MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 91/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 91         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 3 februarie 2015

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE PARLAMENTULUI ROMÂNIEI

 

1. - Hotărâre pentru modificarea Hotărârii Parlamentului României nr. 18/2013 privind constituirea Comisiei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerilor legislative privind legile electorale

 

2. - Hotărâre privind demisia directorului Serviciului Român de Informaţii

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 695 din 27 noiembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua, raportate la cele ale art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (3) şi (8). art. 22, art. 25, art. 32, art. 33, art. 34, art. 35 alin. (3) şi (4), art. 41 alin. (1), (4) şi (5) şi ale art. 50 lit. a) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Decizia nr. 760 din 17 decembrie 2014 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 3 cu referire la art. 92 alin. (3) şi (4), art. I pct. 4 cu referire la art. 145 alin. (2) şi art. I pct. 5 cu referire la art. 145 alin. (4) din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

54. - Hotărâre privind acordarea prestaţiilor sub forma biletelor de tratament balnear, pentru anul 2015, prin sistemul organizat şi administrat de Casa Naţională de Pensii Publice

 

55. - Hotărâre privind acordarea unor ajutoare de urgenţă

 

56. - Hotărâre pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 344/2014 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, precum şi pentru modificarea unor acte normative şi pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1.086/2010 pentru adoptarea cadrului instituţional de coordonare şi gestionare a asistenţei financiare comunitare acordate României prin Fondul european de ajustare la globalizare

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

89/113. - Ordin al ministrului sănătăţii şi al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice pentru completarea anexei nr. 2 la Ordinul ministrului sănătăţii şi familiei şi al secretarului de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie nr. 725/12,709/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora

 

106. - Ordin al ministrului finanţelor publice pentru organizarea unei extrageri ocazionale a Loteriei bonurilor fiscale

 

131/90. - Ordin al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice şi al ministrului sănătăţii pentru modificarea şi completarea anexei la Ordinul ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse şt al ministrului sănătăţii publice nr. 762/1992/2007 pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap

 

HOTĂRÂRI ALE PARLAMENTULUI ROMÂNIEI

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Hotărârii Parlamentului României nr. 18/2013 privind constituirea Comisiei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerilor legislative privind legile electorale

În temeiul art. 67 din Constituţia României, republicată, Parlamentul României adoptă prezenta hotărâre.

Articol unic. - Hotărârea Parlamentului României nr. 18/2013 privind constituirea Comisiei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerilor legislative privind legile electorale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 15 februarie 2013, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Titlul hotărârii va avea următorul cuprins:

“HOTĂRÂRE

privind constituirea Comisiei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerilor legislative privind legile electorale, privind modificarea Legii partidelor politice şi a Legii privind finanţarea partidelor politice şi â campaniilor electorale”

2. Articolele 1 şi 4 vor avea următorul cuprins:

“Art. 1. - (1) Se constituie Comisia comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerilor legislative privind legile electorale, privind modificarea Legii partidelor politice şi a Legii privind finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale, denumită în continuare Comisia.

(2) Propunerile legislative privind legile electorale, privind modificarea Legii partidelor politice şi a Legii privind finanţarea

partidelor politice şi a campaniilor electorale se iniţiază de către parlamentari, potrivit dispoziţiilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României, republicată, şi se depun la Comisie.

Art. 4. - Comisia va elabora până la data de 30 iunie 2015 propunerile legislative privind legile electorale, privind modificarea Legii partidelor politice şi a Legii privind finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale.”

3. Titlul anexei va avea următorul cuprins:

“COMPONENŢA NOMINALĂ

a Comisiei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerilor legislative privind legile electorate, privind modificarea Legii partidelor politice şi a Legii privind finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale”

            4. În anexă, la punctul 3 din Componenţa comisiei, doamna deputat Gabriela-Maria Podaşcă, aparţinând Grupului parlamentar PSD, este desemnată în calitatea de membru, pe locul devenit vacant ca urmare a demisiei domnului deputat Miron Tudor Mitrea.

 

            Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comună din 3 februarie 2015, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

RODICA NASSAR

PREŞEDINTELE SENATULUI

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 3 februarie 2015.

Nr. 1.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

privind demisia directorului Serviciului Român de Informaţii

În temeiul prevederilor art. 65 alin. (2) din Constituţia României, republicată. Parlamentul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Parlamentul României ia act de demisia domnului George Cristian Maior din funcţia de director al Serviciului Român de Informaţii şi declară vacantă această funcţie.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Parlamentul României, în şedinţa din 3 februarie 2015, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

RODICA NASSAR

PREŞEDINTELE SENATULUI

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 3 februarie 2015.

Nr. 2.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 695

din 27 noiembrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua, raportate la cele ale art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (3) şi (8), art. 22, art. 25, art. 32, art. 33, art. 34, art. 35 alin. (3) şi (4), art. 41 alin. (1), (4) şi (5) şi ale art. 50 lit. a) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Petre Lăzăroiu - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (3), art. 22, art. 25, art. 32, art. 33, art. 34, art. 35 alin. (3) şi (4), art. 41 alin. (1), (4) şi (5) şi ale art. 50 lit. a) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Joan Bradley şi Donald M. Sinclair în Dosarul nr. 25.073/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 492D/2014 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepţiei, avocat Mihai Dumitru, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 493D/2014, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică, ridicată de Karin Humbert şi Liana Alberta de Neuberger în Dosarul nr. 25.065/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

4. La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepţiei, acelaşi avocat - Mihai Dumitru - cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Preşedintele Curţii, având în vedere identitatea dintre obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie problema conexării lor. Reprezentantul autorilor excepţiilor şi cel al Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare a dosarelor menţionate. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 493D/2014 la Dosarul nr. 492D/2014, care a fost primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei. Acesta precizează, mai întâi, că doreşte să susţină neconstituţionalitatea doar a două dintre textele legale iniţial criticate - respectiv a art. 17 alin. (1) lit. a) şi a art. 21 alin. (8) din Legea nr. 165/2013 -, renunţând la celelalte ce formează obiectul excepţiei. În privinţa celor două articole de lege mai sus indicate arată că, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, Curtea Constituţională a respins criticile de neconstituţionalitate formulate cu acel prilej, însă apreciază că argumentele acolo reţinute pentru pronunţarea soluţiei de respingere nu sunt suficient de convingătoare. Subliniind că, în dosarele sale, critica de neconstituţionalitate a fost formulată, în faţa instanţelor judecătoreşti, anterior pronunţării Deciziei nr. 269 din 7 mai 2014, solicită Curţii reconsiderarea acestei soluţii, revirimentul jurisprudenţial fiind justificat de prezentarea unor argumente puternice, contrare celor reţinute de instanţa constituţională în precedent. Astfel, arată că prin atribuţia Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor de a valida sau invalida deciziile emise de entităţile prevăzute de lege, atribuţie reglementată de art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (8) din Legea nr. 165/2013, este grav afectată securitatea raporturilor juridice. În plus, consideră că această atribuţie este ilogică, deoarece decizia de propunere a acordării despăgubirilor, emisă de entităţile învestite de lege, nu este un act administrativ pentru a fi validată sau invalidată de către un organ colegial, ci reprezintă, în concret, o propunere motivată, înscrisă într-un document, parte din ansamblul tuturor documentelor ce formează un întreg dosar de despăgubire. În orice caz, ideea de “comisie”, instituită din anul 2005 (prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente), nu face decât să tergiverseze soluţionarea dosarelor de despăgubire, fiind necesar, în opinia sa, ca această activitate să aparţină unităţilor administrativ-teritoriale, care să aibă obligaţia de a executa legea, şi să fie supusă doar controlului judiciar, şi nu a unei alte comisii, a cărei moralitate şi credibilitate, prin persoana membrilor care o compun, sunt îndoielnice.

7. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pentru a pune concluzii asupra excepţiei de neconstituţionalitate, susţine, în prealabil, că cererea autorilor excepţiei de renunţare cu privire la unele dintre textele de lege iniţial criticate este inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate fiind o excepţie de ordine publică.

8. Pe fondul excepţiei astfel cum a fost formulată se arată că susţinerile de neconstituţionalitate prin care se contestă însuşi rolul Secretariatului Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor urmăresc, practic, abrogarea unor norme din cuprinsul Legii nr. 165/2013, astfel că acestea nu pot fi reţinute, excedând competenţei Curţii Constituţionale. Totodată, se menţionează că prin Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014*), încă nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispoziţiilor entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat irevocabil/definitiv asupra calităţii de persoane îndreptăţite şi asupra întinderii dreptului de proprietate. Prin urmare, în măsura în care în speţă nu este incidenţă aceeaşi situaţie, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua, raportate la cele ale art. 17 alin. (1) lit. a) şi ale art. 21 alin. (8) din legea examinată. De asemenea este neîntemeiată şi excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 50 lit. a) din Legea nr. 165/2013, având în vedere că acestea sunt justificate de raţiuni de corelare impuse de normele de tehnică legislativă. În sfârşit, din perspectiva criticilor de neconstituţionalitate formulate, referitoare la pretinse omisiuni legislative sau comparaţii cu soluţiile legislative anterioare reglementate în aceeaşi materie a restituirii proprietăţilor, se solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua, raportate la cele ale art. 22, art. 25, art. 32, art. 33, art. 34 şi ale art. 35 din Legea nr. 165/2013.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

9. Prin încheierile din 12 februarie 2014, pronunţate în Dosarul nr. 25.073/3/2012 şi, respectiv, nr. 25.065/3/2012, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (3), art. 22, art. 25, art. 32, art. 33, art. 34, art. 35 alin. (3) şi (4), art. 41 alin. (1), (4) şi (5) şi ale art. 50 lit. a) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Joan Bradley şi Donald M. Sinclair şi, respectiv, de Karin Humbert şi Liana Alberta de Neuberger în cauze civile având ca obiect soluţionarea notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, ca urmare a lipsei răspunsului entităţii publice notificate.

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere principiului neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât prevăd aplicarea acestei legi inclusiv proceselor aflate pe rolul instanţelor de judecată, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului, deci cu hotărâri definitive. În privinţa dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (8) şi ale art. 22 din Legea nr. 165/2013, care stabilesc competenţa Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor de a valida/invalida deciziile emise de entităţile publice locale în temeiul Legii nr. 10/2001 şi al Legii nr. 247/2005, se arată că acestea sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, referitoare la statul de drept şi la obligaţia respectării, în România, a Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, dar şi art. 21 din aceasta, referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană (obligatoriu prin prisma art. 148 din Constituţie), dispoziţiilor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi jurisprudenţei relevante a Curţii Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, autorii excepţiei consideră că prin textele de lege criticate este afectată ideea de bună guvernare şi bună administrare, prevalentă în concepţia juridică europeană, precum şi buna-credinţă de care legiuitorul trebuie să dea dovadă.

11. În acest sens se susţine că prin dispoziţiile criticate din Legea nr. 165/2013 este creată o scindare a unităţii procedurii administrative de emitere a actului administrativ, şi anume prima fază, derulată în faţa entităţii notificate, finalizata prin emiterea unei decizii cu propuneri motivate de respingere/acordare de compensaţii şi, respectiv, a două fază, desfăşurată în faţa Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor. Această autoritate nu are, însă, calitatea de organ administrativ, astfel că nu poate nici emite, nici valida legal şi constituţional actul administrativ emis de entitatea notificată. Totodată, se reclamă lipsa de control intern de legalitate şi a controlului judiciar adecvat, individual, în această etapă. Se mai arată că întreaga procedură administrativă, astfel scindată, nu face decât să întârzie soluţionarea definitivă a procesului, introducând o nouă sursă de corupţie la nivelul fiecăreia dintre cele două faze administrative, la fel ca şi în etapa controlului obligatoriu de legalitate exercitat, conform art. 21 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, de prefect.

12. În privinţa dispoziţiilor art. 25 din legea examinată se arată că acestea, deşi conţin termene de comunicare a deciziei Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor de admitere sau de respingere a propunerilor de compensare de 45, respectiv de 60 de zile, nu prevăd şi un termen de emitere a deciziei de compensare, deci de soluţionare a dosarului de despăgubire. În plus, chiar şi termenele legale de comunicare, astfel reglementate, sunt inexplicabil de lungi, raportat la caracterul pur tehnic şi lipsit de dificultate al operaţiunii de comunicare a actului de către autoritatea menţionată. De altfel, şi termenul de decădere în procedura administrativă, instituit prin art. 32, pentru completarea cu înscrisuri a dosarelor depuse la entităţile învestite de lege este, în opinia autorilor excepţiei, inutil şi “periculos” în etapa administrativă, el fiind de esenţa aprecierii şi constatărilor efectuate de o instanţă de judecată, în urma exercitării dreptului la apărare al părţilor implicate şi în cadrul unei proceduri bazate pe contradictorialitate. Aşa fiind, se apreciază că, prin “acordarea superfluă de drepturi excesive în procedurile administrative”, este încălcat art. 120 şi următoarele din Constituţie, referitor la dreptul la bună administrare, echitabilă şi justă.

13. Acelaşi principiu este încălcat şi prin dispoziţiile art. 33 alin. (3) şi ale art. 34 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, deoarece prevăd obligaţia entităţilor de a stabili numai numărul cererilor înregistrate şi nesoluţionate şi de a afişa aceste date la sediul lor, în timp ce cetăţenii şi petenţii sunt interesaţi de alte lucruri, cu adevărat relevante, cum ar fi: listele reale de petenţi, dosarele soluţionate/nesoluţionate, ordinea înregistrării lor, dacă şi când acestea urmează a se rezolva etc. Publicarea unui registru cu situaţia dosarelor rezolvate ar fi, în opinia autorilor excepţiei, o mai bună soluţie pentru asigurarea transparenţei actului administrativ şi de autoritate.

14. Potrivit susţinerilor autorilor excepţiei, noţiunea de “termen” din cuprinsul art. 33 alin. (1) şi al art. 34 alin. (1) şi (2) din lege este utilizată incorect, fiind confundată cu cea de “durată”, ceea ce face ca, practic, termenele de rezolvare a dosarelor să fie absente din Legea nr. 165/2013. Astfel, termenele de 24, 36 sau de 60 de luni nu sunt “termene în înţelesul procedural, ca termene reale şi efective de soluţionare a petiţiilor/dosarelor”, ci reprezintă, de fapt, durata totală estimată pentru a rezolva toate cererile. Sunt încălcate, în opinia autorilor excepţiei, prevederile art. 21, art. 120 şi ale art. 124 din Legea fundamentală.

15. Se arată că art. 35 - de asemenea criticat - contravine art. 21 din Constituţie, referitor la dreptul la instanţă şi la un proces echitabil, deoarece, la alin. (2), instituie în mod nejustificat, pentru cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, un termen de 6 luni de la expirarea acestora pentru ca petentul să se poată adresa justiţiei. În plus, textul de lege criticat nu precizează denumirea caii de atac şi nici ce anume se comunică, aspecte de natură să creeze confuzii. Dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 165/2013 încalcă, în esenţă, dreptul de proprietate, dreptul la un proces echitabil şi principiul egalităţii, întrucât, pe lângă faptul că prevăd termenul de 5 ani în care se va face plata sumelor de bani acordate cu titlu de despăgubiri prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare Legii nr. 165/2013, în tranşe anuale, egale, începând cu 1 ianuarie 2014, precum şi un termen de cel mult 180 de zile în care Ministerul Finanţelor Publice va plăti sumele de bani prevăzute în titlurile de plată emise de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - termen inexplicabil de lung -, nu fac niciun fel de referire la dreptul la dobândă legală şi la actualizarea creanţei cu indicele de inflaţie, aferente oricărei amânări la executarea unei creanţe. Astfel de reglementări sunt, prin urmare, convenabile doar pentru stat, în calitate de debitor, şi introduc o ingerinţă neproporţională asupra dreptului de proprietate al persoanelor îndreptăţite la despăgubiri. De asemenea, potrivit alin. (5) al art. 41, obligaţiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 se vor executa potrivit art. 21 din lege, însă - susţin autorii excepţiei - legiuitorul omite să reglementeze asupra procedurii potrivit căreia se vor executa obligaţiile stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive, ulterioare intrării în vigoare a aceleiaşi legi, ceea ce semnifică încălcarea principiului legalităţii, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie, cu referire la Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. În sfârşit, art. 50 lit. a) este neconstituţional deoarece, pe de o parte, nu îşi justifică scopul în expunerea de motive a Legii nr. 165/2013, iar, pe de altă parte, reprezintă o “intervenţie asupra filosofiei vechii legi” în materia restituirii proprietăţilor preluate în mod abuziv şi o îndepărtare nejustificată substanţial de la sensul etic al legii, astfel cum acesta a fost conceput şi normat iniţial.

16. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază Că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât dispoziţiile art. 4 teza a doua, coroborate cu art. 1 alin. (2), art. 33 alin. (1) şi (2) şi cu art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 contravin art. 15 alin. (2) şi art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie. Aceasta deoarece, potrivit art. 1 alin. (2) din lege, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă, inclusiv în cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data intrării în vigoare a actului normativ examinat, este compensarea prin puncte, ceea ce este de natură să nesocotească principiul neretroactivităţii, în măsura în care se aplică unor fapte constitutive de situaţii juridice realizate în întregime sub imperiul unui alt act normativ, respectiv Legea nr. 10/2001. Astfel, acordarea despăgubirilor la valoarea de piaţă a imobilului, potrivit standardelor internaţionale, nu numai că era prevăzută în Legea nr. 10/2001, dar este confirmată printr-o practică judiciară unitară, acest drept fiind inclus în noţiunea de “bunuri” în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie. Suprimarea unui atare drept în cursul procedurii judiciare încalcă principiul neretroactivităţii legii. De asemenea, art. 4 teza a două coroborat cu art. 33 alin. (1) şi (2) şi cu art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 conduce la îngrădirea accesului la justiţie şi la încălcarea dreptului părţilor la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. În ce priveşte restul dispoziţiilor de lege criticate, instanţa judecătorească apreciază că acestea nu vin în contradicţie cu prevederile din Constituţie invocate.

17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

18. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 raportate la cele ale art. 33 şi ale art. 34 din Legea nr. 165/2013 se impune a fi respinsă ca devenită inadmisibilă, deoarece, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, respectiv Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea textelor de lege menţionate. În privinţa criticilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 raportate la cele ale art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (3), art. 22, art. 25, art. 32, art. 35 alin. (3) şi (4), art. 41 alin. (1), (4) şi (5) şi ale art. 50 lit. a), faţă de art. 15 alin. (2) din Constituţie, se apreciază că acestea nu pot ti reţinute.

19. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

20. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare, îl constituie prevederile art. 4, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (3), art. 22, art. 25, art. 32, art. 33, art. 34, art. 35 alin. (3) şi (4), art. 41 alin. (1), (4) şi (5) şi ale art. 50 lit. a) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare. Faţă de cererea exprimată de reprezentantul autorilor excepţiei în şedinţa publică de judecată, prin care solicită restrângerea obiectului excepţiei la doar două dintre articolele anterior menţionate, Curtea constată că o atare cerere este inadmisibilă, dat fiind caracterul de ordine publică al excepţiei de neconstituţionalitate. Aşa fiind, Curtea urmează a se pronunţa în limitele sesizării sale prin încheierea instanţei de judecată. Din analiza motivării excepţiei, Curtea constată că obiectul acesteia îl constituie, în realitate, prevederile art. 4 teza a doua, raportate la cele ale art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (3) şi (8), art. 22, art. 25, art. 32, art. 33, art. 34, art. 35, art. 41 alin. (1), (4) şi (5) şi ale art. 50 lit. a) din Legea nr. 165/2013, texte care au următorul conţinut:

- Art. 4 teza a doua: “Dispoziţiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.”;

- Art. 17 alin. (1) lit. a): (1) în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare Comisia Naţională, care funcţionează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru şi are, în principal, următoarele atribuţii:

a) validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii;”;

- Art. 21 alin. (3) şi (8): “(3) Dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naţionale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, rămân aplicabile. (...)

(8) Ulterior verificării şi evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naţionale, Comisia Naţională validează sau invalidează decizia entităţii învestite de lege şi, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).*,

- Art. 22: “Prin excepţie de la procedura de evaluare prevăzută de art. 21 alin. (6) şi (7), Secretariatul Comisiei Naţionale analizează dosarele care conţin decizii emise în temeiul art. 6 alin. (4) şi art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi propune Comisiei Naţionale validarea sau invalidarea măsurilor reparatorii la nivelul stabilit prin decizia entităţii învestite de lege.”-,

- Art. 25: “(1) Decizia de compensare emisă de Comisia Naţională se comunică persoanelor îndreptăţite, în termen de 45 de zile de la data emiterii.

(2) Decizia de invalidare emisă de Comisia Naţională se motivează şi se comunică atât titularilor, cât şi entităţilor învestite de lege, în termen de 60 de zile de la data emiterii.”;

- Art. 32: “(1) Se instituie un termen de decădere în procedura administrativă, de 120 de zile, în care persoanele care se consideră îndreptăţite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entităţile învestite de lege. Termenul curge de la data la care persoanei i se comunică în scris documentele necesare soluţionării cererii sale.

(2) Termenul prevăzut la alin. (1) poate fi prelungit la cererea scrisă a persoanei care se consideră îndreptăţită sau a reprezentantului legal, prin decizia conducătorului entităţii învestite de lege sau a persoanei împuternicite de către acesta, o singură dată, pentru o perioadă de 60 de zile, în situaţia în care persoana care se consideră îndreptăţită face dovada efectuării unor demersuri privind completarea dosarului în raport cu alte instituţii.

(3) Cererea de prelungire a termenului se va formula în interiorul termenului prevăzut la alin. (1) şi va fi însoţita de dovada demersurilor întreprinse.

(4) Instituţiile deţinătoare au obligaţia de a elibera, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, actele doveditoare solicitate.”;

- Art. 33: “(1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entităţile investite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.

(3) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a stabili numărul cererilor înregistrate şi nesoluţionate, de a afişa aceste date la sediul lor şi de a le comunica Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Datele transmise de entităţile învestite de lege vor fi centralizate şi publicate pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entităţile prevăzute la alin. (1).”;

- Art. 34: “(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.

(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naţionale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.

(3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) şi data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi se comunică, la cerere, persoanelor îndreptăţite.”;

- Art. 35: “(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.

(3) în cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi.

(4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.

(5) Cererile sau acţiunile în justiţie formulate în temeiul alin. (1) şi (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru.”;

- Art. 41 alin. (1), (4) şi (5): “(1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti,, rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în transe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.

(...)

(4) Titlul de plată se emite de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în condiţiile alin. (1) şi (2) şi se plăteşte de către Ministerul Finanţelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.

(5) Obligaţiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit ari. 21.”;

- Art. 50 lit. a): “La data intrării în vigoare a prezentei legi: a) sintagma «despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv», cuprinsă în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se înlocuieşte cu sintagma «măsuri compensatorii în condiţiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România»“.

22. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) referitoare la valorile statului român ca stat de drept, democratic şi social, respectiv la obligaţia respectării, în România, a Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, ale art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil şi dreptul părţilor la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, ale art. 120, care consacră principiile de bază ale administraţiei publice locale, respectiv principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice şi ale art. 124 - înfăptuirea justiţiei. De asemenea, prin prisma art. 148 din Constituţie, autorii excepţiei invocă art. 6 din versiunea consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, nr. 326 din 6 octombrie 2012, text potrivit căruia, pe de o parte, Uniunea recunoaşte drepturile, libertăţile şi principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care are aceeaşi valoare juridică cu cea a tratatelor şi prin care, pe de altă parte, Uniunea aderă la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reaminteşte că, în vederea exercitării atribuţiei sale prevăzute de art. 146 lit. d) din Constituţie, şi anume soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale reglementează, la art. 29, condiţiile de admisibilitate ale excepţiei de neconstituţionalitate. Printre acestea, teza finală a alin. (1) din articolul menţionat impune condiţia admisibilităţii constând în “legătura [textului legal criticat - s.n.] cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia “ Din această perspectivă. Curtea urmează să determine obiectul cauzei în care a fost invocată excepţia, cu scopul de a stabili dacă există sau nu o legătură între soluţionarea cauzei şi dispoziţiile de lege ce fac obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate.

24. Astfel, Curtea observă că obiectul litigiilor în cadrul cărora a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate îl constituie obligarea entităţii învestite de lege (municipiul Bucureşti, prin primar general), notificate în temeiul Legii nr. 10/2001, de a soluţiona respectivele notificări. Aşadar, în cauză nu există o decizie a entităţii deţinătoare a imobilului preluat în mod abuziv, aceasta din urmă fiind chemată în judecată, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, pentru refuz nejustificat de soluţionare.

25. Raportând circumstanţele litigiului la conţinutul normativ al dispoziţiilor legale criticate, Curtea constată că prevederile art. 4 teza a doua, raportate la cele ale art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (3) şi (8), art. 22, art. 25, art. 32, art. 34. art. 35 şi ale 41 alin. (1), (4) şi (5) din Legea nr. 165/2013 nu au incidenţă în cauză, motiv pentru care, în temeiul art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992, excepţia urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. Nefiind îndeplinită cerinţa legăturii dintre conţinutul normativ al dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. a) şi ale art. 21 alin. (8) din legea examinată şi soluţionarea litigiului, ca o condiţie dirimantă a analizării excepţiei de neconstituţionalitate pe fond, Curtea constată că nu se poate pune problema analizării incidenţei Deciziei nr. 686 din 26 noiembrie 2014, încă nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispoziţiilor entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat irevocabil/definitiv asupra calităţii de persoane îndreptăţite şi asupra întinderii dreptului de proprietate.

26. Totodată, în privinţa dispoziţiilor art. 50 lit. a) din acelaşi act normativ - de asemenea criticate - Curtea observă că prin acestea legiuitorul, din raţiuni de coordonare şi armonizare a terminologiei specifice legislaţiei în materia restituirii proprietăţilor, impuse de normele de tehnică legislativă cuprinse în Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, a dispus înlocuirea sintagmei “despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv”, cuprinsă în Legea nr. 10/2001, cu sintagma “măsuri compensatorii în condiţiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România”, astfel cum o consacră Legea nr. 165/2013. Ca atare, nici în acest caz nu rezultă relevanţa invocării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 lit. a) din Legea nr. 165/2013 pentru soluţionarea litigiului în speţă, motiv pentru care şi această excepţie se justifică a fi respinsă ca inadmisibilă.

27. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 16 aprilie 2014, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 4 teza a două din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii.

28. Or, în măsura în care Curtea constată constituţionalitatea textului criticat într-o anumită interpretare, ce rezultă direct din dispozitivul deciziei, devin incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora “Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”. Raţiunea aplicării acestor dispoziţii legale constă în faptul că, indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituţională a hotărât în dispozitivul deciziei pronunţate în cadrul competenţei prevăzute de art. 146 lit. d) din Constituţie că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituţia, se menţine prezumţia de constituţionalitate a textului în această interpretare, dar sunt excluse din cadrul constituţional toate celelalte interpretări posibile.

29. Întrucât acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit după momentul sesizării Curţii Constituţionale de către instanţa judecătorească cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, aceasta urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

30. În sfârşit, Curtea reaminteşte că, în virtutea prevederilor art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, instanţa de judecată şi instituţiile abilitate să aplice legea în cauză vor respecta deciziile Curţii Constituţionale în procesul de aplicare şi interpretare a legislaţiei incidente în speţa dedusă soluţionării, atât sub aspectul dispozitivului, cât şi al considerentelor pe care acesta se sprijină. De aceea, chiar dacă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportat la art. 33 din Legea nr. 165/2013 urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, decizia anterioară de constatare a neconstituţionalităţii acestora reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă actual, după caz, în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, Decizia nr. 319 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 25 aprilie 2012, şi Decizia nr. 122 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 27 mai 2014).

31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua, raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Joan Bradley şi Donald M. Sinclair şi, respectiv, de Karin Humbert şi Liana Alberta de Neuberger în dosarele nr. 25.073/3/2012 şi, respectiv, nr. 25.065/3/2012 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua, raportate la cele ale art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (3) şi (8), art. 22, art. 25, art. 32, art. 34, art. 35, art. 41 alin. (1), (4) şi (5) şi ale art. 50 lit. a) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 27 noiembrie 2014.

PREŞEDINTE,

PETRE LĂZĂROIU

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi


*) Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014 a fost publicată În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015.

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 760

din 17 decembrie 2014

referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 3 cu referire la art. 92 alin. (3) şi (4), art. I pct. 4 cu referire la art. 145 alin. (2) şi art. I pct. 5 cu referire la art. 145 alin. (4) din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor unor prevederi din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, formulată de un număr de 76 deputaţi aparţinând grupurilor parlamentare ale Partidului Naţional Liberal şi Partidului Democrat Liberal, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1 281A/2014.

2. Cu Adresa nr. 2/5.681 din 9 decembrie 2014, Secretarul general al Camerei Deputaţilor a trimis Curţii Constituţionale sesizarea referitoare la neconstituţionalitatea unor prevederi ale Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, sesizare înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 5.793 din 9 decembrie 2014. La sesizare a fost anexată Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 3 decembrie 2014.

3. Obiecţia de neconstituţionalitate şi a fost semnată de către următorii deputaţi aparţinând grupurilor parlamentare ale Partidului Naţional Liberal şi Partidului Democrat Liberal: Horia Cristian, Octavian Marius Popa, Victor-Paul Dobre, Nechita-Adrian Oros, Florin-Alexandru Alexe, Nechita-Stelian Dolha, Mihăiţă Calimente, Anton Doboş, Dan-Coriolan Simedru, Vasile Horga, Gabriel Andronache, Florica Cherecheş, Radu Zlati, Gheorghe Costin, Ioan Tămâian, Viorica Marcu, Daniel Andrei Gheorghe, Iulian-Radu Surugiu, Gigel-Sorinel Ştirbu, Mircea-Vasile Cazan, Gheorghe Dragomir, Ioan Cupşa, Costel Şoptică, Cristina-Ancuţa Pocora, Mircea Dolha, Eleonora-Carmen Hărău, Costel Alexe, Erland Cocei, Dumitru Pardău, Marin Almăjanu, Vasile Varga, Minai Aurel Donţu, Daniel Iane, Raluca Surdu, Ioan-Cristian Chirteş, Traian Dobrinescu, Nini Săpunaru, Raluca-Cristina Ispir, Vasile Berci, Grigore Craciunescu, Răzvan Horia Mironescu, Victor-Gheorghe Manea, Lucia-Ana Varga, Theodor-Cătălin Nicolescu, Gheorghe-Eugen Nicolăescu, şi respectiv Maria-Andreea Paul, Tinel Gheorghe, Roberta Alma Anastase, Dănuţ Culeţu, Iulian Vladu, Cristian-Constantin Roman, Vasile Gudu, Liviu Laza-Matiuţa, Constantin Dascălu, Mircea-Nicu Toader, Ionaş-Florin Urcan, Niculina Mocioi, Alexandru Nazare, Costică Canacheu, Ioan Oltean, Mircea Man, Diana Adriana Tuşa, Vasile Iliuţă, George Ionescu, Cornel-Mircea Sămărtinean, Sanda-Maria Ardeleanu, Ion Bălan, Raluca Turcan, Dan-Cristian Popescu, Claudia Boghicevici, Gheorghe Ialomiţianu, Mircea Lubanovici, Valeria-Diana Schelean, Lucian Militaru, Alin-Augustin-Florin Popoviciu şi Ion Şcheau.

4. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că, prin completarea adusă dispoziţiilor art. 92 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, legea criticată încalcă prevederile art. 148 alin. (2) şi următoarele din Constituţie, prin netranspunerea corectă a Directivei 2008/104/CE. Astfel, deşi din Expunerea de motive reiese că motivul care a stat la baza completării art. 92 din Codul muncii este asigurarea convergenţei sociale şi economice din cadrul Uniunii Europene, dispoziţiile criticate - prin utilizarea noţiunii de “salariu” în loc de “remuneraţie” sau “venit” - nu ţin cont de specificul activităţii societăţilor de muncă temporară care pun la dispoziţie personal nu doar în România, ci şi în afara României, prin detaşare. În consecinţă, se creează toate premisele distrugerii a peste 100.000 de locuri de muncă, a aproximativ 300 de societăţi de muncă temporară şi, în ultimă instanţă, a unui sector de activitate.

5. În acest sens arată că Directiva 2008/104/CE stabileşte la art. 5 alin. (1) principiul egalităţii de tratament, iar la art. 2 alin. (1) lit. f) sunt definite condiţiile de bază de muncă şi de angajare, fiind folosit termenul de “remuneraţie”. Conform principiului egalităţii de tratament prevăzute de Directiva 2008/104/CE, pe durata misiunii temporare la un utilizator, salariatul temporar trebuie să beneficieze de aceeaşi remuneraţie ca şi cum ar fi recrutat direct de către întreprinderea utilizatoare. Deşi legislaţia europeană obligă la aceeaşi remuneraţie, legea criticată prevede completarea art. 92 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii cu alin. (3) care dispune ca “salariul” primit de salariatul temporar pentru fiecare misiune să nu fie inferior celui pe care îl primeşte salariatul utilizatorului, care prestează aceeaşi muncă sau una similară cu cea a salariatului temporar. Or, distincţia devine esenţială în cazul salariaţilor temporari care îşi desfăşoară activitatea în afara României, deoarece în noţiunea de remuneraţie prevăzută şi de Directiva 2008/104/CE este cuprins atât salariul de bază, cât şi alte elemente ale drepturilor de natură salarială, cum ar fi: indemnizaţii, prime şi altele. În acest sens invocă Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 7 noiembrie 2013, pronunţată în Cauza C-522/12, prin care s-a reţinut că art. 3 alin. (1) lit. c) din Directiva 96/71 nu se opune integrării în salariul minim a unor elemente de remuneraţie care nu modifică raportul dintre prestaţia lucrătorului, pe de o parte, şi contraprestaţia pe care acesta o primeşte cu titlu de remuneraţie pentru prestaţia respectivă, pe de altă parte. În acelaşi sens menţionează Decizia din 13 noiembrie 2014 a Curţii de Casaţie din Franţa, pronunţată în cauzele 13-19.095, 13-19.096, 13-19.097, 13-19.098, 13-19.099, care vine să confirme că, în aprecierea atingerii cuantumului salariului minim din statul de detaşare, alocaţiile specifice detaşării sunt considerate parte a salariului minim, în măsura în care nu sunt vărsate cu titlu de rambursare a cheltuielilor suportate efectiv pentru detaşare.

6. Legislaţia europeană relevantă, şi anume Directiva 96/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii, prevede la art. 3 alin. (7) paragraful 2 faptul că alocaţiile specifice detaşării sunt considerate parte a salariului minim,  în măsura în care nu sunt vărsate cu titlu de rambursare a cheltuielilor suportate efectiv pentru detaşare, cum ar fi cheltuielile de transport, cazare şi masă. Conform acestei prevederi, sumele acordate pentru aceste tipuri de cheltuieli,

inclusiv cele care privesc alte facilităţi, se adaugă la salariul minim, constituind totalitatea drepturilor de natură salarială de care beneficiază salariatul temporar. Aceste sume care sunt acordate cu titlu de rambursare efectivă a cheltuielilor de cazare, transport şi masă (adică pe bază de documente justificative) nu se consideră drepturi de natură salarială.

7. Autorii obiecţiei invocă şi jurisprudenţa Curţii de Apel Galaţi, care prin Decizia civila nr. 1.899 din 15 octombrie 2012 s-a pronunţat în sensul că, potrivit art. 7 alin. (2) din aceeaşi directivă, rezultă că alocaţiile detaşării sunt considerate parte a salariului minim, cu excepţia cheltuielilor de transport, cazare şi masă. Aceasta înseamnă că diurna, dar şi salariul fac parte din noţiunea de salariu minim, iar reclamantul nu poate pretinde decât o eventuală diferenţă între salariul minim pe economia naţională a Italiei şi ceea ce a primit cu titlu de diurnă şi salariu.

8. Prin obligarea agenţilor de muncă temporară care detaşează personal în alte state membre ale Uniunii Europene la plata unui salariu, şi nu a unei remuneraţii la nivelul salariului unui angajat din întreprinderea utilizatoare, se distruge un întreg sector de activitate. Practic, România va fi prima ţară din Uniunea Europeană care nu va mai detaşa personal în spaţiul intracomunitar, deoarece agenţiile de muncă temporară sunt obligate de legislaţia europeană, dar şi de legislaţia muncii de pe teritoriul ţărilor în care detaşează salariaţii români, să asigure o remuneraţie cel puţin egală cu cea a unui cetăţean rezident din ţara respectivă, în această remuneraţie fiind cuprins salariul de bază şi o indemnizaţie/alocaţie de detaşare care completează venitul de natură salarială până la nivelul din întreprinderea utilizatoare. Pe lângă remuneraţia pentru munca prestată (salariu şi alocaţie de detaşare), salariatul temporar are dreptul la plata cheltuielilor de transport şi cazare. Legea criticată lasă loc interpretării conform căreia agenţiile ar fi obligate să plătească salariul la nivelul din întreprinderea utilizatoare din afara ţării la care se adaugă cotizaţiile şi impozitele aferente şi suplimentar indemnizaţia de detaşare. Aceasta conduce la un cost de peste 2.000 euro/salariat, în schimb costul unui salariat rezident este mult mai mic, în jur de 1.700 euro/salariat. Legea criticată nu este în conformitate cu Directiva 2008/104/CE şi nu respectă spiritul acesteia, iar agenţiile de muncă temporară vor fi nevoite să se închidă din cauza lipsei de competitivitate şi astfel vor dispărea 100.000 de locuri de muncă.

9. Pe de altă parte, această măsură nedreaptă nu doar că nu va creşte încasările la bugetul de stat, aşa cum se spera, ci va avea un efect de bumerang prin faptul ca va creşte numărul şomerilor şi va conduce la creşterea numărului persoanelor asistate social, reprezentate şi de membrii de familie ai celor detaşaţi, care astfel îşi vor pierde unica sursă de venit. Autorii obiecţiei mai precizează că, în prezent, din datele statistice de la Casa Naţională de Pensii Publice, instituţia care eliberează formularul Â1 de detaşare intracomunitară, reiese că sunt detaşate aproximativ 100.000 de persoane. Pentru fiecare salariat detaşat lunar, agenţiile de muncă temporară contribuie la bugetul de stat cu aproximativ 110 euro. Rezultă că, lunar, la bugetul de stat sunt vărsate circa 11 milioane euro, ceea ce înseamnă aproximativ 132 milioane euro anual. În medie, venitul net lunar al unui salariat detaşat este de aproximativ 1.500 euro, din care aproximativ 75% este trimis familiei pentru susţinerea acesteia. Tot dintr-un calcul simplu reiese că lunar intră În România direct în consum aproximativ 100 milioane euro, ceea ce înseamnă peste un miliard de euro anual. Această sumă semnificativă de bani contribuie din plin la echilibrarea balanţei comerciale a României.

10. Analizând situaţia altor state, precum Polonia, ţara cu cei mai mulţi salariaţi detaşaţi dintre ţările din estul Europei, se constată faptul că, pentru â creşte veniturile bugetului de stat al Poloniei, s-a impus o suprataxare a agenţiilor de muncă temporară, obligându-le să plătească contribuţii sociale şi de sănătate la nivelul salariului mediu pe economie, şi nu la nivelul salariului minim. Mai arată că Legea nr. 344/2006 privind detaşarea salariaţilor în cadrul prestării de servicii transnaţionale, aplicabilă, conform art. 4 lit. c), inclusiv în cazul desfăşurării muncii temporare, prevede la art. 9 că “Indemnizaţiile specifice detaşării sunt considerate parte a salariului minim, în măsura în care nu sunt acordate salariatului pentru acoperirea cheltuielilor generate de detaşare, precum cele de transport, cazare şi masă.” Se creează astfel o discriminare între salariaţii români detaşaţi prin punerea la dispoziţie în cadrul unei societăţi din afara României şi salariaţii străini detaşaţi în România, deoarece legislaţia domestică le recunoaşte doar acestora din urmă indemnizaţiile de detaşare, ca parte a cuantumului veniturilor salariale.

11. Dispoziţiile art. 145 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii (Codul muncii), în forma modificată prin art. I pct. 4 din legea criticată, contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 44 alin. (1) din Constituţie, deoarece au eliminat condiţia proporţionalităţii concediului de odihnă acordat cu perioada de activitate efectivă. Or, concediul de odihnă presupune două componente: repausul fizic al muncitorului şi remuneraţia aferentă zilelor de concediu de odihnă. Această remuneraţie este rezultată din plus-valoarea generată de angajat în decursul perioadei de muncă şi în mod corespunzător este proporţională cu activitatea prestată şi cu valoarea muncii prestate. În urma acestei modificări, remuneraţia aferentă zilelor de concediu de odihnă nu se mai acordă în concordanţă cu munca prestată şi, indiferent de perioada de muncă prestată în anul calendaristic, angajaţii ar avea drept la concediu de odihnă întreg, cu plata întreagă a zilelor de concediu. Or, este evident că, pe perioada menţionată, angajatorul suferă o pierdere patrimonială, întrucât plăteşte drepturi salariale chiar dacă angajatul său nu prestează efectiv munca la care s-a angajat prin semnarea contractului individual de muncă. Astfel, în această situaţie, cauza contraprestaţiei din partea angajatorului lipseşte, acesta suferind practic o diminuare a activului său patrimonial. În acest sens invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 874 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010. În lipsa muncii prestate, angajatorul nu poate fi Obligat la plata unei remuneraţii care să facă abstracţie de această Situaţie concretă şi obiectivă. Este afectat astfel dreptul de proprietate al angajatorului, ceea ce contravine art. 44 din Constituţie.

12. Totodată, autorii obiecţiei consideră că sunt încălcate şi prevederile art. 16 alin (1) din Constituţie, deoarece textul criticat creează o situaţie discriminatorie între angajaţii care se află într-o situaţie egală din punctul de vedere al dreptului la concediu de odihnă, şi anume la activitate prestată egală, concediu de odihnă egal. Or, prin textul de lege se creează un tratament diferit, în sensul că, indiferent de perioada de muncă prestată în anul calendaristic anterior, angajaţii ar avea drept egal de concediu de odihnă. Invocă în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia egalităţii în drepturi, şi anume Decizia nr. 49 din 10 martie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998.

13. Prevederile art. 145 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 în forma modificată prin dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi art. 44 alin. (1) din Constituţie, deoarece, în perioada de incapacitate temporară sau de concediu de maternitate, angajatul nu prestează activitate productivă şi, ca atare, nu poate beneficia de drepturi salariale rezultate direct din această perioadă. În această situaţie, angajatorul suferă o pierdere patrimonială, întrucât continuă să plătească drepturi salariale chiar dacă angajatul său nu prestează efectiv munca la care s-a angajat prin semnarea contractului individual de muncă. Astfel, în situaţia de faţă, cauza contraprestaţiei din partea angajatorului lipseşte, acesta suferind practic o diminuare a activului său patrimonial. În plus, angajatul, pe perioada incapacităţii temporare de muncă, deja a fost remunerat pentru primele 5 zile de către angajator direct, iar pentru următoarele zile, indirect, prin contribuţia de 0,8% din fondul de salarii, care are destinaţia concedii medicale. Totodată, se creează o situaţie discriminatorie între angajaţi din punctul de vedere al dreptului la concediu de odihnă, în sensul că angajaţii care s-au aflat în incapacitate temporară de muncă, şi deci nu au prestat munca în perioada respectivă, vor beneficia de acelaşi număr de zile de concediu de odihnă ca şi angajaţii care au muncit întreaga perioadă a anului calendaristic.

14. În final, autorii obiecţiei solicită Curţii Constituţionale să constate că “prevederile alineatelor (3) şi (4) ale art. 92, dar şi prevederile alin. (2) şi (4) ale art. 145 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii (PL-x nr. 189/2014)” sunt neconstituţionale.

15. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizarea a fost transmisă preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra obiecţiei de neconstituţionalitate.

16. Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis Curţii Constituţionale punctul său de vedere prin Adresa cu nr. 2/5.785 din 15 decembrie 2014, prin care apreciază, în esenţă, că sesizarea de neconstituţionalitate asupra Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, adoptată de Camera Deputaţilor la data de 3 decembrie 2014, este nefondată.

17. Guvernul a transmis Curţii Constituţionale punctul său de vedere, prin Adresa nr. 5/6.691/2014 din 15 decembrie 2014, prin care apreciază că obiecţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că textele criticate sunt în deplină concordanţă cu Directiva 2008/104/CE şi că, potrivit art. 10 din Codul muncii, remuneraţia este denumită salariu. Mai mult, apreciază că art. 148 alin. (2) din Constituţie nu este incident în cauză, deoarece aplicarea cu prioritate a dreptului Uniunii Europene se face de către instanţele judecătoreşti. Invocă în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 668 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011, şi arată că nu poate fi reţinută încălcarea unui drept fundamental şi că nu se justifică folosirea dispoziţiilor Directivei menţionate, în cadrul controlului de constituţionalitate, ca normă interpusă, în temeiul art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 4 şi 5 din legea criticată, consideră, pe de-o parte, că dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie nu sunt incidente în cauză, iar, pe de altă parte, că art. 44 alin. (1) din Constituţie nu este încălcat, deoarece, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, dreptul la concediu de odihnă plătit este o componentă a protecţiei sociale a muncii.

18. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra obiecţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi celor ale art. 1, art. 10, art. 15, art. 16 şi art. 18 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate.

20. Obiectul controlului de constituţionalitate, astfel cum rezultă din motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate, îl constituie dispoziţiile art. I pct. 3, 4 şi 5 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu referire la art. 92 alin. (3) şi (4) şi art. 145 alin. (2) şi (4). Legea a fost adoptată de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, la data de 3 decembrie 2014. Dispoziţiile criticate completează art. 92 cu alin. (3) şi (4) şi modifică art. 145 alin. (2) şi îl completează cu alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, după cum urmează:

“Art. L - Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată m Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

3. La articolul 92, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alineatele (3) şi (4), cu următorul cuprins:

«(3) Salariul primit de salariatul temporar pentru fiecare misiune nu poate fi inferior celui pe care 11 primeşte salariatul utilizatorului, care prestează aceeaşi muncă sau una similară cu cea a salariatului temporar.

(4) în măsura în care utilizatorul nu are angajat un astfel de salariat salariul primit de salariatul temporar va fi stabilit luându-se în considerare salariul unei persoane angajate cu contract individual de muncă şi care prestează aceeaşi muncă sau una similară, astfel cum este stabilit prin contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul utilizatorului».

4. La articolul 145, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«(2) Durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabileşte în contractul individual de muncă, cu respectarea legii şi a contractelor colective de muncă aplicabile.»

5. La articolul 145, după alineatul (3) se introduc trei noi alineate, alineatele (4)-(6), cu următorul cuprins:

«(4) La stabilirea duratei concediului de odihnă anual, perioadele de incapacitate temporară de muncă şi cele aferente concediului de maternitate, concediului de risc maternal şi concediului pentru îngrijirea copilului bolnav se consideră perioade de activitate prestată.

21. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate se invocă următoarele critici de neconstituţionalitate: art. I pct. 3 prin care se completează art. 92 cu alin. (3) şi (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii contravine dispoziţiilor art. 148 alin. (2) şi următoarele din Constituţie, privind principiul aplicării prioritare a actelor obligatorii ale Uniunii Europene, autorii obiecţiei vizând în special art. 148 alin, (4) referitor la garantarea ducerii la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alin. (2); art. I pct. 4 şi 5 prin care se modifică art. 145 alin. (2) şi se completează art. 145 cu alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate.

22. Curtea constată că obiecţia de neconstituţionalitate formulată îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie atât sub aspectul obiectului său, fiind vorba de o lege adoptată şi nepromulgată încă, cât şi sub aspectul titularilor dreptului de sesizare, aceasta fiind semnată de un număr de 76 de deputaţi.

23. Analizând prima critică de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Legea nr. 53/2003-Codul muncii, în forma sa iniţială, în vigoare de la 1 martie 2003, reglementa la cap. VII (art. 87-100) din titlul II (“Contractul Individual de muncă^ munca prin agent de muncă temporară, ca fiind munca prestată de un salariat temporar care, din dispoziţia agentului de muncă temporară, prestează munca în favoarea unui utilizator. Art. 95 alin. (2) prevedea că “Salariul primit de salariatul temporar pentru fiecare misiune nu poate fi inferior celui pe care îl primeşte salariatul utilizatorului, care prestează aceeaşi muncă sau una similară cu cea a salariatului temporar,” Prin Legea nr. 40/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii [în urma căreia a fost republicată Legea nr. 53/2003 - Codul muncii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din

18 mai 2011 (Codul muncii)], art. 95 alin. (2) a fost modificat, cu următorul cuprins: “Salariul primit de salariatul temporar pentru fiecare misiune se stabileşte prin negociere directă cu agentul de muncă temporară şi nu poate fi mai mic decât salariul minim brut pe ţară garantat în plată.” Curtea Constituţională a fost sesizată în cadrul controlului de neconstituţionalitate a priori asupra Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003- Codul muncii (devenită Legea nr. 40/2011), pronunţând Decizia nr. 383 din 23 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 21 aprilie 2011, prin care a respins critica referitoare la modificarea art. 95 alin. (2) din Codul muncii.

24. Dispoziţiile art. I pct. 3 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, prin care se completează art. 92 cu alin. (3) şi (4), introduc cerinţa ca salariul primit de salariatul temporar pentru fiecare misiune să nu fie inferior celui pe care îl primeşte salariatul utilizatorului care prestează aceeaşi muncă sau una similară cu cea a salariatului temporar. În opinia autorilor obiecţiei, prin folosirea termenului de “salariu”, în loc de “remuneraţie”, Parlamentul nu a transpus corect Directiva privind munca prin agent de muncă temporară.

25. Cu privire la această critică, Curtea reţine că prin Legea nr. 40/2011 (în urma căreia Codul muncii a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011) au fost transpuse prevederile art. 3, 4 şi 10 din Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din

19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 327 din 5 decembrie 2008. Art. I pct. 3 din legea criticată pe calea obiecţiei de neconstituţionalitate, care instituie - referitor la salarizare - principiul egalităţii de tratament între salariaţii temporari şi salariaţii utilizatorului, preia în mod similar dispoziţiile art. 5 alin. (1) din directivă, potrivit cărora condiţiile de bază de angajare şi de muncă aplicabile lucrătorilor temporari sunt cel puţin acelea care s-ar aplica lucrătorilor în cazul în care aceştia ar fi fost recrutaţi direct de întreprinderea utilizatoare respectivă pentru a ocupa acelaşi loc de muncă. Printre aceste condiţii se află, potrivit definiţiei de la art. 3 alin. (1) lit. f) pct. (ii) din Directivă, şi remuneraţia.

26. Astfel, conţinutul normativ al textului criticat - potrivit căruia salariul primit de salariatul temporar pentru fiecare misiune nu trebuie să fie inferior celui pe care îl primeşte salariatul utilizatorului care prestează aceeaşi muncă sau una similară cu cea a salariatului temporar - nu reprezintă altceva decât reglementarea principiului egalităţii de tratament referitoare la salarizare, ceea ce răspunde şi obiectivului Directivei 2008/104/CE, aşa cum este prevăzut la art. 2 al acesteia, şi anume asigurarea protecţiei lucrătorilor temporari şi îmbunătăţirea calităţii muncii prin agent de muncă temporară prin asigurarea aplicării principiului egalităţii de tratament, astfel cum este prevăzut la art. 5. Având în vederea acestea, Curtea nu poate reţine încălcarea art. 148 alin. (4) din Constituţie, potrivit căruia Parlamentul garantează ducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alin. (2), care instituie principiul aplicării prioritare a actelor obligatorii ale Uniunii Europene.

27. Pe de altă parte, Curtea observă că, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din directiva menţionată, prevederile acestei directive nu aduc atingere legislaţiei naţionale în ceea ce priveşte definiţiile remuneraţiei. Or, în ceea ce priveşte elementele contractului individual de muncă, legislaţia română se referă la “salariu”. Astfel, potrivit art. 10 din Codul muncii, “Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu”, iar potrivit art. 159 alin. (1) din acelaşi act normativ, “Salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă”. De altfel, şi Constituţia foloseşte noţiunea de “salariu” la art. 41 privind dreptul la muncă, iar, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, “salariul reprezintă o componentă a dreptului la muncă şi reprezintă contraprestaţia angajatorului în raport cu munca prestată de către angajat în baza unor raporturi de muncă”. (A se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010).

28. Aşadar, distincţia invocată de autorii obiecţiei între “salariu” şi “remuneraţie”, în materia egalităţii de tratament între lucrătorii temporari şi lucrătorii utilizatorilor, nu are relevanţă constituţională. De altfel, Directiva 2008/104/CE impune cerinţe minime de protecţie, recunoscând, la art. 9, dreptul statelor membre de a aplica sau de a adopta acte cu putere de lege sau acte administrative mai favorabile pentru lucrători.

29. Curtea observă că, în realitate, ceea ce se critică este faptul că această distincţie ar avea relevanţă - sub aspectul stabilirii bazei de calcul al impozitelor şi contribuţiilor datorate de agentul de muncă temporară - în cazul în care utilizatorul îşi desfăşoară activitatea în alt stat membru al Uniunii Europene, caz în care, în practică, s-a interpretat că sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la detaşare, inclusiv cea privind acordarea indemnizaţiei de detaşare. Autorii obiecţiei critică interpretarea conform căreia agenţii de muncă temporară ar fi obligaţi să plătească salariul la nivelul din întreprinderea utilizatoare din afara ţării, la care se adaugă cotizaţiile şi impozitele aferente şi suplimentar indemnizaţia de detaşare, ceea ce ar avea un impact social negativ. Cu privire la această critică, Curtea reţine, pe de-o parte, că, potrivit art. 160 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază (ca parte fixă), precum şi indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri (ca parte variabilă). Pe de altă parte, această critică vizează interpretarea legislaţiei române şi europene şi aplicarea acestora în situaţia în care utilizatorul desfăşoară activitatea în alt stat membru al Uniunii Europene, mai exact interpretarea şi aplicarea Legii nr. 344/2006 privind detaşarea salariaţilor în cadrul prestării de servicii transnaţionale şi a Directivei 96/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii. Or, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, aceasta nu are atribuţia de a interpreta normele europene pentru a clarifica sau stabili conţinutul acestora, întrucât această atribuţie revine Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Aceste aspecte reprezintă chestiuni de aplicare şi interpretare a legii, care nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, neţinând de constituţionalitatea textului criticat care instituie egalitatea de tratament referitoare la salariu între lucrătorii temporari şi lucrătorii utilizatorului.

30. Analizând criticile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 4 şi 5 referitoare la modificarea art. 145 alin. (2) din Codul muncii şi la completarea acestui articol cu alin. (4), critici raportate la art. 16 alin. (1) şi art. 44 alin. (1) din Constituţie, Curtea reţine că, potrivit art. 145 alin. (2) din Codul muncii, în forma actuală, “Durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabileşte în contactul individual de muncă, cu respectarea legii şi a contractelor colective aplicabile, şi se acordă proporţional cu activitatea prestată într-un an calendaristic.” Dispoziţiile art. 145 fac parte din titlul III (Timpul de muncă şi timpul de odihnă), capitolul III (Concediile), secţiunea 1 (Concediul de odihnă anual şi alte concedii ale salariaţilor) din Codul muncii şi reglementează durata minimă [20 de zile lucrătoare, potrivit alin. (1)] şi durata efectivă a concediului de odihnă.

Durata concediului de odihnă la care salariatul are dreptul constituie o clauză esenţială la încheierea contractului individual de muncă, potrivit art. 17 alin. (3) lit. i) din Codul muncii.

31. Curtea reţine că dispoziţiile criticate, care modifică art. 145 alin. (2) din Codul muncii, nu mai prevăd expressis verbis noţiunea de “proporţionalitate” a concediului de odihnă cu activitatea prestată, din motive de tehnică legislativă, deoarece aceste dispoziţii trebuie să se coreleze cu cele nou-introduse la alin. (4) l,La stabilirea duratei concediului de odihnă anual, perioadele de incapacitate temporară de muncă şi cele aferente concediului de maternitate, concediului de risc maternal şi concediului pentru îngrijirea copilului bolnav se consideră perioade de activitate prestată”] şi la alin. (6) [“Salariatul are dreptul la concediu de odihnă anual şi în situaţia în care incapacitatea temporară de muncă se menţine, în condiţiile legii, pe întreaga perioadă a anului calendaristic, angajatorul fiind obligat să acorde concediul de odihnă anual într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care acesta s-a aflat în concediu medical.”] Aşadar, prin completarea art. 145 cu alin. (6), legiuitorul a introdus obligaţia angajatorului de a acorda concediu de odihnă anual în situaţia în care incapacitatea temporară de muncă se menţine pe întreaga perioadă a anului calendaristic. Or, dacă s-ar fi menţinut noţiunea de “proporţionalitate” în alin. (1), aceste dispoziţii nu s-ar fi corelat cu cele ale alin. (6).

32. Prin urmare, şi după intrarea în vigoare a prevederilor criticate, durata concediului de odihnă se stabileşte în funcţie de activitatea prestată într-un an calendaristic, cu excepţiile prevăzute strict şi limitativ de lege. Dispoziţiile criticate nu conduc la eliminarea cerinţei proporţionalităţii concediului de odihnă cu activitatea prestată, astfel cum susţin autorii obiecţiei de neconstituţionalitate, ci principiul proporţionalităţii concediului de odihnă cu activitatea prestată - pro rata temporis - urmează să se aplice în continuare, iar perioadele de incapacitate temporară de muncă şi cele aferente concediului de maternitate, concediului de risc maternal şi concediului pentru îngrijirea copilului bolnav se consideră perioade de activitate prestată. Numai în cazurile în care incapacitatea temporară de muncă se menţine pe întreaga perioadă a anului calendaristic, concediul de odihnă se acordă într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care angajatul s-a aflat în concediu medical.

33. Modificarea legislativă criticată ţine cont de prevederile art. 7 alin. (1) din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 299 din 18 noiembrie 2003, potrivit cărora “Statele membre iau măsurile necesare pentru ca orice lucrător să beneficieze de un concediu anual plătit de cel puţin patru săptămâni în conformitate cu condiţiile de obţinere şi de acordare a concediilor prevăzute de legislaţiile şi practicile naţionale.” Potrivit jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene referitoare la interpretarea art. 7 din această directivă, statelor membre le este permis să prevadă că dreptul la concediul anual plătit acordat de dreptul naţional variază în funcţie de cauza absenţei lucrătorului din motive de sănătate, cu condiţia să fie întotdeauna mai mare sau egal cu perioada minimă de 4 săptămâni prevăzută la art. 7 din directivă. Acest articol trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei dispoziţii naţionale care prevede, în funcţie de cauza absenţei lucrătorului aflat în concediu medical, o perioadă de concediu anual plătit mai mare sau egală cu perioada minimă de 4 săptămâni garantată de această directivă (Hotărârea din 24 ianuarie 2012, pronunţată în Cauza C-282/10, Maribel Dominguez împotriva Centre informatique du Centre Ouest Atlantique şi Préfet de la région Centre, paragrafele 49 şi 50). Totodată, prin Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunţată în cauzele conexate C-350/06 şi C-520/06, Gerhard Schultz-Hoff împotriva Deutsche Rentenversicherung Bund şi Stringer şi alţii împotriva Her Majesty’s Revenue and Customs, s-a reţinut că finalitatea dreptului la concediul anual plătit este aceea de a-i permite lucrătorului să se odihnească şi să dispună de o perioadă de destindere şi de recreere. Astfel, această finalitate diferă de cea a dreptului la concediul medical, care se acordă lucrătorului pentru ca acesta să poată să se refacă după o boală (paragraful 25).

Aşadar, sub aspectul dreptului la concediul de odihnă, Directiva 2003/88/CE nu face nicio distincţie între lucrătorii care, În perioada de referinţă, sunt absenţi de la serviciu pentru că se află în concediu medical, de scurtă sau de lungă durată, şi cei care au lucrat efectiv în perioada menţionată (paragraful 40). Rezultă că un stat membru nu poate condiţiona dreptul la concediul anual plătit conferit chiar de Directiva 2003/88/CE tuturor lucrătorilor de obligaţia de a fi lucrat efectiv în perioada de referinţă stabilită de statul menţionat (paragraful 41).

34. Din analiza procesului legislativ al Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii reiese că, la data de 20 februarie 2014, Comisia Europeană a decis punerea în întârziere a României pentru transpunerea incorectă a Directivei 2003/88/CE privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, deoarece legislaţia naţională [şi anume art. 145 alin. (2) din Codul muncii, art. 5 alin. (1) şi (2) din Hotărârea Guvernului nr. 250/1992 privind concediul de odihnă şi alte concedii ale salariaţilor din administraţia publică, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 13 iunie 1995, art. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 29 ianuarie 2007, şi art. 23 din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de bază şi al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, precum şi unele măsuri de reglementare a drepturilor salariate şi a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 1 februarie 2008] ridică probleme de compatibilitate cu art. 7 din directiva menţionată.

35. Cu privire la critica referitoare la încălcarea art. 44 din Constituţie, prin diminuarea dreptului de proprietate al angajatorului, se reţine că aceasta este neîntemeiată, de vreme ce concediul de odihnă se acordă în continuare proporţional cu activitatea prestată, cu excepţia cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege, în care se instituie obligaţia de acordare a concediului de odihnă chiar dacă nu s-a prestat efectiv activitatea, şi anume cazurile de incapacitate temporară de muncă, concediu de maternitate, concediu de risc maternal şi concediu pentru îngrijirea copilului bolnav, perioade pe care legea le consideră perioade de activitate prestată, în vederea acordării concediului de odihnă. Aceste dispoziţii criticate au fost reglementate avându-se în vedere necesitatea transpunerii corecte a art. 7 din Directiva 2003/88/CE, astfel cum a fost interpretat prin jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

36. Referitor la critica privind încălcarea egalităţii în faţa legii, consacrată constituţional de art. 16 alin. (1), Curtea reţine că susţinerile autorilor obiecţiei de neconstituţionalitate, potrivit cărora, indiferent de perioada de muncă prestată în anul calendaristic anterior, angajaţii ar avea drept egal de concediu de odihnă sunt neîntemeiate. Faptul că angajaţii care prestează efectiv activitatea şi angajaţii care se află În incapacitate temporară de muncă, concediu de maternitate, concediu de risc maternal şi concediu pentru îngrijirea copilului bolnav beneficiază de acelaşi tratament juridic (acordarea concediului de odihnă) nu constituie o discriminare care să conducă la încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, dispoziţiile criticate fiind reglementate cu scopul de a respecta dreptul la concediu de odihnă şi pentru persoanele care s-au aflat în concediu medical, având în vedere finalitatea diferită a concediului medical şi a concediului de odihnă şi ţinând cont de art. 7 din Directiva 2003/88/CE, astfel cum a fost interpretat prin jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

37. Având în vedere toate acestea, Curtea reţine că prevederile art. I pct. 3 cu referire la art. 92 alin. (3) şi (4), art. I pct. 4 cu referire la art. 145 alin. (2) şi art. I pct. 5 cu referire la art. 145 alin. (4) din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii nu contravin dispoziţiilor invocate din Legea fundamentală.

38. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate şi constată că dispoziţiile art. I pct. 3 cu referire la art. 92 alin. (3) şi (4), art. I pct. 4 cu referire la art. 145 alin. (2) şi art. I pct. 5 cu referire la art. 145 alin. (4) din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 decembrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind acordarea prestaţiilor sub forma biletelor de tratament balnear, pentru anul 2015, prin sistemul organizat şi administrat de Casa Naţională de Pensii Publice

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 124 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Prezenta hotărâre are ca obiect de reglementare regulile de stabilire a numărului biletelor de tratament balnear pentru anul 2015 şi modul de acordare, distribuire şi de decontare a acestora.

Art. 2. - În unităţile de tratament balnear, proprietate a Casei Naţionale de Pensii Publice, este asigurat pentru anul 2015 un număr maxim de 59.641 de locuri la tratament balnear, repartizate pe maximum 19 serii de trimitere.

Art. 3. - La numărul de locuri prevăzut la art. 2 se adaugă, până la nivelul sumelor prevăzute cu această destinaţie în bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2015, numărul de locuri la tratament balnear contractat cu alţi operatori economici interesaţi, număr care se va stabili după atribuirea contractelor, în funcţie de preţurile ofertate pe bilet,

Art. 4. - Numărul biletelor de tratament balnear care se acordă gratuit categoriilor de persoane beneficiare ale prevederilor unor legi speciale, cu caracter reparatoriu, se stabileşte prin aplicarea unei cote de maximum 15% din totalul numărului de bilete, rezultat în conformitate cu prevederile art. 2 şi 3.

Art. 5. - În perioada unui an calendaristic, persoana îndreptăţită poate beneficia de un singur bilet de tratament.

Art. 6. - Pot beneficia de tratament balnear, în condiţiile legii, persoanele care au calitatea de:

a) pensionar al sistemului public de pensii;

b) asigurat al sistemului public de pensii;

c) beneficiar al prevederilor unor legi speciale, care reglementează dreptul la bilete de tratament balnear.

Art. 7. - (1) Distribuirea biletelor de tratament balnear se face de către Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii.

(2) Decontarea costurilor biletelor de tratament balnear se face de către Casa Naţională de Pensii Publice, din fondurile aprobate prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2015 nr. 187/2014, la capitolul “Asigurări şi asistenţă socială”, titlul “Asistenţă socială”, alineatul “Ajutoare sociale în natură”, către prestatorii de servicii, potrivit legii.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

p. Viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne,

Ilie Botoş,

secretar de stat

Ministrul apărării naţionale,

Mircea Duşa

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Rovana Plumb

Ministrul delegat pentru dialog social,

Liviu-Marian Pop

Prim-adiunctul directorului Serviciului Român de Informaţii,

Florian Coldea

Ministrul finanţelor publice,

Darius-Bogdan Vâlcov

 

Bucureşti, 28 ianuarie 2015.

Nr. 54.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind acordarea unor ajutoare de urgenţă

În temeiul prevederilor art. 108 din Constituţia României, republicată, şi ale art. 28 alin. (1) din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă acordarea unor ajutoare de urgenţă în valoare totală de 1.346.650 lei din creditele bugetare aprobate cu această destinaţie în bugetul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice pe anul 2015, pentru sprijinirea unui număr total de 533 de familii şi persoane singure, potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre, aflate în situaţii de necesitate cauzate de inundaţii, fenomene hidrometeorologice periculoase, alunecări de teren, incendii, stare gravă de sănătate ori alte cauze care pot conduce la riscul de excluziune socială.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Rovana Plumb

Ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Nicolae-Liviu Dragnea

Ministrul finanţelor publice,

Darius-Bogdan Vălcov

 

Bucureşti, 28 ianuarie 2015.

Nr. 55.

 

ANEXĂ

 

Nr. crt.

Numele şi prenumele

Adresa

Judeţul

Suma

- lei -

0

1

2

3

4

1

Amagde Elisabeta

comuna Balcani, satul Frumoasa

Bacău

3.500

2

Apetrei Dinuţa

municipiul Bacău. str. Energiei nr. 33, bl. 33, sc. A, ap. 19

Bacău

15.000

3

Căldăraru Vasile

comuna Izvorul Berheciului, satul Izvorul Berheciului

Bacău

3.000

4

Ciocan Liliana

municipiul Bacău, str. Mihai Viteazu, bl. 3, sc. A, ap. 25

Bacău

4.000

5

Ciubotarii Mariana

comuna Căiuţi, sat Plopeni

Bacău

3.000

6

Crihan Rodica

municipiul Bacău, str. Bucegi nr. 129, bl. 129, sc. B, ap. 17

Bacău

3.000

7

David Margareta

municipiul Bacău, str. Republicii, bl. 74, sc. E, ap. 15

Bacău

10.000

8

Druţu Ionela

municipiul Moineşti, str. George Coşbuc nr. 41

Bacău

4.000

9

Enciu Catinca

comuna Blăgeşti, satul Valea lui Ion

Bacău

3.000

10

Gavrilă Alina

municipiul Bacău, str. 9 Mai nr. 38, bl. 38, sc. A, ap. 12

Bacău

3.000

11

Hanus Lăcrămioara

municipiul Bacău, str. Ştefan cel Mare, bl. 13, sc. A, ap. 25

Bacău

15.000

12

Iordache Laura

municipiul Bacău, str. Republicii nr. 84, bl. 84, sc. A, ap. 1

Bacău

3.000

13

Lovin Nina

comuna Coloneşti, satul Valea Mare

Bacău

3.000

14

Manciu Marian

municipiul Bacău, str. Stadionului nr. 3, bl. 3, sc. A, ap. 97

Bacău

3.500

15

Mireanu Viorica

comuna Măgireşti, satul Şesuri

Bacău

2.500

16

Moroşanu Ionel

comuna Măgura, satul Dealu Mare

Bacău

4.000

17

Neagu Ioana Silvia

comuna Podu Turcului, satul Podu Turcului

Bacău

3.000

18

Păduraru Luminiţa

municipiul Bacău, str. 22 Decembrie, bl. 32, sc. B, ap. 8

Bacău

3.000

19

Păun Tone

comuna Parava, satul Rădoaia

Bacău

3.000

20

Sandu Maria

municipiul Bacău, str. Bucium nr. 4, bl. 4, sc. A, ap. 11

Bacău

3.000

21

Văsioiu Dorina

comuna Coţofăneşti, satul Borşani

Bacău

3.500

22

Holban Mihai

municipiul Bacău, str. G. Bacovia nr. 1

Bacău

2.000

23

Iancu Constantin

comuna Bereşti Tazlău, satul Tescani

Bacău

3.500

24

Iacob Viorel Remus

municipiul Oradea, bd. Dacia nr. 34, bl. U55, ap. 26

Bihor

4.000

25

Bălan Aluniţa Rada

municipiul Bistriţa, str. Avram Iancu nr. 16, sc. B, ap. 30

Bistriţa-Năsăud

15.000

26

Cojoc Ioana

comuna Şieuţ, satul Lunca nr. 74

Bistriţa-Năsăud

1.200

27

Ababe Vasile Dorin

comuna Hăneşti, str. Principală

Botoşani

500

28

Ailoaiei-Iordache Dorina-Georgeta

comuna Hăneşti, str. Principală nr. 28

Botoşani

700

29

Amarandei Ion

municipiul Dorohoi, Aleea Victoriei nr. 3, bl. D20, ap. 30

Botoşani

3.500

30

Apopei Mihaiţă

comuna Hăneşti

Botoşani

700

31

Avram Romică

comuna Corni

Botoşani

1.500

32

Băetu Laurenţiu

municipiul Botoşani, str. Adrian Adamiu nr. 10, sc. A, ap. 14

Botoşani

2.000

33

Barbălată Dinu Constantin

comuna Vârfu Câmpului, satul Ionăşeni

Botoşani

1.000

34

Beldiman Ortansa

comuna Hăneşti

Botoşani

300

35

Brînzei Carmen

municipiul Dorohoi, str. Cuparencu nr. 1

Botoşani

3.000

36

Brumăraş Luminiţa

municipiul Botoşani, str. Mihail Kogălniceanu nr. 24, sc. A, ap. 15

Botoşani

3.000

37

Căruntu Florina

comuna Dângeni, satul Iacobeni, str. Principală nr. 126

Botoşani

3.000

38

Chirilă Daniel-Mihai

comuna Hăneşti, str. Tâmplarului nr. 1

Botoşani

500

39

Cloşca Marian

comuna Dângeni, satul Hulub

Botoşani

500

40

Cojocaru Gheorghe

comuna Hăneşti, str. Principală nr. 5

Botoşani

500

41

Constantin Cornelia

municipiul Botoşani, bd. George Enescu nr. 36, sc. B, ap. 6

Botoşani

2.500

42

Cotos Elena Marilena

municipiul Dorohoi, str. Ştefan Airinei nr. 26, sc. B, ap. 14

Botoşani

2.500

43

Cremanuta Mihai

oraşul Flămânzi

Botoşani

2.000

44

Dragu Cristinel Vasile

comuna Cristeşti, satul Cristeşti

Botoşani

3.000

45

Dumitriu Gheorghe

comuna Hăneşti, str. Principală nr. 22

Botoşani

300

46

Făină Gabriel Marian

comuna Hăneşti

Botoşani

1.000

47

Făină Gheorghe

comuna Hăneşti

Botoşani

500

48

Ferari Georgeta

comuna Hăneşti

Botoşani

300

49

Fulga Florentina

municipiul Dorohoi, str. CD. Gherea nr. 112A, sc. B

Botoşani

3.000

 

50

Hăilă Mihai

comuna Corni, satul Corni

Botoşani

2.000

51

Hălăucă Maria

comuna Hăneşti, str. Principală nr. 9

Botoşani

300

52

Hangan Nicoleta

municipiul Dorohoi, Aleea Amurgului nr. 4, et. 3, ap. 16

Botoşani

3.000

53

Hogeag Eleonora

comuna Hăneşti

Botoşani

300

54

Ilie Ioana

comuna Hăneşti, str. Principală nr. 10

Botoşani

400

55

Iordache Silvia

comuna Hăneşti, str. Principală nr. 26

Botoşani

500

56

Ispir Gabi

municipiul Botoşani, str. Independenţei nr. 11, sc. D, ap. 2

Botoşani

2.500

57

Jacota Elena

municipiul Dorohoi, Bd. Victoriei nr. 2r bl A2, et. 4, ap. 15

Botoşani

2.000

58

Lazăr Clara

comuna Dângeni

Botoşani

1.000

59

Leonte Gabriel

municipiul Dorohoi, Bd. Victoriei nr. 40, bl. C1, ap. 9

Botoşani

2.500

60

Lupan Dorel

municipiul Botoşani, Aleea Crizantemelor nr. 3, bl. K 39, sc. A, ap. 30

Botoşani

2.500

61

Lupu Costache

comuna Hăneşti

Botoşani

350

62

Melinceanu Ioan

comuna Hăneşti

Botoşani

500

63

Mocanu Nicoleta

municipiul Botoşani, str. Tulbureni nr. 8

Botoşani

3.000

64

Murgu Teofil Augustin

municipiul Dorohoi, Aleea Amurgului nr. 12, sc. A, ap. 7, et. 1 (domiciliul legal); Aleea Păcii nr. 6, et. 1 (domiciliul În fapt)

Botoşani

3.000

65

Nedelea Gheorghiţă

comuna Hăneşti, str. Lăptăriei nr. 3

Botoşani

400

66

Negru Maria

comuna Hăneşti

Botoşani

1.700

67

Negru Stelian

comuna Hăneşti

Botoşani

300

68

Pădurariu Elena

comuna Hăneşti, str. Tâmplarului nr. 3

Botoşani

500

69

Patache Corneliu

municipiul Botoşani, str. Tudor Vladimirescu bl. F12, sc. A, ap. 9

Botoşani

500

70

Popovici Maria

comuna Hăneşti

Botoşani

300

71

Rotariu Costache

comuna Româneşti, satul Dămideni

Botoşani

1.000

72

Salvari Cristinel Florin

municipiul Botoşani, str. Virnav nr. 36, sc. B, ap. 3

Botoşani

3.000

73

Simionică Paraschiva

comuna Nicşeni, satul Dorobanţi

Botoşani

1.700

74

Sîsîiac Cristina

municipiul Dorohoi, Aleea Mărului nr. 3, bl. D17, ap. 19

Botoşani

3.000

75

Spiridon Măricel

comuna Hănesti

Botoşani

300

76

Ştefan Gheorghe

comuna Hănesti

Botoşani

1.500

77

Ştefan Măricel

comuna Hănesti

Botoşani

2.000

78

Sună Maria-Ionela

comuna Hănesti

Botoşani

800

79

Tabarcea Ionel

comuna Hănesti, str. Principală nr. 34

Botoşani

500

80

Turiceac Petru

municipiul Dorohoi, str. Zimbrului nr. 5

Botoşani

3.000

81

Ungureanu Mihai

comuna Hănesti

Botoşani

300

82

Vacariu Liviu Vasile

municipiul Botoşani, Aleea Griviţa nr. 17, sc. A, ap. 7

Botoşani

2.500

83

Vacariu Saveta

comuna Viişoara Mică

Botoşani

2.000

84

Viziteu Daniela

municipiul Dorohoi, str. Căpitan Rădulescu nr. 10

Botoşani

2.500

85

Viziteu Gheorghe

municipiul Dorohoi, str. Venus nr. 6

Botoşani

2.000

86

Zahariuc Marian

comuna Hănesti, str. Principală

Botoşani

300

87

Zaiti Mihaela Loredana

municipiul Dorohoi, Aleea Mărului nr. 3, bl. D17, ap. 2

Botoşani

1.500

88

Manciu Cătălina Anca

municipiul Braşov, str. Ciceu nr. 5, bl. 32, sc. A, ap, 2

Braşov

1.000

89

Neghină Costel Viorel

municipiul Codlea, str. Chimiştilor nr. 2, bl, 2, ap. 9

Braşov

5.000

90

Adamache Mihai

comuna Verneşti, satul Nişcov

Buzău

1.000

91

Adamache Smaranda

comuna Verneşti, satul Nişcov

Buzău

1.000

92

Albu Georgeta

comuna Chiliile, satul Creveleşti

Buzău

1.000

93

Alexandrescu Anişoara

comuna Beceni, satul Beceni nr. 158

Buzău

1.000

94

Andrei Marinela

comuna Verneşti, satul Cândeşti

Buzău

1.000

95

Andrei Sava

municipiul Râmnicu Sărat, str. 9 Mai nr. 7

Buzău

500

96

Anghel Vasile

comuna Verneşti, satul Cândeşti

Buzău

800

97

Bacanu Violeta

comuna Verneşti, satul Cândeşti

Buzău

800

98

Bălan Iulian

comuna Chiliile, satul Glodu Petcari

Buzău

1.000

99

Balota Dumitru

comuna Verneşti, satul Cândeşti

Buzău

1.000

 

100

Barbu Nicolae

comuna Verneşti, satul Verneşti

Buzău

1.000

101

Budeanu Florica

comuna Verneşti, satul Verneşti

Buzău

1.000

102

Budui Victoria

comuna Berea, satul Răteşti, str. Cojanu nr. 136

Buzău

5.000

103

Ciochinică Ion

comuna Chiliile, satul Chiliile

Buzău

1.000

104

Cismaru Viorica

municipiul Râmnicu Sărat, str. Câineni nr. 22

Buzău

1.000

105

Cojanu Elena

comuna Bisoca, satul Lopătăreasa nr. 97

Buzău

2.000

106

Constantin Sorin Nicuşor

municipiul Râmnicu Sărat, str. Costieni, bl. 7B, et. 3, ap. 16

Buzău

2.000

107

David Dumitru

comuna Verneşti, satul Verneşti

Buzău

1.000

108

Dedu Pompilia

comuna Verneşti, satul Zoreşti

Buzău

1.000

109

Dinu Aida Mara

comuna Verneşti, satul Verneşti

Buzău

1.000

110

Dinu George Alexandru

comuna Verneşti, satul Verneşti

Buzău

2.000

111

Dobre Maria

municipiul Buzău, cartierul Broşteni, bl. P1, et. 1, ap. 7

Buzău

1.000

112

Dobre Petre

comuna Chiliile, satul Creveleşti

Buzău

1.000

113

Dobrin Florin

comuna Cernăteşti, satul Cernăteşti

Buzău

2.000

114

Dobrişan Viorel

comuna Verneşti, satul Nişcov

Buzău

1.000

115

Dragnea Aurelia

comuna Scutelnici, satul Scutelnici

Buzău

500

116

Frunză Elena Magdalena

comuna Movila Banului, satul Movila Banului

Buzău

2.000

117

Găzdaru Alina Liliana

comuna Largu, satul Largu, str. Păcii nr. 6

Buzău

500

118

Ghiveci Gheorghe

comuna Verneşti, satul Nişcov

Buzău

1.000

119

Hulduban Lică

comuna Verneşti, satul Zoreşti

Buzău

1.000

120

Ispas Florin

comuna Verneşti, satul Cândeşti

Buzău

800

121

Ispas Rita

comuna Verneşti, satul Cândeşti

Buzău

800

122

Jilavu Florica

comuna Chiliile, satul Trestioara

Buzău

1.000

123

Lete Mihaela Adriana

comuna Verneşti, satul Zoreşti

Buzău

1.000

124

Lopată Maria

comuna Chiliile, satul Chiliile

Buzău

1.000

125

Mantea Elena

municipiul Buzău, str. Caraiman bl. B4, et. 3, ap. 14

Buzău

300

126

Marinoiu Georgeta

comuna Verneşti, satul Cândeşti

Buzău

1.000

127

Melu Ion

comuna Verneşti, satul Mierea

Buzău

1.500

128

Melu Mana

comuna Verneşti, satul Mierea

Buzău

1.500

129

Mihăescu Dumitru

comuna Bălăceanu, satul Bălăceanu

Buzău

1.000

130

Mocanu Ioana

municipiul Buzău, cartierul Dorobanţi 1, bl. 6D, et. 4, ap. 20

Buzău

1.000

131

Nan Neculai

comuna Gherăseni, satul Gherăseni

Buzău

1.000

132

Năstase Hari

comuna Verneşti, satul Cândeşti

Buzău

1.000

133

Năstase Vasile

comuna Verneşti, satul Cândeşti

Buzău

2.000

134

Negrei Mariana Irina

comuna Verneşti, satul Cândeşti

Buzău

800

135

Nica Mana

comuna Verneşti, satul Cândeşti

Buzău

800

136

Niculescu Marioara

comuna Verneşti, satul Verneşti

Buzău

1.000

137

Panait Maria

municipiul Buzău, cartierul Micro XIV, bl. 29A, ap. 9

Buzău

1.000

138

Păpălici Eugenia

municipiul Râmnicu Sărat, str. Pieţei bl. 16F, et. 3, ap. 14

Buzău

1.000

139

Papuc Gabriela Mihaela

comuna Cochirleanca, satul Boboc

Buzău

2.000

140

Păscociu Daniel

comuna Verneşti, satul Verneşti

Buzău

1.000

141

Patache Lucreţia Doina

comuna Verneşti, satul Zoreşti

Buzău

1.000

142

Pirpiliu Geoe Emanuel

comuna Verneşti, satul Cândeşti

Buzău

800

143

Poncea Lucica

comuna Gherăseni, str. George Sava nr. 727

Buzău

1.000

144

Popa Georgeta

municipiul Buzău, str. Frăsinet bl. F6, sc. A, et. 4, ap. 14

Buzău

1.500

145

Preda Mieluţa

comuna Verneşti, satul Cândeşti

Buzău

1.000

146

Puiu Dumitra

municipiul Râmnicu Sărat, str. Costieni nr. 56A

Buzău

1.000

147

Radu Cornel

municipiul Râmnicu Sărat, str. Albinelor nr. 7

Buzău

500

148

Răduţă Radu

comuna Chiliile, satul Chiliile

Buzău

1.000

149

Ristea Ion

comuna Verneşti, satul Verneşti

Buzău

1.000

 

150

Stoica Iordache

municipiul Râmnicu Sărat, str. Domireşti nr. 3

Buzău

1.500

151

Terente Constantin

comuna Chiliile, satul Chiliile

Buzău

1.000

152

Toma Veta

comuna Verneşti, satul Cândeşti

Buzău

1.500

153

Trifan Robică

comuna Verneşti, satul Săsenii Vechi

Buzău

1.000

154

Tufan Elena

comuna Verneşti, satul Cândeşti

Buzău

1.000

155

Tureac Aurica

comuna Verneşti, satul Verneşti

Buzău

1.000

156

Ungureanu Angelica

comuna Vintilă Vodă, satul Vintilă Vodă

Buzău

3.000

157

Văcaru Ion

comuna Verneşti, satul Verneşti

Buzău

1.000

158

Vasile Ruxandra

comuna Chiliile, satul Chiliile

Buzău

3.000

159

Vergu Costel

comuna Verneşti, satul Mierea

Buzău

1.500

160

Zahanagiu Nicolae

comuna Verneşti, satul Cândeşti

Buzău

800

161

Zahanagiu St. Nicolae

comuna Verneşti, satul Cândeşti

Buzău

800

162

Zăvoianu Constanţa

comuna Vintilă Vodă, satul Sârbeşti

Buzău

1.000

163

Bunea Maria

oraşul Budeşti, str. Constructorilor nr. 17

Călăraşi

500

164

Docea Constantina

comuna Fundeni, str. Freziei nr. 5

Călăraşi

500

165

Niţu Costin Viorel

municipiul Călăraşi, str. Zăvoiului nr. 4, bl. E13, sc. C, ap. 19

Călăraşi

5.000

166

Nuţu Irina Georgiana

municipiul Călăraşi, str. Cornişei nr. 32, bl. C22, sc. 1, ap. 17

Călăraşi

500

167

Ştefan Rodica

comuna Fundeni, str. Bucureşti nr. 75

Călăraşi

500

168

Daravoina Ana

municipiul Caransebeş, Calea Severinului nr. 92A

Caraş-Severin

4.000

169

Crăciun Stelica

municipiul Reşiţa, Calea Caransebeşului, bl. 7 A, sc. 1, ap. 8

Caraş-Severin

2.000

170

Enescu Georgiana Alice

municipiul Constanţa, bd. Ferdinand nr. 87, bl. A4, sc. A, ap. 11

Constanţa

5.000

171

Idiţa Maria

comuna Chirnogeni, satul Credinţa, str. Dreptăţii nr. 14

Constanţa

4.000

172

Popa Nicolae Sebastian

municipiul Mangalia, Bd. 1 Decembrie 1918 nr. 34, bl. 11, sc. B, ap. 9

Constanţa

4.000

173

Şapartoc Cristian Laurenţiu

oraşul Murfatlar, Calea Bucureşti nr. 1D (domiciliul legal); municipiul Constanţa, str. Hatman Arbore nr. 10 (fără forme legale)

Constanţa

5.000

174

Stafie Ion

comuna Adamclisi, str. Jan Dinu nr. 28

Constanţa

7.000

175

Tudor Paraschiva

comuna Gârliciu, str. Gheorghe Doja nr. 11

Constanţa

4.500

176

Adam Lucia-Constantina

municipiul Târgovişte, str. Ialomiţei nr. 17

Dâmboviţa

1.500

177

Barbu Domnica

comuna Gura Ocniţei, str. Cămine nr. 4

Dâmboviţa

2.000

178

Breazu Liliana

comuna Gura Ocniţei, str. Capul Plaiului nr. 59

Dâmboviţa

1.200

179

Catinca Remus

comuna Măneşti, satul Drăgăeşti-Pământeni nr. 66

Dâmboviţa

2.000

180

Crăciun Maria

municipiul Târgovişte, str. Radu Popescu nr. 29, sc. A, ap. 2

Dâmboviţa

1.500

181

Dincă Elena

comuna Gura Ocniţei, str. Capul Plaiului nr. 22

Dâmboviţa

800

182

Dragomir Niculina Nicoleta

comuna Gura Ocniţei, str. Capul Plaiului nr. 25

Dâmboviţa

800

183

Dumitrache Ion

comuna Gura Ocniţei

Dâmboviţa

1.000

184

Duţan Daniela

comuna Gura Ocniţei, str. Capul Plaiului nr. 12

Dâmboviţa

800

185

Duţan Iulian

comuna Gura Ocniţei, str. Capul Plaiului nr. 13

Dâmboviţa

800

186

Duţan Mariana

comuna Gura Ocniţei, str. Capul Plaiului nr. 11

Dâmboviţa

800

187

Duţan Rita Georgiana

comuna Gura Ocniţei, str. Capul Plaiului nr. 28

Dâmboviţa

1.500

188

Duţan Vasile

comuna Gura Ocniţei, Calea Târgoviştei nr. 84

Dâmboviţa

1.500

189

Duţu Serghe

comuna Valea Lungă, str. Valea Mare nr. 72

Dâmboviţa

5.000

190

Faur Andreea

comuna Gura Ocniţei, str. Capul Plaiului nr. 16

Dâmboviţa

1.000

191

Faur Elisabeta

comuna Gura Ocniţei

Dâmboviţa

500

192

Faur Gheorghe

comuna Gura Ocniţei, str. Capul Plaiului nr. 3

Dâmboviţa

1.000

193

Faur Viorel

comuna Gura Ocniţei, str. Capul Plaiului nr. 37

Dâmboviţa

800

194

Florescu Vasile

comuna Gura Ocniţei, str. Capul Plaiului nr. 17

Dâmboviţa

800

195

Georgescu Emilia

oraşul Titu, str. I.C. Visarion nr. 21, bl. 12, sc. B, ap. 5

Dâmboviţa

1.500

196

Gheorghe Steliana

municipiul Târgovişte, str. Poet Grigore Alexandrescu nr. 1, bl. E6, ap. 18

Dâmboviţa

5.000

197

Gheorghe Constantin

comuna Finta, satul Gheboaia

Dâmboviţa

500

198

Gheorghe Aurica

comuna Finta, satul Gheboaia

Dâmboviţa

200

199

Gociu Marian

comuna Gura Ocniţei, str. Stadion nr. 33

Dâmboviţa

1.000

 

200

Grigore Ioana

comuna Gura Ocniţei, str. Cămine nr. 12

Dâmboviţa

2.500

201

Grigore V. Ioana

comuna Gura Ocniţei, str. Cămine nr. 12

Dâmboviţa

800

202

Grigore Monica

comuna Gura Ocniţei, str. Stadion nr. 70

Dâmboviţa

800

203

Gruia Gheorghiţa

comuna Gura Ocniţei, str. Capul Plaiului nr. 26

Dâmboviţa

800

204

Gruia Mihaela Adela

comuna Gura Ocniţei, str. Capul Plaiului nr. 10

Dâmboviţa

1.500

205

Iamandi Ionela

comuna Costeştii din Vale, str. Cavalerilor nr. 54

Dâmboviţa

8.000

206

Lungu Cezar

comuna Gura Ocniţei, str. Capul Plaiului nr. 37

Dâmboviţa

1.200

207

Lupu Cornelia

comuna Gura Ocniţei, str. Capul Plaiului nr. 47

Dâmboviţa

800

208

Maradin Nicoleta Monica

comuna Potlogi, str. Ioan Dobrescu nr. 181

Dâmboviţa

800

209

Micuţă Ion

comuna Gura Ocniţei, str. Capul Plaiului nr. 38

Dâmboviţa

800

210

Mocanu Elena

comuna Gura Ocniţei, satul Săcuieni, str. Morii nr. 69

Dâmboviţa

2.000

211

Neagu Viorica

comuna Gura Ocniţei, str. Capul Plaiului nr. 22

Dâmboviţa

1.500

212

Niculescu Maria

municipiul Târgovişte, str. Liniştei nr. 5

Dâmboviţa

5.000

213

Nistor Nicolae

comuna Răcari, satul Colacu nr. 394A

Dâmboviţa

5.000

214

Rădoi Ana

municipiul Târgovişte, str. G-ral. I. E .Florescu nr. 20, bl. 8, ap. 48

Dâmboviţa

1.000

215

Radu Mariana

comuna Bucşani, satul Bucşani

Dâmboviţa

1.000

216

Radu Paulina

comuna Măneşti, satul Drăgăeşti-Pământeni

Dâmboviţa

1.000

217

Răducanu Magdalena

comuna Gura Ocniţei, str. Capul Plaiului nr. 33

Dâmboviţa

1.500

218

Rogojină Ioana

municipiul Târgovişte, str. Luceafărului nr. 3A, bl. 45A, ap. 11

Dâmboviţa

17.000

219

Sitaru Petre

comuna Gura Ocniţei, str. Prof. Dumitrescu nr. 7

Dâmboviţa

1.500

220

Soare Steliana

municipiul Târgovişte, bd. Mircea cel Bătrân nr. 7, bl. A4H, ap. 18

Dâmboviţa

10.000

221

Stan Iustina

comuna Gura Ocniţei, str. Cămine nr. 20

Dâmboviţa

1.000

222

Stan Viorica

comuna Gura Ocniţei, satul Ochiuri nr. 67

Dâmboviţa

1.000

223

Ştefan Virgin ia

municipiul Târgovişte, str. Ciocârliei nr. 15

Dâmboviţa

500

224

Tăbârcă Aurelia Cristina

comuna Doiceşti nr. 41, bl. 13, sc. A1, ap. 2

Dâmboviţa

10.000

225

Tudor Dorina

comuna Gura Ocniţei, str. Capul Plaiului nr. 75

Dâmboviţa

800

226

Tudor Ioana Georgeta

comuna Gura Ocniţei, str. Capul Plaiului nr. 29

Dâmboviţa

800

227

Vameşu Elena

comuna Poiana nr. 884

Dâmboviţa

10.000

228

Vătăşelu Mariana

comuna Gura Ocniţei, str. Capul Plaiului nr. 35

Dâmboviţa

1.000

229

Zodiaşu Catinca

comuna Gura Ocniţei, str. Calea Târgoviştei nr. 141

Dâmboviţa

2.500

230

Zodiaşu Feldioara Ioana

comuna Gura Ocniţei, str. Cămine nr. 12

Dâmboviţa

800

231

Furcoi Tinca

municipiul Galaţi, str. Siderurgiştilor nr. 30, bl. SD4A, sc. 2, ap. 25

Galaţi

800

232

Vişan Viorica Elena

municipiul Tecuci, str. Feroviarilor nr. 46 (domiciliul legal); comuna Umbrăreşti (fără forme legale)

Galaţi

800

233

Creţu Nina

municipiul Giurgiu, str. Acad. Miron Nicolescu, bl. 80 Gars., sc. C, ap. 42

Giurgiu

1.000

234

Constantin Anca

municipiul Giurgiu, str. Oborului nr. 13

Giurgiu

1.000

235

Ţaga Ionuţ Marius

municipiul Giurgiu, str. Tineretului, bl. 106, sc. A, ap. 15

Giurgiu

1.500

236

Vidan Marioara

comuna Ghimpaţi, str. Sălcioara nr. 12

Giurgiu

18.000

237

Ceauşescu Ion

oraşul Novaci, str. Valea Gilortului nr. 235

Gorj

500

238

Ciortea Elena

oraşul Novaci, str. Valea Gilortului nr. 263

Gorj

800

239

Cîrstea Maria

municipiul Târgu Jiu, str. Cartier Drăgoieni nr. 138

Gorj

400

240

Cristescu Elisabeta Claudia

municipiul Târgu Jiu, str. lazului nr. 63, bl. 4, sc. 1, ap. 6

Gorj

1.500

241

Dan Ilie

comuna Polovragi, satul Polovragi

Gorj

1.000

242

Gican George Cristian

comuna Slivileşti, satul Tehomir nr. 225

Gorj

1.500

243

Greuruş Marcel

comuna Polovragi, satul Polovragi

Gorj

1.000

244

Lăcătuşii Eugenia

comuna Polovragi

Gorj

1.000

245

Linguraru Gheorghe

comuna Polovragi, satul Polovragi

Gorj

1.000

246

Majlat Iren-Ibolya

oraşul Novaci, str. Valea Gilortului nr. 305

Gorj

1.000

247

Mihalache Maria Florentina

municipiul Târgu Jiu, str. Minerilor nr. 17, bl. 17, sc. 1, ap. 20

Gorj

1.000

248

Opricescu Gheorghe

comuna Polovragi, satul Racoviţa nr. 241

Gorj

1.000

249

Pătroi Ion

comuna Polovragi, satul Racoviţa nr. 238

Gorj

1.000

 

250

Prundaru Mioara

comuna Polovragi, satul Polovragi nr. 979F

Gorj

2.500

251

Şchiopu Anişoara

comuna Polovragi, satul Polovragi nr. 990A

Gorj

2.500

252

Şchiopu Ion

comuna Polovragi, satul Polovragi

Gorj

1.000

253

Şchiopu Maria Zinica

comuna Polovragi, satul Polovragi

Gorj

2.500

254

Farkas Borbala

municipiul Miercurea Ciuc, Aleea Copiilor nr. 7, ap. 38

Harghita

3.000

255

Bota Maria

oraşul Călan, str. G. Coşbuc nr. 1, ap. 5

Hunedoara

1.000

256

Radu Adriana Raluca

municipiul Deva, str. Mihai Eminescu. bl. 19, sc. B, ap. 16

Hunedoara

1.500

257

Rad Zanfira

municipiul Deva, Aleea Pescarilor, bl. K4, sc. 1, ap. 3

Hunedoara

700

258

Paradiczo Laszlo

oraşul Aninoasa, str. Vulculeşti, bl. D, sc. 1, ap. 1

Hunedoara

1.000

259

Muntean Alina Violeta

municipiul Deva, str. Zăvoi, bl. 3, sc. 1, ap. 8

Hunedoara

2.000

260

Matei Irina

municipiul Deva, str. Hărăului nr. 40, ap. 12

Hunedoara

1.500

261

Lup Nadia

oraşul Aninoasa, str. Văleni nr. 148

Hunedoara

500

262

Gogan Paul Ştefan

oraşul Călan, str. Mihai Eminescu, bl. 3, sc. D, et. 2. ap. 36

Hunedoara

2.000

263

Ghenescu Silviu

comuna Pricaz nr. 248A

Hunedoara

3.000

264

Drăguţa Adriana Livia

oraşul Aninoasa, str. Bucureşti nr. 2, ap. 1

Hunedoara

1.000

265

Constantin Petruţa

comuna Perieţi, str. Ialomiţei nr. 122

Ialomiţa

5.000

266

Ion Gheorghe

comuna Făcăeni, str. Privighetorii nr. 22

Ialomiţa

1.500

267

Săndulache Petre

municipiul Slobozia, str. Crişan nr. 31A

Ialomiţa

3.000

268

Boboacă Aurel

comuna Lungani, satul Crucea

Iaşi

3.000

269

Buluc Cristina

comuna Moţca, satul Boureni

Iaşi

4.000

270

Bunduc Aglaia

comuna Andrieşeni, satul Fântânele

Iaşi

5.000

271

Florea Tudorel Vasile

comuna Ţibana, satul Poiana Mănăstirii

Iaşi

1.000

272

Ocrain Adriana

comuna Lungani, satul Lungani

Iaşi

3.500

273

Radu Cristina

comuna Mironeasa, satul Mironeasa

Iaşi

1.500

274

Scriminţi Aspazia

comuna Andrieşeni, satul Glăvăneşti

Iaşi

3.000

275

Tănasă Mariana

comuna Mironeasa nr. 152

Iaşi

1.500

276

Totoiu Florinel

comuna Lungani, satul Crucea

Iaşi

5.000

277

Anghelina Maricica

oraşul Otopeni, str. Odăii nr. 22, sc. A, ap. 4

Ilfov

10.000

278

Balaban Dorina

oraşul Voluntari, str. Cernavodă nr. 21

Ilfov

5.000

279

Balabeş Dobre

comuna Ciolpani, satul Piscu, str. Bisericii nr. 29

Ilfov

5.000

280

Caraba Elena

oraşul Măgurele, satul Dumitrana, str. Revoluţiei nr. 8

Ilfov

5.000

281

Căluţă Marian

comuna Ciolpani, str. Mănăstirii nr. 174

Ilfov

3.000

282

Chiriac Mariana

oraşul Chitila, str. Caisului nr. 8

Ilfov

5.000

283

Dedu Ion

comuna Glina, satul Glina, str. Melodiei nr. 56A

Ilfov

3.000

284

Dumitrache Georgeta

comuna Nuci, satul Micşuneştii Moară, Şos. Primăverii nr. 56

Ilfov

4.000

285

Dumitrache Viorica

comuna Ştefăneştii de Jos, satul Ştefăneştii de Jos, str. Câmpina nr. 39

Ilfov

7.000

286

Duţă Nicoleta

oraşul Voluntari, str. Anton Pann nr. 59

Ilfov

3.000

287

Gache Arieta Teodora

oraşul Chitila, str. 8 martie nr. 29

Ilfov

20.000

288

Lazăr Ana

comuna Petrăchioaia, satul Vânători

Ilfov

3.000

289

Lungeanu Marius Florin

comuna Petrăchioaia, satul Vânători

Ilfov

2.000

290

Nechifor Florentina

comuna Glina, satul Căţelu. str. Uzinei nr. 25

Ilfov

3.000

291

Nicolae Vasile

comuna Glina, str. Melodiei nr. 62

Ilfov

1.000

292

Preda Gheorghe

oraşul Voluntari, str. Petofi Sandor nr. 1

Ilfov

3.000

293

Rotam Florentina

oraşul Popeşti-Leordeni, Drumul Fermei nr. 116, bl. 9, et. 1, ap. 11

Ilfov

2.000

294

Soare Ana Daniela

oraşul Voluntari, str. Busuiocului nr. 3

Ilfov

10.000

295

Soare Margareta

comuna Glina, satul Glina, str. Fântânii nr. 14

Ilfov

3.000

296

Şuteu Victor Gheorghe

oraşul Bragadiru, Prelungirea Ghencea nr. 45, bl. D2, sc. 3, et. 4, ap. 92

Ilfov

2.000

297

Togan Ion

oraşul Voluntari, str. Erou Niţă Pintea nr. 5B

Ilfov

3.000

298

Tudor Oniţa Iuliana

comuna Glina, satul Glina, str. Libertăţii nr. 239

Ilfov

6.000

299

Voinea Litiana

comuna Cornetu, satul Buda, Şos. Alexandriei nr. 14

Ilfov

10.000

 

300

Rus Ioan

comuna Eşelniţa, satul Eşelniţa, str. Dunării nr. 58

Mehedinţi

10.000

301

Bădoiu Ion

comuna Eşelniţa, satul Eşelniţa, str. Plopilor nr. 242

Mehedinţi

10.000

302

Frăţilă Filip Ion

comuna Eşelniţa, satul Eşelniţa, str. Plopilor nr. 244

Mehedinţi

10.000

303

Orbulescu Ionel

comuna Eşelniţa, satul Eşelniţa, str. Dunării nr. 56

Mehedinţi

10.000

304

Pop Monalisa Minodora

comuna Şăulia, satul Şăulia nr. 248

Mureş

8.500

305

Afloroaei Sorin Radu

comuna Făurei, satul Micşuneşti

Neamţ

2.500

306

Archip Constantin

comuna Podoleni, str. Gării nr. 69

Neamţ

3.000

307

Bostan Ecaterina

municipiul Piatra-Neamţ, str. Progresului nr. 140, bl. D6, ap. 12

Neamţ

3.500

308

Bucur Lenuţa

comuna Piatra Şoimului, satul Poieni

Neamţ

5.000

309

Bulgarul Emilian Gheorghe

oraşul Târgu Neamţ, str. Veteranilor nr. 15

Neamţ

5.000

310

Chiţan Ioan

comuna Pipirig, satul Boboieşti

Neamţ

4.000

311

Ciocoiu Elena

comuna Gârcina, satul Almaş

Neamţ

5.000

312

Coşofreţ Vasile

comuna Vânători-Neamţ, str. Plopilor nr. 1116

Neamţ

3.500

313

Dăluţă Dumitru

municipiul Piatra-Neamţ, str. Ghe. Asachi nr. 103

Neamţ

2.000

314

Dămoc Liviu

municipiul Roman, str. Ecaterina Teodoroiu, bl. 2, ap. 46

Neamţ

6.000

315

Drăguşanu Gheorghe

municipiul Piatra-Neamţ, str. Nicolae Iorga nr. 53, bl. 53, sc. A, ap. 41 (domiciliul legal) municipiul Piatra-Neamţ, str. Decebal nr. 3, bl. E1, et. 5, ap. 77 (domiciliul în fapt)

Neamţ

3.500

316

Ferăstrăoaru Anica

comuna Vânători-Neamţ, str. Pr. Bârliba Vladimir nr. 1061

Neamţ

3.000

317

Filimon Flavia

municipiul Piatra-Neamţ, str. Tiparului nr. 9

Neamţ

2.000

318

Hîrlea Vasile

comuna Tazlău, str. Ştefan cel Mare nr. 34

Neamţ

4.000

319

Hrişcă Ion

comuna Grumăzeşti

Neamţ

2.500

320

Hriscu Elena

comuna Răuceşti, satul Oglinzi

Neamţ

3.500

321

Iordache Lucia

comuna Români, satul Siliştea

Neamţ

4.000

322

Iordachi Eugenia

comuna Vânători-Neamţ, str. Tâmplarilor nr. 1027

Neamţ

3.000

323

Iordachii Vasile

comuna Vânători-Neamţ, str. Osoianu nr. 950

Neamţ

3.000

324

Kaloniş Maria

municipiul Piatra-Neamţ, str. Grigore Ureche nr. 5, ap. 7

Neamţ

3.000

325

Livadaru Mihăiţă

comuna Războieni

Neamţ

3.000

326

Mihalache Ana

comuna Pipirig, satul Stânca

Neamţ

2.500

327

Mitrea Luminiţa

comuna Mărgineni, satul Hoiseşti

Neamţ

4.000

328

Moga Maria

comuna Vânători-Neamţ, str. Ştefan cel Mare nr. 401

Neamţ

3.000

329

Moisil Maria

comuna Brusturi, satul Brusturi

Neamţ

4.000

330

Moroi Corneliu

municipiul Roman, Bd. Republicii nr. 113

Neamţ

5.000

331

Neculai Ana

municipiul Roman, bd. Roman Muşat bl. 38, ap. 19

Neamţ

6.000

332

Nuţu Natalia

comuna Vânători-Neamţ, str. Fdt. Lăzăreni nr. 1143

Neamţ

2.500

333

Păduraru Irina Marina

municipiul Roman, str. Gloriei, bl. 17, ap. 50

Neamţ

6.000

334

Pais Gheorghe

comuna Pîngăraţi, satul Poiana

Neamţ

3.000

335

Păsălău Teudora

oraşul Târgu Neamţ, str. Ogoarelor nr. 22

Neamţ

4.500

336

Plăcintă Ion

comuna Vânători-Neamţ, satul Nemţişor

Neamţ

5.000

337

Popuţoaia Tinca

municipiul Roman, str. Spiru Haret nr. 7

Neamţ

4.000

338

Radu Vasile

comuna Vânători-Neamţ, str. Pr. Bârliba Vladimir nr. 990

Neamţ

3.000

339

Şerban Vasile

municipiul Roman, str. Aleea Florilor nr. 1

Neamţ

4.000

340

Solomiea Casandra

comuna Vânători-Neamţ, str. Pr. Bârliba Vladimir nr. 910

Neamţ

1.000

341

Tocană Ruxanda

comuna Pipirig, satul Stânca

Neamţ

3.000

342

Ungureanu Ileana Cristina

municipiul Piatra-Neamţ, str. Plaiului nr. 10, bl. B1, sc. D, ap. 77

Neamţ

3.000

343

Vîrlan Mihaela

comuna Tibucani

Neamţ

6.000

344

Zaharia Dinu

comuna Sotrile, satul Vânători-Neamţ nr. 1469

Neamţ

3.000

345

Zaharia Stelică

comuna Dumbrava Roşie, str. Curcubeului nr. 8

Neamţ

4.000

346

Zavate Catinca

comuna Rediu, satul Rediu

Neamţ

5.000

347

Becheanu Gheorghe

comuna Cungrea, str. Şcolii nr. 27

Olt

1.000

348

Ciobanu Ilie

comuna Bălteni, str. Iminog nr. 1

Olt

2.200

349

Ene Florica

comuna Tătuleşti, str. Principală nr. 407

Olt

2.000

 

350

Constantin Aurelia

municipiul Ploieşti, str. Cameliei nr. 5D, bl. 53, et. 9, ap. 40

Prahova

8.000

351

Drăgan Cătălin Traian

comuna Râfov, satul Buda nr. 135

Prahova

8.000

352

Drăgan Iuliana Alina

comuna Râfov, satul Buda nr. 135A

Prahova

8.000

353

Bujor Anca Corina

oraşul Jibou, str. 22 Decembrie 1989 nr. 53

Sălaj

1.000

354

Pothora Francisca

comuna Plopiş, satul Făgetu nr. 8A

Sălaj

4.500

355

Terţan Ioan

municipiul Satu Mare, str. Balta Blondă nr. 22

Satu Mare

4.500

356

Savu Elena

municipiul Sibiu, Calea Poplăcii nr. 88

Sibiu

2.500

357

Horhotă Eduard Claudiu

oraşul Copşa Mică, str. Cimitirului nr. 4

Sibiu

1.000

358

Cîrciu Elena

municipiul Suceava, str. Nicolae Iorga nr. 12A, se, A, ap. 2

Suceava

1.000

359

Climov Cătălina Etena

municipiul Suceava, str. Spicului nr. 9

Suceava

1.700

360

Cojocariu Cristian Gheorghe

municipiul Suceava, str. Cernăuţi nr. 1

Suceava

4.000

361

Găinariu Gabriela Nadia

municipiul Suceava, str. Ion Vodă Viteazul nr. 3, bl. B3, sc. B, ap. 6

Suceava

1.500

362

Ilica Mărioara

municipiul Suceava, str. Eroilor nr. 8, bl. 53, sc. A, ap. 57

Suceava

2.000

363

Robert Marian Gabriel

municipiul Suceava, str. 1 Decembrie 1918 nr. 20, bl. 32, sc. A, ap. 18

Suceava

2.000

364

Şoucaliuc Nicolae

municipiul Suceava, str. George Enescu nr. 18, bl. E65, sc. D, ap. 7

Suceava

2.000

365

Tretiag Maria

satul Cornu Luncii, comuna Cornu Luncii

Suceava

1.000

366

Bîţă Verginia Doina

municipiul Zimnicea, str. Cetatea nr. 29

Teleorman

2.000

367

Bodârcă Stelian Oleg

municipiul Alexandria, str. Dunării nr. 222, bl. 806, sc. A, ap. 14

Teleorman

2.000

368

Burcea Ion

comuna Poieni

Teleorman

1.500

369

Dinu Luminiţa

oraşul Zimnicea, str. Tractorului nr. 8

Teleorman

2.000

370

Mitrănuş Marian

municipiul Turnu Măgurele, str. Vlad Ţepeş, bl. 32ap., sc. 1, ap. 5

Teleorman

2.000

371

Petre Maria

comuna Brînceni

Teleorman

1.000

372

Stogocică Anghel

municipiul Turnu Măgurele, str. Panselelor nr. 37

Teleorman

600

373

Tănase Florica

municipiul Turnu Măgurele, str. Elena Cuza Vodă, bl. A12, sc. B, ap. 32

Teleorman

1.500

374

Văduva Ion

comuna Frăsinet

Teleorman

1.000

375

Văduva Jana

municipiul Alexandria, str. Al. Ghica nr. 157, bl. 706, sc. A, ap. 6

Teleorman

6.000

376

Neculescu Liliana

comuna Beştepe, satul Beştepe, str. Parcului nr. 16

Tulcea

7.000

377

Apostol Margareta

municipiul Vaslui, str. Mihail Sadoveanu nr. 26

Vaslui

3.000

378

Berbece Gabriela

municipiul Vaslui, str. Mihail Kogălniceanu nr. 32, sc. B, ap. 64

Vaslui

2.000

379

Bucătaru Benone

comuna Băcani, satul Suseni

Vaslui

1.500

380

Bucătaru Gheorghe

comuna Băcani, satul Suseni

Vaslui

1.500

381

Buduşanu Iulian

oraşul Negreşti, str. Nicolae Bălcescu, bl. D4, sc. A, ap. 5

Vaslui

4.500

382

Buhuş Georgeta

comuna Băcani, satul Băcani

Vaslui

1.000

383

Chiriac Cristina Gabriela

oraşul Negreşti, str. Unirii, bl. F1, sc. A, ap. 2

Vaslui

2.000

384

Cimpoeşu Mihaela Daniela

municipiul Vaslui, str. Libertăţii, bl. 323, sc. D, ap. 15

Vaslui

5.000

385

Ciocan Constantin

oraşul Negreşti, str. Casa Apelor nr. 46B

Vaslui

3.500

386

Ciuraru Nicu

comuna Puşcaşi, satul Teişoru

Vaslui

2.000

387

Drăgan Cornelia

municipiul Vaslui, str. Nicolae Bălcescu, bl. 60, sc. A, ap. 8

Vaslui

4.000

388

Grosu Oana Lăcrămioara

oraşul Negreşti, satul Valea Mare nr. 220

Vaslui

4.500

389

Iosub Ruxanda

municipiul Vaslui, str. Mitropolit Andrei Şaguna nr. 56

Vaslui

1.500

390

Luca Marcela

comuna Epureni, satul Bursuci

Vaslui

4.500

391

Păsărică Ion

comuna Băcani, satul Băcani

Vaslui

1.500

392

Pojaru Gabriela

municipiul Huşi, str. Ispas Ivanciu nr. 13

Vaslui

4.000

393

Raclariu Vasilica

municipiul Vaslui, str. Libertăţii nr. 47 (domiciliul legal) municipiul Vaslui, str. Metalurgiei nr. 20 (fără forme legale)

Vaslui

3.500

394

Răducan Aristiţa

oraşul Murgeni

Vaslui

1.000

395

Românianu Grigore

municipiul Huşi, str. Amurgului nr. 18

Vaslui

3.500

396

Sion Petronela

oraşul Negreşti, str. Nicolae Iorga nr. 43

Vaslui

2.000

397

Sîrbu Dorina

municipiul Vaslui, str. Racova nr. 81

Vaslui

1.500

398

State Ştefan

comuna Băcani, satul Suseni

Vaslui

3.000

399

Andrei Maria Mihaela

Oraşul Băile Govora, str. Zăvoiului nr. 3

Vâlcea

3.000

 

400

Bartic Minodora

oraşul Brezoi, str. Unirii, bl. 16/2, sc. B, ap. 12

Vâlcea

2.000

401

Brabete Viorica

comuna Lăpuşata, satul Scoruşu

Vâlcea

2.000

402

Brebenel Vasile

comuna Alunu, satul Colteşti

Vâlcea

1.000

403

Bulborea Gheorghe

oraşul Horezu, str. Romanii de Sus nr. 38

Vâlcea

1.000

404

Chiriţă Alexandru

comuna Muereasca, satul Şuta

Vâlcea

1.500

405

Ciobanu Mie Cătălin

comuna Bujoreni, satul Lunca

Vâlcea

1.500

406

Ciolan Doina

municipiul Vâlcea, str. Nicolae Iorga, bl. A97, sc. B, ap. 8

Vâlcea

2.000

407

Ciuculescu Ion

comuna Frânceşti, satul Coşani

Vâlcea

700

408

Constantin Vasile Daniel

comuna Dănicei, satul Ceretu

Vâlcea

1.000

409

Constantinescu Ion

comuna Diculeşti, satul Diculeşti

Vâlcea

2.000

410

Dinică Maria

comuna Măldăreşti, satul Telecheşti

Vâlcea

1.500

411

Fesiu Maria

oraşul Horezu, satul Românii de Sus

Vâlcea

2.000

412

Hrenyuc Gheorghe

comuna Frânceşti, satul Dezrobiţi

Vâlcea

2.000

413

Ionescu Dumitru Titel

oraşul Drăgăşani, str. Gib Mihăescu nr. 10, bl. 90, sc. D, ap. 15

Vâlcea

1.000

414

Ivan Elena

comuna Pietrari

Vâlcea

500

415

Lăcraru Elena

comuna Bujoreni, satul Lunca

Vâlcea

1.000

416

Lăcraru Elena Argentina

comuna Vaideeni, satul Vaideeni

Vâlcea

2.000

417

Mărunţelu Constanţa

comuna Bujoreni, satul Olteni

Vâlcea

1.000

418

Miclescu Crăişor

comuna Alunu, satul Colteşti

Vâlcea

1.000

419

Miclescu Selimberg

comuna Alunu, satul Colteşti

Vâlcea

1.500

420

Popescu Marin

comuna Lungeşti

Vâlcea

1.000

421

Preda Laura

municipiul Râmnicu Vâlcea, str. Lucian Blaga nr. 8, bl. A42, sc. B, ap. 13

Vâlcea

2.000

422

Rada Gheorghe Sorin