07

0

II. CHELTUIELI TOTALE, din care:

08

18811

1.Cheltuieli de exploatare, total, din care:

09

18749

a) Bunuri şi servicii

10

3845

b) Cheltuieli de personal, din care:

11

9884

- cheltuieli cu salariile din care:

12

7679

- indemnizaţiile membrilor consiliului de administraţie

13

126

- drepturile salariale ale directorului (general)

14

126

- contribuţii de asigurări sociale de stat

15

1213

- contribuţii de asigurări de şomaj

16

38

- contribuţii de asigurări sociale de sănătate

17

399

- contribuţii de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale

18

19

- contribuţii pentru concedii şi indemnizaţii

19

65

- contribuţii la Fondul de garantare a creanţelor salariale

20

19

- contribuţii la fondul de pensii facultative

21

0

- alte cheltuieli de personal, din care:

22

452

- tichete de masă

23

147

- deplasări, detaşări

24

305

c) Cheltuieli de exploatare privind amortizările,provizioanele şi ajustările pentru depreciere

25

2220

d) Cheltuieli de protocol

26

13

c) Cheltuieli de reclamă şi publicitate

27

0

f) Cheltuieli cu sponsorizarea

28

0

g) Cheltuieli prevăzute de ari. 21 alia. (3) litera c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

29

70

h) Alte cheltuieli

30

2717

2. Cheltuieli financiare, din care:

31

62

- cheltuieli privind dobânzile

32

31

- alte cheltuieli financiare

33

31

3. Cheltuieli extraordinare

34

0

III. REZULTATUL BRUT ( profit/pierdere)

35

45

IV. IMPOZIT PE PROFIT

36

9

V. REZULTATUL NET

37

36

VI. ACOPERIREA PIERDERILOR CONTABILE DIN ANII PRECEDENŢI

38

0

VII. PROFITUL DE REPARTIZAT RĂMAS DUPĂ ACOPERIREA PIERDERILOR CONTABILE DIN ANII PRECEDENŢI:

39

36

a) pentru cointeresarea personalului

40

7

b) pentru finanţarea dezvoltării institutului naţional

41

22

c) pentru desfăşurarea activităţii curente, inclusiv pentru cofinanţarea proiectelor

42

7

VIII. SURSE DE FINANŢARE A INVESTIŢII LOR, din care:

43

90

1. Surse proprii

44

90

2. Sume de la bugetul de stat pentru investiţii

45

0

3. Credite bancare pentru investiţii

46

0

- interne

47

0

- externe

48

0

4. Alte surse

49

0

IX. UTILIZAREA RESURSELOR PENTRU INVESTIŢII, din care:

50

90

1. Investiţii, inclusiv investiţii m curs la finele anului

51

90

2. Rambursări de rate aferente creditelor pentru investiţii

52

0

- interne

53

0

- externe

54

0

X. DATE. DE FUNDAMENTARE

 

 

1. Venituri loiale (rd. 01)

55

18856

2. Cheltuieli aferente veniturilor totale (rd. 08)

56

18811

3. Rezultate (+/-) (rd.55 - rd.56)

57

45

4. Număr mediu de personal, total institut, din care:

58

189

- număr mediu personal de cercetare-dezvoltare

59

114

5. Câştigul mediu lunar pe salariat, total institut - lei/persoană/lună

60

3292

6, Câştigul mediu lunar pe personal de cercetare-dezvoltare - lei/persoană/lună

61

4006

7. Rentabilitatea (rd. 57/rd.56*l00)

62

0.24

8. Productivitatea muncii pe total personal - mii lei/pers. (rd.01 /rd.58)

63

99.77

9. Rata rentabilităţii financiare rd.37* 100 / capital propriu

64

3,26

10. Plăţi restante

65

0

11. Creanţe de încasat

66

600

 

ANEXA Nr. 5

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ ŞI INOVARE

INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU MAŞINI ŞI INSTALAŢII DESTINATE AGRICULTURII ŞI INDUSTRIEI ALIMENTARE - INMA BUCUREŞTI

 

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI PE ANUL 2015

 

 

- mii lei -

INDICATORI

Nr. rd.

Program 2015

A

0

1

I. VENITURI TOTALE, din care:

01

10900

1. VENITURI DIN EXPLOATARE

02

10873

din care:

 

 

a) Venituri din activitatea de bază

03

7880

b) Venituri din activităţi conexe activităţii de cercetare-dezvoltare

04

233

c) Alte venituri din exploatare

05

2760

2. VENITURI FINANCIARE

06

27

3. VENITURI EXTRAORDINARE

07

0

II. CHELTUIELI TOTALE, din care:

08

10750

1.Cheltuieli de exploatare, total, din care:

09

10600

a) Bunuri şi servicii

10

1755

b) Cheltuieli de personal, din care:

11

684)

- cheltuieli cu salariile din care:

12

5500

- indemnizaţiile membrilor consiliului de administraţie

13

156

- drepturile salariale ale directorului (general)

14

173

- contribuţii de asigurări sociale de stat

15

869

- contribuţii de asigurări de şomaj

16

27

- contribuţii de asigurări sociale de sănătate

17

286

- contribuţii de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale

18

14

- contribuţii pentru concedii şi indemnizaţii

19

47

- contribuţii la Fondul de garantare a creanţelor salariale

20

13

- contribuţii la fondul de pensii facultative

21

0

- alte cheltuieli de personal, din care:

22

85

- tichete de masă

23

0

- deplasări, detaşări

24

85

c) Cheltuieli de exploatare privind amortizările,provizioanele şi ajustările pentru depreciere

25

1650

d) Cheltuieli de protocol

26

2

c) Cheltuieli de reclamă şi publicitate

27

0

f) Cheltuieli cu sponsorizarea

28

0

g) Cheltuieli prevăzute de ari. 21 alia. (3) litera c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

29

12

h) Alte cheltuieli

30

340

2. Cheltuieli financiare, din care:

31

150

- cheltuieli privind dobânzile

32

68

- alte cheltuieli financiare

33

72

3. Cheltuieli extraordinare

34

0

III. REZULTATUL BRUT ( profit/pierdere)

35

150

IV. IMPOZIT PE PROFIT

36

24

V. REZULTATUL NET

37

126

VI. ACOPERIREA PIERDERILOR CONTABILE DIN ANII PRECEDENŢI

38

0

VII. PROFITUL DE REPARTIZAT RĂMAS DUPĂ ACOPERIREA PIERDERILOR CONTABILE DIN ANII PRECEDENŢI:

39

126

a) pentru cointeresarea personalului

40

25

b) pentru finanţarea dezvoltării institutului naţional

41

76

c) pentru desfăşurarea activităţii curente, inclusiv pentru cofinanţarea proiectelor

42

25

VIII. SURSE DE FINANŢARE A INVESTIŢII LOR, din care:

43

0

1. Surse proprii

44

0

2. Sume de la bugetul de stat pentru investiţii

45

0

3. Credite bancare pentru investiţii

46

0

- interne

47

0

- externe

48

0

4. Alte surse

49

0

IX. UTILIZAREA RESURSELOR PENTRU INVESTIŢII, din care:

50

0

1. Investiţii, inclusiv investiţii m curs la finele anului

51

0

2. Rambursări de rate aferente creditelor pentru investiţii

52

0

- interne

53

0

- externe

54

0

X. DATE. DE FUNDAMENTARE

 

0

1. Venituri loiale (rd. 01)

55

10900

2. Cheltuieli aferente veniturilor totale (rd. 08)

56

10750

3. Rezultate (+/-) (rd.55 - rd.56)

57

150

4. Număr mediu de personal, total institut, din care:

58

154

- număr mediu personal de cercetare-dezvoltare

59

125

5. Câştigul mediu lunar pe salariat, total institut - lei/persoană/lună

60

2816

6, Câştigul mediu lunar pe personal de cercetare-dezvoltare - lei/persoană/lună

61

2872

7. Rentabilitatea (rd. 57/rd.56*l00)

62

1,40

8. Productivitatea muncii pe total personal - mii lei/pers. (rd.01 /rd.58)

63

70,78

9. Rata rentabilităţii financiare rd.37* 100 / capital propriu

64

1,42

10. Plăţi restante

65

0

11. Creanţe de încasat

66

0

 

ANEXA Nr. 6

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ ŞI INOVARE

INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU FIZICĂ ŞI INGINERIE NUCLEARĂ “HORIA HULUBEI” - IFIN - HH BUCUREŞTI

 

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI PE ANUL 2015

 

 

- mii lei -

INDICATORI

Nr. rd.

Program 2015

A

0

1

I. VENITURI TOTALE, din care:

01

251778

1. VENITURI DIN EXPLOATARE

02

249778

din care:

 

 

a) Venituri din activitatea de bază

03

213778

b) Venituri din activităţi conexe activităţii de cercetare-dezvoltare

04

1000

c) Alte venituri din exploatare

05

35000

2. VENITURI FINANCIARE

06

2000

3. VENITURI EXTRAORDINARE

07

0

II. CHELTUIELI TOTALE, din care:

08

250285

1.Cheltuieli de exploatare, total, din care:

09

249185

a) Bunuri şi servicii

10

65623

b) Cheltuieli de personal, din care:

11

96874

- cheltuieli cu salariile din care:

12

75630

- indemnizaţiile membrilor consiliului de administraţie

13

220

- drepturile salariale ale directorului (general)

14

230

- contribuţii de asigurări sociale de stat

15

11950

- contribuţii de asigurări de şomaj

16

377

- contribuţii de asigurări sociale de sănătate

17

3933

- contribuţii de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale

18

189

- contribuţii pentru concedii şi indemnizaţii

19

643

- contribuţii la Fondul de garantare a creanţelor salariale

20

189

- contribuţii la fondul de pensii facultative

21

0

- alte cheltuieli de personal, din care:

22

3963

- tichete de masă

23

0

- deplasări, detaşări

24

3963

c) Cheltuieli de exploatare privind amortizările,provizioanele şi ajustările pentru depreciere

25

25102

d) Cheltuieli de protocol

26

66

c) Cheltuieli de reclamă şi publicitate

27

578

f) Cheltuieli cu sponsorizarea

28

0

g) Cheltuieli prevăzute de ari. 21 alia. (3) litera c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

29

50

h) Alte cheltuieli

30

60892

2. Cheltuieli financiare, din care:

31

1100

- cheltuieli privind dobânzile

32

100

- alte cheltuieli financiare

33

1000

3. Cheltuieli extraordinare

34

0

III. REZULTATUL BRUT ( profit/pierdere)

35

1493

IV. IMPOZIT PE PROFIT

36

244

V. REZULTATUL NET

37

1249

VI. ACOPERIREA PIERDERILOR CONTABILE DIN ANII PRECEDENŢI

38

0

VII. PROFITUL DE REPARTIZAT RĂMAS DUPĂ ACOPERIREA PIERDERILOR CONTABILE DIN ANII PRECEDENŢI:

39

1249

a) pentru cointeresarea personalului

40

250

b) pentru finanţarea dezvoltării institutului naţional

41

750

c) pentru desfăşurarea activităţii curente, inclusiv pentru cofinanţarea proiectelor

42

249

VIII. SURSE DE FINANŢARE A INVESTIŢII LOR, din care:

43

436564

1. Surse proprii

44

12800

2. Sume de la bugetul de stat pentru investiţii

45

3500

3. Credite bancare pentru investiţii

46

0

- interne

47

0

- externe

48

0

4. Alte surse

49

420264

IX. UTILIZAREA RESURSELOR PENTRU INVESTIŢII, din care:

50

436564

1. Investiţii, inclusiv investiţii m curs la finele anului

51

436564

2. Rambursări de rate aferente creditelor pentru investiţii

52

0

- interne

53

0

- externe

54

0

X. DATE. DE FUNDAMENTARE

 

 

1. Venituri loiale (rd. 01)

55

251778

2. Cheltuieli aferente veniturilor totale (rd. 08)

56

250285

3. Rezultate (+/-) (rd.55 - rd.56)

57

1493

4. Număr mediu de personal, total institut, din care:

58

882

- număr mediu personal de cercetare-dezvoltare

59

602

5. Câştigul mediu lunar pe salariat, total institut - lei/persoană/lună

60

7111

6, Câştigul mediu lunar pe personal de cercetare-dezvoltare - lei/persoană/lună

61

7579

7. Rentabilitatea (rd. 57/rd.56*l00)

62

0,60

8. Productivitatea muncii pe total personal - mii lei/pers. (rd.01 /rd.58)

63

285

9. Rata rentabilităţii financiare rd.37* 100 / capital propriu

64

0,17

10. Plăţi restante

65

0

11. Creanţe de încasat

66

2000

 

ANEXA Nr. 7

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ ŞI INOVARE

INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU FIZICA LASERILOR, PLASMEI ŞI RADIAŢIEI - INFLPR BUCUREŞTI

 

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI PE ANUL 2015

 

 

- mii lei -

INDICATORI

Nr. rd.

Program 2015

A

0

1

I. VENITURI TOTALE, din care:

01

78122

1. VENITURI DIN EXPLOATARE

02

78075

din care:

 

0

a) Venituri din activitatea de bază

03

65530

b) Venituri din activităţi conexe activităţii de cercetare-dezvoltare

04

1680

c) Alte venituri din exploatare

05

10865

2. VENITURI FINANCIARE

06

47

3. VENITURI EXTRAORDINARE

07

0

II. CHELTUIELI TOTALE, din care:

08

78103

1.Cheltuieli de exploatare, total, din care:

09

78070

a) Bunuri şi servicii

10

20666

b) Cheltuieli de personal, din care:

11

43797

- cheltuieli cu salariile din care:

12

32772

- indemnizaţiile membrilor consiliului de administraţie

13

121

- drepturile salariale ale directorului (general)

14

125

- contribuţii de asigurări sociale de stat

15

5178

- contribuţii de asigurări de şomaj

16

363

- contribuţii de asigurări sociale de sănătate

17

1704

- contribuţii de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale

18

82

- contribuţii pentru concedii şi indemnizaţii

19

279

- contribuţii la Fondul de garantare a creanţelor salariale

20

82

- contribuţii la fondul de pensii facultative

21

0

- alte cheltuieli de personal, din care:

22

3537

- tichete de masă

23

1034

- deplasări, detaşări

24

2503

c) Cheltuieli de exploatare privind amortizările,provizioanele şi ajustările pentru depreciere

25

12907

d) Cheltuieli de protocol

26

10

c) Cheltuieli de reclamă şi publicitate

27

12

f) Cheltuieli cu sponsorizarea

28

0

g) Cheltuieli prevăzute de ari. 21 alia. (3) litera c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

29

535

h) Alte cheltuieli

30

143

2. Cheltuieli financiare, din care:

31

33

- cheltuieli privind dobânzile

32

3

- alte cheltuieli financiare

33

30

3. Cheltuieli extraordinare

34

0

III. REZULTATUL BRUT ( profit/pierdere)

35

19

IV. IMPOZIT PE PROFIT

36

7

V. REZULTATUL NET

37

12

VI. ACOPERIREA PIERDERILOR CONTABILE DIN ANII PRECEDENŢI

38

0

VII. PROFITUL DE REPARTIZAT RĂMAS DUPĂ ACOPERIREA PIERDERILOR CONTABILE DIN ANII PRECEDENŢI:

39

12

a) pentru cointeresarea personalului

40

3

b) pentru finanţarea dezvoltării institutului naţional

41

6

c) pentru desfăşurarea activităţii curente, inclusiv pentru cofinanţarea proiectelor

42

3

VIII. SURSE DE FINANŢARE A INVESTIŢII LOR, din care:

43

0

1. Surse proprii

44

0

2. Sume de la bugetul de stat pentru investiţii

45

0

3. Credite bancare pentru investiţii

46

0

- interne

47

0

- externe

48

0

4. Alte surse

49

0

IX. UTILIZAREA RESURSELOR PENTRU INVESTIŢII, din care:

50

0

1. Investiţii, inclusiv investiţii m curs la finele anului

51

0

2. Rambursări de rate aferente creditelor pentru investiţii

52

0

- interne

53

0

- externe

54

0

X. DATE. DE FUNDAMENTARE

 

0

1. Venituri loiale (rd. 01)

55

78122

2. Cheltuieli aferente veniturilor totale (rd. 08)

56

78103

3. Rezultate (+/-) (rd.55 - rd.56)

57

19

4. Număr mediu de personal, total institut, din care:

58

483

- număr mediu personal de cercetare-dezvoltare

59

386

5. Câştigul mediu lunar pe salariat, total institut - lei/persoană/lună

60

5623

6, Câştigul mediu lunar pe personal de cercetare-dezvoltare - lei/persoană/lună

61

6064

7. Rentabilitatea (rd. 57/rd.56*l00)

62

0.02

8. Productivitatea muncii pe total personal - mii lei/pers. (rd.01 /rd.58)

63

162

9. Rata rentabilităţii financiare rd.37* 100 / capital propriu

64

0,23

10. Plăţi restante

65

0

11. Creanţe de încasat

66

0

 

ANEXA Nr. 8

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ ŞI INOVARE

INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU FIZICĂTEHNICĂ - IFT IAŞI

 

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI PE ANUL 2015

 

 

- mii lei -

INDICATORI

Nr. rd.

Program 2015

A

0

1

I. VENITURI TOTALE, din care:

01

19556

1. VENITURI DIN EXPLOATARE

02

19236

din care:

 

 

a) Venituri din activitatea de bază

03

15986

b) Venituri din activităţi conexe activităţii de cercetare-dezvoltare

04

0

c) Alte venituri din exploatare

05

3250

2. VENITURI FINANCIARE

06

320

3. VENITURI EXTRAORDINARE

07

0

II. CHELTUIELI TOTALE, din care:

08

19549

1.Cheltuieli de exploatare, total, din care:

09

19231

a) Bunuri şi servicii

10

7896

b) Cheltuieli de personal, din care:

11

7323

- cheltuieli cu salariile din care:

12

5157

- indemnizaţiile membrilor consiliului de administraţie

13

16

- drepturile salariale ale directorului (general)

14

84

- contribuţii de asigurări sociale de stat

15

815

- contribuţii de asigurări de şomaj

16

26

- contribuţii de asigurări sociale de sănătate

17

268

- contribuţii de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale

18

13

- contribuţii pentru concedii şi indemnizaţii

19

44

- contribuţii la Fondul de garantare a creanţelor salariale

20

13

- contribuţii la fondul de pensii facultative

21

0

- alte cheltuieli de personal, din care:

22

0

- tichete de masă

23

0

- deplasări, detaşări

24

987

c) Cheltuieli de exploatare privind amortizările,provizioanele şi ajustările pentru depreciere

25

3977

d) Cheltuieli de protocol

26

15

c) Cheltuieli de reclamă şi publicitate

27

20

f) Cheltuieli cu sponsorizarea

28

0

g) Cheltuieli prevăzute de ari. 21 alia. (3) litera c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

29

0

h) Alte cheltuieli

30

0

2. Cheltuieli financiare, din care:

31

318

- cheltuieli privind dobânzile

32

77

- alte cheltuieli financiare

33

241

3. Cheltuieli extraordinare

34

0

III. REZULTATUL BRUT ( profit/pierdere)

35

7

IV. IMPOZIT PE PROFIT

36

3

V. REZULTATUL NET

37

4

VI. ACOPERIREA PIERDERILOR CONTABILE DIN ANII PRECEDENŢI

38

0

VII. PROFITUL DE REPARTIZAT RĂMAS DUPĂ ACOPERIREA PIERDERILOR CONTABILE DIN ANII PRECEDENŢI:

39

4

a) pentru cointeresarea personalului

40

1

b) pentru finanţarea dezvoltării institutului naţional

41

2

c) pentru desfăşurarea activităţii curente, inclusiv pentru cofinanţarea proiectelor

42

1

VIII. SURSE DE FINANŢARE A INVESTIŢII LOR, din care:

43

4730

1. Surse proprii

44

0

2. Sume de la bugetul de stat pentru investiţii

45

0

3. Credite bancare pentru investiţii

46

0

- interne

47

0

- externe

48

0

4. Alte surse

49

4730

IX. UTILIZAREA RESURSELOR PENTRU INVESTIŢII, din care:

50

4730

1. Investiţii, inclusiv investiţii m curs la finele anului

51

4730

2. Rambursări de rate aferente creditelor pentru investiţii

52

0

- interne

53

0

- externe

54

0

X. DATE. DE FUNDAMENTARE

 

 

1. Venituri loiale (rd. 01)

55

19556

2. Cheltuieli aferente veniturilor totale (rd. 08)

56

19549

3. Rezultate (+/-) (rd.55 - rd.56)

57

7

4. Număr mediu de personal, total institut, din care:

58

82

- număr mediu personal de cercetare-dezvoltare

59

59

5. Câştigul mediu lunar pe salariat, total institut - lei/persoană/lună

60

5203

6, Câştigul mediu lunar pe personal de cercetare-dezvoltare - lei/persoană/lună

61

6032

7. Rentabilitatea (rd. 57/rd.56*l00)

62

0,04

8. Productivitatea muncii pe total personal - mii lei/pers. (rd.01 /rd.58)

63

238

9. Rata rentabilităţii financiare rd.37* 100 / capital propriu

64

0,11

10. Plăţi restante

65

0

11. Creanţe de încasat

66

0

 

ANEXA Nr. 9

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ ŞI INOVARE

INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU FIZICA MATERIALELOR - INCDFM BUCUREŞTI

 

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI PE ANUL 2015

 

 

- mii lei -

INDICATORI

Nr. rd.

Program 2015

A

0

1

I. VENITURI TOTALE, din care:

01

78706

1. VENITURI DIN EXPLOATARE

02

78682

din care:

 

 

a) Venituri din activitatea de bază

03

68001

b) Venituri din activităţi conexe activităţii de cercetare-dezvoltare

04

300

c) Alte venituri din exploatare

05

10381

2. VENITURI FINANCIARE

06

24

3. VENITURI EXTRAORDINARE

07

0

II. CHELTUIELI TOTALE, din care:

08

78502

1.Cheltuieli de exploatare, total, din care:

09

78453

a) Bunuri şi servicii

10

42172

b) Cheltuieli de personal, din care:

11

25221

- cheltuieli cu salariile din care:

12

19552

- indemnizaţiile membrilor consiliului de administraţie

13

116

- drepturile salariale ale directorului (general)

14

133

- contribuţii de asigurări sociale de stat

15

3285

- contribuţii de asigurări de şomaj

16

97

- contribuţii de asigurări sociale de sănătate

17

1017

- contribuţii de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale

18

49

- contribuţii pentru concedii şi indemnizaţii

19

166

- contribuţii la Fondul de garantare a creanţelor salariale

20

49

- contribuţii la fondul de pensii facultative

21

0

- alte cheltuieli de personal, din care:

22

1006

- tichete de masă

23

356

- deplasări, detaşări

24

650

c) Cheltuieli de exploatare privind amortizările,provizioanele şi ajustările pentru depreciere

25

10901

d) Cheltuieli de protocol

26

26

c) Cheltuieli de reclamă şi publicitate

27

29

f) Cheltuieli cu sponsorizarea

28

0

g) Cheltuieli prevăzute de ari. 21 alia. (3) litera c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

29

64

h) Alte cheltuieli

30

40

2. Cheltuieli financiare, din care:

31

49

- cheltuieli privind dobânzile

32

0

- alte cheltuieli financiare

33

49

3. Cheltuieli extraordinare

34

0

III. REZULTATUL BRUT ( profit/pierdere)

35

204

IV. IMPOZIT PE PROFIT

36

36

V. REZULTATUL NET

37

168

VI. ACOPERIREA PIERDERILOR CONTABILE DIN ANII PRECEDENŢI

38

0

VII. PROFITUL DE REPARTIZAT RĂMAS DUPĂ ACOPERIREA PIERDERILOR CONTABILE DIN ANII PRECEDENŢI:

39

168

a) pentru cointeresarea personalului

40

34

b) pentru finanţarea dezvoltării institutului naţional

41

100

c) pentru desfăşurarea activităţii curente, inclusiv pentru cofinanţarea proiectelor

42

34

VIII. SURSE DE FINANŢARE A INVESTIŢII LOR, din care:

43

1400

1. Surse proprii

44

0

2. Sume de la bugetul de stat pentru investiţii

45

1400

3. Credite bancare pentru investiţii

46

0

- interne

47

0

- externe

48

0

4. Alte surse

49

0

IX. UTILIZAREA RESURSELOR PENTRU INVESTIŢII, din care:

50

1400

1. Investiţii, inclusiv investiţii m curs la finele anului

51

1400

2. Rambursări de rate aferente creditelor pentru investiţii

52

0

- interne

53

0

- externe

54

0

X. DATE. DE FUNDAMENTARE

 

 

1. Venituri loiale (rd. 01)

55

78706

2. Cheltuieli aferente veniturilor totale (rd. 08)

56

78502

3. Rezultate (+/-) (rd.55 - rd.56)

57

204

4. Număr mediu de personal, total institut, din care:

58

258

- număr mediu personal de cercetare-dezvoltare

59

211

5. Câştigul mediu lunar pe salariat, total institut - lei/persoană/lună

60

6259

6, Câştigul mediu lunar pe personal de cercetare-dezvoltare - lei/persoană/lună

61

6284

7. Rentabilitatea (rd. 57/rd.56*l00)

62

0,26

8. Productivitatea muncii pe total personal - mii lei/pers. (rd.01 /rd.58)

63

305

9. Rata rentabilităţii financiare rd.37* 100 / capital propriu

64

8,31

10. Plăţi restante

65

0

11. Creanţe de încasat

66

0

 

ANEXA Nr. 10

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ ŞI INOVARE

INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU FIZICA PĂMÂNTULUI - INCDFP BUCUREŞTI

 

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI PE ANUL 2015

 

 

- mii lei -

INDICATORI

Nr. rd.

Program 2015

A

0

1

I. VENITURI TOTALE, din care:

01

20841

1. VENITURI DIN EXPLOATARE

02

20541

din care:

 

 

a) Venituri din activitatea de bază

03

14731

b) Venituri din activităţi conexe activităţii de cercetare-dezvoltare

04

1517

c) Alte venituri din exploatare

05

4293

2. VENITURI FINANCIARE

06

300

3. VENITURI EXTRAORDINARE

07

0

II. CHELTUIELI TOTALE, din care:

08

20559

1.Cheltuieli de exploatare, total, din care:

09

20406

a) Bunuri şi servicii

10

4090

b) Cheltuieli de personal, din care:

11

10151

- cheltuieli cu salariile din care:

12

7990

- indemnizaţiile membrilor consiliului de administraţie

13

129

- drepturile salariale ale directorului (general)

14

135

- contribuţii de asigurări sociale de stat

15

1262

- contribuţii de asigurări de şomaj

16

39

- contribuţii de asigurări sociale de sănătate

17

415

- contribuţii de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale

18

20

- contribuţii pentru concedii şi indemnizaţii

19

68

- contribuţii la Fondul de garantare a creanţelor salariale

20

20

- contribuţii la fondul de pensii facultative

21

0

- alte cheltuieli de personal, din care:

22

337

- tichete de masă

23

232

- deplasări, detaşări

24

105

c) Cheltuieli de exploatare privind amortizările,provizioanele şi ajustările pentru depreciere

25

4844

d) Cheltuieli de protocol

26

12

c) Cheltuieli de reclamă şi publicitate

27

0

f) Cheltuieli cu sponsorizarea

28

0

g) Cheltuieli prevăzute de ari. 21 alia. (3) litera c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

29

157

h) Alte cheltuieli

30

1152

2. Cheltuieli financiare, din care:

31

153

- cheltuieli privind dobânzile

32

0

- alte cheltuieli financiare

33

153

3. Cheltuieli extraordinare

34

0

III. REZULTATUL BRUT ( profit/pierdere)

35

282

IV. IMPOZIT PE PROFIT

36

45

V. REZULTATUL NET

37

237

VI. ACOPERIREA PIERDERILOR CONTABILE DIN ANII PRECEDENŢI

38

0

VII. PROFITUL DE REPARTIZAT RĂMAS DUPĂ ACOPERIREA PIERDERILOR CONTABILE DIN ANII PRECEDENŢI:

39

237

a) pentru cointeresarea personalului

40

48

b) pentru finanţarea dezvoltării institutului naţional

41

142

c) pentru desfăşurarea activităţii curente, inclusiv pentru cofinanţarea proiectelor

42

47

VIII. SURSE DE FINANŢARE A INVESTIŢII LOR, din care:

43

1684

1. Surse proprii

44

96

2. Sume de la bugetul de stat pentru investiţii

45

0

3. Credite bancare pentru investiţii

46

0

- interne

47

0

- externe

48

0

4. Alte surse

49

1588

IX. UTILIZAREA RESURSELOR PENTRU INVESTIŢII, din care:

50

1684

1. Investiţii, inclusiv investiţii m curs la finele anului

51

1684

2. Rambursări de rate aferente creditelor pentru investiţii

52

0

- interne

53

0

- externe

54

0

X. DATE. DE FUNDAMENTARE

 

 

1. Venituri loiale (rd. 01)

55

20841

2. Cheltuieli aferente veniturilor totale (rd. 08)

56

20559

3. Rezultate (+/-) (rd.55 - rd.56)

57

282

4. Număr mediu de personal, total institut, din care:

58

110

- număr mediu personal de cercetare-dezvoltare

59

77

5. Câştigul mediu lunar pe salariat, total institut - lei/persoană/lună

60

5907

6, Câştigul mediu lunar pe personal de cercetare-dezvoltare - lei/persoană/lună

61

6950

7. Rentabilitatea (rd. 57/rd.56*l00)

62

1.37

8. Productivitatea muncii pe total personal - mii lei/pers. (rd.01 /rd.58)

63

189.46

9. Rata rentabilităţii financiare rd.37* 100 / capital propriu

64

6,92

10. Plăţi restante

65

0

11. Creanţe de încasat

66

0

 

ANEXA Nr. 11

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ ŞI INOVARE

INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE CHIMICO-FARMACEUTICĂ - ICCF BUCUREŞTI

 

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI PE ANUL 2015

 

 

- mii lei -

 

INDICATORI

Nr. rd.

Program 2015

 

A

0

1

 

I. VENITURI TOTALE, din care:

01

6450

 

1. VENITURI DIN EXPLOATARE

02

6450

 

din care:

 

 

 

a) Venituri din activitatea de bază

03

4900

 

b) Venituri din activităţi conexe activităţii de cercetare-dezvoltare

04

500

 

c) Alte venituri din exploatare

05

1050

 

2. VENITURI FINANCIARE

06

0

 

3. VENITURI EXTRAORDINARE

07

0

 

II. CHELTUIELI TOTALE, din care:

08

6380

 

1.Cheltuieli de exploatare, total, din care:

09

6378

 

a) Bunuri şi servicii

10

1846

 

b) Cheltuieli de personal, din care:

11

3178

 

- cheltuieli cu salariile din care:

12

2564

 

- indemnizaţiile membrilor consiliului de administraţie

13

75

 

- drepturile salariale ale directorului (general)

14

90

 

- contribuţii de asigurări sociale de stat

15

405

 

- contribuţii de asigurări de şomaj

16

12

 

- contribuţii de asigurări sociale de sănătate

17

133

 

- contribuţii de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale

18

6

 

- contribuţii pentru concedii şi indemnizaţii

19

22

 

- contribuţii la Fondul de garantare a creanţelor salariale

20

6

 

- contribuţii la fondul de pensii facultative

21

0

 

- alte cheltuieli de personal, din care:

22

30

 

- tichete de masă

23

0

 

- deplasări, detaşări

24

30

 

c) Cheltuieli de exploatare privind amortizările,provizioanele şi ajustările pentru depreciere

25

1197

 

d) Cheltuieli de protocol

26

12

 

c) Cheltuieli de reclamă şi publicitate

27

0

 

f) Cheltuieli cu sponsorizarea

28

0

 

g) Cheltuieli prevăzute de ari. 21 alia. (3) litera c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

29

0

 

h) Alte cheltuieli

30

145

 

2. Cheltuieli financiare, din care:

31

2

 

- cheltuieli privind dobânzile

32

0

 

- alte cheltuieli financiare

33

2

 

3. Cheltuieli extraordinare

34