MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 06/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 6         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 6 ianuarie 2015

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

176/2014. - Lege pentru ratificarea Convenţiei Minamata cu privire la mercur, deschisă spre semnare şi semnată de România la Kumamoto la 10 octombrie2013

 

Convenţia de la Minamata privind mercurul

 

906/2014. - Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Convenţiei Minamata cu privire la mercur, deschisa spre semnare şi semnată de România la Kumamoto la 10 octombrie 2013

 

181/2014. - Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 48/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

 

929/2014. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 48/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 620 din 4 noiembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 654 din 11 noiembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 200 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.130/2014. - Hotărâre privind aprobarea Acordului de management financiar între România, prin Serviciul Român de Informaţii, şi Oficiul pentru Control Financiar al NATO, privind Fondul de sprijin al NATO pentru Ucraina în domeniul apărării cibernetice

 

1.182/2014. - Hotărâre pentru modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 1.309/2005 privind aprobarea Programului de realizare a Planului naţional pentru prevenirea, protecţia şi diminuarea efectelor inundaţiilor şi a finanţării acestuia

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

2.395/2014. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, pentru aprobarea reglementării tehnice “Normativ pentru evaluarea în situ a rezistenţei betonului din construcţiile existente”, indicativ NP 137-2014

 

ACTE ALE CASEI NAŢIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

868/2014. - Ordin pentru modificarea şi completarea anexei nr. 2 la Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 438/2008 privind aprobarea condiţiilor şi documentelor necesare furnizorilor de servicii medicale de dializă în vederea intrării în relaţii contractuale pentru furnizarea de servicii de dializă în regim ambulatoriu cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate

 

869/2014. - Ordin pentru modificarea Normelor privind condiţiile şi modalitatea de decontare a serviciilor de dializă, contractate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate/casele de asigurări de sănătate, după caz, cu furnizorii de servicii de dializă, autorizaţi şi evaluaţi în condiţiile legii, aprobate prin Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 69872010

 

Lista cuprinzând asociaţiile şi fundaţiile cărora li s-au alocat subvenţii de la bugetul local al municipiului Petroşani pentru anul 2015, în conformitate cu prevederile Legii nr. 34/1998 privind acordarea unor subvenţii asociaţiilor şi fundaţiilor române cu personalitate juridică, care înfiinţează şi administrează unităţi de asistenţă socială, şi ale Hotărârii Guvernului nr. 1.153/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 34/1998 privind acordarea unor subvenţii asociaţiilor şi fundaţiilor române cu personalitate juridică, care înfiinţează şi administrează unităţi de asistenţă socială

 

LEGI SI DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru ratificarea Convenţiei Minamata cu privire la mercur, deschisă spre semnare şi semnată de România la Kumamoto la 10 octombrie 2013

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se ratifică Convenţia Minamata cu privire la mercur, deschisă spre semnare şi semnată de România la Kumamoto la 10 octombrie 2013.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

MIRON TUDOR MITREA

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

CRISTIAN-SORIN OUMITRESCU

 

Bucureşti, 16 decembrie 2014.

Nr. 176.

 

Convenţia de la Minamata privind mercurul *)

 


*) Traducere.

 

Părţile la prezenta convenţie,

recunoscând că mercurul este o substanţă chimică cu efecte îngrijorătoare la nivel mondial datorită capacităţii sale de transport la nivel atmosferic pe o rază lungă de acţiune, persistenţa acestuia în mediu odată ce este introdus antropic, capacitatea sa de a se bioacumula în ecosisteme şi efectele sale negative semnificative asupra sănătăţii umane şi a mediului,

reamintind Decizia 25/5 din 20 februarie 2009 a Consiliului de Guvernare al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu de a iniţia o acţiune internaţională pentru a gestiona mercurul în mod eficient, eficace şi coerent,

reamintind paragraful 221 din rezultatele Conferinţei Naţiunilor Unite cu privire la dezvoltarea durabilă “Viitorul pe care îl dorim”, care a proclamat un succes privind negocierile la nivel internaţional pentru un instrument legal global obligatoriu cu privire la mercur, pentru a aborda riscurile pentru sănătatea umană şi mediu,

reamintind reafirmarea principiilor Conferinţei Naţiunilor Unite pentru dezvoltare durabilă, reafirmând principiile declaraţiei de la Rio privind, printre altele, responsabilităţile comune, dar diferenţiate, şi recunoscând circumstanţele şi capabilităţile respective ale statelor, precum şi necesitatea de acţiune globală,

conştientizând riscurile din punctul de vedere al sănătăţii, în special în ţările în curs de dezvoltare, ce rezultă din expunerea populaţiei vulnerabile la mercur, în special a femeilor, copiilor şi, odată cu ei, a generaţiilor următoare,

Observând vulnerabilităţile particulare ale ecosistemelor arctice şi ale comunităţilor indigene datorate biomagnificării mercurului şi contaminării alimentelor tradiţionale şi preocupate de comunităţile indigene în general cu privire la efectele mercurului,

recunoscând lecţiile substanţiale ale bolii Minamata, în mod particular gravele efecte asupra sănătăţii umane şi a mediului, care rezultă din poluarea cu mercur şi nevoia de a asigura gestionarea corespunzătoare a mercurului şi prevenirea evenimentelor similare în viitor,

subliniind importanţa sprijinului financiar, tehnic, tehnologic şi de întărire a capacităţii instituţionale, în special pentru ţările în curs de dezvoltare şi ţările cu economii în tranziţie, şi de a promova aplicarea efectivă a Convenţiei,

recunoscând, de asemenea, activităţile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în protecţia sănătăţii umane cu privire la mercur şi rolurile acordurilor multilaterale de mediu, în special Convenţia de la Basel cu privire la transportul transfrontalier al deşeurilor periculoase şi eliminarea acestora, precum şi Convenţia de la Rotterdam privind procedura de acord preliminar cu privire la anumite produse chimice periculoase şi pesticide în comerţul internaţional,

recunoscând că aceasta convenţie şi alte acorduri internaţionale în domeniul mediului şi comerţului se sprijină reciproc,

subliniind că nimic din prezenta convenţie nu este destinat atingerii drepturilor şi obligaţiilor niciunei părţi care derivă din orice alt acord internaţional existent,

înţelegând că expunerea de mai sus nu este destinată pentru a crea o ierarhie între această convenţie şi alte instrumente internaţionale,

notând că nimic din prezenta convenţie nu previne o parte de a lua măsuri suplimentare naţionale conforme cu prevederile prezentei convenţii în efortul de a proteja sănătatea umană şi mediul împotriva expunerii la mercur în concordanţă cu celelalte obligaţii ale părţilor

în temeiul dreptului internaţional aplicabil,

au convenit după cum urmează:

 

ARTICOLUL 1

Obiectivul

 

            Obiectivul prezentei convenţii este de a proteja sănătatea umană şi mediul de emisiile antropice şi degajările mercurului şi compuşilor de mercur.

 

ARTICOLUL 2

Definiţii

 

În sensul prezentei convenţii:

(a) “mineritul artizanal şi la scară mică” înseamnă minerit de aur efectuat de mineri în mod individual sau de întreprinderi mici cu capital limitat de investiţii şi de producţie;

(b) “cele mai bune tehnici disponibile” reprezintă acele tehnici care sunt cele mai eficiente pentru a preveni şi, unde nu este posibil, a reduce emisiile şi degajările de mercur în aer, apă şi sol, precum şi impactul acestor emisii şi degajări asupra mediului ca întreg, luând în considerare aspectele economice şi tehnice pentru o anumită parte sau o anumita instalaţie pe teritoriul acelei părţi. În acest context:

(i) “cel mai bun” înseamnă cel mat eficient în obţinerea unui nivel ridicat de protecţie a mediului ca întreg;

(ii) tehnici “disponibile” reprezintă, pentru o anumită parte şi o anumită instalaţie pe teritoriul acelei părţi, acele tehnici, dezvoltate la o scară care permite punerea în aplicare într-un sector industrial relevant în condiţii economice şi tehnice viabile, luând în considerare costurile şi beneficiile, indiferent dacă aceste tehnici sunt sau nu utilizate ori dezvoltate pe teritoriul acelei părţi, cu condiţia ca acestea să fie accesibile operatorului instalaţiei aşa cum este stabilit de către acea parte; şi

(iii) “tehnici” înseamnă tehnologiile folosite, practicile operaţionale şi modalităţile în care instalaţiile sunt proiectate, construite, întreţinute, operate şi dezafectate;

(c) “cele mai bune practici de mediu” înseamnă aplicarea celei mai potrivite combinaţii a măsurilor de control al mediului şi strategiilor;

(d) “mercur” înseamnă mercur elementar [Hg  (0), CAS nr. 7439-97-6];

(e) “compus de mercur” înseamnă orice substanţă ce conţine atomi de mercur şi unul sau mai mulţi atomi din alte elemente chimice, care pot fi separate în diferite componente doar prin reacţii chimice;

(f) “produs cu adaos de mercur” înseamnă un produs sau o componentă dintr-un produs care conţine mercur ori un compus al mercurului care a fost adăugat în mod intenţionat;

(g) “parte” reprezintă un stat sau organizaţie de integrare economică regională care a consimţit să respecte prezenta convenţie şi pentru care Convenţia este în vigoare;

(h) “părţile prezente şi votante” reprezintă părţile prezente şi care îşi exprimă un vot afirmativ sau negativ la o reuniune a părţilor;

(i) “minerit primar al mercurului” înseamnă mineritul în care materialul principal căutat este mercurul;

j) “organizaţia de integrare economică regională” reprezintă organizaţia constituită de statele suverane ale unei regiuni determinate pentru care statele sale membre au transferat competenţe cu privire la probleme guvernate de prezenta convenţie şi care a fost autorizată în mod corespunzător, în conformitate cu procedurile sale interne, să semneze, să ratifice, să accepte, să aprobe sau să adere la prezenta convenţie; şi

            (k) “utilizarea permisă” înseamnă orice utilizare de către o parte a mercurului sau compuşilor de mercur în conformitate cu prezenta convenţie, inclusiv, dar nu limitat la utilizarea în conformitate cu articolele 3,4,5,6 şi 7.

 

ARTICOLUL 3

Sursele de aprovizionare şi comercializarea mercurului

 

1. În sensul prezentului articol:

(a) trimiterile la “mercur” includ amestecuri de mercur cu alte substanţe, inclusiv aliaje de mercur, cu o concentraţie de mercur de cel puţin 95 de procente de greutate; şi

(b) “compuşi ai mercurului” înseamnă clorură de mercur (I) (cunoscut de asemenea drept calomel), oxid de mercur (II), sulfat de mercur (II), azotat de mercur (II), cinabru, sulfura de mercur.

2. Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică pentru:

(a) cantităţile de mercur sau compuşi ai mercurului pentru a fi utilizate în cercetarea de laborator sau ca standard de referinţă; sau

(b) cantităţile de mercur sau urme de mercur apărute în mod natural prezente în astfel de produse ca metale nonmercurice, minereuri ori produse minerale, incluzând cărbune sau produse derivate din aceste materiale şi cantităţile neintenţionate în produse chimice; sau

(c) produse cu adaos de mercur.

3. Fiecare parte nu va permite mineritul primar de mercur care nu a fost realizat pe teritoriul său până la data intrării în vigoare a Convenţiei.

4. Fiecare parte va permite doar mineritul primar de mercur care a fost început pe teritoriul său până la data intrării în vigoare a Convenţiei pentru o perioadă de până la cincisprezece ani după această dată. Pe parcursul acestei perioade, mercurul provenit din astfel de minerit va fi folosit numai pentru fabricarea produselor cu adaos de mercur în conformitate cu articolul 4, în procesele de fabricaţie, conform articolului 5, sau vor fi eliminate în conformitate cu articolul 11, folosind procedee care nu duc la recuperarea, reciclarea, regenerarea, reutilizarea directă sau utilizări alternative.

5. Fiecare parte trebuie să:

(a) depună toate eforturile pentru a identifica stocurile individuale de mercur sau compuşi de mercur ce depăşesc 50 tone metrice, precum şi sursele de aprovizionare cu mercur ce depăşesc 10 tone metrice pe an, care se află pe teritoriul său;

(b) ia măsuri pentru a se asigura că, în cazul în care partea consideră că excesul de mercur din dezafectarea instalaţiilor clorosodice este disponibil, acest mercur este eliminat în conformitate cu ghidurile pentru gestionarea mediului la care se face referire în paragraful (3) litera (a) a articolului 11, folosind operaţiuni care nu conduc la recuperarea, reciclarea, regenerarea, reutilizarea directă alternativă.

6. Fiecare parte nu va permite exportul de mercur, exceptând:

(a) către o parte care a furnizat părţii exportatoare acordul său scris şi doar cu scopul:

(i) utilizării permise de către partea importatoare conform prezentei convenţii; sau

(ii) stocării temporare în conformitate cu prevederile de mediu prevăzute la articolul 10; sau

(b) unei terţe părţi care a dat părţii exportatoare acordul scris, inclusiv certificarea care să demonstreze că:

(i) terţa parte dispune de măsuri la locaţia declarată pentru asigurarea protecţiei sănătăţii umane şi a mediului şi pentru a asigura conformitatea cu dispoziţiile articolelor 10 şi 11; şi

(ii) acest mercur va fi folosit doar pentru o utilizare permisă de către o parte a acestei convenţii sau pentru depozitarea temporară în conformitate cu prevederile de mediu prevăzute în articolul 10.

7. O parte exportatoare se poate baza pe o notificare generală către Secretariatul părţii importatoare sau terţei părţi, sub formă de acord scris, impusă de alineatul (6). O astfel de notificare generală va stabili orice termeni şi condiţii în care partea importatoare sau terţa parte prevede acordul. Notificarea poate fi revocată în orice moment de către acea parte sau terţă parte. Secretariatul trebuie să păstreze un registru public al tuturor notificărilor de acest fel.

8. Fiecare parte nu va permite importul de mercur de la o terţă parte, căreia îi va asigura acordul scris, cu excepţia cazului în care terţa parte a asigurat că mercurul nu provine din surse identificate ca fiind nepermise în conformitate cu alineatul (3) sau alineatul (5) [litera b)].

9. O parte care depune o notificare generală în conformitate cu alineatul (7) poate decide să nu aplice alineatul (8), cu condiţia să menţină restricţiile cuprinzătoare privind exportul de mercur şi să aibă măsuri interne capabile să asigure că mercurul importat este gestionat în concordanţă cu prevederile de mediu în vigoare. Partea va furniza Secretariatului o notificare a unei astfel de decizii care să includă informaţii ce descriu restricţiile privind exportul, precum şi măsuri interne de reglementare, cum ar fi informaţii privind cantităţile şi ţările de origine ale mercurului importat de la terţe părţi. Secretariatul va menţine un registru public al tuturor notificărilor de acest fel. Comitetul de implementare şi conformitate va revizui şi evalua oricare dintre aceste notificări şi informaţii suplimentare în conformitate cu articolul 15 şi poate face recomandări, după caz, la Conferinţa părţilor.

10. Procedura stabilită la alineatul (9) va fi disponibilă până la încheierea celei de a două reuniuni a Conferinţei părţilor. După această dată, aceasta încetează să fie disponibilă, cu excepţia cazului în care Conferinţa părţilor decide altfel prin simpla majoritate a părţilor prezente şi cu drept de vot, cu excepţia cazurilor în care o parte a înaintat o notificare în conformitate cu alineatul (9) înainte de sfârşitul celei de a două reuniuni a Conferinţei părţilor.

11. Fiecare parte va include în rapoartele sale transmise în conformitate cu articolul 21 informaţii care arată că au fost îndeplinite cerinţele acestui articol.

12 La prima reuniune a Conferinţei părţilor vor fi stabilite îndrumări suplimentare cu privire la acest articol, în special cu privire la alineatele 5 (a), 6 şi 8, şi va elabora şi adopta conţinutul obligatoriu de certificare prevăzut la alineatele 6 (b) şi 8.

            13. Conferinţa părţilor va evalua dacă prin comerţul specific cu compuşi de mercur se compromite obiectivul prezentei convenţii şi va lua în considerare dacă compuşii specifici mercurului trebuie să facă obiectul alineatelor (6) şi (8), prin enumerarea acestora într-o anexă suplimentară, adoptată în conformitate cu articolul 27.

 

ARTICOLUL 4

Produsele cu adaos de mercur

 

1. Fiecare parte nu va permite, prin luarea de măsuri corespunzătoare, producţia, importul sau exportul de produse cu adaos de mercur enumerate în partea I a anexei A după stabilirea datei de eliminare a acestor produse, exceptând cazul în care o asemenea excludere este specificată în anexa A sau partea a înregistrat o excepţie în temeiul articolului 6.

2. O parte poate declara ca alternativă la alineatul (1) şi indica, în momentul ratificării sau la intrarea în vigoare a unui amendament la anexa A, că se vor implementa măsuri diferite ori strategii cu referire la produsele enumerate în partea I din anexa A. O parte poate alege numai această alternativă doar dacă poate demonstra că aceasta deja a redus la un nivel minim fabricarea, importul şi exportul unei largi majorităţi a produselor enumerate în partea I din anexa A şi că a implementat măsuri sau strategii pentru a reduce utilizarea mercurului în produse adiţionale nelistate în partea I din anexa A la momentul când aceasta notifică Secretariatul asupra deciziei sale de a utiliza această alternativă. În plus, o parte care alege această alternativă va:

(a) raporta, cu prima ocazie, la Conferinţa părţilor o descriere a măsurilor sau strategiilor implementate, inclusiv o cuantificare a reducerilor realizate;

(b) pune în aplicare măsurile sau strategiile pentru reducerea utilizării mercurului în orice produse enumerate în partea I din anexa A pentru care nu a fost obţinută încă o valoare de minim;

(c) lua în considerare măsuri suplimentare pentru a obţine reduceri adiţionale; şi

(d) va fi neeligibilă de a solicita derogări în temeiul articolului 6 pentru nicio categorie de produse pentru care această alternativă este aleasă.

Nu mai târziu de 5 ani de la data intrării în vigoare a acestei convenţii, Conferinţa părţilor, ca partea procesului de examinare în conformitate cu alineatul (8), va analiza progresul şi eficienţa măsurilor luate în temeiul prezentului alineat.

3. Fiecare parte va lua măsuri asupra produselor cu adaos de mercur enumerate în partea II a anexei A în conformitate cu prevederile stabilite.

4. Secretariatul trebuie, pe baza informaţiilor furnizate de părţi, să colecteze şi să menţină informaţii asupra produselor cu adaos de mercur şi a alternativelor acestora şi va pune aceste informaţii la dispoziţia publicului. Secretariatul va face de asemenea publice orice informaţii relevante prezentate de către părţi.

5. Fiecare parte va lua măsuri pentru a preveni încorporarea în produse a compuşilor cu adaos de mercur, fabricarea, importul şi exportul acelora care nu sunt permise în temeiul prezentului articol.

6. Fiecare parte va descuraja fabricarea şi distribuirea în comerţ a produselor cu adaos de mercur necunoscute şi nemenţionate înainte de data intrării în vigoare a Convenţiei, cu excepţia cazului în care o evaluare a riscurilor şi beneficiilor produsului demonstrează beneficiile pentru sănătate umană sau mediu. O parte va furniza Secretariatului, după caz, informaţii despre oricare dintre asemenea produse, inclusiv orice informaţie despre riscurile şi beneficiile acestora asupra mediului şi sănătăţii umane. Secretariatul va face publice astfel de informaţii.

7. Orice parte poate prezenta o propunere către Secretariat pentru listarea unui produs cu adaos de mercur în anexa C, ce va cuprinde informaţii legate de disponibilitatea, fezabilitatea tehnică, economică şi de mediu, precum şi riscurile asupra sănătăţii şi beneficiile alternativelor nonmercurice la produs, luând în considerare informaţiile prevăzute la alineatul (4).

8. Nu mai târziu de cinci ani după data intrării în vigoare a Convenţiei, Conferinţa părţilor va reexamina anexa A şi poate lua în considerare amendamentele la anexa respectivă în conformitate cu articolul 27.

9. În revizuirea anexei A în conformitate cu alineatul (8), Conferinţa părţilor trebuie să ia în considerare cel puţin:

(a) orice propunere făcută în conformitate cu alineatul (7);

(b) informaţiile puse la dispoziţie în conformitate cu alineatul (4); şi

            (c) disponibilitatea părţilor la alternative fără mercur care sunt fezabile din punct de vedere tehnic şi economic, luând în considerare riscurile şi beneficiile asupra mediului şi sănătăţii umane.

 

ARTICOLUL 5

Procesele de fabricaţie în care sunt utilizate mercurul sau compuşii de mercur

 

1. În sensul prezentului articol şi al anexei B, procesele de fabricaţie în care mercurul sau compuşii de mercur sunt utilizaţi nu vor include procese ce utilizează produse cu adaos de mercur, procese de fabricare a produselor cu adaos de mercur ori procese de prelucrare a deşeurilor ce conţin mercur.

2. Nicio parte nu va permite, luând măsuri corespunzătoare, utilizarea mercurului sau a compuşilor de mercur în procesele de fabricaţie enumerate în partea I a anexei B după data eliminării acestora, specificată în respectiva anexă pentru procesele individuale, cu excepţia cazului în care partea are o excepţie înregistrată în temeiul articolului 6.

3. Fiecare parte va lua măsuri pentru a limita utilizarea mercurului sau compuşilor de mercur în procesele enumerate în partea II din anexa B în conformitate cu dispoziţiile stabilite în această anexă.

4. Secretariatul, în baza informaţiilor furnizate de către părţi, va colecta şi menţine informaţii despre procesele care folosesc mercur sau compuşi de mercur şi alternativele acestora şi va face aceste informaţii publice. Alte informaţii relevante pot fi, de asemenea, prezentate de către părţi şi se fac publice de către Secretariat.

5. Fiecare parte cu una sau mai multe instalaţii care utilizează mercur ori compuşi de mercur în procesele de fabricaţie enumerate în anexa B trebuie:

(a) să ia măsuri faţă de emisiile şi degajările de mercur sau compuşi de mercur din aceste instalaţii;

(b) să includă în rapoartele sale transmise în conformitate cu articolul 21 informaţii privind măsurile adoptate în temeiul prezentului alineat; şi

(c)să se străduiască să identifice instalaţiile din teritoriul său care utilizează mercur sau compuşi de mercur pentru procesele enumerate în anexa B şi să prezinte Secretariatului, nu mai târziu de 3 ani de la data intrării în vigoare a Convenţiei, informaţii privind numărul şi tipurile de astfel de facilităţi şi cantitatea anuală estimată de mercur ori compuşi de mercur folosită în aceste locuri. Secretariatul va face astfel de informaţii accesibile publicului.

6. Nicio parte nu va permite utilizarea de mercur sau compuşi de mercur într-o instalaţie care utilizează procedeele de producţie enumerate în anexa B, care nu exista înainte de data intrării în vigoare a Convenţiei. Nu se aplică derogări pentru astfel de instalaţii.

7. Fiecare parte va descuraja dezvoltarea oricărei instalaţii ce utilizează orice alt proces de producţie în care mercurul sau compuşii de mercur sunt în mod intenţionat utilizaţi, care nu exista înainte de data intrării în vigoare a Convenţiei, exceptând cazul în care partea poate demonstra spre acceptarea Conferinţei părţilor că procesul de fabricaţie asigură beneficii semnificative de mediu şi de sănătate şi că nu există alternative tehnice şi economice fezabile care să confere astfel de beneficii.

8. Părţile sunt încurajate să facă schimb de informaţii relevante cu privire la tehnologii noi relevante, alternative fără mercur fezabile din punct de vedere economic şi tehnic şi posibile măsuri şi tehnici pentru a reduce şi, unde este fezabil, să elimine utilizarea mercurului şi compuşilor de mercur, precum şi emisiile şi degajările de mercur şi compuşi de mercur din aceste procese de producţie enumerate în anexa B.

9. Orice parte poate prezenta o propunere de modificare a anexei B în vederea listării unui proces de fabricaţie în care mercurul sau compuşii de mercur sunt utilizaţi. Va cuprinde informaţii legate de disponibilitate, fezabilitate tehnică, economică şi riscurile şi beneficiile asupra mediului şi sănătăţii ale alternativelor fără mercur.

10. Numai târziu de cinci ani de la data intrării în vigoare a Convenţiei, Conferinţa părţilor va reexamina anexa B şi poate lua în considerare modificările la anexa respectivă în conformitate cu articolul 27.

11. În orice revizuire a anexei B în conformitate cu paragraful 10 Conferinţa părţilor va lua în considerare cel puţin:

(a) orice propunere făcută în conformitate cu alineatul 9;

(b) informaţiile puse la dispoziţie în conformitate cu alineatul (4); şi

            (c) disponibilitatea pentru părţi privind alternativele fără mercur care sunt fezabile tehnic şi economic, luând în considerare riscurile şi beneficiile asupra mediului şi sănătăţii umane.

 

ARTICOLUL 6

Scutirile disponibile pentru o parte, la cerere

 

1. Orice stat sau organizaţie de integrare economică regională se poate înregistra pentru una ori mai multe scutiri de la data eliminării enumerate în anexa Aşi anexa B, denumită în continuare o “scutire”, prin notificarea în scris a Secretariatului:

(a) prin devenirea ca parte a acestei convenţii; sau

(b) în cazul oricărui produs cu adaos de mercur care este adăugat printr-o amendare a anexei A sau oricărui proces de fabricaţie în care se utilizează mercur care este adăugat printr-o modificare la anexa B, nu mai târziu decât data la care modificarea aplicabilă intră în vigoare pentru parte.

Orice astfel de înregistrare este însoţită de o declaraţie care explică necesitatea derogării pentru această parte.

2. O derogare poate fi înregistrată fie pentru o categorie enumerată în anexa A sau B ori pentru o subcategorie identificată de către orice stat sau organizaţie de integrare economică regională.

3. Fiecare parte care are una sau mai multe excepţii este identificată într-un registru. Secretariatul stabileşte şi menţine registrul şi îl face disponibil publicului.

4. Registrul trebuie să includă;

(a) o listă a părţilor care au una sau mai multe excepţii;

(b) excepţia sau excepţiile înregistrate pentru fiecare parte; şi

(c) data de expirare a fiecărei excepţii.

5. Cu excepţia cazului în care o perioadă mat scurta este indicată în registru de către o parte, toate scutirile în conformitate cu alineatul (1) expiră la cinci ani după data relevantă a eliminării enumerată în anexa A sau B.

6. Conferinţa părţilor poate, la solicitarea unei părţi, decide prelungirea unei scutiri pentru cinci ani, cu excepţia cazului în care partea solicită o perioadă mai scurtă. În luarea deciziei sale, Conferinţa părţilor trebuie să ţină seama de:

(a) un raport al părţii care justifică necesitatea extinderii scutirii şi sublinierea activităţilor întreprinse şi planificate pentru a elimina necesitatea derogării cât mai curând posibil;

(b) informaţiile disponibile, inclusiv cu privire la disponibilitatea produselor şi proceselor alternative fără mercur sau care implică consumul mai mic de mercur decât utilizarea derogării; şi

(c) activităţile planificate sau în curs de desfăşurare pentru a furniza depozitarea corespunzătoare a mercurului şi eliminarea deşeurilor de mercur.

O scutire poate fi extinsă o singură dată pentru un produs şi pentru un termen de eliminare.

7. O parte poate retrage în orice moment o exceptare printr-o notificare scrisă către Secretariat. Retragerea unei excepţii intră în vigoare la data specificată în notificare.

8. Fără a aduce atingere alineatului (1), niciun stat sau nicio organizaţie de integrare economică regională nu poate înregistra o excepţie după cinci ani de la data eliminării pentru produsul ori procesul relevant, enumerat în anexa A sau B, cu excepţia cazului în care una ori mai multe părţi rămân înregistrate pentru o excepţie pentru acel produs sau proces, după ce au primit o prelungire în temeiul alineatului 6. În acest caz, un stat sau o organizaţie de integrare economică regională poate, la datele stabilite în alineatul 1 (a) şi (b), înregistra o excepţie pentru acel produs ori proces care expiră după zece ani de la data retragerii relevante.

            9. Nicio parte nu poate avea o excepţie în vigoare după 10 ani de la data eliminării pentru un produs sau proces enumerate în anexa A ori B.

 

ARTICOLUL 7

Mineritul artizanal şi la scară mică

 

1. Măsurile din acest articol şi din anexa C se aplică mineritului artizanal şi la scară mică şi prelucrărilor în care amalgamul de mercur este utilizat pentru a extrage aurul din minereu.

2. Fiecare parte ce deţine mine de aur artizanale şi la scară mică şi procesarea supusă acestui articol în teritoriul său va întreprinde paşi pentru a reduce, unde este posibil, pentru a elimina utilizarea mercurului şi compuşilor de mercur, precum şi a emisiilor şi degajărilor în mediu a mercurului de la astfel de procese de minerit şi modalităţi de procesare.

3. Fiecare parte informează Secretariatul dacă în orice moment partea stabileşte că mineritul şi procesarea artizanală şi la scară mică din teritoriul său sunt mai mult decât nesemnificative. În acest caz, partea va:

(a) dezvolta şi implementa un plan naţional de acţiune în conformitate cu anexa C;

(b) prezenta planul său naţional de acţiune către Secretariat nu mai târziu de trei ani după intrarea în vigoare a Convenţiei sau trei ani de la notificarea către Secretariat, oricare termen ar fi mai îndepărtat; şi

(c) oferi o revizuire la fiecare trei ani a progresului în îndeplinirea obligaţiilor sale în temeiul prezentului articol şi va include astfel de revizuiri în rapoartele sale furnizate conform articolului 21.

4. Părţile pot coopera între ele, cu organizaţiile interguvernamentale relevante şi alte entităţi, după caz, pentru a atinge obiectivele acestui articol. O astfel de cooperare poate include:

(a) dezvoltarea de strategii pentru a preveni deturnarea mercurului sau a compuşilor de mercur pentru utilizarea în mineritul şi procesarea artizanală şi la scară mică a aurului;

(b) promovarea educării, informării, întărirea capacităţii instituţionale;

(c) promovarea cercetării în practici alternative durabile fără mercur;

(d) furnizarea de asistenţă tehnică şi financiară;

(e) parteneriate pentru a ajuta la punerea în aplicare a angajamentelor asumate în temeiul prezentului articol; şi

            (f) utilizarea schimbului de informaţii prin mecanisme deja existente în vederea promovării cunoştinţelor, celor mai bune practici de mediu şi tehnologii alternative care sunt viabile din punctul de vedere al protecţiei mediului, tehnic, social şi economic.

 

ARTICOLUL 8

Emisii

 

1. Acest articol se referă la controlul şi, acolo unde este fezabil, reducerea emisiilor de mercur şi compuşi de mercur, exprimat adesea ca “mercur total”, în atmosferă prin măsuri de control al emisiilor din surse care se încadrează categoriilor de surse enumerate în anexa D.

2. În scopul acestui articol:

(a) “emisiile” reprezintă emisii de mercur sau compuşi de mercur în atmosferă;

(b) “sursă relevantă” reprezintă o sursă care se încadrează în una dintre categoriile de surse enumerate în anexa D. Dacă alege, o parte poate stabili criteriile pentru a identifica sursele incluse într-o categorie de surse enumerate în anexa D, atât timp cât aceste criterii pentru orice categorie cuprind cel puţin 75 la sută din emisiile din această categorie;

(c) “sursă nouă” reprezintă orice sursă relevantă dintr-o categorie enumerată în anexa D, construcţia sau modificarea substanţială a celei începute cu cel puţin un an după data:

(i) intrării în vigoare a prezentei convenţii pentru partea în cauză; sau

(ii) intrării în vigoare pentru partea în cauză a unui amendament la anexa D, în cazul în care sursa devine subiect al dispoziţiilor prezentei convenţii numai în virtutea acestui amendament;

(d) “modificarea substanţială” reprezintă modificarea unei surse relevante, care duce la o creştere semnificativă a emisiilor, excluzând orice schimbare în emisiile rezultate din recuperarea produselor secundare. Este la latitudinea părţii să decidă dacă o modificare este substanţială sau nu.

(e) “sursă existentă” reprezintă orice sursă relevantă care nu este o nouă sursă;

(f) “valoare-limită de emisie” înseamnă o limită de concentraţie, masă sau procent de emisie de mercur ori compuşi de mercur, adesea exprimate ca “mercur total”, emise de o sursă punctuală.

3. O parte cu surse relevante trebuie să ia măsuri de control a emisiilor şi poate elabora un plan naţional, stabilind măsurile care trebuie luate pentru a controla emisiile şi obiectivele dorite, ţintele şi rezultatele propuse. Orice plan trebuie prezentat Conferinţei părţilor în termen de 4 ani de la data intrării în vigoare a Convenţiei pentru acea parte. În cazul în care o parte dezvoltă un plan de implementare în conformitate cu articolul 20, partea îl poate include în planul elaborat conform acestui alineat.

4. Pentru noile sale surse, fiecare parte va fi nevoită să utilizeze cele mai bune tehnici disponibile şi cele mai bune practici de mediu pentru a controla şi, unde este posibil, Să reducă emisiile, cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de cinci ani de la data intrării în vigoare a Convenţiei pentru acea parte. O parte poate folosi valorile-limită de emisie, care sunt în concordanţă cu aplicarea celor mai bune tehnici disponibile.

5. Luând în considerare circumstanţele naţionale şi disponibilitatea tehnică şi economică, precum şi accesibilitatea, pentru sursele sale existente, cât mai curând posibil, dar nu mai mult de zece ani de la data intrării în vigoare a Convenţiei pentru aceasta, fiecare parte va include în orice plan naţional şi va implementa una sau mai multe dintre următoarele măsuri:

(a) un obiectiv cuantificat pentru controlul şi, dacă este posibil, reducerea emisiilor din surse relevante;

(b) valorile-limită de emisie pentru controlul şi, unde este cazul, reducerea emisiilor din surse relevante;

(c) utilizarea celor mai bune tehnici disponibile şi celor mai bune practici de mediu pentru a controla emisiile din sursele relevante;

(d) o strategie de control multipoluantă, care ar oferi beneficii mutuale pentru controlul emisiilor de mercur;

(e) măsuri alternative pentru a reduce emisiile provenite de la surse relevante.

6. Părţile pot aplica aceleaşi măsuri asupra tuturor surselor relevante existente sau pot adopta diferite măsuri cu privire la diferite categorii de surse. Obiectivul pentru aceste măsuri aplicate de o parte va fi de a realiza progrese rezonabile pentru reducerea emisiilor în timp.

7. Fiecare parte va stabili, cât mai practic şi nu mai târziu de cinci ani după data intrării în vigoare a Convenţiei, şi va menţine apoi un inventar al emisiilor din surse relevante.

8. Conferinţa părţilor va adopta, la prima sa reuniune, ghiduri pentru:

(a) cele mai bune tehnici disponibile şi cele mai bune practici de mediu, ţinând seama de orice diferenţă dintre sursele noi şi cele existente şi necesitatea de a minimiza efectele cross-media; şi

(b) suport pentru părţi în implementarea măsurilor prevăzute la alineatul (5), în special în determinarea obiectivelor şi stabilirea valorilor-limită de emisie.

9. Conferinţa părţilor, cât mai curând posibil, adoptă ghiduri pentru:

(a) criteriile pe care părţile le pot elabora în conformitate cu alineatul 2 litera (b);

(b) metodologia de elaborare a inventarelor de emisii.

10. Conferinţa părţilor va evalua şi va actualiza corespunzător ghidurile elaborate în conformitate cu alineatele 8 şi 9. Părţile vor lua în considerare ghidurile în implementarea prevederilor relevante din acest articol.

            11. Fiecare parte va include informaţii cu privire la implementarea acestui articol în raportările sale transmise în temeiul articolului 21, în special informaţii cu privire la măsurile adoptate în conformitate cu alineatele 4-7 şi eficacitatea măsurilor.

 

ARTICOLUL 9

Evacuări

 

1. Acest articol se referă la controlul şi, dacă este posibil, reducerea emisiilor de mercur şi a compuşilor de mercur, exprimate adesea ca “mercur total”, în sol şi apă din surse relevante punctuale la care nu se face referire în alte prevederi ale acestei convenţii.

2. În sensul prezentului articol:

(a) “evacuări” înseamnă evacuări de mercur sau compuşi de mercur în sol ori apă;

(b) “Sursă relevanta” înseamnă orice sursă punctuală antropogenică semnificativă de evacuare aşa cum este aceasta identificată de către o parte şi care nu este abordată în alte prevederi ale prezentei convenţii:

(c) “sursă nouă” înseamnă orice sursă relevantă, construcţia sau o modificare substanţială care este începută cu cel puţin un an după data intrării în vigoare a prezentei convenţii pentru partea în cauză;

(d) “modificarea substanţială” înseamnă modificarea unei surse relevante, care rezultă într-o creştere semnificativă a evacuărilor, excluzând orice schimbare în evacuările rezultate din recuperarea unui produs secundar. Este la latitudinea părţii să decidă dacă o modificare este substanţială sau nu;

(e) “sursă existentă” înseamnă orice sursă relevantă care nu este o nouă sursă;

(f) “valoare-limită de evacuare” reprezintă o limită a concentraţiei sau masa de mercur ori compuşi de mercur, exprimate adesea ca “mercur total”, evacuat dintr-o sursă punctuală.

3. Fiecare parte trebuie să identifice categoriile relevante de surse punctuale, nu mai târziu de trei ani după data intrării în vigoare a Convenţiei şi periodic după aceea.

4. O parte cu surse relevante trebuie să ia măsuri pentru a controla emisiile şi poate pregăti un plan naţional de stabilire a măsurilor ce trebuie luate pentru a controla evacuările, obiectivele propuse şi rezultatele. Orice plan se prezintă Conferinţei părţilor în termen de 4 ani de la data intrării în vigoare a Convenţiei pentru acea parte. În cazul în care o parte elaborează un plan de implementare în conformitate cu articolul 20, poate include în planul el şi planul elaborat în temeiul prezentului alineat.

5. Măsurile vor cuprinde una sau mai multe dintre următoarele, după caz:

(a) valorile-limită de evacuare pentru a controla şi, dacă este posibil, reduce evacuările din surse relevante;

(b) utilizarea celor mai bune tehnici disponibile şi celor mai bune practici de mediu pentru a controla evacuările de la sursele relevante;

(c) o strategie de control multipoluantă, ce va furniza beneficii suplimentare pentru controlul evacuărilor de mercur;

(d) măsuri alternative pentru a reduce evacuările de la surse relevante.

6. Fiecare parte va stabili, cât mai curând posibil şi nu mai târziu de cinci ani după data intrării în vigoare a Convenţiei, şi apoi menţine un inventar al evacuărilor din surse relevante.

7. Conferinţa părţilor va adopta cât mai curând posibil ghiduri pentru:

(a) cele mai bune tehnici disponibile şi cele mai bune practici de mediu, luând în considerare orice diferenţă dintre sursele noi şi cele existente şi necesitatea de a minimaliza efectele cross-media;

(b) metodologia pentru elaborarea inventarelor de evacuări.

            8. Fiecare parte va include informaţii privind punerea în aplicare a acestui articol în rapoartele sale transmise în temeiul articolului 21, în special informaţii cu privire la măsurile adoptate în conformitate cu alineatele 3-6 şi eficacitatea măsurilor.

 

ARTICOLUL 10

Depozitarea temporară a mercurului, altul decât mercurul declarat deşeu, în condiţii de siguranţă pentru mediu

 

1. Acest articol se va aplica depozitării temporare a mercurului şi compuşilor de mercur definiţi la articolul 3, care nu se încadrează în sensul definiţiei deşeurilor de mercur prevăzute în articolul 11.

2. Fiecare parte va lua măsuri pentru a se asigura că depozitarea temporară a mercurului şi a compuşilor de mercur destinaţi unei utilizări permise unei părţi în temeiul prezentei convenţii este efectuată în conformitate cu aspectele privind protecţia mediului, ţinând cont de ghiduri şi în conformitate cu orice cerinţe adoptate în temeiul alineatului (3).

3. Conferinţa părţilor va adopta ghidurile privind depozitarea în condiţii de siguranţă pentru mediu a mercurului şi compuşilor de mercur, luând în considerare orice indicaţii relevante elaborate în conformitate cu Convenţia de la Basel cu privire la transportul transfrontalier al deşeurilor periculoase şi eliminării acestora, precum şi alte îndrumări relevante. Conferinţa părţilor poate adopta cerinţe de depozitare temporară într-o anexă suplimentară acestei convenţii în conformitate cu art. 27.

            4. Părţile vor coopera, după caz, una cu cealaltă şi cu organizaţii interguvernamentale relevante, sau cu alte entităţi, pentru a îmbunătăţi punerea în aplicare a depozitarii temporare în condiţiile de protecţia mediului a mercurului şi a altor compuşi ai mercurului.

 

ARTICOLUL 11

Deşeuri de mercur

 

1. Definiţiile relevante din Convenţia de la Basel privind transportul transfrontalier al deşeurilor periculoase şi eliminării acestora se aplică deşeurilor reglementate de această convenţie pentru părţile la Convenţia de la Basel. Părţile acestei convenţii care nu sunt părţi ale Convenţiei Basel vor utiliza acele definiţii ca ghiduri de aplicare pentru deşeurile reglementate de prezenta convenţie.

2. În scopul acestei convenţii, deşeurile de mercur înseamnă substanţe sau obiecte:

(a) alcătuite din mercur sau compuşi de mercur;

(b) ce conţin mercur sau compuşi de mercur; ori

(c) contaminate cu mercur sau compuşi de mercur, într-o anumită cantitate mai mare decât cantităţile prag relevante definite de către Conferinţa părţilor, în colaborare cu organismele relevante ale Convenţiei de la Basel într-un mod armonizat, ce sunt eliminate sau se intenţionează a fi eliminate ori este necesar a fi eliminate în conformitate cu prevederile de la nivel naţional sau ale acestei convenţii.

Această definiţie exclude suprasolicitările din mineritul de mercur, cu excepţia mineritului primar de mercur şi doar în cazul în care conţin mercur sau compuşi de mercur peste pragurile definite de către Conferinţa părţilor.

3. Fiecare parte ia măsurile corespunzătoare astfel încât deşeul de mercur să fie:

(a) gestionat în concordanţă cu aspectele privind protecţia mediului în vigoare, ţinând cont de ghidurile elaborate în conformitate cu Convenţia de la Basel şi în conformitate cu cerinţele pe care Conferinţa părţilor le va adopta într-o anexă suplimentară în conformitate cu articolul 27. În elaborarea cerinţelor, Conferinţa părţilor va lua în considerare reglementările şi regulamentele părţilor cu privire la gestionarea deşeurilor;

(b) doar recuperat, reciclat, regenerat sau direct reutilizat pentru un scop permis unei părţi în temeiul prezentei convenţii sau pentru eliminarea în concordanţă cu aspectele de protecţia mediului în vigoare, conform paragrafului 3 litera (a);

(c) pentru părţile Convenţiei de la Basel, netransportate peste frontierele internaţionale, cu excepţia scopului de eliminare în concordanţă cu aspectele de protecţia mediului în vigoare în conformitate cu acest articol şi cu convenţia respectivă. În circumstanţele în care Convenţia de la Basel nu se aplică transporturilor peste frontierele internaţionale, o parte va permite un astfel de transport, numai după luarea în considerare a regulilor internaţionale relevante, a standardelor şi ghidurilor.

4. Conferinţa părţilor va căuta să coopereze strâns cu organismele relevante ale Convenţiei de la Basel în revizuirea şi actualizarea, după caz. a orientărilor menţionate la paragraful (3) litera (a).

            5. Părţile sunt încurajate să coopereze între ele, cu organizaţiile interguvernamentale corespunzătoare şi cu alte entităţi, după caz, pentru a dezvolta şi menţine capacitatea globală, regională şi naţională de gestionare a deşeurilor de mercur într-o manieră conformă cu aspectele de protecţia mediului în vigoare.

 

ARTICOLUL 12

Situri contaminate

 

1. Fiecare parte se va strădui să elaboreze strategii corespunzătoare pentru identificarea şi evaluarea siturilor contaminate cu mercur sau compuşi de mercur.

2. Orice acţiuni de a reduce riscurile prezentate de astfel de situri vor fi efectuate în concordanţă cu aspectele de protecţia mediului în vigoare, incluzând, dacă este cazul, o evaluare a riscurilor asupra sănătăţii umane şi a mediului din cauza mercurului sau a compuşilor de mercur pe care acestea le conţin.

3. Conferinţa părţilor va adopta ghidul cu privire la gestionarea siturilor contaminate, care pot include metode şi abordări pentru:

(a) identificarea şi caracterizarea sitului;

(b) implicarea publicului;

(c) evaluarea riscului asupra sănătăţii umane şi a mediului;

(d) opţiuni de gestionare a riscurilor prezentate de siturile contaminate;

(e) evaluarea beneficiilor şi costurilor; şi

(f) validarea rezultatelor.

            4. Părţile sunt încurajate să coopereze în dezvoltarea strategiilor şi implementarea activităţilor pentru identificare, evaluare, prioritizare, gestionare şi, după caz, remediere a siturilor contaminate.

 

ARTICOLUL 13

Resursele financiare şi mecanism

 

1. Fiecare parte se obligă să furnizeze, în limita posibilităţilor sale, resursele în vederea realizării acelor activităţi naţionale care sunt destinate să implementeze această convenţie, în conformitate cu politicile sale naţionale, priorităţile, planurile şi programele. Astfel de resurse pot include fonduri naţionale prin politici relevante, dezvoltare de strategii şi bugete naţionale, fonduri bilaterale şi multilaterale, precum şi implicarea sectorului privat.

2. Eficienţa generală a implementării acestei convenţii prin dezvoltarea părţilor cu economii în curs de dezvoltare va fi conexată unei implementări eficiente a acestui articol.

3. Sursele multilaterale, regionale şi bilaterale de asistenţă financiară şi tehnică, precum şi întărirea capacităţii instituţionale şi transferul de tehnologie puse în sprijinul ţărilor în curs de dezvoltare sunt încurajate, în regim de urgenţă, pentru a îmbunătăţi şi a creşte activităţile cu privire la gestionarea mercurului a acestor ţări ce sunt părţi în implementarea acestei convenţii, referitor la resursele financiare, asistenţa tehnică şi transferul de tehnologie.

4. Părţile, în acţiunile lor cu privire la finanţare, vor ţine seama, în special de nevoile specifice şi de circumstanţele speciale ale părţilor, care sunt state formate din insule mici în curs de dezvoltare sau ţări mai puţin dezvoltate.

5. Un mecanism pentru prevederile financiare adecvate, predictive şi oportune este definit mai jos. Mecanismul trebuie să sprijine părţile în curs de dezvoltare şi părţile cu economii în tranziţie în implementarea obligaţiilor lor, conform acestei convenţii.

6. Mecanismul va include:

(a) Fondul Global de Mediu şi

(b) un program internaţional specific ce sprijină consolidarea capacităţii instituţionale şi asistenţa tehnică.

7. Fondul Global de Mediu va furniza noi resurse financiare, adecvate, predictibile şi oportune care să asigure costurile pentru sprijinirea implementării acestei convenţii, aşa cum a fost adoptată de către Conferinţa părţilor. În scopul acestei convenţii, Fondul Global de Mediu va fi operat şi gestionat sub îndrumarea Conferinţei părţilor. Conferinţa părţilor va furniza ghiduri pentru strategiile generale, politicile, priorităţile programului şi eligibilităţii accesării şi utilizării resurselor financiare. În plus, Conferinţa părţilor va furniza ghiduri privind lista ce indică categoriile de activităţi ce pot primi sprijin de la Fondul Global de Mediu. Fondul Global de Mediu va furniza resurse pentru a acoperi costurile incrementale ale beneficiilor globale ce sunt în concordanţă cu aspectele de protecţia mediului în vigoare, precum şi costurile totale agreate ale unor activităţi precursoare.

8. În furnizarea resurselor pentru o activitate, Fondul Global de Mediu va lua în considerare potenţialele reduceri ale mercurului pentru o activitate propusă în concordanţă cu costurile sale.

9. În scopul acestei convenţii, programul prevăzut în paragraful 6 litera (b) va fi operat şi gestionat sub îndrumarea Conferinţei părţilor. Conferinţa părţilor va decide, la prima sa întrunire, instituţia gazdă a programului, care va trebui să fie o organizaţie existentă şi va furniza trimiteri la aceasta, inclusiv asupra valabilităţii sale. Toate părţile şi alte părţi interesate relevante sunt invitate să furnizeze resurse financiare programului, pe bază de voluntariat.

10. Conferinţa părţilor şi entităţile ce fac parte din mecanism vor agrea la prima întrunire a Conferinţei părţilor asupra aranjamentelor ce vor pune în aplicare paragrafele de mai sus.

11. Conferinţa părţilor va revizui, nu mai târziu de cea de-a treia sa reuniune, iar apoi, în mod regulat, nivelul de finanţare, ghidurile furnizate de către Conferinţa părţilor entităţilor încredinţate de a operaţionaliza mecanismul stabilit conform acestui articol şi eficacitatea acestora, abilitatea acestora de a aborda nevoile de schimbare a părţilor în curs de dezvoltare şi a părţilor cu economii în tranziţie. Va acţiona corespunzător pe baza unei astfel de revizuiri, pentru a îmbunătăţi eficienţa mecanismului.

            12. Toate părţile, prin capacităţile lor, sunt invitate să contribuie la mecanism. Mecanismul va încuraja furnizarea de resurse din alte surse, inclusiv din sectorul privat şi va căuta să ridice nivelul acestor resurse din activităţile pe care le sprijină.

 

ARTICOLUL 14

Întărirea capacităţii instituţionale, asistenţa tehnică şi transferul de tehnologie

 

1. Părţile vor coopera pentru a furniza, în limita capacităţilor lor corespunzătoare, o întărire a capacităţii instituţionale, oportune şi corespunzătoare, în special părţilor care sunt ţări mai puţin dezvoltate sau state cu insule mici în curs de dezvoltare şi părţilor cu economii în tranziţie pentru a le sprijini în implementarea obligaţiilor lor, conform prezentei convenţii.

2. Întărirea capacităţii instituţionale şi asistenţa tehnică în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) pot fi furnizate prin aranjamente regionale, subregionale şi naţionale, inclusiv centre regionale şi subregionale existente, prin alte mijloace multilaterale şi bilaterale, precum şi prin parteneriate. inclusiv parteneriate care implică sectorul privat. Cooperarea şi coordonarea cu alte acorduri multilaterale de mediu din domeniul chimicalelor şi deşeurilor vor trebui căutate pentru a spori eficienţa asistenţei tehnice şi realizarea acesteia.

3. Părţile-ţări dezvoltate şi alte părţi, după capacitatea lor, vor promova şi facilita, sprijinite de către sectorul privat şi alte părţi interesate relevante, dezvoltarea, transferul, distribuirea şi accesul la tehnologiile alternative ce sunt în concordanţă cu aspectele de protecţia mediului recente către părţile-ţări în curs de dezvoltare, în special ţări mai puţin dezvoltate şi statelor insule mici în curs de dezvoltare, şi părţilor cu economii în tranziţie pentru a întări capacitatea lor de a implementa eficient această convenţie.

4. Conferinţa pârtilor, prin cea de a două reuniune a sa, iar apoi în mod regulat şi ţinând cont de notificările şi rapoartele de la părţi, conform articolului 21, şi informaţiile furnizate de alte părţi interesate, va:

(a) lua în considerare informaţiile cu privire la iniţiativele existente şi progresul făcut referitor la tehnologii alternative;

(b) lua în considerare nevoile părţilor, în special ale părţilor-ţări în curs de dezvoltare pentru tehnologii alternative; şi

(c) identifica provocările experimentate de către părţi, în special ţările în curs de dezvoltare, în transferul de tehnologie.

            5. Conferinţa părţilor va face recomandări cu privire la cum ar putea fi îmbunătăţit în continuare, conform acestui articol, modul de întărire a capacităţii instituţionale, asistenţă tehnică şi de transfer de tehnologie.

 

ARTICOLUL 15

Implementarea şi Comitetul de implementare

 

1. Un mecanism, incluzând un comitet ca organism subsidiar al Conferinţei părţilor, este stabilit prin prezenta pentru a promova implementarea şi revizuirea conformităţii cu toate prevederile acestei convenţii. Mecanismul, inclusiv Comitetul, va facilita şi va acorda atenţie specială capabilităţilor şi circumstanţelor naţionale respective ale părţilor.

2. Comitetul va promova implementarea şi revizuirea conformităţii tuturor dispoziţiilor acestei convenţii. Comitetul va examina atât problemele individuale, cât şi sistemice de conformare şi va face recomandări, după caz, către Conferinţa părţilor.

3. Comitetul este format din 15 membri, numiţi de către părţi şi aleşi de Conferinţa părţilor, cu respectarea cuvenită echitabilităţii reprezentării geografice, bazată pe cele cinci regiuni ale Organizaţiei Naţiunilor Unite; primii membri vor fi aleşi în cadrul primei reuniuni a Conferinţei părţilor şi, ulterior, îh conformitate cu normele de procedură aprobate de Conferinţa părţilor în conformitate cu paragraful 5; membrii comitetului vor avea competenţă într-un domeniu relevant acestei convenţii şi vor asigura un echilibru adecvat de expertiză.

4. Comitetul poate examina probleme pe baza;

(a) solicitărilor scrise de la orice parte cu privire la propria conformitate;

(b) rapoartelor naţionale în conformitate cu articolul 21; şi

(c) cererilor de la Conferinţa părţilor.

5. Comitetul va elabora propriile reguli de procedură, care vor fi supuse aprobării celei de-a două reuniuni a Conferinţei părţilor; Conferinţa părţilor poate adopta termeni suplimentari de referinţă pentru Comitet.

            6. Comitetul va face orice eforturi pentru a adopta recomandările sale prin consens. Dacă toate eforturile în vederea consensului au fost epuizate şi nu s-a ajuns la niciun consens, ca o ultimă măsură, astfel de recomandări vor fi adoptate printr-un vot al unei majorităţi de trei pătrimi din membrii prezenţi şi votanţi pe baza unui cvorum de două treimi din membri.

 

ARTICOLUL 16

Aspecte cu privire la sănătate

 

1. Părţile sunt încurajate să:

(a) promoveze elaborarea şi implementarea strategiilor şi programelor de identificare şi protejare a populaţiilor la risc, populaţiilor deosebit de vulnerabile şi care pot include adoptarea ghidurilor ştiinţifice referitoare la sănătate cu privire la expunerea la mercur şi compuşi de mercur, stabilind obiective pentru reducerea expunerii la mercur, dacă este cazul, şi educarea publică, cu participarea sectoarelor de sănătate publică şi a altor sectoare implicate;

(b) promovarea dezvoltării şi implementării programelor ştiinţifice educaţionale şi preventive asupra expunerii ocupaţionale cu mercur şi compuşi de mercur;

(c) promovarea serviciilor de asistenţă de sănătate corespunzătoare pentru prevenirea, tratamentul şi grija pentru populaţiile afectate de expunerea la mercur sau compuşi de mercur; şi

(d) stabilirea şi întărirea, după caz, a capacităţilor instituţionale şi profesionale de sănătate pentru prevenire, diagnosticare, tratament şi monitorizare a riscurilor de sănătate în legătură cu expunerea la mercur şi compuşi cu mercur.

2. Conferinţa părţilor, considerând aspectele şi activităţile referitoare la sănătate, va:

(a) consulta şi colabora cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Organizaţia Internaţională a Muncii şi alte organizaţii interguvernamentale relevante, după caz; şi

            (b) promovarea, cooperarea şi schimbul de informaţii cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Organizaţia Internaţională a Muncii şi alte organizaţii interguvernamentale relevante, după caz.

 

ARTICOLUL 17

Schimbul de informaţii

 

1. Fiecare parte va facilita schimbul de:

(a) informaţii ştiinţifice, tehnice, economice şi juridice referitoare la mercur şi compuşii mercurului, inclusiv informaţii toxicologice, ecotoxicologice şi de securitate:

(b) informaţii privind reducerea sau eliminarea producţiei, utilizării comerţului, emisiilor şi evacuărilor de mercur şi compuşi de mercur;

(c) informaţii cu privire la alternative tehnice şi economice viabile pentru:

(i) produsele cu adaos de mercur;

(ii) procesele de fabricaţie în care sunt utilizate mercurul sau compuşii de mercur; şi

(iii) activităţi şi procese care emit ori evacuează mercur sau compuşi de mercur, incluzând informaţii despre riscurile asupra sănătăţii mediului şi asupra costurilor şi beneficiilor economice şi sociale ale unor astfel de alternative; şi

(d) informaţii epidemiologice cu privire la impacturile asupra sănătăţii asociate cu expunerea la mercur şi compuşi de mercur, În strânsă cooperare cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi alte organizaţii relevante, după caz.

2. Părţile pot face schimb de informaţii menţionate la alineatul (1) direct, prin intermediul Secretariatului, sau în cooperare cu alte organizaţii relevante, inclusiv secretariatelor convenţiilor substanţelor chimice şi a deşeurilor, după caz.

3. Secretariatul va facilita cooperarea în schimbul de informaţii la care se referă acest articol, precum şi cu organizaţii relevante, inclusiv secretariatele acordurilor multilaterale de mediu şi alte iniţiative internaţionale. Pe lângă informaţii de la părţi, aceste informaţii trebuie să includă informaţii de la organizaţii interguvernamentale şi nonguvernamentale cu experienţă în domeniul gestionării mercurului şi de la instituţiile naţionale şi internaţionale cu o astfel de experienţă.

4. Fiecare parte va desemna un punct focal naţional pentru schimbul de informaţii conform acestei convenţii, inclusiv cu privire la acordul părţilor importatoare în temeiul articolului 3.

            5. În sensul prezentei convenţii, informaţiile privind sănătatea şi siguranţa oamenilor şi a mediului nu sunt considerate confidenţiale. Părţile care fac schimb de alte informaţii în conformitate cu prezenta convenţie vor proteja acele informaţii confidenţiale, convenind reciproc acest aspect.

 

ARTICOLUL 18

Informaţii publica, conştientizare şi educaţie

 

1. Fiecare parte, conform capacităţilor sale, va promova şi facilita:

(a) furnizarea informaţiilor disponibile către public despre:

(i) sănătate şi efectele asupra mediului ale mercurului şi compuşilor de mercur;

(ii) alternative la mercur şi compuşi de mercur;

(iii) subiecte identificate în alineatul 1 al articolului 17;

(iv) rezultatele activităţilor sale de cercetare, dezvoltare şi monitorizare în conformitate cu articolul 19; şi

(v) activităţile care să întrunească obligaţiile în temeiul prezentei convenţii;

(b) educaţia, formarea profesională şi conştientizarea publicului cu privire la efectele expunerii la mercur şi compuşi ai mercurului asupra sănătăţii umane şi a mediului în colaborare cu organizaţii relevante interguvernamentale şi nonguvernamentale. precum şi populaţiilor vulnerabile, după caz.

            2. Fiecare parte va utiliza mecanismele existente şi va lua în considerare dezvoltarea mecanismelor, ca emisiile poluante şi registrele de transfer, după caz, pentru colectarea şi diseminarea informaţiilor despre estimările cantităţilor proprii anuale de mercur şi compuşi de mercur ce sunt emise, evacuate şi eliminate prin activităţile umane.

 

ARTICOLUL 19

Cercetare, dezvoltare şi monitorizare

 

1. Luând în considerare circumstanţele respective, părţile depun eforturi să coopereze pentru a dezvolta şi îmbunătăţi capacităţile lor privind:

(a) inventarele utilizării, consumului, emisiilor şi evacuărilor în apa şi în sol a mercurului şi compuşilor de mercur;

(b) modelarea şi monitorizarea geografică reprezentativă a nivelurilor mercurului şi compuşilor mercurului pentru populaţia vulnerabilă şi în mediul ambiental, inclusiv mediul biotic, precum peştii, mamiferele marine, ţestoasele marine şi păsările, precum şi colaborarea în colectarea şi schimbul de probe relevante şi corespunzătoare;

(c) evaluările impactului mercurului şi compuşilor mercurului asupra sănătăţii umane şi mediului, pe lângă impactul social, economic şi cultural, în special pentru populaţiile vulnerabile;

(d) metodologii armonizate pentru activităţile întreprinse în conformitate cu literele (a), (b) şi (c);

(e) informaţii despre ciclul ambiental, transport (inclusiv transportul pe distanţa lungă şi depozitarea), transformarea şi comportarea mercurului şi compuşilor de mercur într-o serie de ecosisteme, luând în considerare distincţia corespunzătoare dintre emisiile antropice şi naturale şi evacuările de mercur şi de remobilizare a mercurului din depunerea istorică;

(f) informaţii despre comercializarea mercurului şi compuşilor de mercur, precum şi produse cu adaos de mercur; şi

(g) informaţii şi cercetări privind disponibilitatea tehnică şi economică a produselor fără mercur, a proceselor, precum şi a celor mai bune tehnici disponibile şi a celor mai bune practici de mediu pentru reducerea şi monitorizarea emisiilor mercurului şi compuşilor de mercur.

            2. Dacă este cazul, părţile ar trebui să se bazeze pe reţelele de monitorizare şi pe programele de cercetare existente în desfăşurarea activităţilor identificate în alineatul (1).

 

ARTICOLUL 20

Planurile de implementare

 

1. Fiecare parte poate, ca urmare a unei evaluări iniţiale, să dezvolte şi să execute un plan de implementare, ţinând cont de circumstanţele sale interne, pentru îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de prezenta convenţie. Orice astfel de plan trebuie să fie transmis Secretariatului, de îndată ce acesta a fost dezvoltat.

2. Fiecare parte poate revizui şi actualiza planul său de punere în aplicare, ţinând cont de circumstanţele sale interne, de ghidurile Conferinţei părţilor şi alte orientări relevante.

3. Părţile trebuie, în elaborarea planului de la punctele 1 şi 2, să consulte părţile interesate naţionale pentru a facilita dezvoltarea, implementarea, revizuirea şi actualizarea planurilor lor de implementare.

            4. Părţile se pot, de asemenea, coordona cu planuri regionale, pentru a facilita punerea în aplicare a prezentei convenţii.

 

ARTICOLUL 21

Raportare

 

1. Fiecare parte va raporta la Conferinţa părţilor, prin intermediul Secretariatului, măsurile luate pentru a pune în aplicare dispoziţiile prezentei convenţii şi eficacitatea acestor măsuri şi a posibilelor provocări în atingerea obiectivelor Convenţiei.

2. Fiecare parte trebuie să includă în raportarea sa informaţiile aşa cum este solicitat în articolele 3, 5, 7,8 şi 9 din prezenta convenţie.

            3. Conferinţa părţilor, la prima sa reuniune, va decide calendarul şi formatul de raportare ce trebuie urmat de către părţi, ţinând cont de necesitatea de coordonare a raportării cu alte convenţii privind substanţele chimice şi deşeurile.

 

ARTICOLUL 22

Evaluarea eficacităţii

 

1. Conferinţa părţilor va evalua eficienţa prezentei convenţii, începând nu mai târziu de şase ani de la data intrării în vigoare a Convenţiei şi periodic după aceea la intervale stabilite de aceasta.

2. Pentru a facilita evaluarea, Conferinţa părţilor, la prima sa reuniune, iniţiază proceduri pentru a colecta date comparabile de monitorizare privind prezenţa şi mişcarea mercurului şi compuşilor de mercur în mediu, precum şi tendinţele în nivelurile de mercur şi compuşi de mercur observate în mediul biotic şi la populaţiile vulnerabile.

3. Evaluarea se realizează pe baza informaţiilor ştiinţifice, ecologice, tehnice, financiare şi economice disponibile, incluzând:

(a) rapoarte şi alte informaţii de monitorizare puse la dispoziţia Conferinţei părţilor în conformitate cu alineatul (2);

(b) rapoartele prezentate în temeiul articolului 21;

(c) informaţiile şi recomandările furnizate în conformitate cu articolul 15; şi

            (d) rapoarte şi alte informaţii relevante privind punerea în aplicare a asistenţei financiare, transferul de tehnologie şi măsurilor de întărire a capacităţii instituţionale în temeiul prezentei convenţii.

 

ARTICOLUL 23

Conferinţa părţilor

 

1. Conferinţa părţilor se instituie prin prezenta.

2. Prima reuniune a Conferinţei părţilor va fi convocată de către directorul executiv al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu, nu mai târziu de un an de la data intrării în vigoare a prezentei convenţii. După aceea, reuniunile ordinare ale Conferinţei părţilor vor avea loc la intervale regulate stabilite de Conferinţă.

3. Reuniunile extraordinare ale Conferinţei părţilor se organizează ori de câte ori sunt considerate necesare de către Conferinţă sau la cererea scrisă a oricărei părţi, cu condiţia ca, în termen de şase luni de la cererea comunicată părţilor de către Secretariat, să fie susţinută de cel puţin o treime din părţi.

4. Conferinţa părţilor, la prima reuniune, trebuie să agreeze prin consens şi să adopte regulile de procedură şi regulile financiare, pentru Conferinţă şi pentru orice organisme subsidiare ale Conferinţei, precum şi dispoziţiile financiare care reglementează funcţionarea Secretariatului.

5. Permanent, Conferinţa părţilor va revizui şi evalua aplicarea prezentei convenţii. Va avea funcţiile atribuite ei prin prezenta convenţie şi, în acest scop, trebuie să:

(a) stabilească organisme subsidiare pe care le consideră necesare pentru implementarea prezentei convenţii;

(b) coopereze, dacă este cazul, cu organizaţiile internaţionale competente şi organismele interguvernamentale şi nonguvernamentale;

(c) revizuiască în mod regulat informaţiile transmise ei şi Secretariatului, în temeiul articolului 21;

(d) ia în considerare recomandările înaintate către ea de Comitetul de implementare şi conformare;

(e) ia în considerare şi să întreprindă orice acţiune suplimentară ce poate fi solicitată pentru îndeplinirea obiectivelor prezentei convenţii; şi

(f) revizuiască anexele A şi B în conformitate cu articolele 4 şi 5.

            6. Organizaţia Naţiunilor Unite, agenţiile sale specializate şi Agenţia pentru Energie Atomică, precum şi orice stat care nu este parte la prezenta convenţie pot fi reprezentate la reuniuni ale Conferinţei părţilor ca observatori. Orice organism sau agenţie, fie naţional(ă) ori internaţional(ă), guvernamental(ă)sau nonguvernamental(ă), care este calificat(ă) în domeniile reglementate de prezenta convenţie şi a informat Secretariatul asupra dorinţei de a participa la o reuniune a Conferinţei părţilor ca observator, poate fi admis(ă) numai dacă cel puţin o treime din părţile prezente acceptă. Admiterea şi participarea observatorilor vor fi subiectul regulilor de procedură adoptate de Conferinţa părţilor.

 

ARTICOLUL 24

Secretariatul

 

1. Un Secretariat se instituie după cum urmează.

2. Funcţiile Secretariatului vor fi:

(a) să facă aranjamente pentru reuniuni ale Conferinţei părţilor şi organismelor sale subsidiare şi să le ofere serviciile necesare;

(b) de a facilita asistenţa părţilor, în special a celor în curs de dezvoltare şi părţilor cu economie în tranziţie, la cerere, în vederea implementării prezentei convenţii;

(c) pentru a se coordona, după caz, cu secretariatele organismelor internaţionale relevante, în special ale altor convenţii privind substanţele chimice şi deşeurile;

(d) să asiste părţile în schimbul de informaţii legate de implementarea prezentei convenţii;

(e) pentru a pregăti şi pune la dispoziţia părţilor rapoartele periodice pe baza informaţiilor primite în temeiul articolelor 15 şi 21 şi a altor informaţii disponibile;

(f) pentru a intra, sub îndrumarea generală a Conferinţei părţilor, în astfel de aranjamente administrative şi contractuale ce pot fi necesare pentru îndeplinirea eficientă a funcţiilor sale;

(g) să efectueze celelalte funcţii secretariale specificate în această convenţie şi alte astfel de funcţii ce pot fi stabilite de Conferinţa părţilor.

3. Funcţiile Secretariatului pentru prezenta convenţie se realizează de către directorul executiv al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu, cu excepţia cazului când Conferinţa părţilor decide cu o majoritate de trei pătrimi din părţile prezente şi votante să încredinţeze funcţiile Secretariatului către una sau mai multe alte organizaţii internaţionale .

            4. Conferinţa părţilor, în consultare cu organismele internaţionale relevante, poate stabili o cooperare şi coordonarea îmbunătăţită între secretariatul său şi secretariatele altor convenţii privind substanţele chimice şi deşeurile. Conferinţa părţilor, în consultare cu organismele internaţionale corespunzătoare, poate furniza orientări suplimentare pe această temă.

 

ARTICOLUL 25

Soluţionarea litigiilor

 

1. Părţile vor încerca să soluţioneze orice litigiu privind interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii prin negociere sau alte mijloace amiabile Sa alegerea lor.

2. La ratificare, acceptare, aprobare sau aderare la această Convenţie sau în orice moment ulterior, o parte, care nu este o organizaţie de integrare economică regională, poate declara într-un instrument scris transmis depozitarului că, cu privire la orice diferend referitor la interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii, recunoaşte unul sau ambele din următoarele mijloace de soluţionare a litigiilor ca obligatorie în legătură cu orice parte care acceptă aceeaşi obligaţie:

(a) arbitraj conform procedurii stabilite în partea I din anexa E;

(b) prezentarea diferendului la Curtea Internaţională de Justiţie.

3. O parte care este o organizaţie de integrare economică regională poate face o declaraţie cu un efect faţă de arbitraj în conformitate cu alineatul 2.

4. O declaraţie făcută în conformitate cu alineatul 2 sau 3 va rămâne în vigoare până când acesta expiră în conformitate cu termenii săi sau într-un termen de până la trei luni de când notificarea scrisă a retragerii sale a fost depusă la depozitar.

5. Expirarea unei declaraţii, unei notificări de revocare sau a unei noi declaraţii nu afectează în niciun fel procedura în aşteptarea unui arbitraj al Tribunalului sau Curţii Internaţionale de Justiţie, cu excepţia cazului în care părţile în litigiu cad altfel de acord.

6. În cazul în care părţile în litigiu nu au acceptat aceleaşi mijloace de stabilire a litigiilor în conformitate cu alineatul 2 sau 3 şi dacă acestea nu au fost capabile de a soluţiona disputa lor prin intermediul mijloacelor menţionate în alineatul (1)în termen de douăsprezece luni de la notificarea unei părţi către alta că există un litigiu între ele, plângerea se depune la o comisie de conciliere, la cererea oricărei părţi în litigiu. Procedura stabilită în partea II din anexa E se aplică concilierii prevăzute în prezentul articol.

 

ARTICOLUL 26

Modificarea Convenţiei

 

1. Modificarea prezentei convenţii poate fi propusă de orice parte.

2. Modificările prezentei convenţii se adoptă la o reuniune a Conferinţei părţilor. Textul oricărei modificări propuse se comunică părţilor de către secretariat cu cel puţin şase luni înainte de reuniunea la care se propune adoptarea. Secretariatul va comunica, de asemenea, depozitarului propunerea de modificare a semnatarilor la această convenţie pentru informare.

3. Părţile vor depune toate eforturile pentru a ajunge la un acord asupra oricărei modificări propuse la prezenta convenţie prin consens. Dacă au fost epuizate toate eforturile pentru consens şi nu se ajunge la niciun acord, modificarea va fi adoptată în ultima instanţă printr-un vot al unei majorităţi formate din trei pătrimi dintre părţile prezente şi votante la întrunire.

4. O modificare adoptată este comunicată de către depozitar tuturor părţilor pentru ratificare, acceptare sau aprobare.

            5. Ratificarea, acceptarea sau aprobarea unei modificări este notificată depozitarului, în scris. O modificare adoptată în conformitate cu alineatul (3) intră în vigoare pentru părţile care l-au consimţit într-a nouăzecea zi după data depunerii instrumentelor de ratificare, acceptare sau aprobare de cel puţin trei sferturi din părţile care au fost părţi la convenţie în momentul la care modificarea a fost adoptată. Ulterior, modificarea intră în vigoare pentru orice altă parte a nouăzecea zi de la data la care această parte depune instrumentul său de ratificare, acceptare sau aprobare a modificării.

 

ARTICOLUL 27

Adoptarea şi modificarea anexelor

 

1. Anexele prezentei convenţii formează parte integrantă din aceasta şi, cu excepţia cazului în care este stipulat în mod expres altfel, o trimitere la prezenta convenţie constituie în acelaşi timp o trimitere către oricare dintre anexele sale.

2. Orice anexe suplimentare adoptate după intrarea în vigoare a prezentei convenţii se limitează la chestiuni procedurale, ştiinţifice, tehnice sau administrative.

3. Următoarea procedură se aplică pentru propunerea, adoptarea şi intrarea în vigoare a anexelor suplimentare la prezenta convenţie:

(a) anexele suplimentare trebuie propuse şi adoptate conform procedurii prevăzute la alineatele 1-3 ale articolului 26;

(b) orice parte aflată în imposibilitatea de a accepta o anexă suplimentară notifică depozitarul, în scris, în termen de un an de la data comunicării de către depozitar a adoptării unei astfel de anexe. Depozitarul, fără întârziere, notifică toate părţile cu privire la orice notificare primită. O parte poate, în orice moment, să notifice depozitarul, în scris, că aceasta îşi retrage o notificare anterioară a neacceptării pentru o anexă suplimentară şi anexa va intra în vigoare apoi pentru acea parte sub rezerva literei (c); şi

(c) la expirarea unui an de la data comunicării de către depozitar a adoptării unei anexe suplimentare, anexa va intra în vigoare pentru toate părţile care nu au prezentat o notificare de neacceptare în conformitate cu dispoziţiile de la litera (b).

4. Propunerea, adoptarea şi intrarea în vigoare a modificărilor anexelor prezentei convenţii se supun aceloraşi proceduri ca şi cele pentru propunerea, adoptarea şi intrarea în vigoare a anexelor suplimentare ale Convenţiei, cu excepţia faptului că o modificare a unei anexe nu va intra în vigoare pentru orice parte care a făcut o declaraţie cu privire la modificarea anexelor în conformitate cu alineatul (5) al articolului 30, caz în care orice astfel de modificare va intra în vigoare pentru o astfel de parte în a nouăzecea zi după data la care a fost depus la depozitar instrumentul său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare a unei asemenea modificări.

            5. Dacă o anexă suplimentară sau o modificare a unei anexe este legată de o modificare a prezentei convenţii, anexa adiţională sau modificarea nu va intra în vigoare, până în momentul în care modificarea Convenţiei nu va intra în vigoare.

 

ARTICOLUL 28

Dreptul de vot

 

1. Fiecare parte la prezenta convenţie va avea un vot, cu excepţia celor prevăzute la alineatul (2).

            2. O organizaţie de integrare economică regională, pentru problemele din competenţa sa, îşi exercită dreptul de vot cu un număr de voturi egale cu numărul de state membre care sunt parte la prezenta convenţie. O astfel de organizaţie nu îşi exercită dreptul de vot, dacă oricare dintre statele sale membre îşi exercită dreptul de vot şi viceversa.

 

ARTICOLUL 29

Semnătura

 

            Prezenta convenţie se deschide pentru semnare de către toate statele şi organizaţiile regionale de integrare economică la Kumamoto, Japonia, în perioada 10-11 octombrie 2013 şi, ulterior, la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite din New York până la 9 octombrie 2014.

 

ARTICOLUL 30

Ratificare, acceptare, aprobare sau aderare

 

1. Prezenta convenţie se supune ratificării, acceptării sau aprobării de către statele şi organizaţiile regionale de integrare economică. Va fi deschisă pentru aderarea statelor şi organizaţiilor regionale de integrare economică din ziua următoare datei la care Convenţia este închisă pentru semnare. Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare vor fi depuse la depozitar.

2. Orice organizaţie regională de integrare economică care devine parte la prezenta convenţie fără ca niciuna din statele sale membre să fie parte va fi obligată să respecte toate obligaţiile prevăzute de Convenţie. În cazul acestor organizaţii, una sau mai multe state membre parte ale prezentei convenţii vor decide în legătură cu responsabilităţile lor respective pentru îndeplinirea obligaţiilor lor în conformitate cu Convenţia. În astfel de cazuri, organizaţia şi statele membre nu au dreptul să exercite drepturi concomitent, în conformitate cu Convenţia.

3. În instrumentul său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, orice parte poate declara că organizaţia de integrare economică regională trebuie să declare măsura competenţei sale în domenii reglementate de prezenta convenţie. Orice astfel de organizaţie va informa depozitarul, care la rândul său informează părţile despre orice modificare relevantă a extinderii competenţei sale.

4. Fiecare stat sau organizaţie de integrare economică regională este încurajat să transmită secretariatului în momentul ratificării, acceptării, aprobării sau aderării la Convenţie informaţii privind măsurile sale de punere în aplicare a Convenţiei.

            5. În instrumentul său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, orice parte poate să declare că orice amendament la o anexă intră în vigoare numai după depunerea instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare cu privire la aceasta.

 

ARTICOLUL 31

Intrarea în vigoare

 

1. Prezenta convenţie va intra în vigoare în a nouăzecea zi de la data depunerii celui de-al cincizecilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.

2. Pentru fiecare stat sau organizaţie de integrare economică regională care ratifică, acceptă sau aprobă prezenta convenţie ori aderă la aceasta, după depunerea celui de-al cincizecilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, Convenţia va intra în vigoare în a nouăzecea zi de la data depunerii de către un astfel de stat ori organizaţie regională de integrare economică a instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.

            3. În sensul alineatelor 1 şi 2, orice instrument depus de o organizaţie de integrare economică regională trebuie să nu fie considerată ca suplimentară faţă de cele depuse de statele membre ale organizaţiei.

 

ARTICOLUL 32

Rezervări

 

            Nicio rezervă nu poate fi făcută la prezenta convenţie.

 

ARTICOLUL 33

Retragerea

 

1. În orice moment după 3 ani de la data la care prezenta convenţie a intrat în vigoare pentru o parte, acea parte se poate retrage din Convenţie trimiţând o notificare scrisă depozitarului.

            2. Orice retragere intră în vigoare după expirarea unui an de la data primirii de către depozitar a notificării de retragere sau la o dată ulterioară, astfel cum poate fi specificată în notificarea de retragere.

 

ARTICOLUL 34

Depozitar

 

            Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va fi depozitarul prezentei convenţii.

 

ARTICOLUL 35

Texte autentice

 

Originalul prezentei convenţii, ale cărei texte în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă sunt deopotrivă autentice, se depun la depozitar.

Drept care subsemnaţii, fiind autorizaţi în acest scop, au semnat prezenta convenţie.

Adoptată la Kumamoto, Japonia, în această a zecea zi a lunii octombrie, două mii şi treisprezece.

 

ANEXA A

 

Produse cu adaos de mercur

Următoarele produse sunt excluse din prezenta anexă:

a) produsele esenţiale folosite pentru protecţie civilă şi militară;

b) produse pentru cercetare, calibrare a instrumentelor, pentru utilizare ca standard de referinţă;

c) în cazul în care nicio altă alternativă de înlocuire fără mercur fezabilă nu este disponibilă, comutatoare şi relee, lămpi fluorescente cu catod rece şi lămpi fluorescente cu electrod exterior (CCFL şi EEFL) pentru afişaje electronice şi dispozitive de măsurare;

d) produsele folosite în practicile tradiţionale sau religioase; şi

e) vaccinuri care conţin tiomersal drept conservanţi.

 

Partea I: Produse sub rezerva articolului 4 alineatul (1)

 

Produse cu adaos de mercur

Data după care fabricarea, importul sau exportul produsului nu sunt permise

(data retragerii)

Baterii, exceptând bateriile cu buton de oxid zincat de argint cu un conţinut de mercur < 2%, baterii cu buton de zinc aerat cu un conţinut de mercur de < 2%

2020

Comutatoare şi relee, cu excepţia punţilor de măsurare cu capacitate foarte mare a preciziei, şi comutatoare radio de înaltă frecvenţă, precum şi releele instrumentelor de monitorizare şi control cu un conţinut maxim de mercur de 20 mg per punte, comutatoare sau relee

2020

Lămpile fluorescente compacte (CFL) pentru scopuri de iluminat generai, care au ≤ 30 waţi, cu un conţinut de mercur ce depăşeşte 5 mg per lampă

2020

Lămpi fluorescente lineare (LFLs) pentru scopuri generale de iluminat:

(a) fosfor triband < 60 w cu un conţinut de mercur ce depăşeşte 5 mg per lampă;

(b) fosfor halofosfat ≤ 40 w cu conţinut de mercur ce depăşeşte 10 mg per lampă.

2020

Lămpi cu vapori de mercur, de înaltă presiune (HPMV), pentru scopuri generale de iluminat

2020

Lămpi fluorescente cu catod rece de mercur şi lămpi externe cu electrod fluorescent (CCFL şi EEFL) pentru afişaje electronice:

(a) lungime scurtă (≤ 500 mm) cu conţinut de mercur peste 3,5 mg pe lampă;

(b) lungime medie (> 500 mm şi ≤ 1.500 mm) cu conţinut de mercur ce depăşeşte 5 mg pe lampă;

(c) lungime mare (> 1.500 mm) cu conţinut de mercur peste 13 mg pe lampă.

2020

Produse cosmetice (cu conţinut de mercur de peste 1 ppm), inclusiv săpunurile şi cremele de albire a tenului, şi care nu includ cosmeticele pentru zona ochilor, unde mercurul este folosit ca un conservant şi nu există un conservant eficient care să înlocuiască conservantul1)

2020

Pesticide, biocide şi antiseptice locale

2020

Următoarele dispozitive de măsurare neelectronice, cu excepţia dispozitivelor neelectronice de măsurare instalate în echipamente de scară largă sau cele utilizate pentru măsurători de mare precizie, în cazul în care nicio alternativă adecvată fără mercur nu este disponibilă;

(a) barometre;

(b) higrometre;

(c) manometre;

(d) termometre;

(e) sfigmomanometre.

2020

 

1) Intenţia nu este de a include cosmetice, săpunuri sau creme cu contaminare cu mercur.

 

            Partea II: Produsele care fac obiectul articolului 4 alineatul 3

 

Produse cu adaos de mercur

Dispoziţii

1

2

Amalgam dentar

Măsurile ce trebuie luate de către o parte, pentru a reduce utilizarea amalgamului dentar, iau în considerare circumstanţele interne ale părţii, precum şi orientările internaţionale relevante şi vor include două sau mâi multe dintre măsurile din liste următoare:

(i) stabilirea obiectivelor naţionale vizând prevenirea cariilor dentare şi promovarea sănătăţii, minimizând astfel nevoia de restaurare dentară;

(ii) stabilirea de obiective naţionale ce urmăresc minimizarea utilizării acestuia;

(iii) promovarea utilizării de alternative fără mercur eficiente din punctul de vedere al costurilor şi din punct de vedere clinic pentru restaurare dentară;

(iv) promovarea cercetării şi dezvoltării materialelor de calitate fără mercur, pentru restaurări dentare;

v) încurajarea organizaţiilor profesionale reprezentative şi şcolilor de stomatologie pentru a educa şi a instrui profesionişti şi studenţi pe baza utilizării alternativelor dentare pentru restaurări dentare prin alternative fără mercur şi pe baza promovării celor mai bune practici de management;

(vi) descurajarea politicilor de asigurare şi a programelor care utilizează amalgam dentar în favoarea celui fără mercur pentru restaurări dentare;

(vii) încurajarea poliţelor de asigurarea şi a programelor care favorizează utilizarea unor alternative de calitate la amalgam dentar pentru restaurare dentare;

(viii) restricţionarea utilizării amalgamului dentar la forma încapsulată;

(ix) promovarea utilizării celor mai bune practici în concordanţă cu aspectele de mediu în vigoare în cabinetele dentare pentru a reduce degajarea de mercur şi compuşi de mercur în apă şi sol.


ANEXA B

 

Procesele de fabricaţie în care sunt utilizaţi mercurul sau compuşii mercurului

 

            Partea I: Procesele care fac obiectul articolului 5 alineatul (2)

 

Procesele de fabricaţie, utilizarea de mercur sau compuşi de mercur

Data retragerii

Producţia clorosodicelor

2025

Producţia de acetaldehidă în care mercurul sau compuşi ai mercurului sunt utilizaţi drept catalizatori

2018

 

            Partea II: Procese care fac obiectul articolului 5 alineatul (3)

 

Procesul ce utilizează mercur

Dispoziţii

Producţia monomerului clorurii de vinii

Măsurile ce trebuie luate de către părţi vor include, dar nu se limitează la:

(i) reducerea utilizării mercurului din fiecare unitate de producţie cu 50% până în anul 2020 faţă de utilizarea din 2010;

(ii) promovarea unor măsuri pentru reducerea dependenţei de mercur din mineritul primar;

(iii) luarea de măsuri pentru reducerea emisiilor şi degajărilor de mercur în mediu;

(iv) susţinerea cercetării şi dezvoltării pentru catalizatori şi procese fără mercur;

(v) nu permite utilizarea mercurului cinci ani după ce conferinţa părţilor a stabilit că aceşti catalizatorii fără mercur, bazaţi pe procesele existente, au devenit fezabili din punct de vedere tehnic şi economic;

(vi) raportarea la conferinţa părţilor asupra eforturilor sale de a dezvolta şi identifica alternative şi utilizarea de mercur în conformitate cu articolul 21.

Metilat sau etilat de sodiu sau potasiu

Măsurile ce trebuie luate de către părţi includ, dar nu se limitează la:

(i) măsuri pentru reducerea utilizării mercurului până la stoparea acestei utilizări cât mai repede posibil şi în termen de 10 ani de la intrarea în vigoare a convenţiei;

(ii) reducerea emisiilor şi degajărilor din fiecare unitate de producţie cu 50% până în 2020, comparativ cu 2010;

(iii) interzicerea utilizării mercurului proaspăt din mineritul primar;

(iv) susţinerea cercetării şi dezvoltării procedeelor fără mercur;

(v) nu permite utilizarea mercurului la cinci ani după ce conferinţa părţilor a stabilit că procedeele fără mercur au devenit fezabile din punct de vedere tehnic şi economic;

(vi) raportarea la conferinţa părţilor a eforturilor sale de a dezvolta şi/sau de a identifica alternative şi stoparea utilizării mercurului în conformitate cu articolul 21.

Producţia de poliuretan folosind catalizatori ce conţin mercur

Măsurile ce trebuie luate de către părţi vor include, dar nu se limitează la:

(i) luarea de măsuri pentru reducerea utilizării mercurului, vizând faza de stopare a acestei utilizări cât mai repede posibil, în termen de 10 ani de la intrarea în vigoare a Convenţiei;

(ii) luarea de măsuri pentru reducerea dependenţei de mercur din mineritul primar de mercur;

(iii) luarea de măsuri pentru a reduce emisiile şi eliberările de mercur pentru mediu;

(iv) încurajarea cercetării şi dezvoltării pentru catalizatori şi procese fără mercur;

(v) raportare la conferinţa părţilor asupra eforturilor depuse de a dezvolta şi de a identifica alternative şi eliminarea utilizării mercurului în conformitate cu articolul 21; Articolul 5 alineatul (6) nu se aplică acestui proces de fabricaţie.

 

ANEXA C

 

Exploatările miniere artizanale şi la scară mică

 

Planurile de acţiune naţionale

(1) Fiecare parte care este sub rezerva dispoziţiilor articolului 7 alineatul (3) va include în planul său naţional de acţiune:

(a) obiectivele naţionale şi ţintele de reducere;

(b) acţiuni pentru a elimina:

(i) întregul amalgam de minereu;

(ii) începerea incinerări amalgamului sau amalgamului prelucrat;

(iii) incinerarea amalgamului în zonele rezidenţiale; şi

(iv) leşierea cu cianură a sedimentelor, minereuri sau reziduuri la care s-a adăugat mercur fără eliminarea iniţială a mercurului;

(c) paşi pentru facilitarea oficializării sau reglementării sectorului artizanal şi la scară mică a exploatărilor miniere de aur;

(d) estimările de bază privind cantităţile de mercur folosit şi practicile utilizate în exploatările miniere artizanale şi la scară mică şi în procesările din teritoriul său;

(e) strategii pentru promovarea reducerii emisiilor şi degajărilor, precum şi expunerea la mercur în procesele de minerit artizanale şi la scară mică şi de prelucrare, inclusiv metodele fără mercur;

(f) strategii pentru gestionarea comerţului şi prevenirea deturnării mercurului şi compuşilor de mercur atât din surse externe, cât şi interne pentru a fi utilizate în exploatările miniere artizanale şi la scară mică şi a prelucrării acestuia;

(g) strategii care implică părţile interesate în punerea în aplicare şi dezvoltarea continuă a Planului naţional de acţiune;

(h) o strategie de sănătate publică privind expunerea la mercur a minerilor şi comunităţilor acestora, din exploatările miniere artizanale şi la scară mică. O astfel de strategie trebuie să includă, inter alia, colectarea datelor medicale, de educare a lucrătorilor din sănătate şi de sensibilizare şi prevenire prin unităţile de sănătate;

(i) strategii de prevenire cu privire la expunerea populaţiile vulnerabile, în special a copiilor şi femeilor de vârstă aptă procreării, în special femeile gravide, la mercurul folosit în exploatările miniere artizanale şi la scară mică;

(j) strategii pentru furnizarea de informaţii despre minele de aur artizanale şi la scară mică, precum şi despre comunităţile afectate; şi

(k) un program pentru punerea în aplicare a Planului naţional de acţiune.

2. Fiecare parte poate include în planul său naţional de acţiune strategii suplimentare pentru atingerea obiectivelor sale, inclusiv utilizarea sau introducerea de standarde pentru exploatările miniere artizanale fără mercur şi la scară mică, şi mecanismelor de piaţă sau de instrumente de marketing.

 

ANEXA D

 

Listă a surselor punctuale de emisii de mercur şi compuşi de mercur în atmosferă

 

Categorii de surse punctuale:

- centralele electrice cu cărbune;

- cazane industriale cu cărbune;

- procesele de topire şi forjare utilizate în producţia de metale neferoasei;

- instalaţii de incinerare a deşeurilor;

- fabrici de producţie a cimentului dur.


1) În sensul prezentei anexe, “metale neferoase” se referă la plumb, zinc, cupru şi aur industrial.

 

ANEXA E

 

 

Procedurile de arbitraj şi conciliere

 

Partea I: Procedura de arbitraj

Procedura de arbitraj, în sensul alineatului 2 (a) şi al articolului 25 din prezenta convenţie, va fi după cum urmează:

 

ARTICOLUL 1

 

1. O parte poate iniţia recurgerea la arbitraj în temeiul articolului 25 din prezenta convenţie prin notificare scrisă adresată celeilalte părţi sau părţilor în litigiu. Notificarea trebuie însoţită de o declaraţie a creanţei, precum şi de orice alte documente justificative. O astfel de notificare este obiectul de arbitraj de stat şi include, în special, articolele din această convenţie, interpretarea sau aplicarea relevantă a acestora.

2. Partea reclamantă notifică secretariatului faptul că se referă la un litigiu de arbitraj în temeiul articolului 25 din prezenta convenţie. Notificarea trebuie însoţită de o notificare scrisă din partea reclamantului, declaraţia creanţei, precum şi documentele justificative prevăzute la alineatul 1 de mai sus. Secretariatul transmite informaţiile astfel primite către toate părţile.

 

ARTICOLUL 2

 

1. În cazul în care un diferend este menţionat de arbitraj conform articolului 1 de mai sus, se stabileşte un tribunal de arbitraj. Acesta va fi format din trei membri.

2. Fiecare parte la litigiu desemnează un arbitru, iar cei doi arbitri astfel numiţi desemnează de comun acord al treilea arbitru, care trebuie să fie preşedintele tribunalului. În litigiile dintre mai mult de două părţi, părţile cu acelaşi interes desemnează un arbitru de comun acord. Preşedintele tribunalului nu trebuie să fie cetăţean al uneia dintre părţile aflate în litigiu, nu va avea locul de reşedinţă pe teritoriul părţilor, nu va fi angajat de către oricare dintre ele, şi nici nu a ocupat niciodată orice altă funcţie de acest gen.

3. Orice post vacant se completează în modul prevăzut pentru numirea iniţială.

 

ARTICOLUL 3

 

1. În cazul în care una dintre părţile în litigiu nu desemnează un arbitru în termen de două luni de la data la care partea respondentă primeşte notificarea de arbitraj, cealaltă parte poate informa Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va face desemnarea în termenul suplimentar de două luni.

2. În cazul în care preşedintele Tribunalului de arbitraj nu a fost desemnat în termen de două luni de la data numirii celui de-al doilea arbitru, Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, la cererea uneia dintre părţi, desemnează preşedintele în termen de două luni suplimentare.

 

ARTICOLUL 4

 

            Tribunalul de arbitraj ia deciziile sale în conformitate cu prevederile acestei convenţii şi ale dreptului Internaţional.

 

ARTICOLUL 5

 

            Cu excepţia cazului în care părţile aflate în litigiu cad altfel de acord, tribunalul de arbitraj va stabili propriile norme de procedură.

 

ARTICOLUL 6

 

            Tribunalul de arbitraj, la cererea uneia dintre părţile în litigiu, poate recomanda măsuri esenţiale interimare de protecţie.

 

ARTICOLUL 7

 

Părţile în litigiu trebuie să faciliteze conlucrarea cu tribunalul de arbitraj şi, în special, utilizând toate mijloacele la dispoziţie:

(a) vor furniza toate documentele relevante, informaţiile şi facilităţile; şi

(b) vor permite acestuia, atunci când este necesar, să apeleze la martori sau experţi şi să primească dovada lor.

 

ARTICOLUL 8

 

            Părţile în litigiu şi arbitrii sunt obligaţi să protejeze confidenţialitatea oricărei informaţii sau oricăror documente pe care le primesc în timpul procedurilor tribunalului de arbitraj.

 

ARTICOLUL 9

 

            Cu excepţia cazului în care tribunalul de arbitraj determină altfel din cauza circumstanţelor speciale de caz, costurile tribunalului sunt suportate de părţile în litigiu în părţi egale. Tribunalul trebuie să păstreze o evidenţă a tuturor costurilor sale şi trebuie să furnizeze o situaţie finală a costurilor către părţi.

 

ARTICOLUL 10

 

            O parte care are un interes de natură juridică în obiectul litigiului care poate fi afectată de decizie poate interveni în cadrul procedurii, cu acordul tribunalului de arbitraj.

 

ARTICOLUL 11

 

            Tribunalul de arbitraj poate asculta şi determina pretenţii care decurg direct din obiectul litigiului.

 

ARTICOLUL 12

 

            Deciziile tribunalului de arbitraj, atât pe procedură, cât şi pe fond, se vor lua cu votul majorităţii membrilor săi.

 

ARTICOLUL 13

 

1. În cazul în care una dintre părţile în litigiu nu apare înaintea tribunalului de arbitraj sau nu reuşeşte să îşi apere cazul, cealaltă parte poate solicita tribunalului să continue procedura şi să ia o decizie. Absenţa unei părţi sau eşecul unei părţi de a apăra cazul său nu va constitui o piedică pentru procedură.

2. Înainte de acordarea deciziei finale, tribunalul de arbitraj trebuie să se încredinţeze pe sine că plângerea este bine fondată de fapt şi de drept.

 

ARTICOLUL 14

 

            Tribunalul de arbitraj va lua decizia finală în termen de cinci luni de la data la care aceasta este complet constituită, dacă nu consideră că este necesar să prelungească termenul-limită pentru o perioadă ce nu trebuie să depăşească mai mult de cinci luni.

 

ARTICOLUL 15

 

            Decizia finală a tribunalului de arbitraj trebuie să se limiteze la obiectul litigiului şi să menţioneze motivele pe care se întemeiază. Acesta trebuie să conţină numele membrilor care au participat şi data deciziei finale. Orice membru al tribunalului poate ataşa o opinie separată sau divergentă de opinie la decizia finală.

 

ARTICOLUL 16

 

Decizia finală este obligatorie pentru părţile în litigiu. Interpretarea prezentei convenţii dată de decizia finală, de asemenea, este obligatorie pentru o parte care intervine în conformitate cu articolul 10 alineatul de mai sus, în măsura în care aceasta se referă la problemele pentru care această parte a intervenit. Decizia finală trebuie să fie fără drept de apel, dacă părţile în litigiu nu au convenit în prealabil pentru o procedură de apel.

 

ARTICOLUL 17

 

            Orice dezacord ce poate apărea cu privire la decizia finală în conformitate cu articolul 16 de mai sus, cu privire la interpretarea sau modul de implementare a deciziei finale, poate fi depus de oricare dintre ei la decizia tribunalului de arbitraj care a transmis-o.

 

Partea II: Procedura de conciliere

Procedura de conciliere în sensul articolului 25 din prezenta convenţie, alineatul (6), este după cum urmează:

 

ARTICOLUL 1

 

            O cerere a unei părţi aflate într-un litigiu de a institui o comisie de conciliere în conformitate cu alineatul (6) al articolului 25 din prezenta convenţie va fi adresată în scris secretariatului, cu o copie către cealaltă parte sau celelalte părţi în litigiu. Secretariatul informează în consecinţă toate părţile.

 

ARTICOLUL 2

 

1. Comisia de conciliere, dacă părţile aflate în litigiu nu cad altfel de acord, cuprinde trei membri, unul desemnat de fiecare parte în cauză şi un preşedinte ales în comun de membri.

2. În litigiile dintre mai mult de două părţi, părţile cu aceleaşi interese desemnează membrul lor din comisie, de comun acord.

 

ARTICOLUL 3

 

            Dacă orice numire de către părţile în litigiu nu este făcută în termen de două luni de la data primirii de către secretariat a cererii scrise menţionate la articolul 1 de mai sus, Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, la cererea oricărei părţi, face astfel numirea într-o perioadă suplimentară de două luni.

 

ARTICOLUL 4

 

            În cazul în care preşedintele comisiei de conciliere nu a fost ales în termen de două luni de la numirea celui de al doilea membru al comisiei, Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, la cererea oricărei părţi aflate în litigiu, desemnează preşedintele într-o perioadă suplimentară de două luni.

 

ARTICOLUL 5

 

            Comisia de conciliere asistă părţile în litigiu în mod independent şi imparţial în încercarea lor de a ajunge la o rezolvare amiabilă.

 

ARTICOLUL 6

 

1. Comisia de conciliere poate efectua procedura de conciliere într-un mod pe care TI consideră adecvat, luând în considerare pe deplin circumstanţele cazului şi opiniile părţilor în litigiu, inclusiv orice cerere pentru o rezolvare rapidă. Comisia îşi poate adopta propriul mod de procedură necesar, cu excepţia cazului în care părţile cad de comun acord altfel.

2. Comisia de conciliere poate, în orice moment în cursul procedurii, face propunerile sau recomandările pentru soluţionarea litigiului.

 

ARTICOLUL 7

 

            Părţile în litigiu cooperează cu comisia de conciliere. În special vor depune eforturi pentru a se conforma cererilor comisiei de a prezenta materiale scrise, de a demonstra şi participa la şedinţe. Părţile şi membrii comisiei de conciliere sunt obligaţi să protejeze confidenţialitatea oricărei informaţii sau oricăror documente pe care le primesc confidenţial în timpul procedurii comisiei.

 

ARTICOLUL 8

 

            Comisia de conciliere ia decizii cu votul majorităţii membrilor săi.

 

ARTICOLUL 9

 

            Cu excepţia cazului în care disputa a fost deja rezolvată, comisia de conciliere va face un raport cu recomandări pentru rezolvarea litigiului nu mai târziu de douăsprezece luni de la procedura complet constituită, pe care părţile în litigiu o vor lua în considerare cu bună-credinţă.

 

ARTICOLUL 10

 

            Orice dezacord cu privire la competenţa comisiei de conciliere de a lua în considerare o chestiune invocată este decisă de către comisie.

 

ARTICOLUL 11

 

            Costurile comisiei de conciliere sunt suportate de părţile în litigiu în părţi egale, cu excepţia cazului în care acestea cad altfel de acord. Comisia va păstra o evidenţă a tuturor costurilor şi va transmite părţilor balanţa finală a acestor costuri.

 

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru ratificarea Convenţiei Minamata cu privire la mercur, deschisă spre semnare şi semnată de România la Kumamoto la 10 octombrie 2013

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru ratificarea Convenţiei Minamata cu privire la mercur, deschisă spre semnare şi semnată de România la Kumamoto la 10 octombrie 2013, şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucureşti, 16 decembrie 2014.

Nr. 906.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 48/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 48 din 26 iunie 2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 30 iunie 2014, cu următoarele modificări şi completări:

1. La articolul I punctul 12, după alineatul (3) al articolului 295 se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:

“(4) Pe lângă adjunctul Avocatului Poporului, pentru Domeniul privind prevenirea torturii în locurile de detenţie, în cadrul structurii centrale a Domeniului, inclusiv a Centrului zonal Bucureşti, îşi desfăşoară activitatea un număr de 11 angajaţi, dintre care: 4 angajaţi personal de execuţie de specialitate cu studii juridice, 3 specialişti - medici, psihologi, asistenţi sociali, sociologi sau orice alte profesii necesare desfăşurării activităţii specifice şi 4 angajaţi personal financiar, salarizare, resurse umane şi administrativ.”

2. La articolul I punctul 12, după alineatul (2) al articolului 296 se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

(3) în cadrul celor 3 centre zonale din structura teritorială a Domeniului privind prevenirea torturii în locurile de detenţie îşi desfăşoară activitatea un număr de 12 angajaţi. Fiecare centru zonal are în componenţă: un angajat personal de execuţie de specialitate cu studii juridice, 2 specialişti - medici, psihologi, asistenţi sociali, sociologi sau orice alte profesii necesare desfăşurării activităţii specifice şi un angajat - personal administrativ.”

3. La articolul II, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(4) Numărul de personal finanţat potrivit legii se suplimentează cu 39 de posturi, dintre care: un adjunct al Avocatului Poporului, 23 de angajaţi pentru Domeniul privind prevenirea torturii în locurile de detenţie, 13 angajaţi la Serviciul contencios constituţional, recurs în interesul legii, contencios administrativ şi juridic, analiză acte normative, relaţii externe şi comunicare şi 2 angajaţi personal de execuţie de specialitate cu studii juridice. Numărul de posturi al instituţiei Avocatul Poporului este de 133, exclusiv demnitarii şi posturile aferente cabinetului Avocatului Poporului.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDÎNTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

MIRON TUDOR MUREA

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

CRISTIAN-SORIN DUMITRESCU

 

Bucureşti, 29 decembrie 2014.

Nr. 181.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 48/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 48/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 23 decembrie 2014.

Nr. 929.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 620

din 4 noiembrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Adriana Ivănescu în Dosarul nr. 64.085/301/2013 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 406D/2014.

2. La apelul nominal se prezintă personal autoarea excepţiei, doamna Adriana Ivănescu, lipsind cealaltă parte. Procedura de Citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Adriana Ivănescu a depus concluzii scrise prin care reiterează excepţia de neconstituţionalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţii prezente, care arată că este o victimă a sistemului judiciar. Aceasta afirmă că în dosar este vorba de o contestaţie la executare formulată împotriva unei executări ilegale. Deşi a formulat recurs împotriva hotărârii judecătoreşti nefavorabile, s-a demarat procedura de executare silită. Procesul său a demarat sub imperiul Codului de procedură civilă din 1865 şi a continuat, pentru faza executării silite, pe noul Cod de procedură civilă, vechea procedură a învestirii cu formulă executorie lipsind, fapt de natură să afecteze rigoarea procedurii actuale.

5. În continuare, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta mai arată că dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedură, legiuitorul fiind competent să stabilească aceste norme.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

6. Prin încheierea din 4 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 64.085/301/2013, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Adriana Ivănescu într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate nu mai conferă suficiente garanţii procesuale privind evitarea arbitrarului faţă de vechile dispoziţii aplicabile în materia executării silite şi care prevedeau necesitatea învestirii cu o formulă executorie pentru hotărârile judecătoreşti.

8. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi-a exprimat opinia potrivit căreia excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, se arată că principiul constituţional al egalităţii în drepturi se traduce prin reglementarea şi aplicarea unui tratament juridic similar unor subiecte de drept aflate în situaţii juridice similare. În cauză însă contestatoarea nu precizează care sunt subiectele aflate în situaţii similare, faţă de care i se aplică un tratament juridic diferit.

9. Privitor la dreptul de acces liber la justiţie, prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, instanţa apreciază că acesta nu este încălcat prin dispoziţiile Codului de procedură civilă, aplicabile executării silite începute împotriva contestatoarei, întrucât şi prin noile dispoziţii ale Codului de procedură civilă s-a prevăzut dreptul de a face contestaţie la executare de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare - art. 711 din noul Cod de procedură civilă, or, tocmai ca urmare a exercitării acestui drept, a fost format pe rolul instanţei dosarul analizat.

10. Cât priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţie, se constată că nu se poate reţine încălcarea acestor prevederi constituţionale, contestatoarea neindicând în concret cum intră în contradicţie dispoziţiile art. 24 din Codul de procedură civilă cu dispoziţiile art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţia României.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

12. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Acesta arată că, în cazul art. 24 din noul Cod de procedură civilă, legiuitorul a optat ca legea de procedură nouă să se aplice numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, spre deosebire de art. 725 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civila care consacră legislativ soluţia opusă, respectiv că legea nouă se aplică, de la intrarea ei în vigoare, şi proceselor şi executărilor silite începute sub legea veche. Reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenţei sale, astfel cum este determinată prin dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia “Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”.

13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 24 din Codul de procedură civilă, text care trebuie privit în coroborare cu soluţia legislativă prevăzută de dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, dispoziţii care prevăd că “Dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.” Prevederile legale criticate au următorul conţinut:

- Art. 24: „Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.”

16. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că aceste texte de lege aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi art. 124 alin. (1) şi (2) privind înfăptuirea justiţiei. Se mai arată că dispoziţiile legale criticate aduc atingere prevederilor art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 10 privind dreptul la un proces echitabil din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 14 pct. 1 privind dreptul la un proces echitabil din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că prevederile Codului de procedură civilă din 1865 îi erau mai favorabile în materia executării silite, având în vedere Că, cu ocazia învestirii cu formulă executorie, ca o operaţiune separată, instanţa verifica cu atenţie dacă hotărârea judecătorească făcea parte din categoria acelora care puteau fi învestite cu formulă executorie. Autoarea excepţiei se plânge de faptul că hotărârea judecătorească pusă în executare silită potrivit dispoziţiilor din Codul de procedură civilă în vigoare la momentul declanşării ei nu era definitivă şi, deci, nici susceptibilă de executare silită. Se mai menţionează că autoarea excepţiei a formulat recurs împotriva acestei hotărâri judecătoreşti. Aceeaşi autoare se plânge de faptul că instanţa a tratat cu superficialitate încuviinţarea executării silite, menţionând că hotărârea era definitivă, fapt care, afirmă autoarea excepţiei, nu era adevărat. Aceste chestiuni semnalate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate ţin mai mult de interpretarea şi aplicarea legii.

18. Alte critici vizează faptul că procesul civil are, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, un caracter unitar. Astfel, se menţionează Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009. Acest caracter unitar al procesului ar fi ştirbit de aplicarea prevederilor noului Cod de procedură civilă executărilor silite declanşate după intrarea sa în vigoare, dar care vizează hotărâri judecătoreşti pronunţate în baza Codului de procedură civilă din 1865.

19. Potrivit deciziei menţionate, caracterul unitar al procesului civil impune respectarea garanţiilor ce caracterizează dreptul la un proces echitabil atât în faza judecăţii, cât şi a executării silite, cea mai importantă dintre aceste garanţii fiind “dreptul la un tribunal” în sensul art. 21 din Constituţie şi al art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, adică liberul acces la o instanţă independentă şi imparţială, stabilită prin lege, şi controlul actelor efectuate în ambele faze ale procesului de către instanţele judecătoreşti.

20. În acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a statuat în jurisprudenţa sa că “dreptul la un tribunal garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenţie ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă şi obligatorie să rămână inoperantă în detrimentul unei părţi. Executarea unei sentinţe, a oricărei instanţe, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din «proces» în sensul art. 6” (Hotărârea din 12 iulie 2007, pronunţată în Cauza SC Ruxandra Trading împotriva României, paragraful 52, şi Hotărârea din 19 martie 1997, pronunţată în Cauza Hornsby împotriva Greciei, paragraf ui 41).

21. Aşadar, această decizie se raportează la garanţiile procesuale care trebuie să însoţească faza executării silite, fără să se refere la învestirea cu formulă executorie a hotărârilor judecătoreşti; astfel, legiuitorul este competent să stabilească ce categorii de hotărâri judecătoreşti trebuie învestite cu formulă executorie. Un asemenea aspect nu pune în discuţie unitatea procesului civil, astfel cum aceasta a fost configurată prin Decizia nr. 458 din 31 martie 2009.

22. De asemenea, Curtea reţine că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenţei sale, astfel cum este consacrată prin prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora “Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”. Dispoziţiile legale criticate au un caracter tranzitoriu şi reprezintă voinţa legiuitorului, care, prin noul Cod de procedură civilă, a ales să se raporteze, în privinţa executării silite, la momentul declanşării acestei proceduri.

23. În ceea ce priveşte egalitatea în faţa legii, Curtea reţine că dispoziţiile legale se aplică, în egală măsură, tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică, fără discriminări. Având în vedere că există suficiente garanţii procesuale care dau expresie dreptului la un proces echitabil, nu se poate reţine încălcarea prevederilor constituţionale invocate.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Adriana Ivănescu în Dosarul nr. 64.085/301/2013 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 24 din Codul de procedură civila sunt constituţionale în raport cu critici le formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 4 noiembrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 654

din 11 noiembrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 200 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Daniel Marius Ilea în Dosarul nr. 14.402/320/2013/a1 al Judecătoriei Târgu Mureş şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 658D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Se mai menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 373 din 26 iunie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 30 mai 2014, pronunţată în Dosarul nr. 14.402/320/2013/a1, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Daniei Marius Ilea într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei cereri de reexaminare a încheierii prin care s-a dispus măsura anulării unei cereri de chemare în judecată.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că dispoziţiile legale criticate reprezintă o încălcare a liberului acces la justiţie, în condiţiile în care procedurile de citare nu sunt corect efectuate de către agenţii procedurali. Acesta apreciază că sancţiunea impusă de respectivul text legal este excesivă şi disproporţionată în raport cu neregularităţile lipsite de însemnătate pentru care se poate aplica şi că nu se ţine cont de faptul că orice condiţionare formală trebuie făcută astfel încât să nu se aducă atingere substanţei dreptului. În opinia sa, se aduce astfel atingere dreptului de acces la instanţă, prin instituirea de sancţiuni extreme pentru neregularităţi minore care ar putea fi remediate şi ulterior, fără a se aduce atingere principiului celerităţii. În sprijinul acestui punct de vedere autorul excepţiei a invocat Decizia Curţii Constituţionale nr. 176 din 24 martie 2005.

6. Judecătoria Târgu Mureş şi-a exprimat opinia potrivit căreia excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instanţa arată că dispoziţiile legale criticate au fost analizate atât în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cât şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Acesta face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv deciziile nr. 479 din 21 noiembrie 2013 şi nr. 31 din 21 ianuarie 2014.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 200 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, dispoziţii ce au următoarea redactare: “(2) Când cererea nu îndeplineşte aceste cerinţe, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancţiune obligaţia de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 202 alin. (3).

(3) Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (2), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.”

12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, prin Decizia nr. 410 din 3 iulie 2014, publicată În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 30 iulie 2014.

14. Cu acel prilej, Curtea a statuat că procedura prevăzută de dispoziţiile legale criticate reprezintă opţiunea legiuitorului şi are drept scop remedierea unor lipsuri ale acţiunii introductive, astfel încât, la momentul demarării procedurii de fixare a primului termen de judecată, aceasta să cuprindă toate elementele prevăzute de art. 194 din Codul de procedură civilă. Legiuitorul a dorit disciplinarea părţilor din proces şi, în acest fel, respectarea principiului celerităţii şi a dreptului la un proces echitabil. Curtea a mai reţinut că procedura regularizării cererii introductive are rolul de a degreva instanţele de judecată de cereri incomplete, fiind de natură a pregăti judecata sub toate aspectele sale. Prin această procedură se realizează şi o protecţie a pârâtului, căruia i se comunică o cerere de chemare în judecată completă faţă de care va putea formula apărări prin întâmpinare. Spre deosebire de reglementarea art. 200 din actualul Cod de procedură civilă, vechea reglementare din Codul de procedură civilă din 1865 presupunea, în vederea remedierii cererilor incomplete, acordarea de noi termene, care, de cele mai multe ori, conduceau la prelungirea procesului, afectându-se astfel termenul optim şi previzibil. Totodată, atrăgea angajarea de noi cheltuieli atât ale părţilor, cât şi din partea instanţei.

15. Conform art. 200 din Codul de procedură civilă, completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, la primirea cererii, dacă aceasta îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege. Atunci când constată că aceasta este neconformă, comunică reclamantului în scris lipsurile, punându-i totodată în vedere necesitatea regularizării cererii în termen de 10 zile de la primirea comunicării. Dacă termenul prevăzut de art. 200 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu este respectat, instanţa urmează să anuleze cererea de chemare în judecată prin încheiere dată în camera de consiliu, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol. Faţă de vechea reglementare, unde sancţiunea consta în suspendarea judecăţii potrivit art. 114 din Codul de procedură civilă din 1865, actuala reglementare prevede sancţiunea anulării cererii introductive, cu consecinţa dezînvestirii completului de judecată de cererea informă, procedura regularizării cererii introductive fiind o procedură obligatorie. Curtea consideră că, prin comunicarea reclamantului de către instanţă a lipsurilor cererii introductive, judecătorul îşi manifestă rolul activ în asigurarea accesului efectiv la justiţie al titularului cererii; instanţa nu restituie cererea de chemare în judecată, ci doar pune în vedere reclamantului să completeze lipsurile în termenul prevăzut de lege. Instanţa, potrivit art. 200 alin. (1) din Codul de procedură civilă, face aprecieri formale referitoare la întocmirea cererii de chemare în judecată, care trebuie să cuprindă toate elementele prevăzute de lege.

16. Încheierea de anulare a cererii astfel pronunţată este supusă căii de atac a reexaminării, cererea de reexaminare putând fi făcută de reclamant în 15 zile de la data comunicării. Soluţionarea cererii de reexaminare se face de către un alt complet decât cel căruia i s-a repartizat cauza, prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului. Acest complet poate reveni asupra încheierii de anulare dacă măsura a fost dispusă în mod eronat sau dacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat, caz în care cauza va fi retrimisă completului iniţial învestit. Curtea a apreciat astfel că prin cererea de reexaminare se analizează inclusiv legalitatea măsurii prin prisma îndeplinirii condiţiilor de formă.

17. O astfel de procedură nu este de natură să afecteze însăşi esenţa dreptului protejat, având în vedere că este însoţită şi de garanţia conferită de dreptul de a formula o cerere de reexaminare prevăzută de art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Faptul că împotriva încheierii de anulare reclamantul poate face numai cerere de reexaminare, aceasta soluţionându-se de către un alt complet decât cel căruia i s-a repartizat cauza, prin încheiere definitivă, nu poate constitui o încălcare a vreunei prevederi constituţionale, întrucât instanţa nu soluţionează fondul litigiului şi există astfel posibilitatea de a reveni asupra măsurii anulării, reexaminarea apărând ca ocale specifică de retractare. Astfel, Curtea a reţinut că instanţa de judecată se pronunţă asupra unei probleme care priveşte exclusiv buna administrare a justiţiei. Or, aşa cum a stabilit în repetate rânduri instanţa de contencios european a drepturilor omului, cea mai mare parte a drepturilor procedurale, prin natura lor, nu constituie, în sensul Convenţiei, “drepturi civile” şi, deci, nu intră în câmpul de aplicare al art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (pentru acelaşi raţionament, a se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 142 din 7 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 11 aprilie 2013). În acest sens sunt citate ca exemple: refuzul autorizării introducerii apelului pronunţat de o curte supremă - Decizia din 9 mai 1989, pronunţată de Comisia Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Heimers împotriva Suediei (Cererea nr. 11.826/85); examinarea cererii de revizuire a unui proces civil - Decizia din 8 octombrie 1976, pronunţată de Comisia Europeană a Drepturilor Omului în Cauza X, Y şi Z împotriva Elveţiei (Cererea nr. 6.916/75).

18. Aşadar, cât timp procedura criticată nu priveşte însăşi judecarea pe fond a cererii introductive, dispoziţiile criticate nu înfrâng prevederile referitoare la dreptul ta un proces echitabil, întrucât procedura specială vizată nu se referă la fondul cauzelor, respectiv la drepturile civile, cum cere art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ci numai la aspectele de ordin pur legal, a căror examinare nu face cu nimic necesară o dezbatere, cu citarea părţilor.

19. De altfel, mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia presupun şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, legiuitorul, în virtutea rolului său constituţional consacrat de art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală, putând stabili prin lege procedura de judecată. Aceste prevederi constituţionale dau expresie principiului consacrat şi de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care, de exemplu, prin Hotărârea din 16 decembrie 1992, pronunţată în Cauza Hadjianastassiou împotriva Greciei, paragraful 33, a stabilit că “statele contractante se bucură de o mare libertate în alegerea mijloacelor proprii care să permită sistemului judiciar să respecte imperativele articolului 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale”.

20. În ceea ce priveşte aspectele privind îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 194 şi 197 din Codul de procedură civilă şi care pot conduce la anularea cererii de chemare în judecată, Curtea a reţinut că aceste susţineri privesc interpretarea şi aplicarea legii de către instanţele de judecată, singurele competente să aprecieze, în concret, în ce măsură anumite lipsuri ale cererii de chemare în judecată au o suficientă gravitate, în sensul imposibilităţii complinirii acestora din actele depuse la dosar, pentru a justifica anularea cererii în procedura regularizării.

21. Curtea a mai reţinut că prin Decizia de inadmisibilitate din 15 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Lefter împotriva României (Cererea nr. 66.268/13), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată reglementată de art. 200 din Codul de procedură civilă nu se substituie unei cereri judiciare şi nu anticipează faza de admitere a probelor, însă este vorba de o etapă obligatorie, care urmăreşte să impună reclamanţilor o anumită disciplină, în vederea evitării oricărei tergiversări în cadrul procedurii, prin urmare o astfel de procedură este prevăzută de lege şi urmăreşte o bună administrare a justiţiei (paragraful 18). Curtea a apreciat că anularea cererii reclamantului nu constituie o ingerinţă disproporţionată în dreptul său de acces la instanţă, deoarece partea este informată atât asupra omisiunii sale, cât şi cu privire la sancţiunea susceptibilă de a-i fi aplicată (paragrafele 20 şi 21).

22. În ceea ce priveşte invocarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 176 din 24 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 27 aprilie 2005, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 479 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 23 ianuarie 2014, că aceasta nu îşi găseşte aplicabilitatea în procedura reglementată de art. 200 din Codul de procedură civilă, ea referindu-se la cererea de recurs. Cu acel prilej, Curtea a constatat că cele mai multe dintre elementele prevăzute în textul de lege atacat, şi anume domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal şi contul bancar, precum şi - dacă recurentul locuieşte în străinătate - domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul, se regăseau în totalitate în actele dosarului în care s-a pronunţat hotărârea care făcea obiectul căii de atac, că nu erau indispensabile pentru identificarea acestei hotărâri şi că nici nu erau menţionate în dispozitivul hotărârii atacate. Or, în ipoteza cererii introductive, aceste elemente trebuie să fie prezente.

23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii sunt valabile şi în cauza de faţă.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin, (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Daniel Marius Nea în Dosarul nr. 14.402/320/2013/a1 al Judecătoriei Târgu Mureş şi constată că dispoziţiile art. 200 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Mureş şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 11 noiembrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea Acordului de management financiar între România, prin Serviciul Român de Informaţii, şi Oficiul pentru Control Financiar al NATO, privind Fondul de sprijin al NATO pentru Ucraina în domeniul apărării cibernetice

 

Având în vedere participarea României, ca naţiune-lider, prin Serviciul Român de Informaţii, la implementarea şi operaţionalizarea proiectului Fondul de sprijin al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord pentru Ucraina în domeniul apărării cibernetice,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă Acordul*) de management financiar între România, prin Serviciul Român de Informaţii, şi Oficiul pentru Control Financiar (OFC) al NATO, privind Fondul de sprijin al NATO pentru Ucraina în domeniul apărării Cibernetice, semnat la data de 2 decembrie 2014, ataşat prezentei hotărâri.

Art. 2. - (1) Se aprobă plata contribuţiei naţionale pentru anul 2015 la proiectul prevăzut la art. 1 în cuantum de 500.000 euro.

(2) Echivalentul în lei al contribuţiei prevăzute la alin. (1) se suportă din bugetul aprobat Serviciului Român de Informaţii pe anul 2015, la capitolul 61.01 “Ordine publică şi siguranţă naţională”, titlul 55 “Alte transferuri”.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne,

Gabriel Oprea

Directorul Serviciului Român de Informaţii,

George-Cristian Maior

Ministrul afacerilor externe,

Bogdan Lucian Aurescu

Ministrul finanţelor publice,

Darius-Bogdan Vâlcov

 

Bucureşti, 23 decembrie 2014.

Nr. 1.130.


*) Acordul are caracter militar şi se comunică doar Serviciului Român de Informaţii.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 1.309/2005 privind aprobarea Programului de realizare a Planului naţional pentru prevenirea, protecţia şi diminuarea efectelor inundaţiilor şi a finanţării acestuia

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.309/2005 privind aprobarea Programului de realizare a Planului naţional pentru prevenirea, protecţia şi diminuarea efectelor inundaţiilor şi a finanţării acestuia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 972 din 2 noiembrie 2005, cu modificările ulterioare, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa la prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul mediului, apelor şi pădurilor,

Graţiela Leocadia Gavrilescu

Ministrul fondurilor europene,

Eugen Orlando Teodorovici

Ministrul finanţelor publice,

Darius-Bogdan Vâlcov

 

Bucureşti, 29 decembrie 2014.

Nr. 1.182.

 

ANEXĂ

(Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.309/2005)

 

PROGRAMUL

de realizare a Planului naţional pentru prevenirea, protecţia şi diminuarea efectelor inundaţiilor şi finanţarea acestuia

 

ETAPA

Termen de finalizare

Acţiuni necesare

Costuri (lei)

Surse de finanţare

Responsabili

I. Elaborarea Panului naţional pentru prevenirea, protecţia şi diminuarea efectelor inundaţiilor

 

Decembrie 2005

I.a) Iniţierea studiilor pentru amenajarea bazinului hidrografic Şiret, grav afectat de inundaţiile din anul 2005

2.820.000

Bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor

 

Martie 2006

I.b) Iniţierea studiilor pentru amenajarea altor 7 bazine hidrografice prioritare din punctul de vedere al riscului la inundaţii

7.500.000

 

 

Septembrie 2009

I.c) Elaborarea studiilor pentru amenajarea celor 8 bazine hidrografice prioritare din punctul de vedere al riscului la inundaţii

17.460.000

 

 

Decembrie 2013

I.d) Finalizarea/Elaborarea studiilor celor 11 bazine hidrografice

167.148.627

Programul operaţional sectorial de mediu (POS Mediu) - axa prioritară 5, Fondul pentru mediu, bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor

 

Decembrie 2015

I.e) Finalizarea elaborării Planului naţional pentru prevenirea, protecţia şi diminuarea efectelor inundaţiilor - Continuarea elaborării studiilor pentru bazinele hidrografice

34.193.819

Programul operaţional sectorial de mediu (POS Mediu) - axa prioritară 5, Fondul pentru mediu, bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor

 

ETAPA

II. Implementarea Planului naţional pentru prevenirea, protecţia şi diminuarea efectelor inundaţiilor, ca parte integrantă a Planului de management al porţiunii de pe teritoriul României a bazinului hidrografic internaţional al fluviului Dunărea

2011-2021

II.a) 2011- 2015 Implementarea componentei pe termen mediu

II.b) 2015-2021 Implementarea componentei pe termen lung

Costurile vor fi evaluate prin studiile prevăzute la pct. I.

Bugetele locale; bugetul Administraţiei Naţionale “Apele Române”; bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor; bugetul Fondului pentru mediu; Programul operaţional sectorial de mediu (POS Mediu) - axa prioritară 5; bugetele proprii ale utilizatorilor de apă; alte surse

Administraţia Naţională “Apele Române”; autorităţile administraţiei publice locale; utilizatorii de apă

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

 

ORDIN

pentru aprobarea reglementării tehnice “Normativ pentru evaluarea în situ a rezistenţei betonului din construcţiile existente”, indicativ NP 137-2014

 

În conformitate cu prevederile art. 10 şi art. 38 alin. 2 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare, ale art. 2 alin. (3) şi (4) din Regulamentul privind tipurile de reglementări tehnice şi de cheltuieli aferente activităţii de reglementare în construcţii, urbanism, amenajarea teritoriului şi habitat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 203/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere Procesul-verbal de avizare nr. 21/2014 al Comitetului tehnic de specialitate nr. 5 “Structuri pentru construcţii” şi Procesul-verbal de avizare nr. 1/2014 al Comitetului tehnic de coordonare generală,

în temeiul art. 4 pct. II lit. e) şi al art. 12 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 1/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, cu modificările ulterioare,

viceprim-ministrul, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă reglementarea tehnică “Normativ pentru evaluarea în situ a rezistenţei betonului din construcţiile existente”, indicativ NP 137-2014, prevăzută în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin1 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării.

Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Decizia preşedintelui Institutului Central de Cercetare, Proiectare şi Directivare în Construcţii nr. 106 din 1 septembrie 1979 privind aprobarea “Instrucţiunilor tehnice pentru încercarea betonului cu ajutorul caratelor”, indicativ C 54-812, Decizia preşedintelui Institutului Central de Cercetare, Proiectare şi Directivare în Construcţii nr. 44 din 30 decembrie 1989 privind aprobarea “Instrucţiunilor tehnice privind folosirea metodei semidistructive prin smulgere de pe suprafaţa de determinare a rezistenţei betonului în lucrare”, indicativ C 231-893, Ordinul ministrului lucrărilor publice şi amenajării teritoriului nr. 17/N din 14 decembrie 1991 privind aprobarea “Instrucţiunilor tehnice privind folosirea metodei semidistructive prin smulgere din profunzime la determinarea rezistenţei betonului din lucrare”, indicativ C 236-914 şi Decizia preşedintelui Institutului Central de Cercetare, Proiectare şi Directivare în Construcţii nr. 11 din 22 februarie 1985 privind aprobarea “Normativului pentru încercarea betonului prin metode nedistructive”, indicativ C 26-855, cu completările ulterioare, cu excepţia capitolelor 6-9 din partea a II-a a normativului C 26-85, îşi încetează aplicabilitatea.

 

p. Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Shhaideh Sevil,

secretar de stat

 

Bucureşti, 2 decembrie 2014.

Nr. 2.395.


*) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome “Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.


1 Ordinul şi anexa se publică şi în Buletinul Construcţiilor, editat de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii, Urbanism şi Dezvoltare Teritorială Durabilă “URBAN- INCERC”.

2 Publicată În Buletinul Construcţiilor nr. 271982, editat de Institutul de Cercetări în Construcţii şi Economia Construcţiilor - INCERC

3 Publicată în Buletinul Construcţiilor nr. 1/1991, editat de Institutul de Cercetări în Construcţii şi Economia Construcţiilor - INCERC

4 Publicat în Buletinul Construcţiilor nr. 3/1992, editat de Institutul de Cercetări în Construcţii şi Economia Construcţiilor - INCERC

5 Publicat în Buletinele Construcţiilor nr. 8/1985 şi nr. 2/1987, editate de Institutul de Cercetări în Construcţii şi Economia Construcţiilor - INCERC

 

ACTE ALE CASEI NAŢIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

CASA NAŢIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

ORDIN

pentru modificarea şi completarea anexei nr. 2 la Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 438/2008 privind aprobarea condiţiilor şi documentelor necesare furnizorilor de servicii medicale de dializă în vederea intrării în relaţii contractuale pentru furnizarea de servicii de dializă în regim ambulatoriu cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate

 

Având în vedere:

- art. 48 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) lit. b) şi art. 246 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare;

- Legea bugetului de stat pe anul 2014 nr. 356/2013, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 124/2013 privind aprobarea programelor naţionale de sănătate pentru anii 2013 şi 2014, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 190/2013 pentru aprobarea Normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate curative pentru anii 2013 şi 2014, cu modificările şi completările ulterioare;

- Referatul de aprobare nr. DG 2.007 din 12 decembrie 2014 al directorului general al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate,

în temeiul prevederilor:

- art. 281 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 17 alin. (5) din Statutul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 972/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate emite următorul ordin:

Art. I.- Anexa nr. 2 la Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 438/2008 privind aprobarea condiţiilor şi documentelor necesare furnizorilor de servicii medicale de dializă în vederea intrării în relaţii contractuale pentru furnizarea de servicii de dializă în regim ambulatoriu cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 10 iulie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. În partea 1, la punctul I, al doilea paragraf se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Valoarea totală a contractului de la data intrării în vigoare şi până la data de .............................. este de ............... lei, calculată la tarifele prevăzute la clauzele 6.1.1, 6.1.2, 6.1.3 şi 6.1.4, respectiv tarifele prevăzute în Normele tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate curative în vigoare, aprobate prin ordin al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.”

2. În partea 1, la punctul II, punctele C.1 şi C.5 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„C1. În cazul în care pe durata executării contractului există situaţia în care un bolnav constant a întrerupt tratamentul (transplant renal, deces sau alte cauze de ieşire din program) şi se vacantează un loc în centrul de dializă, Furnizorul va notifica CNAS despre această situaţie la sfârşitul fiecărei perioade de raportare.

…………………………………………………………………….

C5. Furnizorul va raporta bolnavii nou-incluşi, iar CNAS va deconta serviciile numai după încheierea actului adiţional prevăzut la pct. C4.”

3. În partea a 2-a, la punctul 5, subpunctul 5.1, după litera u) se Introduce o nouă literă, litera v), cu următorul cuprins:

„v) va transmite trimestrial CNAS sau caselor de asigurări de sănătate, după caz, o situaţie privind bolnavii decedaţi însoţită de documente justificative în acest sens.”

4. În partea a 2-a, la punctul 6, subpunctele 6.1.1- 6.1.4 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“6.1.1. Pentru bolnavii care sunt supuşi tratamentului de hemodializă convenţională, CNAS decontează serviciile medicale prin tarif/şedinţă de hemodializă convenţională prevăzut în Normele tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate curative în vigoare, aprobate prin ordin al preşedintelui CNAS, în funcţie de numărul de şedinţe de hemodializă efectuate (tariful hemodializei convenţionale) şi în limita maximului de şedinţe stabilit prin ordin al preşedintelui CNAS.

6.1.2. Pentru bolnavii care sunt supuşi tratamentului de hemodiafiltrare intermitentă on-line, CNAS decontează serviciile medicale prin tarif/şedinţă de hemodiafiltrare intermitentă on-line prevăzut în Normele tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate curative în vigoare, aprobate prin ordin al preşedintelui CNAS, în funcţie de numărul de şedinţe de hemodializă efectuate (tariful hemodiafiltrării intermitente on-line) şi în limita maximului de şedinţe stabilit prin ordin al preşedintelui CNAS. Hemodiafiltrarea intermitentă on-line este indicată (maximum 7% din totalul bolnavilor hemodializaţi şi cu încadrarea în numărul de bolnavi cu hemodiafiltrare intermitentă on-line prevăzut în Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. ......... pentru aprobarea Normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate pentru anii.....) următoarelor categorii de bolnavi:

a) bolnavi la care ţintele de eficienţă a dializei (eKtV >/= 1,4 sau fosfatemie < 5,5 mg/dl) nu pot fi atinse 3 luni consecutive;

b) bolnavi tineri cu şanse mari de supravieţuire prin dializă, dar cu şanse mici de transplant renal;

c) bolnavi cu polineuropatie «uremică», în pofida tratamentului eficient prin hemodializă convenţională;

d) bolnavi cu comorbidităţi cardiovasculare sau cu diabet zaharat.

6.1.3. Pentru bolnavii care sunt supuşi tratamentului de dializă peritoneală continuă, CNAS va deconta o sumă în funcţie de numărul de bolnavi cu dializă peritoneală şi tariful/bolnav cu dializă peritoneală continuă prevăzut în Normele tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate curative în vigoare, aprobate prin ordin al preşedintelui CNAS (tariful dializei peritoneale continue), în limita valorii de contract.

6.1.4. Pentru bolnavii care sunt supuşi tratamentului de dializă peritoneală automată, CNAS va deconta o sumă în funcţie de numărul de bolnavi cu dializă peritoneală şi tariful/bolnav cu dializă peritoneală automată prevăzut în Normele tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate curative în vigoare, aprobate prin ordin al preşedintelui CNAS (tariful dializei peritoneale automate), în limita valorii de contract. Dializa peritoneală automată este indicată (maximum 7% din totalul bolnavilor dializaţi peritoneal şi cu încadrarea în numărul de bolnavi cu dializă peritoneală automată prevăzut în Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. .........pentru aprobarea Normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate pentru anii........) următoarelor categorii de bolnavi dializaţi peritoneal:

a) bolnavi la care ţintele de eficienţă a dializei peritoneale continue ambulatorii (Kt/Vuree < 1,7; clearance creatinină 60 l/săptămână sau ultrafiltrat < 1.000 ml/24 de ore ori absent sau negativ după un schimb de 4 ore cu dextroză 4,25%) nu pot fi atinse 3 luni consecutive;

b) copii preşcolari la care hemodializa şi dializa peritoneală continuă ambulatorie sunt dificil de aplicat din punct de vedere tehnic şi cu multiple posibile accidente şi complicaţii;

c) bolnavi cu hernii sau eventraţii abdominale care nu suportă presiunea intraabdominală crescută din DPCA;

d) bolnavi dializaţi care pot şi vor să urmeze studiile şcolare şi universitare;

e) bolnavi dializaţi care pot şi vor să presteze activitate profesională;

f) bolnavi cu dizabilităţi care nu îşi pot efectua schimburile manuale de dializă peritoneală continuă ambulatorie şi la care familia sau asistenţa la domiciliu poate efectua conectarea şi deconectarea de la aparatul de dializă peritoneală automată.”

5. În partea a 2-a, la punctul 6, subpunctul 6.1.8 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“6.1.8. La regularizarea trimestrială, tariful pentru bolnavul cu dializă peritoneală continuă se poate modifica, în funcţie de ponderea relativă a acestei metode de tratament, în limita bugetului aprobat, după cum urmează:

a) dacă raportul: numărul de bolnavi cu dializă peritoneală continuă/(numărul de bolnavi cu dializă peritoneală continuă + numărul de bolnavi cu hemodializa convenţională) este < 20%, tariful pentru dializă peritoneală continuă/an este prevăzut în

Normele tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate curative în vigoare, aprobate prin ordin al preşedintelui CNAS;

b) dacă raportul: numărul de bolnavi cu dializă peritoneală continuă/(numărul de bolnavi cu dializă peritoneală continuă + numărul de bolnavi cu hemodializa convenţională) este 20%- 24,9%, tariful pentru dializă peritoneală continuă/an este prevăzut în Normele tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate curative în vigoare, aprobate prin ordin al preşedintelui CNAS;

c) dacă raportul: numărul de bolnavi cu dializă peritoneală conţinuâ7(numărul de bolnavi cu dializă peritoneală continuă + numărul de bolnavi cu hemodializa convenţională) este >/= 25%, tariful pentru dializă peritoneală continuă/an este prevăzut în Normele tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate curative în vigoare, aprobate prin ordin al preşedintelui CNAS.”

6. În partea a 2-a, la punctul 6, subpunctul 6.4.1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“6.4.1. Plata totală ce poate fi făcută de către CNAS este de .............lei, calculată ca suma dintre volumul estimat total al şedinţelor de hemodializa convenţională înmulţit cu tariful hemodializei convenţionale, volumul estimat total al şedinţelor de hemodiafiltrare intermitentă on-line înmulţit cu tariful hemodiafiltrării intermitente on-line, volumul estimat total al pacienţilor dializaţi peritoneal continuu înmulţit cu tariful dializei peritoneale continue, şi volumul estimat total al pacienţilor dializaţi peritoneal automat înmulţit cu tariful dializei peritoneale automate. Tarifele sunt prevăzute în Normele tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate curative în vigoare, aprobate prin ordin al preşedintelui CNAS.”

Art. II. - Direcţiile de specialitate din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, casele de asigurări de sănătate, precum şi furnizorii de servicii medicale de dializă care intră în contract cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi casele de asigurări de sănătate, după caz, vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate,

Vasile Ciurchea

 

Bucureşti, 17 decembrie 2014.

Nr. 868.

 

CASA NAŢIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

ORDIN

pentru modificarea Normelor privind condiţiile şi modalitatea de decontare a serviciilor de dializă, contractate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate/casele de asigurări de sănătate, după caz, cu furnizorii de servicii de dializă, autorizaţi şi evaluaţi în condiţiile legii, aprobate prin Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 698/2010

 

Având în vedere:

- art. 48 alin. (1) lit. b) şi art. 246 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare;

- Legea bugetului de stat pe anul 2014 nr. 356/2013, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 124/2013 privind aprobarea programelor naţionale de sănătate pentru anii 2013 şi 2014, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 190/2013 pentru aprobarea Normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate curative pentru anii 2013 şi 2014, cu modificările şi completările ulterioare;

- Referatul de aprobare nr. DG 2.006 din 12 decembrie 2014 al directorului general al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate,

în temeiul dispoziţiilor:

- art. 281 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 17 alin. (5) din Statutul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 972/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate emite următorul ordin:

Art. I. - Normele privind condiţiile şi modalitatea de decontare a serviciilor de dializă, contractate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate/casele de asigurări de sănătate, după caz, cu furnizorii de servicii de dializă, autorizaţi şi evaluaţi în condiţiile legii, aprobate prin Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 698/2010, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 3 septembrie 2010, cu completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La punctul 1, subpunctul 1.1, litera b) va avea următorul cuprins:

„b) de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate pentru furnizorii privaţi, denumiţi în continuare furnizori privaţi de servicii de dializă.”

2. La punctul 1, subpunctul 1.2 va avea următorul cuprins:

“1.2. Casele de asigurări de sănătate sunt împuternicite să reprezinte Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate în relaţia cu furnizorii privaţi.”

3. La punctul 1, subpunctul 1.8 va avea următorul cuprins:

“1.8. Bolnavul temporar este bolnavul tratat prin dializă într-un centru de dializă pentru mai puţin de 6 săptămâni, respectiv:

a) bolnavul hemodializat pentru IRC în stadiu uremie, înregistrat în Registrul de evidenţă a bolnavilor dializaţi al unui alt centru de dializă, transferat temporar, cu respectarea condiţiilor şi formalităţilor de transfer prevăzute în Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de dializă publice şi private, aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.718/2004, cu modificările ulterioare;

b) bolnavul titular al cârdului european de asigurări sociale de sănătate sau al certificatului provizoriu de înlocuire a acestuia, emis în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială şi a Regulamentului (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială de unul dintre statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European, în perioada de valabilitate a acestuia.”

4. La punctul 1, subpunctele 1.12 şi 1.13 vor avea următorul cuprins:

“1.12. În cadrul raportării lunare de servicii de dializă, bolnavul nou-inclus în evidenţa unui centru de dializă, cu încadrarea în numărul total de bolnavi contractat pe tipuri de servicii de dializă şi în valoarea de contract, va fi raportat de centrul de dializă în care urmează să fie tratat constant, trecând în tabelele prevăzute în anexele A şi B, la rubrica Observaţii: «N», un set minim de informaţii referitoare la bolnav (data iniţierii tratamentului de dializă şi centrul în care s-a făcut iniţierea, centrul de la care provine, după caz, data intrării în centru, modalitatea de includere în centru, după caz). Furnizorul de servicii de dializă va notifica Casa Naţională de Asigurări de Sănătate/casele de asigurări de sănătate, după caz, despre aceste situaţii, la sfârşitul perioadei de raportare.

1.13. În situaţii justificate (un centru de dializă nu mai îndeplineşte condiţiile pentru furnizare de servicii de dializă în sistemul de asigurări sociale de sănătate, schimbarea de domiciliu a unui bolnav inclus în Programul naţional de supleere a funcţiei renale la bolnavii cu insuficienţă renală cronică etc.), furnizorul de servicii de dializă poate solicita majorarea volumului estimat de servicii de dializă şi a valorii de contract, notificând în acest sens Casa Naţională de Asigurări de Sănătate/casele de asigurări de sănătate, după caz, despre aceste situaţii. Părţile pot conveni să majoreze volumul estimat de servicii de dializă şi valoarea de contract prin încheierea unui act adiţional, cu încadrarea în limita numărului de bolnavi cuprinşi în Programul naţional de supleere a funcţiei renale la bolnavii cu insuficienţă renală cronică şi a fondurilor aprobate cu această destinaţie prin buget, în anul în curs. Actul adiţional pentru aceste situaţii se încheie în urma analizei de la nivelul casei de asigurări de sănătate şi al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate privind încadrarea în limita numărului de bolnavi cuprinşi în Programul naţional de supleere a funcţiei renale la bolnavii cu insuficienţă renală cronică şi a fondurilor aprobate cu această destinaţie. Casele de asigurări de sănătate vor informa Casa Naţională de Asigurări de Sănătate despre aceste situaţii justificate şi despre rezultatul analizei şi vor încheia acte adiţionale numai cu avizul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate. Până la întocmirea actului adiţional, furnizorul va raporta bolnavii nou-incluşi în centru, iar Casa Naţională de Asigurări de Sănătate/casele de asigurări de sănătate, după caz, nu va/nu vor deconta serviciile prestate de furnizor pentru bolnavii existenţi în Programul naţional de supleere a funcţiei renale la bolnavii cu insuficienţă renală cronică de la care a primit noi adeziuni.”

5. La punctul 1, subpunctul 1.17 va avea următorul cuprins:

“1.17. La regularizarea trimestrială, tariful pentru bolnavul cu dializă peritoneală continuă se poate modifica, în funcţie de ponderea relativă a acestui tip de serviciu de dializă, în limita bugetului aprobat, după cum urmează:

a) dacă raportul: numărul de bolnavi cu dializă peritoneală continuă/(numărul de bolnavi cu dializă peritoneală continuă + numărul de bolnavi cu hemodializă convenţională) este < 20%, tariful pentru dializă peritoneală continuă/an este prevăzut în Normele tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate curative în vigoare, aprobate prin ordin al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate:

b) dacă raportul: numărul de bolnavi cu dializă peritoneală continuă/(numărul de bolnavi cu dializă peritoneală continuă + numărul de bolnavi cu hemodializă convenţională) este 20%- 24,9%, tariful pentru dializă peritoneală continuă/an este prevăzut în Normele tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate curative în vigoare, aprobate prin ordin al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate;

c) dacă raportul: numărul de bolnavi cu dializă peritoneală continuă/(numărul de bolnavi cu dializă peritoneală continuă + numărul de bolnavi cu hemodializă convenţională) este >/= 25%, tariful pentru dializă peritoneală continuă/an este prevăzut în Normele tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate curative în vigoare, aprobate prin ordin al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

Dacă pe durata derulării contractului ponderea numărului de bolnavi cu dializă peritoneală scade sub 20%, respectiv 25%, tariful pentru bolnavii cu dializă peritoneală continuă se va ajusta lunar corespunzător serviciilor realizate.”

6. La punctul 2, subpunctele 2.5 şi 2.6 vor avea următorul cuprins:

“2.5. După analiza, verificarea şi validarea declaraţiilor de servicii lunare transmise de furnizori, cu respectarea confidenţialităţii datelor, în termen de 5 zile lucrătoare, după perioada prevăzută la pct. 2.2, ale lunii următoare celei pentru care se face raportarea, casele de asigurări de sănătate sunt obligate să transmită Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate declaraţiile de servicii lunare ale furnizorilor privaţi (centralizatorul şi desfăşurătorul privind evidenţa după CNP a bolnavilor cu IRC în stadiu uremie, beneficiari de servicii de dializă în centrele de dializă, precum şi sumele aferente), în original şi în format electronic. Declaraţia de servicii lunară va fi certificată în privinţa realităţii, regularităţii şi legalităţii şi va fi semnată din partea casei de asigurări de sănătate de:

- preşedintele-director general;

- directorul executiv relaţii cu furnizorii;

- medicul-şef;

- persoana care verifică documentele.

2.6. Direcţiile de specialitate din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi caselor de asigurări de sănătate, după caz, vor verifica numărul de bolnavi contractaţi, respectarea volumului de servicii estimat prevăzut în contract şi încadrarea în valoarea estimată contractată pe tip de serviciu de dializă: hemodializă şi dializă peritoneală.”

Art. II. - Direcţiile de specialitate din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, casele de asigurări de sănătate, furnizorii de servicii de dializă, autorizaţi şi evaluaţi în condiţiile legii, vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate,

Vasile Ciurchea

 

Bucureşti, 17 decembrie 2014.

Nr. 869

 

CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI PETROŞANI DIRECŢIA DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ

 

LISTA

cuprinzând asociaţiile şi fundaţiile cărora li s-au alocat subvenţii de la bugetul local al municipiului Petroşani pentru anul 2015, în conformitate cu prevederile Legii nr. 34/1998 privind acordarea unor subvenţii asociaţiilor şi fundaţiilor române cu personalitate juridică, care înfiinţează şi  administrează unităţi de asistenţă socială, şi ale Hotărârii Guvernului nr. 1.153/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 34/1998 privind acordarea unor subvenţii asociaţiilor şi fundaţiilor române cu personalitate juridică, care înfiinţează şi administrează unităţi de asistentă socială

 

Nr. crt.

Denumirea asociaţiei/fundaţiei

Judeţul/municipiul

Cuantumul sumelor alocate pentru 2015 - lei -

1.

Asociaţia de Voluntariat “CASA POLLICINO”

Hunedoara/municipiul Petroşani

142.800

TOTAL

 

 

142.800