MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 14/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 14         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 8 ianuarie 2015

 

SUMAR

 

DECRETE

 

11. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

12. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

13. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

14. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

15. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui procuror

 

16. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui procuror

 

17. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui procuror

 

18. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui procuror

 

19. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 608 din 4 noiembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, precum şi ale art. 23 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului

 

Decizia nr. 614 din 4 noiembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (I1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Decizia nr. 637 din 11 noiembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

            5.144/2014. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale privind organizarea şi desfăşurarea simulării evaluării naţionale pentru elevii clasei a VIII-a şi a simulării probelor scrise ale examenului de bacalaureat naţional, în anul şcolar 2014-2015

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

            1. - Circulară privind nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României

 

DECRETE

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui judecător

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.443/2014,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Mihai Florin Stoica, judecător cu grad profesional de tribunal, preşedinte al Judecătoriei Panciu, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării,

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 5 ianuarie 2015.

Nr. 11.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui judecător

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.439/2014,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Doamna Doina Trif, judecător la Curtea de Apel Oradea, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 5 ianuarie 2015.

Nr. 12.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui judecător

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), ari. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.442/2014,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Doamna Viorica Ciucă, preşedintele Secţiei I civile a Tribunalului Maramureş, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 5 ianuarie 2015.

Nr. 13.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui judecător

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.438/2014,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Dumitru Diaconu, judecător la Curtea de Apel Piteşti, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 5 ianuarie 2015.

Nr. 14.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui procuror

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.374/2014,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Doamna Monica Zubcu, prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 5 ianuarie 2015.

Nr. 15.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui procuror

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.372/2014,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Doamna Livia Dumitraşcu, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Horezu, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 5 ianuarie 2015.

Nr. 16.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui procuror

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.365/2014,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Doamna Adriana Nicoleta Cristescu, procuror la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – structura centrală, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 5 ianuarie 2015.

Nr. 17.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui procuror

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.370/2014,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Aurel Băjenaru, procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 5 ianuarie 2015.

Nr. 18.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui judecător

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), ari 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. f) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.37572014,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Petre Adrian Podea, judecător la Tribunalul Prahova, se eliberează din funcţie ca urmare a condamnării definitive pentru săvârşirea unor infracţiuni.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 5 ianuarie 2015.

Nr. 19.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 608

din 4 noiembrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, precum şi ale art. 23 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Bianca Drăghici - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, precum şi ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicată de Loredana Cristina Finta în Dosarul nr. 6.845/100/2013 al Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 231 D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 11 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 6.845/100/2013, Tribunalul Maramureş - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, precum şi ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

5. Excepţia a fost ridicată de Loredana Cristina Finta într-o cauză având ca obiect o acţiune în anulare.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea, în esenţă, consideră că, prin impunerea depunerii cererii pentru eliberarea paşaportului simplu electronic pentru minorii cetăţeni români care nu au împlinit vârsta de 14 ani, de către ambii părinţi sau a părintelui care exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi impunerea demarării unei noi proceduri judiciare în situaţia în care există neînţelegeri între părinţi cu privire la exprimarea acordului de obţinere a paşaportului, s-a ajuns la o discriminare a minorului cu privire la care s-a dispus exercitarea autorităţii părinteşti în comun de ambii părinţi faţă de minorii cu privire la care s-a dispus exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte. De asemenea, susţine că dispoziţiile de lege criticate “nu prevăd toate situaţiile obiective care se ivesc în concret şi ignoră că nu primează drepturile sau interesele părinţilor în exercitarea autorităţii părinteşti, ci interesul minorului”.

7. Totodată, arată că “nu este reglementată situaţia în care, prin hotărâre judecătorească, unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani i s-a stabilit locuinţa într-o anumită ţară din comunitatea europeană, minor care în mod evident va urma studiile în ţara respectivă - or, respectarea drepturilor civile ale minorului: la locuinţă, familie, educaţie etc. devin imposibil de realizat în situaţii precum cazul de faţă, când tatăl a dovedit rea-credinţă şi neglijenţă, ştiut fiind că înscrierea minorei la şcoala din Portugalia nu se putea realiza fără foaia matricolă, act pe care nu-l putea obţine decât după executarea deciziei Curţii de Apel Oradea”.

8. În final, apreciază că a impune prin lege obţinerea consimţământului celuilalt părinte, care exercită autoritatea părintească, pentru eliberarea paşaportului şi ieşirea sau intrarea din ţară echivalează cu restrângerea drepturilor minorilor aflaţi sub această autoritate, cu o discriminare raportat la situaţia minorilor care aparent se bucură doar de autoritatea unui singur părinte cu atât mai mult cu cât celălalt părinte locuieşte nu numai în aceeaşi ţară, ci chiar în aceeaşi provincie undeva pleca minora, dar şi îngrădirea dreptului celuilalt părinte de a-şi exercita obligaţiile care derivă din legea privind protecţia copilului, respectiv de a-i asigura minorei dreptul la locuinţă, la familie, la dezvoltare fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritate corporală, sănătate fizică sau psihică.

9. Tribunalul Maramureş - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 397 din noul Cod civil, intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011, după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel.

10. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

11. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât acestea dau expresie normelor din Legea fundamentală invocate, iar reglementarea condiţiilor de exercitare a dreptului la liberă circulaţie reprezintă opţiunea legiuitorului.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 29 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, cu următorul cuprins:

- Art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 248/2005: “Minorilor cetăţeni români care nu se află în una dintre situaţiile de suspendam a exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate li se eliberează paşapoarte simple electronice în următoarele condiţii:

a) în cazul minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani, numai la cererea ambilor părinţi, a părintelui supravieţuitor, a părintelui căruia i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, a părintelui care exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013 sau, după caz, a reprezentantului legal;”;

- Art. 18 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 prevede că: “Deplasarea copiilor în străinătate se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, cu modificările şi completările ulterioare.”

15. Curtea reţine că dispoziţiile art. 17 alin, (1) lit. a) din Legea nr. 248/2005 au fost modificate prin art. I pct. 8 din Legea nr. 175/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 11 iunie 2013.

16. De asemenea, Curtea observă că, drept urmare a adoptării Legii nr. 257/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 30 septembrie 2013, această lege a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 5 martie 2014, cu preluarea soluţiei legislative cuprinse în art. 18 alin. (2) care a devenit art. 23 alin. (2) după republicare.

17. Prin urmare, Curtea constată că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, precum şi ale art. 23 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

18. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 22 alin. (1) privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 25 alin. (1) şi (2) referitor la libera circulaţie, art. 26 alin. (1) şi (2) privind viaţa intimă, familială şi privată şi art. 48 alin. (1) referitor la familie.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16. autorul excepţiei deduce neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale supuse controlului dintr-un pretins tratament discriminatoriu aplicat “minorului cu privire la care s-a dispus exercitarea autorităţii părinteşti în comun de către ambii părinţi faţă de minorii cu privire la care s-a dispus exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte”.

20. Curtea reţine că, potrivit art. 483 din noul Cod civil, autoritatea părintească reprezintă un ansamblu de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi.

21. Noul Cod civil, prin art. 503 alin. (1), instituie regula potrivit căreia părinţii exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească. Potrivit art. 397 din noul Cod civil, excepţia este reprezentată de exercitarea autorităţii părinteşti după divorţ, când ea revine în comun ambilor părinţi, în afară de cazul în care instanţa decide altfel.

22. Legiuitorul, prin art. 487 teza întâi din noul Cod civil, defineşte conţinutul autorităţii părinteşti ca fiind “dreptul şi îndatorirea părinţilor de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului”,

23. Curtea reţine că Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 175/2013, a fost adaptată noţiunilor şi realităţilor introduse prin noul Cod civil. Totodată, Legea nr. 272/2004, republicată, instituie principiul interesului superior al copilului, principiu consacrat pe plan internaţional de art. 3 din Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 29 noiembrie 1989 şi ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 28 septembrie 1990 şi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 13 iunie 2001.

24. Referitor la principiul egalităţii, în mod constant, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional. Această soluţie este în concordanţă şi cu jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, conform căreia orice diferenţă de tratament, făcută de stat între indivizi aflaţi în situaţii analoage, trebuie să îşi găsească o justificare obiectivă şi rezonabilă.

25. Astfel, Curtea apreciază că analiza situaţiei ce face obiectul prezentului dosar porneşte de la ipoteza că ambele categorii de minori între care se realizează comparaţia de către autorul excepţiei sunt minori cu privire la care s-a dispus exercitarea autorităţii părinteşti după divorţ, ceea ce ar determina calificarea situaţiei acestora ca fiind identică. Însă diferenţa constă în aceea că în cazul primei categorii de minori s-a dispus exercitarea autorităţii părinteşti în comun de către ambii părinţi, pe când în cazul celei de-a două categorii de minori s-a dispus exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte.

26. Curtea observă că analiza realizată din perspectiva modului de exercitare a autorităţii părinteşti duce la concluzia că cele două categorii de minori se află în situaţii juridice diferite, astfel încât tratamentul juridic diferit este pe deplin justificat. Prin urmare, Curtea constată că în cauză nu poate fi reţinută încălcarea principiului egalităţii în faţa legii, prevăzut de art. 16 din Constituţie, întrucât, faţă de conţinutul juridic al autorităţii părinteşti atunci când ambii părinţi o exercită în comun, este normal ca ambii părinţi să solicite eliberarea paşaportului simplu electronic pentru că altfel s-ar lipsi de efecte hotărârea judecătorească prin care s-a stabilit exercitarea autorităţii părinteşti în comun.

27. În ceea ce priveşte invocarea art. 25 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, potrivit art. 25 din Legea fundamentală, dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat, legea stabilind condiţiile exercitării acestui drept. Or, condiţia emiterii paşaportului simplu electronic pentru minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani, numai la cererea ambilor părinţi, este una dintre condiţiile stabilite de legiuitor pentru exercitarea dreptului la liberă circulaţie.

28. Referitor la invocarea prevederilor art. 22 alin. (1), art. 26 şi art. 48 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea reţine că autorul excepţiei nu a arătat în ce mod textul criticat contravine acestor prevederi. Având în vedere acest aspect, prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, Curtea a stabilit că “simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil, însă, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că «sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi»: Cum, în prezenta cauză, autorul excepţiei de neconstituţionalitate a procedat la simpla enumerare a normelor constituţionale pretins încălcate, fără a prezenta motive sau argumente în susţinerea excepţiei, şi cum, din această formulare a excepţiei, Curtea reţine că nu se poate deduce, în mod rezonabil, vreo critică de neconstituţionalitate, prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate raportată la aceste prevederi constituţionale nu poate fi reţinută.

29. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Loredana Cristina Finta în Dosarul nr. 6.845/100/2013 al Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, precum şi ale art. 23 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 4 noiembrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 614

din 4 noiembrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (11) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (11) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial “Dezvoltarea Resurselor Umane” Regiunea Sud-Vest Oltenia din Craiova în Dosarul nr. 16.998/63/2013 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 344D/2014 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin consilier juridic Silviu Alexandru Lăzărescu Simion, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent învederează asupra faptului că partea Uniunea Generală a Industriaşilor din România 1903 - Filiala Dolj a trimis la dosarul Curţii concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei. Acesta susţine, în esenţă, că textul de lege ce constituie obiectul controlului de constituţionalitate încalcă prevederile art. 42 alin. (1) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1.083/2006, raportat la art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, deoarece califică actele juridice ale organismelor intermediare drept acte ale autorităţilor locale, în timp ce acestea, emanând, în calitate de acte delegate, de la autorităţile administraţiei publice centrale (autoritatea de management), nu pot avea decât acelaşi regim juridic ca şi al acestora din urmă. Or, prin prisma interpretării juridice sistematice a normelor de drept al Uniunii Europene rezultă clar că, în realizarea operaţiunii juridice de emitere a actelor administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene organismele intermediare acţionează nomine alieno, adică în numele autorităţii publice centrale, acţionând ca mandatar pentru mandantul-autoritate publică centrală, în executarea unui mandat administrativ cu reprezentare. Mai arată că aplicarea strictă a dispoziţiilor art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 doar în privinţa autorităţilor publice centrale, nu şi a tuturor entităţilor juridice cărora li s-au delegat competenţe şi funcţii, creează artificial două categorii de entităţi subordonate unor autorităţi publice centrale sau ministere de resort, respectiv două categorii de mandatari ai acestora, cărora nu li se aplică însă acelaşi regim juridic în privinţa actelor juridice emise.

5. Subliniind necesitatea punerii de acord a textului legal criticat sau a legislaţiei interne, reprezentantul autorului excepţiei arată că nu este suficient ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în exercitarea atribuţiei sale de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, să dea o decizie de interpretare şi aplicare a textului legal criticat, prin care să stabilească o anumită competenţă materială de judecată, întrucât textul de lege criticat este, în sine, neconstituţional, fiind contrar normelor Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1.083/2006, ceea ce numai Curtea Constituţională poate constata, în special în situaţia în care, până în prezent, nici instanţele naţionale, nici instanţa supremă nu s-au adresat Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în temeiul art. 267 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene, în sensul formulării întrebării preliminare referitoare la conformitatea normei de drept interne cu cea cuprinsă în Regulamentul amintit. Depune concluzii scrise.

6. Având cuvântul pentru a pune concluzii asupra excepţiei de neconstituţionalitate, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acesteia ca inadmisibilă, având în vedere deciziile nr. 169 din 20 martie 2014 sau nr. 528 din 9 octombrie 2014, prin care Curtea Constituţională a arătat că nu are competenţa ca, în cadrul controlului de constituţionalitate, să efectueze operaţiunea de interpretare şi de aplicare concretă de către instanţele/autorităţile publice competente, aceasta fiind atribuţia exclusivă a instanţelor judecătoreşti.

7. În replică, reprezentantul autorului excepţiei precizează că nu solicită Curţii să asigure interpretarea textului de lege criticat, ci să constate însăşi neconstituţionalitatea acestuia.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

8. Prin încheierea din 1 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 16.998/63/2013, Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (11) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial “Dezvoltarea Resurselor Umane” Regiunea Sud-Vest Oltenia din Craiova într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în anulare a unui act administrativ. Cauza a fost iniţial înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, care, declinându-şi competenţa, a dispus trimiterea acesteia către Tribunalul Dolj, spre competentă soluţionare.

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituţionale în măsura în care acestea nu se referă şi la actele administrative emise de autorităţile publice centrale prin organisme intermediare, în baza delegării de funcţii.

10. În susţinerea acestei afirmaţii, autorul excepţiei invocă, în raport cu art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, prevederile art. 2 pct. 6 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a prevederilor generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.260/1999, cu modificările şi completările ulterioare, text care “prevede neechivoc” că organismul intermediar acţionează faţă de beneficiarii care implementează proiecte cofinanţate din fonduri ale Uniunii Europene sub supravegherea şi pentru autoritatea de management, adică autoritatea publică centrală. Art. 4 alin. (1) din acelaşi Regulament prevede că, chiar şi în ipoteza delegării, responsabilitatea financiară incumbă autorităţii centrale. Rezultă, din interpretarea juridică sistematică a acestor norme de drept al Uniunii Europene, că în realizarea operaţiunii juridice de emitere a actelor administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, organismele intermediare acţionează nomine alieno, adică în numele autorităţii publice centrale, ca un mandatar pentru mandantul - autoritate publică centrală, în executarea unui mandat administrativ cu reprezentare, astfel cum acesta este juridic definit de art. 1.269, 2.009, 2.011 teza întâi şi art. 2.012 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu art. 2 lit. k) din Legea-cadru a descentralizării nr. 195/2006, referitoare la definiţia “delegării”.

11. Astfel, se arată că stricta aplicare a dispoziţiilor legale criticate doar pentru o autoritate publică centrală, nu şi pentru toate entităţile juridice cărora li s-au delegat competenţe şi funcţii, creează “o situaţie de inegalitate şi discriminare în executarea mandatului administrativ încheiat între Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, în calitate de mandatar, şi Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial «Dezvoltarea Resurselor Umane» Regiunea Sud-Vest Oltenia, în calitate de mandant”. De asemenea se arată că textul legal criticat creează un dezechilibru juridic şi între mandatarii Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, respectiv între Organismul Intermediar O.I. Agenţia Naţională de Ocuparea Forţei de Muncă, direcţie în cadrul Agenţiei Naţionale de Ocupare Forţei de Muncă şi Organismul Intermediar - Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, direcţie în cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (O.I.PO.S.D.R.U.-M.E.C.T.S.), pe de o parte, şi organismele intermediare regionale (O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Vest Oltenia; O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Nord-Vest; O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Est; O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Vest; O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Nord-Est; O.I.R.P.O S.D.R.U. Regiunea Centru; O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Bucureşti-Ilfov; O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Muntenia), instituţii publice în subordinea Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Organismul Intermediar - Centrul Naţional de Dezvoltare a învăţământului Profesional şi Tehnic - instituţie publică în subordinea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe de altă parte.

12. În concluzie, se susţine că toate actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, inclusiv cele emise de către autorităţile de management publice centrale prin organismele intermediare “necentrale”, au aceeaşi importanţă juridică majoră de acte juridice emise în virtutea competenţelor juridice partajate în temeiul art. 4 alin. (2) din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) - varianta consolidată, coroborat cu Protocolul nr. 25 la Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene, de către autorităţi publice ale statului român, pentru punerea în aplicare a dreptului Uniunii Europene pe teritoriul României, această importanţă juridică justificând stabilirea competenţei materiale la nivel de curte de apel, de judecată în primă instanţă a litigiilor având ca obiect astfel de acte administrative.

13. Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat nefiind de natură a crea discriminări, în sensul celor susţinute de autor.

14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 10 alin. (11) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, text introdus prin art. 54 pct. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 30 mai 2012. Normele legale criticate au următorul conţinut: n(11) Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.”

18. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 148 alin. (2) şi (4), referitoare la principiul priorităţii faţă de dispoziţiile contrare din legile interne a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi ale celorlalte reglementări ale dreptului unional cu caracter obligatoriu şi, respectiv, la obligaţia Parlamentului, a Preşedintelui României, a Guvernului şi a autorităţii judecătoreşti de a garanta ducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi aplicarea principiului priorităţii dreptului unional.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 10 alin. (11) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 au mai fost examinate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea pronunţând, în acest sens, Decizia nr. 169 din 20 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 29 mai 2014 şi Decizia nr. 528 din 9 octombrie 2014, nepublicată la momentul pronunţării prezentei decizii.

20. Analizând critici de neconstituţionalitate asemănătoare, formulate, de altfel, de acelaşi autor cu prilejul soluţionării unor cauze de aceeaşi natură de către aceeaşi instanţă judecătorească, Curtea a observat cu acele prilejuri că autorul excepţiei doreşte, în realitate, pronunţarea unei decizii prin care Curtea Constituţională să stabilească înţelesul prevederilor art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, în sensul de a tranşa dacă actele administrative emise de organismele intermediare regionale, care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează aplicând aceeaşi regulă de competenţă materială de judecată valabilă pentru actele administrative de aceeaşi natură emise de autorităţile publice centrale, adică de către secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel. Or, Curtea a stabilit constant în jurisprudenţa sa că nu are competenţa ca, în cadrul controlului de constituţionalitate, să efectueze operaţiunea de interpretare şi de aplicare concretă a dispoziţiilor de lege de către instanţele/autorităţile publice competente, aceasta fiind atribuţia exclusivă a instanţelor judecătoreşti. De aceea, prevederile cuprinse în dreptul Uniunii Europene incidente în acest domeniu şi invocate de autorul excepţiei prin raportare la art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie nu au relevanţă pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, de vreme ce Curtea Constituţională nu o poate soluţiona în sensul urmărit de autorul său.

21. În cazul de faţă, instanţa de judecată urmează a stabili sensul sintagmei “autorităţi publice centrale în contextul normei juridice criticate şi al litigiului dedus soluţionării, utilizând, pentru aceasta, legislaţia incidenţă în vigoare. Totodată, în cazul constatării unei practici neunitare a instanţelor judecătoreşti sub acest aspect, Codul de procedură civilă prevede posibilitatea promovării recursului în interesul legii prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să stabilească modalitatea obligatorie pentru instanţe de interpretare şi aplicare a respectivei norme juridice.

22. În plus, Curtea a mai reţinut prin deciziile indicate şi că dispoziţiile legale criticate conţin norme de procedură, în sensul că legiuitorul organic, în acord cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, a stabilit competenţa materială de judecată a unui anumit tip de acţiuni în justiţie, astfel că nu se poate constata niciunul dintre pretinsele vicii de constituţionalitate prezentate în motivarea excepţiei.

23. În sfârşit, Curtea nu poate reţine susţinerile autorului excepţiei formulate în cadrul dezbaterilor din şedinţa publică de judecată, potrivit cărora prin ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate acesta nu urmăreşte pronunţarea unei decizii prin care Curtea Constituţională să stabilească sensul dispoziţiilor de lege criticate, ci chiar neconstituţionalitatea acestora, întrucât, prin raportare la art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, sunt contrare unor norme cuprinse în dreptul secundar al Uniunii Europene. Astfel, din chiar argumentele prezentate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, rezultă cu evidenţă că, inclusiv în opinia autorului acesteia, un eventual conflict între norma de drept internă şi cea de drept unional ar putea fi rezolvat cu concursul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene prin întrebarea preliminară sau chestiunea prejudicială adresată acesteia de către instanţa naţională. Curtea a arătat în jurisprudenţa sa că folosirea unei norme de drept al Uniunii Europene în cadrul controlului de constituţionalitate ca normă interpusă celei de referinţă implică, în temeiul art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, o condiţionalitate cumulativă: pe de o parte, această normă să fie suficient de clară, precisă şi neechivocă prin ea însăşi sau înţelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis şi neechivoc de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevanţă constituţională, astfel încât conţinutul său normativ să susţină posibila încălcare de către legea naţională a Constituţiei - unica normă directă de referinţă în cadrul controlului de constituţionalitate. Într-o atare ipoteză demersul Curţii Constituţionale este distinct de simpla aplicare şi interpretare a legii, competenţă ce aparţine instanţelor judecătoreşti şi autorităţilor administrative, sau de eventualele chestiuni ce ţin de politica legislativă promovată de Parlament sau Guvern, după caz (a se vedea Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011). Întrucât în prezenta cauză cele două condiţii nu sunt cumulativ îndeplinite, rezultă că instanţa constituţională nu are competenţa de a stabili conformitatea dintre o normă de drept intern şi o normă de drept al Uniunii Europene, această operaţiune fiind subsecventă celei de interpretare a textului comunitar, competenţă exclusivă a Curţii de la Luxemburg.

24. Având în vedere toate aceste considerente, Curtea constată că în cauză se justifică menţinerea soluţiilor pronunţate prin Decizia nr. 169 din 20 martie 2014 şi Decizia nr. 528 din 9 octombrie 2014, pentru argumentele la care s-a făcut mai sus referire, astfel că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (11) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ridicată de Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial “Dezvoltarea Resurselor Umane” Regiunea Sud-Vest Oltenia din Craiova în Dosarul nr. 16.998/63/2013 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 4 noiembrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 637

din 11 noiembrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor ari. 1 alin. (1) şi (2), art. 2 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Popescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, excepţie ridicată de Ionelia-Augustiana Hoanţă în Dosarul nr. 191/90/2014 al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 366D/2014 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 291 din 22 mai 2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 25 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 191/90/2014, Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ.

5. Excepţia a fost ridicată de reclamanta Ionelia-Augustiana Hoanţă într-o cauză având ca obiect acordarea unor drepturi băneşti.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că prin Legea nr. 63/2011 salariile de încadrare ale cadrelor didactice au fost micşorate prin scoaterea sporurilor din salariul de bază, cuantumul brut al salariilor rămânând la acelaşi nivel cu cel avut în baza Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 877 din 28 iunie 2011, reîncadrarea salarială a cadrelor didactice începând cu data de 1 ianuarie 2010 trebuia făcută cu salariile prevăzute de Legea nr. 221/2008, coroborată cu Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. De asemenea, în baza Deciziei Curţii Constituţionale nr. 872 din 25 iunie 2010, trebuia ca salariile cadrelor didactice să revină, începând cu 1 ianuarie 2011, la cuantumul avut în luna iunie 2010, adică la nivelul prevăzut de Legea nr. 221/2008 coroborată cu Legea-cadru nr. 330/2009. Or, prin efectul Legii nr. 63/2011, salariile au scăzut în loc să revină la cuantumul iniţial.

7. Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care reţine că atributul stabilirii “sistemului” de salarizare al personalului bugetar aparţine legiuitorului, aşa încât în realizarea politicii sale şi a luării măsurilor necesare în perioada de criză economică, acesta poate prevedea un regim salarial special, distinct pentru anumite categorii de bugetari. Conform art. 16 alin. (1) din Constituţie, egalitatea presupune uniformitate în cadrul aceleiaşi categorii de subiecţi ai drepturilor, respectiv aplicarea aceloraşi criterii de salarizare tuturor cadrelor didactice şi didactice auxiliare.

8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2 alin. (1) şi ale art. 6 din Legea nr. 63/2011 sunt constituţionale, sens în care arată că este dreptul autorităţii legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării, în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat.

10. În această privinţă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că statul este cel în măsură să stabilească ce sume trebuie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de sume prin modificări legislative corespunzătoare. De altfel, printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat ca statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în acest domeniu (Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57). Invocă Deciziile Curţii Constituţionale nr. 818/2012, nr. 642/2012, nr. 31/2013.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, publicată În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (1) şi (2): (1) începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la 31 decembrie 2011, personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege.

(2) Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ este cel prevăzut în anexele nr. 1, 2, 3a şi 3b, după caz.”;

- Art. 2 alin. (1): “Încadrarea personalului prevăzut la art. 1 se face potrivit prevederilor prezentei legi.”;

- Art. 6: “Orice alte dispoziţii contrare cu privire la stabilirea salariilor şi a celorlalte drepturi de natură salarială, în anul 2011, pentru personalul prevăzut la art. 1 alin. (1), se abrogă”.

14. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor şi ale art. 147 alin. (4) referitor la caracterul general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale de la data publicării în Monitorul Oficial al României.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile Legii nr. 63/2011 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat din perspectiva unor critici similare cu cele invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, Decizia nr. 481 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 12 noiembrie 2014, şi Decizia nr. 494 din 25 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 28 octombrie 2014, Curtea, referindu-se la jurisprudenţa sa anterioară în materie, a statuat că prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate stabilesc drepturile salariale ale cadrelor didactice de la data intrării în vigoare a legii, aşadar pentru viitor, fără a afecta în niciun mod drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare. În ceea ce priveşte salariul care urmează a fi plătit în viitor, Curtea a constatat că este dreptul autorităţii legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat. În această privinţă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că statul este cel în măsură să stabilească valoarea sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de sume prin modificări legislative corespunzătoare (a se vedea, de exemplu. Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23). De altfel, printr-o jurisprudenţa constantă, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat că statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în acest domeniu (spre exemplu, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57). Totodată, examinând legea criticată prin prisma exigenţelor referitoare la previzibilitatea normelor juridice şi protecţia aşteptărilor legitime ale cetăţenilor, Curtea a constatat că acestea nu sunt încălcate câtă vreme Legea nr. 63/2011 a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. În plus, Curtea a reţinut că drepturile câştigate nu sunt cu nimic afectate prin reglementarea dedusă controlului de constituţionalitate.

16. Cu acelaşi prilej, Curtea a reţinut că, în materia salarizării personalului didactic şi didactic auxiliar, a existat o situaţie juridică specifică, determinată de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare şi de practica judiciară neunitară, care a condus la un sistem de salarizare neunitar. În acest context specific salarizării personalului didactic şi didactic auxiliar, reglementarea criticată dă expresie unei măsuri de politică bugetară, determinată de impactul financiar major asupra cheltuielilor de personal aprobate pentru anul 2011, având în vedere consecinţele modificărilor legislative şi ale soluţiilor pronunţate de instanţele judecătoreşti, urmărind să elimine inechitatea în stabilirea salariilor din sistemul naţional de învăţământ.

17. În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 575 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011, Decizia nr. 642 din 14 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 18 iulie 2012, şi Decizia nr. 902 din 25 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 7 ianuarie 2013.

18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ionelia-Augustiana Hoanţă în Dosarul nr. 191/90/2014 al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ sunt constituţionale în raport de criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 11 noiembrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Popescu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

 

ORDIN

privind organizarea şi desfăşurarea simulării evaluării naţionale pentru elevii clasei a VIII-a şi a simulării probelor scrise ale examenului de bacalaureat naţional, în anul şcolar 2014-2015

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (5) şi ale art. 94 alin. (2) lit. e) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare,

în baza prevederilor Ordinului ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 3.753/2011 privind aprobarea unor măsuri tranzitorii în sistemul naţional de învăţământ, cu modificările ulterioare,

în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 1.401/2009 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Centrului Naţional de Evaluare şi Examinare, cu modificările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 5 şi ale art. 14 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 185/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei naţionale emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă organizarea simulării evaluării naţionale pentru elevii clasei a VIII-a şi a simulării probelor scrise ale examenului de bacalaureat naţional, în anul şcolar 2014-2015, pentru familiarizarea elevilor cu rigorile unei evaluări naţionale, respectiv ale unui examen de bacalaureat naţional, precum şi cu scopul de a optimiza rezultatele obţinute de către elevii din învăţământul preuniversitar, la finalul studiilor gimnaziale/liceale.

Art. 2. - Se aprobă Calendarul simulării evaluării naţionale pentru elevii clasei a VIII-a şi al simulării probelor scrise ale examenului de bacalaureat naţional, în anul şcolar 2014-2015, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3. - (1) Disciplinele la care se organizează simularea evaluării naţionale pentru elevii clasei a VIII-a în anul şcolar 2014-2015 sunt: limba şi literatura română, limba şi literatura maternă (pentru elevii aparţinând minorităţilor naţionale care au urmat cursurile gimnaziale în limba maternă), matematică.

(2) Lista conţinuturilor pentru simularea evaluării naţionale pentru elevii clasei a VIII-a în anul şcolar 2014-2015 este aprobată prin anexa nr. 2 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 3.076/2014 privind organizarea şi desfăşurarea simulării evaluării naţionale pentru elevii clasei a VIII-a şi a simulării probelor scrise ale examenului de bacalaureat naţional, în anul şcolar 2013-2014.

Art. 4. - (1) Disciplinele la care se organizează simularea probelor scrise ale examenului de bacalaureat naţional pentru elevii clasei a XI-a în anul şcolar 2014-2015 sunt: limba şi literatura română, limba şi literatura maternă (pentru elevii de la toate filierele, profilurile şi specializările, care au urmat studiile liceale într-o limbă a minorităţilor naţionale), matematică şi istorie.

(2) Lista conţinuturilor pentru simularea probelor scrise ale examenului de bacalaureat naţional pentru elevii clasei a XI-a în anul şcolar 2014-2015 este cea aprobată prin anexa nr. 3 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 3.076/2014.

Art. 5. - (1) Disciplinele la care se organizează simularea probelor scrise ale examenului de bacalaureat naţional pentru elevii clasei a XII-a în anul şcolar 2014-2015 sunt: limba şi literatura română, limba şi literatura maternă (pentru elevii de la toate filierele, profilurile şi specializările, care au urmat studiile liceale într-o limbă a minorităţilor naţionale), matematică, istorie, fizică, chimie, biologie, informatică, geografie, logică, argumentare şi comunicare, psihologie, economie, sociologie, filosofie.

(2) Lista conţinuturilor pentru simularea probelor scrise ale examenului de bacalaureat naţional pentru elevii clasei a XII-a în anul şcolar 2014-2015 este cea aprobată prin anexa nr. 4 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 3.076/2014.

Art. 6. - Organizarea simulării evaluării naţionale pentru elevii clasei a VIII-a şi a simulării probelor scrise ale examenului de bacalaureat naţional, în anul şcolar 2014-2015, se realizează în baza unei proceduri separate, care va fi comunicată ulterior.

Art. 7. - Rezultatele obţinute de elevi la simularea evaluării naţionale pentru absolvenţii clasei a VIII-a şi la simularea probelor scrise ale examenului de bacalaureat naţional în anul şcolar 2014-2015 sunt analizate la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ în care s-au desfăşurat aceste simulări, prin discuţii individuale cu elevii, dezbateri la nivelul clasei, şedinţe cu părinţii, precum şi la nivelul consiliului profesoral, în vederea adoptării unor măsuri pentru îmbunătăţirea performanţelor şcolare.

Art. 8. - Direcţia generală educaţie şi învăţare pe tot parcursul vieţii, Direcţia generală învăţământ în limbile minorităţilor, Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare, inspectoratele şcolare judeţene/al municipiului Bucureşti şi unităţile de învăţământ duc la îndeplinire prezentul ordin.

Art. 9. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educaţiei naţionale,

Remus Pricopie

 

Bucureşti, 15 decembrie 2014.

Nr. 5.144.

 

ANEXĂ

 

CALENDARUL

simulării evaluării naţionale pentru elevii clasei a VIII-a şi al simulării probelor scrise ale examenului de bacalaureat naţional, în anul şcolar 2014-2015

 

Simularea evaluării naţionale pentru elevii clasei a VIII-a din anul şcolar 2014-2015

23 februarie 2015 Simulare - Limba şi literatura română - probă scrisă

24 februarie 2015 Simulare - Matematică - probă scrisă

25 februarie 2015 Simulare - Limba şi literatura maternă - probă scrisă

6 martie 2015 Afişarea rezultatelor

 

Simularea probelor scrise ale examenului de bacalaureat naţional pentru elevii claselor a XI-a şi a XII-a din anul şcolar 2014-2015

2 martie 2015 Simularea probei E)a) - probă scrisă - Limba şi literatura română

3 martie 2015 Simularea probei E)b) - probă scrisă - Limba şi literatura maternă

4 martie 2015 Simularea probei E)c) - probă scrisă - Proba obligatorie a profilului

6 martie 2015 Simularea probei E)d) - probă scrisă - Proba la alegere a profilului şi specializării (numai pentru elevii clasei a XII-a)

12 martie 2015 Afişarea rezultatelor

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

 

CIRCULARĂ

privind nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României

 

Având în vedere prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu completările ulterioare, ale Legii nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României şi Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României din data de 7 ianuarie 2015,

Banca Naţională a României hotărăşte:

Începând cu data de 8 ianuarie 2015. nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României este de 2,5% pe an.

 

Preşedintele Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României,

Mugur Constantin Isărescu

 

Bucureşti, 7 ianuarie 2015.

Nr. 1.