MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 68/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 68         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 27 ianuarie 2015

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

            Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (5), (8) şi (9), precum şi a celor ale art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 22, art. 23, art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

24. - Hotărâre pentru aprobarea Strategiei naţionale în domeniul politicii de tineret pentru perioada 2015- 2020

 

36. - Hotărâre pentru modificarea şi completarea unor anexe la Hotărârea Guvernului nr. 1.347/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Bacău, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Bacău

 

37. - Hotărâre pentru modificarea anexei nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 964/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Mureş, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Mureş

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

            60. - Ordin al ministrului finanţelor publice pentru actualizarea cuantumului indemnizaţiei zilnice de delegare şi detaşare, precum şi a sumei ce reprezintă compensarea cheltuielilor de cazare ale personalului aflat în delegare în situaţia în care acesta nu beneficiază de cazare în structuri de primire turistică, prevăzute în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.860/2006 privind drepturile şi obligaţiile personalului autorităţilor şi instituţiilor publice pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării, în cadrul localităţii, în interesul serviciului

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 686

din 26 noiembrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (5), (8) şi (9), precum şi a celor ale art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 22, art. 23, art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (5) şi (8), art. 22. art. 23. art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Gheorghe Bădeci şi Petra Bădeci în Dosarul nr. 33.881/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 429D/2014.

2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 11 noiembrie 2014, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu, şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având în vedere necesitatea lămuririi suplimentare a unor aspecte, potrivit art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a amânat pronunţarea pentru datele de 19, respectiv 26 noiembrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

3. Prin încheierea din data de 21 februarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 33.881/3/2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (5) şt (8), art.” 22, art. 23, art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Gheorghe Bădeci şi Petra Bădeci cu ocazia soluţionării unei cauze întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că multe dintre decizii/dispoziţii/hotărâri au fost emise de entităţile învestite în executarea unor hotărâri judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat irevocabil asupra calităţii de persoane îndreptăţite şi asupra întinderii dreptului de proprietate a acestora. Dispoziţiile de lege criticate permit Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor cenzurarea tuturor actelor care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, emise de entităţile învestite, fără ca legiuitorul să fi prevăzut vreo distincţie în sensul exceptării de la această verificare a acelor acte (decizii/dispoziţii/hotărâri) la baza emiterii cărora a stat o hotărâre judecătorească. Se ajunge, astfel, ca un organ fără activitate jurisdicţională, ce nu face parte dintre instanţele judecătoreşti enumerate la art. 126 alin. (1) din Constituţie, să cenzureze conţinutul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Această posibilitate conferită de dispoziţiile de lege criticate Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor este neconstituţională, încălcând principiul separaţiei puterilor stipulat de prevederile art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală. De asemenea, prin posibilitatea validării/invalidării acelor acte (decizii/dispoziţii/hotărâri) la baza emiterii cărora a stat o hotărâre judecătorească se încalcă şi prevederile art. 44 din Constituţie, dreptul de proprietate recunoscut printr-o hotărâre judecătorească şi convertit într-un drept de creanţă riscând să fie invalidat de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor. În continuare arată că dispoziţiile criticate creează o situaţie de extracontrol jurisdicţional administrativ, obligatoriu prin prisma legii, ceea ce contravine prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (4) care dispun asupra caracterului facultativ al acestei proceduri.

5. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie arată că Legea nr. 165/2013 şterge toate efectele produse de actul normativ anterior - Legea nr. 247/2005 -, realizând un sistem nou, cu o nouă procedură şi alte metode de evaluare, creând, astfel, o inegalitate între cei ale căror dosare au fost deja soluţionate şi cei ale căror dosare nu au fost soluţionate şi cărora nu li se aplică prevederile legii vechi, ci prevederile legii noi.

6. Referitor la dispoziţiile art. 21 alin. (9) din Legea nr. 165/2013 susţine că acestea încalcă prevederile art. 44 din Legea fundamentală, deoarece legiuitorul nu a prevăzut actualizarea sumei (reprezentate de puncte) acordate în compensare, deşi o valorificare efectivă a acesteia nu poate fi realizată decât, cel mai devreme, la 1 ianuarie 2016 prin achiziţionarea de imobile din Fondul naţional la licitaţia publică naţională sau la 1 ianuarie 2017 prin valorificarea punctelor în numerar, caz în care plata se realizează în termen de 7 ani.

7. Totodată, dispoziţiile art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 sunt neconstituţionale, contravenind prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 21 alin. (1) şi (4).

8. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale în măsura în care contravin prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la asigurarea unui proces echitabil prin prisma previzibilităţii reglementărilor legale aplicabile pentru securitatea circuitului civil şi protecţiei drepturilor subiective individuale.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10. Avocatul Poporului apreciază că intervenţia legiuitorului printr-un act normativ nou asupra modalităţii de acordare a despăgubirilor, de înfiinţare a Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor având printre atribuţii şi validarea/invalidarea în tot sau în parte a deciziilor emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, nu este de natură a avea caracter retroactiv, întrucât în această materie este opţiunea exclusivă a legiuitorului de a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută.

11. Mai mult, după cum se statuează în art. 17 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, noile norme se aplică în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, astfel că aceste dispoziţii nu se răsfrâng asupra evaluărilor deja realizate sau procedurilor finalizate. Astfel, situaţia generată de prevederile legale criticate nu este de natură a aduce atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, doar pentru că legiuitorul a ales să reglementeze în mod diferit modalitatea de calcul a despăgubirilor în vederea emiterii titlului de despăgubire.

12. De asemenea arată că nu se pune în discuţie nici încălcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora .”Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite”.

13. Totodată, apreciază că dispoziţiile cap. III din Legea nr. 165/2013 privind acordarea de măsuri compensatorii aduc atingere art. 20 şi art. 44 din Constituţie, întrucât procedura de acordare a măsurilor reparatorii stabilită prin actul normativ menţionat este nu doar greoaie, ci şi de lungă durată.

14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

16. Deşi autorii excepţiei aduc critici atât dispoziţiilor art. 4, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (5) şi (8), art. 22, ari. 23, art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013, cât şi celor ale art. 21 alin. (9), instanţa de judecată, fără a analiza întrunirea condiţiilor de admisibilitate referitoare la fiecare dintre dispoziţiile vizate, a sesizat Curtea Constituţională doar cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 4, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (5) şi (8), art. 22, art. 23, art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013. Astfel, având în vedere cele reţinute prin Decizia nr. 122 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 27 mai 2014, precum şi motivarea autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că obiectul acesteia îl constituie dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (5), (8) şi (9) din Legea nr. 165/2013, precum şi cele ale art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 22, art. 23, art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut:

- Art. 4: „Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi”;

- Art. 17 alin. (1) lit. a): „(1) în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare Comisia Naţională, care funcţionează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru şi ar,r în principal, următoarele atribuţii:

a) validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii;”;

- Art. 21 alin. (5), (8) şi (9): „(5) Secretariatul Comisiei Naţionale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenţei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar. Secretariatul Comisiei Naţionale poate solicita documente în completare entităţilor învestite de lege, titularilor dosarelor şi oricăror altor instituţii care ar putea deţine documente relevante.[...]

(8) Ulterior verificării şi evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naţionale, Comisia Naţională validează sau invalidează decizia entităţii învestite de lege şir după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).

(9) În cazul validării deciziei entităţii învestite de lege, Comisia Naţională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.”;

- Art. 22: „Prin excepţie de la procedura de evaluare prevăzută de art. 21 alin. (6) şi (7), Secretariatul Comisiei Naţionale analizează dosarele care conţin decizii emise în temeiul art. 6 alin. (4) şi art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi propune Comisiei Naţionale validarea sau invalidarea măsurilor reparatorii la nivelul stabilit prin decizia entităţii învestite de lege.”;

- Art. 23: „(1) Titlurile de valoare nominală emise de Ministerul Finanţelor Publice în temeiul art. 30 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi nevalorificate în cadrul unei oferte de capital disponibil emise în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare, se convertesc prin decizia de compensare a Comisiei Naţionale, după parcurgerea procedurii prevăzute de art. 21 alin. (5).

(2) Comisia Naţională ia în discuţie dosarul transmis de entitatea învestită de lege numai după depunerea cererii de convertire şi a titlurilor de valoare nominală în original de către persoana îndreptăţită.

(3) în situaţia în care Comisia Naţională dispune invalidarea deciziei entităţii învestite de lege în baza căreia s-au emis titluri de valoare nominală, acestea se indisponibilizează la Secretariatul Comisiei Naţionale,”;

- Art. 35 alin. (1) şi (2): „(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.”

17. În opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii legii civile, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea În drepturi, art. 21 alin. (4) referitor la jurisdicţiile speciale administrative, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată şi art. 53 alin. (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în soluţionarea cauzelor privind refuzul entităţilor învestite de lege de a da curs notificării formulate de persoana îndreptăţită, instanţele de fond, în îndeplinirea atribuţiei de a verifica dacă sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de acordare a măsurilor reparatorii, constată că reclamantul are calitate de persoană îndreptăţită în înţelesul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi obligă pârâtul să emită dispoziţie cu propunerea de acordare de despăgubiri, ce vor fi stabilite în condiţiile titlului VII al Legii nr. 247/2005. Astfel, Curtea observă că în practică există situaţii în care deciziile/dispoziţiile entităţilor învestite potrivit legii cu soluţionarea notificării prin care se propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri au fost emise în executarea unor hotărâri judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat irevocabil asupra calităţii de persoane îndreptăţite şi asupra întinderii dreptului de proprietate a acestora.

19. Pe de altă parte, Curtea observă şi că, potrivit art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor are atribuţia de a valida/invalida în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii. Totodată, potrivit art. 21 alin. (8) din Legea nr. 165/2013, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor validează sau invalidează decizia entităţii învestite de lege la propunerea Secretariatului Comisiei Naţionale. Secretariatul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, potrivit art. 21 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenţei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii.

20. În analiza celor de mai sus, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 972 din 21 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2012, şi Decizia nr. 460 din 13 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 decembrie 2013, a statuat, referitor la efectele hotărârilor judecătoreşti, c㠄Înfăptuirea justiţiei, în numele legii, are semnificaţia că actul de justiţie izvorăşte din normele legale, iar forţa lui executorie derivă tot din lege. Altfel spus, hotărârea judecătorească reprezintă un act de aplicare a legii pentru soluţionarea unui conflict de drepturi sau interese, constituind un mijloc eficient de restabilire a ordinii de drept democratice şi de eficientizare a normelor de drept substanţial. Datorită acestui fapt, hotărârea judecătorească - desemnând tocmai rezultatul activităţii judiciare - reprezintă, fără îndoială, cel mai important act al justiţiei. Hotărârea judecătorească, având autoritate de lucru judecat, răspunde nevoii de securitate juridică, părţile având obligaţia să se supună efectelor obligatorii ale actului jurisdicţional, fără posibilitatea de a mai pune în discuţie ceea ce s-a stabilit deja pe calea judecăţii. Prin urmare, hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă se situează în sfera actelor de autoritate publică, fiind învestită cu o eficienţă specifică de către ordinea normativă constituţională. Pe de altă parte, un efect intrinsec al hotărârii judecătoreşti îl constituie forţa executorie a acesteia, care trebuie respectată şi executată atât de către cetăţeni, cât şi de autorităţile publice. Or, a lipsi o hotărâre definitivă şi irevocabilă de caracterul ei executoriu reprezintă o încălcare a ordinii juridice a statului de drept şi o obstrucţionare a bunei funcţionări a justiţiei.”

21. Tocmai de aceea, Curtea apreciază că atribuţia conferită de legiuitor Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor şi Secretariatului acesteia de a verifica dosarele din punctul de vedere al existenţei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii şi în consecinţă de a valida/invalida în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii chiar şi în cazul în care existenţa dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească, iar decizia care conţine propunerea de acordare de măsuri compensatorii a fost emisă ca urmare a acestei hotărâri judecătoreşti, generează posibilitatea ca un organ administrativ să exercite atribuţii care ţin exclusiv de competenţa instanţelor judecătoreşti. Curtea apreciază că numai o instanţă judecătorească învestită de lege cu soluţionarea unei căi extraordinare de atac împotriva unei asemenea hotărâri judecătoreşti o poate invalida. A recunoaşte Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor şi Secretariatului acesteia competenţa de reexaminare a existenţei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii şi în consecinţă de a valida/invalida în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii în cazul în care aceste aspecte au fost stabilite deja printr-o hotărâre judecătorească înseamnă a recunoaşte un control administrativ asupra acestei hotărâri, deci o cale de atac neprevăzută de lege, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 129 din Constituţie, potrivit cărora, „Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”.

22. De altfel, Curtea reţine că, în doctrină şi jurisprudenţă, s-a decis constant că hotărârea judecătorească este supusă condiţiilor de fond şi de formă stabilite de legea sub imperiul căreia a fost pronunţată, fără ca legea nouă să se poată aplica acesteia. Aşa fiind, şi dreptul privind exercitarea căilor de atac este stabilit de legea în vigoare în momentul pronunţării ei. Referitor la acest aspect, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 127 din 27 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 18 aprilie 2003, c㠄Prerogativa legiuitorului de a stabili competenţa şi procedura de judecată este prevăzută de art. 126 alin. (2) din Constituţie.” Prin nicio lege însă nu se poate stabili ori înlătura, prin extindere sau restrângere, o competenţă a unei autorităţi, dacă o asemenea acţiune este contrară dispoziţiilor ori principiilor Constituţiei. Nicio autoritate a administraţiei publice nu poate controla, anula ori modifica o hotărâre a unei instanţe judecătoreşti sau o măsură dispusă de instanţă ori de un judecător, în legătură cu activitatea de judecată”. În acelaşi sens, prin Decizia nr. 333 din 3 decembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 17 februarie 2003, Curtea a statuat că legiuitorul nu poate printr-un act normativ „să modifice sau să desfiinţeze o hotărâre judecătorească [...], fără ca prin aceasta să încalce principiul separaţiei puterilor în stat.

23. De asemenea, prin Decizia nr. 972 din 21 noiembrie 2012, anterior menţionată, Curtea a stabilit, cu valoare de principiu, că teza potrivit căreia o autoritate, alta decât o instanţă de judecată, „poate să cenzureze sub orice aspect o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, care a dobândit autoritate de lucru judecat, echivalează cu transformarea acestei autorităţi în putere judecătorească, concurentă cu instanţele judecătoreşti în ceea ce priveşte înfăptuirea justiţiei. Legitimarea unui astfel de act ar avea ca efect acceptarea ideii că, în România, există persoane/instituţii/autorităţi cărora nu le sunt opozabile hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţele prevăzute de Constituţie şi de lege, deci care sunt mai presus de lege. Or, o astfel de interpretare[...] este în vădită contradicţie cu dispoziţiile art. 1 alin. (4), ari. 16 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 124 şi art. 126 alin. (1) din Constituţie”.

24. Prin urmare, Curtea constată că darea în competenţa Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor şi Secretariatului acesteia a verificării existenţei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii şi în consecinţă de a valida/invalida în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii chiar şi în cazul în care aceste aspecte au fost stabilite deja printr-o hotărâre judecătorească este contrară prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4), art. 124, art. 126 alin. (1) şi ale art. 129.

25. În continuarea analizei sale, referitor la principiul stabilităţii/securităţii raporturilor juridice, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 404 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României. Partea I, nr. 347 din 6 mai 2008, a statuat că, deşi nu este în mod expres consacrat de Constituţia României, acest principiu se deduce atât din prevederile art. 1 alin. (3), potrivit cărora România este stat de drept, democratic şi social, cât şi din preambulul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa. Referitor la acelaşi principiu, instanţa de la Strasbourg a reţinut c㠄unul dintre elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice”. (Hotărârea din 6 iunie 2005, pronunţată în Cauza Androne împotriva României, paragraful 44: Hotărârea din 7 octombrie 2009 pronunţată în Cauza Stanca Popescu împotriva României. paragraful 99). Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, odată ce statul adoptă o soluţie, aceasta trebuie să fie pusă în aplicare cu claritate şi coerenţă rezonabile pentru a evita pe cât este posibil insecuritatea juridică şi incertitudinea pentru subiectele de drept vizate de către măsurile de aplicare a acestei soluţii. (Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunţată în Cauza Păduraru împotriva României, paragraful 92; Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunţată în Cauza Beian împotriva României, paragraful 33).

26. În ceea ce priveşte principiul stabilităţii/securităţii raporturilor juridice din perspectiva dreptului la un proces echitabil în faţa unei instanţe, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că acesta „trebuie interpretat în lumina preambulului Convenţiei, care enunţă preeminenţa dreptului ca element de patrimoniu comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluţie definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutat㔠(Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunţată în Cauza Brumărescu împotriva României, paragraful 61; Hotărârea din 22 martie 2005, pronunţată în Cauza Roşea împotriva Moldovei, paragraful 24).

27. Curtea constată că prin reglementarea în sarcina Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor şi Secretariatului a competenţei de reexaminare a existenţei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii şi în consecinţă de a valida/invalida în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii şi a cuantumului despăgubirilor şi în cazul în care aceste aspecte au fost stabilite deja printr-o hotărâre judecătorească echivalează cu instituirea unei noi căi de atac şi, implicit, a unui sistem concurent cu sistemul instanţelor judecătoreşti în ceea ce priveşte înfăptuirea justiţiei. Având în vedere cele expuse, Curtea apreciază că dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013 contravin şi prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituţie şi celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

28. Aşa fiind, Curtea urmează să admită excepţia de neconstituţionalitate şi să constate că dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispoziţiilor entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat irevocabil/definitiv asupra calităţii de persoane îndreptăţite şi asupra întinderii dreptului de proprietate a acestora.

29. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (9) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că autorii acesteia susţin că, neprevăzând actualizarea sumei (reprezentate de puncte) acordate în compensare, textul criticat încalcă prevederile art. 44 din Legea fundamentală. Referitor la această critică, Curtea reţine că aceasta este neîntemeiată. Astfel, aşa cum a reţinut Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, paragrafele 174 şi 175, în acord cu dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, statul are dreptul de a expropria bunuri - inclusiv orice drepturi la despăgubire consfinţite de lege - şt de a reduce, chiar foarte mult, nivelul despăgubirilor prin mijloace legislative, cu condiţia ca valoarea despăgubirii acordate pentru o privare de proprietate operată de stat să fie în mod rezonabil proporţională cu valoarea bunului. Totodată, în sensul jurisprudenţei Curţii Europene, art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie nu garantează un drept la o compensaţie integrală în orice circumstanţe, o compensaţie numai parţială nefăcând privarea de proprietate nelegitimă eo ipso în toate cazurile. În mod special, anumite obiective legitime, de utilitate publică, precum cele care urmăresc măsuri de reformă economică sau de dreptate socială, pot milita pentru o rambursare mai mică decât valoarea de piaţă integrală (a se vedea în acest sens hotărârile din 21 februarie 1986 şi din 8 iulie 1986, pronunţate în cauzele James şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 54, şi, respectiv, Lithgow şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 120).

30. Curtea constată că, prin Legea nr. 165/2013, legiuitorul a stabilit, în mod expres, faptul că decizia de compensare în puncte emisă pe numele fostului proprietar/moştenitorilor acestuia nu poate fi afectată prin măsuri de plafonare. În acest sens, Curtea reţine că numărul de puncte rezultat din evaluarea realizată, în temeiul art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, potrivit grilei notariale din anul 2013 reflectă valoarea integrală a bunului supus măsurii de restituire, statul nerecurgând la plafonarea sau reducerea acestei sume nominale. Ceea ce, în opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, apare ca fiind o încălcare a dreptului de proprietate privată este reprezentat de faptul că legiuitorul nu a prevăzut reactualizarea sumelor de bani aferente punctajului astfel stabilit la momentul executării efective a creanţei. În acest sens, Curtea reţine că există două modalităţi prin care statul îşi execută obligaţiile corelativ punctajelor stabilite, respectiv: valorificarea punctelor prin achiziţionarea de imobile în cadrul licitaţiilor organizate, în condiţiile art. 27 din lege, sau valorificarea punctelor în numerar, în condiţiile art. 31 din lege. De la data stabilirii punctajului şi până la executarea obligaţiei de către stat, în mod inevitabil, va curge o perioadă de timp indiferent de modalităţile de executare pentru care s-a optat. Aşadar, este evident că, în lipsa reactualizării, cel/cei ce suportă riscul devalorizării sumei de bani aferente, în mod ideal, punctajului stabilit este/sunt fostul proprietar/moştenitorii acestuia. Neaplicarea indicelui preţurilor de consum pentru reactualizarea creanţei este o măsură care menţine valoarea nominală a sumei de bani aferentă punctajului, eventualele pierderi de natură patrimonială urmând a fi suportate de beneficiarul creanţei. De altfel, în sensul că statul nu va reactualiza creanţa, expunerea de motive la legea menţionată prevede în mod textual că, „având în vedere disponibilitatea statului român de a pune la dispoziţie terenurile din domeniul său public şi privat în vederea valorificării punctelor la licita ii, posibilitatea de vânzare a punctelor compensatorii, cât şi dificultăţile economice şi financiare actuale, tranşele de plată nu vor fi actualizate cu indicele de inflaţie”.

31. În consecinţă, Curtea reţine că. prin neactualizarea sumelor aferente punctajului, legiuitorul a implementat o măsură echivalentă unei plafonări a valorii despăgubirilor stabilite în condiţii Legii nr. 165/2013. Este o aplicare fidelă a considerentelor de principiu rezultate - şi anterior menţionate - din Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, prin care a fost acordată o largă marjă de apreciere în privinţa modului de configurare ş[ executare a creanţelor statului în materia restituirii imobilelor. În acest sens, prin aceeaşi hotărâre, s-a statuat că statului „trebuie să i se lase O marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din ţară şi pentru punerea lor în aplicare” (paragraful 233), iar „Plafonarea despăgubirilor şi eşalonarea lor pe o perioadă mai lungă ar putea să reprezinte, de asemenea, măsuri capabile să păstreze un just echilibru între interesele foştilor proprietari şi interesul general al colectivităţii” (paragraful 235). În consecinţă, ţinând cont de numărul mare de persoane vizate şi de consecinţele importante ale hotărârii, al cărui impact asupra întregii ţări este considerabil, „autorităţile naţionale rămân suverane pentru a alege [...] măsurile generale ce trebuie integrate în ordinea juridică internă pentru a pune capăt încălcărilor constatate de Curte” (paragraful 236).

32. Aşadar, având în vedere, pe de o parte, obligaţiile de natură patrimonială deosebit de complexe şi împovărătoare asupra statului, cu efect grevant chiar asupra bugetului de stat pe o lungă perioadă de timp, corelate cu contextul economic existent, şi, pe de altă parte, faptul că obligaţiile menţionate, raportate la momentul de faţă, au un caracter reparatoriu cu o componentă istorică pronunţată, Curtea constată că, prin măsura criticată, legiuitorul român s-a plasat, în mod evident, în interiorul acestei marje, înde plin indu-se, astfel, exigenţele stabilite prin hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, în acelaşi sens, şi Decizia nr. 618 din 4 noiembrie 2014, nepublicată la data pronunţării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I, paragrafele 23 şi 24).

33. Este adevărat că un asemenea tratament juridic aplicat constituie prin natura sa o limitare a dreptului de proprietate privată prevăzut de art. 44 din Constituţie, astfel încât Curtea urmează a stabili dacă limitarea este justificată. În privinţa justificării limitării dreptului de proprietate, Curtea Constituţională va avea în vedere „testul” de proporţionalitate conturat în jurisprudenţa sa (Decizia nr. 266 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013, Decizia nr. 390 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 17 iulie 2014, sau Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014), potrivit căruia limitarea drepturilor fundamentale trebuie să fie condiţionată de îndeplinirea anumitor cerinţe, respectiv existenţa unei dispoziţii constituţionale care să permită legiuitorului să stabilească conţinutul şi limitele dreptului de proprietate - în această privinţă art. 44 alin. (1) din Constituţie fiind elocvent - şi respectarea principiului proporţionalităţii. În acest sens, Curtea reţine că măsura criticată urmăreşte un scop legitim, şi anume executarea obligaţiilor statului rezultate din legislaţia adoptată în materia restituirilor bunurilor imobile preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, obligaţii afectate de problemele sistemice constatate chiar în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. În continuare, Curtea reţine că este o măsură adecvată, fiind capabilă în mod abstract să ducă la îndeplinirea scopului urmărit, este necesară, statul dispunând de resurse financiare ce apar ca fiind limitate în raport cu numărul şi valoarea cererilor ce intră sub incidenţa Legii nr. 165/2013 şi, totodată, păstrează un just echilibru între cerinţele de interes general referitoare la funcţionalitatea sistemului de despăgubire şi protecţia dreptului de proprietate privată a individului, acesta beneficiind de despăgubiri rezonabile raportate la valoarea bunului imobil preluat abuziv; aşadar, dispoziţia legală criticată nu consacră un dezechilibru între cele două interese concurente, dimpotrivă, reconciliază cele două interese, grav afectate în perioada anterioară adoptării Legii nr. 165/2013.

34. În privinţa persoanelor aflate în ipoteza art. 24 alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013, statul a impus o dublă plafonare, una directă, numărul de puncte fiind plafonat la suma dintre preţul plătit fostului proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului, şi cealaltă indirectă, în privinţa lipsei reactualizării sumei astfel obţinute. Cele anterior constatate cu privire la plafonarea indirectă sunt valabile mutatis mutandis şi în privinţa persoanelor aflate în ipoteza art. 24 alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013, cu menţiunea că raportarea se va face la valoarea nominală a sumei de bani aferentă punctajului stabilit conform art. 24 alin. (2)-(4) coroborat cu art. 21 alin. (6) din lege, operaţiune juridică stabilită în precedent ca îndeplinind exigenţele art. 44 din Constituţie (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 200 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 19 iulie 2014).

35. Pentru aceste motive, Curtea urmează să respingă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (9) din Legea nr. 165/2013 în raport cu criticile formulate.

36. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 22 şi art. 23 din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 165/2013 prevăd că, prin excepţie de la procedura de evaluare prevăzută de art. 21 alin. (6) şi (7), Secretariatul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor analizează dosarele care conţin decizii emise în temeiul art. 6 alin. (4) şi art. 31 din Legea nr. 10/2001 şi propune Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor validarea sau invalidarea măsurilor reparatorii la nivelul stabilit prin decizia entităţii învestite de lege. Dispoziţiile art. 6 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 se referă la situaţia măsurilor reparatorii ce privesc utilajele şi instalaţiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, iar art. 31 din Legea nr. 10/2001 se referă la dreptul la despăgubiri al persoanelor fizice, asociaţi ai persoanei juridice care deţinea imobilele şi alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv. Totodată, Curtea reţine că dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 165/2013 se referă la titlurile de valoare nominală emise de Ministerul Finanţelor Publice în temeiul art. 30 din Legea nr. 10/2001, până la data intrării în vigoare a legii, şi nevalorificate în cadrul unei oferte de capital disponibil emise în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 2045-22 decembrie 1989.

37. Din analiza documentelor depuse la dosar, Curtea observă că autorii excepţiei nu se află în niciuna dintre aceste situaţii, astfel încât dispoziţiile art. 22 şi art. 23 din Legea nr. 165/2013 nu au incidenţă în procesul în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate. Ca atare, excepţia având acest obiect nu îndeplineşte condiţia legăturii cu cauza impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, motiv pentru care Curtea urmează să respingă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza întâi din Legea nr. 165/2013 raportate la cele ale art. 22 şi art. 23, ca inadmisibilă.

38. În ce priveşte dispoziţiile art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că acestea se referă la căi de atac în justiţie împotriva deciziilor emise cu respectarea termenelor prevăzute de art. 34, precum şi împotriva lipsei unei decizii de compensare în puncte, după expirarea termenelor prevăzute de lege. Având în vedere că textul de lege criticat vizează căi de atac ce pot fi introduse împotriva deciziilor emise potrivit art. 34 din lege sau împotriva refuzului de a emite deciziile respective, aşadar un text de lege care, teoretic, va fi aplicabil abia după scurgerea termenelor prevăzute de cele două articole menţionate, rezultă că art. 35 nu este, în acest moment, incident în cauză, neavând legătură cu soluţionarea acesteia, în sensul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Având în vedere aceste aspecte, Curtea urmează să respingă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza întâi raportat la art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013, ca inadmisibilă.

39. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Cu unanimitate de voturi,

1. Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Bădeci şi Petra Bădeci în Dosarul nr. 33.881/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispoziţiilor entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat irevocabil/definitiv asupra calităţii de persoane îndreptăţite şi asupra întinderii dreptului de proprietate.

2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 22, art. 23 şi art. 35 alin. (1)şi (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Cu majoritate de voturi,

3. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 21 alin. (9) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 26 noiembrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

Pentru magistrat-asistent

AUGUSTIN ZEGREAN

Daniela Ramona Măriţiu

semnează, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă,

prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Strategiei naţionale în domeniul politicii de tineret pentru perioada 2015-2020

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 11 lit. f)din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă Strategia naţională în domeniul politicii de tineret pentru perioada 2015-2020, precum şi planurile de acţiune aferente acesteia, prevăzute În anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul tineretului şi sportului,

Gabriela Szabo

Ministrul finanţelor publice,

Darius-Bogdan Vâlcov

Ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Nicolae-Liviu Dragnea

p. Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Dumitru Daniel Botănoiu,

secretar de stat

Ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice,

Sorin Mihai Cîmpeanu

Ministrul sănătăţii, Nicolae Bănicioiu

Ministrul apărării naţionale,

Mircea Duşa

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Rovana Plumb

 

Bucureşti, 14 ianuarie 2015.

Nr. 24.

 

ANEXĂ

 

STRATEGIA NAŢIONALĂ

în domeniul politicii de tineret pentru perioada 2015-2020

 

CAPITOLUL I

Contextul elaborării Strategiei pentru tineret

(strategiile anterioare, cadrul politic, economic, social, tehnologic)

 

Prima „Strategie” de tineret - PNAT-R

Prima încercare de planificare strategică în domeniul tineretului a fost realizată în România la sfârşitul anului 2001. Documentul purtând numele Plan naţional de acţiune pentru tineret - România (PNAT-R) avea în vedere o listă de 8 obiective, dintre care primele 4 reunite sub titulatura Participării (economică, civică şi politică, culturală şi, respectiv, participare la educaţie), la care se adăugau alte 4 privitoare la: reducerea factorilor de marginalizare şi excludere, stimularea creativităţii, promovarea mobilităţii în spaţiul european şi, respectiv, optimizarea cadrului instituţional.

Strategii pe plan european

În Europa, preocupările pentru dezvoltarea şi coordonarea politicilor naţionale în domeniul tineretului s-au accentuat mai ales în ultimii 10-15 ani.

În 1997, Consiliul Europei a început procesul de monitorizare a politicilor naţionale de tineret. În 2001 este publicată Cartea Albă (White Paper) a Comisiei Europene. Aceasta urmărea să asigure tinerilor posibilitatea de a-şi exprima punctele de vedere şi de a se simţi luaţi în considerare în politicile publice. Din această perspectivă, Cartea solicită ţărilor membre să acorde o importanţă sporită factorului tineret în cadrul politicilor sectoriale cum ar fi ocuparea forţei de muncă şi integrarea socială, educaţia, învăţarea pe tot parcursul vieţii, mobilitatea, lupta împotriva rasismului şi xenofobiei. Din această perspectivă, politica de tineret este concepută ca o politică transversală, coordonată cu numeroase alte politici publice sectoriale. Pe de altă parte, Cartea pune bazele unui mecanism de coordonare între statele membre care să urmărească în principal următoarele direcţii: introducerea de noi modalităţi de participare a tinerilor la viaţa publică, îmbunătăţirea informării tinerilor cu privire la chestiunile europene, încurajarea voluntariatului şi ameliorarea gradului de cunoaştere (ştiinţifică) a chestiunilor legate de tineret.

Aceste direcţii au reprezentat în continuare structura majorităţii strategiilor pentru tineret realizate de statele membre.

În aprilie 2009, Comisia a prezentat un nou document de planificare, intitulat „O strategie a UE pentru tineret - Investiţie şi capacitare. O metodă deschisă de coordonare reînnoită pentru adresarea provocărilor şi oportunităţilor tinerilor”. Se propune o strategie pentru politicile viitoare în domeniul tineretului din Europa şi sunt invitate atât statele membre, cât şi Comisia să colaboreze în domeniul politicilor de tineret în cadrul reînnoitei metode deschise de coordonare. Adoptând o abordare intersectorială, strategia europeană urmăreşte să capaciteze tinerii în vederea confruntării cu un număr de provocări actuale. Pe baza unei largi consultări, au fost identificate următoarele provocări ca fiind cele mai importante: educaţie, ocupare, incluziune socială şi sănătate.

Viziunea Uniunii Europene asupra tineretului se bazează pe două abordări: investiţia în tineret, care înseamnă alocarea de resurse sporite pentru dezvoltarea unor domenii ale politicii de tineret care afectează tinerii în viaţa lor de zi cu zi, şi creşterea capacităţii tinerilor, care se referă la promovarea potenţialului pe care tinerii îl au pentru reînnoirea societăţii şi contribui rea la valorile şi obiectivele Uniunii Europene, o atenţie specială urmând â fi acordată tinerilor cu mai puţine oportunităţi.

Analiza contextului politic, economic, social şi tehnologic

Dimensiunea politică

Zona tineretului dispune de un set de acte normative importante, majoritatea adoptate în ultimii 10 ani: Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 78/2014 privind reglementarea activităţilor de voluntariat (Legea nr. 78/2014), Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 646/2002 privind sprijinul acordat de stat tinerilor din mediul rural, cu completările ulterioare (Legea nr. 646/2002), Legea nr. 116/2002 privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale, cu modificările ulterioare (Legea nr. 116/2002), Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor de şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 76/2002), Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti şi al Fundaţiei Naţionale pentru Tineret, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă, republicată (Legea nr. 279/2005, republicată în 2012), Legea tinerilor nr. 350/2006, cu modificările ulterioare (Legea nr. 350/2006), Hotărârea Guvernului nr. 669/2006 privind aprobarea Strategiei naţionale de incluziune socială a tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie a copilului (HG nr. 669/2006), Legea nr. 258/2007 privind practica elevilor şi studenţilor, cu completările ulterioare, Legea nr. 333/2006 privind înfiinţarea centrelor de informare şi consiliere pentru tineri. Legea nr. 351/2006 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional al Tineretului din România, Legea privind stimularea încadrării în muncă a elevilor şi studenţilor nr. 72/2007, cu modificările ulterioare (Legea nr. 72/2007), Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 287/2009 privind Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată în 2011), Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 1/2011).

Programul de guvernare 2013-2016

Programul de guvernare constituie o bază de pornire în elaborarea Strategiei pentru tineret, astfel:

În domeniul agriculturii se are în vedere identificarea de noi măsuri de susţinere a tinerilor fermieri.

În domeniul educaţiei se urmăreşte formarea iniţială a tinerilor, măsuri pentru formarea de nivel terţiar a tinerilor, atragerea tinerilor români plecaţi în străinătate în universităţile din România, eliminarea oricăror restricţii sau discriminări în calea integrării tinerilor în procesul educaţional, susţinerea tinerilor cercetători.

În domeniul ocupării forţei de muncă se au în vedere:

a) creşterea ratei de ocupare a forţei de muncă, cu focalizare pe anumite grupuri-ţintă, printre care şi tineri cu vârste între 15 şi 25 de ani; persoane cu dizabilităţi; persoane cu responsabilităţi familiale complexe; minorităţi etnice, inclusiv minoritatea romă;

b) promovarea unei legislaţii în favoarea tinerilor prin care să fie asigurate tranzitul coerent”de la sistemul educaţional către piaţa forţei de muncă, precum şi echilibrul între viaţa profesională şi cea personală prin creşterea accesului la servicii sociale pentru îngrijirea copiilor şi a persoanelor în situaţie de dependenţă;

c) stimularea şi extinderea măsurilor de încurajare a angajării tinerilor pe piaţa muncii, în special a celor proveniţi din centrele de plasament şi a persoanelor cu handicap;

d) facilităţi fiscale pentru crearea de locuri de muncă: scutirea (suportarea de la bugetul de stat), pentru o perioadă de un an, a contribuţiilor sociale datorate de angajatori în cazul angajării cu contract de muncă pentru o durată cel puţin egală cu 2 ani a tinerilor cu vârsta sub 25 de ani şi a persoanelor cu vârsta mai mare de 45 de ani;

e) stimularea mobilităţii tinerilor prin subvenţii pentru chirie pentru cei care se mută în alt judeţ pentru primul loc de muncă;

f) încurajarea tinerilor romi să intre pe piaţa albă a muncii, care prevede un stagiu plătit de stat, cursuri de specializare şi pregătire şi, la final, consiliere pentru plasarea pe piaţa muncii;

g) integrarea tinerilor pe piaţa muncii prin dezvoltarea de politici care să asigure un nivel ridicat de creştere şi de ocupare durabilă a forţei de muncă, bazate pe cunoaştere;

h) dezvoltarea de programe de studii de nivel terţiar, armonizate cu cerinţele pieţei muncii pentru a creşte gradul de inserţie a tinerilor pe piaţa muncii.

În domeniul sportului se au în vedere:

a) întărirea statutului orelor de educaţie fizică în şcoli prin îmbunătăţirea conţinutului şi a modalităţilor de predare, a controlului acestora şi a modernizării activităţii cluburilor sportive şcolare şi a liceelor cu program de educaţie fizică;

b) implicarea României în organizarea unor competiţii sportive naţionale şi internaţionale;

c) organizarea de campionate şcolare şi universitare în cel puţin 10 ramuri de sport;

d) susţinerea dezvoltării de infrastructuri specifice pentru desfăşurarea activităţilor sportive la nivel de instituţii de învăţământ superior;

e) creşterea participării la olimpiadele universitare.

Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte obligaţia consiliilor locale şi a consiliilor judeţene de a crea cadrul necesar furnizării de servicii publice privind tineretul.

Dimensiunea socială

Din punct de vedere demografic, România se caracterizează prin reducerea drastică a natalităţii în ultimii 23 de ani. O scădere semnificativă a ponderii populaţiei tinere în totalul populaţiei, mai accentuată, este înregistrată pentru grupa de vârstă 6-19 ani, de 3,5%, de la 23,9% în anul 2005 la 20,4% în anul 2012, ceea ce va avea consecinţe viitoare atât pentru creşterea ocupării, cât şi pentru politicile de asigurări şi asistenţă socială. Evoluţia demografică negativă este unul dintre factorii de risc ai Strategiei. În perioada 2000-2012 România a pierdut 5,7 puncte procentuale din rata totală de ocupare a populaţiei active (20-64 de ani), 8,7 puncte procentuale din rata de ocupare a forţei de muncă vârstnice (55-64 de ani) şi 6,9 puncte procentuale din rata de ocupare feminină de 20-64 de ani.

În 20131 rata riscului de sărăcie absolută sau excluziune socială - cu venit disponibil mai mic de 60% din mediana veniturilor disponibile - a atins pragul de 40,4% (cu 0,3 puncte procentuale mai puţin decât procentul de 40,7% din 2012), rata de sărăcie la nivelul Uniunii Europene rămânând în procentul de 24,4%. Atunci când se are în vedere rata de sărăcie relativă, cea mai afectată grupă de vârstă fiind cea cuprinsă în intervalul 18-24 ani: 30,2%. Din perspectiva dimensiunii de gen, femeile expuse riscului de excluziune ating un procent de 18,4% (faţă de media europeană de 10,8%), în timp ce procentul bărbaţilor în risc de excluziune socială atinge pragul de 16,1% (la nivel european aceasta atinge pragul de 9,5%).

Un alt aspect îngrijorător cu privire la situaţia tinerilor din România (cu precădere cei sub 18 ani) este faptul că 51,5% dintre ei trăiesc sub pragul sărăciei de 60% din mediana veniturilor, fiind una dintre categoriile sociale cele mai deprivate din punct de vedere material, pragul pentru România ajungând la 45,8% în anul 2013.

 

1 Sursa: Eurostat (http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/sta1istics/search_database), consultat în data de 2 noiembrie 2014.

 

Dimensiunea educaţională

Obiectivele asumate în cadrul Strategiei Europa 2020 pentru educaţie sunt: reducerea sub 10% a ratei de părăsire timpurie a şcolii; creşterea la peste 40% a ponderii absolvenţilor de studii superioare în rândul populaţiei în vârstă de 30-34 de ani. România şi-a propus ca în anul 2020 să atingă următoarele nivele: 11,3% pentru rata de părăsire timpurie a şcolii şi, respectiv, 26,7% pentru valoarea ponderii absolvenţilor de studii superioare în rândul populaţiei în vârstă de 30-34 de ani.

Introducerea învăţământului terţiar nonuniversitar reprezintă un aport valoric prin crearea de calificări de nivel ISCED 5 pentru tineri şi o integrare facilă a acestora pe piaţa forţei de muncă în condiţiile în care fenomenul over-education este prezent în România.

Menţinerea cifrelor de şcolarizare pentru învăţământul universitar de licenţă, maşter şi doctorat la nivelul de realizare a obiectivelor asumate de România şi care să asigure o dezvoltare inteligentă a economiei româneşti.

Dezvoltarea programelor de studii solicitate de piaţa muncii şi armonizarea Cadrului naţional al calificărilor cu Cadrul european al calificărilor prin dezvoltarea Registrului naţional de calificări pe toate nivelurile de pregătire.

Dezvoltarea culturii calităţii la tineri prin cooptarea acestora în procesele de autoevaluare a programelor de studii.

Crearea unui sistem atractiv de burse care să asigure accesul egal şi nediscriminatoriu al tuturor tinerilor la educaţie de nivel terţiar.

Creşterea numărului de locuri în campusurile universitare pentru a permite tinerilor din zonele rurale accesul la educaţie de nivel terţiar (capacitatea de cazare este de 107.467 locuri de cazare la nivelul anului universitar 2014-2015, iar numărul de cereri de cazare este de 131.464)

Crearea unei infrastructuri informatice de bandă largă în toate spaţiile de învăţământ şi de locuit din campusurile universitare.

Asigurarea finanţării cursurilor necesare pentru dobândirea competenţelor IT pentru toţi tinerii din învăţământul terţiar, indiferent de programul de studiu urmat.

Dezvoltarea învăţământului LLL de nivel terţiar reprezintă O şansă de a asigura o inserţie mai uşoară pe piaţa forţei de muncă în condiţiile dezvoltării regionale a celor 8 zone de dezvoltare ale României.

Asigurarea condiţiilor minime de viaţă pentru accesul neîngrădit la educaţie de nivel terţiar al tinerilor indiferent de origine, naţionalitate, gen, stare socială, religie etc.

Introducerea culturii voluntariatului la nivelul sistemului naţional de educaţie şi introducerea de mecanisme de monitorizare şi evaluare a acestuia.

Asigurarea mecanismelor de finanţare a studiilor de nivel terţiar pentru tinerii provenind din zone rurale defavorizate, tinerii din minoritatea romă, tinerii cu dizabilităţi, tineri provenind din familii cu venituri mici, tinerii provenind din orfelinate sau centre de plasament, tinerii cu boli cronice grave.

Asigurarea unei infrastructuri adecvate care să asigure tinerilor condiţii de viaţă, de sport şi de relaxare în cadrul centrelor universitare, case de cultură, cluburi sportive şi de agrement etc.

Crearea de centre culturale în care tinerii, pe toată durata studiilor, să poată socializa şi dezvolta abilităţi de comunicare.

Dezvoltarea centrelor de antreprenoriat la nivelul universităţilor, unde tinerii să îşi dezvolte abilităţile antreprenoriale.

Accesarea de programe de start-up şi spread-off pentru tinerii studenţi în vederea unei integrări mai uşoare pe piaţa muncii şi o dezvoltare a capacităţilor profesionale a acestora.

Crearea unui cadru de comunicare între tinerii şi generaţiile aflate în activitate în cadrul organizaţiilor ALUMNI, crearea solidarităţii între generaţii şi promoţii.

 

Dimensiunea economică

Structura pe ramuri a economiei româneşti este dominată de industrie (din punctul de vedere al contribuţiei la PIB, acoperind cea 30%) şi de agricultură [din punctul de vedere al forţei de muncă ocupate (aproximativ 30%)]. Serviciile şi mai ales serviciile cu valoare adăugată mare (informaţii şi comunicaţii, finanţe şi asigurări, imobiliare, servicii profesionale şi administrative) sunt subreprezentate în ceea ce priveşte ocuparea forţei de munca în comparaţie cu media UE-27 (doar 8% din totalul locurilor de muncă). Sectorul public este relativ redus ca mărime, reflectând capacitatea prezentă limitată a economiei de a genera venituri din impozite şi taxe şi de a susţine serviciile publice.

Deşi a înregistrat o rată de creştere de 5-6% pe an în perioada 2001-2008 (redusă apoi drastic în anii de criză care au urmat), România continuă să se afle cu mult în urma celor mai multe ţări europene din punctul de vedere al dezvoltării economice. PIB pe cap de locuitor, după standardul puterii de cumpărare, era aproape jumătate din media UE în 20122.

 

2 Conform Ministerului Fondurilor Europene, Acord de parteneriat propus de România pentru perioada de programare 2014-2020, p. 6.

 

Dimensiunea tehnologică

Capacitatea tehnologică este redusă reflectându-se în calitatea scăzută a infrastructurii (de transport, TIC etc.) şi în nivelul de productivitate necompetitiv la nivel internaţional în multe domenii industriale3.


3 Idem, p. 7.

 

CAPITOLUL II

Situaţia tinerilor din România

 

Statutul de tânăr şi grupurile-ţintă ale Strategiei

Strategia prezentă se referă per ansamblu la toţi tinerii, conform prevederilor legale, dar, în funcţie de domeniul de analiză şi intervenţie, precum şi în funcţie de disponibilitatea datelor statistice pe diferite grupe de vârstă, sex şi nivel de educaţie, în cadrul prezentei analize se fac diferenţieri de la capitol la capitol, luându-se în considerare priorităţi de acţiune şi operându-se analize pentru anumite intervale de vârstă specifice.

Strategia abordează situaţia şi politicile pentru tinerii de 14- 35 de ani, aşa cum prevede Legea nr. 350/2006, cu modificările ulterioare. Analiza este defalcată pe grupele de vârstă 14/15- 19, 20-24, 25-29 şi 30-34/35, cele mai multe date comparative cu alte ţări, importante pentru că pot ghida politicile de tineret în direcţia convergenţei la nivel european, fiind disponibile pentru aceste grupe de vârstă. Fiecare dintre domeniile majore de intervenţie are şi grupuri-ţintă de tineri cu caracteristici speciale:

a) pentru domeniul „Muncă şi antreprenoriat”: tineri şomeri şi şomeri de lungă durată, tineri prinşi în forme de ocupare pe cont propriu de subzistenţă, tineri care nu sunt nici angajaţi, nici înscrişi în sistemul de învăţământ sau formare profesională (NEETs), tineri angajaţi involuntar în forme de angajare temporară şi part-time, tineri angajaţi cu venituri salariale mici şi foarte mici, tineri angajaţi în forme de ocupare informală, tineri supracalificaţi sau subcalificaţi pentru locul de muncă şi tineri care lucrează în alte domenii decât cele pentru care s-au pregătit, tineri dornici să iniţieze o afacere, dar fără resurse care să le permită acest lucru, angajatori;

b) pentru domeniul „Cultură şi educaţie formala nonformală”: elevii şi studenţii, tinerii care au abandonat şcoala de timpuriu, tinerii absolvenţi ai unor forme de învăţământ generalist (gimnaziu, liceu), fără o calificare, tinerii cu probleme de acces la educaţie, NEETs, tinerii cu deficite educaţionale, dezvoltarea învăţământului terţiar nonuniversitar;

c) pentru domeniul „Sănătate, sport şi recreere”: tineri consumatori de droguri şi/sau alcool; tinerii cu obiceiuri de dietă nesănătoasă, tinerii cu dizabilităţi, tinerele mame de 15-19 ani, tinerii infectaţi cu HIV/SIDA, tinerii afectaţi de diferite boli psihice, tinerii cu un stil de viaţă care nu include activităţi sportive sau culturale, dezvoltarea conceptului sport - un stil de viaţă;

d) pentru domeniul „Participare şi voluntariat”: tinerii implicaţi în sectorul ONG, tinerii voluntari şi tinerii care au făcut cursuri în afara educaţiei formale cărora nu li se recunosc în prezent competenţele dobândite, tinerii cu participare scăzută la viaţa asociatică, socială şi politică.

Pentru a contribui la incluziunea socială a tinerilor, pe lângă cele 4 domenii principale de intervenţie, Strategia conţine măsuri şi direcţii de acţiune cu aplicabilitate particulară la o serie de grupuri-ţintă, pentru care nu se poate acorda suport decât într-o manieră specifică, prin participarea tuturor factorilor de decizie pe domenii sectoriale ale politicii: tinerii care au părăsit instituţiile de plasament, tinerii străzii, tinerii fără acces la o locuinţă şi fără perspectiva obţinerii uneia, tinerii romi, tineri din zone compacte teritorial, tineri cu nevoi educaţionale speciale, tineri victime ale exploatării, tineri cu HIV/SIDA şi tineri victime ale discriminării.

Ca grupuri-ţintă pentru Strategie se constituie şi anumite structuri formale implicate în munca de tineret şi în politicile dedicate tinerilor, cum ar fi organizaţii neguvernamentale de şi pentru tineret sau ale căror obiective au ca grup-ţintă şi tinerii, servicii publice, centrele/cluburile de tineret, casele de cultură ale studenţilor, organizaţiile sindicale studenţeşti, asociaţiile ALUMNI, lucrătorii de tineret etc.

Provocări şi rezultate aşteptate

Dinamica populaţiei de tineri

În România trăiesc mai mult de 6 milioane de tineri între 15 şi 34 de ani.

Se constată o scădere continuă ca pondere în populaţie, de la 32,1% în 2003 la 28,6% în 2012, a tinerilor de 15-34 de ani4, ca urmare a combinării între mai mulţi factori: creşterea speranţei de viaţă, scăderea natalităţii şi emigrarea, ultimul fenomen implicând tinerii într-o proporţie mult mai ridicată decât alte grupe de vârstă5.

Deşi ponderea populaţiei tinere în România este peste media UE-27, de 25,1% la nivelul aceluiaşi an 2012, scăderea din ultimii 10 ani este mai accentuată la noi în ţară. Proiecţiile Eurostat arată că se aşteaptă o descreştere abruptă până în 2060 a ponderii populaţiei tinere în populaţia totală, iar România este printre ţările afectate în mare măsură de acest trend, din 2015 România căzând sub media UE-27, diferenţa accentuându-se ulterior până în 2060. Rata de fertilitate în România se situa în 2011 la nivelul de 1,3, considerabil sub nivelul de 1,6 înregistrat în medie în UE-27.

Indicatori pentru urmărirea efectelor pe care politicile în domeniul tineretului le au asupra situaţiei tinerilor

Indicatori contextuali:

- populaţia de copii - număr total de persoane în categoria de vârstă 0-14 ani care trăiesc într-un stat membru al UE la 1 ianuarie (sursa: Eurostat - date demografice);

- populaţia de tineri - număr total de persoane în categoriile de vârstă 15-19,20-24 şi 25-29 ani care trăiesc într-un stat membru al UE la 1 ianuarie (sursa: Eurostat - date demografice);


4 Eurostat.

5 Aproximativ 80% dintre tinerii înregistraţi ca emigrând în 2011 în statisticile oficiale au vârste între 18 şi 40 de ani. Sursa: Institutul Naţional de Statistică (INS), Baza de date TEMPO.

 

- ponderea populaţiei tinere - persoane tinere (în categoriile de vârstă 15-19, 20-24 şi 25-29 ani) ca pondere în totalul populaţiei unui stat membru al UE (sursa: Eurostat - date demografice);

- vârsta medie la care tinerii părăsesc casa (gospodăria) părintească - vârsta medie la care tinerii părăsesc casa părintească (sursa: Eurostat - date demografice, EU LFS).

Sărăcie şi forme de excluziune socială a tinerilor

Oricare ar fi metoda de estimare a sărăciei, copiii şi tinerii au fost constant în ultimele decenii categoriile de vârstă cele mai expuse.

Mai mult de un sfert dintre tinerii între 18 şi 24 de ani se află în sărăcie relativă6 (28,1% în anul 2011), ceea ce situează România între cele trei ţări cu situaţia cea mai gravă din UE-27. În acelaşi timp, nivelul este în creştere în ultimii ani.

Mai mult de o treime dintre tineri sunt în risc de sărăcie sau de excluziune socială7, respectiv 40,3%, faţă de 24,3% în UE-28. Pe totalul populaţiei din România, riscul de sărăcie sau de excluziune socială este considerabil mai scăzut, de 24,3%.

În România, 60% dintre tinerii între 18 şi 34 de ani locuiesc cu părinţii, faţă de 48,5% în UE-288. Se înregistrează cea mai ridicată pondere a populaţiei rezidente în locuinţe supra-aglomerate9 din UE-27, cu excepţia Ungariei. Cu 2,9 persoane pe gospodărie în medie, România are cel mai ridicat număr de membri pe gospodărie din UE-28, la egalitate cu Bulgaria, Croaţia şi Malta. Constrângerile pieţei muncii, tot mai dure pentru tineri, precum şi lipsa accesului la soluţii de locuire independentă sunt printre factorii care conduc la amânarea deciziilor importante din sfera vieţii de familie. Vârsta la prima căsătorie a crescut între 1990 şi 2010 de la 22 la 26 de ani pentru femei şi de la 25 la 29,1 ani pentru bărbaţi. Vârsta medie la prima naştere a crescut, de asemenea, considerabil, de la 22,4 ani la 26 de ani în acelaşi interval de Imp10, Ca urmare a crizei economice, aproximativ un tânăr din 10 declară că a trebuit să renunţe la educaţie, să amâne decizia căsătoriei sau pe aceea de a avea un copii11.

Parţial, ca urmare a ponderii ridicate a populaţiei rezidente în mediul rural, 43,3% dintre tinerii în intervalul de vârstă 12- 17 ani sunt deprivaţi sever în privinţa locuirii: locuiesc într-o locuinţă supraaglomerată şi sunt afectaţi de cel puţin încă o problemă de locuire inadecvată (acoperişul este prost izolat, lipseşte baia/toaleta/duşul în locuinţă sau locuinţa este iluminată inadecvat). Nivelul deprivării severe de locuire din România este de peste 4 ori mai ridicat decât media europeană.

Discriminarea de gen pentru tinerii cu nivel de studii superioare în România se află la un nivel de compensare a dezechilibrelor istorice cunoscute, în prezent (anul universitar 2014-2015) 50,90% sunt femei în învăţământul de licenţă de stat, 55,41% în învăţământul de licenţă şi, respectiv, 44,48% pentru ciclul universitar de doctorat. (Sursa MEN)


6 Rata sărăciei relative, conform metodologiei Eurostat, măsoară ponderea populaţiei aflate sub 60% din venitul median pe adult echivalent la nivel naţional, prin urmare este mai degrabă un indicator de inegalitate şi nu informează cu privire la resursele economice efectiv disponibile pentru indivizi în raport cu necesităţile, ci doar despre distribuţia veniturilor la nivel naţional; tinerii sunt în risc mai ridicat şi din punct de vedere al sărăciei absolute, indicator care măsoară ponderea indivizilor aflaţi sub un prag considerat necesar pentru asigurarea unui minim al nivelului de trai, de data aceasta fiind mai săraci chiar şi decât copiii. În 2011 nivelul sărăciei era de 5,0% pe total 8,4% pentru tinerii de 15-19 ani, 7,6% pentru tinerii de 20-24 de ani. 6,0% pentru tinerii de 25-29 de ani şi 4,6% pentru tinerii de 30-34 de ani; rata sărăciei copiilor era în 2011 de 6,1% pentru 0-5 ani şi 7.7% pentru 6-14 ani [sursa: Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV)].

7 Indicator care măsoară atât distribuţia veniturilor, prin rata sărăciei relative, cât şi (i) accesul la bunuri şi servicii considerate de bază, prin rata de deprivare materială severă; şi (ii) accesul la venituri de pe piaţa muncii, prin indicatorul privind intensitatea foarte scăzută a muncii (timpul dedicat muncii din timpul total disponibil al persoanelor active economic din gospodărie).

8 Eurostat, date pentru 2011.

9 Rata de supraaglomerare a locuinţei se măsoară luând în calcul numărul de camere disponibile în gospodărie, numărul de membri, precum şi vârsta şi statutul lor familial.

10 Pentru vârsta la prima căsătorie şi vârsta la prima naştere, Comisia Economică a Naţiunilor Unite pentru Europa, http://w3.unece.org/

11 BOPT-2012.

 

Ocupare şi antreprenoriat

Ocupare

Rata de ocupare12 a populaţiei în vârstă de 20-64 de ani în România (63,9% în 2013) este mai mică decât media Uniunii Europene (68,5% în 2012), ţinta naţională fiind de 70% până în anul 202013. Pentru grupa de vârstă 30-34 de ani se înregistrează un nivel al ratei de ocupare apropiat de nivelul european (77,1% faţă de 77,5%), pentru toate celelalte grupe de vârstă (15-19, 20-24, 25-29), tinerii situându-se considerabil sub valorile UE-28:

- rata de ocupare a tinerilor (15-24 de ani) a fost de 20,6% în primul trimestru din 2014;14

- evoluţia demografică negativă este unul dintre factorii de risc ai Strategiei. În perioada 2000-2012 România a pierdut 5,7 puncte procentuale din rata totală de ocupare a populaţiei active (20-64 de ani), 8,7 puncte procentuale din rata de ocupare a forţei de muncă vârstnice 55-64 de ani şi 6,9 puncte procentuale în rata de ocupare feminină de 20-64 de ani15;

- în perioada 2008-2012 România înregistrează ponderi ale tinerilor care nu se află în nicio formă de educaţie, ocupare sau formare (NEET) peste media europeană, cei mai mulţi tineri NEET fiind identificaţi la nivelul anului 2011, cu un procent de 17,4% din totalul populaţiei de vârstă 15-24 de ani, în 2012 procentul scăzând la 16,8%16;

- decalajul ţinând cont de dimensiunea de gen cu privire la NEET în România este de 5%, astfel în rândul băieţilor ponderea NEET în categoria de vârstă 15-24 de ani, după sex şi nivel de educaţie (2008-2012) este de 15,1% în rândul băieţilor, şi de 18,1% în rândul fetelor;

- rata şomajului a atins nivelul cel mai ridicat (25,7%) în rândul tinerilor (15-24 de ani)17;

- rata de ocupare în rândul tinerilor prezintă decalaje serioase între fete şi băieţi în categoria de vârstă 15-24 de ani, astfel ponderea băieţilor ocupaţi din această categorie de vârstă este 24,7%, în timp ce în cazul fetelor este de 16,1 % (cu diferenţe semnificative între urban - 14,7% - şi rural - 26,9%)18;

- doar ceva mai mult de 1 din 3 tineri români de 20-24 de ani sunt ocupaţi faţă de aproximativ jumătate dintre tinerii europeni;

- 67,5% dintre tinerii români de 25-29 de ani sunt ocupaţi faţă de 72,1% dintre tinerii europeni.

La nivel regional apar discrepanţe importante, astfel cele mai reduse rate de ocupare pentru tinerii de 15-24 de ani se înregistrează în regiunile Vest (27,9%) şi Nord-Vest (27,6%), în timp ce există şi regiuni cu o situaţie semnificativ mai bună, Nord-Est (36,4%) şi Sud-Muntenia (34,5%).

Tinerii din România au acces mai târziu şi în măsură mai mică la piaţa muncii, iar veniturile obţinute sunt mai scăzute. Astfel, România are cel mai ridicat nivel de sărăcie a tinerilor între 18-24 de ani care lucrează: 30,7% dintre aceştia erau săraci în 2011 (pe ansamblul populaţiei angajate nivelul este de 19%), deşi au un loc de muncă, în timp ce în UE valoarea este de 11,2%. Sărăcia salarială a tinerilor capătă un aspect şi mai îngrijorător, dacă luăm în calcul faptul că este în creştere: în 2008, la începutul crizei economice, 23,1% dintre tinerii angajaţi erau săraci.

Tinerii români se confruntă cu o piaţă a muncii rigidă, fără forme flexibile de angajare disponibile, care să permită continuarea studiilor în paralel cu angajarea. Doar 17,3% din tinerii angajaţi din România între 15 şi 24 de ani lucrau în 2010 cu program de lucru parţial, faţă de 28,9% în UE-28. Aproape trei sferturi erau încadraţi astfel involuntar, spre deosebire de situaţia la nivel european, unde aproximativ aceeaşi proporţie a tinerilor preferă acest tip de angajare. În timp ce 42,1% dintre tinerii de 15-24 de ani angajaţi din UE au un loc de muncă temporar, doar 3,1 % dintre tinerii români sunt încadraţi temporar în locul de muncă19. Ocuparea temporară şi cu program de lucru parţial se constituie mai mult ca o barieră pentru intrarea tinerilor pe piaţa de muncă, în loc să constituie o caracteristică a unei pieţe a muncii flexibile, cu forme alternative de ocupare20.

Tinerii ocupaţi în sectorul informai, în principal în agricultura de subzistenţă, constituie una dintre cele mai vulnerabile categorii sociale. Peste 40% din persoanele ocupate în sectorul informai sunt tineri de 15-34 de anj2i.

Rata şomajului BIM pe ansamblul populaţiei este de 7%, nivel mai degrabă scăzut în contextul UE (anul 2012), în timp ce în rândul tinerilor sub 25 de ani se înregistrează o valoare alarmantă de 22,7%22. Şomajul este mai mare decât la nivelul întregii populaţii active şi în grupa de vârstă 25-34 de ani, respectiv 8,6%. Accesul la resursele europene mobilizate prin Iniţiativa de ocupare a tinerilor depinde de situaţia şomajului în rândul tinerilor la nivelul anului 2012. În trei dintre regiunile de dezvoltare ale României (NUTS 2), respectiv Centru, Sud-Muntenia şi Sud-Est, rata şomajului în rândul tinerilor de 15-24 de ani depăşea în anul 2012 valoarea 25%, ceea ce le face eligibile pentru sprijin financiar european în cadrul iniţiativei menţionate23. Datele asupra şomajului la tineri la nivel regional arată că există diferenţe regionale semnificative, nivelul variind între 36,3% în regiunea Centru şi 11,9% în regiunea Nord-Est.

O mare parte a şomajului în rândul tinerilor este cronicizat, prelungindu-se pentru mai mult de 6 luni, astfel incidenţa şomajului de lungă durată în rândul tinerilor atinge pragul de 59,9% în 2013. Un risc special îl constituie faptul că absolvirea învăţământului superior nu ameliorează în România, contrar tendinţei la nivel global, şansele de succes pe piaţa muncii. Astfel, dacă şomajul BIM în rândul persoanelor între 25-29 de ani care au absolvit o şcoală de nivel liceal sau postliceal era de 10,3% în 2012, nivelul era de 10,9% în cazul absolvenţilor de învăţământ superior. Intrarea absolvenţilor de învăţământ superior pe piaţa muncii este blocată din cauza faptului că angajatorii preferă personalul cu experienţă24.

În 2012, 16,8% dintre tinerii din România erau clasificaţi ca NEET (tineri de 15-24 de ani care nu sunt încadraţi profesional şi nu urmează niciun program educaţional sau de formare), faţă de 13,2% dintre tinerii din UE-2725. După mai mulţi ani de declin la nivel european, ponderea s-a stabilizat în 2008, dara crescut apoi ca urmare a crizei economice. Şi în România a avut loc o creştere a ponderii NEET de la 11,6% în 2008 la 17,7% în 2011, la nivelul ultimului an înregistrându-se o uşoară ameliorare a fenomenului.


12 Raportul dintre populaţia ocupată şi totalul populaţiei din aceeaşi grupă de vârstă, exprimat procentual.

13 Conform Comisiei Europene, Recommendation for a Council Recommendation on Romanias 2013 naţional reform programme and delivering a Council opinion on Romanias convergence programme for 2012-2016 (SWD(2013) 373 final), p. 4, disponibilă la http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/nd/csr2013_romania_en.pdf

14 Ocuparea şi şomajul în trimestrul I 2014. Cercetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO), disponibilă la

http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/somaj/somaj_lr_14.pdf.

15 Strategia naţională pentru ocupare în perspectiva 2020.

18 Studiu UNICEF şi ISE: Participarea la educaţie în învăţământul secundar superior. O provocare pentru politicile curente în România, disponibilă la

http://www.unicef.ro/wp-content/uploads/Raport-OOSC-lnvatamarrt-Secundar-Superior_final.pdf (consultat la data de 24 octombrie 2014).

17 Ocuparea şi şomajul în trimestrul I 2014. Cercetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO), disponibilă la

http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/somaj/somaj_lr_14.pdf.

18 Ocuparea şi şomajul în trimestrul I 2014. Cercetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO), disponibilă la

http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/somaj/somaj_lr_14.pdf.

19 Sursa datelor privind ocuparea temporara şi cu timp parţial de lucru: Eurostat.

20 Conform analizei documentare din cadrul Acordului de parteneriat (coordonat de MFE).

21 Raportul Comisiei prezidenţiale asupra riscurilor demografice din 2010.

22 Eurostat.

23 Rata şomajului se calculează ca raport între numărul şomerilor definiţi conform oltenilor Biroului Internaţional al Muncii (BIM) şi populaţia activă totală, exprimat procentual; faptul că regiunile cele mai afectate de şomajul BIM nu sunt aceleaşi cu regiunile cu rate scăzute de ocupare (vezi mai sus în textul Strategiei) se explică prin modul diferit de calcul al celor doi indicatori.

24Absolvenţii recenţi de învăţământ superior şi integrarea lor pe piaţa muncii, Bucureşti, DOCIS 2010.

25 Eurostat; EU Youth Report 2012 arată că cele mai severe situaţii se înregistrează în România, Bulgaria, Irlanda, Grecia, Spania şi Italia şi că ponderea tinerilor care nu sunt încadraţi profesional şi nici nu urmează un program de educaţie sau de formare este mai mare în cadrul absolvenţilor de învăţământ superior în doar 7 ţări, printre care şi România.

 

Antreprenoriat

Aproximativ un sfert dintre tinerii din România (27%)26 doresc în principiu să deschidă o afacere. Cel mai vizat domeniu de către tineri este cel al comerţului, serviciilor şi consultanţei (30%), urmat de cel al agriculturii, zootehniei, pisciculturii şi silviculturii (18%). În România, un tânăr din 100 decide să înceapă o afacere pe cont propriu, faţă de 1 din 4 tineri în Cehia, Polonia sau Ungaria27. Cele mai frecvente cauze invocate sunt lipsa banilor şi birocraţia28. Statisticile la nivel european indică faptul că România acordă o importanţă redusă educaţiei antreprenoriale, astfel încât mai puţin de 10% din cei care au iniţiat şi dezvoltat o afacere au şi o bază teoretică în acest sens, comparativ cu media europeană de 30%29.

Rezultate aşteptate

Faţă de situaţia prezentată mai sus, Strategia îşi propune ca prin obiectivele specifice şi direcţiile sale de acţiune să îmbunătăţească participarea tinerilor pe piaţa muncii, atât cantitativ, cât şi calitativ, să îi ca pa citeze pentru dezvoltarea şi valorificarea potenţialului lor profesional, să dezvolte capacitatea tinerilor de a căuta, găsi şi ocupa locuri de muncă potrivite pregătirii şi abilităţilor lor profesionale, să îi sprijine în înfiinţarea şi dezvoltarea de afaceri proprii, să îi sprijine în întemeierea unei familii şi să le creeze condiţii pentru îmbinarea armonioasă a vieţii profesionale cu cea de familie şi pentru participarea cât mai largă la viaţa socială, culturală, civică şi politică a ţării şi a Europei. Realizând acestea, Strategia acordă o atenţie specială tinerilor care din diferite motive ar putea avea mai puţine oportunităţi şi prevede direcţii de acţiune pentru tinerii cu risc ridicat de a deveni inactivi economic şi de a cădea în capcana sărăciei cronice: şomerii de lungă durată şi NEETs.

Strategia se adresează unor probleme specifice pieţei de muncă din România, cum ar fi angajarea masivă în sectorul informai, falsa ocupare prin angajarea în activităţi de subzistenţă pe cont propriu, insecuritatea locului de muncă, sărăcia salarială, acces limitat la forme de pregătire continuă pentru piaţa muncii şi alte forme de excluziune ocupaţională, iar ca urmare a implementării se aşteaptă o diminuare a incidenţei acestor fenomene.


26 BOPT-2012.

27 Rapoartele UE utilizează ca indicator pentru analiza antreprenoriatului rata de ocupare pe cont propriu, însă în cazul României semnificaţia fenomenului este mai complexă, o parte dintre tinerii aflaţi în această situaţie fiind prinşi În forme de ocupare de subzistenţă în agricultură şi uneori În afara ei.

28 Programul pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri - S.R.L.-D, disponibil la http://programenationale2013.aippimm.ro/.

29 Programul naţional pentru dezvoltarea antreprenoriatului de tineret, Patronatul Tinerilor întreprinzători din România.

 

Educaţie formală, nonformală şi cultură

Rata de participare pentru toate nivelurile de educaţie a populaţiei cu vârsta între 15 şi 24 de ani este de 55,8%, ceea ce o plasează cu 5,2 puncte procentuale sub nivelul UE-27.

În 2012, rata de părăsire timpurie a şcolii de către tinerii între 18 şi 24 de ani era de 17,4%, în scădere nesemnificativă faţă de anul anterior, ţinta României pentru 2020 fiind de 11,3%. Aceştia au absolvit cel mult gimnaziul şi nu mai participă la nicio formă de educaţie sau formare, fiind expuşi riscului de şomaj şi inactivitate. Astfel, procentul tinerilor care nu se află cuprinşi nici în educaţie sau formare, nici în ocupare este cu o cincime mai mare decât cel înregistrat la nivel european. Mai mult de un tânăr din 5 părăseşte timpuriu învăţământul în regiunile Nord-Est şi Sud-Muntenia. Ratele cele mai ridicate de abandon şcolar, de peste 2%30, se înregistrează la clasele de început ale ciclurilor de şcolarizare din ciclul obligatoriu, În ceilalţi ani de studiu abandonul fiind ceva mai scăzut.

Principalul obstacol al continuării studiilor îl reprezintă, în percepţia tinerilor, cheltuielile prea mari cu şcolarizarea (54%), urmat de lipsa de apreciere a educaţiei de către tineri (17%), un tânăr din 10 indicând ca obstacole lipsa de susţinere din partea familiei şi faptul că tinerii sunt nevoiţi să îşi câştige existenţa şi să muncească31.

În anul şcolar 2010-2011, rata de trecere spre învăţământul liceal a crescut la 93% faţă de 67,8% în 2008-2009, creştere care poate fi asociată cu desfiinţarea şcolilor de arte şi meserii şi preluarea de către învăţământul liceal a locurilor alocate acestor şcoli. În ultimii 3 ani se constată o scădere abruptă a ratei de promovabilitate a bacalaureatului.

Ponderea absolvenţilor de învăţământ terţiar în totalul populaţiei cu vârste între 30 şi 34 de ani era de 21,8% în 2012, mult sub media UE-27 (35,8%)32; ţinta asumată de România în contextul Strategiei Europa 2020 este de 26,7%. A avut loc o creştere de la 13,3% în 2007. De asemenea, pentru grupa de vârstă 25-29 de ani se înregistrează o valoare mai scăzută comparativ cu media europeană de absolvire a învăţământului secundar superior şi superior.

Rezultatele obţinute la testele standard PISA situează România printre ţările cu performanţe scăzute în cele trei domenii de analiză: citire/lectură matematică; ştiinţe, situaţie evidenţiată şi de EU Youth Report (România se află pe unul dintre locurile 47-49, în funcţie de tipul de competenţă, din 65 de ţâri participante)33.

Tinerii estimează că cele mai problematice aspecte ale sistemului de învăţământ sunt insuficienţa aplicaţiilor practice (69% ) şi insuficienta sau absenta activităţilor derulate în afara şcolii (67%)34.


30 Copiii care nu merg la şcoală. Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, 2012.

31 BOPT-2012.

32 Eurostat.

33 The Global Information Technology Report 2012, World Economic Forums Centre for Global Competitiveness and Performance plasează România pe locul 90 din 142 de state, cu un scor de 3,3 pe o scară de la 1 la 7 în ceea ce priveşte calitatea sistemului educaţional.

34 BOPT-2012.

 

Tranziţia de la educaţie la ocupare şi corelarea dintre sisteme

Un raport recent al Comisiei Europene35 arată că în România există o corelare bună a sistemului educaţional cu piaţa muncii la nivel vertical, în sensul în care se înregistrează ponderi scăzute comparativ cu ţările europene ale angajaţilor supracalificaţi sau subcalificaţi în raport cu cerinţele locului de muncă, dar se înregistrează cea mai scăzută corelare orizontală, respectiv o pondere ridicată de absolvenţi care lucrează în alte domenii decât cele pentru care s-au pregătit.

Conform ţintelor asumate de România până în anul 2020, procentul de angajaţi cu vârste între 20 şi 34 de ani absolvenţi în ultimii 3 ani ai sistemului de educaţie şi formare profesională ar trebui să fie de cel puţin 82%. Cele mai recente date statistice disponibile pentru anul 2011 indică un procent de 70,1 %36. Tendinţa înregistrată în ultimii ani este de scădere a numărului de absolvenţi cu vârsta cuprinsă între 20 şi 34 de ani integraţi pe piaţa muncii. Cea mai mare valoare s-a înregistrat în anul 2008, 84,8%, aceasta continuând apoi să scadă treptat.

Datele BOPT-2012 indică faptul că pe ansamblul populaţiei de tineri doar 18% consideră că şcoala răspunde nevoilor pieţei muncii.

 

35 Employment and Social Developments in Europe, Commision staff working document, 2013, disponibil la http://register.consilium.europa.eu/pdf/en/13/st05/6t05571-ad09.en13.pdf.

36 Eurostat.

 

Educaţia nonformală şi participarea la educaţie pe tot parcursul vieţii

În 2011, doar 1,6% din totalul populaţiei active a participat la programele de învăţare pe tot parcursul vieţii, fată de 8,9% în UE-27.

În România, conceptul de educaţie continuă nu este încă asimilat. În 2011, media UE-27 de participare la educaţie pentru intervalul de vârstă 25-34 de ani era de 15%, în timp ce în România era de 4,1%. Procentul angajaţilor tineri cu vârste între 15 şi 24 de ani care participau la o formă de educaţie formală sau nonformală a fost în 2011 de 2,1%, mai mic cu 11,4 puncte procentuale decât media europeană. În mediul rural există un deficit de prestatori de programe vocaţionale, proiectele POS DRU punctuale fiind printre puţinele oportunităţi în acest sens.

Doar 10% dintre tinerii români au efectuat stagii de pregătire educaţională formală sau nonformală în afara graniţelor ţârii, un procent scăzut în context european, media fiind de 14%, în timp ce în 10 ţări UE se înregistrează valori peste 20%37. Doar una din 5 întreprinderi economice asigura instruire pentru personalul lor în 2011, cu aproximativ 10% mai puţin decât în 200538.


37 Eurobarometrul Tineri în mişcare 2011.

38 INS, Baza de date Tempo.

 

Tinerii şi utilizarea TIC

Aproximativ 80% dintre tinerii europeni între 15 şi 24 de ani utilizează computerul şi internetul în fiecare zi. România este printre ţările care înregistrează niveluri scăzute şi pe acest indicator, alături de Bulgaria, Irlanda şi Grecia, cu ponderi mai scăzute de 50%39.


39 Eurostat; conform BOPT-2012,80% dintre tineri folosesc calculatorul şi internetul zilnic sau de câteva ori pe săptămână.

 

Cultură

Toate datele cercetărilor comparative pe grupe de vârstă indică faptul că tinerii se implică într-o măsură mai ridicată în diferitele forme de activităţi culturale40. Cu toate acestea, participarea tinerilor români la activităţi culturale nu poate fi considerată ridicată şi este mai degrabă ocazională. Un sfert dintre tineri spun că nu citesc literatură niciodată; 8% fac acest lucru zilnic, 20% de 2-3 ori pe săptămână, 24% de 2-3 ori pe lună, în timp ce 20% nu citesc literatură decât de 2-3 ori pe an41.

61% dintre tineri spun că nu merg deloc la teatru, operă, balet sau concerte de muzică clasică, 49% nu merg la cinematograf, iar 48% nu merg la concerte de muzică modernă.

România se află pe ultimul loc între ţările europene în privinţa frecventării concertelor şi a cinematografelor, puţin peste 60% dintre tineri făcând acest lucru în ultimul an. România se plasează printre ţările cu ponderi scăzute în context european ale tinerilor care vizitează monumente, muzee sau galerii şi ale tinerilor care frecventează teatrul, opera sau spectacolele de dans42.


40 Comisia Europeană 2007, EU Youth Report 2012.

41 BOPT2012.

42 Eurobarometrul Tineret în mişcare 2011.

 

Rezultate aşteptate

Faţă de aceste date ale realităţii prezente, Strategia pentru tineret îşi propune să mobilizeze instituţiile şi organizaţiile competente - guvernamentale şi neguvernamentale într-un efort concertat de extindere, ridicare a calităţii şi creştere a eficienţei educaţiei formale şi nonformale oferite tinerilor în scopul unei mai bune pregătiri a acestora pentru muncă şi viaţă şi al ridicării nivelului lor de cultură.

Îmbunătăţirea participării tinerilor la educaţia nonformală, prea puţin dezvoltată în România, după cum a arătat analiza situaţiei, se va realiza concomitent cu creşterea performanţelor sistemului şcolar şi creşterea relevanţei şcolii pentru piaţa muncii şi pentru viaţa adultă independentă. Educaţia nonformală în România reprezintă atât o oportunitate de compensare a deficitelor acumulate în sectorul formal, privind calitatea învăţământului şi capitalul educaţional, şi de creştere a competenţelor profesionale şi a incluziunii sociale, cât şi o modalitate de schimbare a percepţiei asupra educaţiei, de la înţelegerea ei ca o etapă în dezvoltarea iniţială a indivizilor la promovarea învăţării pe tot parcursul vieţii. Strategia îşi propune să conducă la îmbunătăţirea ofertei de educaţie nonformală, scăzută în prezent, dar şi la creşterea interesului populaţiei (şi în mod special al tinerilor) pentru această arie a învăţării.

De asemenea, se urmăreşte valorificarea deschiderii tinerilor de a participa la activităţi culturale, datele indicând un nivel insuficient. În acest sens, se pune accent pe îmbunătăţirea relevanţei culturii în raport cu sistemul de valori al multor tineri, combaterea constrângerilor economice care ar putea bloca accesul la cultură al tinerilor, precum şi îmbunătăţirea disponibilităţii ofertei culturale dedicate tineretului, O provocare aparte O reprezintă creşterea suportului acordat creaţiei culturale aparţinând tinerilor înşişi, având în vedere constrângerile economice ce se exercită asupra creatorilor de artă şi cultură.

Sănătate, sport şi recreere

Sănătate

Cu aproape unul din 10 copii născut în 2010 de o adolescentă cu vârsta între 15 şi 19 ani, România are cel mai ridicat nivel din UE-28, alături de Bulgaria43. Valoarea este doar cu 1,4 puncte procentuale mai scăzută decât în 2005. Insuficienţa planificării familiale şi a educaţiei pentru sănătatea reproducerii se reflectă şi în faptul că adolescentele de 15-19 ani au contribuit în medie, în ultimii ani, cu aproximativ 10% la totalul avorturilor înregistrate anual. La nivelul anului 2011, una din 10 tinere rome năşteau primul copil între 12 şi 15 ani şi aproape jumătate între 16 şi 18 ani44.

Între persoanele care trăiesc cu HIV/SIDA predomină tinerii de 20-29 ani45. Întrucât calea dominantă de transmitere este cea sexuală, iar tinerii sunt un grup activ sexual, rezultă un risc de creştere a incidenţei HI V/SI DA în anii următori, cu precădere în rândul grupurilor de risc46.

Incidenţa suicidului la adolescenţii de 15-19 ani a fost de 6,3 decese la 100.000 locuitori în 2010, cu aproximativ 50% peste media europeană. În România există o tendinţă de creştere cu 7,2% faţă de 2005, în contextul unui uşor declin înregistrat la nivelul UE47.

Datele statistice indică o creştere a obezităţii, a sedentarismului, consumului de alcool şi fumatului de la vârste relativ mici şi o incidenţă în creştere a consumului de droguri48.

Chiar dacă România face parte dintre ţările cu consum mai redus, se înregistrează o tendinţă îngrijorătoare de creştere a utilizării de substanţe psihoactive în rândul adolescenţilor de 16 ani, ponderea fiind de 10% în 2011, de două ori mai ridicată decât în 200749. Aproape unul din 3 tineri fumează, în timp ce unul din 10 consumă alcool zilnic50.


43 Eurostat.

44 Rapoartele de analiză documentară în cadrul dezbaterilor coordonate de MFE pentru elaborarea Acordului de parteneriat.

45 Idem.

48 Strategia HIV /SIDA. 47 Eurostat. 48BOPT-2012.

49 ANA şi MS (2011) - Rezultatele studiului naţional în şcoli privind consumul de tutun, alcool şi droguri (ESPAD 2011) - Sinteză. Sondaj naţional pe adolescenţii de 16 ani care frecventează instituţii de învăţământ postgimnazial, valurile 1999,2003,2007 şi 2011. Datele BOPT-2012 indică ponderi asemănătoare pe ansamblul tinerilor, 9% dintre aceştia declarând că au consumat cel puţin o dată droguri uşoare.

50 BOPT-2012.

 

Sport şi recreere

Aproape două treimi dintre tineri, respectiv 64%, fac sport doar de câteva ori pe lună. Aproape un tânăr din 3 declară că nu face sport deloc51.

Conform datelor Anuarului Sportului 2009, diferenţele între judeţe în ceea ce priveşte dotările cu baze sportive sunt mari, cu o „concentrare” mai mare a acestora în zona de sud şi de centru şi una mai redusă în zona de vest şi nord-vest. Este interesant totuşi că regiunile cu mai puţine baze sportive au organizat mai multe competiţii şcolare în 2008 faţă de regiunile mai dotate din acest punct de vedere.

Deşi numărul de structuri sportive afiliate federaţiilor de specialitate, precum şi numărul de instructori sportivi sau antrenori au crescut între 2005-2009 cu peste 100% şi se constată şi o creştere a numărului de sportivi legitimaţi cu aproximativ 130% în 2009 faţă de 2005, participarea la competiţiile de masă, cum ar fi cele şcolare, nu este deloc spectaculoasă. Doar în câteva judeţe din ţară - 6 - se înregistrează un număr ceva mai important de participanţi (peste 10,000 anual), în timp ce în majoritatea judeţelor valorile sunt scăzute (14 judeţe au între 3.000 şi 5.000 de participanţi) sau chiar nesemnificative (9 judeţe raportează mai puţin de 2.000 de participanţi într-un an)52.

Tinerii se distribuie, cu ponderi între 35% şi 22%, între categoria celor care au în jur de 3-4 ore de timp liber zilnic în timpul săptămânii, 1-2 ore sau peste 5 ore53. Un procent de 5% declară că nu au timp liber deloc în timpul săptămânii, ceea ce poate constitui un risc pentru sănătatea şi dezvoltarea acestor tineri.

Doar un tânăr din 10 declară că nu se vede niciodată cu prietenii; mai mult de o treime se văd cu prietenii de câteva ori pe săptămână, 17% dintre tineri petrec timp cu prietenii zilnic şi 22% se văd cu prietenii de 2-3 ori pe lună. Majoritatea tinerilor, respectiv 4/5, se uită la televizor zilnic.

66,4% dintre tineri au apreciat ca mulţumitor modul în care îşi petrec timpul liber, ceea ce arată că tinerii au nevoie, pe lângă oferte diversificate şi de calitate de petrecere a timpului liber, de îndrumare în sensul valorificării depline a timpului liber în propriul lor interes.

Conform unui studiu UNICEF54, 90% dintre adolescenţi petrec peste 8 ore zilnic implicaţi în următoarele activităţi: televizor, internet şi jocuri video. Jumătate din adolescenţi sunt implicaţi zilnic în toate cele 3 tipuri de activităţi, petrecând peste 8 ore zilnic cu aceste activităţi. Acest lucru are un impact semnificativ asupra celorlalte activităţi pe care le realizează şi. bineînţeles, asupra dezvoltării lor. Este posibil de asemenea ca adolescenţii să nu aibă alte oportunităţi de petrecere a timpului liber şi de socializare cu egalii.

Din cele 48 de instituţii de învăţământ superior de stat numai 4 au bazine de înot, fapt ce exprimă nivelul precar al bazelor sportive puse la dispoziţia studenţilor.


51 BOPT-2012.

52 Anuarul Sportului, 2009.

53 Restul datelor prezentate în această secţiune provin din BOPT-2012

54 starea adolescenţilor în România, 2013, UNICEF, CURS, ISE.

 

Rezultate aşteptate

Strategia pentru tineret îşi propune, prin obiectivele specifice şi direcţiile sale de acţiune, să acorde o importanţă semnificativă dezvoltării unui tineret sănătos fizic şi mental, promovând idealul „minte sănătoasă în corp sănătos” şi valorificând în acest scop resursele asigurate prin oferta de petrecere a timpului liber şi prin practicarea sportului.

Principala preocupare pe ansamblul populaţiei de tineri o constituie îmbunătăţirea educaţiei pentru sănătate, a planificării familiale şi a asistenţei medicale pentru mame şi copii. Numărul mare de naşteri şi de avorturi înregistrat în cazul adolescentelor sub 19 ani constituie un semnal de alarmă, iar reducerea, o provocare specială pentru prezenta strategie.

Strategia urmăreşte să aducă o contribuţie importantă la protecţia prin măsuri specifice a tinerilor cu HIV/SIDA şi a tinerilor cu risc de suicid, în sistemul decizional existând preocupări în această direcţie în ultimul timp.

Strategia prevede combaterea comportamentelor care denotă un stil de viaţă nesănătos, precum fumatul, consumul de fast-food şi de alcool, consumul de droguri, diminuarea aşteptată a răspândirii lor constituind o provocare serioasă în condiţiile în care acestea sunt promovate prin intermediul diferitelor subculturi răspândite printre tineri, iar unele şi prin publicitate agresivă.

Strategia urmăreşte de asemenea creşterea practicării sportului de către tineri, atât ca oportunitate de combatere a diferitelor patologii sociale, cât şi ca mijloc de dezvoltare socială şi biologică a tinerilor.

Modul în care îşi petrec tinerii timpul liber, conform datelor de cercetare, arată că aceştia au nevoie de oferte diversificate şi de calitate de petrecere a timpului liber şi consiliere în sensul valorificării depline a timpului liber în propriul lor interes, Strategia propunându-şi să conducă la implementarea acestor obiective.

 

Participare şi voluntariat

România se încadrează în grupa ţărilor europene cu cel mai scăzut nivel de implicare în activităţile voluntare (alături de Grecia, Italia, Ungaria, Polonia şi Suedia), mai puţin de un tânăr din 5 derulând astfel de activităţi55. 29% dintre tineri declară că ar fi dispuşi să participe ca voluntari într-o organizaţie neguvernamentală, precum o asociaţie sau o fundaţie56. Majoritatea dau un răspuns negativ (53%), iar alţii nu sunt hotărâţi dacă ar fi dispuşi să facă acest lucru (16%). Aproape 4 tineri din 5 nu cunosc niciun ONG activ în localitatea proprie, în timp ce 5% fac parte dintr-un ONG. Cei mai mulţi tineri cred că principala măsură care ar trebui întreprinsă pentru încurajarea participării tinerilor la activităţi de voluntariat ar fi cea de informare a tinerilor privind posibilităţile de participare (aproape jumătate dintre tineri).

Majoritatea tinerilor nu sunt interesaţi deloc sau sunt interesaţi în mică măsură de viaţa politică57. Tinerii manifestă cel mai scăzut interes faţă de politica la nivel european, urmată de cea la nivel local şi naţional (ponderea tinerilor neinteresaţi sau puţin interesaţi este de peste 60% în toate cele 3 cazuri). Totuşi, deciziile concrete luate de autorităţile centrale suscită mai mult interes, mai mult de jumătate dintre tineri declarându-se interesaţi de acestea.

Pentru tinerii cu studii de nivel terţiar, voluntariatul poate fi valorizat numai în condiţiile în care experienţa acumulată de aceştia pe durata desfăşurării activităţilor de voluntariat le poate asigura un avantaj competitiv pe care îl pot valoriza pe durata activă de muncă. Simpla legiferare a voluntariatului nu reprezintă decât condiţia necesară, dar nu şi suficientă, de impunere în România, fiind necesară realizarea unor conexiuni de valorizare şi valorificare a experienţei dobândite de cei care sunt implicaţi în acest fenomen social. De aceea, trebuie elaborată o metodologie de evaluare a voluntariatului atât la nivelul individului, cât şi la nivelul societăţii, pentru a se putea identifica variabilele intrinseci de performanţă a procesului.


55 Eurobarometrul Tineret în mişcare 2011.

56 BOPT-2012.

57 Idem.

 

Rezultate aşteptate

Strategia îşi propune, prin obiectivele sale specifice şi direcţiile de acţiune, susţinerea dezvoltării tinerilor din România prin implicarea în acţiuni de voluntariat şi prin participarea civică activă, creând cadrul operaţional şi cadrul legislativ necesar implementării de politici care să utilizeze toate resursele existente şi să implice toţi actorii interesaţi în vederea realizării acestui deziderat.

Pe lângă provocarea creşterii implicării tinerilor, în perioada următoare Strategia prevede adresarea unor probleme specifice legate de organizarea şi recunoaşterea formală a activităţilor de voluntariat, valorizarea lor scăzută la nivelul societăţii româneşti reflectându-se şi în lipsa de calitate în legislaţia specifică. Cea mai importantă direcţie în vederea schimbării percepţiei tinerilor de a fi decuplaţi de la deciziile importante ale societăţii este valorizarea implicării acestora, de la structurile de conducere până la problemele din comunităţile de apartenenţă. Şcoala, sectorul ONG şi autorităţile administraţiei publice centrale şi locale au fiecare responsabilităţile proprii în acest efort de revalorificare a potenţialului tinerilor de a genera dezvoltare socială sustenabilă.

 

Categorii de tineri afectate de excluziune socială58

1) Fenomenul persoanelor fără adăpost59 s-a cronicizat în ultimele două decenii. Nu exista statistici oficiale ale numărului de copii şi tineri care trăiesc pe străzi. În anul 2009, Organizaţia „Salvaţi Copiii” a realizat o estimare în 3 oraşe mari ale ţării, Bucureşti, Braşov şi Constanţa. Numărul de copii astfel identificaţi s-a ridicat la circa 1.400. Majoritatea sunt în capitală (în jur de 1.150). Mai puţin de jumătate sunt copii (0-17 ani), cei mai mulţi fiind tineri de 18-35 ani.

2) Există aproximativ 5.000 de copii care părăsesc anual instituţiile de proiecţie socială, fiind vulnerabili şi expuşi riscului de sărăcie şi/sau excluziune socială60. Majoritatea copiilor din sistemul de protecţie de tip rezidenţial au 14-17 ani, urmaţi de cei de 10-13 ani. Serviciile de integrare socioprofesională şi de dezvoltare a deprinderilor de viaţă independentă sunt subdezvoltate.61

3) Tineri din comunităţi sărace compacte teritorial. Deşi sărăcia pe ansamblu şi a tinerilor în mod special este mai ridicata în mediul rural, în ultimele decenii au început să se formeze în mediul urban zone compacte teritorial în care predomină sărăcia extremă. În toate aceste zone, copiii şi tinerii reprezintă principala categorie de populaţie (peste 60%), în timp ce populaţia de 60 de ani şi peste reprezintă sub 10% din total.62

4) Tineri romi. Dintre persoanele de etnie romă, 33,6% erau sărace în 201163, o rată a sărăciei absolute de 6,7 ori mai ridicată decât media naţională. Romii reprezintă doar 3,3% din totalul populaţiei, dar 21,9% din totalul săracilor. Ratele sărăciei sunt semnificativ mai mari în rândul copiilor de etnie romă: 27,3% dintre copiii romi din mediul urban, comparativ cu 2% dintre copiii români, şi 41,1% faţă de 10,6% în mediul rural. Numai 17% dintre romi urmează o şcoală profesională, un liceu sau niveluri superioare de educaţie.

5) Adolescenţi cu cel puţin unul dintre părinţi plecaţi în străinătate. Aproximativ 170 de mii de copii din ciclul gimnazial aveau, conform unui studiu mai vechi, cel puţin un părinte care lucra în străinătate64. Sarcina creşterii acestor copii este încredinţată părintelui rămas sau, dacă lipsesc ambii părinţi, unei rude, în cel mai bun caz, sau unei persoane apropiate. Tinerii în această situaţie sunt mai expuşi la abandon şcolar şi ieşirea în afara unei traiectorii normale spre viaţa de adult, consecinţele unei situaţii de abandon parţial sau total de către părinţi, chiar dacă temporară, fiind de aşteptat să se manifeste de-a lungul întregii vieţi.

6) Tineri care trăiesc cu HIV/SIDA. Tinerii între 20 şi 25 de ani reprezintă aproximativ 60% dintre persoanele cu HIV/SIDA din România, ca urmare a unui val de infectări pe cale nosocomială la sfârşitul anilor 80 şi începutul anilor 90. Transmiterea sexuală poate fi atribuită în ultimii ani la 4 din 5 cazuri diagnosticate şi ea a fost înregistrată în special fa tinerii cu vârste cuprinse între 15 şi 29 de ani, cu un vârf la cei între 20 şi 24 de ani65. Aceste persoane se confruntă adesea cu un cumul de factori de excluziune socială, de la discriminare până fa lipsa accesului la locuri de muncă sau servicii de sănătate adecvate şi dedicate.

7) Victime ale exploatării pentru muncă şi în scopuri sexuale. Majoritatea victimelor înregistrate sunt tinere şi foarte tinere, mai ales în ceea ce priveşte exploatarea sexuală, dar şi a celei pentru muncă. Vârsta medie a victimelor identificate a fost de 24 de ani, însă se constată o vulnerabilitate crescută la vârsta de 17 ani, la această vârstă înregistrându-se cea mai mare frecvenţă a cazurilor per total66. În cazul victimelor de gen feminin, care constituie 65% din totalul victimelor, cel mai ridicat risc apare în jurul vârstei de 21 de ani. Minorii reprezintă aproximativ un sfert din totalul persoanelor traficate, în special cei din intervalul de vârstă 14-17 ani, şi provin din familii dezorganizate sau din centrele de plasament.67

8) Mame adolescente. Aproape una din zece naşteri în 2010 s-a înregistrat în cazul unor tinere cu vârsta între 15 şi 19 ani. Naşterile premature, dincolo de riscurile pe dimensiunea sănătăţii, reprezintă, în cele mai multe cazuri, un mecanism de perpetuare intergeneraţională a sărăciei şi excluziunii sociale.

9) Tineri discriminaţi pe motive de vârstă, gen, etnie, cetăţenie, orientare sexuală. Cele mai discriminate categorii sociale, conform opiniilor respondenţilor unui studiu recent, sunt reprezentate de persoanele de etnie romă, persoanele cu dizabilităţi fizice sau psihice, persoanele infectate cu HIV/SIDA, persoanele fără adăpost, orfanii şi persoanele dependente de droguri68. Conform aceleiaşi cercetări, 31% dintre români afirmă că s-ar simţi foarte puţin/deloc confortabil în preajma unei persoane de orientare homosexuală.

10) Tinerii cu dizabilităţi. Dizabilitatea este unul dintre determinanţii importanţi pentru comportamentul adolescenţilor, având influenţe marcante asupra relaţiei acestora cu cei de aceeaşi vârstă, cu şcoala şi cu mediul social apropiat69. Din datele prezentate de Ministerul Muncii (ANPH) rezultă că există peste 10.000 de persoane cu dizabilităţi înregistrate pe intervalul de vârstă 15-17 ani. Am putea estima că pentru intervalul de vârstă 14-34 de ani avem un număr de persoane cu dizabilităţi situat între 80 şi 100.000 (din totalul de aproape 700.000 de persoane cu handicap la nivelul populaţiei României). Conform surselor citate, aproximativ 6.000 de tineri cu dizabilităţi se găsesc în instituţii de îngrijire şi nu mai mult de 5-600 sunt încadraţi în muncă (din totalul de 1.000 la nivelul întregii populaţii). Rezultă deci un număr foarte mare (peste 70.000) de tineri cu dizabilităţi care se află în îngrijirea familiilor, cei mai mulţi dintre ei fără a avea un loc de muncă şi trăind aproape izolaţi de societate.


58 „Excluziunea socială ne indică un proces prin care anumiţi indivizi sunt împinşi la marginea societăţii şi împiedicaţi să participe pe deplin la viaţa socială, ca urmare a sărăciei sau a lipsei de competente de bază şi de oportunităţi de învăţare pe termen Jung, sau ca rezultat ai discriminării” (Comisia Europeană, 2005).

59 Definiţia PAFA se refera la acele persoane care locuiesc practic în stradă, în locuinţe improvizate sau sunt găzduite temporar în adăposturi specializate.

60 MMFPSPV.

61 Raport documentar În cadrul consultărilor coordonate de Ministerul Fondurilor Europene (MFE) pentru elaborarea Acordului de Parteneriat.

62 Idem. Sunt citate următoarele cercetări: Rughiniş (2000); Stănculescu şi Berevoescu (coord., 2004); Sandu (2005); Berescu etal. (2006); Berescu et al. (2007); CPARSD (2009); Stănculescu (coord., 2010); Botonogu (coord., 2011).

63 MMFPSPV.

64 Soros, 2007.

65 strategia Naţională HIV/SIDA 2011-2015.

66 Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane, Raport privind situaţia traficului de persoane în anul 2012.

67 Raport documentar în cadrul consultărilor coordonate de MFE pentru elaborarea Acordului de Parteneriat.

68 Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, 2012.

69 UNICEF, Situaţia adolescenţilor din România, 2012.

 

Rezultate aşteptate

Strategia prevede, pe fiecare dintre cele 4 domenii principale de intervenţie, o serie de obiective specifice şi direcţii de acţiune pentru adolescenţii şi tinerii cu un nivel ridicat de vulnerabilitate socială, precum şi altele speciale pentru promovarea incluziunii sociale şi combaterea sărăciei tinerilor. Incluziunea socială este considerată ca fiind nucleul strategic al acestui document, însă pentru o serie de adolescenţi şi tineri care se confruntă cu probleme grave ea nu poate atinsă prin măsuri sectoriale destinate populaţiei de tineri în ansamblu, ci doar prin intervenţii intersectoriale. integrate şi dedicate grupurilor vulnerabile.

Având în vedere şi situaţia prezentată cu privire la incidenţa sărăciei printre tineri, Strategia va contribui la combaterea acestui fenomen. Se aşteaptă îmbunătăţirea accesului tinerilor la soluţii de locuire independentă şi în condiţii adecvate, în vederea capacitării acestora de a-şi întemeia gospodării autonome.

Strategia urmăreşte îmbunătăţirea semnificativă a situaţiei unor grupuri de adolescenţi şi tineri aflaţi în situaţii de risc ridicat de excluziune socială, o provocare aparte reprezentând-o cronicizarea problemelor acestor tineri în perioada tranziţiei, Strategia referindu-se la adolescenţii şi tinerii străzii, adolescenţii şi tinerii romi săraci, adolescenţii şi tinerii ieşiţi din sistemul de îngrijire rezidenţială, adolescenţii şi tinerii din zonele sărace compacte teritorial, adolescenţii şi tinerii victime ale exploatării pentru muncă şi în scopuri sexuale, adolescenţii şi tinerii abandonaţi de familii, tinerii cu HIV/SIDA, mamele adolescente şi tinerii discriminaţi pe diferite criterii: vârstă, sex, orientare sexuală sau etnie.

 

CAPITOLUL III

Obiectivul general al Strategiei

 

Susţinerea participării active a tinerilor la viaţa economică, socială, educaţională, culturală şi politică a ţarii, asigurând oportunităţi egale de acces la educaţie, ocupare şi condiţii de viaţă decente, cu o atenţie particulară către adolescenţii şi tinerii care, din diferite motive, ar putea avea mai puţine oportunităţi.

Principiile Strategiei

a) principiul abordării globale şi integrate - o strategie care să acopere toate domeniile importante ale vieţii adolescenţilor şi tinerilor şi să asigure intervenţia integrată a autorităţilor publice şi a celorlalte entităţi interesate pentru atingerea obiectivelor;

b) principiul fundamentării politicilor pe cunoaştere - adoptarea deciziilor politice de pe o poziţie bine informată şi ştiinţific fundamentată;

c) principiul recunoaşterii tinerilor ca resursă de dezvoltare durabilă - recunoaşterea tuturor adolescenţilor şi tinerilor ca o resursă pentru societate şi asigurarea dreptului tinerilor de a participa la elaborarea politicilor care îi vizează, prin intermediul unui dialog structurat continuu cu tinerii şi organizaţiile neguvernamentale de şi pentru tineret;

d) principiul cooperării - cooperarea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale cu organizaţiile neguvernamentale de şi pentru tineret (ONGT)70, în toate problemele care privesc viaţa tinerilor;

e) principiul nediscriminării - garantarea nediscriminării şi asigurarea şanselor egale de acces, indiferent de rasă, sex, vârstă, confesiune, origine etnică şi socială, orientare sexuală, orientare politică sau orice altă caracteristică, la programele, serviciile şi activităţile pentru tineret finanţate din surse publice;

f) principiul toleranţei - promovarea toleranţei şi acceptării diferenţelor în toate programele pentru tineret şi în toate stabilimentele destinate activităţii de tineret, finanţate din surse publice şi private;

g) principiul solidarităţii - luarea în considerare a posibilelor diferenţe între condiţiile de viaţă, nevoile, aspiraţiile, interesele şi atitudinile tinerilor, datorate diferiţilor factori, şi acordarea unei atenţii particulare celor care, din diferite motive, ar putea avea oportunităţi mai puţine;

h) principiul abordării participative - asigurarea unei cât mai largi participări a tinerilor la viaţa publică şi încurajarea acestora în vederea asumării responsabilităţilor individuale sau de grup;

i) principiul continuităţii şi coordonării - asigurarea continuităţii şi coordonării în procesul de planificare şi implementare a politicilor publice;

j) principiul subsidiarităţii - exercitarea competenţelor de către autoritatea administraţiei publice locale situate la nivelul administrativ cel mai apropiat de cetăţean şi care dispune de capacitatea administrativă necesară;

k) principiul managementului bazat pe rezultate - asigurarea capacităţii de management orientat spre rezultate la nivelul tuturor entităţilor responsabile de implementarea politicilor, programelor şi măsurilor în domeniul tineretului;

l) principiul transparenţei - asigurarea transparenţei şi a accesului la informaţii şi la tehnologii informaţionale adecvate pentru toţi tinerii şi pentru toate structurile implicate în implementarea Strategiei;

m) principiul intervenţiei timpurii - includerea, unde este cazul, a unei dimensiuni de politică privind copiii, privitoare la drepturile şi protecţia acestora, având în vedere că viaţa şi perspectivele de viitor ale tinerilor sunt semnificativ determinate de oportunităţile, sprijinul şi protecţia primite în cursul copilăriei;

n) principiul asigurării infrastructurii minime necesare - include politica de asigurare a infrastructurii minime necesare la nivelul societăţii pentru punerea în aplicare a Strategiei pentru tineret la un nivel comparativ cu cel din statele UE;

o) principiul sportul - un mod de viaţă - generalizarea sportului de masă în rândul tinerilor.


70 În cadrul prezentei Strategii, sintagma .organizaţii neguvernamentale de şi pentru tineret”, prescurtat ONGT, se referă la toate asociaţiile de elevi, studenţi şi alte categorii de tineri, la fundaţiile pentru tineret judeţene şi a municipiului Bucureşti înfiinţate prin Decretul-lege nr. 150/1990 privind înfiinţarea fundaţiilor pentru tineret, la structurile de tineret ale sindicatelor şi ale partidelor/organizaţiilor politice, precum şi la organizaţiile neguvernamentale ale căror obiective şi/sau programe şi activităţi se adresează tinerilor în general sau doar unor categorii de tineri.

 

 

Domenii principale de intervenţie, obiective specifice şi direcţii de acţiune

1. Cultură şi educaţie nonformală

Obiective specifice şi direcţii de acţiune

1.1. Asigurarea accesului tuturor adolescenţilor şi tinerilor la formare şi educaţie de calitate, atât formală, cât şi nonformală

Direcţii de acţiune:

a) dezvoltarea activităţilor cu tinerii (a muncii de tineret), a consilierii şi oportunităţilor de învăţare nonformală orientate către grupurile cu risc mare de părăsire timpurie a şcolii;

b) extinderea consilierii şcolare şi a orientării profesionale atât prin creşterea numărului de consilieri şi diversificarea reţelelor de consiliere (nu doar în unităţi de învăţământ, ci şi în centrele de tineret, în casele de cultură ale studenţilor, în cadrul ONGT, în cadrul centrelor comunitare de învăţare permanentă), cât şi prin cuprinderea cât mai extinsă în sistemul de consiliere a tinerilor care nu mai frecventează şcoala, dar se confruntă cu dificultăţi profesionale şi sociale;

c) implementarea de măsuri de prevenire, intervenţie şi compensatorii pentru reducerea părăsirii timpurii a şcolii, inclusiv forme alternative de învăţământ, precum educaţia şi formarea pentru adulţi, cu accent asupra zonelor rurale şi a tinerilor de etnie romă;

d) sprijinirea tinerilor din zonele rurale şi din rândul grupurilor defavorizate în vederea sporirii accesului, a participării şi a gradului de şcolarizare, inclusiv în învăţământul terţiar;

e) asigurarea bazei materiale minime la nivelul entităţilor implicate la nivelul societăţii pentru asigurarea accesului tinerilor la cultură şi educaţie.

1.2. îmbunătăţirea ofertei de educaţie nonformală Direcţii de acţiune

a) extinderea activităţilor de voluntariat şi a celor iniţiate de ONGT-uri care oferă oportunităţi de educaţie nonformală;

b) urmărirea creşterii relevanţei programelor şcolare, inclusiv în cadrul învăţământului superior, în raport cu nevoile de pe piaţa muncii şi consolidarea parteneriatelor între unităţi de învăţământ, întreprinderi şi cercetare;

c) creşterea atractivităţii ofertelor de educaţie nonformală ale unităţilor de învăţământ, ale centrelor de tineret, ale caselor de cultură ale studenţilor, organizaţiilor neguvernamentale de şi pentru tineret;

d) includerea în cadrul centrelor de tineret şi în cadrul caselor de cultură ale studenţilor a unei funcţii de centru de resurse pentru tineri, oferind formare, consultanţa, dezvoltare de proiecte, consultanţă pentru managementul proiectelor iniţiate de tineri;

e) constituirea centrelor de tineret şi a caselor de cultură ale studenţilor în reţele naţionale, cu subretele regionale, mărind astfel potenţialul lor de a dezvolta strategii de acţiune pentru a răspunde mai bine nevoilor specifice ale tinerilor/studenţilor din regiunile respective, de a se integra în structuri internaţionale de profil şi de a obţine finanţare din fonduri europene pentru proiectele proprii, în completarea sprijinului de stat pentru întreţinere, dotare şi funcţionare;

f) atragerea confederaţiilor sindicale studenţeşti şi a organizaţiilor ALUMNI în programele dedicate tinerilor la nivelul instituţiilor de învăţământ superior;

g) extinderea şi susţinerea ofertelor de învăţare on-line, conferinţe şi seminare pe teme solicitate de tineri;

h) extinderea oportunităţilor de învăţare a limbilor străine şi formare de competente transversale (digitale, de comunicare etc.);

i) asigurarea de contribuţii din fonduri ale autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi atragerea de fonduri europene nerambursabile pentru dezvoltarea unei infrastructuri adecvate ofertei de educaţie şi de formare, inclusiv a celei de educaţie nonformală specifică tinerilor; centre multifuncţionale de învăţare şi loisir, centre comunitare de învăţare permanentă, case ale studenţilor, campusuri de vacanţă cu facilităţi de instruire, centre culturale de tineret în mediul rural, cluburi locale, baze sportive complexe şi de agrement, dotare cu aparatură specifică pentru activităţi de instruire;

j) mobilizarea şi orientarea organizaţiilor guvernamentale şi neguvemamentale, a comunităţilor locale în vederea stabilirii de parteneriate şi a unor cooperări viabile pentru dezvoltarea Sistemului furnizorilor de educaţie nonformală şi a serviciilor complexe/integrate axate pe necesităţile tinerilor:

k) crearea şi implementarea unui sistem de cooperare eficient între unităţi de învăţământ şi întreprinderi publice şi private în vederea derulării de stagii de practică profesionale adresate elevilor şi studenţilor.

1.3. Stimularea interesului tinerilor de a participa la activităţi de educaţie nonformală

Direcţii de acţiune

a) încurajarea organizaţiilor care dezvoltă proiecte de educaţie nonformală adresate tinerilor;

b) promovarea în rândul tinerilor, prin unităţile de învăţământ şi ONGT, a oportunităţilor de educaţie nonformală oferite de acţiunile Programului european Erasmus+;

c) dezvoltarea graduală, în perioada 2014-2018, a unui sistem de validare şi recunoaştere a rezultatelor învăţării în contexte nonformale şi informale, în conformitate cu bunele practici şi experienţele europene avansate.

1.4. Asigurarea unei mai bune relevante practice a abilităţilor dobândite prin educaţie formală şi nonformală

Direcţii de acţiune

a) orientarea educaţiei nonformale cu preponderenţă către domenii care asigură buna integrare socială a tinerilor şi manifestarea lor mai activă şi mai responsabilă: educaţie pentru cetăţenie şi cunoaşterea drepturilor şi obligaţiilor ce le revin ca tineri şi ca viitori adulţi, educaţie şi orientare antreprenorială timpurie, educaţie pentru muncă, educaţie pentru un stil de viaţă sănătos, educaţie parentală şi educaţie a părinţilor etc;

b) urmărirea creşterii relevanţei programelor de învăţământ, inclusiv pentru învăţământul superior, în raport cu nevoile de pe piaţa muncii şi consolidarea parteneriatelor între unităţi de învăţământ, întreprinderi şi cercetare.

1.5. Facilitarea accesului tinerilor la consum de cultură şi creaţie culturală de calitate

Direcţii de acţiune:

a) stimularea interesului tinerilor pentru valorificarea tradiţiilor culturale locale (româneşti sau ale minorităţilor etnice), inclusiv prin formarea în meserii tradiţionale (artistice, artizanale);

b) stimularea preocupărilor pentru lectură şi pentru creaţia literară la tineri;

c) sprijinirea şi stimularea creativităţii şi performanţei tinerilor în diverse domenii ale industriilor creative (publicitate, arte vizuale, artele spectacolului, cercetare-dezvoltare, software etc.);

d) promovarea, susţinerea şi recompensarea performanţei tinerelor talente artistice şi din domeniul inovaţiei tehnico-ştiinţifice. Încurajarea educaţiei interculturale, atât prin participare la stagii de formare şi învăţare în alte ţări, prin intermediul schimburilor de tineri, cât şi prin asigurare de oportunităţi de cunoaştere a culturii minorităţilor etnice din propria ţară;

e) asigurarea protecţiei copiilor şi tinerilor în faţa anumitor riscuri ce apar ca urmare a folosirii noilor mijloace de comunicare în masă, în particular prin dezvoltarea de competenţe în domeniu, recunoscând totodată beneficiile şi oportunităţile pe care acestea le pot oferi tinerilor;

f) facilitarea accesului la cultură de calitate a tinerilor din mediul rural prin măsuri speciale de participare culturală locală;

g) acordarea de sprijin pentru forme de manifestare culturală dedicate tinerilor, care să reflecte preocupările şi interesele acestora;

h) finanţarea de proiecte pentru valorificarea potenţialului turistic şi cultural al ţării, implementate de ONGT;

i) asigurarea unei promovări mai bune în mass-media şi prin internet (media sociale) a oportunităţilor de formare „şi de educaţie nonformală.

Indicatori pentru urmărirea efectelor pe care politicile în domeniul educaţiei şi formării profesionale le au asupra situaţiei tinerilor:

a) persoane care părăsesc timpuriu sistemul de educaţie şi formare profesională - ponderea populaţiei în vârstă de 18- 24 de ani care au absolvit cel mult învăţământul secundar inferior şi care nu mai sunt în sistemul de educaţie sau formare profesională (sursa: Eurostat, EU LFS);

b) persoane cu rezultate slabe - ponderea persoanelor de 15 ani care obţin scorul 1 sau mai mic (pe o scală de la 1 la 5) la testele PISA - la citire, matematică, ştiinţe - ţinta UE: sub 15% până în 2020 (sursa: OECD - PISA);

c) participarea în învăţământul terţiar - ponderea populaţiei de 30-34 de ani care a absolvit învăţământul terţiar - ţinta UE: cel puţin 40% până în 2020 (sursa: Eurostat, EU LFS);

d) tineri (20-24 de ani) care au absolvit cel puţin învăţământul secundar superior - ponderea populaţiei în vârstă de 20-24 de ani care a absolvit cel puţin învăţământul secundar superior (nivel ISCED 3c lung) (sursa: Eurostat, EU LFS).

1.6. Îmbunătăţirea finanţării activităţilor culturale Direcţii de acţiune:

a) încurajarea sectorului privat pentru a contribui la finanţarea evenimentelor culturale;

b) lansarea de programe naţionale care să urmărească descoperirea şi promovarea unor tineri cu potenţial creativ ridicat în domeniul cultural - artistic şi acordarea de burse pentru tinerii artişti valoroşi;

c) asigurarea de condiţii financiare avantajoase de participare a tinerilor talentaţi din medii defavorizate la activităţile instituţiilor de formare artistică profesioniste;

d) susţinerea financiară a structurilor de promovare a activităţilor cultural-artistice pentru tineret (centre de tineret, case de cultură ale studenţilor, cluburi/cercuri ale organizaţiilor neguvernamentale de şi pentru tineret) în vederea asigurării unor condiţii cât mai bune şi a unei atractivităţi sporite pentru participarea tinerilor la aceste activităţi.

Indicatori pentru urmărirea efectelor pe care politicile în domeniul culturii le au asupra situaţiei tinerilor:

a) desfăşurarea/participarea la activităţi artistice de amatori - ponderea tinerilor (15-30 de ani) care declară că au participat cel puţin o dată în ultimele 12 luni la oricare dintre următoarele activităţi artistice de amatori: cântatul la un instrument muzical, cântatul vocal, actorie, dans, scris poezii, fotografiere, filmare (sursa: DG EAC Flash Eurobarometer on Youth);

b) participare la activităţi culturale - ponderea tinerilor (15- 30 de ani) care declară că au participat în ultimele 12 luni la oricare dintre următoarele activităţi culturale: vizite la monumente istorice (palate, castele, biserici, grădini etc.), vizite la muzee sau galerii de artă, mers la cinema, concert, teatru, spectacol de dans, balet sau operă (sursa: DG EAC Flash Eurobarometer on Youth);

c) participarea în cluburi sportive, cluburi de loisir, cluburi/asociaţii de tineret sau organizaţii culturale (sursa: DG EAC Flash Eurobarometer on Youth);

d) învăţarea a cel puţin două limbi străine - ponderea tinerilor din învăţământul secundar superior (nivel ISCED 3 programe generale, cu excepţia învăţământului vocaţional sau prevocaţional) care învaţă două sau mai multe limbi străine (sursa: date culese de Eurostat privind învăţarea limbilor străine în şcoli).

2. Sănătate, sport şi recreere

Obiective specifice şi direcţii de acţiune

2.1. Susţinerea sănătăţii şi calităţii vieţii tinerilor, prevenirea rănirilor, tulburărilor de alimentaţie, dependenţei şi abuzului de substanţe

Direcţii de acţiune;

a) desfăşurarea de campanii în şcoli şi în licee pe teme privind educaţia pentru sănătate, inclusiv alimentaţia sănătoasă şi sănătatea reproducerii;

b) promovarea educaţiei rutiere şi a conducerii auto preventive în rândul tinerilor;

c) facilitarea accesului tinerilor la serviciile de sănătate, făcându-le mult mai prietenoase faţă de pacienţi şi sprijinirea consolidării accesibilităţii, eficienţei şi calităţii serviciilor publice de educaţie pentru sănătate, inclusiv prin prestarea acestora de către sectorul privat sau întreprinderile sociale;

d) încurajarea realizării educaţiei pentru sănătate de la egal la egal prin susţinerea proiectelor de prevenire a bolilor cu transmitere sexuală şi atenuare a impactului infecţiei cu HIV;

e) desfăşurarea de acţiuni aliniate la Strategia Naţională Antidrog 2013-2020 pentru prevenirea consumului de droguri, alcool şi tutun în rândul adolescenţilor şi tinerilor.

2.2. Realizarea educaţiei prin sport şi activitate fizică pentru formarea unui stil de viaţă sănătos, a dezvoltării ca cetăţeni activi şi responsabili şi încurajarea asocierii de către tineri a recreerii cu practicarea sportului şi mişcării

Direcţii de acţiune:

a) creşterea numărului practicanţilor de sport în rândul copiilor şi tinerilor, inclusiv prin amplificarea sistemului de competiţii sportive de masă (pentru toţi);

b) asigurarea accesului elevilor şi copiilor în bazele sportive şi acordarea de facilităţi tinerilor în utilizarea în timpul liber a bazelor sportive existente;

c) menţinerea educaţiei fizice ca disciplină obligatorie, conform planurilor-cadru, şi încurajarea practicării unei ramuri de sport de către elevi şi studenţi şi asigurarea unui plus de atractivitate a orelor de educaţie fizică din şcoli prin includerea de activităţi sportive preferate de tineret - fitness, aerobic;

d) combaterea excesului de greutate, a obezităţii în rândul tinerilor prin programe speciale de activităţi fizice;

e) promovarea modelului sportivilor români de performanţă în rândul tinerilor;

f) folosirea mai intensă a oportunităţilor create prin programele europene pentru tineri pentru încurajarea practicării sporturilor, schimbului de experienţă şi formării în domeniul educaţiei prin sport;

g) folosirea oportunităţilor create de programul „Europa pentru cetăţeni” în sprijinul sportului practicat de tineri la nivel de începător;

h) asigurarea ca un număr tot mai mare de tineri să practice 30-60 de minute zilnic activitate fizică cu efort moderat (inclusiv activităţi sportive);

i) atragerea tinerilor cu dizabilităţi către practicarea sportului, oferind condiţiile adecvate de acces, inclusiv în centre de tineret şi case ale studenţilor dotate corespunzător;

j) crearea condiţiilor ca la nivelul entităţilor implicate în educaţia tinerilor să se asigure realizarea sportului de masă prin implicarea comunităţilor În competiţii locale, regionale şi naţionale.

2.3. Îmbunătăţirea oportunităţilor de petrecere a timpului liber de către tineri, atât în modalităţi organizate, cât şi în modalităţi informale

Direcţii de acţiune:

a) extinderea reţelei de centre, cluburi, facilităţi de timp liber în administrare publică, privată, sau în parteneriat public-privat, implicând costuri reduse, dar cu eficacitate maximă în atragerea tinerilor la practicarea diferitelor activităţi de timp liber;

b) utilizarea mai intensă a infrastructurii sistemului de învăţământ (săli, terenuri sportive, facilităţi pentru spectacole din incinta şcolilor şi facultăţilor) în perioadele când nu se ţin cursuri, pentru a putea fi utilizate de tineri şi/sau ONGT în scopul practicării de activităţi de timp liber, conform prevederilor legale în vigoare;

c) implicarea ONGT şi a tinerilor în dezvoltarea facilităţilor de timp liber şi în gestionarea lor, inclusiv pe bază de voluntariat;

d) dezvoltarea şi creşterea calităţii reţelei de tabere şi campusuri de vacanţă, case de cultură ale studenţilor, complexuri sportive pentru tineret, cluburi şi palate ale copiilor, cluburi sportive şcolare, inclusiv mai buna utilizare a celor existente prin administrare în parteneriat ONGT - autorităţi ale administraţiei publice locale - autorităţi ale administraţiei publice centrale, după caz, sau public-privat;

e) formarea profesională, perfecţionarea şi valorificarea competenţelor animatorilor de timp liber şi a lucrătorilor de tineret în atragerea tinerilor către activităţi de timp liber cu efect benefic asupra dezvoltării lor personale;

f) acordarea de îndrumare şi sprijin autorităţilor administraţiei publice locale pentru a dezvolta infrastructura necesară practicării sportului în proximitate: terenuri de sport, bazine de înot, skate-parcuri, piste de biciclete, facilităţi pentru sport şi mişcare în aer liber în zonele verzi din proximitatea localităţilor etc;

g) creşterea apropierii tinerilor de generaţiile în activitate prin organizarea de întâlniri în cadrul centrelor ALUMNI sau al cluburilor profesionale.

Indicatori pentru urmărirea efectelor pe care politicile în domeniul sănătăţii, sportului şi recreerii le au asupra situaţiei tinerilor:

a) fumători cu regularitate - ponderea fumătorilor zilnici de ţigarete în populaţia tânără de 15-24 de ani (sursa: Eurostat, EHIS - European Health Interview Surveys);

b) obezitate - tineri de 18-24 de ani cu un indice al masei corporale de 30 sau peste (sursa: Eurostat, EHIS);

c) consumul de alcool în ultimele 30 de zile - ponderea celor din grupul-ţintă (elevi care împlinesc vârsta de 16 ani în anul sondajului) care răspund afirmativ la întrebarea dacă au consumat vreo băutură alcoolică în ultimele 30 de zile (sursa: date sondaj ESPAD);

d) decese în rândul tinerilor a căror cauză a fost sinuciderea - numărul de decese având drept cauză sinuciderea la 100.000 locuitori în vârstă de 15-24 de ani;

e) suferinţă psihică - tineri (15-24 de ani) care au avut suferinţe psihice în decursul ultimelor 4 săptămâni [sursa: Eurostat, EHIS, ECHIM #30(a)];

f) răniri: trafic rutier - cazuri auto-raportate - ponderea indivizilor în vârstă de 15-24 de ani raportând că au avut un accident de trafic rutier, care a avut drept consecinţă răni pentru care s-a solicitat tratament medical, în decursul ultimelor 12 luni [sursa: Eurostat, EHIS, ECHIM #30(a)].

3. Participare şi voluntariat

Obiective specifice şi direcţii de acţiune

3.1. Creşterea gradului de participare a tinerilor la viaţa comunităţii, sub toate aspectele ei, sociale, educaţionale, culturale, economice, de sănătate

Direcţii de acţiune:

a) crearea mai multor oportunităţi de participare a tinerilor la viaţa comunităţii;

b) susţinerea de seminare, conferinţe şi evenimente similare pentru promovarea participării în rândul adolescenţilor şi al tinerilor;

c) promovarea de modele de succes ale participării cu scopul încurajării tinerilor de a se implica în viaţa comunităţii;

d) prezentarea în rândul tinerilor şi al părinţilor a beneficiilor pe care le pot dobândi prin implicarea în activităţi de voluntariat, precum şi a competenţelor şi abilităţilor obţinute;

e) premierea celor mai bune iniţiative de participare şi decizii care implică tinerii la nivel local în cadrul unor competiţii de proiecte;

f) crearea de grupuri de cercetare şi de consultare formate din tineri la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale (comune, oraşe, judeţe);

g) creşterea gradului de motivare a tinerilor pentru a participa la viaţa comunităţii prin implicarea în proiecte;

h) crearea de posibilităţi de finanţare pentru a stabili sau a îmbunătăţi facilităţi durabile locale de tineret;

i) dezvoltarea studiului educaţiei civice în sistemul formal de educaţie;

j) promovarea activităţilor de interes pentru tineri şi adaptarea oportunităţilor de voluntariat grupurilor diverse de tineri;

k) îmbunătăţirea procesului de reglementare şi guvernare, transparenţă şi accesibilitate în domeniul politicii de tineret;

l) asigurarea ca managementul strategic la nivelul centrelor de tineret, caselor de cultură ale studenţilor şi al facilităţilor de timp liber pentru tineret să fie realizat preponderent de reprezentanţi ai ONGT, iar conducerea executivă să fie numită exclusiv pe criterii de competenţă şi în condiţii de maximă transparenţă;

m) crearea de platforme prin care tinerii să poată semnala cazuri de abuzuri, corupţie şi fraude în instituţiile publice şi desfăşurarea de campanii pentru încurajarea folosirii acestora;

n) măsurarea efectelor voluntariatului asupra performanţei individului şi a percepţiei experienţei dobândite la nivelul individului din prisma operatorilor economici.

3.2. Creşterea gradului de participare a tinerilor la viaţa politică

Direcţii de acţiune:

a) introducerea unor elemente de educaţie politică în curricula pentru educaţie civică din sistemul formal de educaţie;

b) implicarea activă a organizaţiilor neguvernamentale de şi pentru tineret în procesul de introducere în curricula formală a educaţiei civice şi politice;

c) promovarea participării la vot a tinerilor, prin mass-media şi prin puncte de informare;

d) asigurarea dreptului studenţilor de a vota în localitatea în care îşi au reşedinţa pe durata studiilor;

e) încurajarea implicării tinerilor în procese simulative de luare a deciziilor pentru a înţelege mecanismele democraţiei.

3.3. Creşterea gradului de participare a organizaţiilor neguvernamentale de şi pentru tineret la dialogul structurat

Direcţii de acţiune:

a) luarea de decizii transparente în domeniile în care tinerii sunt vizaţi în mod direct;

b) promovarea comanagementului cu organizaţiile neguvernamentale de şi pentru tineret în implementarea programelor şi activităţilor pentru tineret;

c) iniţierea şi instituirea unei practici a dialogului cu tinerii, în care toţi actorii pot aduce idei la a iniţia, decide, implementa şi monitoriza politicile şi programele de şi pentru tineret la toate nivelurile;

d) promovarea dialogului structurat între decidenţii la nivel politic şi societatea civilă, în vederea asigurării efective a participării tinerilor la luarea deciziilor care îi afectează.

3.4. Crearea unui mediu favorabil voluntariatului în România Direcţii de acţiune:

a) asigurarea concordanţei cadrului legislativ care reglementează mişcarea de voluntariat în România, cu directivele europene, prin îmbunătăţirea legii-cadru - Legea voluntariatului nr. 195/2001, republicată;

b) armonizarea legii-cadru cu celelalte documente legislative existente (Legea nr. 350/2006, cu modificările ulterioare. Legea nr. 351/2006, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 146/2002, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 333/2006, Legea nr. 78/2014;

c) creşterea capacităţii organizaţiilor neguvernamentale de şi pentru tineret prin mecanisme de suport financiar şi tehnic în vederea accesării de finanţări din fonduri publice naţionale, europene şi internaţionale, precum şi a asigurării continuităţii în funcţionarea acestora;

d) plasarea prin legislaţie a voluntariatului ca domeniu de competenţă la nivelul instituţiilor publice centrale pentru a facilita dialogul între sectorul neguvernamental şi factorii de decizie;

e) implicarea directă a sectorului de voluntariat în elaborarea politicilor publice care îl vizează, în domenii în care se desfăşoară activităţi de voluntariat;

f) dezvoltarea infrastructurii pentru voluntariat prin consolidarea capacităţii tehnice, operaţionale şi financiare a organizaţiilor-resursă;

g) susţinerea programelor de asistenţă tehnică din partea organizaţiilor-resursă către alte organizaţii neguvernamentale de şi pentru tineret;

fi) facilitarea mobilităţii voluntarilor în spaţiul european şi internaţional;

i) crearea unui cadru legal pentru remunerarea formatorilor, animatorilor, lucrătorilor de tineret şi a altor actori implicaţi ca persoane-resursă pentru domeniul tineretului;

j) promovarea activităţii organizaţiilor neguvernamentale în şcoli şi licee;

3.5. Îmbunătăţirea sistemului de atestare şi recunoaştere publică a activităţii de voluntariat

Direcţii de acţiune:

a) crearea şi implementarea unui sistem de recunoaştere a competenţelor dobândite prin voluntariat, pe baza Cadrului naţional al calificărilor şi cadrului european al calificărilor pentru învăţarea de-a lungul vieţii;

b) adoptarea şi implementarea Manualului pentru măsurarea muncii de voluntariat creat de Organizaţia Internaţională a Muncii în vederea colectării de date statistice valide şi măsurabile cu privire la dimensiunea şi dinamica activităţii de voluntariat din România;

c) încurajarea grupurilor informale ca promotori ai voluntariatului.

3.6. Creşterea gradului de sensibilizare a opiniei publice cu privire la importanţa implicării în activităţi de voluntariat

Direcţii de acţiune:

a) promovarea voluntariatului ca valoare esenţială a societăţii şi ca valoare adăugată pentru individ şi societate:

b) crearea de mecanisme de promovare a activităţilor şi proiectelor derulate de organizaţiile neguvernamentale de şi pentru tineret în rândul comunităţii;

c) identificarea de instrumente pentru a atrage implicarea mass-media În promovarea voluntariatului şi participării civice;

d) realizarea de studii şi cercetări cu privire la domeniile de implicare voluntară şi cu privire la situaţia mediului de voluntariat în România.

Indicatori pentru urmărirea efectelor pe care politicile în domeniul participării şi voluntariatului le au asupra situaţiei tinerilor

Participarea tinerilor:

a) participarea tinerilor în organizaţii politice sau în organizaţii neguvernamentale orientate spre comunitate sau mediu - participarea autoraportată de tinerii în vârstă de 15-30 ani în activităţi ale unei organizaţii politice sau ale unui partid politic, sau ale unei organizaţii locale ce urmăreşte îmbunătăţirea situaţiei comunităţii sau a mediului local în ultimele 12 luni (sursa: DG EAC Flash Eurobarometer on Youth);

b) participarea tinerilor la alegeri locale, regionale, naţionale sau europarlamentare - ponderea tinerilor în vârstă de 18- 30 ani care declară că au participat la alegeri locale, regionale, naţionale sau europarlamentare în ultimii 3 ani (sursa: DG EAC Flash Eurobarometer on Youth);

c) tineri de 18-30 ani care au fost aleşi în Parlamentul European - numărul membrilor tineri ai Parlamentului European aleşi la ultimele alegeri europarlamentare (2009) (sursa: Parlamentul European);

d) tineri care folosesc internetul pentru a interacţiona cu autorităţile publice - ponderea tinerilor în vârstă de 16-24 ani care au utilizat internetul în ultimele 12 luni pentru a interacţiona cu autorităţile publice (de exemplu, au folosit internetul pentru una sau mai multe dintre următoarele activităţi: obţinerea de informaţii de pe website-urile autorităţilor publice, descărcarea de formulare oficiale, transmiterea de formulare oficiale completate) (sursa: Eurostat - sondaj privind folosirea TIC în gospodării sau de către indivizi);

e) tineri care folosesc internetul pentru a accesa sau a posta opinii pe website-uri (de exemplu, bloguri, reţele de socializare etc.), pentru a discuta chestiuni civice şi politice (în ultimele 3 luni) - ponderea tinerilor în vârstă de 16-24 ani care declară că au utilizat internetul pentru a accesa sau a posta opinii pe website-uri (de exemplu, bloguri, reţele de socializare etc.), pentru a discuta chestiuni civice şi politice (în ultimele 12 luni) (sursa: Eurostat - sondaj privind folosirea TIC în gospodării sau de către indivizi).

Activităţi voluntare:

a) implicarea tinerilor în activităţi voluntare - implicarea autoraportată în activităţi de voluntariat organizate în ultimele 12 luni (15-30 ani) (sursa: DG EAC Flash Eurobarometer on Youth);

b) ponderea tinerilor care au avut o contribuţie voluntară în propria comunitate - ponderea tinerilor de 15-30 ani care declară că au luat parte la orice activitate voluntară menită a schimba ceva în propria lor comunitate în ultimele 12 luni (sursa: DG EAC Flash Eurobarometer on Youth);

c) ponderea tinerilor care au fost în străinătate în scop de voluntariat - ponderea tinerilor de 15-30 ani care declară că au fost în străinătate în scop de voluntariat (sursa: DG EAC Flash Eurobarometer on Youth);

d) recunoaşterea formală a participării la activităţi de voluntariat - ponderea tinerilor de 15-30 ani care declară că au luat parte la acţiuni de voluntariat şi au primit un certificat, o diplomă sau altfel de recunoaştere formală pentru participarea lor (sursa: DG EAC Flash Eurobarometer on Youth).

Tineretul şi lumea:

a) participarea tinerilor în organizaţii neguvernamentale active în domenii precum schimbarea climatică globală/încălzirea globală, ajutor pentru dezvoltare sau drepturile omului - participarea autoraportată de tinerii în vârstă de 15-30 ani în activităţi ale unei organizaţii neguvernamentale active în domenii precum schimbarea climatică globală/încălzirea globală, ajutor pentru dezvoltare sau drepturile omului în ultimele 12 luni (sursa: DG EAC Flash Eurobarometer on Youth);

b) implicarea tinerilor în activităţi sau proiecte, în ultimul an, care au implicat tineri din alte continente - participarea autoraportată de tinerii în vârstă de 15-30 ani în activităţi sau proiecte, în ultimul an, care au implicat tineri din alte continente (sursa: DG EAC Flash Eurobarometer on Youth).

4. Muncă şi antreprenoriat

4.1. Muncă

Obiective specifice şi direcţii de acţiune 4.1.1. Creşterea ratei de ocupare a forţei de muncă tinere, cu focalizare pe grupele de vârstă 15-24 ani şi 25-29 ani Direcţii de acţiune:

a) elaborarea şi implementarea unor scheme de stimulente financiare pentru angajare, acordate întreprinderilor care angajează tineri după absolvire;

b) punerea în aplicare a Planului pentru implementarea garanţiei pentru tineret;

c) acordarea unei atenţii speciale regiunilor/zonelor cu excluziune ocupaţională ridicată în rândul tinerilor în furnizarea măsurilor active pe piaţa muncii;

d) adaptarea educaţiei şi formării profesionale la nevoile în schimbare ale pieţei forţei de muncă, în special la nevoile de calificare, necesare în acele sectoare care au potenţial de creştere;

e) stimularea şi facilitarea implicării angajatorilor în dezvoltarea capitalului uman prin învăţare pe tot parcursul vieţii;

f) acordarea unei atenţii speciale calităţii şi valorii adăugate a burselor de training oferite tinerilor, inclusiv prin participarea la iniţiativa europeană privind Cadrul european al calităţii pentru bursele de training;

g) promovarea organizării de stagii practice, internship-uri la operatorii economici în vederea angajării ulterioare a tinerilor practicanţi;

h) creşterea atractivităţii învăţământului şi a sistemului VET, precum şi sprijinirea familiarizării tinerilor înscrişi în sistemul de învăţământ obligatoriu cu viitoarele locuri de muncă, cu accent asupra zonelor rurale şi a cetăţenilor români de etnie romă, împreună cu mai buna adaptare pe termen scurt şi mai buna anticipare pe termen lung a competenţelor cerute pe piaţa muncii;

i) îmbunătăţirea calităţii şi relevanţei VET (iniţial şi continuu) şi a învăţământului terţiar în raport cu nevoile pieţei muncii;

j) luarea în considerare a situaţiei specifice” a tinerilor la proiectarea strategiilor de flexisecuritate.

4.1.2. Promovarea măsurilor legislative existente71 în favoarea tinerilor, prin care să fie asigurată tranziţia coerentă de la sistemul educaţional către piaţa forţei de muncă

Direcţii de acţiune:

a) munca de tineret şi învăţarea nonformală vor fi recunoscute şi sprijinite în continuare ca surse semnificative de sprijin în vederea echipării tinerilor cu abilităţi şi competenţe de natură a le uşura accesul pe piaţa muncii, contribuind astfel la atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020;

b) promovarea unui acces uşor la informaţie, prietenoasă şi de calitate, privind piaţa muncii, drepturile şi obligaţiile angajaţilor, respectiv ale angajatorilor, pentru toţi tinerii, în special pentru cei cu mai puţine oportunităţi;

c) integrarea informării şi orientării în carieră în toate nivelele traiectoriilor de educaţie formală şi de învăţare nonformală pentru a conştientiza tinerii cu privire la cerinţele pieţei muncii, a le crea şanse mai bune pe această piaţă şi a-i pregăti pentru viaţa activă;

d) sprijinirea consolidării accesibilităţii, eficienţei şi calităţii serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă, inclusiv prin prestarea acestora de către sectorul privat;

e) prestarea anumitor servicii care intră în sfera de atribuţii a serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă de către sectorul privat, cu respectarea legislaţiei în vigoare;

f) actorii importanţi, precum lucrătorii de tineret, consilierii de carieră şi trainerii instruiţi, vor fi recunoscuţi şi susţinuţi ca o sursă semnificativă de sprijin relevant;

g) susţinerea, inclusiv financiară, a organizaţiilor neguvernamentale de şi pentru tineret, ca furnizori majori de educaţie nonformală şi învăţare informală, precum şi de largi oportunităţi de mobilitate în afara contextului educaţiei formale;

h) asigurarea de training personalizat specialiştilor în munca de tineret, profesorilor şi consilierilor de carieră pentru furnizarea de informaţii privind piaţa muncii şi consilierea în domeniul carierei;

i) organizarea de seminare privind sprijinul în dezvoltarea carierei prin întărirea cooperării dintre organizaţiile neguvemamentale de şi pentru tineret şi serviciile naţionale de ocupare a forţei de muncă;

j) armonizarea legislaţiei muncii cu Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 350/2006, cu modificările ulterioare, în vederea asigurării unei tranziţii coerente de la sistemul educaţional către piaţa forţei de muncă.


71 Legea nr. 335/2013 privind efectuarea stagiului pentru absolvenţii de învăţământ superior, cu modificările ulterioare, şi Legea nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă, republicată.

 

4.1.3. Promovarea şi susţinerea echilibrului dintre viaţa profesională şi cea personală a tinerilor

Direcţii de acţiune:

a) promovarea şi susţinerea de programe şi măsuri care să asigure un echilibru între viaţa profesională şi nevoile personale ale tinerilor, de natură a le permite să îşi folosească pe deplin potenţialul atât pe piaţa muncii, cât şi în viaţa privata;

b) stimularea participării tinerilor la activităţi de dobândire a unei experienţe iniţiale de muncă;

c) încurajarea angajatorilor şi angajaţilor să folosească variate forme de muncă, în special munca la distanţă, munca cu program parţial, împărţirea locului de muncă şi munca la domiciliu;

d) acordarea mai multor tipuri de facilităţi pentru îngrijirea copiilor, mai flexibile şi mai accesibile, la locul de muncă, acasă şi la şcoală, asigurate de personal calificat;

e) lansarea de campanii de informare care să încurajeze tinerele familii să împartă în mod egal sarcinile din viaţa privată şi profesională, folosind aranjamente flexibile de muncă.

4.1.4. Stimularea mobilităţii tinerilor pe piaţa internă a muncii Direcţii de acţiune:

a) acordarea de subvenţii pentru chirie tinerilor care se mută în alt judeţ pentru primul loc de muncă;

b) încurajarea întreprinderilor, prin facilităţi fiscale, să contracteze şi să includă în pachetul salarial pentru tineri angajaţi locuinţe de serviciu. Complementar, astfel de locuinţe vor fi contractate/construite de stat şi puse la dispoziţia angajatorilor în anumite condiţii;

c) facilitarea accesului şi a mobilităţii pe piaţa internă a forţei de muncă atât a tinerilor români care au studiat în străinătate, cât şi a tinerilor străini care au studiat în România sau în alte state membre ale UE.

4.1.5. Sprijinirea mobilităţii tinerilor din România pe piaţa europeană a forţei de muncă, inclusiv prin programe de combinare a muncii cu pregătirea şi prin programe de integrare, în cadrul fazei postpilot a programului „Primul tău job EURES”

Direcţii de acţiune:

a) întărirea capacităţii serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă şi a altor organizaţii care activează pe piaţa muncii pentru a deveni servicii de ocupare în cadrul acestui program, precum şi pentru a se asocia la alte reţele europene menite a facilita integrarea pieţelor muncii la nivel european;

b) încurajarea şi sprijinirea parteneriatelor transfrontaliere dintre angajatori şi furnizori de formare profesională, în vederea amplificării oportunităţilor de acces al tinerilor din România la educaţie şi formare profesională în cadrul programului „Erasmus +”, iniţiat de Comisia Europeană;

c) promovarea de oportunităţi profesionale şi vocaţionale transfrontaliere pentru tineri,

4.1.6. Asigurarea unor şanse mai bune de acces şi de menţinere pe piaţa muncii a tinerilor, prin însuşirea şi dezvoltarea abilităţilor şi competenţelor

Direcţii de acţiune:

a) sprijinirea furnizorilor de educaţie şi formare profesională în mai buna adecvare a abilităţilor şi competenţelor cursanţilor/absolvenţilor la cerinţele unor sectoare cu potenţial ridicat de creare de locuri de muncă, precum TIC, îngrijirea sănătăţii şi economia verde, inclusiv participarea acestora la coaliţiile şi planurile de acţiune iniţiate în acest sens de Comisia Europeană;

b) asigurarea dreptului tinerilor ocupaţi la tratament egal şi corect, mai ales în ce priveşte munca şi salariul decent, locuri de muncă neprecare, oportunităţile de pregătire şi promovare şi nediscriminarea pe baza vârstei;

c) susţinerea acţiunilor de îmbunătăţire a şanselor de angajare a tinerilor, precum consiliere individuală, formare la locul de muncă, pieţe intermediare ale forţei de muică şi încurajarea spiritului antreprenorial, cu luarea în considerare a particularităţilor structurii ocupării în România;

d) sprijinirea tinerilor în vederea menţinerii pe piaţa muncii, prin asigurarea de consiliere şi orientare în carieră de calitate, formare la locul de muncă, internship şi ucenicie de bună calitate plătite, care să răspundă abilităţilor şi intereselor acestora;

e) dezvoltarea unei abordări multidimensionale pentru susţinerea reintegrării tinerilor NEET (care nu sunt încadraţi profesional şi nu urmează niciun program educaţional sau de formare) prin oportunităţi de educare, formare sau ocupare.

4.1.7. Dezvoltarea economiei sociale şi creşterea gradului de participare a tinerilor în cadrul acesteia Direcţii de acţiune:

a) exploatarea potenţialului modelelor de economie socială pentru susţinerea integrării pe piaţa muncii a tinerilor din grupuri vulnerabile, dezvoltarea de servicii locale acolo unde modelele de piaţă eşuează, creând astfel locuri de muncă şi incluziune socială;

b) promovarea şi susţinerea întreprinderilor sociale gestionate de tineri;

c) crearea şi oferirea de servicii de consultanţă, în vederea îmbunătăţirii performanţei economice şi de mediu a economiei sociale.

4.2. Antreprenoriat

Obiective specifice şi direcţii de acţiune

4.2.1. Creşterea gradului de autoocupare a tinerilor în domeniul afacerilor

Direcţii de acţiune:

a) aplicarea unor măsuri legislative şi dezvoltarea unor programe de promovare a autoocupării adaptate nevoilor tinerilor;

b) stimularea iniţierii de noi afaceri prin promovarea antreprenoriatului în şcoli şi universităţi;

c) oferirea unei palete de servicii mai variante pentru dezvoltarea carierei tinerilor, care să vină totodată şi în sprijinul dezvoltării economice la nivel naţional şi european;

d) facilitarea şi sprijinirea dezvoltării talentului şi aptitudinilor antreprenoriale ale tinerilor;

e) stimularea şi sprijinirea demarării şi dezvoltării firmelor nou-înfiinţate (start-up-uri) prin facilitarea accesului acestora la finanţare;

f) crearea de programe de formare în afaceri pentru şomerii tineri, care includ etape clar definite: profilare, planificare, punere în funcţiune, consolidare şi creştere, în fiecare etapă oferind o gamă variabilă de servicii (consiliere, formare şi calificare, consiliere şi accesul la microcredite), în parteneriat cu tinerii şi alte organizaţii, consilieri în afaceri şi instituţiile financiare;

g) lansarea programelor active pe piaţa muncii care oferă sprijin financiar pentru şomerii tineri în vederea demarării unei afaceri;

h) conectarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă cu servicii de asistenţă şi microfurnizori de finanţare pentru a ajuta şomerii tineri să îşi dezvolte o carieră în antreprenoriat;

i) introducerea competenţei-cheie „spiritul antreprenorial” în curricula de studiu în învăţământul primar, gimnazial, profesional, superior şi în educaţia adulţilor;

j) realizarea de acţiuni pentru promovarea programelor de antreprenoriat pentru tineri, inclusiv prin dezvoltarea de platforme web.

4.2.2. Creşterea gradului de autoocupare a tinerilor în domeniul afacerilor în mediul rural

Direcţii de acţiune:

a) promovarea accesării de către tineri a fondurilor destinate domeniului agriculturii, pescuitului, silviculturii etc. În vederea dezvoltării de afaceri în mediul rural;

b) înfiinţarea unor grupuri operative de tineri (fermieri, cercetători, consultanţi), care vor participa la Parteneriatul european pentru inovare „Productivitatea şi durabilitatea agriculturii”;

c) promovarea de noi surse de venit pentru tinerii din mediul rural în interiorul sectorului (activităţi de procesare, de marketing) şi în afara acestuia (activităţi ecologice, turism, educaţie);

d) sprijinirea activităţilor demonstrative pentru transferul de cunoştinţe referitoare la noile practici în domeniu; informare,

schimburi pe termen scurt şi vizite în interiorul UE în scopul promovării schimbului de bune practici pentru tinerii din mediul rural;

e) crearea şi oferirea de servicii de consultanţă, în vederea

îmbunătăţirii performanţei economice şi de mediu pentru tinerii din mediul rural.

4.2.3. Promovarea antreprenoriatului la toate nivelurile educaţiei şi formării tinerilor

Direcţii de acţiune:

a) asigurarea dobândirii de competenţe transversale, precum competenţele digitale, învăţarea de a învăţa, simţul iniţiativei şi antreprenoriatului, cunoaşterea şi înţelegerea aspectelor culturale prin programe special create, noţiuni de gestionare a unei afaceri;

b) asigurarea funcţionalităţii triunghiului educaţie-cercetare-inovare prin susţinerea parteneriatului naţional şi internaţional dintre lumea întreprinderilor şi diferitele sectoare şi niveluri ale educaţiei, formării şi cercetării, pentru asigurarea adecvării competenţelor şi aptitudinilor formate în şcoală la nevoile pieţei muncii, dar şi pentru creşterea accentului pe inovare şi antreprenoriat în toate formele de învăţare;

c) oferirea posibilităţii tinerilor de a avea cel puţin o experienţă practică de antreprenoriat înainte de vârsta de 26 de ani sau chiar înainte de a pleca din învăţământul obligatoriu, cum ar fi rularea unei mini-companii, responsabilitatea unui proiect antreprenorial pentru o companie sau un proiect social;

d) pregătire antreprenorială pentru tineri prin intermediul resurselor fondurilor structurale (Fondul Social European, Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală);

e) promovarea de module de învăţare antreprenorială pentru tinerii care participă la schemele de garanţie pentru tineret.

4.2.4. Facilitarea adaptării tinerilor întreprinzători la procesele de integrare europeană şi globalizare

Direcţii de acţiune:

a) dezvoltarea aptitudinilor antreprenoriale bazate pe cunoaşterea şi gestionarea optimă a resurselor, în vederea adaptării rapide la rigorile determinate de globalizarea pieţelor;

b) promovarea programului Erasmus pentru tinerii antreprenori72, un program de schimb transfrontalier care oferă antreprenorilor noi sau aspiranţi şansa de a învăţa de la antreprenorii cu experienţă care conduc mici companii în alte ţări din Uniunea Europeană;

c) facilitarea accesului tinerilor la sursele de finanţare pentru dezvoltare, prin servicii şi programe de consiliere şi consultanţă;

d) dezvoltarea unei platforme dedicate analizei, creării unei metodologii comune şi a unui program de mentorat între antreprenori la nivel european.

Indicatori pentru urmărirea efectelor pe care politicile în domeniul ocupării şi antreprenoriatului le au asupra situaţiei tinerilor Şomajul în rândul tinerilor:

a) rata şomajului în rândul tinerilor - ponderea şomerilor în vârstă de 15-24 ani în populaţia activă (ocupaţi şi şomeri) (sursa: Eurostat, EU LFS);

b) ponderea şomerilor în vârstă de 15-24 ani în total şomeri din această categorie de vârstă (sursa: Eurostat, EU LFS);

c) tineri autoocupaţi - ponderea autoocupaţilor în total populaţie ocupată în vârstă de 20-24 şi 25-29 ani (sursa: Eurostat, EU LFS).

d) tineri care ar dori să îşi întemeieze propria afacere - ponderea tinerilor în vârstă de 15-30 ani care răspund DA la întrebarea „Ai dori să îţi întemeiezi propria ta afacere în viitor” (sursa: Flash Eurobarometer);

e) tineri angajaţi cu contract temporar - ponderea tinerilor angajaţi (20-29 ani) care au un contract de muncă pe durată determinată (sursa: Eurostat, EU LFS).


72 Erasmus for Young Entrepreneurs Program, http://www.eurodesk.org/edesk/SearchDb.do?go=1 &progld=EU0010000401&show

 

CAPITOLUL IV

Contribuţia Strategiei la Incluziunea socială a tinerilor, în special a celor vulnerabili şi/sau care, din diferite motive, ar putea avea oportunităţi mai puţine

 

1. Excluziune ocupaţională

Obiective specifice şi direcţii de acţiune

1.1. Promovarea unor măsuri incluzive adresate tinerilor în vederea facilitării accesului acestora pe piaţa formală a muncii Direcţii de acţiune:

a) focalizarea măsurilor active pe piaţa forţei de muncă astfel încât să conducă la reducerea disparităţilor între medii de rezidenţă, regionale şi teritoriale;

b) acordarea de acompaniament social tinerilor care se confruntă cu riscul de marginalizare socială pentru a se evita o situaţie de „uşă rotativ㔠în care persoanele sunt prinse între şomaj şi un loc de muncă precar, de slabă calitate;

c) încurajarea tinerilor aparţinând unor grupuri vulnerabile să intre pe piaţa formală a muncii, prin facilitarea accesului la programe de tip a două şansă, programe de educaţie nonformală şi cursuri de formare şi consiliere pentru plasarea pe piaţa muncii;

d) stimularea şi extinderea măsurilor de încurajare a angajării tinerilor pe piaţa muncii, în special a celor proveniţi din sistemul de protecţie a copilului, a tinerilor care au ispăşit pedepse privative de libertate şi a tinerilor cu dizabilităţi, prin dezvoltarea întreprinderilor de economie socială;

e) iniţierea de acţiuni ţintite de integrare care să îmbunătăţească accesul pe piaţa muncii al tinerilor dintr-o serie de grupuri vulnerabile social: femei, cetăţeni români de etnie romă, tineri cu nevoi speciale, precum şi persoane cu nivel scăzut de şcolarizare şi calificare profesionala.

2. Excluziune de la educaţia formală, nonformală şi cultură

Obiective specifice şi direcţii de acţiune

2.1. Direcţionarea educaţiei nonformale spre reintegrarea socială a tinerilor excluşi social, asigurarea menţinerii sau restabilirii accesului la educaţia formală în paralel cu o reală promovare a învăţării nonformale şi informale şi a recunoaşterii competenţelor dobândite

Direcţii de acţiune;

a) ameliorarea rezultatelor în domeniul educaţiei, tratând fiecare segment (preşcolar, primar, secundar, profesional şi universitar) în cadrul unei abordări integrate care să includă competenţele-cheie şi care are scopul de a reduce părăsirea timpurie a şcolii:

b) dezvoltarea de platforme de educaţie prin parteneriat între şcoli, universităţi, organizaţii neguvernamentale de şi pentru tineret şi furnizori de învăţare nonformală cu participarea membrilor comunităţii (părinţi, tineri) din care provin beneficiarii acestor platforme de învăţare;

c) acordarea unor măsuri de susţinere a elevilor cu rezultate şcolare bune şi foarte bune din medii defavorizate;

d) asigurarea accesului la şcoală al tinerilor, în special al tinerelor fete, din comunităţile cu valori tradiţionale;

e) promovarea participării la procesul de decizie, asigurarea diversităţii şi incluziunii şi scăderea centrării exclusiv pe examene şi certificate, în scopul asigurării unei culturi a înţelegerii, acceptării şi respectului;

f) facilitarea, prin consilii judeţene şi primării, a unor convenţii între unităţile şcolare din zone izolate, fără angajatori în proximitate, şi operatori economici din alte zone economice, pentru a permite organizarea învăţământului profesional în aceste zone şi a preveni excluziunea de la educaţie a tinerilor;

g) implementare unor măsuri pentru promovarea e-incluziunii tinerilor, direcţionate în special spre zonele mai sărace şi mai izolate din mediul rural şi spre categoriile de tineri cu un standard de viaţă mai scăzut;

h) asigurarea de oportunităţi de afirmare artistică şi culturală a tinerilor cu resurse economice precare şi excluşi social, precum şi a tinerilor cu dizabilităţi;

i) reducerea abandonului şcolar prin asigurarea serviciilor de sprijin pentru persoanele cu dizabilităţi (adaptarea curriculei, asigurarea profesorului itinerant, asigurarea de manuale în format accesibil).

3. Excluziune de la sănătate

Obiective specifice şi direcţii de acţiune

3.1. Promovarea accesului egal la sănătate al tinerilor şi menţinerea accesului gratuit la un pachet de servicii medicale de bază, precum şi îmbunătăţirea calităţii actului medical de care beneficiază copiii şi tinerii în dificultate

Direcţii de acţiune:

a) asigurarea în practică a accesului liber şi egal la servicii medicale de sănătate mintală şi fizică;

b) îmbunătăţirea calităţii serviciilor de sănătate prestate populaţiei generale, în particular grupurilor vulnerabile, inclusiv prin investiţii în infrastructura sistemului de sănătate;

c) monitorizarea mai atentă a tinerilor din categorii sociale vulnerabile şi încurajarea accesului regulat la consult medical pentru prevenirea apariţiei unor boli;

d) promovarea unui pachet integrat de educaţie pentru sănătate şi educaţie sexuală dedicat tinerilor;

e) elaborarea unui set de măsuri de conştientizare şi planificare familială dedicate tinerelor din categorii vulnerabile social;

f) prevenirea transmiterii infecţiei HIV/SIDA în rândul tinerilor prin dezvoltarea de programe care să răspundă nevoilor specifice ale grupurilor vulnerabile, în acord cu Strategia naţională HIV/SIDA/Strategia naţională pentru sănătate 2014- 2020 (draft la momentul realizării strategiei pentru tineret).

4. Excluziune de la participare

Obiective specifice şi direcţii de acţiune

4.1. Încurajarea „vocii” şi împuternicirea comunităţilor sărace locuite masiv de copii şi tineri şi a categoriilor de tineri excluse social

Direcţii de acţiune:

a) participarea tinerilor în toate fazele derulării politicilor publice: conlucrarea serviciilor pentru tineret, serviciilor sociale şi instituţiilor de educaţie formală cu tinerii şi familiile lor pentru a preveni excluziunea socială a tinerilor;

b) încurajarea tinerilor din comunităţile-ţintă beneficiari ai unor proiecte de dezvoltare să participe în toate fazele elaborării şi implementării proiectelor respective şi implicarea tinerilor în regenerarea comunităţilor;

c) lansarea unor competiţii de proiecte adresate organizaţiilor de şi pentru tineret pentru a încuraja munca acestora cu tineri defavorizaţi;

d) încurajarea tinerilor aflaţi în sărăcie extremă, fără nicio experienţă pe piaţa muncii şi deprivaţi social să participe în forme de voluntariat care să le ofere alte beneficii decât cele băneşti, să Se permită acumularea de experienţă profesională şi reintegrarea socială.

5. Sărăcie, excluziune socială şi grupuri vulnerabile

Obiective specifice şi direcţii de acţiune

5.1. Relansarea politicilor de combatere a sărăciei şi promovare a incluziunii sociale în România cu accent pe tineri şi copii, pentru a reduce deficitele pe toate dimensiunile vieţii, acumulate în stadiile iniţiale ale vieţii, deficite care sunt de aşteptat să marcheze negativ tot parcursul ulterior al indivizilor şi să devină mult mai dificil de recuperat

Direcţii de acţiune:

a) combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale a tinerilor şi a transmiterii intergeneraţionale, precum şi întărirea coeziunii la nivel societal şi a solidarităţii cu tinerii;

b) creşterea accentului pe prevenire, cea mai eficientă şi viabilă cale de combatere a sărăciei şi a excluziunii sociale, şi pe intervenţia timpurie, pentru a se evita situaţia în care persoanele care ajung în sărăcie rămân prinse în situaţii socioeconomice tot mai dificile;

c) adoptarea unei abordări intersectoriale în demersurile de îmbunătăţire a coeziunii comunitare şi solidarităţii, precum şi în cele de reducere a excluziunii sociale a tinerilor, abordând într-o manieră integrată problemele acestei categorii, inclusiv prin acţiuni de îmbunătăţire a participării la procesul educaţional, integrarea pe piaţa muncii, accesul la servicii locative, sociale şi de îngrijire medicală, precum şi combaterea discriminării;

d) acţiuni de combatere a sărăciei şi a excluziunii pe întreg spectrul de politici; pentru a răspunde nevoilor tinerilor şi pentru a asigura coerenţă în politicile privind bunăstarea şi accesul la sistemele de asistenţă şi protecţie, trebuie întărită cooperarea intersectorială, precum şi cea între nivelurile local, regional, naţional şi european;

e) identificarea mecanismelor pentru direcţionarea unei părţi a resurselor europene şi din bugetul naţional spre reabilitarea infrastructurii serviciilor sociale;

f) crearea mecanismului necesar pentru transformarea autorităţilor administraţiei publice locale în actor principal în eradicarea sărăciei şi a consecinţelor acesteia la nivel local;

g) promovarea tranziţiei de la îngrijirea instituţională la servicii comunitare, inclusiv prin sprijin în infrastructură pentru centrele integrate de îngrijire comunitară;

h) îmbunătăţirea calităţi vieţii şi a atractivităţii localităţilor rurale pentru tineri;

i) întărirea responsabilizării părinţilor şi a colaborării cu serviciile de asistenţă socială şi dezvoltarea funcţiilor sociale ale autorităţilor administraţiei publice locale;

j) elaborarea de către autorităţile responsabile (Guvern, Ministerul Muncii. Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice) a unui program prioritar, parte a strategiei antisărăcie şi de promovare a incluziunii sociale, aflate în curs de elaborare: Incluziunea socială a copiilor şi tinerilor aflaţi în sărăcie extremă şi cu risc ridicat de marginalizare/excluziune socială; elaborarea unui pachet complex integrat de servicii sociale adresate copiilor şi tinerilor din zonele cu sărăcie extremă, în vederea facilitării accesului la educaţie, acordării de alimentaţie sănătoasă, creşterii capacităţii de dezvoltare personală;

k) îmbunătăţirea accesului la asistenţă socială al tinerilor în nevoie, pentru a-şi valorifica drepturile; sprijinirea activităţilor de informare şi educare a tinerilor cu privire la drepturile lor;

l) valorificarea întregului potenţial al muncii de tineret, al centrelor de tineret şi al caselor de cultură ale studenţilor ca mijloace de incluziune;

m) sprijinirea dezvoltării cunoaşterii şi competenţelor interculturale ale tuturor tinerilor şi combaterea prejudecăţilor;

n) dezvoltarea unei culturi proactive, participative şi orientate spre voluntariat în rândul publicului general şi al persoanelor asistate social, precum şi încurajarea abordărilor bazate pe parteneriat în abordarea sărăciei.

5.2. Conceperea unor noi programe de construire sau amenajare de locuinţe sociale, care să permită implementarea prevederilor legale care îndreptăţesc tinerii defavorizaţi la o locuinţă

Direcţii de acţiune:

a) elaborarea unei strategii/concepţii asupra programelor de locuinţe sociale pe baza unei diagnoze a nevoii reale de locuinţe sociale la nivelul României;

b) continuarea acordării de facilităţi pentru achiziţionarea unei locuinţe pentru tineri şi demararea, odată cu revirimentul economic, a unor noi programe de locuinţe adresate tinerilor;

c) realizarea unui stoc de locuinţe sociale, la nivel de 20% din nevoi, până la nivelul anului 2020.

5.3. Elaborarea şi implementarea în parteneriat cu toate instituţiile responsabile din toate sectoarele a unor măsuri de suport special pentru grupurile de tineri vulnerabile social

Direcţii de acţiune:

a) lărgirea atribuţiilor centrelor de tineret şi ale caselor de cultură ale studenţilor pentru a le transforma în instituţii care pot fi la nivel local centre de resurse pentru tinerii excluşi social şi marginalizaţi, integrând intervenţia autorităţilor administraţiei publice locale cu responsabilităţi sectoriale în implementarea politicilor de tineret;

b) implicarea activă a organizaţiilor neguvernamentale de şi pentru tineret şi actualizarea continuă a structurilor de sprijin, metodelor de lucru şi canalelor de comunicare, la nivel local, regional, naţional, în vederea iniţierii, creării, adoptării, implementării şi monitorizării politicilor care afectează viaţa tinerilor;

c) utilizarea mai bună a potenţialului pe care îl reprezintă lucrătorii de tineret, inclusiv prin prevederi legislative privind angajarea în serviciile publice destinate protecţiei şi incluziunii tinerilor;

d) finalizarea actualizării strategiei pentru romi. includerea problemelor romilor în problematica social-economică a restului populaţiei şi dezvoltarea unor programe complementare pentru romi care să adreseze problemele lor pe ansamblul comunităţilor de rezidenţă;

e) elaborarea unor măsuri pentru diminuarea riscurilor importante pentru copiii şi tinerii rămaşi în ţară după emigrarea părinţilor şi lipsiţi de suportul serviciilor de asistenţă socială;

f) eficientizarea politicilor de combatere a discriminării tinerilor, deoarece pentru numeroase grupuri şi persoane sursele sărăciei şi precarităţii se află foarte adesea în restricţiile de la oportunităţile şi drepturile la care au acces celelalte grupuri;

g) integrarea acţiunilor de combatere a fenomenului copiilor şi tinerilor fără adăpost în ansamblul strategiilor de acţiune şi al politicilor sociale iniţiate de MMSSPV; pregătirea unui cadru instituţional integrat de intervenţie;

h) corelarea şi simplificarea serviciilor dedicate categoriei copiilor şi tinerilor fără adăpost şi acordarea lor într-un pachet integrat - este nevoie de colaborare instituţională pentru a acorda integrat suport - acte de identitate, asistenţă medicală, asistenţă socială (indemnizaţii), acces la pensii, acces la adăposturi şi locuinţe sociale, acces la sistemul educaţional, acces la oportunităţi de angajare;

i) creşterea accesului acestei categorii la drepturile legale oferite prin legi, precum venitul minim garantat, legea marginalizării sociale, legea economiei sociale şi alte legi care includ această categorie socială printre beneficiarii eligibili;

j) prevenirea transmiterii mai ales pe cale sexuală a HIV/SIDA în rândul tinerilor şi reducerea, în acord cu prevederile Strategiei HIV/SIDA, până în 2015 cu cel puţin 20% a incidenţei HIV în rândul tinerilor de 15-29 de ani faţă de 2010;

k) combaterea formelor specifice de discriminare şi excluziune cu care se confruntă tinerii cu nevoi speciale, asigurarea asistenţei specializate pentru reintegrarea ocupaţională şi socială a acestor tineri;

l) creşterea resurselor, în special a serviciilor, pentru persoanele cu probleme de sănătate mintală;

m) acordarea de asistenţă pentru dobândirea unei locuinţe, acces la educaţie şi la servicii de sănătate al tinerilor care părăsesc centrele de plasament.

5.4. Indicatori pentru urmărirea efectelor pe care politicile în domeniul incluziunii sociale le au asupra situaţiei tinerilor

5.4.1. Rata riscului de sărăcie sau excluziune:

a) la copii - ponderea copiilor (sub 18 ani) care se confruntă cu riscul sărăciei şi/sau cu privaţiuni materiale severe şi/sau care trăiesc într-o gospodărie cu intensitatea muncii foarte scăzută (sursa: Eurostat, SILC);

b) la tineri - ponderea tinerilor (18-24 ani) care se confruntă cu riscul sărăciei şi/sau cu privaţiuni materiale severe şi/sau care trăiesc într-o gospodărie cu intensitatea muncii foarte scăzută (sursa: Eurostat, SILC);

c) decalajul dintre copii (sub 18 ani) şi total populaţie - decalajul dintre copii şi total populaţie (în puncte procentuale) în ce priveşte confruntarea cu riscul sărăciei şi/sau cu privaţiuni materiale severe şi/sau cu traiul într-o gospodărie cu intensitatea muncii foarte scăzută (sursa: Eurostat, SILC);

d) decalajul dintre tineri (18-24 ani) şi total populaţie - decalajul dintre tineri şi total populaţie (în puncte procentuale) în ce priveşte confruntarea cu riscul sărăciei şi/sau cu privaţiuni materiale severe si/sau cu traiul într-o gospodărie cu intensitatea muncii foarte scăzută (sursa: Eurostat, SILC).

5.4.2. Rata riscului de sărăcie:

a) pentru copii (sub 18 ani) - ponderea copiilor (sub 18 ani) care trăiesc în familii cu un venit disponibil echivalat sub 60% din mediana venitului disponibil echivalat la nivel naţional (după transferurile sociale) (sursa: Eurostat, SILC);

b) decalajul dintre copii (sub 18 ani) şi total populaţie - decalajul dintre copii şi total populaţie (în puncte procentuale) în ce priveşte traiul în familii cu un venit disponibil echivalat sub 60% din mediana venitului disponibil echivalat la nivel naţional (după transferurile sociale) (sursa: Eurostat, SILC).

5.4.3. Rata deprivării materiale severe:

a) pentru copii (sub 18 ani) - ponderea copiilor care nu îşi pot permite cel puţin 4 din următorii 9 itemi: 1) să îşi plătească chiria, ipoteca sau facturile de utilităţi; 2) să îşi asigure încălzirea corespunzătoare a locuinţei; 3) să facă faţă unor cheltuieli neaşteptate; 4) să mănânce carne sau proteine cu regularitate; 5) să plece în concediu; sau nu îşi permit să cumpere: 6) un televizor; 7) un frigider; 8) o maşină; 9) un telefon (sursa: Eurostat, SILC);

b) pentru tineri (18-24 ani) - ponderea tinerilor care nu îşi pot permite cel puţin 4 din următorii 9 itemi: 1) să îşi plătească chiria, ipoteca sau facturile de utilităţi; 2) să îşi asigure încălzirea corespunzătoare a locuinţei; 3) să facă faţă unor cheltuieli neaşteptate; 4) să mănânce carne sau proteine cu regularitate; 5) să plece în concediu; sau nu îşi permit să cumpere: 6) un televizor; 7) un frigider; 8) o maşină; 9) un telefon (sursa: Eurostat, SILC);

c) decalajul dintre copii (sub 18 ani) şi total populaţie în privinţa ratei deprivării materiale severe (sursa: Eurostat, SILC);

d) decalajul dintre tineri (18-24 ani) şi total populaţie în privinţa ratei deprivării materiale severe (sursa: Eurostat, SILC).

5.4.4. Locuirea în gospodării cu intensitate foarte joasă a muncii:

a) pentru copii (sub 18 ani) - ponderea copiilor care locuiesc în gospodării în care adulţii au lucrat în ultimul an mai puţin de 20% din potenţialul lor de a munci (sursa: Eurostat, SILC);

b) pentru tineri (18-24 ani) - ponderea tinerilor care locuiesc în gospodării în care adulţii au lucrat în ultimul an mai puţin de 20% din potenţialul lor de a munci (sursa: Eurostat, SILC);

c) decalajul dintre copii (sub 18 ani) şi total populaţie (0- 59 ani) în privinţa locuirii în gospodării în care adulţii au lucrat în ultimul an mai puţin de 20% din potenţialul lor de a munci (sursa: Eurostat, SILC);

d) decalajul dintre tineri (18-24 ani) şi total populaţie (0- 59 ani) în privinţa locuirii în gospodării în care adulţii au lucrat în

ultimul an mai puţin de 20% din potenţialul lor de a munci (sursa: Eurostat, SILC).

5.4.5. Nevoia nesatisfăcută autoraportată de îngrijire medicală:

a) pentru tineri (18-24 ani) - nevoia nesatisfăcută autoraportată de îngrijire medicală, din următoarele 3 motive: bariere financiare, distanţe prea mari, timpi de aşteptare;

b) decalajul dintre tineri (18-24 ani) şi total populaţie privind nevoia nesatisfăcută autoraportată de îngrijire medicală (sursa: Eurostat, SILC).

 

CAPITOLUL V

Mecanisme de Implementare şi programe de suport

 

I. Mecanisme de implementare

Strategia va trebui implementată la nivel naţional, regional, judeţean şi local, cu participarea autorităţilor publice constituite la respectivele niveluri, atât ale puterii, cât şi ale administraţiei, precum şi cu participarea organizaţiilor societăţii civile şi a tinerilor înşişi. Pentru aceasta sunt necesare mecanisme de coordonare pe verticală şi pe orizontală, cu roluri şi responsabilităţi clar definite din perspectiva principiilor care stau la baza acestei strategii.

Pentru coordonarea pe verticală şi comunicare se va constitui un comitet consultativ de coordonare prezidat de Ministerul Tineretului şi Sportului şi incluzând reprezentanţi ai majorităţii instituţiilor şi organizaţiilor relevante.

Secretariatul comitetului va fi asigurat de Ministerul Tineretului şi Sportului. Înfiinţarea, atribuţiile şi competenţele comitetului vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului. Comitetul este un organism fără personalitate juridică, având în componenţa sa reprezentanţii ministerelor la nivel de secretar de stat, reprezentanţii altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, ai structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi reprezentanţii structurilor asociative ale societăţii civile, cu funcţii de conducere:

a) Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice;

b) Ministerul Educaţiei Naţionale;

c) Ministerul Sănătăţii;

d) Ministerul Afacerilor Interne;

e) Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice;

f) Ministerul Justiţiei;

g) Ministerul Fondurilor Europene;

h) Avocatul Poporului;

i) Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene din România.

Comitetul poate include şi alte organizaţii neguvernamentale de şi pentru tineret constituite la respectivele niveluri, precum şi reprezentanţi ai altor organizaţii neguvernamentale cu activitate relevantă în domeniile principale de intervenţie ale Strategiei şi având între grupurile-ţintă tinerii şi adolescenţii.

Coordonarea activităţilor intersectoriale privind îndeplinirea obiectivelor se va face la nivelul Ministerul Tineretului şi Sportului, pe baza unui plan de implementare a Strategiei care va include atât programele şi intervenţiile proprii ale Ministerului Tineretului şi Sportului, cât şi ale celorlalţi actori importanţi din domeniul tineretului.

Reprezentanţii organizaţiilor internaţionale şi finanţatorii care sprijină implementarea Strategiei vor fi, de asemenea, invitaţi, după caz, să facă parte din comisia interministerială pentru coordonarea implementării Strategiei.

Pentru coordonarea pe verticală, entităţile cu responsabilităţi în implementarea Strategiei vor desemna prin acte interne de decizie personalul care va răspunde de implementare, monitorizare şi raportare a programelor şi măsurilor de intervenţie ce revin fiecărei entităţi, conform structurii teritoriale a fiecăreia. Coordonarea pe verticală cu autorităţile administraţiei publice locale urmează a fi realizată de Ministerul Tineretului şi Sportului, ca principală autoritate centrală responsabilă pentru politica de tineret, printr-o structură internă constituită în acest scop. Această structură va ţine şi evidenţa persoanelor responsabile de la nivel central, regional, judeţean şi local desemnate de celelalte entităţi cu responsabilităţi în implementarea Strategiei şi va facilita relaţionarea dintre acestea atât în coordonarea pe verticală, cât şi în cea pe orizontală.

II. Programe de suport

1. Monitorizarea şi evaluarea Implementării Strategiei

Monitorizarea va asigura observarea, înregistrarea şi analiza continuă a datelor privind implementarea Strategiei, în scopul luării operative a măsurilor necesare pentru corectarea abaterilor de la planul de implementare şi/sau adaptarea acestuia la fluctuaţiile de resurse sau din mediul de implementare. Aceasta priveşte intrările de resurse (materiale şi umane), procesul de implementare, rezultatele implementării şi mediul de implementare (intern şi extern). Pentru operativitate, monitorizarea necesită un sistem de management al informaţiilor, preferabil electronic, inclusiv un mediu de transmitere, stocare şi prelucrare a informaţiilor performant.

Atât la nivelul Strategiei în ansamblu, cât şi la nivelul planurilor de acţiune şi al programelor/măsurilor aferente se vor stabili indicatori de monitorizare şi se vor întocmi planuri de monitorizare, cu precizarea pentru fiecare indicator a valorii iniţiale, a valorii realizate şi a valorii-ţintă, precum şi a responsabilităţilor de culegere şi raportare.

Pentru monitorizarea implementării Strategiei în ansamblul său, având în vedere obligaţia României de a contribui la elaborarea rapoartelor Comisiei Europene privind situaţia tineretului în UE, care se elaborează din 3 în 3 ani, se va folosi setul de indicatori elaborat în anul 2011 de grupul de experţi constituit în acest scop de Comisia Europeană7^ Lista acestor indicatori este prevăzută în anexă.

Pentru monitorizarea implementării planurilor de acţiune şi a programelor/măsurilor aferente acestora se vor elabora indicatori specifici.

Evaluarea se va realiza la nivel de politici, programe şi măsuri, la începutul, la mijlocul şi la sfârşitul perioadei de implementare sau chiar la sfârşitul unor etape/faze ale acestora, cu scopul de a evidenţia relevanţa, eficacitatea, eficienţa, sustenabilitatea şi impactul măsurilor propuse şi implementate. De asemenea, aceasta va urmări, mai ales în cazul politicilor şi programelor complexe, schimbările semnificative şi durabile în mediul de intervenţie şi în contextul social mai larg datorate respectivelor politici sau programe, care nu s-ar fi produs în lipsa acestora (evaluare de impact).

În timp ce evaluarea simplă/obişnuită ne poate oferi o imagine corectă asupra efectivităţii unui program, proiect sau unei măsuri de intervenţie, precum şi asupra rezultatelor imediate şi uşor perceptibile, evaluarea de impact ne poate oferi imaginea complexă a schimbărilor durabile pe care, de regulă, le urmăresc politicile publice.

Ca şi în cazul monitorizării, se vor elabora planuri de evaluare, la nivelul Strategiei şt la nivelul planurilor de acţiune şi programelor aferente, cu stabilirea clară a întrebărilor generale şi specifice la care trebuie să răspundă evaluarea, a abordării propuse (experimentală, nonexperimentală sau cvasiexperimentală), a indicatorilor-cheie, a surselor de date şi a metodelor de colectare a acestora, a tipului de eşantioane folosite (dacă este cazul) şi a responsabilităţilor de colectare şi de analiză a datelor.

Fiind o activitate complexă şi care necesită pregătire de specialitate, dar şi pentru asigurarea neutralităţii şi obiectivităţii, evaluarea va fi realizată de firme/colective independente specializate. Aceasta nu înseamnă excluderea entităţilor cu atribuţii în implementare; dimpotrivă, prin colaborarea acestora cu firma/colectivul de evaluare se poate dobândi o pregătire specifică suplimentară a personalului acestora.

2. Dezvoltarea capacităţii de management şi de implementare a entităţilor implicate în implementarea Strategiei

Având în vedere faptul că în domeniul politicii de tineret România nu a mai avut o astfel de Strategie, ceea ce este valabil şi pentru unele domenii-cheie de intervenţie ale acesteia, este de aşteptat ca personalul Ministerului Tineretului şi Sportului şi al altor entităţi cu responsabilităţi în implementarea Strategiei să aibă nevoie de pregătire suplimentară specifică. De aceea, pe măsura elaborării planurilor de acţiune pentru implementarea Strategiei şi a stabilirii personalului responsabil la nivelul entităţilor implicate. Ministerul Tineretului şi Sportului va realiza o analiză a nevoilor de pregătire suplimentară ale acestui personal şi va elabora un program de pregătire, cuprinzând mai multe module, adecvate specificului şi nivelului de intervenţie al entităţilor implicate.

3. Informare publică şi dialog social

Succesul unei strategii şi al politicilor şi programelor aferente depinde în mare măsură de participarea grupurilor-ţintă la implementarea acestora. De aceea, o informare largă şi pe înţelesul tuturor, precum şi prin canale adecvate de comunicare este o condiţie esenţială pentru succesul Strategiei.

Dialogul social, inclusiv prin mijloacele dialogului structurat cu tinerii şi organizaţiile acestora, cu cercetătorii în domeniul tineretului şi cu decidenţii politici, la care Consiliul Uniunii Europene a invitat statele membre prin Rezoluţia din 24 noiembrie 2005 (OJC 292 din 24 noiembrie 2005), este de asemenea esenţial pentru implicarea tuturor entităţilor interesate în implementarea Strategiei.

Ministerul Tineretului şi Sportului, în parteneriat cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, va elabora şi va pune în aplicare, încă de la adoptarea Strategiei, un program de informare publică şi dialog social, prin care să asigure cunoaşterea şi înţelegerea de către tineri, de către autorităţile publice şi de către structurile societăţii civile a căror implicare este necesară pentru implementarea acesteia a obiectivelor specifice şi a direcţiilor de acţiune, a rolurilor entităţilor implicate şi a resurselor alocate, precum şi a rezultatelor obţinute pe parcurs. Dialogul continuu cu tinerii şi cu entităţile implicate ar fi de natură să asigure şi să menţină sentimentul de parte implicată, cu efecte pozitive asupra mobilizării acestora în implementare.


73 Conform documentului de lucru al staffului Comisiei Europene privind indicatorii UE în domeniul tineretului, disponibil la http://ec.europa.eu/youth/news/doc/sec401_en.pdf

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea şi completarea unor anexe la Hotărârea Guvernului nr. 1.347/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Bacău, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Bacău

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Hotărârea Guvernului nr. 1.347/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Bacău, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Bacău, publicată În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 şi 305 bis din 9 mai 2002, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Anexa nr. 65 „Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Podu Turcului” se modifică şi se completează după cum urmează:

a) la poziţia nr. 134, coloana 2 va avea următorul cuprins: „Şcoala generală nr. 1 Podu Turcului şi Sala de sport”, coloana 3 va avea următorul cuprins: „Construite din cărămidă şi acoperite cu tablă, suprafaţă construită totală clădiri 911 metri pătraţi, din care: şcoală, suprafaţă construită 659 metri pătraţi, carte funciară 60749 - C5, sală de sport, suprafaţă construită 252 metri pătraţi, carte funciară 60749 - C6, vecini: nord - număr cadastral 60388 şi număr cadastral 60749, sud - număr cadastral 60484 şi număr cadastral 60173, est - DJ241 Tecuci-Glăvăneşti (str. Tudor Vladimirescu), vest - teren proprietate Bartoşiu Eugenia, conform extrasului de carte funciară”, coloana 5 va avea următorul cuprins: „443,752,20 lei”, iar coloana 6 va avea următorul cuprins: „Domeniul public al comunei Podu Turcului potrivit Hotărârii Consiliului Local nr. 1/2000 şi Hotărârii Consiliului Local nr. 38/2014”;

- la poziţia nr. 135, coloana 2 va avea următorul cuprins: „Teren aferent Şcolii generale nr. 1 şi Sălii de sport”, coloana 3 va avea următorul cuprins: „Suprafaţă 9.099,33 metri pătraţi, vecini: nord - număr cadastral 60388 şi număr cadastral 60749, sud - număr cadastral 60484 şi număr cadastral 60173, est - DJ241 Tecuci - Glăvăneşti (str. Tudor Vladimirescu), vest - teren proprietate Bartoşiu Eugenia, conform extrasului de carte funciară”, coloana 5 va avea următorul cuprins: „50.686,89 lei”, iar coloana 6 va avea următorul cuprins: „Domeniul public al comunei Podu Turcului potrivit Hotărârii Consiliului Local nr. 1/2000 şi Hotărârii Consiliului Local nr. 38/2014”;

b) după poziţia nr. 197 se introduc două noi poziţii, poziţiile nr. 198 şi 199, potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

2. Anexa nr. 88 „Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Zemeş” se modifică după cum urmează:

a) se abrogă poziţia nr. 244;

b) la poziţia nr. 240, coloana 1 va avea următorul cuprins: „1.6.8”, coloana 2 va avea următorul cuprins: „Construcţie administrativă şi social-culturală (vestiar sportivi) şi terenul aferent”, coloana 3 va avea următorul cuprins: „Suprafaţa terenului 13.968 metri pătraţi, din care suprafaţă construită 361 metri pătraţi, regim de înălţime parter şi mansardă, fundaţie din beton, şarpantă din lemn, învelitoare din tablă, număr cadastral 61438”, coloana 4 va avea următorul cuprins: „2011”, coloana 5 va avea următorul cuprins: „510.000 lei - valoare clădire, 19.500 lei - valoare teren”, iar coloana 6 va avea următorul cuprins: „domeniul public al comunei Zemeş potrivit Hotărârii Consiliului Local nr. 113/2014”.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Nicolae-Liviu Dragnea

 

Bucureşti, 21 ianuarie 2015.

Nr. 36.

 

 

ANEXĂ

 

COMPLETĂRI

la inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Podu Turcului

 

Nr. crt.

Codul de clasificare

Denumirea bunului

Elemente de identificare

Anul dobândirii sau, după caz, al dării în folosinţă

Valoarea de inventar

- lei -

Situaţia juridica actuală

Denumire act proprietate sau alte acte doveditoare

0

1

2

3

4

5

6

198.

1.6.2.

Grup şcolar „Alexandru Vlahuţa” Podu Turcului, cantina - bucătărie, internat şi remiză

Construite din cărămidă, acoperite cu tablă, suprafaţa construită totală 2.263 mp, din care: Grup şcolar „Alexandru Vlahuţ㔠Podu Turcului, suprafaţa construită 753 mp, carte funciară nr. 60749 - C1, cantina - bucătărie, suprafaţa construită 500 mp, carte funciară nr. 60749 - C2, internat, suprafaţa construită 644 mp, carte funciară nr. 60749 - C3, remiza, suprafaţa construită 359 mp, carte funciară nr. 60749 - C4;

vecini: nord - drum comunal şi Bichescu Vasile, sud - număr cadastral 641 şi Ganeţ Maricela, număr cadastral 60388 şi număr cadastral 60749, est - DJ 241 Tecuci - Glăvăneşti (str. Tudor Vladimirescu), vest - teren proprietăţi private

 

1970 -C1

1980-C2

1980-C3

1980 -C4

Total 1.863.650 lei, din care:

C1 - 667.800 lei

C2 - 255.500 lei

C3 - 883.630 lei

C4 - 56.720 lei

Domeniul public al comunei Podu Turcului,

potrivit Hotărârii Consiliului Local nr. 38/2014

199.

-

Teren aferent Grupului şcolar .Alexandru Vlahuţ㔠Podu Turcului, cantina - bucătărie, internat, remiză şi alei

Suprafaţă 22.085,55 mp;

vecini: nord - drum comunal şi Bichescu Vasile, sud - număr cadastral 641 şi Ganeţ Maricela, număr cadastral 60388 şi număr cadastral 60749, est - DJ 241 Tecuci - Glăvăneşti (str. Tudor Vladimirescu), vest - teren proprietăţi private, conform cărţii funciare nr. 60749 - parţial

 

90.062 lei

Domeniul public al comunei Podu Turcului,

potrivit Hotărârii Consiliului Local nr. 38/2014

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea anexei nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 964/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Mureş, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Mureş

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Anexa nr. 3 „Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al municipiului Reghin”, secţiunea I „Bunuri imobile”, la Hotărârea Guvernului nr. 964/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Mureş, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Mureş, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 686 şi 686 bis din 17 septembrie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La poziţia nr. 33 - Strada Dedradului, coloana (4) „Elemente de identificare” va avea următorul cuprins: „Situată între Strada Vânătorilor şi limita administrativ-teritorială a municipiului Reghin, L = 1.350 m, I = 15,03 m, S = 20.300 mp, asfaltată”, coloana (5) „Valoarea de inventar” va avea următorul cuprins: „26.613,99 lei”, iar coloana (6) „Situaţia juridică actual㔠va avea următorul cuprins: „Domeniul public al municipiului Reghin, administrator Consiliul Local Reghin, conform Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, CF nr. 51664 Reghin, CF nr. 51706 Reghin, CF nr. 59197 Reghin, CF nr. 59193 Reghin”.

2. La poziţia nr. 43 - Strada Gării, coloana (4) „Elemente de identificare” va avea următorul cuprins: „Situată între Strada Sării şi podul peste râul Gurghiu, L = 2.300 m, I = 16,41 m, S = 37.743 mp, asfaltată”, coloana (5) „Valoarea de inventar” va avea următorul cuprins: „1.331.212,10 lei”, iar coloana (6) „Situaţia juridică actual㔠va avea următorul cuprins: „Domeniul public al municipiului Reghin, administrator Consiliul Local Reghin conform Ordonanţei Guvernului 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, CF nr. 51724 Reghin, CF nr. 51660 Reghin, CF nr. 59198 Reghin, CF nr. 59194 Reghin”.

3. La poziţia nr. 45 - Strada Gurghiului, coloana (4) „Elemente de identificare” va avea următorul cuprins: „Situată între strada Iernuţeni şi limita administrativ-teritorială a municipiului Reghin, L = 1.700 m, I = 17,83 m, S = 30.320 mp, asfaltată”, coloana (5) „Valoarea de inventar” va avea următorul cuprins: „2.840,29 lei”, iar coloana (6) „Situaţia juridică actual㔠va avea următorul cuprins: „Domeniul public al municipiului Reghin, administrator Consiliul Local Reghin conform Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, CF nr. 51665 Reghin, CF nr. 51708 Reghin, CF nr. 59192 Reghin, CF nr. 59196 Reghin, CF nr. 59191 Reghin, CF nr. 59195 Reghin”.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Nicolae-Liviu Dragnea

 

Bucureşti, 21 ianuarie 2015.

Nr. 37.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

pentru actualizarea cuantumului indemnizaţiei zilnice de delegare şi detaşare, precum şi a sumei ce reprezintă compensarea cheltuielilor de cazare ale personalului aflat în delegare în situaţia în care acesta nu beneficiază de cazare în structuri de primire turistică, prevăzute în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.860/2006 privind drepturile şi obligaţiile personalului autorităţilor şi instituţiilor publice pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării, în cadrul localităţii, în interesul serviciului

 

Având în vedere prevederile art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.860/2006 privind drepturile şi obligaţiile personalului autorităţilor şi instituţiilor publice pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării, în cadrul localităţii, în interesul serviciului, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

Art. 1. - (1) Cuantumul indemnizaţiei zilnice de delegare şi detaşare prevăzut la art. 9 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.860/2006 privind drepturile şi obligaţiile personalului autorităţilor şi instituţiilor publice pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării, în cadrul localităţii, în interesul serviciului, cu modificările şi completările ulterioare, se majorează la 17 lei.

(2) Cuantumul sumei ce reprezintă compensarea cheltuielilor de cazare ale personalului aflat în delegare prevăzut la art. 28 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.860/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi care nu se cazează în condiţiile art. 26 din Hotărârea Guvernului nr. 1.860/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se majorează la 45 de lei.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul finanţelor publice,

Darius-Bogdan Vâlcov

 

Bucureşti, 21 ianuarie 2015.

Nr. 60.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.