MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 98/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 98         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 6 februarie 2015

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 747 din 16 decembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 488 din Codul de procedura civilă coroborate cu cele ale art. 10 alin. (2) şi art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum şi a prevederilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 750 din 16 decembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

43. - Hotărâre privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Fitosanitare

 

61. - Hotărâre privind completarea art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 736/2010 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 69/2010 privind reabilitarea termică a clădirilor de locuit cu finanţare prin credite bancare cu garanţie guvernamentală

 

63. - Hotărâre privind completarea art. 4 din Normele de implementare a Programului de sprijin pentru beneficiarii proiectelor în domenii prioritare pentru economia românească, finanţate din instrumentele structurale ale Uniunii Europene alocate României, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 175/2010

 

64. - Hotărâre privind completarea art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 945/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 153/2011 privind măsuri de creştere a calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

9. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul afacerilor interne, privind formarea iniţială, în anul 2015, în instituţiile de formare ale Ministerului Afacerilor Interne a poliţiştilor locali cu atribuţii în domeniul ordinii şi liniştii publice şi în domeniul circulaţiei rutiere

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALEAROMÂNIEI

 

            1. - Regulament pentru completarea Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 21/2009 privind instituţiile de plată şi a Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 8/2011 privind instituţiile emitente de monedă electronică

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 747

din 16 decembrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 488 din Codul de procedură civilă coroborate cu cele ale art. 10 alin. (2) şi art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum şi a prevederilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 488 din Codul de procedură civilă coroborate cu cele ale art. 10 alin. (2) şi art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum şi a prevederilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială “Oficina Serv” - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 3.687/62/2013 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 689D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus la dosar o serie de înscrisuri, precum şi concluzii scrise prin care reiterează argumentele reţinute în faţa instanţei de judecată, în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că nu pot fi reţinute critici le formulate cu privire la modalitatea de reglementare a recursului în materia contenciosului administrativ, întrucât în această materie, a fost menţinut sistemul dublului grad de jurisdicţie. De altfel, prevederile legale criticate sunt norme de procedură, aşa încât, în conformitate cu dispoziţiile art. 129 din Constituţie, legiuitorul are libertatea de a stabili condiţiile în care părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, cu respectarea normelor şi principiilor consacrate prin Legea fundamentală.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

5. Prin încheierea din 7 mai 2014, pronunţată în Dosarul nr. 3.687/62/2013, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 488 din Codul de procedură civilă coroborate cu cele ale art. 10 alin. (2) şi art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum şi a prevederilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială “Oficina Serv” - S.R.L. din Braşov într-o cauză având ca obiect “anulare proces-verbal de contravenţie”.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece, având în vedere faptul că în materia contenciosului administrativ calea de atac este recursul, se află în situaţia în care nu poate critica o hotărâre a instanţei de fond în materia contenciosului administrativ pentru netemeinicie, ci doar pentru motive de nelegalitate. Arată că în noul Cod de procedură civilă nu se mai regăseşte corespondentul art. 3041 din vechiul Cod de procedură civilă, care prevedea că, în cazul în care hotărârea nu poate fi atacată cu apel, instanţa putea să examineze cauza sub toate aspectele. Precizează faptul că Legea nr. 544/2004 nu reglementează această chestiune, astfel că se ajunge ca în contencios administrativ, prin recursul formulat, să poată fi invocate numai motivele de casare prevăzute de noul Cod de procedură civilă, numai în funcţie de existenţa acestora instanţa de recurs având posibilitatea să rejudece litigiul în fond. În aceste condiţii, consideră că, în situaţia în care nu se poate ataca hotărârea dată de către o instanţă de fond decât pentru motive de nelegalitate, i se îngrădeşte accesul liber la justiţie garantat de art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

7. De asemenea, arată că, în situaţia în care nu există cale de atac pe netemeinicia hotărârii, sunt neconstituţionale şi prevederile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012, fiind încălcat şi dreptul la apărare.

8. Prin urmare, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că “se impune o modificare a acestor texte legale, deoarece judecata în contencios administrativ se transformă într-o judecată unde nu există cale de atac, deoarece limitarea doar la aceste motive de casare prevăzute de art. 488 din noul

Cod de procedură civilă înlătură posibilitatea de a formula recurs pentru faptul că hotărârea instanţei de contencios a fost pronunţată în mod netemeinic.”

9. Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Instanţa de judecată observă că prin textele de lege criticate legiuitorul a modificat instituţia recursului şi a prevăzut, în noul Cod de procedură civilă, că această cale de atac se exercită doar pentru motive de nelegalitate. Arată că anterior, în vechiul Cod de procedură civilă, exista dispoziţia art. 3041, potrivit căreia recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu putea fi atacată cu apel, nu era limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele. Arată că, aşa cum a statuat constant Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, recursul constituia, în vechea reglementare a Codului de procedură civilă, o cale de atac cu caracter devolutiv în care, ca şi în cazul apelului, instanţa de recurs judeca însăşi cauza, atât sub aspectul legalităţii, cât şi sub acela al temeiniciei, nelimitându-se să examineze doar hotărârea pronunţată de prima instanţă, exclusiv pentru motivele de casare prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă.

10. Instanţa de judecată apreciază că prin noua reglementare a recursului realizată de noul Cod de procedură civilă, în sensul exercitării căii de atac doar pe motive de nelegalitate, legiuitorul a înlăturat posibilitatea pentru oricare dintre părţi de a critica soluţia primei instanţe cu privire la fondul cauzei şi la temeinicia hotărârii pronunţate de prima instanţă, ceea ce, în opinia instanţei de judecată, echivalează cu o îngrădire reală a dreptului de acces la justiţie. Cum în materia contenciosului administrativ cauzele pot fi atacate, în principal, doar cu recurs, instanţa superioară nu mai are posibilitatea de a analiza temeinicia hotărârii atacate, ci doar legalitatea acesteia, ajungându-se practic la lipsirea de eficienţă a principiului liberului acces la justiţie şi la privarea de o cale de atac efectivă, eficientă, deoarece hotărârea instanţei de fond rămâne în afara oricărei analize, chiar cu privire la fondul cauzei.

11. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 488 din Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată), coroborate cu cele ale art. 10 alin. (2) şi art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, precum şi prevederile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012.

Textele de lege criticate au următorul conţinut:

- Art. 488 din Codul de procedură civilă, intitulat “Motivele de casare”:

“(1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate:

1. când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale;

2. dacă hotărârea a fost pronunţată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii;

3. când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii;

4. când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti;

5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii;

6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei;

7. când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat;

8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

(2) Motivele prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deşi au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor”;

- Art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004: “Recursul împotriva sentinţelor pronunţate de tribunalele administrativ-fiscale se judecă de secţiile de contencios administrativ ş\ fiscal ale curţilor de apei, iar recursul împotriva sentinţelor pronunţate de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel se judecă de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.”;

- Art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: “Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.”;

- Art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012: “Dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu se aplică în materie de contencios administrativ şi fiscal, inclusiv în materia azilului.”

15. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi legale, autoarea excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 24 care consacră dreptul la apărare, precum şi a art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine, în esenţă, că autoarea acesteia deduce neconstituţionalitatea reglementării legale criticate din perspectiva faptului că, în materia contenciosului administrativ, hotărârile primei instanţe pot fi atacate numai cu recurs, şi doar pentru motive de nelegalitate, nu şi pentru motive de netemeinicie, astfel încât recursul nu mai reprezintă o cale de atac cu caracter devolutiv. Această soluţie legislativă generează o îngrădire a accesului liber la justiţie şi a dreptului la apărare, fapt ce impune, în opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, “o modificare a acestor texte legale, deoarece judecata în contencios administrativ se transformă într-o judecată unde nu există cale de atac.”

17. În acest context, Curtea observă că, în vechea reglementare a Codului de procedură civilă, în art. 304 din acest act normativ, se prevedea că modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în anumite situaţii, expres şi limitativ prevăzute de lege, numai pentru motive de nelegalitate, iar la art. 3041 din acelaşi cod, se stipula faptul că “Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate ti atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele”. Ca urmare a modificărilor aduse Codului de procedură civilă din 1865, soluţia legislativă cuprinsă în art. 3041 a fost eliminată, critica autoarei excepţiei din prezenta cauză fiind motivată din prisma acestui eveniment legislativ, având în vedere faptul că în noua reglementare nu se mai regăseşte corespondentul art. 3041 din Codul de procedură civilă din 1865, iar cum Legea nr. 544/2004 nu reglementează această chestiune, autoarea excepţiei arată că se ajunge în situaţia ca, în materia contenciosului administrativ, prin recursul formulat, să poată fi invocate numai motivele de casare prevăzute de art. 488 din Codul de procedură civilă, hotărârea atacată putând fi analizată numai pentru motive de nelegalitate, nu şi de netemeinicie.

18. Faţă de această critică, Curtea reţine că aceasta este neîntemeiată. Natura juridică a recursului în sistemul căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti a cunoscut modificări de-a lungul timpului, recursul fiind considerat uneori o cale de atac ordinară, alteori, deşi considerat o cale extraordinară de atac, el putea fi exercitat şt pentru motive de netemeinicie a hotărârii, pentru ca în prezent, în noua reglementare a acestei instituţii juridice, recursul să fie calificat ca fiind o cale extraordinară de atac, exclusiv pentru motive de nelegalitate a hotărârii. Prin prevederile art. 488 din Codul de procedură civilă, care consacră motivele de casare ale unor hotărâri judecătoreşti, legiuitorul a acordat o eficienţă sporită principiului conform căruia recursul este o cale de atac nedevolutivă. Astfel, spre deosebire de vechea reglementare, care instituia posibilitatea examinării cauzei sub toate aspectele, conform art. 3041 din Codul de procedură civilă din 1865, noile norme nu mai prevăd nicio excepţie de la regula mai sus amintită.

19. Curtea reţine că, aşa cum prevede art. 2 din Codul de procedură civilă, acest act normativ constituie procedura de drept comun în materie civilă, dispoziţiile acestui cod aplicându-se şi în alte materii reglementate prin legi speciale, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziţii contrare. În materia contenciosului administrativ, prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, modificându-se şi completându-se Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a fost modificată doar parţial procedura contenciosului administrativ, tocmai pentru a se asigura eficienţa noilor dispoziţii procedurale, urmând ca, în măsura în care dispoziţiile legii speciale nu conţin anumite dispoziţii din Codul de procedură civilă, acestea să fie complinite cu prevederile codului. După adoptarea noului Cod de procedură civilă, în materia contenciosului administrativ este menţinut sistemul dublului grad de jurisdicţie, respectiv, instanţele de fond care soluţionează litigiile de contencios administrativ sunt, după caz, secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale tribunalelor sau ale curţilor de apel, fiind menţinută, de asemenea, prin prevederile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012, după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, calea de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate de către instanţele de fond. Ca atare, şi după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, recursul împotriva hotărârii instanţei de fond se exercită în condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în termen de 15 zile de la comunicare, acesta fiind suspensiv de executare.

20. Astfel, Curtea reţine că, în materia contenciosului administrativ, hotărârile pronunţate în primă instanţă nu pot fi atacate cu apel, singura cale de atac de reformare ce poate fi exercitată fiind aceea a recursului. Norma specială cuprinsă în art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a rămas aplicabilă şi după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, situaţie reglementată expres în art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012, potrivit căreia, în materia contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi în materia azilului, nu este prevăzută calea de atac a apelului.

21. Prin derogare de la regimul de drept comun prevăzut în Codul de procedură civilă, în contenciosul administrativ, recursul este, în toate cazurile, suspensiv de executare, aşadar hotărârea pronunţată în primă instanţă, potrivit legii contenciosului administrativ, deşi nu este susceptibilă de apel, nu poate fi pusă în executare. În cazul admiterii recursului, instanţa casează sentinţa şi rejudecă procesul în fond. Casarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanţă este permisă o singură dată în cursul unui proces, în două cazuri expres şi limitativ prevăzute în art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, şi anume atunci când hotărârea primei instanţe a fost pronunţată fără a se judeca fondul, sau dacă judecata s-a făcut în lipsa părţii care a fost nelegal citată, atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului. Nu se poate dispune casarea cu trimitere dacă judecata în primă instanţă s-a făcut în lipsa părţii care a fost nelegal citată la administrarea probelor, dar a fost legal citată la dezbaterea fondului, în acest caz urmând ca instanţa de recurs să caseze sentinţa şi să rejudece litigiul în fond.

22. De asemenea, Curtea constată că, potrivit art. 501 din Codul de procedură civilă, (1) în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanţa care judecă fondul.

(2) Când hotărârea a fost casată pentru încălcarea regulilor de procedură, judecata va reîncepe de la actul anulat.

(3) După casare, instanţa de fond va judeca din nou, în limitele casării şi ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată.

(4) în cazul rejudecării după casare, cu reţinere sau cu trimitere, sunt admisibile orice probe prevăzute de lege.”

23. În jurisprudenţa sa, spre exemplu fiind Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, Curtea a reţinut că “legiuitorul are îndreptăţirea constituţională de a considera materia contenciosului administrativ ca fiind una aparte, cu reguli specifice, inclusiv în ceea ce priveşte stabilirea căilor de atac”. De asemenea, Curtea a observat că, “În materia contenciosului administrativ, spre deosebire de dreptul comun unde hotărârile pronunţate în primă instanţă pot fi atacate cu apel cu toate consecinţele care decurg din aceasta, [...] potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, legiuitorul a optat pentru menţinerea căii de atac a recursului, şi nu pentru înlocuirea acestuia cu calea de atac a apelului. În lumina noului Cod de procedură civilă, recursul în materia contenciosului administrativ este esenţial mente diferit de recursul exercitat în această materie în vechea reglementare, care permitea, de principiu, examinarea cauzei sub toate aspectele pe calea recursului. Aşadar, ca urmare a acestei excluderi, hotărârile primei instanţe date în litigiile de contencios administrativ rămân a fi supuse în continuare recursului.”

24. Referitor la prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004, prin Decizia nr. 679 din 5 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 16 iunie 2009, şi Decizia nr. 549 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 9 iunie 2008, instanţa de control constituţional a reţinut că dispoziţiile art. 129 din Constituţie “conţin precizarea esenţială potrivit căreia hotărârile instanţelor pot fi atacate, de Ministerul Public sau de părţile interesate, în condiţiile legii. În plus, art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală oferă legiuitorului dreptul de a legifera cu privire la acest aspect. De aici se desprinde concluzia că nimic nu împiedică edictarea unei soluţii legislative ca cea cuprinsă în textul de lege criticat. De altfel, această opţiune a legiuitorului a fost impusă de exigenţa soluţionării cu celeritate a procesului dedus judecăţii, aceasta fiind una dintre caracteristicile acţiunii în contencios administrativ.” S-a reţinut, totodată, că, “potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în cazul în care recursul este admis, fondul cauzei va fi examinat din nou, fie chiar de către instanţa de recurs, fie de către prima instanţă, după casarea cu trimitere sau ca urmare a constatării că prima instanţă nu a judecat fondul. Partea interesată va avea astfel posibilitatea de a-şi realiza o apărare eficientă.”

25. De asemenea, referitor la critica potrivit căreia posibilitatea exercitării recursului nu are semnificaţia asigurării dublului grad de jurisdicţie, având în vedere că recursul nu are caracter devolutiv, fapt ce nu conduce la o nouă judecată în fond, ci este o cale de atac care asigură doar un control de legalitate asupra hotărârii judecătoreşti atacate, prin Decizia nr. 544 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (2) şi art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, şi a reţinut că “dreptul la două grade de jurisdicţie este garantat numai în materie penală, potrivit prevederilor art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, chiar şi aici putând fi instituite, însă, unele excepţii de la această regulă”. În acelaşi sens, este şi Decizia nr. 491 din 6 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 13 iunie 2008, prin care Curtea, analizând o critică referitoare la lipsa posibilităţii de a declara şi calea de atac a apelului împotriva hotărârii instanţei de contencios administrativ, a reţinut că “este de competenţa exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti şi modalitatea de exercitare a căilor de atac, iar principiul accesului liber la justiţie presupune posibilitatea celor interesaţi de a le exercita, în condiţiile stabilite prin lege, astfel încât accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia. Nici un text din Constituţie nu garantează dreptul la două grade de jurisdicţie. Chiar şi reglementările internaţionale în domeniul drepturilor omului, respectiv art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, garantează dreptul la dublul grad de jurisdicţie exclusiv în materie penală, nu şi în cauzele de natură administrativă.”

26. De altfel, în jurisprudenţa sa, spre exemplu fiind Decizia nr. 423 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 9 septembrie 2014, Curtea a statuat că “Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, de natură a preveni eventualele abuzuri şi tergiversarea soluţionării cauzelor deduse judecăţii.” Ca atare, prin reglementarea criticată, legiuitorul nu a înţeles să restrângă accesul liber la justiţie sau dreptul la apărare, ci să asigure un climat de ordine indispensabil exercitării în condiţii optime a acestor drepturi constituţionale.

27. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială “Oficina Serv” - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 3.687/62/2013 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată Că prevederile art. 488 din Codul de procedură civilă coroborate cu cele ale art. 10 alin. (2) şi art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum şi prevederile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică În Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 decembrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 750

din 16 decembrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Bianca Drăghici - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Elisabeta Miu în Dosarul nr. 5.232/118/2013/a1 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 722D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate asigură exercitarea dreptului la apărare.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 16 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 5.232/118/2013/a1, Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

5. Excepţia a fost ridicată de Elisabeta Miu cu ocazia soluţionării unei cereri de reexaminare a încheierii prin care a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar sub forma asistenţei juridice gratuite prin avocat desemnat de barou.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că orice persoană fizică, în situaţia în care nu are niciun venit şi solicită acordarea minimului garantat conform Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, nu poate beneficia de acordarea ajutorului public judiciar în vederea exercitării recursului pe motiv că cererea nu poate fi adresată instanţei de recurs, ci primei instanţe înlăuntrul termenului de recurs, pentru ca, în cazul admiterii cererii, avocatul desemnat să formuleze cererea de recurs cu respectarea dispoziţiilor art. 486 din noul Cod de procedură civilă. Astfel, consideră că nu are deschisă calea de atac a recursului, pe motiv că apărarea este obligatorie, conform noului Cod de procedură civilă, prin avocat, deşi, potrivit prevederilor art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie, orice persoană are acces liber la justiţie. Totodată, apreciază că, “similar dispoziţiilor din Codul de procedură penală, trebuie introdus un nou text la art. 89 din noul Cod de procedură civilă prin care să se dispună numirea unui avocat din oficiu desemnat de barou, în cazurile în care apărarea printr-un avocat este obligatorie”.

7. Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal îşi exprimă opinia în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât dispoziţiile de lege criticate dau posibilitatea persoanelor care susţin că nu au venit, şi ca atare nu-şi permit angajarea unui avocat în vederea exercitării căii de atac, să formuleze o cerere de acordare a ajutorului public judiciar cu acest obiect. Arată că, potrivit alin. (3) al art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, prin introducerea cererii pentru acordarea ajutorului public judiciar, termenul pentru exercitarea căii de atac se întrerupe o singură dată, dacă solicitantul depune în termen de cel mult 10 zile înscrisurile doveditoare prevăzute la art. 14.

8. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 13 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, cu modificările şi completările ulterioare, sunt constituţionale. În esenţă, consideră că stabilirea unor proceduri speciale sau a particularităţilor procedurale pentru exercitarea drepturilor procesuale ale părţilor este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, cu următorul cuprins: “Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar în vederea exercitării unei căi de atac se adresează instanţei a cărei hotărâre se atacă, în mod obligatoriu, înăuntrul termenului pentru exercitarea căii de atac şi se soluţionează de urgenţă de un alt complet decât cel care a soluţionat cauza pe fond,”

13. Autoarea excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 22 alin. (1) - Dreptul la viaţă sila integritate fizică şi psihică, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 34 - Dreptul la ocrotirea sănătăţii, art. 47 - Nivelul de trai, art. 52 alin. (1) şi (2) - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi dispoziţiilor art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv, art. 14 - interzicerea discriminării şi art. 17 - Interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie. De asemenea, autorul consideră că dispoziţiile art. 13 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 contravin art. 13 alin. (3) şi art. 16 alin. (1)-(3) din aceeaşi ordonanţă, precum şi art. 13 şi art. 89 alin. (2) lit. b) din noul Cod de procedură civilă.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate tinde la relevarea pretinsei neconstituţionalităţi a textului de lege criticat nu prin referire la conţinutul normativ intrinsec al acestuia, ci la o anumită soluţie legislativă, pe care acesta nu o cuprinde. Or, analiza unor astfel de critici de neconstituţionalitate nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, “se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată”. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa că nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv şi nici nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite. În acest sens este Decizia nr. 159 din 10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999.

15. Prin urmare, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia “Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.

16. De altfel, prin Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile din Codul de procedură civilă cuprinse în art. 13 alin. (2) teza a doua, art. 83 alin. (3), precum şi în art. 486 alin. (3) cu referire la menţiunile care decurg din obligativitatea formulării şi susţinerii cererii de recurs prin avocat sunt neconstituţionale.

17. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Elisabeta Miu în Dosarul nr. 5.232/118/2013/a1 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Constanţa - Secţia a Ii-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 decembrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Fitosanitare

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 3 alin. (1) şi art. 5 din Legea nr. 139/2014 privind unele măsuri pentru reorganizarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi a unor structuri aflate în subordinea acestuia, cu modificările ulterioare, şi al art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2002, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Autoritatea Naţională Fitosanitară înfiinţată conform art. 5 din Legea nr. 139/2014 privind unele măsuri pentru reorganizarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi a unor structuri aflate în subordinea acestuia, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Autoritate, este organizată şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, finanţată din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, În subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Art. 2. - Sediul Autorităţii este în localitatea Voluntari, bd. Voluntari nr. 11, judeţul Ilfov.

Art. 3. - (1) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale este autoritatea de reglementare în domeniul protecţiei plantelor, carantinei fitosanitare şi al produselor de uz fitosanitar, care coordonează şi controlează aplicarea prevederilor legale specifice prin Autoritatea Naţională Fitosanitară.

(2) Veniturile proprii ale Autorităţii prevăzute la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 139/2014, cu modificările ulterioare, se realizează prin perceperea de tarife pentru serviciile prestate.

(3) Tarifele prevăzute la alin. (2) se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, la propunerea Autorităţii.

Art. 4. - Pentru realizarea obiectivelor din domeniul său de activitate, Autoritatea exercită următoarele funcţii:

a) de control, în domeniul fitosanitar conform prevederilor legale;

b) de reprezentare, prin care se asigură, în numele Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, reprezentarea pe plan intern şi extern în domeniul său de activitate şi în limitele de competenţă stabilite de ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale.

Art. 5. - (1) în exercitarea funcţiilor prevăzute la art. 4, Autoritatea, în condiţiile legii, are următoarele atribuţii principale:

a) organizează, coordonează şi asigură asistenţa tehnică în domeniul fitosanitar;

b) elaborează şi propune spre aprobare Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale strategia în domeniul fitosanitar în concordanţă cu politicile, legislaţia şi normele Uniunii Europene;

c) elaborează şi propune spre aprobare Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale proiecte de acte normative în domeniu în scopul îmbunătăţirii şi consolidării legislaţiei naţionale şi armonizării acesteia cu legislaţia europeană;

d) elaborează şi propune spre aprobare Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale proiecte de acte normative şi alte documente specifice în scopul tarifarii serviciilor fitosanitare;

e) elaborează şi propune spre aprobare Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Regulamentul de organizare şi funcţionare al Autorităţii şi stabileşte atribuţiile şi responsabilităţile structurilor funcţionale organizate în cadrul acesteia;

f) organizează şi coordonează activitatea structurilor funcţionale organizate în cadrul acesteia;

g) organizează şi coordonează activitatea poliţiei fitosanitare;

h) desemnează laboratoarele naţionale de referinţă conform legislaţiei în vigoare privind controalele oficiale;

i) efectuează analize fitopatologice şi entomologice la plante şi produse vegetale, fizico-chimice la produsele de protecţie a plantelor şi pentru determinarea reziduurilor de pesticide din plante şi produse vegetale;

j) participă la teste internaţionale interlaboratoare/ profesionale în domeniu;

k) coordonează elaborarea şi implementarea programelor de monitorizare a organismelor dăunătoare, produselor de protecţie a plantelor şi a reziduurilor de pesticide în plante şi produse vegetale;

l) controlează aplicarea şi respectarea tuturor dispoziţiilor legale şi a normelor tehnice în domeniul fitosanitar;

m) coordonează activitatea privind implementarea şi menţinerea sistemului de asigurare a calităţii în concordanţă cu normele în vigoare;

n) asigură gestionarea, implementarea cerinţelor de ecocondiţionalitate şi controlul privind introducerea pe piaţă a produselor de protecţie a plantelor (SMR), în colaborare cu Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură (APIA);

o) asigură informarea şi conştientizarea fermierilor şi a potenţialilor beneficiari asupra bunelor practici agricole şi de mediu, precum şi asigurarea expertizei de specialitate pentru implementarea PNDR 2014-2020;

p) participă la elaborarea Planului naţional unic de control integrat (PNCUI) şi întocmeşte Raportul anual pentru domeniul său de competenţă;

q) participă la grupurile tehnice de lucru privind implementarea Planului Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) pe domenii, priorităţi şi măsuri de sprijin;

r) colaborează cu direcţiile, serviciile şi structurile teritoriale ale Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale;

s) asigură implementarea reglementărilor specifice sectorului fitosanitar în contextul gestionării asistenţei financiare nerambursabile domeniului agricol;

ş) asigură coordonarea sistemelor informatice din domeniul fitosanitar;

t) stabileşte normele fitosanitare unice şi obligatorii pentru toate persoanele fizice şi juridice deţinătoare de culturi agricole şi alte forme de vegetaţie utilă, pentru cei care depozitează, transportă şi comercializează plante şi produse vegetale;

ţ) organizează, coordonează şi controlează implementarea legislaţiei privind importul, exportul, tranzitul, comerţul şi circulaţia intracomunitară a plantelor, produselor vegetale şi a altor obiecte reglementate;

u) realizează analiza de risc fitosanitar (PRA);

v) organizează sistemul naţional de omologare/reomologare a produselor de protecţie a plantelor;

x) coordonează activitatea de evaluare a dosarelor substanţelor active în vederea aprobării sau reaprobării acestora, în calitate de stat membru raportor/coraportor, după caz;

y) coordonează activităţile privind evaluarea dosarelor produselor de protecţie a plantelor în vederea omologării/ reomologării acestora;

z) asigură controlul postomologare privind comercializarea şi utilizarea produselor de protecţie a plantelor;

aa) asigură respectarea legislaţiei privind importul şi circulaţia intracomunitară a produselor de protecţie a plantelor;

bb) asigură implementarea legislaţiei, a măsurilor şi acţiunilor subsumate îndeplinirii obiectivelor generale şi specifice din cadrul Planului naţional de acţiune privind diminuarea riscurilor asociate utilizării produselor de protecţie a plantelor împreună cu alte instituţii şi organisme publice;

cc) asigură dezvoltarea şi implementarea sistemului de inspecţie a echipamentelor de aplicare a produselor de protecţie a plantelor, a sistemului de instruire şi certificare în domeniul utilizării durabile a produselor de protecţie a plantelor, precum şi a sistemului de gestionare integrată a dăunătorilor şi a unor abordări şi tehnici alternative;

dd) coordonează activitatea de formare profesională, instruire şi perfecţionare a personalului implicat în domeniul său de activitate;

ee) declanşează sistemul rapid de alertă în cazul depăşirii limitelor maxime admise ale reziduurilor de pesticide în plante şi produse vegetale;

ff) participă la activităţile şi întâlnirile desfăşurate în cadrul sistemului de siguranţă alimentară;

gg) asigură participarea la întâlnirile şi grupurile de lucru ale Comisiei Europene şi ale Consiliului Uniunii Europene pentru domeniul său de competenţă;

hh) întocmeşte lucrări de specialitate prevăzute în cadrul cooperării internaţionale şi urmăreşte îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din aceasta, în domeniul său de activitate;

ii) răspunde la reclamaţiile, sesizările şi solicitările persoanelor fizice şi/sau juridice;

jj) organizează simpozioane, sesiuni de formare profesională, grupuri de lucru şi dezbateri pe teme profesionale pentru domeniul său de competenţă;

kk) colaborează cu universităţile, institutele şi staţiunile de cercetare de profil, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice “Gheorghe Ionescu-Şişeşti”, asociaţiile profesionale ale producătorilor agricoli, federaţiile şi patronatele din domeniul agricol, precum şi cu industria de specialitate în elaborarea strategiilor şi implementarea strategiilor din domeniul fitosanitar;

ll) cooperează pe plan internaţional cu organizaţiile implicate în domeniul fitosanitar şi în alte domenii conexe pentru a menţine România în circuitul politicilor europene şi internaţionale specifice şi participă la întâlniri;

mm) asigură implementarea reglementărilor Uniunii Europene, specifice domeniului fitosanitar.

(2) în exercitarea atribuţiilor sale, Autoritatea colaborează cu ministerele, cu organele de specialitate din subordin ea Guvernului, precum şi cu alte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, instituţii publice şi cu alte organisme interesate.

(3) Autoritatea îndeplineşte orice alte atribuţii specifice stabilite prin alte acte normative pentru domeniul său de activitate.

Art. 6. - (1) Autoritatea este condusă de un director general numit, în condiţiile legii, prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale.

(2) Directorul general are calitatea de ordonator terţiar de credite.

(3) în exercitarea atribuţiilor sale directorul general emite decizii.

(4) Directorul general poate da mandat de reprezentare unor persoane din cadrul Autorităţii.

Art. 7. - (1) Datele de identificare ale bunurilor mobile şi imobile din domeniul public şi privat al statului care se preiau în administrarea autorităţii se vor stabili prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, emis în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei hotărâri.

(2) Predarea-preluarea bunurilor prevăzute în conţinutul ordinului menţionat la alin. (1) se face prin protocol încheiat între părţile implicate, în termen de 30 de zile de la data publicării acestuia în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale va actualiza în mod corespunzător datele din evidenţa cantitativ-valorică în vederea modificării corespunzătoare a anexei nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 8. - (1) Regulamentul de organizare şi funcţionare, structura organizatorică, statul de funcţii şi numărul de posturi ale Autorităţii se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale.

(2) în cadrul Autorităţii funcţionează Direcţia fitosanitară şi Laboratorul Naţional Fitosanitar organizat la nivel de direcţie. Autoritatea are în subordine oficiile fitosanitare judeţene organizate la nivel de serviciu/birou, după caz.

(3) în cadrul oficiilor fitosanitare judeţene funcţionează inspectoratele de carantină fitosanitară vamale, astfel cum sunt înfiinţate la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, organizate la nivel de compartiment.

(4) Oficiile fitosanitare judeţene sunt conduse de un şef serviciu/şef birou, funcţionar public numit prin decizie a directorului general, în condiţiile legii.

Art. 9. - (1) Personalul Autorităţii este format din personalul preluat prin transfer de la Laboratorul Central Fitosanitar, de la Agenţia Naţională Fitosanitară din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi de la unităţile fitosanitare din cadrul direcţiilor pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti.

(2) Autoritatea funcţionează cu un număr de 439 de posturi.

(3) Personalul structurilor care se desfiinţează se preia de către Autoritate şi este constituit din funcţionari publici şi personal angajat pe bază de contract individual de muncă.

(4) Salarizarea personalului din cadrul Autorităţii se face potrivit legislaţiei în vigoare privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Art. 10. - În exercitarea atribuţiilor de serviciu, personalul împuternicit al Autorităţii constată şi aplică sancţiuni conform prevederilor legale în vigoare, dispune reţinerea produselor neconforme şi recomandă aplicarea de măsuri în vederea eliminării riscului pentru plante, produse vegetale şi produse de protecţie a plantelor, respectiv asupra sănătăţii umane şi a mediului.

Art. 11. - (1) Pentru transportul persoanelor din aparatul propriu, Autoritatea are în dotare un autovehicul, cu un consum lunar de 200 litri/lună.

(2) Pentru derularea activităţilor specifice de inspecţie fitosanitară teritorială şi vamală, monitorizarea organismelor dăunătoare, controlul oficial al comercializării, utilizării şi calităţii produselor de protecţie a plantelor, precum şi al reziduurilor de pesticide din plante şi produse vegetale, Autoritatea are în dotare un număr de 51 autospeciale cu un consum lunar de 300 litri/lună/autospecială şi o şalupă fluvială cu un consum de 20 litri/oră şi 55 ore/lună.

(3) Cheltuielile privind consumul de carburanţi se suportă din bugetul aprobat anual cu această destinaţie.

Art. 12. - La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 753/2010 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Laboratorului Central Fitosanitar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 3 august 2010, cu modificările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Daniel Constantin

Ministrul finanţelor publice,

Darius-Bogdan Vâlcov

Ministrul afacerilor externe,

Bogdan Lucian Aurescu

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Rovana Plumb

 

Bucureşti, 21 ianuarie 2015.

Nr. 43.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind completarea art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 736/2010 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 69/2010 privind reabilitarea termică a clădirilor de locuit cu finanţare prin credite bancare cu garanţie guvernamentală

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - După alineatul (14) al articolului 2 din Hotărârea Guvernului nr. 736/2010 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 69/2010 privind reabilitarea termică a clădirilor de locuit cu finanţare prin credite bancare cu garanţie guvernamentală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 2 august 2010, cu modificările şi completările ulterioare, se introduce un nou alineat, alineatul (15), cu următorul cuprins:

,,(15) Pentru anul 2015, plafonul total al garanţiilor care pot fi emise potrivit art. 16 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 76/2011, este de 10 milioane lei.”

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul finanţelor publice,

Darius-Bogdan Vâlcov

p. Ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Shhaideh Sevil,

secretar de stat

 

Bucureşti, 4 februarie 2015.

Nr. 61.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind completarea art. 4 din Normele de implementare a Programului de sprijin pentru beneficiarii proiectelor în domenii prioritare pentru economia românească, finanţate din instrumentele structurale ale Uniunii Europene alocate României, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 175/2010

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - După alineatul (24) al articolului 4 din Normele de implementare a Programului de sprijin pentru beneficiarii proiectelor în domenii prioritare pentru economia românească, finanţate din instrumentele structurale ale Uniunii Europene alocate României, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 175/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 12 martie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, se introduce un nou alineat, alineatul (25), cu următorul cuprins:

“(25) Pentru anul 2015, plafonul total al garanţiilor care pot fi emise potrivit art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2010, aprobată prin Legea nr. 120/2010, cu modificările şi completările ulterioare, este de 100 milioane lei.”

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul finanţelor publice,

Darius-Bogdan Vâlcov

p. Ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Shhaideh Sevil,

secretar de stat

 

Bucureşti, 4 februarie 2015.

Nr. 63.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind completarea art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 945/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 153/2011 privind măsuri de creştere a calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - După alineatul (13) al articolului 2 din Hotărârea Guvernului nr. 945/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 153/2011 privind măsuri de creştere a calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 10 octombrie 2011, cu completările ulterioare, se introduce un nou alineat, alineatul (14), cu următorul cuprins:

,,(14) Pentru anul 2015, plafonul total al garanţiilor care pot fi emise potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 153/2011, cu modificările şi completările ulterioare, este de 10 milioane lei.”

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul finanţelor publice,

Darius-Bogdan Vâlcov

p. Ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Shhaideh Sevil,

secretar de stat

 

Bucureşti, 4 februarie 2015.

Nr. 64.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

 

ORDIN

privind formarea iniţială, în anul 2015, în instituţiile de formare ale Ministerului Afacerilor Interne a poliţiştilor locali cu atribuţii în domeniul ordinii şi liniştii publice şi în domeniul circulaţiei rutiere

 

Având în vedere dispoziţiile art. 18 din Legea poliţiei locale nr. 155/2010, republicată, cu completările ulterioare, precum şi ale art. 11 alin. (1) din Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a poliţiei locale, aprobat prin Hotărârea Guvernului fir. 1.332/2010,

în temeiul dispoziţiilor art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

viceprim-ministrul, ministrul afacerilor interne, emite următorul ordin:

Art. 1. - Instituţiile de formare din cadrul Ministerului Afacerilor Interne alocă, în anul 2015, un număr de 2.625 de locuri, în vederea formării iniţiale a poliţiştilor locali cu atribuţii în domeniul ordinii şi liniştii publice şi în domeniul circulaţiei rutiere.

Art. 2. - Instituţiile prevăzute la art. 1, repartizarea numărului de locuri, perioadele în care se realizează programele de formare iniţială, precum şi cuantumul cheltuielilor de şcolarizare/ cursant/program de formare iniţială sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3. - (1) Formarea iniţială a personalului poliţiei locale în domeniul ordinii şi liniştii publice şi în domeniul circulaţiei rutiere se desfăşoară potrivit curriculumului unitar întocmit de către Direcţia generală management resurse umane, după consultarea structurilor de specialitate din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră.

(2) Poliţiştii locali care au funcţii de conducere urmează pe timpul cursului de formare iniţială şi modulul de management, conform prevederilor legale în vigoare.

(3) La solicitarea instituţiilor beneficiare, modulul de management organizat la Centrul de Formare Iniţială şi Continuă al Ministerului Afacerilor Interne poate fi urmat şi de către poliţiştii locali care ocupă funcţii de conducere şi se află în una dintre următoarele situaţii:

a) au urmat programul de formare iniţială fără parcurgerea modulului de management;

b) se află sub incidenţa prevederilor art. 18 alin. (3) din Legea poliţiei locale nr. 155/2010, republicată, cu completările ulterioare.

Art. 4. - Direcţia generală management resurse umane transmite inspectoratelor generale şi instituţiilor de învăţământ situaţia centralizată cuprinzând repartizarea solicitărilor instituţiilor beneficiare privind formarea iniţială a poliţiştilor locali.

Art. 5. - (1) Instituţiile beneficiare transmit dosarele de înscriere la instituţiile de învăţământ la care au fost repartizate, cu cel puţin 10 zile calendaristice înainte de începerea programelor de formare iniţială.

(2) Dosarul de înscriere cuprinde următoarele documente:

a) cerere/raport personal de înscriere la curs, aprobată de şeful structurii de poliţie locală;

b) adeverinţa medicală de la medicul de familie din care să reiasă faptul că este apt medical să desfăşoare activităţi de pregătire fizică şi de instrucţia tragerii;

c) cartea de identitate în fotocopie;

d) diploma de bacalaureat sau, după caz, diploma de licenţă eliberată de ultima instituţie de învăţământ absolvită, în fotocopie;

e) certificat de cazier judiciar;

f) permisul de conducere în fotocopie, după caz; g) 2 fotografii tip 3/4 cm.

(3) Verificarea îndeplinirii condiţiilor de studii pentru personalul propus să participe la programele de formare iniţială şi certificarea pentru conformitate cu originalul a documentelor depuse în fotocopie în dosarele de înscriere se realizează de către instituţiile beneficiare.

(4) La prezentarea la instituţia de formare, cursantul va prezenta cartea de identitate în original.

Art. 6. - (1) Grupele de studiu sunt compuse dintr-un număr cuprins între 15 şi 35 de cursanţi, stabilit de conducătorii instituţiilor care asigură formarea iniţială, în limita numărului de locuri repartizat, care dispun şi înmatricularea acestora.

(2) Grupele de management constituite în condiţiile art. 3 alin. (3) pot fi compuse din minimum 5 cursanţi.

Art. 7. - Achitarea cheltuielilor de şcolarizare ocazionate de urmarea programelor de formare se realizează de către structurile poliţiei locale.

Art. 8. - (1) în cazul neprezentării sau nepromovării examenului de absolvire, la cerere, cursantului în cauză i se eliberează adeverinţă de participare la cursuri, în care se specifică competenţele certificate în urma şcolarizării.

(2) Cursantul aflat în situaţia prezentată la alin. (1), în baza adeverinţei eliberate de instituţia de formare privind certificarea tuturor competenţelor prevăzute de curriculum, are posibilitatea de a solicita reexaminarea, o singură dată, în termen de 6 luni de la finalizarea programului de formare iniţială, cu oricare din seriile următoare, indiferent la care dintre instituţiile de formare prevăzute în anexă care organizează în această perioadă examen de absolvire, fără plata cheltuielilor aferente acestuia.

(3) în situaţia în care cursantul nu are certificate toate competenţele prevăzute în curriculum sau a nepromovării reexaminării în condiţiile prevăzute la alin. (2), în vederea dobândirii competenţelor necesare îndeplinirii atribuţiilor în domeniul ordinii şi liniştii publice şi în domeniul rutier, după caz, cel în cauză trebuie să repete programul de formare, la propunerea structurilor poliţiei locale în care este încadrat, cu suportarea cheltuielilor de şcolarizare prevăzute la art. 7.

(4) Examenul de absolvire poate fi susţinut numai în situaţia frecventării a cel puţin 80% din orele aferente fiecărei competenţe din planul de învăţământ.

Art. 9. - (1) Certificatul de absolvire a cursului, cu menţionarea competenţelor profesionale dobândite, iar la cerere însoţit de foaia matricolă, se eliberează de către instituţia de formare în care cursantul a susţinut examenul de absolvire, potrivit prevederilor legale în vigoare.

(2) Poliţiştilor locali prevăzuţi la art. 3 alin. (3), în urma promovării modulului de management, li se eliberează o adeverinţă în acest sens.

Art. 10. - Pe parcursul programului de formare cursantul are obligaţia respectării regulamentului intern al instituţiei de formare.

Art. 11. - Structurile cu atribuţii stabilite prin prezentul ordin vor lua măsuri de îndeplinire a prevederilor acestuia.

Art. 12. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României. Partea I.

 

Viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne,

Gabriel Oprea

 

Bucureşti, 4 februarie 2015.

Nr. 9.

 

ANEXĂ

 

I. Instituţiile de formare ale Ministerului Afacerilor Interne care asigură formarea Iniţială a poliţiştilor locali cu atribuţii în domeniul ordinii şl liniştii publice şl în domeniul circulaţiei rutiere, perioadele în care se realizează programele de formare Iniţială şl numărul de locuri repartizat fiecărei Instituţii de învăţământ

 

Nr. crt.

Instituţia de formare

Municipiul/Oraşul/Judeţul/Datele de contact

Perioada cursului

Nr. de locuri

Observaţii

0

1

2

3

4

5

1.

Institutul de Studii pentru Ordine Publică

Bucureşti, Şos. Olteniţei nr. 158-160, sectorul 4

Tel.: 021.332.48.67; Fax: 021.332.38.55; Int. 20104, 20241,20258

isop@mai.gov.ro

16.02-15.05.2015

40

 

27.04-24.07.2015

100

7.09-4.12.2015

100

2.

Centrul de Formare Iniţială şi Continuă al Ministerului Afacerilor

Interne*

Orăştie, Str. Armatei nr. 16, judeţul Hunedoara

Tel.: 0254.24.19.90; 0254.24.74.50; Fax: 0254.24.75.21; I.C. 054/8351,054/8354

secretariat.cfic.orastie@mai.gov.ro

16.02-15.05.2015

75

 

11.05-7.08.2015

75

7.09-4,12.2015

75

3.

Şcoala de Agenţi de Poliţie “Vasile Lascăr”

Câmpina, bd. Carol I nr. 145, judeţul Prahova

Tel.: 0244.336251, 0244.336252; Fax: 0244.33.36.50; I.C. 044/8446

campina@scoalapolitie.ro

16.02-15.05.2015

100

 

27.04-24.07.2015

100

21.09-18.12,2015

100

4.

Şcoala de Agenţi de Poliţie “Septimiu Mureşan” **

Cluj-Napoca, str. Corneliu Coposu nr. 89-91, judeţul Cluj

Tel: 0264.43.97.72; Fax: 0264.43.99.04; I.C.064/1265/1264

scoala.cluj@cj.politiaromana.ro

2.03-29.05.2015

50

 

21.09-18.12.2015

50

5.

Centrul de Formare şi Perfecţionare a Poliţiştilor “Nicolae Golescu”

Slatina, Str. Cazărmii nr. 40, judeţul Olt

Tel.: 0249.42.17.93; Fax: 0249.42.26.88; I.C. 049/1239

scoalapolslatina@ot.politiaromana.ro

9.02-8.05.2015

200

 

11.05-7.08.2015

200

14.09-11.12.2015

200

6.

 

Centrul Chinologic “dr. Aurel Greblea” Sibiu***

 

 

Sibiu, Calea Dumbrăvii nr. 157, judeţul Sibiu

Tel.: 0269.235.181; Fax: 0269.240.090;I.C. 069/1255

ccs@centrulchinologic.ro

1.12.2015-4.03.2016

 

 

50

 

 

7.

Şcoala de Pregătire a Agenţilor Poliţiei de Frontieră “Avram Iancu”

Oradea

Oradea, Calea Aradului nr. 2-4, judeţul Bihor

Tel./Fax: 0259.41.95.20; I.C. 059/1265

pfr.avramiancu@yahoo.com

9.02-8.05.2015

50

 

14.09-11.12.2015

50

8.

 

 

Şcoala de Perfecţionare a Pregătirii Personalului Poliţiei de Frontieră

Drobeta-Turnu Severin

Drobeta-Turnu Severin, str. Serpentina Roşiori nr. 3-5, judeţul Mehedinţi

Tel.: 0252/208076; Fax: 0252/208078; I.C. 052/1266

office@spcpforsova.ro

9.02-8.05.2015

60

 

5.05-31.07.2015

60

7.09-4.12.2015

60

9.

 

 

Şcoala de Formare Iniţială şi Continuă a Personalului Poliţiei de Frontieră

Iaşi

Iaşi, str. G. Coşbuc nr. 3-5, judeţul laşi Tel./Fax: 0232/460203; I.C. 032/1361

sficppfiasi@yahoo.com

 

9.02-8.05.2015

105

 

7.09-4.12.2015

 

105

 

10.

 

Şcoala Militară de Subofiţeri Jandarmi “Grigore Alexandru Ghica” **

 

Drăgăşani, str. I.C. Brătianu nr. 25, judeţul Vâlcea

Tel: 0250.81.04.92; Fax: 0250.81.05.32; I.C. 050/5201; 050/5202

scoaladragasani@yahoo.ro

16.02-15.05.2015

 

 

25

 

 

 

11.

Şcoala Militară de Subofiţeri Jandarmi “Petru Rareş”

 

 

Fălticeni, str. Armatei nr. 1-3, cod 725200, CP 19, OP 1, judeţul Suceava

Tel: 0230.54.16.60; Fax: 0230.54.57.91

relatii_publice@jandarmeriafalticeni.ro

23.02-22.05,2015

25

14.09-11.12.2015

25

12.

Şcoala de Aplicaţie pentru Ofiţeri “Mihai Viteazul” a Jandarmeriei Române

 

 

 

Comuna Chiajna, satul Roşu, Str. 1 Decembrie 1918 nr. 2-4, judeţul Ilfov

Tel.: 021.434.91.31; Fax. 021.434.91.41

17700, 17704

sajrmv@yahoo.com

20.04-17.07,2015

120

 

14.09-11.12.2015

100

Lugoj, Str. Banatului nr. 15, judeţul Timiş

Tel.: 0256.35.29.10; Fax: 0256.35.84.02; I.C. 056/8818

 jandarmilugoj@yahoo.com

20.04-17.07.2015

50

31.08-27.11.2015

50

13.

 

 

Centrul de perfecţionare a pregătirii cadrelor de jandarmi

 

 

Gheorgheni, Str. Ciubotului nr. 4, judeţul Harghita

Tei/Fax: 0266.365,094; I.C. 066/8213

office@jandarmeriagheorgheni.ro

16.02-15.05.2015

50

 

4,05-31.07.2015

50

7.09-04.12.2015

50

Sfântu Gheorghe, str. Cezar Bolliac nr. 5, judeţul Covasna

Tel.: 0267.31.36.03; Fax: 0267.35.28.25; I.C. 067/24596

ijjcv@jandarmeriacovasna.ro

16.02-15.05.2015

25

4.05-31.07.2015

25

7.09-4.12.2015

25


* Instituţia asigură organizarea, în mod distinct, a modulului de management în condiţiile prevăzute la art. 3 alin, (3) din ordin, în următoarele serii:

- 16.02-20.02.2015;

- 8.06-12.06.2015;

- 14.09-18.09.2015.

** Nu se asigură cazarea,

*** Nu se asigură servirea mesei.

 

II. Cuantumul cheltuielilor de şcolarizare/cursant/program de formare iniţială

1. Programul de formare iniţială (instruirea, utilizarea bazei didactico-materiale, organizarea şi desfăşurarea examenului de absolvire, inclusiv eliberarea certificatului de absolvire şi a foii matricole care atestă competenţele profesionale dobândite) = 2.000 lei.

2. Modulul de management organizat la Centrul de Formare Iniţială şi Continuă al Ministerului Afacerilor Interne = 154 lei.

3. La solicitare, instituţiile de formare asigură:

a) cazare în incinta instituţiei. Tarifele de cazare se stabilesc de către instituţiile de formare conform prevederilor Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 243/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind utilizarea unor spaţii aflate în administrarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 802 din 14 noiembrie 2011, cu modificările ulterioare:

b) servirea zilnică a celor 3 mese principale. Contravaloarea acestora este de până la 30 lei/zi.

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

 

REGULAMENT

pentru completarea Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 21/2009 privind instituţiile de plată şi a Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 8/2011 privind instituţiile emitente de monedă electronică

 

Având în vedere:

- prevederile art. 19, art. 24 şi art. 25 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările şi completările ulterioare;

- prevederile art. 17, art. 23 şi art. 24 alin. (2) din Legea nr. 127/2011 privind activitatea de emitere de monedă electronică, cu modificările ulterioare,

în temeiul dispoziţiilor art. 186 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 107 alin. (1) din Legea nr. 127/2011, cu modificările ulterioare, şi ale art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României,

Banca Naţională a României emite prezentul regulament.

Art. I. - Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 21/2009 privind instituţiile de plată, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 29 octombrie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, se completează după cum urmează:

- La articolul 15 se introduc trei noi alineate, alineatele (2), (3) şi (4), cu următorul cuprins:

“(2) Solicitanţii care nu îndeplinesc cerinţa prevăzută la alin. (1) din prezentul articol trebuie să transmită documentele şi informaţiile indicate de Banca Naţională a României potrivit art. 25 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de maximum 3 luni de la data comunicării deficienţelor constatate.

(3) Informaţiile şi documentele solicitate potrivit art. 25 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările şi completările ulterioare, care sunt prezentate după expirarea termenului prevăzut la alin. (2) din prezentul articol nu sunt luate în considerare la evaluarea cererii de autorizare şi se restituie titularului cererii.

(4) În cazul în care solicitanţii nu îndeplinesc obligaţia prevăzută la alin. (2) din prezentul articol ori informaţiile şi documentele transmise potrivit alin. (2) nu îndeplinesc condiţiile prevăzute în prezentul regulament, devin incidente prevederile referitoare la respingerea cererii de autorizare potrivit art. 26. alin. (1) lit. h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările şi completările ulterioare. În această situaţie, termenul prevăzut la art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările şi completările ulterioare, începe să curgă de la data expirării termenului maxim prevăzut la alin. (2) din prezentul articol.”

Art. II. - (1) Cererile de autorizare şi documentaţia aferentă, depuse la Banca Naţională a României în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările şi completările ulterioare, şi nesoluţionate la data intrării în vigoare a prezentului regulament, în cazul cărora solicitanţilor Ie-a fost comunicat, potrivit art. 25 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările şi completările ulterioare, că nu îndeplinesc cerinţa prevăzută la art. 15 alin. (1) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 21/2009 privind instituţiile de plată, cu modificările şi completările ulterioare, pot fi retrase si prezentate din nou de titulari după înlăturarea deficienţelor constatate şi comunicate de Banca Naţională a României.

(2) Dacă cererile şi documentaţia nu sunt retrase, solicitanţii trebuie să transmită documentele şi informaţiile indicate de Banca Naţională a României potrivit art. 25 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de maximum 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(3) Informaţiile şi documentele solicitate potrivit art. 25 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările şi completările ulterioare, care sunt prezentate după expirarea termenului prevăzut la alin. (2) din prezentul articol nu sunt luate în considerare la evaluarea cererii de autorizare şi se restituie titularului cererii.

(4) în cazul în care solicitanţii nu îndeplinesc obligaţia prevăzută la alin. (2) din prezentul articol ori informaţiile şi documentele transmise potrivit alin. (2) nu îndeplinesc condiţiile prevăzute în Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 21/2009, cu modificările şi completările ulterioare, devin incidente prevederile referitoare la respingerea cererii de autorizare potrivit art. 26 alin. (1) lit. h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările şi completările ulterioare. În această situaţie, termenul prevăzut la art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009, cu modificările şi completările ulterioare, începe să curgă de la data expirării termenului maxim prevăzut la alin, (2) din prezentul articol.

Art. III. - Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 8/2011 privind instituţiile emitente de monedă electronică, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 18 iulie 2011, se completează după cum urmează:

- La articolul 15 se introduc trei noi alineate, alineatele (2), (3) şi (4), cu următorul cuprins:

“(2) Solicitanţii care nu îndeplinesc cerinţa prevăzută la alin. (1) din prezentul articol trebuie să transmită documentele şi informaţiile indicate de Banca Naţională a României potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 127/2011, cu modificările ulterioare, în termen de maximum 3 luni de la data comunicării deficienţelor constatate.

(3) Informaţiile şi documentele indicate de Banca Naţională a României potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 127/2011, cu modificările ulterioare, care sunt prezentate după expirarea termenului prevăzut la alin. (2) din prezentul articol nu sunt luate în considerare la evaluarea cererii de autorizare şi se restituie titularului cererii.

(4) în cazul în care solicitanţii nu îndeplinesc obligaţia de la alin. (2) din prezentul articol ori informaţiile şi documentele transmise potrivit alin. (2) nu îndeplinesc condiţiile prevăzute în prezentul regulament, devin incidente prevederile referitoare la respingerea cererii de autorizare potrivit art. 25 alin. (^1) lit. h) din Legea nr. 127/2011, cu modificările ulterioare. În această situaţie, termenul prevăzut la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 127/2011, cu modificările ulterioare, începe să curgă de la data expirării termenului maxim prevăzut la alin. (2) din prezentul articol.”

Art. IV. - (1) Cererile de autorizare şi documentaţia aferentă, depuse la Banca Naţională a României în baza Legii nr. 127/2011 privind activitatea de emitere de monedă electronică, cu modificările ulterioare, şi nesoluţionate la data intrării în vigoare a prezentului regulament, în cazul cărora solicitanţilor Ie-a fost comunicat, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 127/2011, cu modificările ulterioare, că nu îndeplinesc cerinţa prevăzută la art. 15 alin. (1) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 8/2011 privind instituţiile emitente de monedă electronică, pot fi retrase şi prezentate din nou de titulari după înlăturarea deficienţelor constatate şi comunicate de Banca Naţională a României.

(2) Dacă cererile şi documentaţia nu sunt retrase, solicitanţii trebuie să transmită documentele şi informaţiile indicate de Banca Naţională a României potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 127/2011, cu modificările ulterioare, în termen de maximum 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(3) Informaţiile şi documentele solicitate potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 127/2011, cu modificările ulterioare, care sunt prezentate după expirarea termenului prevăzut la alin. (2) din prezentul articol nu sunt luate în considerare la evaluarea cererii de autorizare şi se restituie titularului cererii.

(4) în cazul în care solicitanţii nu îndeplinesc obligaţia prevăzută la alin. (2) din prezentul articol ori informaţiile şi documentele transmise potrivit alin. (2) nu îndeplinesc condiţiile prevăzute în Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 8/2011, devin incidente prevederile referitoare la respingerea cererii de autorizare potrivit art. 25 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 127/2011, cu modificările ulterioare. În această situaţie, termenul prevăzut la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 127/2011, cu modificările ulterioare, începe să curgă de la data expirării termenului maxim prevăzut la alin. (2) din prezentul articol.

 

Preşedintele Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României,

Mugur Constantin Isărescu

 

Bucureşti, 20 ianuarie 2015.

Nr. 1.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.