MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 65/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 65         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 26 ianuarie 2015

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 670 din 13 noiembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Decizia nr. 673 din 13 noiembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 34 alin. (1) şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Decizia nr. 674 din 13 noiembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 24 alin. (2) şi art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Decizia nr. 693 din 27 noiembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (4) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

33. - Hotărâre pentru aprobarea Amendamentului nr. 5 convenit între Guvernul României şi Banca Europeană de Investiţii, prin scrisoarea semnată la Luxemburg la 26 noiembrie 2014 şi la Bucureşti la 2 decembrie 2014, la Contractul de finanţare dintre România şi Banca Europeană de Investiţii destinat finanţării proiectului privind reabilitarea sectorului sanitar, semnat la Bucureşti la 28 februarie 2005

 

34. - Hotărâre pentru aprobarea Normelor metodologice privind modalitatea de utilizare şi completare a dosarului electronic de sănătate al pacientului

 

39. - Hotărâre pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1.179/2014 privind instituirea unei scheme de ajutor de stat în sectorul creşterii animalelor, precum şi pentru stabilirea unor măsuri de aplicare a acesteia

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 670

din 13 noiembrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public procuror Simona Ricu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ana Oprea în Dosarul nr. 13.710/211/2012 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 19D/2014

2. La apelul nominal se constată lipsa pârtilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată, în esenţă, că prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014 Curtea a admis excepţia şi a constatat că dispoziţiile art. 4 teza a două din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii.

4. Totodată, solicită respingerea excepţiei şi cu privire la celelalte critici, deoarece în cauză nu se pune problema neretroactivităţii, fiind vorba despre o situaţie juridică în curs de constituire. Nu se aduce atingere nici principiului egalităţii doar pentru că legiuitorul a înţeles să reglementeze diferit cu privire la cererile vizând restituirea terenurilor intravilane, agricole la data preluării abuzive, formulate potrivit Legii nr. 10/2001, instituind o limită de 50 ha de proprietar deposedat, cu condiţia ca această suprafaţă să nu fi fost restituită prin aplicarea legilor fondului funciar. Nu este încălcat nici dreptul de proprietate, Legea nr. 165/2013 asigurând un mecanism eficient de realizare a drepturilor autorului potrivit cerinţelor Curţii Europene a Drepturilor Omului. Accesul liber la justiţie şi protejarea dreptului sau interesului recunoscut de lege sunt garantate în mod eficient de textul de lege criticat.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 5 noiembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 13.710/211/2012, Tribunalul Cluj - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepţia a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva sentinţei prin care s-a admis cererea formulată de reclamantă şi s-a dispus obligarea pârâtei Comisia locală pentru aplicarea legilor fondului funciar de pe lângă Consiliul Local al Comunei Floreşti din judeţul Cluj să soluţioneze cererea înregistrată de către reclamantă în sensul atribuirii unei suprafeţe de teren în echivalent valoric, în compensare pentru suprafaţa solicitată, din terenurile aflate în rezerva Comisiei locale, precum şi acordarea de despăgubiri pentru diferenţa valorică raportat la valoarea terenului ce nu poate fi restituit în natură.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că art. 4 din Legea nr. 165/2013 contravine principiului neretroactivităţii legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi de art. 6 alin. (1) din Codul civil. Orice fapt juridic este supus legilor în vigoare la momentul constituirii acestuia. Or, teza a două a art. 4 din Legea nr. 165/2013 permite aplicarea retroactivă a legii civile, contrar principiului anterior invocat.

7. Accesul liber la justiţie din perspectiva art. 21 din Constituţie, art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului asigură în favoarea cetăţenilor un proces echitabil şi soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, legiuitorul naţional fiind obligat să creeze norme menite a garanta respectarea întocmai a acestor principii. Autorul excepţiei face referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului pentru a sublinia ideea că prin prevederile Legii nr. 165/2013 durata procedurilor de restituire se va întinde până în anul 2021, un termen extrem de îndelungat. Or, soluţionarea unei cauze într-un termen rezonabil reprezintă o garanţie instituită de art. 6 din Convenţie şi priveşte, în cauzele de natură civilă, nu numai desfăşurarea procedurii în faţa instanţei de judecată, dar şi procedura preliminară de natură administrativă atunci când sesizarea unei jurisdicţii este condiţionată în prealabil de parcurgerea acestei proceduri.

8. Se mai arată că, deşi art. 4 din Legea nr. 165/2013 instituie norme de procedură privind soluţionarea cererilor de retrocedare, iar acestea constituie opţiunea exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, totuşi legiuitorul trebuie să ţină seama de prevederile constituţionale în adoptarea lor, eludarea acestora aducând atingere art. 1 alin. (5) din Constituţie.

9. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, deoarece aplicarea acestui act normativ litigiilor aflate pe rolul instanţelor de judecată creează un tratament inegal între persoanele ale căror cereri au fost soluţionate în temeiul Legii nr. 10/2001, care permitea restituirea integrală a terenurilor expropriate, şi persoanele ale căror cereri vor fi soluţionate potrivit art. 15 din Legea nr. 165/2013, care limitează la 50 de hectare de proprietar suprafaţa de teren ce se va restitui.

10. Textul de lege criticat creează un cadru de instabilitate prin aplicarea retroactivă a prevederilor sale, aplicare care permite perseverenţa în incertitudine a persoanelor care au acces la prevederile legale la un moment dat. Dreptul de proprietate este afectat în mod direct atât timp cât prevederile Legii nr. 165/2013, cu putere doar pentru viitor, modifică textele de lege de care proprietarii au beneficiat la momentul sesizării instanţelor de judecată.

11. Tribunalul Cluj - Secţia civilă îşi exprimă opinia în sensul că textul de lege criticat respectă întrutotul prevederile Legii fundamentale.

12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

13. Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat aduce atingere dispoziţiilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală. În temeiul art. 4 coroborat cu art. 33 din Legea nr. 165/2013, cele mai multe acţiuni formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 au fost respinse ca prematur introduse. S-a acţionat astfel asupra fazei iniţiale de constituire a situaţiei juridice, modificându-se în mod esenţial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum. Or, neretroactivitatea legii impune ca legea nouă să nu se aplice actelor îndeplinite conform dispoziţiilor legii anterioare, ci doar acţiunilor care se efectuează după intrarea în vigoare a acesteia, rămânând valabile cele efectuate în perioada activităţii legii vechi. Prin instituirea noilor reguli privind soluţionarea notificărilor care au determinat judecătorul să respingă cererile de chemare în judecată ca prematur introduse se creează premisele unei discriminări fără un criteriu obiectiv şi rezonabil de diferenţiere. În acest context persoanele ale căror procese s-au finalizat înainte de intrarea în vigoare a legii s-au aflat într-o situaţie mai favorabilă, dar discriminatorie faţă de persoanele ale căror procese au fost în curs de soluţionare la data intrării în vigoare. Textul de lege criticat aduce atingere şi dreptului la un proces echitabil, deoarece prin adoptarea unor astfel de norme legiuitorul a intervenit în procesul de realizare a justiţiei, întrucât excepţia prematurităţii este o excepţie de fond peremptorie şi absolută, care, odată admisă, face ca acţiunea să fie respinsă. O reluare a procedurilor cu caracter administrativ, ca urmare a respingerii acţiunii ca prematur introdusă (din cauza noilor termene legale de soluţionare a notificărilor), contravine şi principiului soluţionării cauzei într-un termen optim şi previzibil, prevăzut de art. 6 din noul Cod de procedură civilă, fiind o consacrare a art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

14. Referitor la încălcarea dreptului de proprietate privată, se observă că, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, stabilirea conţinutului şi limitelor acestuia constituie atributul exclusiv al legiuitorului, care este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială stabilită de Constituţie. Dreptul de proprietate privată apare ca fiind supus unor ingerinţe din partea legiuitorului, care nu răspund întocmai exigenţelor de legalitate şi proporţionalitate între interesele generale şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale indivizilor. Celelalte critici de neconstituţionalitate asupra Legii nr. 165/2013 nu pot fi reţinute, deoarece normele indicate sunt în concordanţă cu principiile constituţionale invocate de autor.

15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost invocat de autorul excepţiei şi reţinut în dispozitivul încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. În realitate, Curtea observă că obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 4 teza a două din Legea nr. 165/2014 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, care au următorul cuprins:

- Art. 4 teza a doua: “Dispoziţiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.”

18. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor cuprinse în art. 1 alin. (5) privitor la respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 referitor la universalitate, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul de proprietate privată din Legea fundamentală, celor ale art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi celor ale art. 10 referitoare la dreptul la un tribunal independent şi imparţial din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

19. Examinând excepţia Curtea observă că autorul acesteia nu a indicat, pe lângă art. 4 teza a două din Legea nr. 165/2013, un alt text din acelaşi act normativ care ar putea fi incident în soluţionarea litigiului (menţionarea art. 15 din Legea nr. 165/2013 fiind doar exemplificativă).

20. Curtea observă că Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, a fost adoptată în vederea urgentării şi finalizării procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel încât aceasta are ca domeniu de reglementare toate cererile formulate în cadrul procedurilor administrative de restituire, proceduri reglementate de legislaţia anterioară cu caracter reparator (respectiv Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 797 din 1 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005), cereri aflate în curs de soluţionare la entităţile învestite de lege sau aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti.

21. Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, cuprinde atât prevederi cu caracter procedural, ce instituie anumite termene, precum şi prevederi cu caracter substanţial, referitoare la cuantumul şi modalitatea de acordare a măsurilor compensatorii instituite. Prin urmare, având în vedere existenţa unor proceduri diferite de restituire, în cadrul cărora pot fi incidente atât dispoziţii cu caracter procedural, cât şi dispoziţii cu caracter substanţial, cuprinse în Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea constată că analiza constituţionalităţii prevederilor art. 4 teza a două cuprinsă în acest act normativ nu poate fi disociată de indicarea expresă a prevederilor legale cuprinse în acest act normativ, incidente în soluţionarea litigiului aflat pe rolul instanţei de judecată, în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 177 din 1 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 23 iunie 2014).

22. Pe de altă parte, Curtea observă că identificarea prevederilor aplicabile în cauză constituie atributul instanţei de judecată în procesul de interpretare şi aplicare a legii, instanţa de contencios constituţional neputându-se substitui acesteia.

23. De asemenea, Curtea Constituţională nu se poate substitui autorului excepţiei în formularea unor critici de neconstituţionalitate care să cuprindă indicarea prevederilor legale cuprinse în acest act normativ, incidente în soluţionarea litigiului aflat pe rolul instanţei de judecată. Aceasta ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă în condiţiile art. 10 alin. (2) şi art. 29 aţin. (4) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora “Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate”, iar “Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa În faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi.”

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a două din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ana Oprea în Dosarul nr. 13.710/211/2012 ai Tribunalului Cluj - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 13 noiembrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 673

din 13 noiembrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 34 alin. (1) şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-şef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, 34 şi 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Florin Zega şi Adriana Anca Marina Lazăr în Dosarul nr. 9.173/2/2011* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 422D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de Citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent-şef referă asupra faptului că părţile Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţionala pentru Compensarea Imobilelor au depus câte un punct de vedere prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 şi ca neîntemeiată a celorlalte critici de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile vizate reglementează un mecanism eficient de realizare a dreptului la restituire, în conformitate cu art. 15 alin. (2) şi art. 44 din Constituţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Decizia nr. 163 din 13 ianuarie 2014, pronunţata în Dosarul nr. 9.173/2/2011*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4, 34 şi 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a Imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Florin Zega şi Adriana Anca Marina Lazăr într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe prin care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor [devenită, după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor] a fost obligată la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate contravin principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile deoarece aduc atingere unor drepturi deja câştigate sau unor situaţii juridice constituite, în măsura în care, la data intrării în vigoare a legii noi, exista o hotărâre definitivă asupra existenţei dreptului la despăgubire. În acest sens, se arată că litigiile aflate pe rolul instanţei de judecată, soluţionate printr-o hotărâre definitivă, au avut în vedere legea în vigoare la data pronunţării hotărârii judecătoreşti, iar faptul că ulterior a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013, care reglementează termene şi condiţii de soluţionare a cererilor de despăgubire diferite decât cele existente la momentul pronunţării, este de natură a rupe echilibrul procesual, nesocotind dreptul la un proces echitabil.

7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

9. Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 4 raportate la art. 34 din Legea nr. 165/2013 sunt neconstituţionale. În acest sens, arată că prevederile legale criticate, în temeiul cărora Legea nr. 165/2013 se aplică şi proceselor aflate pe rolul instanţelor având ca obiect restituirea imobilelor preluate abuziv, sunt retroactive, întrucât cele mai multe acţiuni formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-2 decembrie 1989 au fost respinse ca prematur introduse. În aceste condiţii, s-a acţionat, de fapt, asupra fazei iniţiale de constituire a situaţiei juridice, modificând în mod esenţial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum. Invocă în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 830 din 8 iulie 2008. În sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, o imixtiune a puterii legislative care ar pune autoritatea judecătorească în imposibilitatea de a funcţiona, chiar dacă numai cu referire la o anumită categorie de cauze şi pentru o anumită perioadă de timp, ar avea drept consecinţă ruperea echilibrului constituţional dintre aceste autorităţi. Reluarea procedurilor cu caracter administrativ contravine şi principiului soluţionării cauzei într-un termen optim şi previzibil, prevăzut de art. 6 din Codul de procedură civilă, text care reprezintă o consacrare a art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţi lor fundamentale. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 raportat la art. 35 din Legea nr. 165/2013, se apreciază că aceasta nu poate fi reţinută, întrucât aceste prevederi legale devin incidente după parcurgerea fazei administrative reglementate de art. 33 şi art. 34 din Legea nr. 165/2013 şi nu aduc atingere principiilor constituţionale invocate.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit actului de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 4, 34 şi 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare. Analizând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în realitate, obiect al acesteia îl reprezintă prevederile art. 4 teza a două raportate la art. 34 alin. (1) şi art. 35 din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora:

- Art. 4 teza a doua: “Dispoziţiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, (...) ta data intrării în vigoare a prezentei legi.”;

- Art. 34 alin. (1): J1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni. 1

- Art. 35: “(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.

(3) în cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi.

(4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.

(5) Cererile sau acţiunile în justiţie formulate în temeiul alin. (1) şi (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru.”

13. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi şi al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate art. 1 - Protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 4 teza a două din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii. Având în vedere că autorii excepţiei formulează critici de neconstituţionalitate care vizează dispoziţiile art. 4 teza a două raportate la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 în interpretarea ce a fost exclusă, prin decizia menţionată, cadrului constituţional, precum şi faptul că aceasta a fost pronunţată la un moment ulterior sesizării instanţei constituţionale în prezenta cauză, Curtea, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, constată că excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii a devenit inadmisibilă. Curtea mai reţine că, în aceste condiţii, decizia de constatare a neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, după caz, în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie (a se vedea, în acest sens, mutatis mutandis, şi Decizia nr. 339 din 17 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 17 iulie 2014).

15. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a două raportate la art. 35 din Legea nr. 165/2013, Curtea reţine că acestea nu sunt incidente în cadrul soluţionării cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată. Astfel, dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013 se referă la căile de atac împotriva deciziilor emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 sau împotriva refuzului de a emite decizia în termenul prevăzut la art. 33 şi 34. Având în vedere că textul de lege criticat vizează o cale de atac ce poate fi introdusă abia după emiterea deciziei sau după împlinirea termenelor prevăzute de cele două articole menţionate, rezultă că art. 35 din Legea nr. 165/2013 nu este incident în cauză, neavând legătură cu soluţionarea acesteia, în sensul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Prin urmare, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a două raportate la art. 35 din Legea nr. 165/2013 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Florin Zega şi Adriana Anca Marina Lazăr în Dosarul nr. 9.173/2/2011* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 13 noiembrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Benke Károly

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr.  674

din 13 noiembrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 24 alin. (2) şi art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-şef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, art. 24 alin. (2) şi art. 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ioan Bud în Dosarul nr. 10.759/2/2011* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 441 D/2014.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Alberto Văduva, din cadrul Baroului Bucureşti, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent-şef referă asupra faptului că părţile Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor au depus câte un punct de vedere prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată. Se mai arată că, în cauză, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată printr-o hotărâre judecătorească la transmiterea dosarului de despăgubiri unui evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare şi la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, hotărâre împotriva căreia comisia menţionată a formulat recurs, iar prin aplicarea art. 34 din Legea nr. 165/2013 în acest cadru procesual se ajunge, practic, la paralizarea efectelor unei hotărâri judecătoreşti. De asemenea, se mai susţine că art. 4 din lege, în integralitatea sa, încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, întrucât paralizează dreptul la despăgubire, drept prevăzut de reglementările legale existente la data formulării acţiunii.

5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 269 din 7 mai 2014. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 4 teza a două raportate la art. 24 alin. (2) din aceeaşi lege, se apreciază că acestea sunt constituţionale,

reglementând un mecanism de restituire care răspunde cerinţelor stabilite prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin încheierea din 3 februarie 2014, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 3 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 10.759/2/2011*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor ari 4, art. 24 alin. (2) şi art. 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ioan Bud într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe prin care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor [devenită, după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor] a fost obligată la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale criticate încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile, deoarece afectează valoarea dreptului stabilit în mod definitiv şi irevocabil de o instanţă, prin extinderea spaţiului temporal în care vor fi luate măsurile reparatorii, fiind refuzată emiterea deciziei de despăgubire într-un termen rezonabil. În acest mod, norma juridică criticată are un caracter imprevizibil, care afectează siguranţa raporturilor juridice. Se mai susţine că, prin extinderea prevederilor Legii nr. 165/2013 şi asupra drepturilor obţinute ca urmare a unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 reprezintă o veritabilă tulburare a folosinţei proprietăţii, în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens invocă hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 23 septembrie 1982, 7 iulie 1989 şi 9 octombrie 2003, pronunţate în cauzele Sporrong şi Lonnroth împotriva Suediei, Tre Traktörer Aktiebolag împotriva Suediei şi, respectiv, Slivenko împotriva Letoniei. Se mai arată că prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată, deoarece instituie un tratament discriminatoriu pentru titularii dreptului de proprietate, aceştia fiind deposedaţi de o parte a bunului dobândit, pe baza modului de dobândire a proprietăţii, dobândire care este anterioară intrării în vigoare a textului de lege criticat

8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată Că prevederile legale criticate dispun numai pentru viitor şi numai cu privire la cauze aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti în legătură cu care nu s-a pronunţat o hotărâre irevocabilă. Se mai apreciază că Legea nr. 165/2013 nu refuză plata despăgubirilor, nefiind afectat dreptul de proprietate în substanţa sa, ci reglementează o nouă procedură de plată a acestora, fiind instituită doar o limitare a exerciţiului dreptului de proprietate, limitare justificată în contextul economic actual.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

10. Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 4 raportate la art. 24 alin. (2) sunt constituţionale. În acest sens, arată că aceste prevederi legale dispun pentru viitor şi se aplică, de la data intrării în vigoare, unor situaţii juridice în curs, aspect ce nu are caracter retroactiv. Se apreciază că nu este încălcat nici dreptul de proprietate privată, în condiţiile în care măsura legislativă criticată păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul urmărit - despăgubirea integrală doar a titularilor originari ai măsurilor reparatorii sau a moştenitorilor acestora - şi mijloacele folosite, cesionarul urmând a obţine atât preţul plătit fostului proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia, cât şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului. Invocă în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 200 din 3 aprilie 2014. În ceea ce priveşte critica de constituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 raportat la art. 34 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, apreciază că aceasta este întemeiată. În acest sens, arată că, prin aplicarea art. 4 raportat la art. 34 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă o situaţie similară celei constatate ca fiind neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 88 din 27 februarie 2014, în măsura în care termenele instituite de noua lege, în care vor fi soluţionate dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, reprezintă un “impediment în desfăşurarea procesului aflat în curs pe rolul instanţei de judecată.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile apărătorului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 4, art. 24 alin. (2) şi art. 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare. Analizând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în realitate, obiect al acesteia îl reprezintă prevederile art. 4 teza a două raportate la art. 24 alin. (2) şi art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora:

- Art. 4 teza a doua: “Dispoziţiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, (...) la data^ intrării în vigoare a prezentei legi.”;

- Art. 24 alin. (2): (2) în dosarele în care se acordă măsuri compensatorii altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moştenitorii legali ori testamentari ai acestuia, se acordă un număr de puncte egal cu suma dintre preţul plătit fostului proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului stabilită conform art. 21 alin. (6).”;

- Art. 34 alin. (1): “(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.”

14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 44 - Dreptul de proprietate privată şi art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi şi al unor libertăţi. De asemenea, este invocat şi art. 1 - Proiecţia proprietăţii din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. A teza a două din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1)din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii. Având în vedere că autorii excepţiei formulează critici de neconstituţionalitate care vizează dispoziţiile art. 4 teza a două raportate la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 în interpretarea ce a fost exclusă, prin decizia menţionată, cadrului constituţional, precum şi faptul că aceasta a fost pronunţată la un moment ulterior sesizării instanţei constituţionale în prezenta cauză, Curtea, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, constată că excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii a devenit inadmisibilă. Curtea mai reţine că, în aceste condiţii, decizia de constatare a neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, după caz, în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie (a se vedea, în acest sens, mutatis mutandis, şi Decizia nr. 339 din 17 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al Romanţei, Partea I, nr. 533 din 17 iulie 2014).

16. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a două raportate la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea reţine că aceste prevederi legale au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la dispoziţiile art. 44 din Constituţie şi cu o motivare similară celei invocate în prezenta cauză, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 200 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 19 iunie 2014. Prin această decizie, Curtea, având în vedere obiectul de reglementare al Legii nr. 165/2013, şi anume măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum şi domeniul special de reglementare, constând în acordarea de măsuri reparatorii în considerarea abuzurilor săvârşite în perioada comunistă în materia preluărilor de către stata imobilelor aflate în proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice, a statuat că opţiunea legiuitorului de a exclude de la măsura reparatorie a restituirii în natură, precum şi de la cea a compensării integrale prin puncte a persoanelor în patrimoniul cărora a fost transmis, prin intermediul unor contracte cu titlu oneros, dreptul de a obţine măsurile reparatorii apare ca fiind justificată în mod obiectiv şi rezonabil, dat fiind faptul că asupra acestora din urmă nu s-au răsfrânt direct sau indirect măsurile de preluare abuzivă. Cu alte cuvinte, dat fiind caracterul abuziv al preluării bunurilor imobile de către stat, aspect ce s-a răsfrânt asupra persoanei, legislaţia cu caracter reparator a vizat exclusiv titularul dreptului sau moştenitorii acestuia. Pe de altă parte, având în vedere că, în ipoteza supusă controlului de constituţionalitate, legiuitorul a acordat cesionarilor dreptului la despăgubire un număr de puncte egal cu suma dintre preţul plătit pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului, Curtea a reţinut că măsura legislativă criticată păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul urmărit - despăgubirea integrală doar a titularilor originari ai măsurilor reparatorii sau a moştenitorilor acestora - şi mijloacele folosite, cesionarul urmând a obţine atât preţul plătit fostului proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia, cât şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului.

17. Prin urmare, împrejurarea că legiuitorul român a stabilit că singura măsură reparatorie care se poate acorda altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moştenitorii legali ori testamentari ai acestuia, este compensarea prin puncte, precum şi faptul că a plafonat despăgubirile acordate în situaţia în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietăţii, nu echivalează cu o expropriere, această reglementare încadrându-se în sfera măsurilor cu caracter general sugerate chiar de Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fi adoptate de statul român. Mai mult, în acest caz, legiuitorul a acordat cesionarilor dreptului la despăgubire un număr de puncte egal cu suma dintre preţul plătit pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului.

18. Cele statuate în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, având în vedere că nu au fost invocate elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ioan Bud în Dosarul nr. 10.759/2/2011* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti şi constată că dispoziţiile art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 13 noiembrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Benke Károly

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 693

din 27 noiembrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (4) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European

 

Petre Lăzăroiu - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Popescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

1. Pe roi se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (4) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, excepţie ridicată de Ioan Măriuţă în Dosarul nr. 2.525/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului nr. 420D/2014 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal răspunde, pentru partea Mircea Diaconu, avocatul Angela Mare, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului părţii Mircea Diaconu, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece normele de procedură în materie electorală presupun stabilirea unor termene scurte, aşa cum este cel prevăzut de normele de lege criticate, astfel încât procedura electorală să se desfăşoare cu celeritate. În acest sens, depune note scrise.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că termenul stabilit prin prevederile de lege criticate pentru formularea căii de atac este instituit în considerarea caracterului urgent, specific procedurii în materie electorală.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Decizia civilă nr. 140Adin 12 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 2.525/2/2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (4) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European.

6. Excepţia a fost ridicată de Ioan Măriuţă cu prilejul soluţionării apelului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 33/AE din 10 aprilie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă într-o cauza privind înregistrarea unei candidaturi pentru Parlamentul European.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că termenul de 24 de ore stabilit pentru exercitarea apelului este un termen scurt, care nu permite cunoaşterea cuprinsului hotărârii şi formularea, în raport de aceasta, a motivelor de apel.

8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care reţine că, potrivit intenţiei legiuitorului expres manifestate, prin instituirea unor termene scurte, întreaga procedură electorală este una supusă celerităţii, astfel încât, pentru încadrarea în calendarul alegerilor, inclusiv procedura contestaţiilor trebuie să se circumscrie principiului evocat. Instituirea unui termen de doar 24 ore este în măsură să asigure părţii apelante dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil, de vreme ce aceasta poate să îşi completeze motivele de apel, ulterior primirii hotărârii contestate, singura cerinţă instituită de textul de lege criticat fiind aceea a declarării căii de atac în interiorul termenului solicitat, nu şi a motivării în acelaşi interval. Din această perspectivă şi având în vedere că şi partea adversă procesual trebuie să se supună aceloraşi exigenţe legale, instanţa judecătorească apreciază că dreptul fundamental la apărare, regăsit şi în cadrul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nu este încălcat.

9. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 20 alin. (4) din Legea nr. 33/2007 sunt constituţionale, sens în care arată că acestea sunt norme cu caracter special şi reglementează procedura de contestare în justiţie a hotărârilor privind admiterea sau respingerea candidaturilor pentru Parlamentul European. Întregul proces electoral este caracterizat prin celeritate şi tocmai aceasta este şi raţiunea pentru care dispoziţiile legale criticate stabilesc termene scurte, imperative, pentru depunerea la instanţă a apelului şi pentru soluţionarea acestuia, hotărârile judecătoreşti pronunţate de Curtea de apel (ca instanţă de apel) fiind definitive. Accesul liber la justiţie este asigurat prin posibilitatea părţilor de a se adresa instanţei judecătoreşti şi de a declara apel împotriva hotărârii instanţei de fond. În ceea ce priveşte dreptul la apărare, apreciază că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere dreptului la apărare, în sensul consfinţit de art. 24 din Legea fundamentală. Astfel, nimic nu opreşte persoana interesată să îşi angajeze un avocat pe tot cursul procesului ce vizează aspecte referitoare la admiterea sau respingerea candidaturii pentru Parlamentul European.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, note scrise depuse la dosar de partea Mircea Diaconu, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 20 alin. (4) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din data de 31 august 2012, având următorul cuprins: “Împotriva hotărârii se poate face apel, în termen de 24 de ore de la pronunţare, la Curtea de Apel Bucureşti. Apelul se soluţionează în termen de două zile de la înregistrare. Hotărârea este definitivă.

14. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 24 din Constituţie privind dreptul la apărare şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate instituie reguli procedurale privind exercitarea căii de atac a apelului împotriva hotărârii prin care Tribunalul Bucureşti a soluţionat contestaţia privind admiterea sau respingerea candidaturilor la alegerile pentru Parlamentul European. Astfel, termenul de exercitare a apelului este de 24 de ore de la pronunţarea hotărârii Tribunalului Bucureşti, iar soluţionarea acestuia revine Curţii de Apel Bucureşti, în termen de două zile de la înregistrare, hotărârea fiind definitivă.

16. Curtea Constituţională a statuat în mod constant, în jurisprudenţa sa (spre exemplu, Decizia nr. 102 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 12 aprilie 2013) că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a

condiţiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual - nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.

17. Aşa fiind, Curtea constată că procedura instituită prin textul de lege criticat are în vedere soluţionarea procesului cu celeritate, întrucât, în absenţa acesteia, aplicarea regulilor de drept comun ar fi de natură să împiedice desfăşurarea procedurilor electorale aflate în curs şi ar genera o stare de incertitudine în ceea ce priveşte raporturile juridice în materia alegerilor pentru Parlamentul European, afectând procesul electoral.

18. Întregul proces de alegere a membrilor din România în Parlamentul European este caracterizat prin celeritate şi tocmai aceasta este şi raţiunea pentru care prevederile legale criticate stabilesc termenul scurt, imperativ, pentru depunerea la instanţă a apelului împotriva hotărârii prin care Tribunalul Bucureşti a soluţionat contestaţia privind admiterea sau respingerea candidaturilor la alegerile pentru Parlamentul European şi pentru soluţionarea acestuia, hotărârea judecătorească fiind definitivă, în acest sens, Curtea observă că, potrivit art. 69 alin. (1) din Legea nr. 33/2007, “Judecarea de către instanţe a întâmpinărilor, a contestaţiilor sau a oricăror altor cereri privind procesul electoral se face potrivit regulilor stabilite de lege pentru ordonanţa preşedinţială, cu participarea obligatorie a procurorului”.

19. În acelaşi timp, art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia “Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”, precum şi art. 129 din Legea fundamentală, care prevede că, “Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac. În condiţiile legii”, atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv a condiţiilor de exercitare a căilor de atac.

20. În aceste condiţii, de vreme ce instituirea termenului de 24 ore vizează declararea căii de atac în interiorul acestuia, nu şi motivarea în acelaşi interval, partea interesată având posibilitatea să îşi completeze motivele de apel ulterior primirii hotărârii contestate, Curtea constată că nu se încalcă dreptul la apărare şi nici dreptul la un proces echitabil.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioan Măriuţă în Dosarul nr. 2.525/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi constată că prevederile art. 20 alin. (4) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 27 noiembrie 2014.

PREŞEDINTE,

PETRE LĂZĂROIU

Magistrat-asistent,

Simina Popescu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Amendamentului nr. 5 convenit între Guvernul României şi Banca Europeană de Investiţii, prin scrisoarea semnată la Luxemburg la 26 noiembrie 2014 şi la Bucureşti la 2 decembrie 2014, la Contractul de finanţare dintre România şi Banca Europeană de Investiţii destinat finanţării proiectului privind reabilitarea sectorului sanitar, semnat la Bucureşti la 28 februarie 2005

În temeiul ari 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 5 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 442/2005 pentru aprobarea Contractului de finanţare dintre România şi Banca Europeană de Investiţii destinat finanţării proiectului privind reabilitarea sectorului sanitar, semnat la Bucureşti la 28 februarie 2005, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă Amendamentul nr. 5 convenit între Guvernul României, prin Ministerul Finanţelor Publice, şi Banca Europeană de Investiţii, prin scrisoarea*) semnată la Luxemburg la 26 noiembrie 2014 şi la Bucureşti la 2 decembrie 2014, la Contractul de finanţare dintre România şi Banca Europeană de Investiţii destinat finanţării proiectului privind reabilitarea sectorului sanitar, semnat la Bucureşti la 28 februarie 2005, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 442/2005, cu modificările şi completările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul finanţelor publice,

Darius-Bogdan Vâlcov

Ministrul sănătăţii,

Nicolae Bănicidiu

Ministrul afacerilor externe,

Bogdan Lucian Aurescu

 

Bucureşti, 21 ianuarie 2015.

Nr. 33.


*) Traducere.

 

Ministerul Finanţelor Publice

Str. Apolodor nr. 17, sectorul 5, RO-70060

Bucureşti, România

În atenţia domnului Attila György, secretar de stat

 

Luxemburg, 26 noiembrie 2014

 

JUOPS/SEE/AIA

Banca Europeană de Investiţii

 

Ref.: România - Proiectul privind reabilitarea sectorului sanitar (FI nr. 22.943) Contract de finanţare între România şi Banca Europeană de Investiţii, din data de 28 februarie 2005, cu amendamentele ulterioare

(“Contractul de finanţare”)

Amendamentul nr. 5 Ea Contractul de finanţare

 

Stimaţi domni,

Ne referim la Contractul de finanţare menţionat mai sus.

1. Interpretare

Dacă nu sunt definiţi altfel, termenii scrişi cu majusculă utilizaţi în această scrisoare au înţelesul atribuit acestora în Contractul de finanţare. Referirile la articole sunt referiri la articole în Contractul de finanţare, în această scrisoare: “Data efectivă” înseamnă data la care Banca confirmă împrumutatului, în scris (pentru evitarea oricărei neînţelegeri, prin poşta electronică), că a primit două (2) exemplare originale ale acestei scrisori, contrasemnate în mod corespunzător, în numele împrumutatului, împreună cu o copie a împuternicirii corespunzătoare a semnatarilor, dacă aceasta nu a fost transmisă anterior.

2. Amendamente la Contractul de finanţare

Ca urmare a scrisorii dumneavoastră din 21 octombrie 2014, avem plăcerea să confirmăm că, începând cu Data Efectivă, Contractul de finanţare este amendat astfel cum este prevăzut mai jos.

Punctul (6) din preambul

Punctul (6) din preambul se modifică şi va avea următorul cuprins: “(6) împrumutatul a declarat că intenţionează să finanţeze proiectul, după cum urmează:

 

 

milioane EUR

Fonduri proprii ale împrumutatului

40,44

Creditul de la Bancă

66,4

Împrumutul de la Banca Mondială

64,49

Total

171,33”

 

Modificări în cadrul anexei A1 - Descrierea tehnică

Paragraful intitulat “Implementarea Proiectului” din Descrierea tehnică prevăzută în anexa A1 a Contractului de finanţare se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Începerea Proiectului: începutul anului 2005 Finalizarea Proiectului: 31 decembrie 2015”

3. Continuarea obligaţiilor

Împrumutatul confirmă şi acceptă că, în afara celor prevăzute şi agreate prin prezentul, această scrisoare nu constituie o renunţare din partea Băncii sau un amendament al celorlalţi termeni sau condiţii ale Contractului de finanţare. Banca îşi rezervă oricare dintre şi toate drepturile contractuale şi juridice pe care le are în cadrul acestui contract de finanţare şi potrivit legislaţiei aplicabile.

4. Legislaţia şi jurisdicţia aplicabile

Prezenta scrisoare va fi guvernată de legea Marelui Ducat al Luxemburgului, iar părţile la aceasta se supun Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Dacă sunteţi de acord cu cele de mai sus, vă rugăm să returnaţi Băncii, în atenţia doamnei Angela Iacomucci (tel. +352 4379 83445, e-mail a.iacomucci@eib.org), două (2) exemplare originale ale prezentei scrisori, cu iniţiale pe fiecare pagină, datate şi semnate în numele şi din partea României, reprezentată de Ministerul Finanţelor Publice, împreună cu o copie a împuternicirii corespunzătoare a semnatarilor, dacă aceasta nu a fost transmisă anterior, până cel mai târziu la 31 decembrie 2014. După această dată, Banca îşi rezervă dreptul, în funcţie de propria sa decizie, de a confirma, prin notificarea împrumutatului, dacă acceptarea prezentei scrisori de către împrumutat este considerată a fi dată în mod valabil de către împrumutat.

 

Cu stimă,

 

BANCA EUROPEANA DE INVESTIŢII

Massimo Novo

Gennaro Ramazio

 

Agreat şi acceptat pentru şi în numele

României, reprezentată de Ministerul Finanţelor Publice

Attila György,

secretar de stat

 

Data: 2 decembrie 2014

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Normelor metodologice privind modalitatea de utilizare şi completare a dosarului electronic de sănătate al pacientului

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 29 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă Normele metodologice privind modalitatea de utilizare şi completare a dosarului electronic de sănătate al pacientului prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul sănătăţii,

Nicolae Bănicioiu

p. Ministrul pentru societatea informaţională,

Bebe-Viorel Ionică,

secretar de stat

Ministrul transporturilor,

Ioan Rus

Ministrul apărării naţionale,

Mircea Duţa

Directorul Serviciului de Protecţie şi Pază,

Lucian-Silvan Pahonţu

p. Directorul Serviciului de Informaţii Externe,

general Silviu Predoiu

Directorul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale,

Marcel Opriş

Directorul Serviciului Român de Informaţii,

George Cristian Maior

Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate,

Vasile Ciurchea

Ministrul afacerilor externe,

Bogdan Lucian Aurescu

 

Bucureşti, 21 ianuarie 2015.

Nr. 34.

 

ANEXĂ

 

NORME METODOLOGICE

privind modalitatea de utilizare şl completare a dosarului electronic de sănătate al pacientului

 

Art. 1. - (1) Dosarul electronic de sănătate, denumit în continuare DES, este o componentă a sistemului informaţional sanitar şi reprezintă înregistrări electronice consolidate la nivel naţional, cuprinzând date şi informaţii medicale relevante pentru medici şi pacienţi.

(2) Dosarul electronic de sănătate conţine date şi informaţii clinice, biologice, diagnostice şi terapeutice, personalizate, acumulate pe tot parcursul vieţii pacienţilor, aceştia fiind şi proprietarii de drept ale acestor informaţi i/date.

Art. 2. - Utilizarea dosarului electronic de sănătate are drept scop principal creşterea calităţii şi eficienţei actului medical prin accesul la date şi informaţii medicale relevante, furnizarea de date şi informaţii statistice necesare politicilor de sănătate, precum şi transformarea pacientului într-un factor activ al protejării şi promovării propriei sănătăţi prin implicarea acestuia în completarea informaţiilor privind antecedentele personale, stil de viaţă şi prin consultarea directă a datelor medicale proprii din dosarul său de sănătate.

Art. 3. - (1) Sistemul DES este parte integrantă a platformei informatice din asigurările de sănătate, care se utilizează în mod obligatoriu la nivelul furnizorilor de servicii medicale, autorizaţi în conformitate cu prevederile legale, prin medicii care îşi desfăşoară activitatea într-o formă legală la aceşti furnizori, pentru toate serviciile medicale acordate pacienţilor aferente întregii activităţi medicale.

(2) Prin furnizori de servicii medicale se înţelege persoanele fizice sau juridice autorizate de Ministerul Sănătăţii pentru a furniza servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale, în conformitate cu prevederile legale.

Art. 4. - (1) Sistemul DES poate face obiectul unor acorduri internaţionale în baza liberei circulaţii a persoanelor pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, al unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene şi a asistenţei medicale transfrontaliere, cu respectarea principiului liberei circulaţii a datelor cu caracter personal în spaţiul Uniunii Europene.

(2) Sistemul DES poate face obiectul interoperabilităţii cu registrele naţionale de sănătate.

Art. 5. - Sistemul DES este un serviciu public furnizat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, denumită în continuare CNAS, pentru toţi pacienţii care au obligaţia, potrivit prevederilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, să se asigure în sistemul de asigurări sociale de sănătate, şi pentru toţi furnizorii de servicii medicale - pentru toate tipurile de asistenţă medicală, aflaţi sau nu într-o relaţie contractuală cu o casă de asigurări de sănătate.

Art. 6. - (1) Datele şi informaţiile din DES sunt structurate în:

a) modulul Sumar de urgenţă - accesibil tuturor medicilor numai în vederea realizării actului medical, fără a fi necesar acordul pacientului;

b) modulul Istoric medical, modulul Antecedente declarate de pacient, modulul Documente medicale şi modulul Date personale - accesibile medicilor numai cu acordul pacienţilor.

(2) Accesul medicilor la datele şi informaţiile definite la alin. (1) lit. a) se realizează în baza unui certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat, certificat înregistrat la casa de asigurări de sănătate în raza administrativ-teritorială în care aceştia îşi desfăşoară activitatea.

(3) Accesul medicilor la datele şi informaţiile definite la alin. (1) lit. b) se realizează în baza certificatului calificat prevăzut la alin. (2), numai cu acordul pacientului.

(4) Acordul pacientului pentru ca medicul să poată vizualiza informaţiile definite la alin. (1) lit. b) se exprimă astfel:

a) înainte de prezentarea la medic - prin configurarea drepturilor de acces la propriul dosar electronic de sănătate sau la dosarele electronice de sănătate ale persoanelor pe care le reprezintă legal, direct în sistemul informatic DES la adresa www.des-cnas.ro

sau

b) la prezentarea la medic - prin utilizarea, în prezenţa medicului, fie a matricei de securitate, fie a cârdului naţional de asigurări de sănătate şi a codului PIN asociat acestuia, după caz.

(5) Datele, informaţiile şi procedurile operaţionale necesare utilizării şi funcţionării DES se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS, cu avizul ministerelor şi instituţiilor din sistemul naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri a Guvernului.

Art. 7. - (1) Accesul pacienţilor la datele şi informaţiile din DES se realizează prin intermediul:

a) matricei de securitate şi a parolei de acces;

b) cârdului naţional de asigurări sociale de sănătate şi a codului PIN asociat, precum şi prin intermediul parolei de acces.

(2) Matricea de securitate se eliberează la solicitarea pacienţilor de către medici în baza actului de identitate al acestora.

(3) Parola de acces este personalizată de fiecare pacient, este strict confidenţială, fiind un element de securitate cunoscut numai de pacient, şi se utilizează în cadrul DES atât pentru cârdul naţional de asigurări de sănătate, cât şi pentru matricea de securitate.

Art. 8. - Utilizarea datelor şi informaţiilor depersonalizate cuprinse în sistemul DES este permisă CNAS şi Ministerului Sănătăţii în vederea realizării de analize şi evaluări statistice proprii, cu respectarea garanţiilor privind prelucrarea datelor cu caracter personal prevăzute de normele care reglementează activitatea statistică potrivit prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 9. - (1) Pentru a utiliza sistemul DES, furnizorii de servicii medicale vor folosi o aplicaţie informatică compatibilă şi certificată faţă de acest sistem sau pot accesa direct sistemul DES la adresa www.des-cnas.ro

(2) Prin utilizarea sistemului DES se înţelege consultarea informaţiilor şi datelor existente în DES, precum şi transmiterea către sistem de informaţii şi date medicale.

(3) Transmiterea datelor şi informaţiilor medicale către sistemul DES este obligatorie pentru toţi furnizorii de servicii medicale prevăzuţi la art. 3 alin. (2).

Art. 10. - (1) Neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 6 alin. (3), utilizarea, extragerea şi prelucrarea datelor şi informaţiilor din DES, în alt scop decât cel prevăzut în prezenta hotărâre a Guvernului, precum şi orice altă încălcare a reglementărilor legale privind protecţia datelor cu caracter personal se sancţionează potrivit prevederilor Legii nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Neutilizarea DES de către furnizorii de servicii medicale aflaţi în relaţii contractuale cu casele de asigurări de sănătate, reprezentând necompletarea şi/sau neînregistrarea datelor şi informaţiilor în sistemul DES, se sancţionează corespunzător prevederilor actelor normative în vigoare care reglementează materia asigurărilor sociale de sănătate în ceea ce priveşte relaţia contractuală dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări de sănătate. Pentru furnizorii de servicii medicale care nu se află într-o relaţie contractuală cu o casă de asigurări de sănătate, neîndeplinirea acestei obligaţii se sancţionează de către Ministerul Sănătăţii în condiţiile legii.

Art. 11. - (1) în activităţile de utilizare a DES al pacienţilor, medicii vor aplica principiile şi normele metodologice de deontologie medicală şi etică medicală stabilite de codul de deontologie medicală potrivit prevederilor legale în vigoare, inclusiv regulile de prelucrare a datelor cu caracter personal.

(2) Utilizarea şi prelucrarea datelor din DES se realizează cu respectarea drepturilor persoanelor cărora li se prelucrează datele potrivit prevederilor Legii nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare. Informaţiile privind dreptul de acces, de intervenţie asupra datelor şi de opoziţie, precum şi condiţiile în care pot fi exercitate sunt disponibile în portalul www.des-cnas.ro

(3) Pacienţii au responsabilitatea păstrării şi utilizării în condiţii de siguranţă a elementelor de securitate pentru accesul la DES, respectiv parola de acces, cârdul naţional de asigurări sociale de sănătate, a codului PIN asociat acestuia şi matricea de securitate.

(4) Medicii au responsabilitatea păstrării şi utilizării în condiţii de siguranţă a elementelor de securitate, respectiv certificatul calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat şi codul PIN asociat acestui certificat.

Art. 12. - După decesul pacientului, dosarul electronic de sănătate al acestuia se arhivează în sistemul DES şi datele conţinute se pot utiliza în formă depersonalizată, cu excepţia cazurilor în care există dispoziţii legale contrare. După expirarea perioadei de arhivare, datele conţinute în dosarul electronic de sănătate al persoanei, din sistemul DES, se şterg sau se distrug, după caz.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1.179/2014 privind instituirea unei scheme de ajutor de stat în sectorul creşterii animalelor, precum şi pentru stabilirea unor măsuri de aplicare a acesteia

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Hotărârea Guvernului nr. 1.179/2014 privind instituirea unei scheme de ajutor de stat în sectorul creşterii animalelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 967 din 30 decembrie 2014, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 2, partea introductivă a literei d) va avea următorul cuprins:

„d) registru genealogic - conform pct. 48 al art. 2 din Regulamentul (UE) nr. 702/2014 al Comisiei, precum şi legislaţiei naţionale în vigoare, înseamnă orice inventar, registru, fişier sau suport de stocare a datelor:”.

2. La articolul 19, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

“(2) Suma alocată pentru plata ajutoarelor de stat în anul 2015 este de maximum 146.850 mii lei, din care 44.500 mii lei pentru speciile taurine, bubaline, porcine şi ecvine, respectiv 102.350 mii lei pentru speciile ovine şi caprine, şi se asigură de la bugetul de stat, în limita prevederilor bugetare aprobate Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pe anul 2015.”

Art. II, - Pentru acordarea ajutorului de stat prevăzut la art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.179/2014 privind instituirea unei scheme de ajutor de stat în sectorul creşterii animalelor, cererile iniţiale anuale de solicitare a ajutoarelor de stat prevăzute la art. 8 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.179/2014, pentru anul 2015, se pot depune şi în perioada 26 ianuarie-6 februarie 2015.

Art. III. - Pentru anul 2015, cererile iniţiale anuale de solicitare a ajutoarelor de stat, depuse potrivit prevederilor art. 8 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.179/2014 şi ale art. II din prezenta hotărâre, sunt considerate valabil înregistrate:

a) la data primirii confirmării numărului de identificare al ajutorului de la Comisia Europeană, potrivit prevederilor art. 9 alin, (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 702/2014 al Comisiei din 25 iunie 2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare în sectoarele agricol şi forestier şi în zonele rurale ca fiind compatibile cu piaţa internă, în aplicarea articolelor 107 şi 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, pentru cele depuse înainte de data primirii confirmării numărului de identificare mai sus menţionat; respectiv

b) la data depunerii lor, dacă aceasta este ulterioară primirii confirmării numărului de identificare al ajutorului.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Daniel Constantin

Ministrul finanţelor publice,

Darius-Bogdan Vâlcov

Ministrul afacerilor externe,

Bogdan Lucian Aurescu

 

Bucureşti, 21 ianuarie 2015.

Nr. 39.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.