MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 23/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 23         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 13 ianuarie 2015

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 652 din 11 noiembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

 

Decizia nr. 653 din 11 noiembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

Decizia nr. 657 din 11 noiembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) şi art. 114 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

5.115/2014. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar

 

5.204/2014. - Ordin al ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice privind aprobarea Metodologiei de înscriere şi înregistrare a calificărilor din învăţământul superior în Registrul Naţional al Calificărilor din învăţământul Superior (RNCIS)

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 652

din 11 noiembrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

1. Pe roi se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, excepţie ridicată, din oficiu, de Tribunalul Vaslui - Secţia civilă în Dosarul nr. 3.537/89/2013. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 633D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

4. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 634D/2014, care are ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată, din oficiu, de Tribunalul Vaslui - Secţia civilă în Dosarul nr. 3.562/89/2013.

5. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

6. Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus menţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

7. Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexarea dosarelor.

8. Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 634D/2014 la Dosarul nr. 633D/2014, care a fost primul înregistrat.

9. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată prin Decizia nr. 366/2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

10. Prin încheierile din 10 iunie 2014, pronunţate în dosarele nr. 3.537/89/2013 şi nr. 3.562/89/2013, Tribunalul Vaslui - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată în cauze având ca obiect anularea unor acte administrative.

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Tribunalul Vaslui - Secţia civilă susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin art. 115 alin. (5) din Constituţie, dispoziţii care stabilesc domeniile în care nu pot fi adoptate ordonanţele de urgenţă şi limitele competenţei Guvernului în materie de legiferare. Astfel, arată că, prin Decizia nr. 1.189/2008, Curtea Constituţională a statuat c㠓ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă «afectează», dacă au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin.” în aceste condiţii, apreciază că noţiunea de afectare a regimului instituţiilor fundamentale ale statului se referă la toate componentele care definesc regimul juridic al acestora, şi anume structura organizatorică, funcţionarea, competenţele, resursele materiale şi financiare, numărul şi statutul personalului, salarizarea, categoria de acte juridice pe care le adoptă, etc. În speţă, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 au fost reorganizate structurile de specialitate din teritoriu ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în sensul că unele au fost desfiinţate, iar în cazul altora, atribuţiile au fost redistribuite. În opinia instanţei de judecată, reglementarea de către Guvern, printr-o ordonanţă de urgenţă, a unui domeniu care, potrivit art. 115 alin. (6) din Constituţie, este sustras competenţei sale de legiferare, atrage un viciu de neconstituţionalitate extrinsecă, aşa încât prevederile art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 sunt neconstituţionale.

12. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

13. Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere exprimat anterior în cauze similare, referitor la prevederile art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013, în sensul conformităţii acestora cu Legea fundamentală.

14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

15. Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 29 iunie 2013. Textul de lege criticat are următorul cuprins:

- Art. 13: “(1) Organizarea, modul de funcţionare, numărul de posturi al Agenţiei, inclusiv cele aferente structurii antifraudă, precum şi alte aspecte determinate de aplicarea măsurilor de reorganizare prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă se reglementează prin hotărâre a Guvernului în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(2) încadrarea personalului Agenţiei în numărul maxim de posturi aprobat şi în noua structură organizatorică se Face în termenele şi cu respectarea condiţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare.”

17. În opinia instanţei de judecată, aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (6) potrivit cărora “Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică”.

18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 au mai făcut obiect al controlului instanţei de contencios constituţional, atât prin raportare la dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie, cât şi din perspectiva unor critici similare celor formulate în prezenta cauză.

19. În acest sens, este Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014, prin care Curtea, cu majoritate de voturi, a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. În considerentele acestei decizii, Curtea a reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 reglementează următoarele principale măsuri: reorganizarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, ca urmare a fuziunii prin absorbţie şi preluarea activităţii Autorităţii Naţionale a Vămilor şi prin preluarea activităţii Gărzii Financiare; desfiinţarea Gărzii Financiare; preluarea personalului Autorităţii Naţionale a Vămilor în cadrul Agenţiei sau în structurile subordonate în limita numărului de posturi aprobat; eliberarea din funcţie a personalului Gărzii Financiare cu respectarea procedurilor prevăzute de lege pentru fiecare categorie de personal; înfiinţarea Direcţiei generale antifraudă fiscală, structură fără personalitate juridică, cu atribuţii de prevenire şi combatere a actelor şi faptelor de evaziune fiscală şi fraudă fiscală şi vamală; înfiinţarea direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice prin transformarea direcţiei generale a finanţelor publice a judeţului în care va fi stabilit sediul direcţiei generale regionale, prin fuziunea prin absorbţie a celorlalte direcţii generale judeţene ale finanţelor publice din aria de competenţă stabilită potrivit prevederilor unei hotărâri a Guvernului; preluarea patrimoniului, arhivei, prevederilor bugetare, execuţiei bugetare până la data reorganizării şi a oricăror altor bunuri ale Autorităţii Naţionale a Vămilor, ale Gărzii Financiare şi ale direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, după caz; autorizarea Agenţiei să ocupe prin recrutare posturile vacante necesare funcţionării structurii antifraudă.

20. Aşadar, ordonanţa de urgenţă criticată vizează restructurarea următoarelor instituţii publice: Agenţia Naţională de Administrare Fiscală [organ de specialitate al administraţiei publice centrale, instituţie publică cu personalitate juridică, cu buget propriu, în subordinea Ministerului Finanţelor Publice, potrivit art. 18 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 86/2003 privind reglementarea unor măsuri în materie financiar-fiscală], Autoritatea Naţională a Vămilor [organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, finanţat de la bugetul de stat, care se organizează şi funcţionează în subordinea Ministerului Finanţelor Publice, în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României], Garda Financiară [instituţie publică de control, cu personalitate juridică, în subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, finanţată de la bugetul de stat, potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare] şi direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene [instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Finanţelor Publice].

21. Prin Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, analizând constituţionalitatea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 prin raportare la dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie, în ceea ce priveşte interdicţiile şi limitele de reglementare pe calea ordonanţelor de urgenţă, Curtea a reţinut că, prin Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, a statuat că din interpretarea normei constituţionale sus menţionate “se poate deduce că interdicţia adoptării de ordonanţe de urgenţă este totală şi necondiţionată atunci când menţionează că «nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale» şi că «nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică». În celelalte domenii prevăzute de text - regimul instituţiilor fundamentale ale statului sau drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţie -, ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă «afectează», dacă au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin”. În continuare, Curtea a arătat c㠓verbul «a afecta» este susceptibil de interpretări diferite, aşa cum rezultă din unele dicţionare, însă din punctul de vedere al Curţii, aceasta urmează să reţină numai sensul juridic al noţiunii, sub diferite nuanţe, cum ar fi: «a suprima», «a aduce atingere», «a prejudicia», «a vătăma», «a leza», «a antrena consecinţe negative»“.

22. În ceea ce priveşte regimul instituţiilor fundamentale ale statului, în jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit c㠓sunt instituţii fundamentale ale statului acelea reglementate expres de Constituţie, în mod detaliat ori măcar sub aspectul existenţei lor, în mod explicit sau doar generic (instituţiile cuprinse în titlul III din Constituţie, precum şi autorităţile publice prevăzute în alte titluri ale Legii fundamentale)”. Aşadar, Curtea a stabilit că instituţiile fundamentale ale statului au “statut constituţional” (Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 6 februarie 2009). Astfel, Curtea a considerat că sunt instituţii fundamentale ale statului, spre exemplu, Curtea de Conturi (Decizia nr. 544 din 28 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 30 iunie 2006, sau Decizia nr. 1.555 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 916 din 28 decembrie 2009), Preşedintele României (Decizia nr. 1.133 din 27 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 12 decembrie 2007), Consiliul Superior al Magistraturii (Decizia nr. 1.133 din 27 noiembrie 2007 sau Decizia nr. 230 din 9 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 12 iunie 2013), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009), Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009), ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice (Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009), Ministerul Public (Decizia nr. 297 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010), consiliile locale, primarii şi consiliile judeţene (Decizia nr. 1.105 din 21 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 8 octombrie 2010) sau Curtea Constituţională (Decizia nr. 738 din 19 septembrie 2012).

23. Cât priveşte înţelesul sintagmei “afectare a regimului instituţiilor fundamentale ale statului, Curtea, prin Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009 sau Decizia nr. 230 din 9 mai 2013, a statuat că aceasta vizeaz㠓toate componentele care definesc regimul juridic al acestora - structura organizatorică, funcţionarea, competenţele, resursele materiale şi financiare, numărul şi statutul personalului, salarizarea, categoria de acte juridice pe care le adoptă etc.” De asemenea, toate aceste componente se subsumează organizării şi funcţionării instituţiilor fundamentale ale statului (Decizia nr. 1.105 din 21 septembrie 2010).

24. În acest context, Curtea a reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 are ca obiect de reglementare reorganizarea unor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale din subordinea Ministerului Finanţelor Publice: Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Autoritatea Naţională a Vămilor şi direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene. Aceste autorităţi sunt prevăzute la ari. 116-117 şi art. 120-123 din Constituţie, fiind calificate, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, instituţii fundamentale ale statului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 55 din 5 februarie 2014, Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009 sau Decizia nr. 1.105 din 21 septembrie 2010). De asemenea, ordonanţa de urgenţă criticată prevede desfiinţarea Gărzii Financiare, instituţie publică de control care se afla în subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, însă această instituţie nu poate fi încadrată în categoria instituţiilor fundamentale, întrucât, potrivit legii, şi-a desfăşurat activitatea în subordinea unui organ de specialitate al administraţiei publice centrale, iar nu în subordinea Guvernului sau a unui minister, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 116-117 din Constituţie, şi nici nu a constituit o autoritate administrativă autonomă.

25. În acest context, Curtea a apreciat că măsurile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 nu sunt de natură a încălca art. 115 alin. (6) din Constituţie, întrucât, pe de o parte, deşi vizează structura organizatorică a unor instituţii fundamentale ale statului, nu afectează nici capacitatea administrativă şi nici funcţionarea acestora, iar, pe de altă parte, în ceea ce priveşte Garda Financiară, deşi actul normativ prevede desfiinţarea acestei instituţii, cu consecinţa directă a afectării regimului său juridic, aceasta nu reprezintă o instituţie fundamentală a statului, care să cadă sub incidenţa protecţiei dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie.

26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

27. Pentru argumentele expuse, în temeiul ari. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de Tribunalul Vaslui - Secţia civilă în dosarele nr. 3.537/89/2013 şi nr. 3.562/89/2013 şi constată că prevederile art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele masuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Vaslui - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 11 noiembrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 653

din 11 noiembrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Năstase Buchidău în Dosarul nr. 1.218/91/2014 al Tribunalului Vrancea - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 651 D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc autorul excepţiei şi partea Casa Judeţeană de Pensii Vrancea, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 24 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1.218/91/2014, Tribunalul Vrancea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

5. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Năstase Buchidău cu prilejul soluţionării contestaţiei la executare privind sume încasate cu titlu necuvenit cu titlul de prestaţii de asigurări sociale.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât au caracter retroactiv în acest sens, arată că art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 obligă la restituirea unor sume încasate cu titlul de pensie de invaliditate în perioada 1 ianuarie 2012- 31 decembrie 2012, drepturi care erau prevăzute de lege la data acordării. De asemenea, susţine că textul de lege criticat are un caracter discriminatoriu, întrucât instituie o excepţie în ceea ce priveşte suspendarea acordării pensiei de invaliditate pentru consilierii locali sau consilierii judeţeni. Totodată, consideră că, prin suspendarea dreptului de a încasa pensia de invaliditate, se aduce atingere dreptului de proprietate, întrucât pensia reprezintă o creanţă asupra statului. În egală măsură, consideră că este încălcat şi dreptul la pensie.

7. Tribunalul Vrancea - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat se aplică ulterior intrării sale în vigoare, iar drepturile conferite la un moment dat pot fi modificate prin intervenţia legiuitorului, nefiind perpetue. De asemenea, arată că nu este încălcat principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, în condiţiile în care textul de lege se aplică oricărei persoane aflate în situaţia juridică identica cu cea a autorului excepţiei, iar derogările admise se justifică obiectiv prin rolul şi atribuţiile pe care consilierii locali sau consilierii judeţeni le îndeplinesc la nivelul colectivităţii. Totodată, consideră că nu este încălcat dreptul de proprietate atât timp cât respectarea acestuia are ca premisă dobândirea în condiţiile legii a pensiei. Or, dacă aceasta nu a fost obţinută cu respectarea prevederilor legale, este exclusă protecţia invocată.

8. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

9. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 sunt constituţionale. Astfel, referindu-se la critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 15 din Constituţie, arată că menţinerea pensiilor de invaliditate în plată ţine de îndeplinirea, în toată perioada de acordare, a condiţiilor impuse de lege pentru dobândirea acestui drept. Totodată, acordarea dreptului la pensie de invaliditate nu poate fi considerată ca instituind o obligaţie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate până la data la care persoana nu mai îndeplineşte condiţiile cerute de lege şi asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Pe cale de consecinţă, conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele de lege criticate afectează pensiile de invaliditate doar pe viitor, din momentul în care nu mai sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru ca o persoană să poată beneficia de o astfel de pensie.

10. Referitor la critica raportată la art. 16 din Constituţie, arată că situaţia diferită în care se află cetăţenii la acordarea unui drept nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice.

11. În ceea ce priveşte invocarea de către autorul excepţiei a art. 47 din Constituţie, arată că dreptul la pensie se acordă în condiţiile stabilite de lege. În situaţia textului de lege dedus analizei de constituţionalitate, justificarea suspendării plăţii pensiei de invaliditate ţine de faptul că o persoană beneficiază de acest drept în considerarea faptului că şi-a pierdut capacitatea de muncă, iar redobândirea acestei capacităţi, total sau parţial, va atrage încadrarea în gradul III de invaliditate sau chiar încetarea calităţii de pensionar de invaliditate, după caz, întrucât nu se mai justifică acordarea acestui drept.

12. În sfârşit, referindu-se la dispoziţiile de lege criticate în raport cu prevederile art. 44 din Constituţie, arată că pensia de invaliditate reprezintă un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate atât timp cât persoana beneficiară a ei a îndeplinit condiţiile legale de acordare a acesteia. Astfel, suprimarea pensiei de invaliditate pentru viitor pentru neîndeplinirea condiţiilor de acordare nu are semnificaţia exproprierii.

13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, dispoziţii potrivit cărora, “(1) în sistemul public de pensii, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze: [.,.]

e) pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul I sau II, se regăseşte în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV, cu excepţia consilierilor locali sau judeţeni.”

16. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste dispoziţii de lege contravin următoarelor prevederi ale Legii fundamentale: art. 15 alin. (1) şi (2) referitor la universalitatea şi neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 44 alin. (1)- (3) referitor la dreptul de proprietate privată şi art. 47 alin. (1) şi (2) privind nivelul de trai şi dreptul la pensie şi la alte drepturi de asigurări sociale.

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 4 din 16 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 17 februarie 2014, analizând dispoziţiile art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 în raport cu prevederile art. 47 din Constituţie, Curtea a reţinut că justificarea suspendării plăţii pensiei în situaţia avută în vedere de dispoziţiile de lege criticate “ţine de faptul că persoana în cauză beneficiază de acest drept în considerarea faptului că şi-a pierdut total capacitatea de muncă, fiind încadrată în gradul I sau II de invaliditate; în măsura în care persoana îşi redobândeşte, parţial sau total, capacitatea de muncă, va fi încadrată în gradul III de invaliditate sau chiar îşi încetează calitatea de pensionar de invaliditate, după caz. Astfel, legiuitorul a prevăzut, în mod firesc, suspendarea plăţii pensiei de invaliditate în cazul în care persoana beneficiară desfăşoară activitate, urmând ca. În funcţie de rezultatul revizuirii medicale, fie să se dispună încetarea plăţii acesteia, fie plata ei într-un alt cuantum, dacă persoana este încadrată în gradul III de invaliditate. Este lipsit de orice sens şi raţiune ca o persoană să poată cumula atât veniturile realizate prin prestarea unei munci cu cele de care beneficiază tocmai pentru faptul că şi-a pierdut în totalitate capacitatea de muncă.”

18. În ceea ce priveşte susţinerea autorului prezentei excepţii de neconstituţionalitate potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate ar aduce o încălcare a dreptului de proprietate privată, întrucât pensia reprezintă o creanţă asupra statului, beneficiind, prin urmare, de protecţia art. 44 din Constituţie, sunt relevante cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 861 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 45 din 22 ianuarie 2007, ori Decizia nr. 214 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2012, în care a arătat c㠓sumele plătite cu titlu de contribuţie la asigurările sociale nu reprezintă un depozit la termen şi, prin urmare, nu pot da naştere vreunui drept de creanţă asupra statului sau a fondurilor de asigurări sociale.” De asemenea, prin Decizia nr. 263 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 15 iulie 2014, Curtea Constituţională a statuat c㠓protecţia dreptului de proprietate privată nu se poate extinde asupra sumelor dobândite necuvenit.

19. În continuare, analizând critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea constată că art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 nu conţine dispoziţii de lege cu efect retroactiv, ci stabileşte că, începând cu data intrării sale în vigoare, plata pensiei de invaliditate acordată persoanelor încadrate în gradul I sau II se suspendă dacă acestea se regăsesc în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV din Legea nr. 263/2010. Textul de lege nu anulează drepturile obţinute în mod legal până la data intrării sale în vigoare.

20. Referitor la susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia a dobândit în mod legal dreptul la pensie de invaliditate, acesta constituind, prin urmare, un drept câştigat, Curtea apreciază că sunt relevante cele reţinute prin Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, în care a arătat c㠓legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul valoric al lor, în raport cu posibilităţile create prin resursele financiare disponibile, şi să le modifice în concordanţă cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare. Această prerogativă a legiuitorului nu poate fi considerată ca o încălcare a principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile, atât timp cât dispoziţiile de lege se aplică de la data intrării lor în vigoare pentru viitor.”

21. În sfârşit, în ceea ce priveşte critica referitoare la caracterul discriminator al dispoziţiilor de lege supuse controlului de constituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit celor statuate prin Decizia nr. 1.359 din 13 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 16 decembrie 2011, “art. 16 alin. (1) din Constituţie impune legiuitorului instituirea unui tratament juridic identic pentru situaţii obiectiv identice, împrejurări diferite, care plasează diferitele categorii de persoane în situaţii obiectiv diferite, justifică însă, iar uneori chiar impun instituirea unui tratament juridic diferit, fără ca prin aceasta să se aducă vreo atingere principiului egalităţii în drepturi.” Curtea a amintit c㠓În sistemul public de pensii există mai multe categorii socioprofesionale care se bucură de un regim juridic mai favorabil în ceea ce priveşte calculul pensiilor, fără ca aceasta să aibă semnificaţia unei discriminări.” în ceea ce priveşte textul de lege criticat, justificarea instituirii unui tratament juridic diferit pentru consilierii locali sau judeţeni se regăseşte în expunerea de motive a Legii nr. 209/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 9 iunie 2009, care a introdus această soluţie legislativă în cuprinsul art. 94 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, prevăzând c㠓pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor respective: [...] pensionarii de invaliditate care exercită funcţia de consilier local sau consilier judeţean.” Cu acel prilej, legiuitorul a arătat că activitatea desfăşurată de un consilier nu poate fi asimilată cu activitatea desfăşurată de o persoană încadrată în muncă, deoarece prestaţia consilierilor în folosul comunităţii nu are caracter permanent, specific contractelor de muncă, aceasta manifestându-se sub forma participării la şedinţele de consiliu şi comisii de specialitate, care au loc o dată sau de două ori pe lună, însumând câteva ore. De asemenea, o astfel de asimilare ar îngrădi, întru-un anumit sens, dreptul de a fi ales, întrucât ar afecta statutul de pensionar, determinat, în general, de condiţii obiective, independente de voinţa persoanei. Astfel, potenţialul ales este pus în situaţia de a opta între calitatea de consilier (reprezentant al comunităţii) şi calitatea de pensionar, fiind influenţat în opţiunea sa de repercusiunile pe care trebuie să le suporte.

22. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Năstase Buchidău în Dosarul nr. 1.218/91/2014 al Tribunalului Vrancea - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Vrancea - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 11 noiembrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 657

din 11 noiembrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) şi art. 114 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) şi art. 114 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă în Dosarul nr. 7.658/117/2013 şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 704D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părţile Maria Vasii şi Casa Judeţeană de Pensii Cluj, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 26 mai 2014, pronunţata în Dosarul nr. 7.658/117/2013, Curtea de Apel Cluj - Secţia (civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) şi art. 114 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată din oficiu de instanţa de judecată, într-o cauză privind asigurări sociale.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare art. 16 alin. (1 j, art. 44, art. 41 alin. (1) şi art. 47 din Constituţie. Astfel, consideră că se creează uri regim discriminatoriu între beneficiarii pensiei anticipate şi anticipate parţiale supuşi suspendării plăţii pensiei, potrivit art. 114 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010, pe de o parte, şi persoanele care se încadrează în ipoteza art. 6 alin. (2) din aceeaşi lege, de cealaltă parte, cărora, deşi sunt beneficiare ale aceluiaşi tip de pensii, nu li se suspendă plata pensiei. Susţine că, dacă s-ar interpreta dispoziţiile art. 114 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010 ca exceptându-i pe avocaţi şi celelalte categorii enumerate la art. 6 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 de la considerarea lor ca “persoane care realizează venituri din activităţi profesionale,, şi astfel ca persoane ce se găsesc în una din situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV “s-ar putea ajunge la interpretarea că, în cazul lor, practicarea activităţii de avocatură, chiar dacă produce din aceasta un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin de 4 ori câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, ar putea fi făcută în contextul în care persoana ar beneficia concomitent de pensie anticipată.”

6. Totodată, consideră c㠓dreptul la proprietate privată este încălcat prin interzicerea cumulului pensiei anticipate cu venituri obţinute de către persoane angajate cu contract individual de muncă, persoane fizice autorizate, din alte activităţi profesionale etc. [conform dispoziţiilor art. 114 alin. (1) lit. b), raportat la art. 6 alin. (1) pct. I, II şi IV din Legea nr. 263/2010], în mod discriminatoriu, în condiţiile în care aparent, prin prevederile corelate ale art. 6 alin. (2) şi art. 114 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010, s-ar permite avocaţilor să cumuleze pensia anticipată în sistemul public de pensii cu veniturile realizate din practicarea acestei profesii.”

7. De asemenea, susţine că este încălcat dreptul la munc㠓prin instituirea interdicţiei de cumulare a pensiei anticipate cu salariul sau cu venituri din alte activităţi şi respectiv prin instituirea unei excepţii de la regulă, anume prin exceptarea avocaţilor de la aceasta interdicţie.”

8. Pentru aceleaşi motive consideră că sunt înfrânte şi prevederile constituţionale referitoare la nivelul de trai şi dreptul la pensie.

9. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

10. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că reglementarea dedusă controlului de constituţionalitate se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. De asemenea, arată că, potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul valoric al lor, în raport cu posibilităţile create prin resursele financiare disponibile, şi să le modifice în concordanţă cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare.

11. Avocatul Poporului mai arată că, în realitate, critica formulată nu vizează aspecte de natură constituţională, deoarece întreaga motivare se referă la interpretarea şi aplicarea modului în care diferite categorii de beneficiari se pot prevala de dispoziţiile legale privind pensia anticipată sau anticipată parţială. Or, felul în care dispoziţiile de lege criticate sunt interpretate sau aplicate, fie de o autoritate publică, fie de către instanţa de judecată, precum şi aspectele referitoare la o eventuală eroare în aplicarea legislaţiei într-un anumit domeniu nu sunt chestiuni ce aparţin sferei de competenţă a Curţii Constituţionale.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 alin. (2) şi art. 114 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. dispoziţii care au următoarea redactare:

- Art. 6 alin. (2): “Se pot asigura în sistemul public de pensii, pe bază de contract de asigurare socială, în condiţiile prezentei legi, avocaţii, personalul clerical şi cel asimilat din cadrul cultelor recunoscute prin lege, neintegrate în sistemul public, precum şi orice persoană care doreşte să se asigure, respectiv să îşi completeze venitul asigurat.”;

- Art. 114 alin. (1) lit. b): “(1) în sistemul public de pensii, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze: [...]

b) pensionarul, beneficiarul unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate parţiale, se regăseşte în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV, cu excepţia consilierilor locali sau judeţeni.”

15. Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă şi art. 47 privind nivelul

de trai şi dreptul la pensie.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta se referă, în esenţă, la diferenţa de tratament care se creează între titularii unor pensii anticipate sau anticipate parţiale care realizează venituri din activităţile ori exercitarea funcţiilor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV din Legea nr. 263/2010, pe de o parte, şi titularii aceluiaşi tip de pensii care ar realiza veniturile la care se referă art. 6 alin. (2) din acelaşi act normativ, pe de altă parte, sub aspectul dreptului de a cumula pensia cu alte venituri.

17. Analizând această critică, Curtea constată că dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 263/2010 stabilesc în primul alineat categoriile de persoane care sunt asigurate în mod obligatoriu în cadrul sistemul public de pensii. În al doilea alineat al aceluiaşi articol, legiuitorul se referă la persoanele care nu sunt asigurate obligatoriu în acest sistem de pensii, dar care pot opta pentru a fi asigurate, în mod facultativ. În speţă, Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă se referă la avocaţi.

18. În ceea ce priveşte art. 114 din Legea nr. 263/2010, acesta prevede cazurile când plata pensiei se suspendă, incluzând şi ipoteza avută în vedere de autorul excepţiei, respectiv cea în care pensionarul, beneficiar al unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate parţiale, se regăseşte în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV din Legea nr. 263/2010. Acest text de lege nu se referă însă şi la persoanele care realizează venituri pentru care obligaţia de asigurare în sistemul public de pensii nu este obligatorie.

19. Curtea apreciază că diferenţa de tratament juridic instituită de lege nu are un caracter discriminator, având în vedere că situaţia persoanelor obligate să se asigure în sistemul public de pensii este în mod obiectiv diferită faţă de cea a persoanelor care nu au această obligaţie. Astfel, aşa cum s-a reţinut mai sus, persoanele încadrate în ipoteza art. 6 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 nu sunt obligate să contribuie la sistemul public de pensii. Prin urmare, deşi ar putea beneficia de o pensie anticipată sau anticipată parţială în sistemul public de pensii, acestea ar putea ca, ulterior obţinerii acestei pensii, să nu opteze şi pentru plata unei contribuţii în acest sistem pentru veniturile obţinute din activităţile prevăzute la art. 6 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, aşa încât nu ar realiza un stagiu de cotizare suplimentar în acest sistem şi nu ar beneficia de valorificarea acestei perioade la calculul pensiei pentru limită de vârstă, potrivit art. 64 alin. (1), respectiv art. 67 alin. (1) din Legea nr. 263/2010. Mai mult, nu trebuie omis faptul că, în cazul avocaţilor, la care se referă autorul excepţiei, aceştia sunt obligaţi să contribuie la sistemul de asigurări sociale al avocaţilor, în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 221/2000 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 28 noiembrie 2000.

20. Spre deosebire de această situaţie, persoanele care au obţinut o pensie anticipată ori anticipată parţială şi care, ulterior, se încadrează în una dintre situaţiile prevăzute în art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV din Legea nr. 263/2010, deşi sunt supuse măsurii suspendării plăţii pensiei, beneficiază însă de efectele stagiului de cotizare realizat în perioada de suspendare.

21. Prin urmare, Curtea apreciază că este lipsită de temei critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie.

22. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010 raportată la prevederile art. 41 alin. (1), art. 44 alin. (2) şi art. 47 alin. (2) din Constituţie, Curtea constată că aceasta este lipsită de relevanţă în cauza, deoarece părţile nu fac parte din categoria de persoane al căror drept de proprietate, drept la muncă şi drept la pensie Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă susţine că ar fi încălcate. De altfel, autorul susţine că prevederile constituţionale mai sus amintite sunt încălcate pornind tot de la aspectul diferenţei de tratament juridic instituit între diferiţii beneficiari ai pensiei anticipate şi pensiei anticipate parţiale, din perspectiva cumulului acestui drept cu alte venituri.

23. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă în Dosarul nr. 7.658/117/2013 şi constată că dispoziţiile art. 6 alin. (2) şi art. 114 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 11 noiembrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

 

ORDIN

privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar

În temeiul art. 21 alin. (1), art. 80 alin. (2), art. 86 alin. (1) şi (2) şi art. 94 alin. (2) lit. g) şi s) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare,

în baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 185/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei naţionale emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar, prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 4.925/2005 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 29 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 3. - Direcţia generală educaţie şi învăţare pe tot parcursul vieţii. Direcţia generală management, resurse umane şi reţea şcolară. Direcţia generală învăţământ în limbile minorităţilor, Direcţia generală buget-finanţe şi resurse umane, inspectoratele şcolare judeţene/al municipiului Bucureşti şi unităţile de învăţământ duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educaţiei naţionale,

Remus Pricopie

 

Bucureşti, 15 decembrie 2014.

Nr. 5.115.


*) Anexa se publica în Monitorul Oficial al României, Partea l. nr. 23 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome “Monitorul Oficial”, Bucureşti, sos. Panduri nr. 1.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

 

ORDIN

privind aprobarea Metodologiei de înscriere şi înregistrare a calificărilor din învăţământul superior în Registrul Naţional al Calificărilor din învăţământul Superior (RNCIS)

 

În baza prevederilor art. 137, art. 340 alin. (2) lit. a) şi art. 341 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare,

în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 556/2011 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Calificări, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 918/2013 privind aprobarea Cadrului naţional al calificărilor,

în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2014 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative,

în temeiul prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 185/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Metodologia privind înscrierea şi înregistrarea în Registrul Naţional al Calificărilor din învăţământul Superior (RNCIS) a informaţiilor privind calificările universitare de licenţă şi master, prevăzută în anexa care face parte din prezentul ordin.

Art. 2. - Autoritatea Naţională pentru Calificări, Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii în învăţământul Superior, instituţiile de învăţământ superior acreditate şi Direcţia generală învăţământ superior din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5.703/2011 privind implementarea Cadrului naţional al calificărilor din învăţământul superior, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 13 decembrie 2011, precum şi orice dispoziţie contrară prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice,

Sorin Minai Cîmpeanu

 

Bucureşti, 22 decembrie 2014.

Nr. 5.204.

 

ANEXĂ

 

A. METODOLOGIE

privind înscrierea calificărilor în Registrul Naţional al Calificărilor din învăţământul Superior (RNCIS)

 

1. Generalităţi

Registrul Naţional al Calificărilor din învăţământul Superior (RNCIS) este parte integrantă a Registrului Naţional al Calificărilor (RNC) împreună cu Registrul Naţional al Calificărilor Profesionale (RNCP) şi reprezintă un instrument care stabileşte structura calificărilor, asigură recunoaşterea naţională, precum şi compatibilitatea şt comparabilitatea internaţională a calificărilor dobândite în cadrul sistemului de învăţământ superior şi vizează introducerea unei calificări din piaţa muncii, în concordanţă cu Registrul Naţional al Calificărilor şi Cadrul european al calificărilor.

Prin înscrierea în RNCIS a calificărilor pot fi recunoscute şi relaţionate toate rezultatele învăţării dobândite în cadrul sistemului de învăţământ superior şi este asigurată coerenţa calificărilor şi a titlurilor acordate.

Înscrierea calificărilor în RNCIS este o condiţie necesară autorizării/acreditării programelor de studii oferite de către instituţiile de învăţământ superior abilitate de lege în acest scop, pentru a demonstra legătura dintre calificările obţinute şi cerinţele pieţei muncii.

Se pot înscrie în RNCIS acele calificări dezvoltate pe baza standardelor ocupaţionale pentru educaţie şi formare profesională destinate calificărilor/ocupaţiilor aferente nivelurilor de calificare pentru învăţământ superior 5, 6, 7 şi 8 conform Cadrului Naţional al Calificărilor (CA/C).

RNCIS asigură conformitatea competenţelor dobândite în învăţământul superior cu cele solicitate de ocupaţiile existente în Clasificarea Ocupaţiilor din România (COR).

Autoritatea Naţională pentru Calificări (ANC) menţine un dialog permanent cu instituţiile implicate în sistemul naţional al calificărilor şi se consultă cu toate organismele abilitate cu privire la:

- armonizarea calificărilor învăţământului superior cu cerinţele pieţei muncii;

- corespondenţa calificărilor din învăţământul superior cu nivelurile de calificare din CNC;

- proiectarea unui curriculum universitar pornind de la competenţele profesionale solicitate de piaţa muncii.

Fiecare calificare din RNCIS este definită în termeni de rezultate ale învăţării, exprimată prin competenţe aferente nivelurilor de calificare pentru învăţământ superior 5, 6, 7 şi 8, conform CNC.

Introducerea unor noi calificări în RNCIS se face condiţionat de existenţa a minimum o ocupaţie în COR destinată acelei calificări.

Informaţiile solicitate la înscrierea programelor de studii universitare de licenţă sau master în RNCIS necesită date care demonstrează eficienţa şi eficacitatea învăţării în cadrul acestora. O parte dintre aceste informaţii sunt cuprinse şi în suplimentul de diplomă în format Europass utilizat pentru înregistrarea unei calificări în RNCIS sau actualizarea celor existente.

Termenii şi definiţiile utilizate în formularele necesare înscrierii sau actualizării informaţiilor din RNCIS coincid cu cele utilizate în ISCED (Standardul Internaţional pentru Educaţie) - 2013.

Instituţiile de învăţământ superior acreditate şi cele autorizate să funcţioneze provizoriu sunt obligate ca la autorizarea/ acreditarea sau evaluarea periodică a oricărui program de studiu să înscrie/actualizeze datele în RNCIS.

2. Validarea şi înscrierea unei noi calificări de nivel universitar

Aplicantul transmite ANC un dosar de validare a unei calificări de nivel universitar sau postuniversitar propusă a fi atestată printr-o diplomă ori un certificat ce vor fi recunoscute pe piaţa muncii.

Etapele care trebuie parcurse pentru a valida o nouă calificare sunt următoarele:

Etapa I: Verificarea conformităţii administrative:

Depunerea la sediul ANC a dosarului în vederea înscrierii în RNCIS a unei noi calificări de nivel universitar sau postuniversitar.

Dosarele se completează distinct pentru fiecare tip de program de studii universitare de licenţă sau master/postuniversitare, se trimit pe suport digital (documente scanate în format pdf) şi trebuie să cuprindă următoarele documente:

- cerere de validare a noii calificări;

- formular pentru validarea noii calificări (care va cuprinde inclusiv lista informaţiilor care se vor înscrie în suplimentul la diplomă eliberat de către instituţia de învăţământ) conform anexei A1 care face parte integrantă din prezenta metodologie;

- hotărârea senatului instituţiei de învăţământ superior prin care se solicită validarea noii calificări şi introducerea în RNCIS a programului de studii universitare/postuniversitare aferent respectivei calificări;

- anexe: copii ale documentelor care, potrivit legislaţiei în vigoare în România, li dau aplicantului dreptul legal de a conferi diplome şi/sau certificate de studii recunoscute la nivel naţional;

- dovada achitării tarifului de evaluare.

Etapa a II-a: Verificarea dosarului din punctul de vedere al conţinutului:

a) verificarea eligibilităţii aplicantului:

Eligibilitatea aplicantului este stabilită de către ANC, după cum urmează:

- în cazul instituţiilor de învăţământ superior acreditate, eligibilitatea este implicită;

- în cazul instituţiilor de învăţământ superior autorizate să funcţioneze provizoriu este necesară prezentarea documentului care atestă dreptul legal de a desfăşura pe teritoriul României

activităţi de formare iniţială sau continuă de nivel universitar (statut, certificat de înmatriculare de la registrul comerţului, documente de atestare a autorizării de funcţionare provizorie etc.).

b) verificarea administrativă calitativă:

Principalele aspecte verificate de către ANC, prin analiza formularului completat pentru validarea unei noi calificări sunt necesitatea şi oportunitatea creării de noi calificări pe piaţa muncii şi implicit a noului program de studii universitare/postuniversitare. Dosarul este întocmit de universitate pe baza unei analize de piaţă din care să reiasă necesarul de persoane solicitat pe piaţa muncii pentru calificarea/ocupaţia respectivă la nivel naţional, pentru o durată de minimum 10 ani.

În urma analizei de conţinut a dosarului se întocmeşte un proces-verbal în care se va consemna dacă dosarul a fost sau nu a fost acceptat pentru validarea calificării.

În cazul în care se constată neconformităţi ale documentaţiei depuse, se va comunica instituţiei solicitante acest fapt printr-o adresă oficială.

Îndeplinirea acestei etape consemnează faptul că se pot realiza programe de studii destinate obţinerii calificării solicitate şi că aceasta este utilă şi necesară pe piaţa muncii şi nu se poate dobândi sub altă formă de pregătire.

Analiza dosarului se derulează pe parcursul a 15 zile lucrătoare, dacă nu apar alte solicitări de completare a dosarului.

Etapa a III-a: Eliberarea adeverinţei de validare a calificării:

Pe baza deciziei de validare, ANC eliberează instituţiei de învăţământ superior o adeverinţă de validare a calificării propuse, necesară acreditării/autorizării de către instituţie a programului de studii aferent.

Validarea calificării înseamnă automat şi înregistrarea ei în baza de date a ANC, dar fără înscriere în RNCIS. Această etapă înlocuieşte actuala procedură de înregistrare CNCIS.

După acreditarea/autorizarea programului de studiu de către instituţia de învăţământ superior abilitată urmează înregistrarea programului de studii în RNCIS după o metodologie prezentată în anexa B, care face parte integrantă din prezenta metodologie.

3. Tariful pentru consultanţă şi verificarea unui dosar de aplicare în vederea înregistrării unui nou program de studii universitare/postuniversitare de formare continuă/ specializare în RNCIS.

3.1. Tariful pentru verificarea unui dosar de solicitare în vederea înscrierii unui nou program de studii universitare de licenţă sau master în RNCIS este egal cu valoarea unui salariu mediu lunar pe economie şi este echivalent cu valoarea unui salariu minim pe economie pentru un program de studii postuniversitare.

3.2. Tariful perceput pentru a acorda instituţiilor de învăţământ superior/furnizorilor de formare profesională consultanţă sau asistenţă tehnică de specialitate pentru descrierea programelor, ocupaţiilor, calificărilor, competenţelor, întocmirea dosarelor şi introducerea datelor în RNCJS este de 250 lei/oră (TVA inclus).

3.3. Durata timpului alocat se va exprima în oră tarifată şi se va stabili după caz, aprobându-se prin contractul încheiat între părţi.

4. Anexe la metodologie

Anexa A1 - Formularul pentru înscrierea unei noi calificări în RNCIS

Această anexă face parte integrantă din prezenta metodologie.

 

ANEXA A1

la metodologie

 

Formularul pentru înscrierea unei noi calificări în RNCIS

 

Fişa 1: Prezentarea cererii de validare

 

Denumirea calificării:

A. Calificarea solicitată

Titlul conferit:

Nivelul solicitat:

 

B. Organismul care acordă calificarea atestată prin diplom㠁 sau certificat 

Denumirea instituţiei/furnizorului:

 

Reprezentat prin:................................................

(numele, prenumele şi funcţia)

 

Semnătura reprezentantului legal

Ştampila

 

Spaţiu rezervat pentru ANC

 

DOSAR Nr.

Expert responsabil:....................................................... Data de înregistrare la ANC:

Verificat:.......................................................

Avizat:.......................................................

 

 

Fişa 2: Date de identificare ale instituţiei care solicită validarea calificării

 

1. Numele juridic complet:

- Adresă:

- Telefon:                                             Fax:                                         E-mail:

- Adresă site:

 

2. Statutul juridic:

 

3. Referinţe de identificare a organismelor (hotărâre a Guvernului, lege) şi datele de atestare:

-

-

-

 

4. Activităţile desfăşurate de instituţie, relevante pentru calificarea propusă:

Se vor menţiona activităţile referitoare la cursuri de formare, cercetare sau alte activităţi relevante în domeniul în care se solicită calificarea, desfăşurate până în prezent, după caz.

 

5. Alte calificări acordate de instituţie în cadrul aceluiaşi domeniu universitar de studii sau din domenii apropiate/înrudite:

Se vor menţiona: titlul conferit, denumirea calificării, data primei promoţii.

 

6. Statutul instituţiei sau al programului de studii, din punctul de vedere al acreditării:

Se va indica dacă instituţia care propune calificarea a fost într-un proces de evaluare de către o agenţie recunoscută în domeniul asigurării calităţii pentru domeniul din care face parte noua calificare.

 

 

 

 

 

 

 

Fişa 3: Necesitatea şi oportunitatea creării calificării

 

Demersurile care au conclus la propunerea noii calificări:

1. Elemente de fundamentare a calificării:

a) Relevanţa calificării faţă de piaţa muncii sau dezvoltarea academică din perspectiva dezvoltării economice

ridicat 

mediu 

scăzut 

b) Relevanţa faţă de cerinţele tinerilor pe termen lung: (dacă există sondaje de opinie în acest sens sau alte date)

ridicat 

mediu 

scăzut 

 

2. Prezentarea organizaţiilor consultate pentru identificarea şi conceperea calificării menţionate (angajatori, asociaţii profesionale, comitete sectoriale, sindicate, patronate, specialişti etc. - minimum 3 instituţii)

 

a) Specificul organizaţiei (denumirea, obiectul de activitate)

 

 

 

b) Persoana de contact (datele de identificare)

 

 

            c) Modul de consultare sau colaborare al universităţii cu organizaţia menţionată.

 

 

 

 

 

 

 

3. Alte informaţii relevante pentru susţinerea propunerii (maximum o pagină)

(Dacă este cazul, se anexează documentele considerate relevante pentru susţinerea propunerii.)

 

 

 

 

 

 

 

4. Necesarul de absolvenţi în calificarea propusă solicitaţi de piaţa muncii

În perspectiva următorilor 5 ani 

În perspectiva următorilor 10 ani 

 

Fişa 4: Descrierea ocupaţiei/profesiei

 

1. Enumerarea ocupaţiilor din Clasificarea ocupaţiilor din România - COR - care ar putea fi exercitate prin obţinerea calificării propuse (maximum 3 ocupaţii):

 

Ocupaţia ............................................... Cod COR .............................

Ocupaţia ............................................... Cod COR .............................

Ocupaţia ............................................... Cod COR .............................

 

2. Compatibilitatea cu Standardul Internaţional al Ocupaţiilor (ISCO-08): Există şi în ISCO-08 

Da အ                           Nu 

 

3. Condiţiile cele mai frecvente de exercitare a calificării:

 

a) Sectorul de activitate CAEN în care se înscrie calificarea propusă.

 

 

 

b) Ocupaţii asociate calificării de ţintit:

..............................................................................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................................................................

 

4. Competenţele specifice ocupaţiei/profesiei

 

 

 

 

 

 

            5. Deprinderile (abilităţile) ocupaţiei/profesiei

 

 

 

 

 

 

            6. Rezultatele învăţării

 

 

 

 

 

 

7. Compatibilitatea cu competenţele şi abilităţile europene din portalul ESCO (https://ec.europa.eu/esco/home)

20%                          40%                          60%                          80%                          100% 

 

Fişa 5: Conexiunea cu alte calificări

 

A. Condiţii de acces pentru a urma programul de studii aferent calificării:

1. Precizaţi ce competenţe sunt necesare sau admise pentru accesul la calificarea prezentată (pentru formularea acestor condiţii de prezentare este recomandabil să se ţină seama, unde este cazul, de cerinţele formulate de asociaţiile profesionale.):

- cerinţe ca experienţă, competenţe, pregătire anterioară;

- recunoaştere parţială şi documentele pe baza cărora se realizează acestea.

 

2. Calificarea solicitată figurează explicit printre cerinţele pentru obţinerea altor calificări în ierarhia profesională a ocupaţiilor?

 

 

 

 

 

 

            3. Modul de admitere la studii pentru obţinerea calificării propuse

 

 

 

 

 

 

B. Identificarea calificărilor existente în România din acelaşi domeniu de activitate

1. Alte calificări similare existente în acelaşi domeniu, la acelaşi nivel, la nivel inferior sau superior (Se vor preciza universităţile, unde se oferă aceeaşi calificare sau calificări similare, precum şi nivelul acestora.)

 

 

 

 

 

 

 

            2. Suprapuneri, incluziuni şi diferenţe privind competenţele furnizate de alte calificări similare din alte universităţi

 

 

 

 

 

 

Fişa 6: Alte informaţii

 

1. Adresa site-ului pe care se găsesc informaţii despre calificările acordate de instituţia promotoare.

 

2. Alte informaţii la dispoziţia instituţiei.

 

 

 

 

 

 

 

 

B. METODOLOGIE

privind înregistrarea în Registrul Naţional al Calificărilor din învăţământul Superior (RNCIS) a informaţiilor privind calificările de nivel universitar

 

Art. 1. - (1) Dosarele prin care se solicită înregistrarea în RNCIS se completează distinct pentru fiecare tip de program de studii universitare şi se trimit pe suport digital ca documente scanate în format pdf.

(2) Dosarele prevăzute la alin. (1) trebuie să cuprindă următoarele documente:

a) cerere de înregistrare a calificării;

b) copie după suplimentul la diplomă aferent programului de studiu ce conferă calificarea, întocmit/completat conform legislaţiei în vigoare;

c) actul care atestă autorizarea, respectiv acreditarea programului de studiu.

Art. 2. - (1) ANC analizează şi verifică conţinutul dosarului - conformitatea administrativă şi, în cazul în care se constată neconformităţi ale documentaţiei depuse, comunică instituţiei solicitante acest fapt printr-o adresă oficială.

(2) Analiza dosarului se derulează în termen de 10 zile lucrătoare.

Art. 3. - Înregistrarea informaţiilor privind calificările de nivel universitar în RNCIS se asigură de către un serviciu specializat al ANC.

Art. 4. - Actualizarea informaţiilor din RNCIS privind calificările de nivel universitar se asigură de către ANC, la cererea instituţiilor de învăţământ superior, în condiţiile prezentei metodologii.

Art. 5. - Instituţiile de învăţământ superior care nu au înregistrate în RNCIS informaţiile privind calificările de nivel superior au obligaţia de a depune dosarele, conform prezentei metodologii, în vederea înregistrării lor gratuite, până la data de 31 decembrie 2015.

Art. 6. - Modelul Registrului Naţional al Calificărilor din învăţământul Superior, care face legătura transparentă între ocupaţiile din piaţa muncii, calificările existente în educaţie şi nivelul lor conform CNC, competenţele şi programele de studiu oferite de universităţi pentru o calificare şi informaţiile despre fiecare universitate este prezentat în anexa B1.

Art. 7. - Anexe la metodologie.

Anexa B1 - Structura Registrului Naţional al Calificărilor din învăţământul Superior - RNCIS.

Această anexă face parte integrantă din prezenta metodologie.

 

ANEXA B1

la metodologie

 

Structura Registrului Naţional al Calificărilor din învăţământul Superior (RNCIS)

 

Relaţia cu piaţa muncii*

Calificare*

Ofertă universităţi**

Grupa de bază

Denumirea ocupaţiei/ Cod COR

Denumirea calificării

Nivel CNC

Numele programului de studiu

Denumirea universităţii

Competenţe

1

2

3

4

5

6

7


* Se vor completa pe baza informaţiilor din dosarul de validare a unei calificări, după ce calificarea a fost validată.

** Se va completa pe baza informaţiilor din dosarul de înscriere, după acreditarea respectivului program de către instituţiile abilitate, pe baza suplimentului la diplomă.