MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 620/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 620         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 14 august 2015

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 524 din 7 iulie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, raportate la sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză” cuprinsă în dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică

 

Decizia nr. 532 din 14 iulie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, precum şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

 

Decizia nr. 554 din 16 iulie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 555 din 16 iulie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (10) din Codul de procedură penală, cu referire la sintagma „fără participarea procurorului şi a inculpatului”

 

Decizia nr. 558 din 16 iulie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 223 alin. (2) teza finală din Codul de procedură penală

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

981. - Ordin al ministrului sănătăţii privind completarea Ordinului ministrului sănătăţii nr. 652/2015 pentru aprobarea normelor, precum şi a calendarului de organizare şi desfăşurare a examenului de grad principal, sesiunea 2015

 

1.803. - Ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale privind aprobarea Catalogului oficial al soiurilor de plante de cultură din România pentru anul 2015

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

1.795. - Decizie privind aprobarea cererii de suspendare a activităţii Societăţii STRASIG BROKER DE ASIGURARE - S.R.L

 

1.796. - Decizie privind sancţionarea Societăţii EWO INSURANCE - BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. cu interzicerea temporară a exercitării activităţii

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

82. - Decizie privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a încheierii din 3 august 2015 privind cererea de lămurire a întinderii şi aplicării dispozitivului Hotărârii arbitrate nr. 2 din 16 iulie 2015 privind stabilirea criteriilor de repartizare a remuneraţiei compensatorii pentru copia privată, a remuneraţiei cuvenite artiştilor interpreţi sau executanţi pentru retransmiterea prin cablu şi pentru dreptul de comunicare publică (ambiental/lucrativ) între organismele de gestiune colectivă ARAIEX, CREDIDAM şi UNART şi a comisionului datorat colectorului pentru domeniile: copie privată, comunicare publică - ambiental/lucrativ şi retransmitere prin cablu

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 524

din 7 iulie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, raportate la sintagma /a data întocmirii raportului de expertiză” cuprinsă în dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, raportate la sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză” cuprinsă în dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, excepţie ridicată de Societatea Geprocon” - S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 10.238/40/2011** al Curţii de Apel Suceava - Secţia i civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 973D/2015

2. La apelul nominal se prezintă, pentru partea Societatea Geprocon” - S.A. din Iaşi, domnul avocat Victor Enescu din Baroul Bucureşti, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.003D/2015 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, raportate la sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză” cuprinsă în dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, excepţie ridicată de statul român, reprezentat de Ministerul Transporturilor prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România C.N.A.D.N.R. - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.520/86/2013 al Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă.

4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Având în vedere obiectul identic al excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 1.003D/2015 la Dosarul nr. 973D/2015. Atât reprezentantul părţii prezente, cât şi cel al Ministerului Public arată că sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.003D/2015 la Dosarul nr. 973D/2015, care este primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente care arată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declanşat, prin soluţia adoptată, un al treilea ciclu procesual, lucru ce putea fi evitat dacă ar fi ţinut cont de Decizia Curţii Constituţionale nr. 12 din 15 ianuarie 2015. Acesta susţine admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

7. În continuare, reprezentantul Ministerului Public menţionează Decizia Curţii Constituţionale nr. 380 din 26 mai 2015 şi pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

8. Prin încheierile din 20 mai 2015 pronunţate în dosarele nr. 10.238/40/2011** şi nr. 8.520/86/2013, Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, raportate la sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză” cuprinsă în dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, excepţie invocată de Societatea Geprocon” - S.A. din Iaşi şi de statul român, reprezentat de Ministerul Transporturilor prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România C.N.A.D.N.R. - S.A. din Bucureşti în stadiul procesual al apelului, având ca obiect soluţionarea cererii împotriva hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii emise de judeţul Iaşi - reprezentat prin Consiliul Judeţean Iaşi, respectiv soluţionarea cererii formulate de către persoanele expropriate împotriva hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii emise de Comisia de verificare a dreptului de proprietate şi acordare a despăgubirilor Şcheia, judeţul Suceava.

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea excepţiei de neconstituţionalitate din Dosarul nr. 973D/2015 formulează două categorii de critici. Astfel, în ceea ce priveşte prima categorie de critici se apreciază că, potrivit dispoziţiilor legale criticate, valoarea despăgubirilor la care este îndreptăţită persoana expropriată se stabileşte în funcţie de data întocmirii raportului de expertiză în litigiul în care se contestă decizia de expropriere; or, această operaţiune trebuie realizată în funcţie de momentul transferului de proprietate din patrimoniul persoanei expropriate în cel al expropriatorului.

10. În sensul celor de mai sus, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate arată că Legea nr. 33/1994 - în cuprinsul căreia se regăseşte norma la care se trimite - prevede o procedură de expropriere diferită faţă de cea specială reglementată de Legea nr. 255/2010. Astfel, potrivit Legii nr. 33/1994, instanţa judecătorească este sesizată în mod direct cu cererea de expropriere, fiind învestită să se pronunţe cu privire la pretenţia de expropriere, întinderea imobilului expropriat şi valoarea despăgubirilor, fără derularea vreunei proceduri prealabile; în schimb, în reglementarea Legii nr. 255/2010, despăgubirile cuvenite persoanei expropriate se stabilesc în cadrul unei proceduri administrative prealabile, prin hotărârea emisă de expropriator, transferul dreptului de proprietate operează de drept la data emiterii actului administrativ de expropriere, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii, iar contestaţia împotriva deciziei de expropriere nu suspendă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile. Întrucât, potrivit Legii nr. 255/2010, transferul dreptului de proprietate operează la momentul emiterii hotărârii de expropriere, nu există nicio raţiune obiectivă pentru calculul despăgubirilor în funcţie de o altă dată ulterioară la care, în eventualitatea formulării unei contestaţii, se întocmeşte raportul de expertiză.

11. Totodată, se susţine că decizia de expropriere poate fi contestată în cadrul termenului general de prescripţie, astfel încât pot apărea decalaje de timp importante între datele la care se întocmesc rapoartele de expertiză în cadrul contestaţiilor formulate de persoanele expropriate la acelaşi moment, aceste date putând diferi, aşadar, în raport cu momentul formulării contestaţiei şi cu momentul în care este efectuat raportul de expertiză, fapt care duce la stabilirea unor despăgubiri diferenţiate doar în raport cu momentul evaluării, iar nu în raport cu valoarea reală a bunului de la data exproprierii. Asemenea diferenţieri nu au o justificare obiectivă şi sunt de natură să deturneze valoarea justă a despăgubirii cuvenite în raport cu momentul transferului dreptului de proprietate. Autoarea excepţiei invocă, în sensul celor de mai sus, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 12 din 15 ianuarie 2015.

12. În ceea ce priveşte cea de-a două categorie de critici se arată că stabilirea valorii daunelor aduse proprietarului ori, după caz, altor persoane îndreptăţite este limitată prin raportare la prejudiciile suferite de aceştia şi/sau la prejudiciile previzibile anterior emiterii hotărârii de expropriere fără luarea în considerare a prejudiciilor suferite de aceştia şi/sau previzibile ulterior acestui moment, considerând că se aduce atingere exigenţelor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (3) din Legea fundamentală. Despăgubirea stabilită exclusiv prin raportare la prejudiciile suferite şi/sau previzibile anterior emiterii hotărârii de expropriere în procedura reglementată de Legea nr. 255/2010 nu este „dreaptă „ (nu are un caracter just), deoarece cuantumul ei nu reflectă integral daunele suferite ca urmare a exproprierii.

13. În Dosarul nr. 1.003D/2015, autorul excepţiei de neconstituţionalitate formulează critici similare cu cele din prima categorie de critici din Dosarul nr. 973D/2015.

14. Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă, invocând considerentele care au stat la baza pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 12 din 15 ianuarie 2015, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.

15. În ceea ce priveşte cea de-a două categorie de critici invocate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv stabilirea daunelor aduse proprietarului, instanţa a reţinut că, din acest punct de vedere, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât vizează înlăturarea unei interpretări date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu ocazia pronunţării unei decizii civile prin care a admis recursul declarat de judeţul Iaşi, prin Consiliul Judeţean Iaşi, împotriva unei decizii a Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă, a casat decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. Or, potrivit prevederilor art. 315 alin. 1 teza întâi din vechiul Cod de procedură civilă din 1865, în caz de casare hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

16. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îi reprezintă dispoziţiile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 20 decembrie 2010, raportate la sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză” cuprinsă în dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 5 iulie 2011, care au următorul cuprins:

- Art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010: „(3) Acţiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21-21 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii.

- Art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994: „(2) La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia. „

20. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi art. 44 alin. (3) potrivit cărora „Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire”. Totodată, sunt invocata, prin prisma art. 20 din Constituţie, şi prevederile art. 1 privind protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 380 din 26 mai 2015*), nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, raportate la sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză” cuprinsă în dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică sunt neconstituţionale.

22. Prin această decizie, Curtea a constatat că valoarea bunului expropriat nu poate fi alta decât cea stabilită la momentul contemporan realizării transferului dreptului, finalitate urmărită atât prin Legea nr. 33/1994, cât şi prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Aplicarea tale quale în ipoteza determinării cuantumului despăgubirii prevăzute de Legea nr. 255/2010 a dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, respectiv sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză”, generează o situaţie juridică ce se abate de la finalitatea anterior referită, în sensul că expertiza judiciară dispusă nu reflectă valoarea bunului de la momentul contemporan realizării transferului dreptului, ci o valoare de la un moment ulterior care nu este cert. În consecinţă, despăgubirea stabilită prin raportare la momentul întocmirii raportului de expertiză, adică în cursul procesului, nu este „dreaptă” (nu are un caracter just) deoarece cuantumul ei nu este contemporan momentului transferului dreptului de proprietate, soluţie de principiu cu valoare constituţională.

23. Având în vedere prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”, precum şi faptul că încheierile de sesizare a Curţii Constituţionale în prezentele dosare sunt anterioare pronunţării Deciziei nr. 380 din 26 mai 2015, Curtea urmează să respingă, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate.

24. Potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, în procesul de aplicare şi interpretare a legislaţiei incidente în cauză, instanţa de judecată urmează să respecte Decizia Curţii Constituţionale nr. 380 din 26 mai 2015 atât sub aspectul dispozitivului, cât şi al considerentelor pe care acesta se sprijină. Prin urmare, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, potrivit jurisprudenţei Curţii - de exemplu, Decizia nr. 404 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 11 august 2014 -, prezenta decizie, în temeiul deciziei de constatare a neconstituţionalităţii, poate reprezenta motiv de revizuire, conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă actual, raportat la incidenţa acestor articole în speţe.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenita inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, raportate la sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză” cuprinsă în dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, excepţie ridicată de Societatea Geprocon” - S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 10.238/40/2011** al Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă şi de statul român, reprezentat de Ministerul Transporturilor prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România C.N.A.D.N.R. - S.A. din Bucureşti, în Dosarul nr. 8.520/86/2013 al Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 7 iulie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 


*) Decizia nr. 380 din 26 mai 2015 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 15 iulie 2015.

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 532

din 14 iulie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, precum şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului

nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Viorel Vonica în Dosarul nr. 11.734/236/2014 al Judecătoriei Giurgiu - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 207D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 6 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 11.734/236/2014, Judecătoria Giurgiu - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor ari. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Viorel Vonica într-o cauză având ca obiect o plângere formulată împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă sunt neconstituţionale, deoarece nu sunt puse în acord cu nivelul taxelor judiciare de timbru, astfel cum au fost stabilite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, fiind în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale care consacră principiile nediscriminării şi al accesului liber la justiţie. În acest sens arată că plafonul valoric stabilit la art. 8 din ordonanţa de urgenţă criticată ar fi trebuit ridicat odată cu intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 prin care se majorează taxele judiciare de timbru, respectiv să fie armonizate, indexate cu inflaţia, mai ales că prin această ordonanţă de urgenţă s-au instituit noi taxe. Astfel, considera că şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 este neconstituţională raportat la art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008”.

6. Judecătoria Giurgiu - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.

7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Avocatul Poporului îşi menţine punctul de vedere exprimat anterior şi reţinut în Decizia Curţii Constituţionale nr. 39 din 3 februarie 2015, prin care, invocând practica instanţei de contencios constituţional în materie, consideră că prevederile art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă sunt constituţionale.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008. Însă, din motivarea autorului excepţiei de neconstituţionalitate reiese că acesta critică şi prevederile Ordonanţei de urgentă a Guvernului nr. 80/2013.

12. Potrivit jurisprudenţei instanţei de contencios constituţional, în cazul în care instanţa de judecată sesizează Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a anumitor dispoziţii din legi sau ordonanţe fără a se pronunţa asupra altora, criticate în cadrul aceleiaşi excepţii de neconstituţionalitate, instanţa de contencios constituţional va analiza excepţia de neconstituţionalitate astfel cum aceasta a fost ridicată de autorul său. Abia în ipoteza în care instanţa judecătorească, prin dispozitivul hotărârii, consideră excepţia referitoare la una/unele dintre dispoziţiile legale criticate ca fiind inadmisibilă, fiind contrară prevederilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, şi respinge cererea de sesizare cu această motivare, Curtea Constituţională nu se va pronunţa cu privire la această excepţie. În această împrejurare, autorul are, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, posibilitatea atacării cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare, a soluţiei de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate (a se vedea Decizia nr. 122 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 27 mai 2014).

13. În acest context, Curtea reţine că, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările şi completările ulterioare.

14. Dispoziţiile art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, criticate în mod punctual, au următorul cuprins: „(1) Beneficiază de ajutor public judiciar în formele prevăzute la art. 6 persoanele al căror venit mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 300 lei. În acest caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avansează în întregime de către stat

(2) Dacă venitul mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 600 lei, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se avansează de către stat în proporţie de 50%.

(3) Ajutorul public judiciar se poate acorda şi în alte situaţii, proporţional cu nevoile solicitantului, în cazul în care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natură să îi limiteze accesul efectiv la justiţie, inclusiv din cauza diferenţelor de cost al vieţii dintre statul membru în care acesta îşi are domiciliul sau reşedinţa obişnuită şi cel din România

15. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitor la valorile supreme ale poporului român, art. 16 alin. (1) potrivit cărora „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări” şi ale art. 21 alin. (1), (2) şi (4) care consacră accesul liber la justiţie.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra prevederilor criticate s-a mai pronunţat, în raport cu critici şi dispoziţii constituţionale similare, formulate chiar de autorul prezentei excepţii, sens în care este Decizia nr. 39 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 26 februarie 2015, prin care a respins excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

17. Prin decizia menţionată (paragrafele 15-18), Curtea a reţinut că prevederile art. 7 şi 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 stabilesc acordarea unui ajutor public judiciar în formele prevăzute de lege, fără nicio discriminare, acelor persoane care îndeplinesc condiţiile legale. Astfel, atât aceste prevederi legale, cât şi ordonanţa de urgenţă în întregul ei constituie o garanţie suplimentară a accesului efectiv la justiţie. Faţă de critica autorului excepţiei, Curtea a reţinut că, prin art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, sunt stabilite categoriile de venituri cu caracter periodic care se iau în calcul pentru determinarea venitului mediu net lunar pe membru de familie, precum şi sumele datorate în mod periodic (cum ar fi chiriile şi obligaţiile de întreţinere). Curtea a constatat că acestea reprezintă opţiunea legiuitorului, care stabileşte, astfel, sfera persoanelor îndreptăţite să solicite sprijinul statului, în acest context, Curtea a amintit că, prin Hotărârea din 19 iunie 2001, pronunţată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei, paragraful 59, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că dreptul efectiv de acces la un tribunal [...] nu înseamnă, însă, un drept necondiţionat de a obţine un ajutor judiciar gratuit din partea statului în materie civilă şi nici dreptul la o procedură gratuită în această materie”.

18. Referitor la critica potrivit căreia există o neconcordanţă între prevederile art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 şi cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, Curtea a constatat că aceasta nu poate fi primită, întrucât examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.

19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

20. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Viorel Vonica în Dosarul nr. 11.734/236/2014 al Judecătoriei Giurgiu - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, precum şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Giurgiu - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 iulie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţă Cochinţu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 554

din 16 iulie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alexandru Pîrlog în Dosarul nr. 11.788/94/2014 al Judecătoriei Buftea şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 127 D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se arată că textul criticat a mai fost examinat de către Curtea Constituţională, prin raportare la critici de neconstituţionalitate similare, neidentificându-se încălcări ale unor drepturi fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 14 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 11.788/94/2014, Judecătoria Buftea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alexandru Pîrlog într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii referitoare la legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, într-un dosar prin care acesta a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută la art. 336 alin. (1) din Codul penal.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, pentru aceleaşi motive reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 599din 21 octombrie 2014, prin care instanţa de contencios constituţional a constatat neconstituţionalitatea prevederilor art. 341 alin.(5) din Codul de procedură penală.

6. Judecătoria Buftea opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se face trimitere la considerentele şi soluţiile deciziilor nr. 599 din 21 octombrie 2014 şi nr. 641 din 11 noiembrie 2014. Prin aceasta din urmă, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală, prin raportare la critici de neconstituţionalitate similare.

7. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „În cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularităţi ale actului de sesizare, în cazul în care sancţionează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, încheierea se comunică de îndată parchetului care a emis rechizitoriul.

11. Se susţine că textul criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.

12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin deciziile nr. 641 şi nr. 663 din 11 noiembrie 2014, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014 şi, respectiv, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate invocată, prin raportare la critici de neconstituţionalitate similare.

13. Astfel, prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, paragraful 64, Curtea a reţinut, referitor la dispoziţiile art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală, că acestea reglementează procedura în camera preliminară referitoare la constatarea unor neregularităţi ale actului de sesizare, la sancţionarea potrivit art. 280-282 din Codul de procedură penală a actelor de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori excluderea unor probe administrate, precum şi la comunicarea încheierii prin care se constată aspectele anterior arătate, de îndată, parchetului care a emis rechizitoriul. Referitor la aceste dispoziţii, Curtea a statuat că ele sunt criticate din perspectiva încălcării principiului contradictorialităţii şi a dreptului la o procedură orală. Astfel, observând dispoziţiile de lege criticate, precum şi conţinutul principiului contradictorialităţii şi al dreptului la o procedura orală, Curtea a constatat că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate formulată. Având în vedere competenţele procurorului în procesul penal, Curtea a apreciat că este firesc ca încheierea prin care se constată neregularităţi ale actului de sesizare, prin care s-au sancţionat potrivit art. 280-282 din Codul de procedură penală actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori prin care s-au exclus probe administrate, să fie comunicată procurorului, doar acesta din urmă putând fi în măsură să remedieze aceste neajunsuri.

14. Totodată, prin Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014, Curtea a reţinut că prevederile art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală nu afectează drepturile procesuale ale procurorului, ale părţilor şi ale subiecţilor procesuali principali, astfel încât excepţia apare ca fiind neîntemeiată.

15. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor invocate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alexandru Pîrlog în Dosarul nr. 11.788/94/2014 al Judecătoriei Buftea şi constată că dispoziţiile art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Decizia se comunică Judecătoriei Buftea şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 iulie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 555

din 16 iulie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (10) din Codul de procedură penală, cu referire la sintagma „fără participarea procurorului şi a inculpatului”

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (10) din Codul de procedură penală, cu referire la sintagma „fără participarea procurorului şi a inculpatului”, excepţie ridicată, din oficiu, de Tribunalul Brăila - Secţia penală în Dosarul nr. 16.033/196/2014 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 136 D/2015.

2. La apelul nominal răspunde partea Ioan Curta, prezentă personal. Se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţii prezente, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca devenită inadmisibilă.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, ca urmare a pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 663 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, prin care instanţa de contencios constituţional a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 341 alin. (10) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă „fără participarea procurorului şi a inculpatului, este neconstituţională,

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 19 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 16.033/196/2014, Tribunalul Brăila - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 341 alin. (10) din Codul de procedură penală, cu referire la sintagma „fără participarea procurorului şi a inculpatului”, excepţie ridicată, din oficiu, de judecătorul de cameră preliminară, într-o cauză având ca Obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva unei încheieri pronunţate potrivit dispoziţiilor art. 341 alin, (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că soluţionarea contestaţiei formulate împotriva încheierii pronunţate conform art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului şi a inculpatului, îi lipseşte pe aceşti participanţi la procesul penal de dreptul de a formula note scrise, de a cunoaşte aspectele invocate de partea adversă în dosar şi, în consecinţă, de dreptul de a se apăra, cu încălcarea dispoziţiilor art. 24 din Constituţie. Se arată, de asemenea, că imposibilitatea cunoaşterii de către participanţii la procesul penal anterior menţionaţi a documentelor depuse la dosarul cauzei cu ocazia soluţionării unei astfel de contestaţii încalcă dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil al acestora, contravenind prevederilor art. 21 alin. (1)-(3) din Legea fundamentală şi celor ale art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţie. Pentru aceleaşi motive se susţine încălcarea, prin textul criticat, a dispoziţiilor art. 11,16 şi 20 din Constituţie.

7. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 341 alin. (10) din Codul de procedură penală, cu referire la sintagma „fără participarea procurorului şi a inculpatului, care au următorul cuprins: „Contestaţia se depune la judecătorul care a soluţionat plângerea şi se înaintează spre soluţionare judecătorului de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară ori, când instanţa sesizată cu plângere este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completului competent potrivit legii, care se pronunţă prin încheiere motivată, fără participarea procurorului şi a inculpatului, putând dispune una dintre următoarele soluţii:

a) respinge contestaţia ca tardivă, inadmisibilă ori, după caz, ca ne fondată şi menţine dispoziţia de începere a judecăţii;

b) admite contestaţia, desfiinţează încheierea şi rejudecă plângerea potrivit alin. (7) pct. 2, dacă excepţiile cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale au fost greşit soluţionate

11. Se susţine că textul criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 11 cu privire la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) cu privire la accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apărare, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil şi dreptul la un recurs efectiv.

12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 663 din 11  noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 341 alin. (10) din Codul de procedură penală potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă „fără participarea procurorului şi a inculpatului” este neconstituţională.

13. Potrivit prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”. Întrucât încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate a fost pronunţată pe data de 19 ianuarie 2015, iar constatarea neconstituţionalităţii textului criticat a intervenit, prin pronunţarea Deciziei nr. 663 din 11 noiembrie 2014, şi a produs efecte de la  data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, aşadar, după data încheierii anterior referite, urmează ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (10) din Codul de procedură penală, cu privire la soluţia legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă „fără participarea procurorului şi a inculpatului”, să fie respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea Decizia nr. 531 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 12 februarie 2014).

14. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (10) din Codul de procedură penală, cu privire la soluţia legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă „fără participarea procurorului şi a inculpatului”, excepţie ridicată, din oficiu, de Tribunalul Brăila - Secţia penală, în Dosarul nr. 16.033/196/2014.

Decizia se comunică Tribunalului Brăila - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 iulie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 558

din 16 iulie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 223 alin. (2) teza finală din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 223 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Constantinescu în Dosarul nr. 61.867/299/2014 (228/2015) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 205 D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se arată că dispoziţiile art. 131 alin. (1) din Constituţie nu au incidenţă în cauză, întrucât acestea reglementează cu privire la rolul Ministerului Public, iar măsura arestării preventive nu este dispusă de către procuror, ci de către instanţa de judecată. Se susţine, totodată, că ordinea publică este parte a ordinii de drept, care presupune ordinea juridică şi ordinea socială. Se conchide că nu există nicio contrarietate între cele două sintagme şi că acestea se completează reciproc.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea nr. 80/CO din 27 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 61.867/299/2014 (228/2015), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 223 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Constantinescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva unei încheieri de prelungire a măsurii arestării preventive a autorului excepţiei.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul criticat, care prevede condiţiile de aplicare a măsurii arestării preventive, măsură ce se dispune de către instanţa de judecată ca urmare a propunerii formulate de procuror, prin folosirea noţiunii de ordine publică”, este contrar prevederilor art. 131 alin. (1) din Legea fundamentală, care fac referire la ordinea de drept”, în reglementarea rolului Ministerului Public.

6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că dispoziţia constituţională invocată conferă Ministerului Public atribuţia de apărare a ordinii de drept, care presupune, printre altele, asigurarea prin intermediul normelor juridice a condiţiilor pentru desfăşurarea normală a activităţilor sociale. În acest context se susţine că folosirea de către legiuitor, în cuprinsul textului criticat, a sintagmei ordinea publică” nu intră în contradicţie cu prevederile art. 131 alin. (1) din Constituţie. Se arată că, dimpotrivă, cele două noţiuni subliniază aceeaşi idee, de stare indispensabilă funcţionării unui stat de drept, asigurată prin norme imperative, şi că, mai mult, în materia arestării preventive, atribuţia procurorului este limitată la formularea propunerii luării acestei măsuri preventive, care este dispusă, prelungită şi menţinută de către instanţa de judecată.

7. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 223 alin. (2) din Codul de procedură penală. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine, însă, că autorul critică, în realitate, prevederile art. 223 alin. (2) teza finală din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe [...] se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică”.

11. Se susţine că textul criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 131 alin. (1) referitor la rolul Ministerului Public.

12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 983 din 8 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 5 august 2010, a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 155, art. 156, art. 159, art. 148 alin. 1 lit. f) şi art. 1491 din Codul de procedură penală din 1968, în susţinerea căreia s-a argumentat că dispoziţiile de lege criticate, care reglementau procedura de prelungire a duratei arestării preventive în cursul urmăririi penale şi procedura de arestare a inculpatului în cursul urmăririi penale, contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 131 şi art. 53, procurorul apărând ordinea de drept şi nu ordinea publică prevăzută de art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală din 1968. Cu acest prilej, instanţa de contencios constituţional a constatat că dispoziţiile art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală din 1968, care stabileau un caz de arestare, anume situaţia în care lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică”, sunt în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale ale art. 131 care statuează că Ministerul Public apără „ordinea de drept”. S-a arătat, în acest sens, că în procesul penal din România procurorul acţionează ca apărător al intereselor generale ale societăţii, dar şi ale părţii din proces, în spiritul legalităţii şi că cele două noţiuni, ordinea de drept şi ordinea publică, nu se exclud şi nu se află în contradicţie, fiind într-o relaţie de interdependenţă. Astfel, ordinea de drept se concretizează în ordinea publică prin asigurarea respectării legii penale.

13. Aceleaşi aspecte au fost statuate de către Curtea Constituţională şi prin Decizia nr. 1.447 din 3 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 din 20 decembrie 2011, decizie prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală din 1968, precum şi prin Decizia nr. 196 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 492 din 2 iulie 2014.

14. Având în vedere cele reţinute de Curtea Constituţională prin considerentele deciziilor mai sus neferite, Curtea reţine că noţiunea de „ordine publică” din cuprinsul textului criticat nu contravine celei de „ordine de drept* folosită de legiuitor în art. 131 alin. (1) din Constituţie. Curtea reţine că cele două noţiuni sunt interdependente, ordinea publică fiind asigurată prin respectarea legii penale în cadrul ordinii de drept, considerent pentru care prevederile art. 223 alin. (2) din Codul de procedură penală nu contravin normei constituţionale invocate de autorul excepţiei.

15. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Constantin Constantinescu în Dosarul nr. 61.867/299/2014 (228/2015) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi constată că dispoziţiile art. 223 alin. (2) teza finală din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 iulie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

privind completarea Ordinului ministrului sănătăţii nr. 652/2015 pentru aprobarea normelor, precum şi a calendarului de organizare şi desfăşurare a examenului de grad principal, sesiunea 2015

 

Având în vedere Referatul de aprobare al Direcţiei generale resurse umane, juridic şi contencios nr. N.B. 8.271/201 în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 53/201 modificările şi completările ulterioare,

în temeiul dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite prezentul ordin.

Art. I. - Ordinul ministrului sănătăţii nr. 652/2015 pentru aprobarea normelor, precum şi a calendarului de organizare şi desfăşurare a examenului de grad principal, sesiunea 2015, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 8 iunie 2015, se completează după cum urmează:

1. În anexa nr. 1, la articolul 14, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

(3) Activitatea de voluntariat se consideră experienţă profesională şi/sau în specialitate, în funcţie de tipul activităţii, dacă aceasta este realizată în domeniul studiilor absolvite.”

2. În anexa nr. 1, la articolul 15 alineatul (1), după litera h) se introduce o nouă literă, litera i), cu următorul cuprins:

„i) candidaţii care au desfăşurat activitate de voluntariat vor depune contractul de voluntariat, încheiat în conformitate cu prevederile Legii nr. 78/2014 privind reglementarea activităţii de voluntariat în România, şi Certificatul de voluntariat emis de către organizaţiile-gazdă, încheiat conform art. 10 alin. (4) din Legea nr. 78/2014. Vechimea acumulată în perioada de voluntariat se calculează în funcţie de timpul efectiv de lucru prestat.”

Art. II. - Direcţia generală resurse umane, juridic şi contencios şi celelalte instituţii implicate vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul sănătăţii,

Alin Iulian Tucmeanu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 10 august 2015.

Nr. 981.

MINISTERUL AGRICULTURII şi DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

privind aprobarea Catalogului oficial al soiurilor de plante de cultură din România pentru anul 2015

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 7.456 din 3 iulie 2015 al Institutului de Stat pentru Testarea şi înregistrarea Soiurilor,

în baza prevederilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 34 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 266/2002 privind producerea, prelucrarea, controlul şi certificarea calităţii, comercializarea seminţelor şi a materialului săditor, precum şi testarea şi înregistrarea soiurilor de plante, republicată,

în temeiul prevederilor art. 10 alin. (9) din Hotărârea Guvernului nr. 1.185/2014 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România pentru anul 2015, prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I,

 

p. Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Dumitru Daniel Botănoiu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 30 iulie 2015.

Nr. 1.803.


*) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 620 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

DECIZIE

privind aprobarea cererii de suspendare a activităţii Societăţii STRASIG BROKER DE ASIGURARE - S.R.L.

 

Autoritatea de Supraveghere Financiară, cu sediul în Bucureşti, Splaiul Independenţei nr. 15, sectorul 5, cod de înregistrare fiscală 31588130, în temeiul art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în urma hotărârii Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară consemnate în extrasul procesului-verbal al şedinţei din data de 27 mai 2015 în cadrul căreia au fost analizate rezultatele controlului efectuat la Societatea STRASIG BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., cu sediul social în municipiul Drăgăşani, str. Decebal, bl. M2-2, sc. A, et. 2, ap. 4, judeţul Vâlcea, înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr. J38/1252/2008, cod unic de înregistrare 24913620, şi înscrisă în Registrul brokerilor de asigurare al Autorităţii de Supraveghere Financiară cu numărul RBK-576/2009,

a constatat următoarele:

1. prin Hotărârea asociaţilor nr. 1 din 30 octombrie 2014 a Societăţii STRASIG BROKER DE ASIGURARE - S.R L. s-a solicitat Autorităţii de Supraveghere Financiară: Aprobarea suspendării activităţii de intermediere a societăţii pe o perioadă de 3 ani”;

2. brokerul a notificat toate societăţile de asigurare cu care a colaborat cu privire la decizia de suspendare a activităţii şi, implicit, de suspendare a contractelor de intermediere/mandat/brokeraj în asigurări;

3. brokerul a solicitat tuturor societăţilor de asigurare informaţii privind situaţia decontărilor (prime intermediate şi documente cu regim special);

4. societatea a consiliat clienţii (asiguraţii) până la încheierea contractelor de asigurare, astfel că la data controlului Societatea STRASIG BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. nu mai avea în portofoliu contracte de asigurare active;

5. din analiza principalilor indicatori bilanţieri se constată că la data de 31 decembrie 2014 societatea a realizat numai venituri din activitatea de brokeraj în sumă de 3.495 lei. Cheltuielile aferente exerciţiului financiar au fost în sumă totală de 6.884 lei. Astfel, la sfârşitul exerciţiului, societatea a înregistrat pierdere în sumă de 3.389 lei;

6. În perioada 9 septembrie 2014-7 aprilie 2015 societatea nu a desfăşurat activitate de intermediare în asigurări. Ultima factură întocmită de către societate, reprezentând venituri din activitatea de intermediere în asigurări, a fost emisă în data de 30 octombrie 2014, pentru primele intermediate în perioada 1 mai 2014-8 septembrie 2014, în relaţia cu Societatea Astra - S.A.;

7. la data de 31 martie 2015, societatea nu figurează cu debite faţă de Autoritatea de Supraveghere Financiară, în contul taxei de funcţionare.

Faţă de motivele de fapt şi de drept arătate, în scopul apărării drepturilor asiguraţilor şi al promovării stabilităţii activităţii de asigurare în România,

Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară decide:

Art. 1. - În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) şi art. 3 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 5 lit. g) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, se aprobă, la cerere, suspendarea, pentru o perioadă de 3 (trei) ani, a activităţii Societăţii STRASIG BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., cu sediul social în municipiul Drăgăşani, str. Decebal, bl. M2-2, sc. A, et. 2, ap. 4, judeţul Vâlcea, înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr. J38/1252/2008, cod unic de înregistrare 24913620, şi înscrisă în Registrul brokerilor de asigurare al Autorităţii de Supraveghere Financiară cu numărul RBK-576/2009.

Art. 2. - Societatea are obligaţia să îşi notifice toţi clienţii în vederea efectuării plăţii ratelor scadente la contractele în curs de derulare direct la asigurători, rămânând direct răspunzătoare pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contracte, anterior comunicării prezentei decizii.

Art. 3. - După data suspendării activităţii, brokerului de asigurare i se interzic desfăşurarea activităţilor de negociere şi încheiere de noi contracte de asigurare pentru persoanele fizice sau juridice, acordarea de asistenţă pe durata derulării contractelor în curs ori în legătură cu regularizarea daunelor, precum şi desfăşurarea oricăror operaţiuni specifice brokerilor de asigurare, astfel cum sunt definite în Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4. - Împotriva prezentei decizii se poate formula plângere prealabilă adresată Autorităţii de Supraveghere Financiară, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei, şi poate sesiza Curtea de Apel Bucureşti în termen de 6 luni, conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 5. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Mişu Negriţoiu

 

Bucureşti, 31 iulie 2015.

Nr. 1.795.

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

DECIZIE

privind sancţionarea Societăţii EWO INSURANCE - BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. cu interzicerea temporară a exercitării activităţii

 

Autoritatea de Supraveghere Financiară, cu sediul în Splaiul Independenţei nr. 15, sectorul 5, Bucureşti, cod de înregistrare fiscală 31588130, în temeiul art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în urma hotărârii Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară consemnate în extrasul procesului-verbal al şedinţei din data de 11 iunie 2015, în cadrul căreia au fost analizate rezultatele controlului efectuat la Societatea EWO INSURANCE - BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., cu sediul social în Bucureşti, str. Gheorghe Petraşcu nr. 16, bl. 10, sc. 3, et. 4, ap. 59, sectorul 3, înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr. J40/8673/2010, cod unic de înregistrare 27378742/2010, înscrisă în Registrul brokerilor de asigurare cu nr. RBK-664/2010,

a constatat următoarele:

în perioada 13 mai 2015-15 mai 2015, la sediul social al societăţii şi La punctul de lucru nu a fost prezent niciun angajat, în cadrul programului zilnic de lucru.

Au fost încălcate astfel prevederile art. 2 alin. (1) lit. e) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, ceea ce constituie contravenţie în conformitate cu prevederile art. 39 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare.

Faţă de motivele de fapt şi de drept arătate, în scopul apărării drepturilor asiguraţilor şi al promovării stabilităţii activităţii de asigurare în România,

Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară decide:

Art. 1. - În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 8 alin. (2) lit. a) şi k), precum şi ale art. 39 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, se sancţionează Societatea EWO INSURANCE - BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., cu sediul social în Bucureşti, str. Gheorghe Petraşcu nr. 16, bl 10, sc. 3, et. 4, ap. 59, sectorul 3, înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr. J40/8673/2010, cod unic de înregistrare 27378742/2010, înscrisă în Registrul brokerilor de asigurare cu nr. RBK-664/2010, cu interzicerea temporară a exercitării activităţii până la data la care vor fi create condiţiile desfăşurării acţiunii de control.

Art. 2. - (1) Pe toată perioada de interzicere temporară a exercitării activităţii de intermediere, brokerului de asigurare i se interzic desfăşurarea activităţii de negociere şi încheiere de noi contracte de asigurare pentru persoanele fizice sau juridice, acordarea de asistenţă pe durata derulării contractelor în curs ori în legătură cu regularizarea daunelor, precum şi desfăşurarea oricăror operaţiuni specifice brokerilor de asigurare, astfel cum sunt definite în Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Brokerul de asigurare are obligaţia să aducă la cunoştinţa clienţilor săi interzicerea temporară a exercitării activităţii de intermediere în asigurări, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data primirii prezentei decizii, în vederea efectuării plăţii ratelor scadente la contractele în curs de derulare direct la asigurător, rămânând direct răspunzător pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractele în vigoare.

Art. 3. - Reluarea activităţii Societăţii EWO INSURANCE - BROKER DE ASIGURARE - S.R.L, se dispune prin decizie motivată a Autorităţii de Supraveghere Financiară.

Art. 4. - (1) împotriva prezentei decizii, Societatea EWO INSURANCE - BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. poate formula plângere prealabilă adresată Autorităţii de Supraveghere Financiară, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei, şi poate sesiza Curtea de Apel Bucureşti în termen de 6 luni, conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Plângerea adresată Curţii de Apel Bucureşti nu suspendă, pe timpul soluţionării acesteia, măsura dispusă, în conformitate cu prevederile art. 40 alin. (2) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 5. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Mişu Negriţoiu

 

Bucureşti, 31 iulie 2015.

Nr. 1.796.

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

DECIZIE

privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a încheierii din 3 august 2015 privind cererea de lămurire a întinderii şi aplicării dispozitivului Hotărârii arbitrale nr. 2 din 16 iulie 2015 privind stabilirea criteriilor de repartizare a remuneraţiei compensatorii pentru copia privată, a remuneraţiei cuvenite artiştilor interpreţi sau executanţi pentru retransmiterea prin cablu şi pentru dreptul de comunicare publică (ambiental/lucrativ) între organismele de gestiune colectivă ARAIEX, CREDIDAM şi UNART şi a comisionului datorat colectorului pentru domeniile: copie privată, comunicare publică - ambiental/lucrativ şi retransmitere prin cablu

 

În conformitate cu prevederile art. 1312 alin. (8) şi art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de Referatul Secretariatului general al Corpului de arbitri, înregistrat la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor cu nr. RGII/IES/6.365 din 5 august 2015,

în baza prevederilor art. 6 alin. (1) şi art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, funcţionarea, structura personalului şi dotările necesare îndeplinirii atribuţiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, cu modificările ulterioare, şi ale Deciziei prim-ministrului nr. 289/2014 privind numirea domnului Leonard Artur Horvath în funcţia de director general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite prezenta decizie.

Art. 1. - Se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, încheierea din 3 august 2015 privind cererea de lămurire a întinderii şi aplicării dispozitivului Hotărârii arbitrale nr. 2 din 16 iulie 2015 privind stabilirea criteriilor de repartizare a remuneraţiei compensatorii pentru copia privată, a remuneraţiei cuvenite artiştilor interpreţi sau executanţi pentru retransmiterea prin cablu şi pentru dreptul de comunicare publică (ambiental/lucrativ) între organismele de gestiune colectivă ARAIEX, CREDIDAM şi UNART şi a comisionului datorat colectorului pentru domeniile: copie privată, comunicare publică - ambiental/lucrativ şi retransmitere prin cablu, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta decizie.

Art. 2. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi pe site-ul www.orda.ro.

 

p. Directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

Răzvan Câşmoiu

 

Bucureşti, 5 august 2015.

Nr. 82.

 

ANEXĂ

 

ÎNCHEIERE

din 3 august 2015, ora 13,00

 

Dosar nr. 1/2015

 

Completul de arbitraj compus din:

- Ciobanu Mihail - preşedinte

- Uliescu Marilena - arbitru

- Ciubotă Cătălin Ion - arbitru

- Amzar Geta-Gabriela - arbitru

- Romaşcanu Nicoleta Cristina - arbitru

Arbitraj având drept obiect remuneraţia compensatorie pentru copia privată, remuneraţia cuvenită artiştilor interpreţi sau executanţi pentru retransmiterea prin cablu şi cuvenită artiştilor interpreţi sau executanţi pentru dreptul de comunicare publică (ambiental/lucrativ), având în vedere faptul că organismele de gestiune colectivă beneficiare (ARAIEX, CREDIDAM şi UNART) nu au putut conveni prin negociere la încheierea unui protocol de repartizare a remuneraţiilor şi de stabilire a comisionului datorat colectorului unic.

La apelul nominal, la sediul ORDA, au răspuns următorii:

- ARAIEX - Cristina Todor - director general, Ionescu Mircea Felix Melineşti - avocat;

- UNART - Lovin Şerban - avocat, Apostol Florin - preşedinte, Dana Daminescu;

- CREDIDAM - Liliana Savu - avocat, Bucur Adriana - avocat.

Completul declară şedinţa deschisă.

Se ia act că organismul de gestiune colectivă CREDIDAM depune note scrise.

ARAIEX solicită completului arbitrai lămuriri cu privire la dispozitivul hotărârii arbitrale, astfel cum au fost solicitate în scris.

UNART, prin reprezentant, arată că la notele scrise depuse de CREDIDAM este ataşată o adresă a UPFR prin care acesta

din urmă solicită să îl fie comunicate procentele rezultate din aplicarea hotărârii arbitrale. De asemenea, susţine punctul de vedere exprimat de reprezentantul ARAIEX.

ARAIEX solicită înlăturarea înscrisului depus de CREDIDAM în şedinţa de astăzi.

ARAIEX, prin avocat, arată că lămuririle solicitate sunt cu atât mai justificate, dată fiind chiar solicitarea colectorului unic UPFR cu privire la procentele rezultate din aplicarea hotărârii arbitrale. ARAIEX arată că unitatea de măsură stabilită de completul arbitrai în cazul copiei private, respectiv repertoriul, este definită de Legea nr. 8/1996.

CREDIDAM solicită respingerea cererii de lămurire a ARAIEX şi UNART în baza art. 443 din Codul de procedură civilă raportat la dispoziţiile art. 444.

Completul hotărăşte înlăturarea înscrisului (adresa UPFR) anexat notelor scrise depuse de CREDIDAM în şedinţa de astăzi. Cu privire la repertoriul declarat în darea de seamă, CREDIDAM arată că informaţiile din darea de seamă reflectă repertoriul gestionat direct de CREDIDAM, şi nu prin contracte de reciprocitate.

ARAIEX arată că în conformitate cu prevederile noului Cod de procedură civilă, cererea de lămurire a întinderii şi aplicării dispozitivului Hotărârii arbitrale nr. 2 din 16 iulie 2015 este întemeiată şi legală.

Faţă de practica arbitrală invocată de CREDIDAM, reprezentantul ARAIEX arată că, ulterior cererilor de arbitraj, între părţi au existat înţelegeri.

CREDIDAM arată că în astfel de cazuri completul arbitrai s-a pronunţat doar cu privire la perioadele pentru care nu au existat astfel de înţelegeri.

UNART, prin administrator general Florin Apostol, arată că, raportat la copia privată, remuneraţiile plătite de fabricanţi către colectori sunt compensatorii deoarece nu se poate identifica utilizarea reală, astfel este necesară stabilirea de procente, şi nu de criterii.

COMPLETUL ARBITRAL

Pe rol, soluţionarea cererii de lămurire a întinderii şi aplicării dispozitivului Hotărârii arbitrale nr. 2 din data de 16 iulie 2015, formulată de reclamantele-pârâte ARAIEX şi UNART la data de 23 Iulie 2015, în temeiul art. 443 din noul Cod de procedură civilă.

Analizând cererea formulată, completul arbitrai o va respinge ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 443 din noul Cod de procedură civilă, părţile pot formula cerere de lămurire a hotărârii, în ipoteza în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea şi aplicarea dispozitivului ori dacă hotărârea cuprinde dispoziţii contradictorii.

Analizând cererea de lămurire formulată de reclamantele - pârâte ARAIEX şi UNART, completul constată că în speţă nu este incidenţă niciuna dintre ipotezele prevăzute de art. 443 din noul Cod de procedură civilă.

Prin Hotărârea arbitrală nr. 2 din 16 iulie 2015, completul a stabilit, în temeiul Legii nr. 8/1996, criteriile de repartizare a remuneraţiilor pentru cele trei surse de colectare, astfel cum ele au fost precizate în cererea de arbitrare şi prin cererea reconvenţională, depuse la dosarul cauzei.

Completul constată că prin cererea de lămurire, reclamantele-pârâte ARAIEX şi UNART nu solicită lămurirea întinderii şi aplicării dispozitivului, ci stabilirea unor modalităţi de aplicare a criteriilor, aspect ce excedează limitelor şi scopului arbitrajului, aşa cum au fost precizate prin cererile părţilor.

Prin lămurirea dispozitivului, completul poate doar să expliciteze dispoziţiile acestuia, dând uneia sau unora dintre dispoziţii un înţeles clar şi fără echivoc, în situaţia în care sunt posibile mai multe interpretări ale aceleiaşi dispoziţii, iar nu să modifice hotărârea.

Se constată că dispozitivul Hotărârii arbitrale nr. 2 din data de 16 iulie 2015 este clar şi nu este susceptibil de mai multe înţelesuri şi nici nu cuprinde dispoziţii contradictorii, aplicarea hotărârii urmând să se facă potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, statutelor şi regulamentelor de funcţionare ale organismelor de gestiune colectivă în exercitarea obiectului lor de activitate.

 

- Ciobanu Mihail - preşedinte

- Uliescu Marilena - arbitru

- Ciubotă Cătălin Ion - arbitru

- Amzar Geta-Gabriela - arbitru

- Romaşcanu Nicoleta Cristina - arbitru

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.