MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 630/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 630         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 19 august 2015

 

SUMAR

 

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 443 din 16 iunie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1)-(3), art. 346 alin. (1) şi art. 347 alin. (3) raportat la art. 344 alin. (4), art. 346 alin. (1) şi art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 530 din 14 iulie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947

 

Decizia nr. 556 din 16 iulie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 6 alin. Î1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

708/881/1.345. - Ordin al ministrului economiei, comerţului şi turismului, al ministrului finanţelor publice şi ăl ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2015 pentru Societatea de închidere a Obiectivelor Miniere ECONORD - S.A. - filiala Companiei Naţionale a Metalelor Preţioase şi Neferoase REMIN -S.A. Baia Mare

 

1.987/513. - Ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate pentru aprobarea Procedurii privind structura informaţiilor şi periodicitatea transmiterii intre Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a informaţiilor privind lista persoanelor fizice înregistrate în Registrul unic de evidentă al asiguraţilor din Platforma informatică din asigurările de sănătate

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 443

din 16 iunie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1)-(3), art. 346 alin. (1) şi art. 347 alin. (3) raportat la art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1) şi art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1)-(3), art. 346 şi art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Fori Sandor în Dosarul nr. 2.952/62/2014 al Tribunalului Braşov - Judecătorul de cameră preliminară şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 790D/2014

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, partea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus un punct de vedere prin care solicită respingerea excepţiei ca inadmisibilă.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (1), art. 345 alin. (1). art. 346 alin. (1) şi art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală, în raport cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 641 din 11 noiembrie 2014, prin care Curtea a admis excepţia din perspectiva unor critici identice. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 345 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură penală solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, arătând că autorul se plânge cu privire la faptul că încheierea pronunţată, în cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularităţi ale actului de sesizare, se comunică de îndată parchetului care a emis rechizitoriul. Aceasta este o soluţie firească, deoarece doar procurorul este acela care remediază neregularităţile actului de sesizare, asupra acestui aspect pronunţându-se Curtea prin decizia anterior menţionată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea de cameră preliminară nr. 168 din data de 6 august 2014, pronunţată în Dosarul nr. 2.952/62/2014, Tribunalul Braşov - Judecătorul de cameră preliminară a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1)-(3), art. 346 şi art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Fori Sandor, inculpat trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, într-o cauză penală aflată în procedura de cameră preliminară.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 344 alin. (4) încalcă principiul contradictorialităţii şi al egalităţii armelor prin aceea că răspunsul parchetului la cererile şi excepţiile formulate de inculpat nu este comunicat acestuia din urmă. Astfel, excepţiile invocate din oficiu de către judecătorul de cameră preliminară se comunică exclusiv parchetului, inculpatul neavând posibilitatea de a lua la cunoştinţă de acestea şi nici de a răspunde înainte de a fi soluţionate. Procurorul poate răspunde la cererile şi excepţiile formulate de inculpat, însă acest răspuns nu este comunicat inculpatului.

7. De asemenea sunt neconstituţionale prevederile art. 345 alin. (1) şi art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, deoarece aduc atingere unei garanţii instituite în considerarea dreptului la un proces echitabil, şi anume egalitatea armelor, care implică dreptul fiecărei părţi de a lua cunoştinţă de toate actele dosarului sau a observaţiilor, a actelor prezentate judecătorului, precum şi dreptul de a le discuta în faţa acestuia în vederea influenţării deciziei instanţei într-o procedură contradictorie. Este încălcat dreptul la un proces echitabil şi din perspectiva lipsei de oralitate a procedurii camerei preliminare. Chiar dacă administrarea probelor se face ulterior în faza de judecată într-o procedură orală, aceasta nu este în măsură să acopere inechitatea procedurii.

8. Reglementarea procedurii camerei preliminare nu respectă nici principiul administrării echitabile a probelor. Neconstituţionalitatea acestei reglementări este dată şi de faptul că nu se pot administra probe în faza procedurii camerei preliminare, pentru dovedirea nelegalităţii probelor administrate în faza de urmărire penală. Altfel spus, inculpatul se află într-o imposibilitate obiectivă de a contesta în mod real legalitatea unor probe, atunci când pentru dovedirea nelegalităţii se impune administrarea unor alte probe.

9. Totodată, potrivit art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală, în cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularităţi ale actului de sesizare, când constată nulitatea unor acte de urmărire penală sau exclude una ori mai multe probe, încheierea se comunică doar parchetului în vederea remedierii neregularităţilor actului de sesizare, iar potrivit alin. (3), procurorul are posibilitatea de a remedia neregularităţile actului de sesizare fără ca modul în care această remediere are loc să fie cunoscută de inculpat. Dacă parchetul remediază doar în aparenţă aceste neregularităţi, inculpatul se află în imposibilitatea obiectivă de a le contesta.

10. În susţinerea celor prezentate face referire la hotărârile din 18 ianuarie 2005, 8 februarie 2005, 15 februarie 2005, 19 mai 2005, 28 iunie 2005, 20 decembrie 2005, pronunţate în următoarele cauze împotriva Franţei: Sibaud, Lacas, Pause, Duigou, Bach, Marion, precum şi la hotărârile din 7 februarie 2006,28 februarie 2006,11 aprilie 2006,19 septembrie 2006 şi 19 octombrie 2006, pronunţate în următoarele cauze împotriva Turciei: Halis Doğan, Tosun, Şahin Cağdaş, Kabasakal şi Atar şi Sağir.

11. Autorul mai arată că prevederile art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală reglementează în mod similar calea de atac a contestaţiei astfel încât, pentru argumentele anterior menţionate, trebuie constatată şi neconstituţionalitatea acestora.

12. Tribunalul Braşov - Judecătorul de cameră preliminară apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată din perspectiva faptului că partea civilă şi partea responsabilă civilmente, care au un interes similar cu cel al inculpatului în rezolvarea problemelor competenţei, a verificării legalităţii probelor şi a legalităţii actelor de urmărire penală, nu au nicio participare în procedura camerei preliminare, ceea ce aduce atingere dreptului acestora la apărare şi la un proces echitabil. De asemenea, procedura de cameră preliminară este o procedură necontradictorie, ceea ce aduce atingere drepturilor constituţionale anterior menţionate. Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil, principiul administrării echitabile a probelor şi principiul egalităţii de arme sunt respectate din perspectiva drepturilor pe care le are inculpatul. Principiul oralităţii este respectat, acesta nefiind un drept absolut, statele având posibilitatea limitării sale, potrivit marjei sale de apreciere stabilită în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

14. Avocatul Poporului arată că textele de lege criticate sunt constituţionale. Prin conţinutul dispoziţiilor care reglementează procedura în camera preliminară şi prin soluţiile care pot fi dispuse sunt prevăzute criteriile în baza cărora se stabileşte dacă procedura în cursul urmăririi penale a avut un caracter echitabil pentru a se putea proceda la judecata pe fond. Astfel, prin procedura camerei preliminare se produce un efect direct, pozitiv asupra celerităţii soluţionării unei cauze penale şi se înlătură o lacună a vechilor dispoziţii procesual penale, în care examinarea legalităţii rechizitoriului şi a probelor administrate în cursul urmăririi penale împiedicau pe durată nedeterminată începerea cercetării judecătoreşti. Nu se aduce atingere dreptului la apărare şi accesului liber la justiţie de vreme ce se pot formula în scris apărări şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, procurorul şi inculpatul putând face contestaţie cu privire la modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor.

15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut de instanţa de judecată prin dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1)-(3), art. 346 şi art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală. În realitate, Curtea reţine că autorul excepţiei formulează critici cu privire la dispoziţiile art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1)-(3), art. 346 alin. (1) [indicat din greşeală ca fiind art. 346 alin. ţi)] şi art. 347 alin. (3) raportate la cele ale art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1) şi art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010, cu modificările aduse prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, care au următorul conţinut:

- Art. 344 alin. (4): “La expirarea termenelor prevăzute la alin. (2) şi (3), judecătorul de cameră preliminară comunică cererile şi excepţiile formulate de către inculpat ori excepţiile ridicate din oficiu parchetului, care poate răspunde în scris, în termen de 10 zile de la comunicare.

- Art. 345: “(1) Dacă s-au formulat cereri şi excepţii ori a ridicat din oficiu excepţii, judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra acestora, prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului şi a inculpatului, la expirarea termenului prevăzut la art. 344 alin. (4).

(2) În cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularităţi ale actului de sesizare, în cazul în care sancţionează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, încheierea se comunică de îndată parchetului care a emis rechizitoriul.

(3) în termen de 5 zile de la comunicare, procurorul remediază neregularităţile actului de sesizare şi comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.”:

- Art. 346 alin. (1): “Judecătorul de cameră preliminară hotărăşte prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului şi a inculpatului. Încheierea se comunică de îndată procurorului şi inculpatului.

- Art. 347 alin. (3): “Dispoziţiile art. 343-346 se aplică în mod corespunzător:*

18. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil şi ale art. 24 alin. (1) referitor la garantarea dreptului la apărare. De asemenea se invocă încălcarea prevederilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională reţine că prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 344 alin. (4) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, că soluţia legislativă cuprinsă în art. 345 alin. (1) şi în art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă “fără participarea procurorului şi a inculpatului”, este neconstituţională şi că dispoziţiile art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală raportate la cele ale art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1) şi art. 346 alin. (1) din acelaşi cod sunt neconstituţionale. De asemenea, prin aceeaşi decizie, a constatat că dispoziţiile art. 345 alin. (2) şi (3) şi art. 347 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

20. Întrucât autorul excepţiei formulează critici de neconstituţionalitate cu privire la art. 344 alin. (4) din Codul de procedură penală, la art. 347 alin. (3) raportat la art. 344 alin. (4) din Codul de procedură penală, la soluţia legislativă cuprinsă în art. 345 alin. (1) şi în art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă “fără participarea procurorului şi a inculpatului”, şi la dispoziţiile art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală raportate la cele ale art. 345 alin. (1) şi art. 346 alin. (1) din acelaşi cod sub aspectul soluţiei legislative potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă ,,fără participarea procurorului şi a inculpatului”, precum şi faptul că decizia menţionată a fost pronunţată şi publicată la un moment ulterior sesizării instanţei constituţionale, Curtea constată, în temeiul art. 29 alin (3) din Legea nr. 47/1992, că excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă.

21. Curtea observă că, urmare a constatării neconstituţionali taţii soluţiei legislative cuprinse în art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă “fără participarea procurorului şi a inculpatului”, încheierea la care face referire acest articol va fi pronunţată de către judecător în urma unei proceduri contradictorii şi orale la care procurorul va participa, iar inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente vor putea participa, obligatorie fiind citarea acestora. În aceste circumstanţe, faptul că încheierea se comunică potrivit prevederilor art. 345 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură penală parchetului, iar procurorul are obligaţia, în termen de 5 zile să remedieze neregularităţile actului de sesizare şi să comunice judecătorului dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei nu este de natură să aducă atingere dreptului la apărare şi nici celui la un proces echitabil, întrucât, aşa cum a reţinut Curtea, “este firesc ca încheierea prin care se constată neregularităţi ale actului de sesizare, prin care s-au sancţionat potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori prin care s-au exclus probe administrate, să fie comunicată procurorului, doar acesta din urmă putând fi în măsură să remedieze aceste neajunsuri”, astfel cum s-a reţinut în Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, precitată, paragraful 64.

22. Curtea constată că nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia procurorul are posibilitatea de a remedia neregularităţile actului de sesizare fără ca modul în care această remediere are loc să fie adusă la cunoştinţa inculpatului pentru ca acesta să o poată contesta, deoarece şi soluţia legislativă cuprinsă în art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară hotărăşte prin încheiere motivată “fără participarea procurorului şi a inculpatului”, a fost constatată neconstituţională. Încheierea la care face referire art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală va fi pronunţată de către judecător, similar celei de la art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, în urma unei proceduri contradictorii şi orale la care procurorul va participa, iar inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente vor putea participa, obligatorie fiind citarea acestora.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 344 alin. (4) din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 347 alin. (3) raportat la art. 344 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Fori Sandor în Dosarul nr. 2.952/62/2014 al Tribunalului Braşov - judecătorul de cameră preliminară.

2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 345 alin. (1) şi art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, precum şi a dispoziţiilor art. 347 alin. (3) raportat la art. 345 alin. (1) şi art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, sub aspectul soluţiei legislative potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă “fără participarea procurorului şi a inculpatului”, excepţie ridicată de acelaşi autor în dosarul aceleiaşi instanţe.

3. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în dosarul aceleiaşi instanţe şi constată că prevederile art. 345 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Braşov - Judecătorul de cameră preliminară şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 iunie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 530

din 14 iulie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, excepţie ridicată de Maria Trancau, Alexandru Suchov şi Maria Suchov în Dosarul nr. 10.298/300/2014 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 71D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 3 decembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 10.298/300/2014, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, excepţie ridicată de Maria Trancau, Alexandru Suchov şi Maria Suchov într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014, prin care plata compensaţiilor băneşti se suspendă pe o perioadă de 6 luni, contravin în mod flagrant dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3), potrivit căruia “părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil”. Având în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care este direct aplicabilă în dreptul intern, ca urmare a mecanismului prevăzut de art. 20 din Constituţie, arată că soluţionarea unei cauze într-un termen rezonabil reprezintă o garanţie care priveşte nu numai desfăşurarea procedurii în faţa instanţei de judecată, ci şi procedura preliminară administrativă. Termenul rezonabil menţionat la art. 21 din Constituţie este o garanţie ce trebuie respectată şi în cadrul procedurii administrative, cum este şi în cea a recunoaşterii şi acordării compensaţiilor băneşti în temeiul Legii nr. 9/1998, Legii nr. 230/2003 şi Legii nr. 393/2006. Or, în condiţiile în care statul român are de achitat despăgubiri în temeiul acestor legi (care au fost adoptate cu 11, respectiv 16 ani în urmă), iar prin actul normativ criticat amână plata acestor despăgubiri, termenul rezonabil este încălcat.

6. Totodată, susţin că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 nu se circumscrie cerinţelor prevăzute de art. 53 din Constituţie, pentru a putea opera restrângerea exerciţiului unor drepturi. Suspendarea plăţilor despăgubirilor constituie o măsură disproporţionată faţă de situaţiile de urgenţă pe care le invocă Guvernul, acesta neputând justifica restrângerea dreptului de proprietate, care practic este golit de conţinut, protecţia acestuia devenind pur iluzorie.

7. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră, de asemenea, că prin adoptarea acestui act normativ se creează şi un vădit tratament discriminatoriu între persoanele beneficiare ale despăgubirilor băneşti, recunoscute prin titlurile de plată, care au încasat deja sumele respective, şi persoanele beneficiare ale aceloraşi acte normative care, deşi au dobândit un drept de creanţă recunoscut de statul român, nu pot intra în posesia despăgubirilor. În acest context arată că prevederile cuprinse în Legea nr. 9/1998, Legea nr. 230/2003 şi Legea nr. 393/2006, în forma iniţială, prevedeau posibilitatea eşalonării plăţii compensaţiilor pentru o perioadă de cel mult doi ani.

8. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care arată că, din moment ce legiuitorul a recunoscut în patrimoniul autorilor excepţiei un drept de creanţă, ingerinţele în exerciţiul dreptului de proprietate cu privire la acest bun, pentru a fi compatibile cu art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale, respectiv cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, nu pot interveni decât în măsura în care sunt prevăzute de lege, urmăresc un scop legitim şi păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între ingerinţă şi scopul urmărit. Or, în cauza de faţă, ingerinţa constă în instituirea unui moratoriu legal în ceea ce priveşte plata despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998, Legii nr. 230/2003 şi Legii nr. 393/2006, fiind suspendată plata până la 31 decembrie 2014. Ingerinţa este prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2014, act normativ accesibil şi previzibil; urmăreşte un scop legitim, respectiv restructurarea şi echilibrarea cheltuielilor bugetare în vederea stabilităţii economice a ţării. În final, faţă de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, arată că nu este nerezonabil ca statul român să impună un moratoriu legal până la data de 31 decembrie 2014, tocmai pentru a rezolva problema sistemică reţinută în Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României.

9. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ÎI constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 14 martie 2014, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 112/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014.

13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 alin. (1) potrivit căruia “Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”, art. 21 alin. (3) potrivit căruia “Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil”, art. 44 alin. (2) privind garantarea şi ocrotirea în mod egal a proprietăţii private, indiferent de titular, art. 53 alin. (2) referitor la necesitatea şi proporţionalitatea măsurii privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 115 alin. (6) privind limitele domeniului de reglementare al ordonanţelor de urgenţă.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, în acest sens reţinându-se, spre exemplu, Decizia nr. 31 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 31 martie 2015, prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate.

15. Prin decizia menţionată (paragraful 29), Curtea a arătat că măsura instituită de Guvern pe calea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 reprezintă o soluţie temporară, limitată în timp, având ca scop - care nu poate fi decât legitim - evitarea unor eventuale disfuncţionalităţi ale procedurilor de restituire, până la adoptarea unui nou cadru legislativ, coerent, care să asigure realizarea efectivă a drepturilor la despăgubire acordate potrivit celor două legi reparatorii, precum şi pentru identificarea surselor de finanţare necesare. Prin urmare, Curtea a constatat că prin actul normativ criticat nu a fost negat dreptul la despăgubire, aşadar dreptul de proprietate privată al persoanelor îndreptăţite, statul urmând să continue procesul de restituire, potrivit noii legi adoptate în această materie. Termenul rezonabil ai unei proceduri judiciare este respectat, în condiţiile în care Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 reprezintă un act normativ cu aplicabilitate limitată în timp, iar statul a depus diligenţele necesare continuării procedurilor de despăgubire. În acest context, Curtea a apreciat că măsura instituită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 constituie o măsură adecvată şi necesară în vederea atingerii scopului legitim urmărit, fiind de natură a menţine un just echilibru între interesele debitorului - stat, respectiv asigurarea echilibrului bugetar, şi cele ale creditorului - persoană îndreptăţită la despăgubiri, respectiv despăgubirea efectivă a acestora.

16. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

17. De altfel, Curtea reţine faptul că Guvernul, prin adoptarea dispoziţiilor legale criticate, nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate prin niciunui dintre actele administrative enumerate de text, respectiv hotărârile comisiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, ordinele emise de către şeful Cancelariei Primului-ministru în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, şi deciziile de plată emise de către vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, şi, în acelaşi timp, nici nu refuză punerea în aplicare a acestora, respectând pe deplin dreptul de proprietate al persoanelor îndreptăţite.

18. Totodată, Curtea constată că actul normativ criticat nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare pentru destinatarii aceloraşi acte normative, context în care nu se poate reţine pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale referitoare la principiul egalităţii.

19. Faţă de cele prezentate, Curtea observă că prevederile supuse controlului de constituţionalitate nu conduc la încălcarea dispoziţiilor privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi în sensul prevăzut de art. 53 din Legea fundamentală, fiind în concordanţă şi cu principiul obligativităţii respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor.

20. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Maria Trancau, Alexandru Suchov şi Maria Suchov în Dosarul nr. 10.298/300/2014 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau râmase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial ai României,

Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 14 iulie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţă Cochinţu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 556

din 16 iulie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Daniel Arcer

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepţie ridicată din oficiu de către instanţa de judecată în Dosarul nr. 9.169/2/2012 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 155D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 215D/2015 şi nr. 780D/2015, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Ramona Cristina Mihalaş şi de instanţă de judecată, din oficiu, în dosarele nr. 6.073/2/2012 şi nr. 6.024/2/2013 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

4. La apelul nominal lipsesc părţile faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.

7. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 215D/2015 şi nr. 780D/2015 la Dosarul nr. 155D/2015, care a fost primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

9. Prin încheierile din 15 ianuarie 2015, din 11 decembrie 2014 şi din 12 martie 2015, pronunţate în dosarele nr. 9.169/2/2012, nr. 6,073/2/2012 şi nr. 6.024/2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor “art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar”. În dosarele Curţii Constituţionale nr. 155D/2015 şi nr. 780D/2015, excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată din oficiu de către instanţa de judecată, cu ocazia soluţionării unor recursuri împotriva unor sentinţe ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care s-au respins ca neîntemeiate acţiunile privind anularea unor ordine emise de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ordine prin care au fost stabilite drepturi salariale, ca urmare a încadrării în gradaţia 4 de vechime în muncă. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 215D/2015, excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de recurenta-reclamantă Ramona Cristina Mihalaş în cadrul soluţionării recursului declarat împotriva sentinţei civile a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva unui ordin al Ministrului Justiţiei referitor la stabilirea drepturilor salariale.

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în dosarele Curţii Constituţionale nr. 155D/2015 şi nr. 780D/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 16 şi art. 41 alin. (4) din Constituţie, precum şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece instituie discriminări privind salarizarea personalului încadrat în funcţii de execuţie (în speţă, judecători sau procurori), care sunt avansaţi în funcţie, în raport cu data când sunt îndeplinite condiţiile de avansare, respectiv în anul 2012 sau anterior acestei date. Arată că, în mod concret, personalul care în anul 2012 şi ulterior este avansat în funcţie de execuţie în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă este încadrat în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010, majorarea fiind corespunzătoare numărului de clase de salarizare succesive multiplicat cu procentul prevăzut de art. 10 alin. (5),,fără acordarea coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare.”Ca urmare a acestei prevederi, personalul (în speţă, judecători sau procurori) care îndeplinea condiţiile de a trece la o altă gradaţie până la 1 ianuarie 2011, ca urmare a aplicării prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, are un salariu diferit de cel care îndeplineşte condiţiile după 1 ianuarie 2011. Astfel, pentru acele persoane care au îndeplinit condiţiile anterior datei de 1 ianuarie 2011 şi au trecut de la gradaţia 3 la 4, de la gradaţia 4 la 5, creşterea a fost de 5%, în schimb pentru cei care îndeplinesc aceleaşi condiţii după 1 ianuarie 2011, creşterea este de 2,5%, pentru că , potrivit dispoziţiilor de lege criticate, nu se acordă coeficientul de ierarhizare aferent noii clase de salarizare. Or, potrivit doctrinei dreptului muncii, pentru cel care prestează o activitate, salariul/remuneraţia reprezintă un raport între efortul depus şi câştigul obţinut. Din punct de vedere juridic, prestarea muncii şi salarizarea sunt obligaţiile principale ce rezultă din încheierea raportului juridic de muncă. Unul din principiile sistemului de salarizare din dreptul naţional rezultat din art. 41 alin. (4) din Constituţie şi din art. 6 alin. (3) din Codul muncii este acela că “pentru muncă egală sau de valoare egală, plata trebuie să fie egală.” Or, acest principiu de ordine publică, constituţională, exclude orice discriminare în materia salarizării. Ca urmare, aşa cum s-a exprimat şi în doctrină, daca felul muncii este acelaşi, dacă cerinţele şi condiţiile sunt aceleaşi, dacă munca este egală sau de valoare egală, diferenţierile de salarizare la acelaşi angajator nu se justifică.

11. Mai susţine că, în speţă, diferenţa de salarizare care rezultă din aplicarea prevederilor criticate este nejustificată obiectiv şi rezonabil, criteriul temporal nefiind identificat ca sursă constituţională pentru acordarea unor salarii/remuneraţii diferite. Elementele care determină în mod necesar valoarea salariului/remuneraţiei sunt: felul muncii, cerinţele de calificare profesională şi condiţiile de muncă. Astfel, numai aceste elemente au caracter obiectiv şi pot conduce la salarizare diferită. Or, prin norma criticată, s-a instituit un criteriu care nu poate justifica obiectiv şi rezonabil diferenţa de salarizare între judecători, procurori sau orice altă categorie de personal din sistemul public, atunci când îndeplinesc aceeaşi funcţie, la acelaşi nivel al instanţei şi au aceeaşi calificare profesională. Principiul egalităţii, astfel cum s-a arătat şi În jurisprudenţa Curţii Constituţionale, nu are semnificaţia omogenităţii, însă, în cazul de faţă, tratamentul juridic diferenţiat înfrânge principiul consacrat de art. 16 din Constituţie şi de art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, norme care interzic discriminarea pentru criteriile enunţate în cuprinsul lor, dar precum şi pentru orice alte situaţii. Precizează că jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului este obligatorie în baza art. 11 din Constituţie şi că lista drepturilor ocrotite de art. 14 din Convenţie are caracter indicativ, iar nu limitativ, caracter ilustrat de adverbul “În special”. De asemenea, instanţa de judecată arată că, în cazul analizat, nu este aplicabil principiul “a distinge nu înseamnă a discrimina”, deoarece situaţia prezentată nu are particularităţi ce ar necesita o tratare diferenţiată. Inegalitatea de drept este permisă în cadrul unor politici cu caracter social, numai pentru a asana o situaţie de fapt. Or, în cazul salarizării pe baza normelor criticate nu există o inegalitate de fapt care să justifice o măsură legislativă de asanare, pentru că în discuţie sunt aceleaşi elemente, mai precis durata de timp care dă dreptul la acordarea unei gradaţii, iar valoarea este diferită în raport cu data la care se împlineşte termenul pentru promovare într-o gradaţie superioară. Astfel, prin această modalitate de reglementare s-a ajuns la situaţia ca o persoană care are aceeaşi funcţie, prestează aceeaşi activitate şi are aceeaşi vechime în muncă sau în funcţie să primească un salariu cu 2,5% mai puţin. În aceste circumstanţe, legiuitorul naţional a adoptat un text normativ care a creat discriminare între salariaţii aparţinând aceleiaşi categorii profesionale, care îndeplinesc aceeaşi funcţie, au acelaşi nivel de studii, aceeaşi calificare profesională şi au aceeaşi vechime în muncă sau profesie.

12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 215D/2Q15, autoarea Ramona Cristina Mihalaş susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, creând discriminări între persoane aflate în situaţii identice, ceea ce contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 23 alin. (2) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ale Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, care transpune Directiva 2000/43/CE şi Directiva 787/43/CE, precum şi principiului egalităţii de tratament prevăzut de Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene

13. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal, exprimându-şi opinia în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 215D/2015, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, dispoziţiile de lege criticate contravenind dispoziţiilor art. 16 şi art. 41 alin, (4) din Constituţie şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, prevederile de lege criticate instituie discriminări sub aspectul salarizării între persoane care aparţin aceleiaşi categorii profesionale, care îndeplinesc aceeaşi funcţie, au acelaşi nivel de studii, aceeaşi calificare profesională, desfăşoară aceeaşi activitate la acelaşi nivel al instanţei şi au aceeaşi vechime în muncă sau profesie.

14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

15. Avocatul Poporului a comunicat punctul său de vedere în dosarele nr. 215D/2015 şi nr. 780D/2015, prin care apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât creează diferenţiere de salarizare între persoanele care au aceeaşi vechime şi îndeplinesc aceeaşi funcţie, fără să existe o justificare obiectivă şi rezonabilă, încălcând astfel egalitatea de tratament în stabilirea salariului, consacrată de art. 41 alin. (4) din Constituţie, de art. 6 alin. (3) din Codul muncii, de art. 1 alin. (2) lit. i) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 şi de art. 23 pct. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Cu privire la principiul egalităţii de tratament arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 28 mai 1995, pronunţată în Cauza Incze împotriva Austriei, Hotărârea din 18 februarie 1991, pronunţată în Cauza Fredin împotriva Suediei, paragraful 60, Hotărârea din 23 iunie 1993, pronunţată în Cauza Hoffmann împotriva Austriei, paragraful 31, Hotărârea din 28 septembrie 1995, pronunţată în Cauza Spadea şi Scalabrino împotriva Italiei), precum şi jurisprudenţei Curţii Constituţionale (Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2013), diferenţa de tratament devine discriminare, atunci când autorităţile statale introduc distincţii între situaţii analoage sau comparabile, fără ca ele să se bazeze pe o justificare obiectivă şi rezonabilă. În acest context, potrivit principiului “la muncă egală, remuneraţie egală”, dacă felul muncii este acelaşi, dacă cerinţele şi condiţiile de muncă sunt aceleaşi, dacă munca este egală sau de valoare egală, diferenţierile de salarizare nu se justifică. Prin urmare, consideră că, în temeiul principiului “la muncă egală, salariu egal”, personalul care îndeplineşte condiţiile de trecere la o altă gradaţie după 1 ianuarie 2011 are dreptul legal la stabilirea şi obţinerea unor drepturi salariale egale cu ale personalului care a îndeplinit condiţiile de trecere la o altă gradaţie până la 31 decembrie 2010, întrucât deţine o funcţie sau un post identic la acelaşi nivel cu ceilalţi colegi şi au aceleaşi atribuţii de serviciu.

16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierile de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. II art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, lege publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011. Legea nr. 283/2011, prin articolul său unic, pe de-o parte, modifică titlul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, titlu care va avea următorul cuprins: “Ordonanţă de urgenţă pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar”, iar, pe de altă parte, introduce un nou articol, art. II în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, cu următorul conţinut:

“Art. II, - Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează: [...]

Art. 6. - (1) în anul 2012, avansarea personalului încadrat pe funcţii de execuţie în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea sus-menţionată, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare.

(2) în anul 2012, prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător personalului de conducere, precum şi la trecerea într-o altă tranşă de vechime în funcţie personalului care ocupă funcţii din cadrul familiei ocupaţionale «Justiţie». [...]”

19. Prin urmare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. II art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011. Prevederile de lege criticate au avut o aplicabilitate temporară, pentru anul 2012, însă, cu toate acestea, continuă să îşi producă efectele juridice în cauzele în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, astfel încât, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale (a se vedea Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), Curtea urmează a analiza constituţionalitatea acestora.

20. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, art. 41 alin. (4) potrivit cărora “La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaţii”, precum şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la nediscriminare.

21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, referitor la dispoziţiile art. II art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, criticate din aceeaşi perspectivă ca şi în cauza de faţă, Curtea s-a pronunţat, prin Decizia nr. 29 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 3 aprilie 2014. Curtea a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. II art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 se regăseşte şi în cuprinsul art. 6 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, iar aceste din urmă dispoziţii au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate. În acest sens, prin Decizia nr. 166 din 19 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 360 din 18 iunie 2013, Curtea, analizând o excepţie de neconstituţionalitate cu o motivare similară raportată la încălcarea aceloraşi dispoziţii constituţionale, a reţinut că aspectele ce ţin de aplicarea legii de către organismele abilitate, precum şi cele referitoare la pretinsa încălcare de către prevederile de lege criticate a unor alte acte normative decât Legea fundamentală nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate. De asemenea, Curtea a constatat că, în realitate, se solicită modificarea dispoziţiilor de lege criticate, fapt ce excedează controlului Curţii Constituţionale. În conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta “se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.

22. Prin Decizia nr. 669 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, Curtea a reţinut că avansarea personalului încadrat pe funcţii de execuţie în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă şi calcului indemnizaţiilor potrivit acestor gradaţii se fac potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislaţiei aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic al unor drepturi câştigate. De altfel, Curtea a subliniat faptul că legiuitorul poate interveni oricând, din raţiuni ce ţin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor criterii de avansare şi a unor metodologii de calcul al indemnizaţiilor obţinute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având acelaşi obiect, pe care le abrogă.

23. În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 343 din 17 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 30 iulie 2014, Decizia nr. 311 din 28 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 462 din 26 iunie 2015, şi Decizia nr. 475 din 16 iunie 2015*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunţării asupra prezentei excepţii de neconstituţionalitate. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, considerentele acestor decizii rămân valabile şi în prezenta cauză.

24. Distinct faţă de acestea, cu privire la critica referitoare la art. 41 alin. (4) din Constituţie, potrivit căruia, la muncă egală, femeile au salariul egal cu bărbaţii, Curtea constată că aceasta nu poate fi reţinută, de vreme ce textul de lege criticat reglementează modul de calcul al majorării salariale în cazul avansării într-o altă treaptă de vechime în muncă, fără a institui discriminări pe criteriul de sex.

25. Referitor la critica privind încălcarea art. 14 din Convenţie, privind interzicerea discriminării, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudenţa sa faptul că acest articol nu are o existenţă autonomă şi nu poate fi invocat decât prin raportare la alte dispoziţii ale Convenţiei sau protocoalelor sale adiţionale. (Decizia de inadmisibilitate din 3 aprilie 2012, pronunţată în Cauza Coriolan Gabriel Ioviţoni şi alţii împotriva României, paragraful 52). Având în vedere acestea, Curtea constată că în cauza de faţă art. 14 din Convenţie nu este incident.

26. Curtea reţine că diferenţele de salarizare invocate de autorii excepţiei, existente în cadrul personalului care ocupă funcţii din cadrul familiei ocupaţionale “Justiţie” şi care avansează în gradaţiile 4 şi 5, provin din întreaga succesiune a actelor normative intervenite după anul 2010 [art. 10 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010 stabilind că diferenţa dintre două clase de salarizare succesive este de 2,5%, iar art. 11 alin. (3) din aceeaşi lege stabilind că tranşele de vechime în muncă, în funcţie de care se acordă cele 5 gradaţii sunt următoarele: gradaţia 1 - de la 3 la 5 ani - 3 clase succesive de salarizare; gradaţia 2 - de la 5 la 10 ani - două clase succesive de salarizare; gradaţia 3 - de la 10 la 15 ani - două clase succesive de salarizare; gradaţia 4 - de la 15 la 20 de ani - o clasă succesivă de salarizare; gradaţia 5 - peste 20 de ani - o clasă succesivă de salarizare], raportată la prevederile aplicabile anterior anului 2011 (potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, la trecerea într-o altă treaptă de vechime în muncă sau vechime în funcţie, majorarea era de 5%, indiferent de treaptă). În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată îh Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007).

27. În final, referitor la neacordarea coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare, Curtea observă că dispoziţiile din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, referitoare la stabilirea salariului prin înmulţirea coeficientului de ierarhizare cu valoarea de referinţă de 600 lei ar conduce la diminuarea drepturilor salariale, contrar celor stabilite de Curte prin Decizia nr. 1.658 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011, prin care a reţinut că “există o obligaţie pozitivă în sarcina legiuitorului ca, în momentul aplicării prezentei legi în privinţa determinării valorii salariului/soldei/indemnizaţiei brute, indiferent de coeficientul de ierarhizare aplicabil diverselor categorii de personal plătit din fonduri publice, safariul/solda/indemnizaţia brută a acestora să fie la un nivel cel puţin egal lunii iunie 2010. [...] pentru ca la momentul aplicării prezentei legi în privinţa determinării valorii salariului/soldei/indemnizaţiei brute acestea din urmă să nu cunoască o scădere sub nivelul din iunie 2010, legiuitorul trebuie să stabilească o valoare de referinţă adecvată, superioară celei prevăzute în momentul de faţă prin art. 10 alin. (4) din lege”, şi anume cea de 600 lei.

28. În consecinţă, dispoziţiile de lege criticate care prevăd modul de calcul al majorării salariale de care beneficiază personalul avansat într-o tranşă de vechime în muncă nu instituie prin ele însele discriminări de natură a contraveni art. 16 din Constituţie.

29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată din oficiu de către instanţa de judecată în dosarele nr. 9.169/2/2012 şi nr. 6.024/2/2013 şi de Ramona Cristina Mihalaş în Dosarul nr. 6.073/2/2012, toate ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. II art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 iulie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean


*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 475 din 16 iunie 2015 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 11 august 2015.

 

 

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL ECONOMIEI, COMERŢULUI ŞI TURISMULUI

Nr. 708 din 11 iunie 2015

MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI PERSOANELOR VÂRSTNICE

Nr. 1.345 din 29 iunie 2015

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

Nr. 881 din 28 iulie 2015

 

ORDIN

privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2015 pentru Societatea de închidere a Obiectivelor Miniere ECONORD - S.A. - filiala Companiei Naţionale a Metalelor Preţioase şi Neferoase REMIN - S.A. Baia Mare

 

Având în vedere prevederile art. 4 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari sau deţin direct ori indirect o participaţie majoritară, aprobată cu completări prin Legea nr. 47/2014, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 9 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 47/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Economiei, Comerţului şi Turismului, cu modificările şi completările ulterioare, art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 18 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 344/2014 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, precum şi pentru modificarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul economiei, comerţului şi turismului, ministrul finanţelor publice şi ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice emit următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2015 pentru Societatea de închidere a Obiectivelor Miniere ECONORD - S.A. - filiala Companiei Naţionale a Metalelor Preţioase şi Neferoase REMIN - S.A. Baia Mare, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul economiei, comerţului şi turismului,

Mihai Tudose

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Rovana Plumb

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

ANEXĂ

 

MINISTERUL ECONOMIEI, COMERŢULUI şi TURISMULUI

Compania Naţională a Metalelor Preţioase şi Neferoase REMIN - S.A. Baia Mare

Filiala: Societatea de închidere a Obiectivelor Miniere ECONORD - S.A.

Sediul/Adresa: Baia Mare, Str. Nucului nr. 22

Cod unic de înregistrare 18844495

 

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI PE ANUL 2015

 

 

 

- mii lei -

 

INDICATORI

 

Nr. rd.

 

Propuneri an curent 2015

0

1

2

3

4

I.

 

 

VENITURI TOTALE (Rd.1=Rd.2+Rd.5+Rd.6)

1

292,00

 

1

 

Venituri totale din exploatare, din care:

2

292,00

 

 

a)

subvenţii, cf. prevederilor legale în vigoare

3

 

 

 

b)

transferuri, cf. prevederilor legale în vigoare

4

 

2

 

Venituri financiare

5

 

3

 

Venituri extraordinare

6

 

II.

 

 

CHELTUIELI TOTALE (Rd.7=Rd.8+Rd.20+Rd.21)

7

283,00

 

1

 

Cheltuieli de exploatare, din care:

8

283,00

 

A.

cheltuieli cu bunuri şi servicii

9

22,00

B.

cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate

10

94,00

C.

cheltuieli cu personalul, din care:

11

47,50

C0

Cheltuieli de natură salarială (Rd.13+Rd.14)

12

32,00

C1

ch. cu salariile

13

32,00

C2

bonusuri

14

 

C3

alte cheltuieli cu personalul, din care:

15

 

 

cheltuieli cu plaţi compensatorii aferente disponibilizărilor de personal

16

 

C4

Cheltuieli aferente contractului de mandat şi a altor organe de conducere şi control, comisii şi comitete

17

2,70

C5

cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială, fondurile speciale şi alte obligaţii legale

18

12,60

D.

alte cheltuieli de exploatare

19

119,50

2

 

Cheltuieli financiare

20

 

3

 

Cheltuieli extraordinare

21

 

III.

 

 

REZULTATUL BRUT (profit/pierdere)

22

9,00

IV.

 

 

IMPOZIT PE PROFIT

23

8,76

V.

 

 

PROFITUL CONTABIL RĂMAS DUPĂ DEDUCEREA IMPOZITULUI PE PROFIT, din care:

24

0,24

 

1

 

Rezerve legale

25

0,00

2

 

Alte rezerve reprezentând facilităţi fiscale prevăzute de lege

26

 

3

 

Acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi

27

0,24

4

 

 

Constituirea surselor proprii de finanţare pentru proiectele cofinanţate din împrumuturi externe, precum şi pentru constituirea surselor necesare rambursării ratelor de capital, plaţii dobânzilor, comisioanelor şi altor costuri aferente acestor împrumuturi

28

 

 

5

 

Alte repartizări prevăzute de lege

29

 

6

 

Profitul contabil rămas după deducerea sumelor de la Rd. 25, 26, 27, 28, 29

30

 

7

 

Participarea salariaţilor la profit în limita a 10% din profitul net, dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu lunar realizat la nivelul operatorului economic în exerciţiul financiar de referinţă

31

 

8

 

Minimum 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local în cazul regiilor autonome ori dividende cuvenite acţionarilor, în cazul societăţilor/ companiilor naţionale şi societăţilor cu capital integral sau majoritar de stat, din care:

32

0,00

 

a)

- dividende cuvenite bugetului de stat

33

 

 

b)

- dividende cuvenite bugetului local

33a

 

 

c)

- dividende cuvenite altor acţionari

34

 

9

 

Profitul nerepartizat pe destinaţiile prevăzute la Rd.31 - Rd.32 se repartizează la alte rezerve şi constituie sursă proprie de finanţare

35

0,00

VI.

 

 

VENITURI DIN FONDURI EUROPENE

36

 

VII.

 

 

CHELTUIELI ELIGIBILE DIN FONDURI EUROPENE, din care:

37

 

 

 

a)

cheltuieli materiale

38

 

 

 

b)

cheltuieli cu salariile

39

 

 

 

c)

cheltuieli privind prestările de servicii

40

 

 

 

d)

cheltuieli cu reclama şi publicitate

41

 

 

 

e)

alte cheltuieli

42

 

VIII.

 

 

SURSE DE FINANŢARE A INVESTIŢIILOR, din care:

43

 

 

1

 

Alocaţii de la buget

44

 

 

 

 

alocaţii bugetare aferente plăţii angajamentelor din anii anteriori

45

 

IX.

 

 

CHELTUIELI PENTRU INVESTIŢII

46

 

X.

 

 

DATE DE FUNDAMENTARE

47

 

 

1

 

Nr. de personal prognozat la finele anului

48

1,00

2

 

Nr. mediu de salariaţi total

49

1,00

3

 

Câştigul mediu lunar pe salariat (lei/persoană) determinat pe baza cheltuielilor de natură salarială (Rd.12/Rd.49)/12*1000

50

2666,67

4

 

Câştigul mediu lunar pe salariat determinat pe baza cheltuielilor cu salariile (lei/persoană) (Rd.13/Rd.49)/12*1000

51

2666,67

5

 

Productivitatea muncii în unităţi valorice pe total personal mediu (mii lei/persoană) (Rd.2/Rd.49)

52

292,00

6

 

Productivitatea muncit în unităţi fizice pe total personal mediu (cantitate produse finite/persoana)

53

 

7

 

Cheltuieli totale la 1000 lei venituri totale (Rd.7/Rd.1)x1000

54

969,18

8

 

Plăţi restante

55

77,50

9

 

Creanţe restante

56

184,00

 

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

Nr. 1.987 din 29 iulie 2015

CASA NAŢIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

Nr. 513 din 22 iulie 2015

 

ORDIN

pentru aprobarea Procedurii privind structura informaţiilor şi periodicitatea transmiterii între Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a informaţiilor privind lista persoanelor fizice înregistrate în Registrul unic de evidenţă al asiguraţilor din Platforma informatică din asigurările de sănătate

 

Având în vedere:

- Referatul de aprobare nr. 1.507 din 24 iulie 2015 al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi nr. D.G. 1.324 din 22 iulie 2015 al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate;

- art. 270 alin. (1) lit. c) din titlul VIII “Asigurări sociale de sănătate” din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. 2961 1 20 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. 11 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul dispoziţiilor:

- art. 281 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. 11 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu modificările ulterioare;

- art. 17 alin. (5) din Statutul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 972/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate emit următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Procedura privind structura informaţiilor şi periodicitatea transmiterii între Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a informaţiilor privind lista persoanelor fizice înregistrate în Registrul unic de evidenţă al asiguraţilor din Platforma informatică din asigurările de sănătate, potrivit prevederilor art. 213 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Direcţiile de specialitate din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală,

Gelu-Ştefan Diaconu

Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate,

Vasile Ciurchea

 

ANEXĂ

 

PROCEDURĂ

privind structura informaţiilor şi periodicitatea transmiterii între Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a informaţiilor privind lista persoanelor fizice înregistrate în Registrul unic de evidenţă al asiguraţilor din Platforma informatică din asigurările de sănătate

 

1. Casa Naţională de Asigurări de Sănătate transmite Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală informaţiile privind lista persoanelor fizice înregistrate în Registrul unic de evidenţa al asiguraţilor din Platforma informatică din asigurările de sănătate pe categorii de asiguraţi, potrivit prevederilor art. 213 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare.

2. Informaţiile prevăzute la pct. 1 se transmit Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală în vederea încadrării persoanelor fizice prevăzute la pct. 1 în categoria de persoane fizice exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, potrivit Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

3. Casa Naţională do Asigurări de Sănătate transmite centralizat Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală lista persoanelor fizice înregistrate în Registrul unic de evidenţă al asiguraţilor din Platforma informatică din asigurările de sănătate care se încadrează în categoriile menţionate la pct. 1, începând cu anul 2015, potrivit structurii fişierului de raportare a informaţiilor, prevăzute în anexa nr. 3, după cum urmează:

a) pentru luna ianuarie 2015 şi până la data intrării în vigoare a Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1.987/513/2015 pentru aprobarea Procedurii privind structura informaţiilor şi periodicitatea transmiterii între Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a informaţiilor privind lista persoanelor fizice înregistrate în Registrul unic de evidenţă al asiguraţilor din Platforma informatică din asigurările de sănătate, se transmite, în termen de trei zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1.987/513/2015, lista persoanelor fizice înregistrate în Registrul unic de evidenţă al asiguraţilor din Platforma informatică din asigurările de sănătate, la sfârşitul fiecărei luni;

b) lunar, până la data de 25 a lunii următoare, se transmite lista persoanelor înregistrate în Registrul unic de evidenţă a asiguraţilor din Platforma informatică din asigurările de sănătate la sfârşitul lunii anterioare.

4. Lista categoriilor de persoane fizice înregistrate în Registrul unic de evidenţă al asiguraţilor din Platforma informatică din asigurările de sănătate, întocmită potrivit prevederilor art. 213 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, este prevăzută în anexa nr. 1.

5. Categoria studenţilor doctoranzi prevăzuţi la art. 164 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, scutiţi de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, este prevăzută în anexa nr. 2.

6. Structura fişierului de raportare a informaţiilor privind categoriile de persoane menţionate la pct. 4 şi 5 este prevăzută în anexa nr. 3.

7. Furnizarea informaţiilor prevăzute la pct. 1 de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate se realizează prin mecanisme securizate, folosind aplicaţia “Schimb masiv de date”, pusă la dispoziţie de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, pentru categoriile de persoane menţionate în anexele nr. 1 şi 2.

8. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în vederea exceptării de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate a categoriilor de persoane fizice prevăzute la pct. 1, gestionează informaţiile primite de la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate pentru îndeplinirea obligaţiilor care îi revin potrivit legii.

9. Casa Naţională de Asigurări de Sănătate înregistrează persoanele fizice, prevăzute la art. 29620 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în Registrul unic de evidenţă al asiguraţilor din Platforma informatică din asigurările sociale de sănătate pe categorii de asiguraţi, potrivit Legii nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

10. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate au obligaţia respectării prevederilor referitoare la confidenţialitatea, utilizarea şi păstrarea datelor şi informaţiilor furnizate, conform prevederilor legale.

11. Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezenta procedură.

 

ANEXA Nr. 1

la procedură

 

LISTA

categoriilor de persoane fizice înregistrate în Registrul unic de evidenţă al asiguraţilor din Platforma informatică din asigurările de sănătate, întocmită potrivit prevederilor art. 213 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare

 

100

copil în cadrul familiei

102

tineri cu vârsta de 18-26 de ani care sunt elevi, inclusiv absolvenţi de liceu până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni, ucenici sau studenţi, dacă nu realizează venituri din muncă

103

tineri cu vârsta de până la 26 de ani, care provin din sistemul de protecţie a copilului şi nu realizează venituri din muncă sau nu sunt beneficiari de ajutor social acordat în temeiul Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare

106

soţ, soţie, părinţi, fără venituri proprii, aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate

108

persoane cu handicap cu vârsta de peste 18 ani, care nu realizează venituri din muncă, pensie sau alte surse

109

femei însărcinate sau lăuze, dacă nu au niciun venit sau au venituri sub salariul de bază minim brut pe ţară

110

persoanele incluse în programele naţionale de sănătate stabilite de Ministerul Sănătăţii, până la vindecarea respectivei afecţiuni, dacă nu realizează venituri din muncă, pensie sau din alte resurse

107.1

persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, prin Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare

107.2

persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

107.3

persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare

107.4

persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, cu modificările şi completările ulterioare

107.5

persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Legea nr. 51/1993 privind acordarea unor drepturi magistraţilor care au fost înlăturaţi din justiţie pentru considerente politice în perioada anilor 1945-1989, cu modificările ulterioare

 

ANEXA Nr. 2

la procedură

 

CATEGORIA

studenţilor doctoranzi prevăzuţi la art. 164 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, scutiţi de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate

 

104

Studenţi-doctoranzi prevăzuţi la art. 164 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, scutiţi de plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate

 

ANEXA Nr. 3

la procedură

 

STRUCTURA

fişierului de raportare a informaţiilor

 

Nr. crt.

Numele

Tipul

Semnificaţia

1

SURSA

varchar2(10)

CNAS

2

JUDET_SURSA

varchar2(2)

Codul judeţului care a transmis datele

3

DATA_RAPORTARE

date

Data când au fost extrase datele de la sursă

4

ANRAPORTARE

number(4)

Anul pentru care se face raportarea

5

LUNA_ RAPORTARE

number(2)

Luna pentru care se face raportarea

6

CODCATEGORIE

varchar2(10)

Cod al categoriei în care este încadrată persoana în luna şi anul de apartenenţă la categoria menţionată

7

AN_APARTENENTA_CATEGORIE

number(4)

Anul în care persoana este încadrată în categoria menţionată

8

LUNA_ APARTENENTACATEGORIE

number(2)

Luna în care persoana este încadrată în categoria menţionată

9

CNP

varchar2(13)

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.