MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 92/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 92         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 4 februarie 2015

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR

 

2. - Hotărâre privind vacantarea unui loc de deputat

 

3. - Hotărâre privind vacantarea unui loc de deputat

 

4. - Hotărâre privind aprobarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor - Spre o economie circulară: un program “deşeuri zero” pentru Europa COM (2014) 398

 

5. - Hotărâre privind aprobarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor: Progresele înregistrate în ceea ce priveşte finalizarea pieţei interne a energiei COM (2014) 634 final

 

6. - Hotărâre privind modificarea anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 48/2012 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 685 din 26 noiembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 33, art. 34 şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Decizia nr. 748 din 16 decembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 486 alin. (3) din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 751 din 16 decembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

57. - Decizie privind numirea domnului Ioan Utiu în funcţia de secretar de stat la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

 

58. - Decizie privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, a funcţiei publice temporar vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general ai Ministerului Sănătăţii de către domnul George Diga

 

59. - Decizie privind aplicarea mobilităţii domnului Gabriel Florin Puşcău din funcţia publică de secretar general în cadrul Ministerului Tineretului şi Sportului în funcţia publică de secretar general în cadrul Ministerului Sănătăţii

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

            M.7. - Ordin al ministrului apărării naţionale pentru modificarea şi completarea Instrucţiunilor privind asistenţa psihologică în Armata României, aprobate prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.105/2014

 

HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

HOTĂRÂRE

privind vacantarea unui loc de deputat

 

Având în vedere demisia din calitatea de deputat a domnului Adam Ioan, începând cu data de 19 ianuarie 2015, şi faptul că preşedintele Camerei Deputaţilor a luat act de această demisie în şedinţa publică din data de 2 februarie 2015,

în temeiul art. 70 alin. (2) din Constituţia României, republicată, al art. 7 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată, cu modificările ulterioare, al art. 48 alin. (16) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 210 şi art. 211 alin. (1) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Camera Deputaţilor constată încetarea calităţii de deputat a domnului Adam Ioan, începând cu data de 19 ianuarie 2015, şi declară vacant locul respectiv de deputat, în Circumscripţia electorală nr. 8 Braşov, Colegiu] uninominal nr. 6.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din data de 3 februarie 2015, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

RODICA NASSAR

 

Bucureşti, 3 februarie 2015.

Nr. 2.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

HOTĂRÂRE

privind vacantarea unui loc de deputat

 

Având în vedere demisia din calitatea de deputat a domnului Mitrea Miron Tudor, începând cu data de 2 februarie 2015, şi faptul că preşedintele Camerei Deputaţilor a luat act de această demisie în şedinţa publică din data de 2 februarie 2015,

în temeiul art. 70 alin. (2) din Constituţia României, republicată, al art. 7 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată, cu modificările ulterioare, al art. 48 alin. (16) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 210 şi art. 211 alin. (1) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Camera Deputaţilor constată încetarea calităţii de deputat a domnului Mitrea Miron Tudor, începând cu data de 2 februarie 2015 şi declară vacant locul respectiv de deputat, în Circumscripţia electorală nr. 41 Vrancea, Colegiu) uninominal nr. 4.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din data de 3 februarie 2015, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

RODICA NASSAR

 

Bucureşti, 3 februarie 2015.

Nr. 3.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

                                                                                                                                                HOTĂRÂRE

privind aprobarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor - Spre o economie circulară: un program “deşeuri zero” pentru Europa COM (2014) 398

În temeiul prevederilor art. 67 şi 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 40 din Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 11/2011 privind procedura de lucru şi mecanismul decizional pentru exercitarea controlului parlamentar asupra proiectelor de acte legislative ale Uniunii Europene, în temeiul prevederilor Tratatului de la Lisabona privind rolul parlamentelor naţionale,

 

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Luând în considerare Proiectul de opinie nr. 4c-19/406, adoptat de Comisia pentru afaceri europene, în şedinţa din 10 decembrie 2014,

A. Camera Deputaţilor constată că documentul abordează o prioritate economică şi de mediu pentru Uniune, şi anume tranziţia spre sistemele bazate pe economia circulară care păstrează valoarea adăugată în produse cât mai mult timp posibil şi elimină deşeurile. Acestea menţin resursele în cadrul economiei în cazul în care un produs a ajuns la sfârşitul duratei sale de viaţă, astfel încât resursele să poată fi utilizate iar şi iar, într-o manieră productivă, şi astfel să creeze în continuare valoare. Analiza acestui proces socioeconomic este o prioritate pentru Uniunea Europeană şi pentru România.

B. Camera Deputaţilor salută consacrarea şi întărirea conceptului de economie circulară şi a principiului urmăririi ţintei de “deşeuri zero” în politicile de mediu ale Uniunii Europene, aşa cum o demonstrează şi comunicarea prezentă.

C. Camera Deputaţilor subliniază următoarele:

1. Recunoaşte relevanţa posibilităţilor oferite de noile directive privind achiziţiile publice în domeniul achiziţiilor publice ecologice (APE), evidenţiate de monitorizarea performanţelor înregistrate de statele membre în ceea ce priveşte atingerea obiectivului orientativ de 50% în materie de achiziţii publice ecologice, menţionate în comunicare. Cu toate acestea, este de reţinut că aplicarea practică a metodelor care ar conduce la atingerea acestei ţinte poate fi uşor afectată negativ de formalism şi deghizare a achiziţiilor publice clasice în unele verzi, aşa cum, spre exemplu, se producea prin solicitarea prezentării certificării EMAS sau ISO 14001 acolo unde acestea nu au relevanţă practică, doar în scopul acoperirii cerinţelor de raportare. Camera Deputaţilor solicită Comisiei Europene să aibă în vedere o eventuală relaxare a acestui obiectiv mai degrabă decât să persiste în atingerea unei ţinte de relevanţă discutabilă, dacă din monitorizare ar rezulta o asemenea tendinţă.

2. În comunicare se menţionează Parteneriatul public-privat “Industrie cu procese sustenabile prin utilizarea eficientă a resurselor şi eficienţă energetică” (SPIRE) şi iniţiativa tehnologică comună “Bioindustrii” drept contribuţii active la obiectivele în materie de economie circulară. Camera Deputaţilor constată astfel creşterea complexităţii modelelor şi abordărilor, în timp ce o privire pe piaţa produselor de larg consum, spre exemplu, demonstrează că fenomene precum excesul de împachetare, preferinţa spre ambalaje de mici capacităţi şi alte asemenea conduc spre un model de consum contrar obiectivelor economiei circulare. Camera Deputaţilor sugerează o reexaminare a obiectivelor din domeniu în contextul tendinţelor de consum, pentru a avea siguranţa preluării aspectelor sociale în documentele cu caracter programatic.

3. Progresul tehnic şi schimbările structurii consumului aduc noi provocări gestionării deşeurilor. Este de amintit, în acest context, generarea crescută de deşeuri care provin din echipamentele de tehnică de calcul şi de comunicaţii. Introducerea acestei categorii de deşeuri într-o economie circulară ar aduce certe avantaje, dar necesită un efort susţinut de cercetare-inovare, care s-ar cere încurajat mai susţinut la nivelul Uniunii Europene, inclusiv prin antrenarea tinerilor, principalii utilizatori ai acestui tip de produse, încă din fazele timpurii ale punerii lor pe piaţă.

4. Apreciază stabilirea priorităţii de promovare a investiţiilor directe în opţiuni de gestionare a deşeurilor în vârful ierarhiei deşeurilor, şi anume prevenire, reutilizare şi reciclare şi recomandă sprijinirea cercetării şi inovării în domeniile tehnologice relevante, inclusiv la scară de laborator şi la scară pilot; programele de finanţare europene ar trebui să fie mai flexibile în acest domeniu, astfel încât în special IMM-urile să poată avea acces la finanţare cât mai simplu, debirocratizat şi rapid; ar fi indicat ca obiectivul în acest domeniu să fie scurtarea intervalului de timp de la concept la punerea pe piaţă a noilor tehnologii. Nu se poate vorbi despre o ţintă de “deşeuri zero” fără un efort susţinut de cercetare-dezvoltare, iar politica de subvenţionare ar trebui să vizeze şi implementarea noilor tehnologii de valorificare a deşeurilor.

5. Salută menţionarea în comunicare a proiectării în vederea unei mai bune gestionări a deşeurilor din construcţii şi demolări şi recomandă ca în cadrul de evaluare a performanţei de mediu a clădirilor, stabilite prin Comunicarea Comisiei intitulată Oportunităţi de utilizare eficientă a resurselor în sectorul clădirilor, să fie incluse: analiza tehnicilor de construcţie tradiţionale, istorice din statele membre, precum şi analiza impactului evoluţiei suprafeţei medii a unităţii locative şi a acoperirii solului prin suprafeţe betonate.

6. Priveşte cu îngrijorare estimarea că până la 30% din toate alimentele produse la nivel mondial se pierd sau se irosesc şi susţine Comisia Europeană în intenţia sa de a prezenta propuneri specifice pentru a reduce volumul deşeurilor alimentare; Camera Deputaţilor sugerează ca propunerile în cauză să reţină şi aspectul proliferării nedorite a adaosurilor alimentare, care tind să formeze un procent din ce în ce mai mare în compoziţia produselor alimentare de pe piaţă, cu efecte dăunătoare atât în ceea ce priveşte sănătatea umană, cât şi în sporirea deşeurilor alimentare.

7. Sugerează ca viitoarele analize ale iniţiativelor Uniunii Europene, în ceea ce priveşte politica de reducere a deşeurilor, precum şi analizele rezultatelor acestora să includă secţiuni specifice impactului asupra copiilor şi tinerilor, pentru a ţine seama de particularităţile de vârstă care generează sensibilităţi şi riscuri distincte de cele ale adulţilor.

8. Reaminteşte faptul că strategiile de reducere a deşeurilor trebuie aplicate şi de către instituţiile Uniunii Europene în funcţionarea acestora, notând cu preocupare creşterea în timp a volumului documentelor emise, precum şi a celor solicitate statelor membre şi beneficiarilor fondurile europene.

9. Consideră că trecerea la o economie circulară completează Strategia Europa 2020 privind utilizarea eficientă a resurselor pentru o creştere inteligentă. Progresul în atingerea obiectivului “deşeuri zero” se cere urmărit şi analizat distinct, având în vedere că statele membre au puncte de plecare diferite şi structuri economice diferite.

 

Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 3 februarie 2015 cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

RODICA NASSAR

 

Bucureşti, 3 februarie 2015.

Nr. 4.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor: Progresele înregistrate în ceea ce priveşte finalizarea pieţei interne a energiei COM (2014) 634 final

În temeiul prevederilor art. 67 şi 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 40 din Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 11/2011 privind procedura de lucru şi mecanismul decizional pentru exercitarea controlului parlamentar asupra proiectelor de acte legislative ale Uniunii Europene, în temeiul prevederilor Tratatului de la Lisabona privind rolul parlamentelor naţionale,

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

Articol unic. - Luând în considerare Proiectul de opinie nr. 4 C-19/419, adoptat de Comisia pentru afaceri europene, în şedinţa din 16 decembrie 2014,

A. Camera Deputaţilor constată că, la nivelul Uniunii Europene, există o continuă preocupare majoră pentru îndeplinirea integrală a obiectivelor Planului de acţiune din 2012 privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, energia din surse regenerabile şi eficienţa energetică şi consideră că, dincolo de aceste obiective, integrarea în continuare a pieţelor energiei, prin transpunerea şi punerea în aplicare în întregime în toate statele membre a celui de al treilea pachet privind energia, va fi O condiţie prealabilă pentru atingerea obiectivelor pe termen mediu şi lung, fapt binevenit pentru Uniunea Europeană şi pentru România.

B. Camera Deputaţilor constată că Uniunea Europeană este pe direcţia corespunzătoare evoluţiilor socioeconomice, integrarea pieţei furnizând deja rezultate concrete după cum urmează:

1. În ceea ce priveşte progresul în implementarea şi aplicarea celui de-al treilea pachet privind energia a fost promovat un cadru legal menit să capete o formă armonizată şi puternică la nivelul întregii Uniuni Europene.

Susţinem necesitatea elaborării unor planuri naţionale ambiţioase în domeniu, pentru atingerea obiectivelor cu privire la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, energia din surse regenerabile şi eficienţa energetică, însă într-un orizont de timp mai mare decât cel prevăzut, eventual cu stabilirea unor ţinte intermediare de referinţă.

2. În ceea ce priveşte noile infrastructuri şi creşterea schimburilor transfrontaliere, o mare parte dintre interconexiuni a fost finalizată, iar alte proiecte vitale sunt deja în desfăşurare, atât pentru energie, cât şi pentru gazele naturale. Comerţul transfrontalier între majoritatea ţărilor europene a crescut şi astfel utilizarea interconexiunilor şi ponderea importurilor în totalul energiei electrice disponibile pentru consum final au crescut în 23 de state membre între anii 2008 şi 2012.

Considerăm că este imperios necesar ca investiţiile în infrastructura energetică să crească echilibrat în toate cele 28 de state membre ale Uniunii Europene.

3. Creşterea competiţiei în întreaga piaţă angro păstrează preţurile sub control. Conform analizei Comisiei Europene, preţurile pe piaţa angro au scăzut semnificativ în perioada 2008-2012, între 35% şi 45%, şi au rămas aceleaşi pentru gaze. Cu toate acestea, în timp ce evoluţia preţurilor pe pieţele angro este încurajatoare, consumatorii mici - cetăţenii şi întreprinderile mici şi mijlocii - nu se confruntă direct cu aceste beneficii. O parte importantă şi în creşterea facturii de energie cu amănuntul din Uniunea Europeană constă, printre altele, din taxe şi suprataxe. Statele membre vor trebui să evalueze şi să coordoneze mai bine intervenţiile pe piaţa de energie şi suprataxele costisitoare ce rezultă din asemenea acţiuni, în scopul de a modera preţurile facturilor cu amănuntul.

Susţinem cu tărie punerea la dispoziţia consumatorilor a instrumentelor legale şi tehnice pentru a cunoaşte şi controla consumul propriu şi pentru a avea libertatea de a-şi alege furnizorii de servicii energetice sau de a produce singuri energie durabilă, dar consideră că producerea de energie în regim propriu are un potenţial insuficient exploatat.

C. Camera Deputaţilor apreciază că, în termeni concreţi, finalizarea pieţei de energie presupune finalizarea normelor pentru piaţa internă pentru a asigura eliminarea barierelor normative - ceea ce implică relaţii cu autorităţile de reglementare şi părţile interesate la nivel naţional şi european pentru punerea în aplicare şi extinderea cadrului juridic existent, precum şi finalizarea infrastructurii - prin identificarea proiectelor importante de infrastructură pentru gaze naturale şi pentru energie electrică şi construirea interconexiunilor lipsă.

D. Camera Deputaţilor consideră că integrarea pieţei de energie are nevoie de următoarele:

1. Mai multe reţele, precum şi reguli mai transparente, mai simple şi mai robuste

Recomandăm Comisiei Europene să analizeze urgentarea construirii unei infrastructuri adiţionale, pieţele de energie putând funcţiona numai când sunt bine conectate. Pentru gaze, investiţiile ar trebui îndreptate către scoaterea din izolare a statelor baltice şi diversificarea stocurilor în multe state membre din centru-estul şi sud-estul Europei. Este nevoie de o mai mare investiţie într-o structură energetică strategică, în proiectele de iniţiere a unor tehnologii sau soluţii inovatoare în domeniul energiei şi care contribuie la scăderea emisiei de gaze cu efect de seră, care sunt în fază incipientă în acest moment, investiţie pe care Europa ar putea-o susţine atât financiar, cât şi administrativ.

2. Concentrare mai mare asupra proiectelor prioritare în producerea, transportul, distribuţia şi depozitarea energiei electrice şi a gazelor naturale, precum şi asupra eficienţei energetice.

3. Redefinirea politicilor energetice ale Uniunii Europene - prin schimbarea structurii mixtului energetic şi regândirea modului de utilizare a cărbunelui şi a energiei nucleare - datorită faptului că ne aflăm într-un moment tensionat în sectorul energie din Europa, determinat de evenimentele din Ucraina şi de problemele privind aprovizionarea cu gaze naturale din Rusia.

4. Îmbunătăţirea securităţii energetice a Uniunii Europene, prin recurgerea la soluţii locale. Diversificarea rutelor şi a furnizorilor este un element-cheie pentru a nu fi vulnerabili în fata furnizorilor individuali.

 

Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 3 februarie 2015, cu respectarea prevederilor ari. 76 alin (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

RODICA NASSAR

 

Bucureşti, 3 februarie 2015.

Nr. 5.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

HOTĂRÂRE

privind modificarea anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 48/2012 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor

În temeiul prevederilor art. 60 din Regulamentul Camerei Deputaţilor aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Anexa la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 48/2012 privind aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 20 decembrie 2012, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

- domnul deputat Sorin Mihai Grindeanu, aparţinând Grupului parlamentar al PSD, este desemnat în calitate de membru al Comisiei pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, în locul domnului deputat Ion-Marcel Ciolacu;

- domnul deputat Mihai Deaconu, aparţinând Grupului parlamentar al PP-DD, este desemnat în calitate de membru al Comisiei pentru regulament, în locul domnului deputat Cătălin-Daniel Fenechiu.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 3 februarie 2015, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

RODICA NASSAR

 

Bucureşti, 3 februarie 2015.

Nr. 6.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 685

din 26 noiembrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 33, art. 34 şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea, în şedinţa publică din 11 noiembrie 2014, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 şi art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Alteţa Sa Regală Prinţul Paul Philippe al României în Dosarul nr. 32.301/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 427D/2Q14 al Curţii Constituţionale.

2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 11 noiembrie 2014, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, în temeiul prevederilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, a amânat pronunţarea la 19 noiembrie 2014 şi apoi la 26 noiembrie 2014, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Sentinţa civilă nr. 205 din 24 februarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 32.301/3/2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 şi art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Alteţa Sa Regală Prinţul Paul Philippe al României într-o cauză civilă în care acesta a solicitat instanţei să dispună, în principal, restituirea în natură a unui imobil, având în vedere refuzul pârâtei Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, în calitate de unitate deţinătoare a acestuia, de a soluţiona notificarea formulată de reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001 şi, în subsidiar, în ipoteza în care restituirea în natură a imobilului nu este posibilă, să oblige pârâta la emiterea deciziei de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, constând în compensare cu alt imobil sau măsuri compensatorii.

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 4 şi art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 au caracter retroactiv, întrucât îşi extind aplicabilitatea şi asupra notificărilor nesoluţionate la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. În acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate sancţionează atitudinea persoanelor care au formulat cereri de chemare în judecată în considerarea termenelor şi condiţiilor prevăzute de Legea nr. 10/2001 şi Decizia XX din 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vigoare la momentul sesizării instanţelor, obligându-i să se supună ordinii de drept intervenite ulterior şi anulându-le orice drept câştigat şi născut sub imperiul legii vechi. Textele de lege criticate contravin şi principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii în ce priveşte persoanele care au depus cereri la entităţile învestite de lege aflate în diverse localităţi ale ţării, întrucât beneficiarii termenelor mai scurte au un regim preferenţial faţă de cei care sunt obligaţi să aştepte termene mai lungi. Ca atare, destinatarii Legii nr. 10/2001 sunt discriminaţi în funcţie de gradul de încărcare şi de numărul cererilor rămase nesoluţionate de către autorităţile publice învestite. Se mai susţine că textele de lege criticate îngrădesc accesul liber la justiţie al persoanelor care, deşi au un interes legitim de a apela la instanţele judecătoreşti pentru recunoaşterea dreptului lor, nu-l pot exercita decât după scurgerea acestor termene şi, în mod distinct, în funcţie de situaţia în care se află. Mai arată că textele de lege criticate contravin şi prevederilor constituţionale care garantează dreptul de proprietate privată, întrucât, de vreme ce reclamantul este titularul unui “bun” în sensul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, măsura îi lezează grav interesele economice, fiind afectată chiar existenţa dreptului de proprietate privat.

5. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă arată că îşi însuşeşte considerentele pentru care Curtea Constituţională a constatat, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, caracterul neconstituţional al prevederilor art. 4 teza a două din Legea nr. 165/2013 în măsura în care cererea de chemare în judecată a fost introdusă anterior intrării în vigoare a legii. În ce priveşte cererile formulate după intrarea în vigoare a legii, apreciază ca fiind evidentă aplicabilitatea dispoziţiilor legii noi. Precizează că, prin art. 33 din Legea nr. 165/2013, legiuitorul a stabilit un termen până la care notificările trebuie soluţionate, iar în cazul nerespectării acestui termen, persoanele interesate au dreptul să se adreseze instanţelor de judecată, în condiţiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013. Arată că aceasta este şi situaţia reclamantului, care este titularul unei notificări formulate înainte de intrarea în vigoare a legii, nesoluţionate până în prezent.

6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

7. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 165/2013 este inadmisibilă, fiind incidente prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 4 teza a două din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii. Consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 raportate la art. 34 din Legea nr. 165/2013 este inadmisibilă, nefiind incidente în cauză. Precizează că acestea au aplicabilitate în privinţa dosarelor înregistrate sau transmise la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Or, din actul de sesizare a Curţii Constituţionale rezultă că, în prezenta cauză, autorul excepţiei a solicitat tribunalului să dispună soluţionarea unei notificări depuse la o altă autoritate, nu la cea indicată în ipoteza art. 34 din Legea nr. 165/2013. Referitor la criticile aduse prevederilor art. 4 raportate la art. 35 din Legea nr. 165/2013, apreciază că nu pot fi reţinute. Aceste prevederi devin incidente şi aplicabile abia după parcurgerea fazei administrative reglementate de art. 33 şi art. 34 din acelaşi act normativ şi nu aduc atingere principiilor constituţionale invocate în motivarea excepţiei.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şt este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 4 şi art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare.

11. În vederea stabilirii obiectului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională observă că litigiul în cadrul căruia a fost ridicată aceasta a fost generat de lipsa unui răspuns din partea entităţii învestite cu soluţionarea notificării formulate de autorul excepţiei în temeiul Legii nr. 10/2001. Esenţială în identificarea obiectului excepţiei este împrejurarea că instanţa de judecată (Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă) a fost învestită la 3 octombrie 2013 - adică după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013 (20 mai 2013) - cu soluţionarea acţiunii introduse împotriva acestui refuz de persoana care se consideră îndreptăţită. Aşadar, situaţia în discuţie se încadrează în ipoteza tezei întâi a art. 4 din Legea nr. 165/2013, potrivit căreia prevederile legii menţionate se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a legii. Prin urmare, Curtea va avea în vedere prevederile art. 4 teza întâi din Legea nr. 165/2013 ca bază de raportare la cele ale art. 33, art. 34 şi art. 35 din aceeaşi lege.

12. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 din Legea nr. 165/2013, faţă de obiectul litigiului în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională îşi restrânge analiza doar la prevederile art. 35 alin. (2), acestea reprezentând temeiul respingerii ca prematur introdusă a acţiunii reclamantului autor al excepţiei. Potrivit acestora, în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 din Legea nr. 165/2013, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii în termen de 6 luni de la expirarea acestor termene.

13. Textele de lege a căror constituţionalitate va fi examinată de Curtea Constituţională au următorul conţinut:

- Art. 4 teza întâi: “Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi (...).”;

- Art. 33: “(1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până fa 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.

(3) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a stabili numărul cererilor înregistrate şi nesoluţionate, de a afişa aceste date la sediul lor şi de a le comunica Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Datele transmise de entităţile învestite de lege vor fi centralizate şi publicate pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entităţile prevăzute la alin. (1).”;

- Art. 34: “(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.

(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naţionale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.

(3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) şi data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi se comunică, la cerere, persoanelor îndreptăţite.”;

- Art. 35: “(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.

(3) în cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi,

(4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.

(5) Cererile sau acţiunile în justiţie formulate în temeiul alin. (1) şi (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru.”

14. În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse la art. 1 alin. (5) care impune obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia celei penale şi contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 21 alin. (1)-(3) referitor la dreptul de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi care garantează dreptul de proprietate privată şi creanţele asupra statului şi care instituie egalitatea în ceea ce priveşte garantarea şi ocrotirea prin lege a acestui drept, art. 53 care stabileşte condiţiile în care este permisă restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 136 alin. (5) potrivit căruia proprietatea privată este inviolabilă. Prin raportare la prevederile art. 20 din Constituţie referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, se invocă, de asemenea, art. 14 - Interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 - Interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 adiţional la convenţia menţionată şi art. 1 - Protecţia proprietăţii din primul Protocol adiţional la aceeaşi convenţie.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că va analiza constituţionalitatea prevederilor art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013, nefiind incidenţă cauza de inadmisibilitate determinată de pronunţarea Deciziei nr. 88 din 27 februarie 2014 prin care a constatat că dispoziţiile art. 4 teza a două din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii. Aceasta, deoarece, aşa cum s-a arătat mai sus, în prezenta cauză acţiunea a fost înregistrată la Tribunalul Bucureşti ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Ca atare, verificarea constituţionalităţii va purta asupra dispoziţiilor art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013, situaţia de faţă neputând intra sub cupola considerentelor care au justificat decizia de admitere cu rezervă de interpretare menţionată.

16. Pronunţându-se asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013, Curtea constată că este neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare. Soluţia aceasta rezultă cu evidenţă din chiar Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, din dispozitivul căreia rezultă că prevederile art. 33 din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale, acestea devenind neconstituţionale doar dacă termenele stabilite de textul de lege menţionat se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii, situaţie care nu se regăseşte în speţa de faţă.

17. Curtea constată că nu poate fi reţinută critica referitoare la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât prevederile art. 33 din Legea nr. 165/2013 nu au efecte pentru trecut, ci sunt aplicabile doar din momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Sub acest aspect, pronunţându-se prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014 asupra prevederilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Curtea a considerat că aplicarea retroactivă a acestora este de natură să rupă echilibrul procesual, cu consecinţa încălcării dreptului la un proces echitabil, sub aspectul egalităţii armelor în procesul civil. Curtea a ajuns la această concluzie pornind de la observaţia că entităţile învestite de lege erau obligate, în temeiul art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, să soluţioneze notificările în termen de 60 de zile de la înregistrarea acestora. Prin dispoziţiile de lege examinate de Curtea Constituţională prin decizia amintită, legiuitorul a acordat entităţilor învestite un nou termen de soluţionare, suplimentar faţă de cel iniţial, astfel că, în acest nou context normativ, persoanele care se consideră îndreptăţite, reclamante în acţiuni introduse în justiţie ca urmare a nerespectării de către entitate a termenului de 60 de zile, erau puse în situaţia de a nu mai putea continua demersurile judiciare, declanşate conform normelor în vigoare la momentul introducerii acţiunii.

18. Diferenţa faţă de cele reţinute cu acel prilej de Curtea Constituţională este dată, în circumstanţele cauzei de faţă, de momentul sesizării instanţei de judecată cu soluţionarea plângerii împotriva refuzului nejustificat al entităţii învestite de lege de a răspunde la notificarea formulată de autorul excepţiei în baza Legii nr. 10/2001. Astfel, este esenţială împrejurarea că autorul excepţiei a promovat acţiunea în justiţie după ce legiuitorul oferise entităţilor învestite un nou termen în care să finalizeze soluţionarea notificărilor rămase. Acest moment este important, deoarece prin raportare la acesta se determină legea aplicabilă cauzei. La momentul introducerii acţiunii deja intrase în vigoare Legea nr. 165/2013. astfel că autorul-reclamant avea cunoştinţă - în virtutea prezumţiei cunoaşterii legii, rezultantă a principiului nemo censetur ingnorare legem - de faptul că aceasta este cea care guvernează raporturile juridice puse în discuţie. Ca atare, instanţa de judecată urma să soluţioneze procesul în baza unor norme a căror existenţă era cunoscută, aşadar, încă de la începutul procesului, neintervenind pe parcursul desfăşurării acestuia şi nefiind, aşadar, de natură să rupă echilibrul procesual între părţile adverse prin crearea unei situaţii mai avantajoase doar pentru una dintre acestea.

19. Prin urmare, nu poate fi reţinută critica referitoare la pretinsa retroactivitate a textului menţionat, întrucât legea nouă este, de principiu, aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi. Prin urmare, dispoziţiile de lege criticate nu se aplică retroactiv, ci reglementează modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare.

20. De altfel, un raţionament similar celui cuprins în Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014 ar goli de conţinut întreaga Lege nr. 165/2013, eliminând din sfera de acţiune a acesteia majoritatea covârşitoare a situaţiilor în considerarea cărora aceasta a fost elaborată şi ignorând, în acest fel, cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României. Faptul că prin art. 33 din Legea nr. 165/2013 se stabilesc noi termene în care entităţile învestite trebuie să soluţioneze notificările se înscrie în raţiunea pentru care legea însăşi a fost concepută, aceea de a crea un mecanism care să confere eficienţă procesului reparatoriu al măsurilor abuzive de preluare a unor imobile în timpul regimului comunist. Se asigură, în acelaşi timp, şi certitudinea finalizării acestuia, inclusiv prin reglementarea legală expresă a posibilităţii persoanei care se consideră îndreptăţită de a acţiona împotriva refuzului nejustificat al entităţii de a răspunde la notificare, Legea nr. 165/2013 instituind, prin art. 35 alin. (2), ceea ce în vechiul cadru procesual era recunoscut doar pe calea unei decizii pronunţate ca urmare a soluţionării unui recurs în interesul legii (Decizia nr. XX din 19 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 12 noiembrie 2007).

21. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 din Legea nr. 165/2013, din motivarea acesteia se deduce că autorul său critică textul de lege amintit din perspectiva pretinsei încălcări a dreptului de acces liber la justiţie, ca urmare a instituirii unor termene deosebit de lungi după scurgerea cărora ar putea să se adreseze unei instanţe judecătoreşti împotriva neemiterii de către entitatea învestită a unei decizii referitoare la notificarea formulată în termen conform Legii nr. 10/2001. Se mai invocă, de asemenea, şi caracterul retroactiv al normelor criticate.

22. Curtea constată că susţinerile arătate nu pot fi reţinute. Astfel, textul de lege criticat conferă persoanelor interesate dreptul de a se adresa instanţei pentru ca aceasta să se pronunţe asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi să soluţioneze, de fapt, notificarea lăsată în nelucrare de entitatea învestită de lege. Acest drept poate fi exercitat într-un interval de 6 luni, care începe să curgă de la expirarea termenelor prevăzute la art. 33, termene pe care Legea nr. 165/2013 le acordă entităţilor învestite pentru soluţionarea notificărilor.

23. Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, persoanele interesate se puteau adresa justiţiei pentru atacarea refuzului nejustificat doar în temeiul Deciziei XX din 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţate într-un recurs în interesul legii prin care recunoscuse, în lipsa unei reglementări legale exprese, această posibilitate. Or, art. 35 alin. (2) nu face altceva decât să normativizeze această posibilitate consacrată doar pe cale jurisprudenţială, stabilind un cadru procesual în care acest drept să fie exercitat, în contextul economico-financiar al statului român descris în expunerea de motive a Legii nr. 165/2013 şi având în vedere şi cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu împotriva României,

24. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat, cu valoare de principiu, că regula constituţională a liberului acces la justiţie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime i-au fost încălcate, iar nu faptul că acest drept de acces la justiţie nu poate fi supus niciunei condiţionări. În acest caz, condiţionarea o reprezintă necesitatea împlinirii termenelor prevăzute la art. 33 din Legea nr. 165/2013.

25. Nici pretinsa retroactivitate nu poate fi susţinută, în condiţiile în care este vorba despre o cerere formulată după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013. Deşi prin art. 35 din lege se temporizează introducerea plângerii împotriva nesoluţionării notificării, acţiunea promovată de autorul prezentei excepţii fiind respinsă ca prematură (iar nu ca “devenită prematură”, anomalie juridică sancţionată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014), nu se poate vorbi despre aplicarea retroactivă a prevederilor de lege criticate. În acest caz, prematuritatea nu este consecinţa intrării în vigoare, pe parcursul derulării procesului, a unor noi dispoziţii legale, ci este rezultatul nerespectării unui cadru legal preexistent la momentul învestirii instanţei de judecată cu soluţionarea plângerii.

26. În ce priveşte prevederile art. 34 din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că, faţă de etapa administrativă vizată de acţiunea introductivă de instanţă, acestea nu sunt incidente în cauză, fiind aplicabile dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, respectiv al Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, aşadar ulterior emiterii de către entităţile învestite a unor decizii conţinând propuneri de acordare de măsuri compensatorii pentru bunurile imobile ce nu mai pot fi restituite în natură, care să fie apoi verificate şi validate sau invalidate de Comisia Naţională.

În consecinţă, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 34 din Legea nr. 165/2013 este inadmisibilă, fiind lipsită de legătură cu cauza, ca urmare a faptului că o astfel de decizie nu a fost emisă, dosarul de despăgubire aflându-se încă, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, la entitatea învestită cu soluţionarea notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001.

27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alteţa Sa Regală Prinţul Paul Philippe al României în Dosarul nr. 32.301/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 33 şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

II. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire. În natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 26 noiembrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 748

din 16 decembrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 486 alin. (3) din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 486 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de primarul municipiului Sfântu Gheorghe în Dosarul nr. 275/64/2014 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 690D/2014.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, consilierul juridic al Primăriei Municipiului Sfântu Gheorghe, Morar Edith, cu împuternicire de reprezentare depusă la dosar. Lipseşte partea prefectul judeţului Covasna, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia, întrucât dispoziţiile art. 486 alin. (3) din Codul de procedură civilă referitoare la nulitatea recursului în cazul nesemnării cererii de recurs de către consilierul juridic contravin prevederilor art. 21 şi art. 24 din Constituţie. Mai arată că, dintr-o eroare regretabilă, cererea de recurs nu a fost semnată de consilierul juridic, deşi acesta a redactat-o, şi, prin urmare, sancţiunea nulităţii este prea aspră faţă de voinţa legiuitorului. Or, a lipsi persoana juridică de dreptul la apărare este neconstituţional.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece aceasta nu are legătură cu soluţionarea cauzei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 26 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 275/64/2014, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 486 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de primarul municipiului Sfântu Gheorghe într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de revizuire - formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 7 din Codul de procedură civilă - împotriva deciziei Curţii de Apel Braşov prin care s-a admis excepţia nulităţii recursului şi s-a constatat nul recursul, în temeiul art. 486 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate, în ceea ce priveşte obligativitatea semnăturii părţii sau a mandatarului părţii sub sancţiunea nulităţii absolute a recursului, contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 24 privind dreptul la apărare. În acest sens, arată că recursul declarat în calitate de primar al municipiului Sfântu Gheorghe a fost formulat de către consilierul juridic desemnat, cu împuternicire de reprezentare juridică, în vederea reprezentării şi a întocmirii tuturor actelor de procedură, mandatul fiind dat atât în faţa instanţei de fond, cât şi în faţa instanţei de recurs. Însă consilierul juridic, deşi a redactat recursul în îndeplinirea atribuţiilor sale de serviciu, “dintr-o regretabilă omisiune, nu a semnat pentru redactare cererea de recurs”. Deşi consilierul juridic a recunoscut în faţa instanţei de recurs că a redactat recursul în baza mandatului dat de primarul municipiului Sfântu Gheorghe şi s-a prezentat în instanţă pentru susţinerea recursului, instanţa a aplicat sancţiunea prevăzută la art. 486 alin. (3) din Codul de procedură civilă pentru lipsa semnăturii consilierului juridic. Or, sancţiunea nulităţii recursului este mult prea aspră faţă de voinţa legiuitorului de a asigura în fazele judecării căilor extraordinare de atac o asistenţă şi o reprezentare profesionistă, încalcă dreptul constituţional la apărare şi reprezintă o înfrângere a voinţei autorităţii primarului de a uzita calea de atac a recursului, care, deşi declarat în termen legal, nu şi-a putut produce efecte. În final, consideră că omisiunea nesemnării s-ar fi putut complini prin recunoaşterea în faţa instanţei a specialistului care a formulat cererea, pentru acoperirea acestui viciu de formă.

7. Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, obligaţia semnării cererii de recurs de către avocat sau consilier juridic nu este de natură să aducă atingere dreptului la apărare garantat de art. 24 din Constituţie, ci, dimpotrivă, în cazul de faţă primarul fiind o autoritate a administraţiei publice locale, prevederile de lege criticate sunt de natură să-i ocrotească interesele prin obligativitatea reprezentării în faţa instanţelor de fond, dar mai ales de control judiciar, de către persoane cu pregătire juridică adecvată şi mai ales prin asumarea acestei reprezentări şi a argumentelor expuse prin semnarea cererii de recurs de către avocat sau consilier juridic. De asemenea, instanţa consideră că nu poate fi primit argumentul revizuentului în sensul complinirii în instanţă a omisiunii nesemnării recursului de către consilierul juridic, deoarece, dacă s-ar accepta acest raţionament, orice consilier juridic sau avocat ar putea ratifica prin semnătură o cerere de recurs pe care nu a formulat-o, dezlegare care se îndepărtează de la voinţa legiuitorului exprimată în dispoziţiile art. 84 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 486 alin. (3) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora “Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Dispoziţiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) şi ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile.” Alin. (1) lit. e) al art. 486 are următorul cuprins: “Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: [...] e) semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic.”

12. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 24 privind dreptul la apărare.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor din Codul de procedură civilă referitoare la sancţiunea nulităţii recursului a fost ridicată într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de revizuire a unei decizii civile. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei în cadrul căreia a fost invocată.

14. Aşadar, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 486 alin. (3) din Codul de procedură civilă - dispoziţii incidente în faza procesuală a recursului - nu are legătură cu soluţionarea cererii de revizuire în cadrul căreia a fost invocată.

15. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 486 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de primarul municipiului Sfântu Gheorghe în Dosarul nr. 275/64/2014 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 decembrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 751

din 16 decembrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Bianca Drăghici - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Gheorghe Pricop în Dosarul nr. 367/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 774D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. b) teza întâi, în privinţa sintagmelor “indiferent sub ce formă”s\ “relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii”, precum şi a art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte dispoziţii din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată. În acest sens face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Sentinţa civilă nr. 2.004 din 23 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 367/2/2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

5. Excepţia a fost ridicată de pârâtul Gheorghe Pricop într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatare întemeiată pe dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul legal privind conceptul de colaborator este neconstituţional, deoarece el este în totală contradicţie cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţia României. Astfel, dispoziţiile de lege criticate au ca efect condamnarea colaboratorului, pentru fapte comise în perioade de timp îndepărtate, anterioare intrării în vigoare a legii, fapte pentru care, chiar penale dacă ar fi fost, a intervenit prescripţia.

7. De asemenea, consideră că normele legale supuse controlului de constituţionalitate aduc atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, întrucât nu stabilesc, clar şi fără echivoc, modalitatea de identificare a persoanelor care au avut de suferit ca urmare a informării făcute la securitate de o anumită persoană, ce este numită colaborator al securităţii. Totodată, apreciază că este încălcat dreptul la un proces echitabil, deoarece colaboratorul nu poate să formuleze apărări în faţa Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi instanţei de judecată, în cadrul acţiunii în constatare a calităţii de colaborator/lucrător al securităţii, nu face decât să valideze verdictul dat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

8. În continuare, autorul arată că procedura instituită de art. 8, 9 şi 10 din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 24/2008 şi Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, privind modalitatea de stabilire a calităţii de colaborator al securităţii, este neconstituţională, întrucât încalcă prevederile constituţionale ale art. 16. Consideră Că stabilirea statutului de colaborator se face în mod discriminatoriu, atât de direcţia juridică, cât şi de Colegiul CNSAS, după metode şi modalităţi ce nu respectă principiul egalităţii în drepturi stabilit prin Constituţie. Astfel, sunt analizaţi după acelaşi principiu atât informatorii care au prezentat informaţii curente, fapte antisociale şi presupuse infracţiuni de drept comun, cât şi informatorii care, din sentimente patriotice, au furnizat informaţii ce priveau siguranţa statului, capacitatea de apărare a ţării, eventualele practici teroriste, acţiunile subversive ale unor forţe, interne şi externe, privind subminarea capacităţii de apărare a patriei şi economiei naţionale.

9. În final, susţine că nu beneficiază de prevederile art. 8 din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, persoanele, civili sau militari, care au stabilită calitatea de colaborator/lucrător al securităţii, întrucât Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 (SSPR) cere beneficiarului legii o declaraţie pe propria răspundere că nu a făcut poliţie politică şi nu a acţionat, nu a instigat şi nu a luptat, sub orice formă, împotriva Revoluţiei. În baza acestei cereri, SSPR cere CNSAS să verifice dacă beneficiarul respectiv a făcut poliţie politică. Consideră că, prin această verificare, “CNSAS se situează deasupra legii”.

10. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Invocă în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

11. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

12. Avocatul Poporului consideră că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 sunt constituţionale, sens în care reţine că prevederile criticate nu încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legii, devreme ce efectele atribuirii calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii se produc numai pentru viitor, din momentul intrării în vigoare a reglementării legale, fără a angaja răspunderea juridică. De asemenea, textul criticat nu instituie niciun privilegiu sau discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabil tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei. Totodată, arată că nu sunt înfrânte nici prevederile referitoare la libertatea de exprimare, întrucât activitatea de deconspirare a Securităţii se justifică prin interesul general pe care, în actualul context istoric, societatea românească îl manifestă faţă de consemnarea publică a celor care au fost lucrători sau colaboratori ai Securităţii.

13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.

16. Autorul excepţiei susţine că actul normativ criticat contravine prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii şi art. 16 referitor la egalitatea în drepturi.

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, Curtea a constatat că sintagmele “indiferent sub ce formă” şi “relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii” cuprinse în art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 sunt neconstituţionale, întrucât creează posibilitatea ca instanţa judecătorească, în absenţa obiectivă a altor probe legale, verosimile, pertinente şi concludente, să soluţioneze acţiunea în constatare exclusiv pe baza relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securităţii.

18. De asemenea, prin Decizia nr. 107 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 30 aprilie 2014, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 şi a constatat că aceste prevederi de lege sunt neconstituţionale, deoarece, astfel cum sunt redactate, sunt generatoare de dificultăţi în planul interpretării şi aplicării legii şi creează, fără o motivare obiectivă sau raţională, un impediment în exercitarea efectivă a dreptului de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime.

19. În aceste condiţii, Curtea constată că sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit cărora “Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”. Constatând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit anterior sesizării Curţii, excepţia cu acest obiect urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

20. Curtea reţine că celelalte dispoziţii ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 criticate au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate exercitat din perspectiva unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare. Menţionăm, spre exemplu, Decizia nr. 362 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 4 august 2014, Decizia nr. 948 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 11 ianuarie 2013, Decizia nr. 159 din 23 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 285 din 27 aprilie 2012, Decizia nr. 546 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 27 iulie 2011, precum şi Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009.

21. Astfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat, ca apreciere generală, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a produs o modificare substanţială a regimului juridic aplicabil persoanelor în legătură cu care s-a constatat că sunt colaboratori sau lucrători ai Securităţii faţă de Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, declarată neconstituţională prin Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008. Curtea a reţinut că actul normativ criticat urmăreşte deconspirarea prin consemnarea publică a acestor persoane, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi ale vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010, şi Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011).

22. De asemenea, Curtea a statuat că prevederile art. 2 din ordonanţa de urgenţă criticată, stabilind elementele care trebuie întrunite pentru ca o persoană să fie calificată de instanţa judecătorească drept lucrător sau colaborator al Securităţii, nu încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legii, de vreme ce efectele atribuirii unei astfel de calităţi se produc numai pentru viitor, din momentul intrării în vigoare a reglementării legale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.512 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 12 ianuarie 2010).

23. Totodată, în cadrul acţiunii în constatare promovate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, pârâtul nu trebuie să îşi demonstreze propria nevinovăţie, revenind instanţei de judecată obligaţia de a administra tot probatoriul pe baza căruia să pronunţe soluţia (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 455 din 8 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 30 iunie 2012).

24. Referitor la acţiunile promovate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că acestea nu tind la obţinerea unei condamnări judiciare, consecinţa acestora rezumându-se la simpla aducere la cunoştinţa publică a soluţiilor pronunţate de instanţele judecătoreşti în acţiunile în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.380 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2011).

25. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură Să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

26. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin, (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. b) teza întâi, în privinţa sintagmelor “indiferent sub ce formă” şi “relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii”, precum şi a art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Gheorghe Pricop în Dosarul nr. 367/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti şi constată că celelalte prevederi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 decembrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind numirea domnului Ioan Utiu în funcţia de secretar de stat la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

În temeiul art. 15 lit. d) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Ioan Utiu se numeşte în funcţia de secretar de stat la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 3 februarie 2015.

Nr. 57.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, a funcţiei publice temporar vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului Sănătăţii de către domnul George Diga

În temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 19 alin. (1) lit. b) şi al art. 92 alin. (11) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii încetează exercitarea, cu caracter temporar, a funcţiei publice temporar vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului Sănătăţii, de către domnul George Diga.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 3 februarie 2015.

Nr. 58.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind aplicarea mobilităţii domnului Gabriel Florin Puşcău din funcţia publică de secretar general în cadrul Ministerului Tineretului şi Sportului în funcţia publică de secretar general în cadrul Ministerului Sănătăţii

 

Având în vedere propunerea Ministerului Sănătăţii, formulată prin Adresa nr. 602 din 27 ianuarie 2015, precum şi prevederile art. 27 alin. (1) lit. a), ale art. 30 lit. a) şi ale art. 33 alin. (1) lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici, managementul carierei şi mobilitatea înalţilor funcţionari publici, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnului Gabriel Florin Puşcău i se aplică mobilitatea din funcţia publică de secretar general în cadrul Ministerului Tineretului şi Sportului în funcţia publică de secretar general în cadrul Ministerului Sănătăţii.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 3 februarie 2015.

Nr. 59.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE

 

ORDIN

pentru modificarea şi completarea Instrucţiunilor privind asistenţa psihologică în Armata României, aprobate prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.105/2014

 

Pentru aplicarea prevederilor art. 6 lit. b) din Legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România, cu modificările ulterioare, şi ale Hotărârii Guvernului nr. 788/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România, cu completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 8$ alin. (1) lit. g) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2006 pentru recunoaşterea meritelor personalului armatei participant la acţiuni militare şi acordarea unor drepturi acestuia şi urmaşilor celui decedat, aprobată cu modificări prin Legea nr. 111/2007, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 33 alin. (1) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, cu modificările ulterioare,

ministrul apărării naţionale emite prezentul ordin.

Art. I. - Instrucţiunile privind asistenţa psihologică în Armata României, aprobate prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M. 105/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 716 din 1 octombrie 2014, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 47, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:

“(2) Asistenţa psihologică a personalului din structurile militare aflate în subordonarea/coordonarea/controlul operaţional al Direcţiei generale de informaţii a apărării se execută de către structura de specialitate a acesteia, conform metodologiilor proprii.”

2. În anexa nr. 3, la punctul D, litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,c) programe informatice pentru analiza şi prelucrarea statistică a datelor.”

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul apărării naţionale,

Mircea Duşa

 

Bucureşti, 29 ianuarie 2015.

Nr. M.7.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.