MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 122/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 122         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 17 februarie 2015

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 741 din 16 decembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza întâi raportat la art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Decizia nr. 749 din 16 decembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 alin. (2)-(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

 

Decizia nr. 757 din 16 decembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) teza privitoare la antecontracte din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricola şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului

 

Decizia nr. 759 din 16 decembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) teza privitoare la antecontracte din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.414/2014. - Ordin al ministrului transporturilor pentru aprobarea Reglementării aeronautice civile române RACR-CNS “Operarea sistemelor de comunicaţii, navigaţie, supraveghere”, volumul I “Mijloace de radionavigaţie”, ediţia 2/2014

 

146. - Ordin al ministrului sănătăţii privind aprobarea implementării Mecanismului de feedback al pacientului în spitalele publice

 

ACTE ALE CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII

 

113. - Hotărâre pentru modificarea Regulamentului privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006

 

148. - Hotărâre pentru modificarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

6. - Circulară privind ratele dobânzilor plătite la rezervele minime obligatorii începând cu perioada de aplicare 24 ianuarie-23 februarie 2015

 

7. - Circulară privind rata dobânzii penalizatoare pentru deficitul de rezerve minime obligatorii în monedă naţională începând cu perioada de aplicare 24 februarie-23 martie 2015

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 741

din 16 decembrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza întâi raportat la art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Bianca Drăghici - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu­ţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Stelian Gheldiu în Dosarul nr. 38.651/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 566D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că la dosar au fost depuse note scrise atât de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi de către partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

4. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 705D/2014 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Stelian Gheldiu în Dosarul nr. 38.651/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.

5. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

6. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că la dosar au fost depuse note scrise atât de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi de câtre partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

7. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 566D/2014 şi nr. 705D/2014.

8. Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile pentru conexarea cauzelor.

9. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 705D/2014 la Dosarul nr. 566D/2014, care este primul înregistrat.

10. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care consideră că din notele autorului, depuse în motivarea criticii, reiese că excepţia ridicată priveşte şi dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 165/2013 şi pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 395/2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

11. Prin încheierile din 2 aprilie 2014 şi 4 iulie 2014, pronunţate în Dosarul nr. 38.651/3/2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţionala cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Stelian Gheldiu într-o cauză având ca obiect anulare act Legea nr. 165/2013 - obligaţia de a face.

12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei, în esenţă, apreciază că “prevederile legale invocate nu fac distincţie şi nu ţin cont de faptul că există dosare soluţionate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a legii, nesocotind astfel principiul potrivit căruia legea dispune doar pentru viitor”.

13. Susţine că principiul securităţii juridice impune ca cererile prezentate instanţelor de judecată să fie finalizate conform legii aplicabile la data promovării acţiunii. Or, prin aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 şi cauzelor în care există hotărâri judecătoreşti pentru emiterea unui titlu de despăgubire conform titlului VII din Legea nr. 247/2005, hotărâri rămase definitive la data adoptării acestei legi, hotărârile respective sunt practic desfiinţate.

14. De asemenea, consideră că Legea nr. 165/2013 este neconstituţională prin faptul că art. 41 alin. (5) prevede că obligaţiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21. Consideră că Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care pârâta are obligaţia de a emite în favoarea sa un titlu de despăgubire, are autoritate de lucru judecat, iar o lege nu poate modifica sau desfiinţa raporturi juridice consfinţite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile anterioare intrării ei în vigoare, întrucât s-ar înfrânge atât principiul separaţiei puterilor, cât şi principiul neretroactivităţii legii.

15. Apreciază că, prin normele legale supuse controlului de constituţionalitate, “legiuitorul obligă la parcurgerea unei noi proceduri administrative, necunoscută la data promovării cererii de chemare în judecată, respectiv despăgubirea prin puncte”, încălcându-se astfel principiul neretroactivităţii legii.

16. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Astfel, arată că, raportat la modalitatea de despăgubire reglementată de noua lege, sunt garantate creanţele asupra statului.

17. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

18. Avocatul Poporului, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 566D/2014, consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 este inadmisibilă. Invocă în acest sens Decizia nr. 177/2014. De asemenea, în Dosarul nr. 705D/2014, apreciază că dispoziţiile art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale.

19. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise ale autorului excepţiei şi cele ale părţii, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

20. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierilor de sesizare, dispoziţiile art. 4 şi ale art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare. Însă având în vedere considerentele încheierii de sesizare, precum şi notele autorului, depuse în motivarea excepţiei, rezultă că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 teza întâi raportat la art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, cu următorul cuprins:

- Art. 4: “Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legai la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, [...].”:

- Art. 41 alin. (5): “Obligaţiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21.”

22. Dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 165/2013, la care face trimitere acest din urmă text legal, reglementează procedura prin care entităţile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naţionale dosarele, conţinutul lor, cât şi modalitatea de verificare a acestora. De asemenea, aceste norme prevăd şi procedura de evaluare a imobilului ce face obiectul deciziei şi de stabilire a numărului de puncte.

23. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4)

referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivităţii legii şi art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

24. Curtea, analizând înscrisurile aflate la dosar, reţine că, prin Decizia nr. 5.927 din 8 decembrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlul de despăgubire, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 247/2005. Această obligaţie nu a fost executată imediat, întrucât emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie şi a titlurilor de plată a fost succesiv suspendată, în perioada 15 martie 2012-15 mai 2013, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012.

25. De asemenea, Curtea reţine că la data de 23 septembrie 2013, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a emis Decizia nr. 47/23 septembrie 2013 de compensare prin puncte, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 165/2013, iar autorul excepţiei a contestat-o, susţinând că dosarul său trebuie soluţionat aşa cum a decis Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv prin emiterea unui titlu de despăgubire, în temeiul Legii nr. 247/2005, şi nu a unei decizii de compensare prin puncte, potrivit Legii nr. 165/2013.

26. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea apreciază că, în esenţă, criticile de neconstituţionalitate vizează pretinsa retroactivitate a dispoziţiilor Legii nr. 165/2013, fapt ce determină, în opinia autorului, încălcarea prevederilor constituţionale privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi dreptul de proprietate privată.

27. Faţă de aceste critici, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, a constatat că, în acest domeniu, este aplicabil principiul tempus regit actum, fiind firesc ca modalitatea de calcul al despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data acordării lor prin decizie a autorităţii abilitate. Sub acest aspect, în jurisprudenţa sa, de exemplu, Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, Curtea Constituţională a statuat că, dacă, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, acest fapt nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective. În acelaşi sens este şi Decizia nr. 566 din 16 octombrie 2014*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunţării prezentei decizii, prin care Curtea a statuat că ipoteza avută în vedere de legiuitor, prin dispoziţiile supuse controlului de constituţionalitate, este aceea a unei obligaţii neexecutate, deci a unei situaţii juridice în curs, faţă de care noua reglementare este de imediată aplicabilitate.

28. În legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, în jurisprudenţa sa. Curtea Constituţională a statuat că modul de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului, iar prevederile de lege criticate sunt în acord cu cele ale art. 44 alin. (1) teza a două din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege (a se vedea în acest sens Decizia nr. 202 din 18 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 19 iunie 2013).

29. De asemenea, prin Decizia nr. 595 din 21 octombrie 2014**), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunţării prezentei decizii, Curtea analizând, din perspectiva prevederilor art. 44 din Legea fundamentală, constituţionalitatea dispoziţiilor art. 4 teza a două raportat la art. 41 din Legea nr. 165/2013, a reiterat jurisprudenţa sa (Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010) prin care a statuat că executarea eşalonată a unor titluri executorii ce au ca obiect drepturi băneşti nu este interzisă în niciun mod de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura şi unica posibilă modalitate de executare pe care Guvernul o poate aplica. Totodată, s-a precizat că statul nu contestă existenţa unui bun în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate şi nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în condiţiile necesităţii plăţii unor sume mari de bani de la bugetul de stat. În acelaşi sens este şi Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010.

30. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

31. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Stelian Gheldiu în Dosarul nr. 38.651/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 4 teza întâi raportat la art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 decembrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici

 


*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 566 din 16 octombrie 2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 ianuarie 2015.

**) Decizia Curţii Constituţionale nr. 595 din 21 octombrie 2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 16 ianuarie 2015.

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 749

din 16 decembrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 alin. (2)-(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu­ţionalitate a prevederilor art. 42 alin. (2)-(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială “Genei Internaţional” - S.R.L. din localitatea Rebra, judeţul Bistriţa-Năsăud, în Dosarul nr. 219/39/2014/a1 al Curţii de Apel Suceava - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 702D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc atât autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, cât şi părţile.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Consiliul Local Năsăud a depus la dosar o cerere prin care solicită să i se comunice notele scrise prin care Societatea Comercială “Genei Internaţional” - S.R.L. a sesizat Curtea Constituţională cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, având în vedere că “parola comunicată în citaţia primită nu este validă pentru accesare”.

4. Totodată, referitor la procedura de citare efectuată în dosarul cauzei, magistratul-asistent aduce la cunoştinţa Plenului Curţii Constituţionale faptul că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a fost citată sub denumirea de Societatea Comercială “General internaţional” - S.R.L., în loc de Societatea Comercială “Genei Internaţional” S.R.L., această situaţie fiind generată de împrejurarea că, în cuprinsul încheierii de sesizare, instanţa de judecată a menţionat concomitent cele două denumiri ale autoarei excepţiei. Magistratul-asistent menţionează, de asemenea, faptul că atât autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, cât şi părţile din dosar au primit citaţiile şi au semnat dovezile de îndeplinire a procedurii de citare.

5. Cu privire la acest incident procedural, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care menţionează că nu are obiecţiuni în ceea ce priveşte procedura de citare.

6. Curtea apreciază că procedura de citare a fost legal îndeplinită.

7. Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată prin deciziile nr. 58/2014 şi nr. 100/2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

8. Prin încheierea din 1 iulie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 219/39/2014/a1, Curtea de Apel Suceava - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 alin. (2)-(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială “Genei Internaţional” - S.R.L. din localitatea Rebra, judeţul Bistriţa-Năsăud, într-o cauză având ca obiect o contestaţie în anulare.

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Societatea Comercială “Genei Internaţional” - S.R.L. susţine că are probleme financiare ca urmare a prejudiciilor cauzate de diverşi debitori rău-platnici, astfel încât nu poate efectua plăţi legal, având conturile blocate. În aceste condiţii, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate arată că art. 42 alin. (2)-(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 reglementează doar reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, însă nu şi scutiri de la plata taxei de timbru pentru situaţii precum cea mai sus evocată, ceea ce, în opinia sa, contravine art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie.

10. Curtea de Apel Suceava - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că, pe de o parte, nicio dispoziţie constituţională nu garantează accesul gratuit la justiţie, iar, pe de altă parte, atunci când se pune problema protejării unor drepturi concurente, în speţă dreptul de acces la justiţie, legea prevede suficiente mijloace de protecţie, astfel ca dreptul să nu devină pur formal. Sub un alt aspect, arată că, în cadrul controlului de constituţionalitate, nu se poate aprecia impactul pe care un anumit text de lege îl poate avea asupra unor situaţii excepţionale şi nici nu se poate deduce neconstituţionalitatea exclusiv din analizarea unor împrejurări particulare, specifice unui număr restrâns de situaţii, pentru acestea găsirea de remedii juridice fiind în sarcina instanţei de judecată.

11. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 42 alin. (2)-(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, prevederi care au următorul conţinut:

Art. 42 alin. (2)-(4): “(2) Instanţa acordă persoanelor juridice, la cerere, facilităţi sub formă de reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru acţiuni şi cereri introduse la instanţele judecătoreşti, în următoarele situaţii:

a) cuantumul taxei reprezintă mai mult de 10% din media venitului net pe ultimele 3 luni de activitate;

b) plata integrală a taxei nu este posibilă deoarece persoana juridică se află în curs de lichidare sau dizolvare ori bunurile acesteia sunt, în condiţiile legii, indisponibilizate.

(3) în mod excepţional, instanţa poate acorda persoanelor juridice reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în alte cazuri în care apreciază, faţă de datele referitoare la situaţia economico-financiară a persoanei juridice, că plata taxei de timbru, la valoarea datorată, ar fi de natură să afecteze în mod semnificativ activitatea curentă a persoanei juridice.

(4) Reducerea taxei de timbru poate fi acordată separat sau, după caz, împreună cu eşalonarea sau amânarea plăţii.”

15. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi legale, autoarea excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că soluţia legislativă criticată a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici identice celei formulate în prezenta cauză şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală, critici formulate de aceeaşi autoare, şi anume Societatea Comercială “Genei Internaţional” - S.R.L. din Rebra, judeţul Bistriţa-Năsăud, soluţia pronunţată de Curte fiind aceea de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

17. Curtea reţine că, în prezenta cauză, neconstituţionalitatea prevederilor legale criticate este dedusă din perspectiva faptului că acestea nu reglementează scutirea de la plata taxei judiciare de timbru pentru o societate comercială care se află în imposibilitate de plată din cauza faptului că îi sunt blocate conturile bancare.

18. Faţă de critica formulată, prin Decizia nr. 58 din 11 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 23 aprilie 2014, şi Decizia nr. 100 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 9 mai 2014, Curtea a reţinut că numai persoanele fizice pot beneficia de scutire de la plata taxelor judiciare de timbru, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, acest act normativ vizând exclusiv persoanele fizice, nu şi persoanele juridice.

19. Astfel, potrivit prevederilor legale criticate, respectiv art. 42 alin. (2)-(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 (ca şi în vechea reglementare cuprinsă la art. 21 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, în prezent abrogată), în cazul persoanelor juridice, instanţa poate acorda, la cerere, facilităţi sub formă de reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru acţiuni şi cereri introduse la instanţele judecătoreşti, în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege, iar în mod excepţional, instanţa poate acorda persoanelor juridice reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru în alte cazuri în care apreciază, faţă de datele referitoare la situaţia economico-financiară a persoanei juridice, că plata taxei de timbru la valoarea datorată ar fi de natură să afecteze în mod semnificativ activitatea curentă a persoanei juridice. Aşa fiind, persoanele juridice nu pot beneficia de scutirea de plata taxei de timbru, precum persoanele fizice, ci de alte facilităţi legale, ce constau în reducerea cuantumului taxei de timbru, eşalonarea sau amânarea plăţii acesteia. Această măsură legislativă reprezintă însă opţiunea legiuitorului, fiind conformă cu dispoziţiile Legii fundamentale, întrucât, chiar dacă au calitatea de părţi în cadrul unui litigiu, persoanele juridice şi cele fizice nu se pot compara sub aspectul situaţiei juridice în care se află.

20. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială “Genei Internaţional” - S.R.L. din localitatea Rebra, judeţul Bistriţa-Năsăud, în Dosarul nr. 219/39/2014/a1 al Curţii de Apel Suceava - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi constată că prevederile art. 42 alin. (2)-(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Suceava - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 decembrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 757

din 16 decembrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) teza privitoare la antecontracte din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cum parării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea, în şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2014, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Marian Popescu, Cornel Paparete, Dumitru I. Ion, Valentin Rorea, Marian Popescu, Florica Oancea, Ioan Bogdan Tenea, Dumitru Lalu şi Ioan Bogdan Tenea în dosarele nr. 1.155/232/2014 nr. 4.167/232/2013, nr. 4.106/232/2013, nr. 4.125/232/2013, nr. 315/232/2014, nr. 1.153/232/2014, nr. 3.919/232/2013, nr. 3.970/232/2013 şi nr. 4.131/232/2013 ale Judecătoriei Găeşti.

2. Dosarele au fost conexate în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale în şedinţa publică din data de 9 octombrie 2014, dată la care au avut loc dezbaterile iniţiale, în prezenţa reprezentantului autorilor excepţiei de neconstituţionalitate şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de şedinţă, când, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 15 octombrie 2014, dată la care, în temeiul art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 şi art. 56 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii Constituţionale nr. 6/2012, Curtea a dispus redeschiderea dezbaterilor pentru data de 13 noiembrie 2014. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 9 decembrie 2014, apoi, în temeiul art. 57 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii Constituţionale nr. 6/2012, pentru data de 16 decembrie 2014, dată la care este pronunţată prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

3. Prin încheierile din 18 iunie 2014 şi 3 iulie 2014, pronunţate în dosarele nr. 1.155/232/2014, nr. 4.167/232/2013, nr. 4.106/232/2013, nr. 4.125/232/2013, nr. 315/232/2014, nr. 1.153/232/2014, nr. 3.919/232/2013, nr. 3.970/232/2013 şi nr. 4.131/232/2013, Judecătoria Găeşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Marian Popescu, Cornel Paparete, Dumitru I. Ion, Valentin Florea, Marian Popescu, Florica Oancea, Ioan Bogdan Tenea, Dumitru Lalu şi Ioan Bogdan Tenea cu ocazia soluţionării unor cereri prin care se solicită să se constate valabilitatea unor antecontracte de vânzare-cumpărare (respectiv promisiuni de vânzare-cumpărare). precum şi pronunţarea unor hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât, interpretând per a contrario art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, s-ar deduce că prevederile Legii nr. 17/2014 se aplică antecontractelor încheiate care nu au fost autentificate la notariat anterior intrării în vigoare a acestei legi, respectiv antecontractului încheiat între părţi sub imperiul noului Cod civil, care nu dispunea forma autentică a antecontractului de vânzare-cumpărare, având în vedere prevederile art. 1279, art. 1669 şi art. 1179 din noul Cod civil. În continuare arată că, astfel cum a statuat Curtea Constituţională, “principiul neretroactivităţii este valabil pentru orice lege, indiferent de domeniul de reglementare al acesteia”, iar soluţionarea conflictului de legi în timp face necesară diferenţierea dreptului subiectiv, constituit sub imperiul legii anterioare, de cel născut potrivit legii posterioare; această din urmă lege nu poate, fără a avea un efect retroactiv, să aducă atingere modalităţii în care legea anterioară a constituit dreptul respectiv, modalitate guvernată de principiul tempus regit actum, sens în care menţionează că cererile de chemare în judecată au fost introduse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014.

5. Judecătoria Găeşti opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că dispoziţiile criticate reprezintă opţiunea legiuitorului faţă de reglementarea vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi comasarea terenurilor agricole în vederea creşterii dimensiunii fermelor agricole şi constituirea exploataţii lor viabile economic. Din interpretarea art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 se reţine că dispoziţiile actului normativ se aplică antecontractelor şi pactelor de opţiune întocmite anterior intrării în vigoare a legii, care nu au fost autentificate la notariat. Astfel, în cazul unor litigii având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic, faţă de existenţa unei promisiuni de vânzare întocmită de părţi în forma înscrisului sub semnătură privată sau atestat de avocat, sunt obligatorii demersurile instituite de Legea nr. 17/2014.

6. Tratamentul juridic diferit al antecontractelor anterioare întocmite în forma autentică faţă de antecontractele ce nu respectă această formă este justificat de prezumţia de autenticitate şi validitate de care se bucură înscrisul autentic în ce priveşte menţiunile sale, precum şi de opozabilitatea erga omnes a celor constatate prin înscris, inclusiv în ceea ce priveşte data certă.

7. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie menţionează că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece promisiunea nu este translativă de proprietate, iar data încheierii contractului este cea a pronunţării unei hotărâri care ţine loc de act autentic, moment faţă de care Legea nr. 17/2014 este în vigoare şi se aplică tuturor raporturilor juridice născute de la data intrării sale în vigoare.

8. Totodată, arată că dispoziţiile art. 1279 alin. (3) din noul Cod civil, sub imperiul căruia autorii acţiunilor susţin că s-au încheiat antecontractele de vânzare-cumpărare, prevăd că, dacă promitentul refuză să încheie contractul promis, instanţa, la cererea părţii care şi-a îndeplinit propriile obligaţii, poate să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract, atunci când natura contractului o permite, iar cerinţele legii pentru validitatea acestuia sunt îndeplinite. Însă îndeplinirea condiţiilor legale pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare nu poate fi apreciată prin raportare la un moment anterior naşterii acestui act juridic, cum este cel al încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, întrucât antecontractul nu este translativ de proprietate, ci îndeplinirea condiţiilor legale pentru operarea transferului dreptului de proprietate trebuie apreciată chiar la momentul realizării acestui transfer, respectiv la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare sau la data pronunţării hotărârii judecătoreşti care ţine loc de act de vânzare-cumpărare. În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 1669 alin. (1) din noul Cod civil, potrivit cărora, când una dintre părţile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză nejustificat să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, dacă toate celelalte condiţii de validitate sunt îndeplinite. Condiţiile de validitate ale unui act juridic sunt prevăzute de norme legale imperative şi care nu pot fi înlăturate de la aplicare prin convenţia părţilor.

9. Având în vedere şi dispoziţiile art. II pct. 2 din Legea nr. 68/2014 prin care a fost modificat art. 5 din Legea nr. 17/2014, apreciază că aplicarea prevederilor Legii nr. 17/2014 la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare sau la pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare cumpărare, în cazul în care există antecontract care îmbracă forma înscrisului sub semnătură privată, încheiat înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, reprezintă aplicarea unei legi în vigoare la data încheierii actului juridic pe care aceasta îl reglementează, potrivit principiului activităţii legii, şi nicidecum nu înseamnă aplicarea retroactivă a legii.

10. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în acest sens arată că, în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 nu afectează în niciun fel valabilitatea antecontractelor încheiate anterior intrării sale în vigoare. Astfel, noua lege vizează doar transferul dreptului de proprietate (promisiunea nu este translativă de proprietare, iar data încheierii contractului de vânzare-cumpărare este cea a pronunţării hotărârii care ţine loc de act autentic), iar nu dreptul de creanţă născut în temeiul antecontractului încheiat anterior intrării în vigoare a legii, astfel că, în vederea transferului dreptului de proprietate, părţile din acele antecontracte trebuie să se conformeze procedurii prevăzute de noua lege. Prin urmare, cu excepţiile prevăzute la art. 20, Legea nr. 17/2014 se aplică tuturor vânzărilor de terenuri agricole extravilane care se încheie după intrarea în vigoare a legii, astfel, dispoziţiile criticate nu se aplică retroactiv, ci reglementează modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare, legea nouă fiind, de principiu, aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare.

12. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, sens în care arată că instituirea unor excepţii de la aplicarea prevederilor Legii nr. 17/2014, prin conţinutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unor raporturi juridice născute sub imperiul legii vechi, pentru a putea fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivităţii legii. Dimpotrivă, dispoziţiile legale criticate se aplică tuturor situaţiilor prevăzute în ipoteza normei legale de la data intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014. Totodată, se mai menţionează că pretinsa contrarietate cu Legea fundamentală derivă, în opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, şi din modul în care sunt reglementate în prezent condiţiile de valabilitate a promisiunilor bilaterale de vânzare-cumpărare, vizând, în fapt, şi o omisiune legislativă, care, potrivit legii de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, nu poate fi suplinită în cadrul controlului de constituţionalitate. În acest context, arată că, potrivit prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării, astfel încât modificarea şi completarea normelor juridice sunt atribuţii exclusive ale forului legislativ.

13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile părţilor prezente, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 12 martie 2014. Curtea observă că, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 20 alin. (1)teza privitoare la antecontracte din Legea nr. 17/2014, cu următorul cuprins: “Prevederile prezentei legi nu se aplică antecontractelor (...) care au fost autentificate la notariat anterior intrării în vigoare a acesteia.”

16. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi legale sunt invocate dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2) potrivit cărora “Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile”.

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale, prin Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014*), nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, referitoare la exceptarea de la aplicarea Legii nr. 17/2014 a contractelor autentificate la notariat anterior intrării în vigoare a acesteia, sunt neconstituţionale.

18. Curtea a constatat că excepţia instituită de legiuitor de la principiul aplicării imediate a legii noi, reprezentată de regimul juridic diferit aplicabil efectelor generate de antecontracte în formă autentică, încheiate anterior intrării în vigoare a legii noi, este de natură a genera o situaţie privilegiată în privinţa dreptului de creanţă al persoanelor care au încheiate astfel de antecontracte în formă autentică, contrară exigenţelor principiului constituţional al egalităţii în faţa legii în componenta sa referitoare la interzicerea privilegiilor coroborat cu cel al garantării şi ocrotirii egale a dreptului de proprietate privată (Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014).

19. Curtea observă că, potrivit jurisprudenţei sale constante, deciziile pronunţate de instanţa de contencios constituţional îi sunt opozabile din momentul pronunţării lor, iar nu de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 124 din 27 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 18 aprilie 2003).

20. Având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora “Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”, şi reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit între momentul sesizării Curţii Constituţionale şi momentul pronunţării instanţei de contencios constituţional asupra excepţiei de neconstituţionalitate, aceasta urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

21. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) teza privitoare la antecontracte din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Marian Popescu, Cornel Paparete, Dumitru I. Ion, Valentin Florea, Marian Popescu, Florica Oancea, Ioan Bogdan Tenea, Dumitru Lalu şi Ioan Bogdan Tenea în dosarele nr. 1.155/232/2014, nr. 4.167/232/2013, nr. 4.106/232/2013, nr. 4.125/232/2013, nr. 315/232/2014, nr. 1.153/232/2014, nr. 3.919/232/2013, nr. 3.970/232/2013 şi nr. 4.131/232/2013 ale Judecătoriei Găeşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Găeşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 decembrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu

 


*) Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015.

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 759

din 16 decembrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) teza privitoare la antecontracte din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cum parării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea, în şedinţa publică din data de 9 decembrie 2014, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Valerica Andrei, Mariean Enache, Florin Cîrstina, Marian Popescu, Dumitru Caradan şi Buibăr Z. Iulian în dosarele nr. 4.028/232/2013, nr. 4.117/232/2013, nr. 258/232/2014, nr. 738/232/2014. nr. 919/232/2014 şi nr. 925/232/2014 ale Judecătoriei Găeşti.

2. Dosarele au fost conexate în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale în şedinţa publică din 9 decembrie 2014, dată la care au avut loc dezbaterile, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de şedinţă, când, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru 16 decembrie 2014, dată la care este pronunţată prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

3. Prin încheierile din 22 septembrie 2014 şi 1 septembrie 2014, pronunţate în dosarele nr. 4.028/232/2013, nr. 4.117/232/2013, nr. 258/232/2014, nr. 738/232/2014, nr. 919/232/2014 şi nr. 925/232/2014, Judecătoria Găeşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Valerica Andrei, Mariean Enache, Florin Cîrstina, Marian Popescu, Dumitru Caradan şi Buibăr Z. Iulian cu ocazia soluţionării unor cereri prin care se solicită să se constate valabilitatea unor antecontracte de vânzare-cumpărare, în forma atestată de avocat, precum şi pronunţarea unor hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare,

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât, interpretând per a contrario art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, s-ar deduce că prevederile Legii nr. 17/2014 se aplică antecontractelor încheiate care nu au fost autentificate la notariat anterior intrării în vigoare a acestei legi, respectiv antecontractului încheiat între părţi sub imperiul noului Cod civil, care nu dispunea forma autentică a antecontractului de vânzare-cumpărare, având în vedere prevederile art. 1.279, art. 1.669 şi art. 1.179 din noul Cod civil. În continuare arată că, astfel cum a statuat Curtea Constituţională, “principiul neretroactivităţii este valabil pentru orice lege, indiferent de domeniul de reglementare al acesteia”, iar soluţionarea conflictului de legi în timp face necesară diferenţierea dreptului subiectiv, constituit sub imperiul legii anterioare, de cel născut potrivit legii posterioare; această din urmă lege nu poate, fără a avea un efect retroactiv, să aducă atingere modalităţii în care legea anterioară a constituit dreptul respectiv, modalitate guvernată de principiul tempus regit actum, sens în care menţionează că cererile de chemare în judecată au fost introduse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014.

5. Judecătoria Găeşti opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că nu se poate aprecia că textul este neconstituţional din perspectiva încălcării art. 15 alin. (2) din Constituţie numai pentru că limitează sfera de aplicare a Legii nr. 17/2014 doar în privinţa antecontractelor autentificate la notariat, după intrarea în vigoare a legii, deoarece tocmai principiul aplicării pentru viitor a legii noi şi corelativul neaplicării retroactive a acesteia este consacrat de textul de lege atacat ca fiind neconstituţional.

6. Raportat la considerentele autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit cărora îi sunt afectate drepturile sale în calitate de beneficiar al unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014, în forma neautentică, şi pe care doreşte să o valorifice în instanţă pe calea prevăzută de art. 1669 din Codul civil, instanţa arată că, pentru a pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare sunt incidente însă şi dispoziţiile art. 1279 din acelaşi cod.

7. Totodată, arată că, întrucât antecontractul de vânzare-cumpărare nu este translativ de proprietate, iar data încheierii contractului este cea a pronunţării hotărârii care ţine loc de act autentic, la acest moment este necesar a fi îndeplinite condiţiile impuse de Legea nr. 17/2014, care este în vigoare şi se aplică tuturor raporturilor juridice născute de la data intrării ei în vigoare, potrivit principiului activităţii legii. Astfel, la momentul pronunţării hotărârii care să ţină loc de contract, instanţa verifică dacă sunt îndeplinite toate condiţiile legale, pe lângă cele intrinseci ale convenţiei părţilor şi cele care ţin de formalităţi ulterioare, cum sunt cele prevăzute de art. 57 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi, respectiv, de Legea nr. 17/2014.

8. Opţiunea legiuitorului de a exclude de la aplicarea formalităţilor impuse de Legea nr. 17/2014 antecontractele încheiate anterior în formă autentică nu încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile, ci are în vedere doar prezumţia de autenticitate şi validitate de care se bucură înscrisul autentic, inclusiv în ceea ce priveşte data certă, excluzând posibilitatea de a se antedata antecontracte încheiate ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014, tocmai pentru a eluda aplicarea acesteia.

9. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 12 martie 2014. Curtea observă că, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 20 alin. (1) teza privitoare la antecontracte din Legea nr. 17/2014, cu următorul cuprins: “Prevederile prezentei legi nu se aplică antecontractelor (...) care au fost autentificate la notariat anterior intrării în vigoare a acesteia.”

13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi legale sunt invocate dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2) potrivit cărora “Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile”.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale, prin Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014*), nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, referitoare la exceptarea de la aplicarea Legii nr. 17/2014 a contractelor autentificate la notariat anterior intrării în vigoare a acesteia, sunt neconstituţionale.

15. Curtea a constatat că excepţia instituită de legiuitor de la principiul aplicării imediate a legii noi, reprezentată de regimul juridic diferit aplicabil efectelor generate de antecontracte în formă autentică, încheiate anterior intrării în vigoare a legii noi, este de natură a genera o situaţie privilegiată în privinţa dreptului de creanţă al persoanelor care au încheiate astfel de antecontracte în formă autentică, contrară exigenţelor principiului constituţional al egalităţii în faţa legii în componenta sa referitoare la interzicerea privilegiilor coroborat cu cel al garantării şi ocrotirii egale a dreptului de proprietate privată (Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014).

16. Curtea observă că, potrivit jurisprudenţei sale constante, deciziile pronunţate de instanţa de contencios constituţional îi sunt opozabile din momentul pronunţării lor, iar nu de la data publicării în Monitorul Oficial al României. Partea I (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 124 din 27 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 18 aprilie 2003).

17. Având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora “Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”, şi reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit între momentul sesizării Curţii Constituţionale şi momentul pronunţării instanţei de contencios constituţional asupra excepţiei de neconstituţionalitate, aceasta urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

18. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) teza privitoare la antecontracte din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Valerica Andrei, Mariean Enache, Florin Cîrstina, Marian Popescu, Dumitru Caradan şi Buibăr Z. Iulian în dosarele nr. 4.028/232/2013, nr. 4.117/232/2013, nr. 258/232/2014, nr. 738/232/2014, nr. 919/232/2014 şi nr. 925/232/2014 ale Judecătoriei Găeşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Găeşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 decembrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţă Cochinţu

 


*) Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

 

ORDIN

pentru aprobarea Reglementării aeronautice civile române RACR-CNS “Operarea sistemelor de comunicaţii, navigaţie, supraveghere”, volumul I “Mijloace de radionavigaţie”, ediţia 2/2014

 

Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce revin Ministerului Transporturilor ca autoritate de stat în domeniul transporturilor, în temeiul prevederilor art. 4 lit. b) şi f) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/1997 privind Codul aerian civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 405/1993 privind înfiinţarea Autorităţii Aeronautice Civile Române, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 4 alin. (1) pct. 12 şi art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 24/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul transporturilor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Reglementarea aeronautică civilă română RACR-CNS “Operarea sistemelor de comunicaţii, navigaţie, supraveghere”, volumul I “Mijloace de radionavigaţie”, ediţia 2/2014, prevăzută în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Autoritatea Aeronautică Civilă Română, Regia Autonoma “Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian - ROMATSA”, ca agent aeronautic certificat pentru furnizarea de servicii de navigaţie aeriană, precum şi oricare alţi agenţi aeronautici certificaţi/autorizaţi să furnizeze servicii de navigaţie aeriană pentru traficul aerian general vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Ordinul ministrului transporturilor nr. 922/2010 pentru aprobarea Reglementării aeronautice civile române RACR-CNS “Operarea sistemelor de comunicaţii, navigaţie, supraveghere” - volumul I “Mijloace de radionavigaţie”, ediţia 1/2010, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 şi 826 bis din 10 decembrie 2010, se abrogă.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul transporturilor,

Ioan Rus

 

Bucureşti, 6 octombrie 2014.

Nr. 1.414.


*) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome .Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

privind aprobarea implementării Mecanismului de feedback al pacientului în spitalele publice

 

Văzând Referatul de aprobare nr. NB. 1.156/2015 al Compartimentului de integritate din cadrul Ministerului Sănătăţii, având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 215/2012 privind aprobarea Strategiei naţionale anticorupţie pe perioada 2012-2015, a Inventarului măsurilor preventive anticorupţie şi a indicatorilor de evaluare, precum şi a Planului naţional de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale anticorupţie 2012-2015,

în temeiul art. 7 alin. (1) şi (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

Art. 1. - (1) Se aprobă implementarea Mecanismului de feedback al pacientului în unităţile sanitare publice din sistemul de sănătate românesc.

(2) în sensul prezentului ordin, Mecanismul de feedback al pacientului reprezintă ansamblul de măsuri şi de proceduri care au drept obiectiv creşterea gradului de încredere a pacienţilor în serviciile medicale oferite în cadrul spitalelor publice prin analiza feedbackului pacienţilor cu privire la calitatea serviciilor oferite, a gradului de respectare a drepturilor şi obligaţiilor atât de către pacienţi, cât şi de cadrele medico-sanitare. Mecanismul include, de asemenea, o componentă de gestionare a sesizărilor ce privesc incidente de etică petrecute în unitatea sanitară prin intermediul Consiliului de etică.

Art. 2. - În vederea îndeplinirii scopului prevăzut, Mecanismul de feedback al pacientului cuprinde următoarele măsuri:

a) înregistrarea opiniilor pacienţilor internaţi privind calitatea serviciilor oferite în cadrul unităţii sanitare, prin completarea directă a Chestionarului de feedback al pacientului;

b) înregistrarea sesizărilor electronice referitoare la calitatea serviciilor oferite şi la integritatea personalului unităţii sanitare în/din cadrul unităţii sanitare, prin completarea formularului de sesizare online;

c) analiza punctelor de vedere şi a sesizărilor primite de la pacienţi de către consiliile de etică din componenţa unităţii sanitare;

d) redactarea de avize de etică şi de hotărâri de către membrii consiliilor de etică şi comunicarea acestora către persoanele care au formulat sesizările şi către instituţiile relevante, după caz;

e) evaluarea gradului de satisfacţie a pacienţilor referitor la calitatea serviciilor oferite în cadrul unităţii sanitare prin intermediul rapoartelor periodice de activitate ale Consiliului de etică;

f) evaluarea gradului de respectare a drepturilor şi obligaţiilor pacienţilor şi ale cadrelor medico-sanitare, în cadrul unităţii sanitare, prin intermediul rapoartelor periodice de activitate ale Consiliului de etică;

g) evaluarea calităţii serviciilor medicale şi a gradului de respectare a drepturilor şi obligaţiilor pacienţilor şi ale cadrelor medico-sanitare, în cadrul sistemului public de sănătate, prin intermediul rapoartelor periodice întocmite la nivel judeţean de către responsabilii desemnaţi din cadrul direcţiilor de sănătate publică şi de către Compartimentul de integritate din cadrul Ministerului Sănătăţii, la nivel naţional.

Art. 3. - Unităţile sanitare din sistemul de sănătate respectă următoarele proceduri:

a) organizează procedura de selecţie a membrilor Consiliului de etică conform prevederilor legale în vigoare;

b) unităţile sanitare pun la dispoziţia pacienţilor chestionarul de evaluare, formularul de sesizare şi asigură publicarea pe site-ul propriu a linkului privind accesul la Formularul de sesizare online a pacienţilor, formular ce va fi disponibil permanent pentru orice persoane interesate;

c) toate chestionarele completate de pacienţi şi toate sesizările primite de către unităţile sanitare sunt înregistrate şi analizate conform atribuţiilor consiliilor de etică prevăzute de legislaţia în vigoare;

d) deciziile şi analizele realizate de consiliile de etică din cadrul unităţilor sanitare sunt raportate la finalul fiecărui semestru/an către Compartimentul de integritate din cadrul Ministerului Sănătăţii, conform termenelor prevăzute de legislaţia în vigoare.

Art. 4. - Rezultatele obţinute din analiza chestionarelor aplicate în unităţile sanitare şi din raportările consiliilor de etică sunt utilizate pentru aprecierea gradului de satisfacţie a pacienţilor şi pentru evaluarea gradului de respectare a drepturilor acestora conferite de legislaţia în vigoare şi în vederea îmbunătăţirii Mecanismului de feedback al pacientului.

Art. 5. - Toate unităţile sanitare publice aplică metodologia Mecanismului de feedback al pacientului.

Art. 6. - Compartimentul de integritate din cadrul Ministerului Sănătăţii, direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti şi unităţile sanitare publice duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 7. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul sănătăţii,

Dorel Săndesc,

secretar de stat

 

Bucureşti, 11 februarie 2015.

Nr. 146.

 

ACTE ALE CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII

 

CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII

PLENUL

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Regulamentului privind transferul şi detaşarea judecători lor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006

 

Având în vedere dispoziţiile art. 38 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare, şi ale art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 133 alin. (5) din Constituţia României, republicată, şi art. 23 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările ulterioare,

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii hotărăşte:

Art. I. - Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 12 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

- La articolul 2, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“Art. 2. - (1) în scopul informării judecătorilor şi procurorilor care intenţionează să formuleze cereri de transfer, se publică, de regulă, în prima zi lucrătoare a fiecărei luni, pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, lista posturilor vacante de execuţie de la toate instanţele şi parchetele, precum şi a posturilor care urmează a se vacanta. Posturile vacante de conducere de la instanţe şi parchete nu se ocupă prin transfer, ci potrivit procedurilor speciale stabilite prin lege şi regulament.”

Art. II. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii,

judecător Marius Badea Tudose

 

Bucureşti, 10 februarie 2015.

Nr. 113.

 

CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII

PLENUL

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006

 

Având în vedere dispoziţiile art. 38 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare, şi ale art. 43-47 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 133 alin. (5) din Constituţia României, republicată, şi art. 23 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările ulterioare,

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii hotărăşte:

Art. I. - Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 6 octombrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

- Articolul 1 va avea următorul cuprins:

“Art. 1. - Promovarea judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie, efectivă sau pe loc, la tribunale, tribunale specializate, curţi de apel, parchetele de pe lângă aceste instanţe, precum şi la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se face numai prin concurs, organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante existente, respectiv a numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii pentru promovarea pe loc. Posturile vacante de conducere de la instanţe şi parchete nu se ocupă prin concursul de promovare în funcţii de execuţie, ci potrivit procedurilor speciale stabilite prin lege şi regulament.”

Art. II. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii,

judecător Marius Badea Tudose

 

Bucureşti, 10 februarie 2015.

Nr. 148.

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

 

CIRCULARĂ

privind ratele dobânzilor plătite la rezervele minime obligatorii începând cu perioada de aplicare 24 ianuarie-23 februarie 2015

 

În baza dispoziţiilor art. 5 şi art. 8 alin. (3) din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României,

în aplicarea prevederilor art. 15,16 şi 17 din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 6/2002 privind regimul rezervelor minime obligatorii, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 48 din Legea nr. 312/2004,

Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României hotărăşte:

Începând cu perioada de aplicare 24 ianuarie-23 februarie 2015, ratele dobânzilor plătite la rezervele minime obligatorii sunt următoarele:

- 0,26% pe an pentru rezervele minime obligatorii constituite în lei;

- 0,29% pe an pentru rezervele minime obligatorii constituite în euro;

- 0,10% pe an pentru rezervele minime obligatorii constituite în dolari SUA.

 

Preşedintele Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României,

Mugur Constantin Isărescu

 

Bucureşti, 10 februarie 2015.

Nr. 6.

 

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

 

CIRCULARĂ

privind rata dobânzii penalizatoare pentru deficitul de rezerve minime obligatorii în monedă naţională începând cu perioada de aplicare 24 februarie-23 martie 2015

 

În baza dispoziţiilor art. 5 şi art. 8 alin. (4) din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României,

în aplicarea prevederilor art. 12 din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 6/2002 privind regimul rezervelor minime obligatorii, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 48 din Legea nr. 312/2004,

Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României hotărăşte:

Începând cu perioada de aplicare 24 februarie-23 martie 2015, rata dobânzii penalizatoare pentru deficitul de rezerve minime obligatorii constituite în monedă naţională este de 6,50% pe an.

 

Preşedintele Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României,

Mugur Constantin Isărescu

 

Bucureşti, 10 februarie 2015.

Nr. 7.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.