MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 76/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 76         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 29 ianuarie 2015

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR

 

            1. - Decizie privind convocarea Camerei Deputaţilor în sesiune ordinară

 

DECIZII ALE CURŢSI CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 665 din 12 noiembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii

 

Decizia nr. 677 din 13 noiembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1383 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conex

 

Decizia nr. 717 din 9 decembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 şi art. 8 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

            5/C. - Ordin al ministrului justiţiei pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, pentru medicii rezidenţi din sistemul administraţiei penitenciare

 

            83. - Ordin al ministrului finanţelor publice privind indicele preţurilor de consum utilizat pentru actualizarea plăţilor anticipate în contul impozitului pe profit anual pentru anul fiscal 2015

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARA

 

80. - Decizie privind sancţionarea Societăţii SFINX BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. cu interzicerea temporară a activităţii

 

81. - Decizie privind sancţionarea cu retragerea autorizaţiei de funcţionare a Societăţii ALL INSURANCE Broker de Asigurare - S.R.L.

 

84. - Decizie privind sancţionarea cu retragerea autorizaţiei de funcţionare a Societăţii IN VEST CORP - BROKER DE ASIGURARE - S.R.L.

 

DECIZII ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

DECIZIE

privind convocarea Camerei Deputaţilor în sesiune ordinară

            În temeiul art. 66 alin. (1) şi (3) din Constituţia României, republicată, Camera Deputaţilor este convocată în prima sesiune ordinară a anului 2015 în ziua de luni, 2 februarie 2015, ora 14,00.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-STEFAN ZGONEA

 

Bucureşti, 28 ianuarie 2015.

Nr. 1.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 665

din 12 noiembrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea, în şedinţa publică din 9 octombrie 2014, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu­ţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Societatea Comercial㠄Romastru Trading” - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.907/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 44D/2014.

2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 9 octombrie 2014, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, în temeiul prevederilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, a amânat pronunţarea la data de 15 octombrie 2014 şi apoi la data de 11 noiembrie 2014, când, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul prevederilor art. 57 şi art. 58 din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru 12 noiembrie 2014, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin încheierea din 28 noiembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 1.907/2/2013, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, mai puţin a prevederilor art. 31 sub aspectul sintagmei „care Include şl taxa pe valoare adăugată”. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercial㠄Romastru Trading” - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unui act administrativ emis în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011.

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că ordonanţa de urgenţă criticată încalcă principiul justei aşezări a sarcinilor fiscale şi dreptul de proprietate privata. În acest sens, arată că taxa clawback sau „contribuţia trimestrial㔠pe care deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor au obligaţia de a o plăti se calculează prin raportare la valoarea totală a vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie. În opinia sa, baza de calcul a taxei - care, în mod neconstituţional, include şi taxa pe valoarea adăugată, chiar şi ulterior pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 39 din 5 februarie 2013 - ar trebui să fie dată, exclusiv, de valoarea consumului efectiv de medicamente pentru fiecare deţinător de autorizaţie de punere pe piaţă a medicamentelor, în parte. Or, în prezent, valoarea vânzărilor/a consumului se calculează, în mod absolut nejustificat, prin raportare la preţul final al medicamentelor, adică la preţul practicat de ultimul operator economic din lanţul de vânzare, motivat de faptul că acesta este preţul pe care îl plăteşte consumatorul final atunci când achiziţionează medicamentul. Mai exact, valoarea vânzărilor/consumului prin raportare la care se calculează taxa clawback este valoarea totală suportată din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii în legătură cu respectivele medicamente, valoare care include, pe lângă taxa pe valoarea adăugată, şi adaosul comercial de distribuţie, precum şi adaosul comercial de farmacie, asupra cărora plătitorul contribuţiei nu are niciun fel de control. Astfel, baza de calcul a contribuţiei trimestriale este majorată în mod artificial, rezultând o valoare a taxei datorate care depăşeşte cu mult suportabilitatea taxei de către contribuabil. Această modalitate de calcul a taxei clawback contravine prevederilor art. 56 alin. (2) din Constituţie referitor la principiul egalităţii în materie fiscală, care trebuie interpretat în sensul că un contribuabil poate fi obligat să suporte numai sarcini fiscale aferente propriei activităţi ori unor beneficii proprii. 5. Autorul excepţiei mai susţine că, stabilind în modul mai sus descris baza de calcul a taxei clawback, ordonanţa de urgenţă criticată încalcă şi principiul certitudinii impunerii consacrat de art. 3 lit. b) din Codul fiscal, întrucât baza de calcul a acesteia include sume variabile, stabilite arbitrar de ceilalţi participanţi din lanţul de distribuţie şi comercializare a medicamentelor. În plus, legea permite, prin tăcerea sa, ca procentul „p”, prin aplicarea căruia se calculează taxa clawback, să fie comunicat deţinătorului de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor ulterior perioadei în care medicamentele sunt efectiv puse pe piaţă, astfel că acesta este în imposibilitatea de a previziona cursul activităţii sale pe termen scurt şi, cu atât mai puţin, să facă previziuni economico-financiare pe termen mediu şi lung. Susţine că este încălcat şi dreptul de proprietate privată, întrucât prin instituirea obligaţiei de plată a taxei clawback este nevoit să plătească o sumă de bani excesiv de mare, disproporţionată faţă de activitatea economică efectiv desfăşurată în calitate de deţinător de autorizaţie de punere pe piaţă a medicamentelor, fapt ce echivalează cu o micşorare nelegală a patrimoniului său, inclusiv prin afectarea substanţială a profitului obţinut în urma desfăşurării activităţii comerciale.

6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şl fiscal apreciază că poate contraveni prevederilor art. 56 alin. (2) din Constituţie interpretarea dispoziţiilor art. 31 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 în sensul că valoarea vânzărilor s-ar raporta la valoarea medicamentelor astfel cum rezultă aceasta din preţurile pentru care se vând direct către populaţie, incluzând şi marja de profit, respectiv alte cheltuieli de recuperat aparţinând unor terţi faţă de deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 26 septembrie 2011, astfel cum a fost completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile sănătăţii şi protecţiei sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 860 din 7 decembrie 2011.

11. În opinia autorului excepţiei, reglementarea criticată încalcă dispoziţiile din Legea fundamentală cuprinse în art. 16 alin. (1)care instituie principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, în art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi în art. 56 alin. (2) referitor la aşezarea justă a sarcinilor fiscale.

12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate. Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 a mai fost supusă controlului de constituţionalitate atât în ansamblul său, cât şi cu privire la diverse articole din aceasta, prin prisma unor critici similare şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale.

13. Astfel, în jurisprudenţa sa în materie, Curtea a calificat drept taxa parafiscală contribuţia trimestrială pe care deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor şi reprezentanţii legali ai acestora sunt obligaţi să o plătească, potrivit art. 1 din ordonanţa de urgenţă criticată, pentru medicamentele suportate din Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, denumită şi taxă clawback. Curtea a constatat că instituirea unei astfel de taxe are ca scop suplimentarea Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, reglementarea acesteia găsindu-şi fundament în dispoziţiile art. 139 din Constituţie referitoare la stabilirea impozitelor, a taxelor şi a altor venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat. În acest context, Curtea a observat că taxele parafiscale reprezintă o categorie distinctă, specială, de venituri care sunt legal dirijate în beneficiul instituţiilor şi/sau al organismelor cărora statul consideră oportun să le asigure realizarea, pe această cale, a unor venituri complementare. În acest sens s-a statuat, de exemplu, prin Decizia nr. 263 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 10 iulie 2013 sau Decizia nr. 268 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 1 iulie 2014.

14. De asemenea, Curtea a observat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 a fost adoptată, astfel cum reiese din preambulul actului normativ criticat, pentru contracararea consecinţelor negative ale depăşirii, ca urmare a consumului ridicat de medicamente, a plafonului alocat şi pentru asigurarea unui acces neîntrerupt al populaţiei la medicamentele cu şi fără contribuţie personală acordate în ambulatoriu, în cadrul programelor naţionale de sănătate. Consecinţele negative avute în vedere de legiuitorul delegat vizau posibila deteriorare a calităţii serviciilor medicale, ca urmare a lipsei resurselor financiare necesare asigurării asistenţei medicale pentru un număr important de pacienţi. Totodată, la emiterea ordonanţei de urgenţă s-a ţinut cont de necesitatea implementării unui sistem de contribuţie sustenabil pentru continuarea suplimentării surselor de finanţare a sistemului public de sănătate în regim de urgenţă, în vederea asigurării asistenţei medicale a populaţiei, precum şi de faptul că neadoptarea unor măsuri imediate ar conduce la imposibilitatea organizării corespunzătoare a activităţilor din domeniul sanitar şi la imposibilitatea îmbunătăţirii condiţiilor de desfăşurare a acestora.

15. Curtea a constatat, prin Decizia nr. 484 din 25 septembrie 2014*), nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, că există două categorii de deţinători ai autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, şi anume, unii care sunt obligaţi la plata contribuţiei în discuţie şi alţii cărora nu le incumbă această obligaţie legală. Diferenţa rezidă în faptul că suportarea contravalorii medicamentelor puse pe piaţă de prima categorie se realizează din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii. Or, din această perspectivă, contribuţia trimestrială la care sunt obligaţi aceşti deţinători de autorizaţii de punere pe piaţă apare ca fiind instituită în considerarea faptului că aceştia beneficiază de un real avantaj, şi anume, au certitudinea vânzării şi încasării contravalorii medicamentelor având, aşadar, o exclusivitate în a se „Îndestula” din cele două fonduri.

16. În acelaşi sens, prin decizia menţionată, Curtea a reiterat faptul că această contribuţie trimestrială a fost reglementată de legiuitor exclusiv prin prisma faptului că acestor deţinători li se decontează din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii contravaloarea medicamentelor vândute (deci în considerarea acestei facilităţi), avantaj care nu se acordă şi celorlalţi subiecţi care desfăşoară o astfel de activitate comercială. Aceştia din urmă vând atât medicamente compensate, cât şi medicamente cumpărate liber de populaţie, neavând un avantaj efectiv din vânzarea medicamentelor compensate. Pentru vânzarea medicamentelor, aceşti subiecţi practică un adaos comercial negociat chiar cu deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă (APP), fiind prin urmare firesc ca acest adaos să fie plătit de către deţinătorii de APP. Aplicând acelaşi raţionament, nici critica formulată în cauza de faţă prin raportare la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate privată nu poate fi reţinută, de vreme ce nu se poate susţine că plătitorul contribuţiei nu are niciun fel de control asupra adaosului comercial de distribuţie sau a adaosului comercial de farmacie.

17. Referitor la critica privind încălcarea principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale, instituit de art. 56 alin. (2) din Constituţie, Curtea reţine că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că un stat contractant, atunci când elaborează şi pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiţia existenţei unui just echilibru” între cerinţele interesului general şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (a se vedea Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunţată în Cauza Stere şi alţii împotriva României, paragraful 50). La punerea în aplicare a politicilor statale, mai ales a celor sociale şi economice, această marjă de apreciere vizează atât aprecierea cu privire la existenţa unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât şi alegerea modalităţilor de aplicare a acestuia, care să fac㠄posibilă menţinerea unui echilibru între interesele aflate în joc (Hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunţată în Cauza Dumitru Daniei Dumitru şi alţii împotriva României, paragrafele 41 şi 49).

18. Sub acest aspect, Curtea Constituţională a arătat, în jurisprudenţa amintită, că reglementarea criticată a fost determinată de un interes public general, explicitat în preambulul ordonanţei de urgenţă, modul de calcul al contribuţiei trimestriale fiind stabilit în considerarea regimului juridic preferenţial al deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor. Astfel, aşa cum s-a precizat mai sus, spre deosebire de distribuitori şi de farmacii, care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, deţinătorii de APP au exclusivitatea punerii pe piaţă a medicamentelor şi au certitudinea vânzării şi încasării contravalorii lor, motiv pentru care legiuitorul a stabilit doar în sarcina acestora suportarea contribuţiei în discuţie. Curtea a apreciat că formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuţiei dă expresie acestui just echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia şi avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deţinătorilor de APP.

19. În acelaşi timp, Curtea a constatat că deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor nu pot invoca faptul că nu cunosc întinderea contribuţiei trimestriale reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011. Sub acest aspect, Curtea a observat că, potrivit art. 851 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, „Ministerul Sănătăţii stabileşte, avizează şi aprobă, prin ordin al ministrului sănătăţii publice, preţurile maximale ale medicamentelor de uz uman cu autorizaţie de punere pe piaţă în România, cu excepţia medicamentelor care se eliberează fără prescripţie medicală (OTC).n Având în vedere aceste prevederi legale, Curtea a constatat că modul de calcul al preţurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al preţului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuţie şi cota maximă a adaosului de farmacie sunt plafonate la un anumit nivel, determinat în mod clar şi explicit. În prezent, preţurile maximale sunt fixate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 75/2009 pentru aprobarea Normelor privind modul de calcul al preţurilor la medicamentele de uz uman, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 62 din data de 2 februarie 2009.

20. Aşadar, câtă vreme deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuţia, cunoscând preţurile maximale ale medicamentelor, precum şi influenţa maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecţii care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că şi-au asumat că vor plăti o contribuţie raportată nu doar la preţul de producător. Curtea a observat, de asemenea, că, în acest cadru legal, este la aprecierea deţinătorilor de APP negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecinţa plăţii unei contribuţii într-un cuantum cât mai redus. Faţă de aceste consideraţii, Curtea nu poate reţine critica prin raportare la dispoziţiile art. 44 din Legea fundamentală.

21. În fine, Curtea observă că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2014 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul sănătăţii şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 5 noiembrie 2014, legiuitorul a precizat expres că indicatorii în funcţie de care se calculează procentul „p” în baza căruia se determină contribuţia trimestrială pe care au obligaţia să o plătească deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor şi reprezentanţii legali ai acestora nu includ şi taxa pe valoarea adăugată.

22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercial㠄Romastru Trading” - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.907/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 12 noiembrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 


*) Decizia nr. 484 din 25 septembrie 2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 833 din 14 noiembrie 2014.

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr.  677

din 13 noiembrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1383 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-şef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu­ţionalitate a dispoziţiilor art. 1383 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicată de Asociaţia Copyro - Societate de gestiune colectivă a drepturilor de autor din Bucureşti în Dosarul nr. 8.660/2/2012* al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 583D/2014.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi pentru partea Asociaţia Opera Scrisă.Ro - Societate de gestiune colectivă a drepturilor de autor din Bucureşti, domnul consilier juridic Alexandru Şelari, delegat să depună înscrisuri pentru cele două societăţi. De asemenea, pentru Oficiul Român pentru Drepturile de Autor din Bucureşti, răspunde domnul avocat Iuliu Coşuleţu, din cadrul Baroului Braşov, iar pentru Asociaţia Societatea autorilor şi editorilor români de opere ştiinţifice - PERGAM din Bucureşti, domnul avocat Cristian Duţescu. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent şef referă asupra faptului că Oficiul Român pentru Drepturile de Autor din Bucureşti a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii ia act de depunerea în şedinţă publică a concluziilor scrise depuse de reprezentantul Asociaţiei Opera Scrisă.Ro - Societate de gestiune colectivă a drepturilor de autor din Bucureşti şi al Asociaţiei Copyro - Societate de gestiune colectivă a drepturilor de autor din Bucureşti, prin care se solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

5. În continuare, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Oficiului Român pentru Drepturile de Autor din Bucureşti, care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, se arată că retragerea temporară a avizului de funcţionare a organismului de gestiune colectivă nu încalcă art. 16 alin. (1), art. 40 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) din Constituţie. Se susţine că, în exercitarea atribuţiei Oficiului Român pentru Drepturile de Autor de a supraveghea şi controla activitatea societăţilor de gestiune colectivă a drepturilor de autor, directorul-general al acestui oficiu are competenţa legală de a emite o decizie prin care dă un termen pentru ca societatea să reintre în legalitate. Decizia este supusă controlului instanţelor de contencios-administrativ, însă, dacă decizia nu este atacată sau dacă plângerea este respinsă, directorul-general poate decide retragerea avizului de funcţionare dacă societatea nu a luat măsurile corespunzătoare. Se ajunge astfel la suspendarea activităţii societăţii până la schimbarea administratorului acesteia de către adunarea generală a acesteia. O atare sancţiune este specifică acestor tipuri de societăţi, al căror regim juridic nu poate fi comparat cu cel al asociaţiilor de proprietari sau al societăţilor comerciale. Având în vedere şi faptul că statul român s-a angajat prin tratate internaţionale să respecte drepturile de autor, sancţiunea apare ca fiind justificată. Se mai apreciază că dreptul la asociere nu este încălcat, întrucât administratorul societăţii este numit sau înlocuit, după caz, de către adunarea generală a acesteia. De asemenea, se subliniază că impunerea unor limitări ale dreptului la muncă este justificată, neputându-se susţine că încălcările legii pe care Ie-a săvârşit administratorul societăţii nu ar putea fi sancţionate.

6. Reprezentantul Asociaţiei Societatea autorilor şi editorilor români de opere ştiinţifice - PERGAM din Bucureşti solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se arată că activitatea societăţilor de gestiune colectivă este reglementată prin lege şi funcţionează în baza unui aviz dat de o autoritate publică. Retragerea acestui aviz motivat de încălcarea legii nu este contrar dreptului constituţional la asociere din moment ce exigenţa respectării legii, precum şi exercitarea unei profesii sau activităţi potrivit unor reguli prestabilite şi într-un cadru organizat sunt elemente componente ale dreptului la asociere potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale. Sunt citate în acest sens, deciziile nr. 2 din 13 ianuarie 1993, nr. 118 din 21 noiembrie 1995, nr. 124 din 22 octombrie 1996 sau nr. 129 din 13 martie 2014. Se mai susţine că nu există o echivalenţă între dreptul la muncă şi drepturile conferite administratorului, astfel încât invocarea art. 16 şi art. 41 din Constituţie apare ca neavând legătură cu conţinutul normativ al textului legal criticat. Solicită cheltuieli de judecată şi depune concluzii scrise.

7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Aplicarea sancţiunii retragerii avizului de funcţionare vizează toate situaţiile în care organismul de gestiune colectivă nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 124 şi 126 ori încalcă obligaţiile prevăzute la art. 130, 133, 134, 134”», 135 sau art. 1382 alin. (2) din lege. Nu se poate reţine nici încălcarea art. 40 din Constituţie, întrucât adunarea generală a societăţii este cea care numeşte şi înlocuieşte administratorul, astfel încât textul criticat este mai degrabă o expresie a textului constituţional menţionat. De asemenea, se apreciază că nu sunt încălcate nici prevederile art. 41 din Constituţie, întrucât eventuala schimbare a administratorului este consecinţa nerespectării obligaţiilor legale asumate de către acesta.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

8. Prin încheierea din 29 ianuarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 8.660/2/2012*, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1383 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicată de Asociaţia Copyro - Societate de gestiune colectivă a drepturilor de autor din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea acţiunii în contencios administrativ prin care s-a solicitat anularea unui act administrativ emis de Oficiul Român pentru Drepturi de Autor în temeiul textului de lege criticat, respectiv Decizia nr. 205 din 15 noiembrie 2012, decizie prin care a fost retras temporar avizul de funcţionare a acesteia, cu consecinţa suspendării activităţii organismului de gestiune colectivă până la schimbarea administratorului general de către adunarea generală.

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat stabileşte în mod discriminatoriu sancţiuni administrative, stabilite de autorităţi publice, faţă de persoanele fizice ce ocupă funcţii în cadrul unor persoane juridice private, ceea ce contravine principiului constituţional al egalităţii în drepturi, dreptului la asociere, precum şi dreptului la muncă. În acest sens, se arată că limitarea, condiţionarea sau subordonarea activităţii organelor de conducere ale organismelor de gestiune colectivă a dreptului de autor sau a drepturilor conexe, prin acte administrative unilaterale emise de către o autoritate publică, şi anume Oficiul Român pentru Drepturi de Autor, prin care este retras avizul de funcţionare până la înlocuirea administratorului general, reprezintă o discriminare a acestuia din urmă faţă de administratorul unei asociaţii de proprietari sau al unei societăţi comerciale. Astfel, prevederile Legii societăţilor nr. 31/1990 sau ale Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari nu creează un raport de subordonare între o autoritate publică şi organele de conducere ale unei persoane juridice de drept privat.

10. Se mai arată că obligarea adunării generale a unei asociaţii de drept privat la înlocuirea administratorului, ales prin libera exercitare a libertăţii de voinţă a membrilor, reprezintă o condiţionare a exercitării dreptului constituţional de asociere, care, în opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, presupune atributul membrilor unei asociaţii de a dispune în mod liber şi necondiţionat de prerogativa organizării activităţii, prin alegerea şi menţinerea în funcţie a organelor de conducere conform voinţei comune a membrilor asociaţiei.

11. Se mai susţine că dreptul constituţional la muncă nu presupune nicio constrângere sau îngrădire prin norme legale, de natură a limita exercitarea profesiei ori a meseriei. Ort textul de lege criticat încalcă dreptul la muncă recunoscut de art. 41 din Constituţie, prin condiţionarea funcţionării organismului de gestiune colectivă de înlocuirea persoanei ce ocupă funcţia de administrator general ales. În acest context, se arată că independenţa profesională garantează libertatea de acţiune a practicantului profesiei, în speţă administratorul unui organism de gestiune colectivă, în folosul beneficiarilor serviciilor profesionale, şi anume membrii Adunării generale a organismului de gestiune colectivă. Or, textul de lege criticat sancţionează în mod abuziv şi discriminator administratorul general al unei asociaţii, în condiţiile în care actul decizional este emis de Adunarea generală a asociaţiei, astfel încât dreptul acestuia la muncă este încălcat, prin sancţionarea acestuia pentru acte şi decizii pe care nu Ie-a exercitat în mod direct.

12. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că este atributul exclusiv al legiuitorului să determine condiţiile specifice de retragere a avizului de constituire şi funcţionare a organismelor de gestiune, din perspectiva condiţiilor impuse prin textul de lege criticat.

13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile apărătorilor părţilor reprezentate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 1383 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora: „În cazul în care organismul de gestiune colectivă nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 124 şi 126 ori încalcă obligaţiile prevăzute la art. 130, 133, 134, 1341, 135 sau art. 1382 alin. (2), Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate acorda organismului de gestiune colectivă, prin decizie a directorului general, un termen pentru intrarea în legalitate. Decizia poate fi atacată la instanţele judecătoreşti de contencios administrativ. În cazul nerespectării deciziei rămase definitive, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor retrage temporar avizul prevăzut la ah. 125. Retragerea temporară a avizului are ca efect suspendarea activităţii organismului de gestiune colectivă până la schimbarea administratorului general de către adunarea generală.”

17. Prevederile art. 1383 din Legea nr. 8/1996 fac referire la dispoziţiile art. 124, 125, 126, 130, 133, 134, 1341, 135 şi art. 1382 alin. (2) din acelaşi act normativ, referitoare la constituirea şi obiectul de activitate al organismelor de gestiune colectivă, avizul de constituire şi funcţionare acordat de Oficiul Român pentru Drepturi de Autor, obligaţiile organismelor de gestiune colectivă, colectarea sumelor datorate de utilizatorii operelor gestionate sau de alţi plătitori, exercitarea gestiunii colective, obligaţia organismelor de gestiune colectivă de a publica, pe pagina proprie de Internet, unele date necesare informării membrilor, depunerea anuală la Oficiul Român pentru Drepturi de Autor a unor documente privind darea de seamă anuală, raportul anual al comisiei de cenzori, modificări la statut, repertoriul actualizat sau contractele de reprezentare cu organismele similare din străinătate şi, respectiv, activitatea de control a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, precum şi măsurile de intrare în legalitate sau aplicarea de sancţiuni, după caz.

18. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 40 alin. (1) referitor la dreptul de asociere şi art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că sancţiunea retragerii temporare a avizului de constituire şi funcţionare intervine numai dacă organismul de gestiune colectivă nu a adoptat măsurile necesare pentru intrarea în legalitate, în interiorul termenului acordat în acest sens de către Oficiul Român pentru Drepturi de Autor (O.R.D.A.). Potrivit textului de lege criticat, decizia prin care se constată neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 130, 133, 134,1341,135 sau art. 1382 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 poate fi atacată la instanţele judecătoreşti de contencios administrativ, iar retragerea temporară a avizului prevăzut la art. 125 din acelaşi act normativ intervine doar în cazul nerespectării deciziei rămase definitive. În speţă, decizia prin care s-a constatat neîndeplinirea obligaţiilor legale nu a fost atacată de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate, însă decizia O.R.D.A. de retragere a avizului de funcţionare a fost atacată în faţa instanţei de contencios administrativ. Prin urmare, în condiţiile existenţei unui control judecătoresc asupra modalităţii în care au fost constatate neregularităţile în exercitarea gestiunii colective, se creează premisele unei bune funcţionări a mecanismului de control al activităţii organismelor de gestiune colectivă.

20. Referitor la pretinsa discriminare creată între administratorul general al unei societăţi de gestiune colectivă a dreptului de autor şi a drepturilor conexe, pe de o parte, şi administratorul unei asociaţii de proprietari sau al unei societăţi comerciale, pe de altă parte, Curtea reţine, în acord cu jurisprudenţa sa constantă, că principiul constituţional al egalităţii în drepturi nu presupune egalitatea de tratament juridic aplicat unei categorii de cetăţeni în comparaţie cu alta, astfel încât el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii juridice diferite pentru situaţii diferite (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Astfel, administratorul general al unei societăţi de gestiune colectivă a dreptului de autor şi a drepturilor conexe, pe de o parte, şi administratorul unei asociaţii de proprietari sau al unei societăţi comerciale, pe de altă parte, fac parte din categorii diferite de destinatari ai unor dispoziţii legale distincte, cu obiect de reglementare diferit. În acest sens, Curtea reţine că domeniul dreptului de autor, prin natura sa, a impus intervenţia statului, înfiinţându-se, în acest sens, Oficiul Român pentru Drepturi de Autor, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, care are ca atribuţii, între altele, controlul funcţionării organismelor de gestiune colectivă, stabilirea măsurilor de intrare în legalitate sau aplicarea sancţiunilor, după caz. De aceea, Legea nr. 8/1996 stabileşte o serie de obligaţii legale în sarcina organismelor de gestiune colectivă a drepturilor de autor, de îndeplinirea cărora depinde legala funcţionare a acestora din urmă. În virtutea dreptului de control asupra activităţii organismelor de gestiune colectivă, O.R.D.A. poate dispune retragerea temporară a avizului de constituire şi funcţionare a acestora, consecinţă directă a neîndeplinirii unor obligaţii legale, a căror constatare intră în atribuţiile O.R.D.A., în calitatea sa de autoritate unică în ceea ce priveşte supravegherea şi controlul aplicării legislaţiei în domeniul dreptului de autor şi al drepturilor conexe. Prin urmare, schimbarea din funcţie a administratorului general de către adunarea generală este o consecinţă directă a neîndeplinirii de către organismul de gestiune colectivă a obligaţiilor legale, prevăzute la art. 130,133,134,134*. 135 sau art. 1382alin. (2) din Legea nr. 8/1996, având în vedere şi faptul că, potrivit Statutului adoptat în condiţiile art. 127 din Legea nr. 8/1996, administratorului general este responsabil de funcţionarea organismului de gestiune colectivă.

21. În aceleaşi coordonate, Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, reglementează asociaţiile de proprietari, care au drept scop administrarea şi gestionarea proprietăţii comune aferente clădirilor de locuinţe (art. 1 şi 4 din lege), şi prevede, în mod similar, implicarea autorităţilor publice în activitatea asociaţiilor de proprietari, prin atestarea administratorilor acestora de către primar (art. 54 din lege), precum şi prin controlul efectuat asupra modului de gestionare a bugetului asociaţiilor (art. 55 din acelaşi act normativ). Atestatul de administrator de imobil se poate retrage de către autoritatea administraţiei publice locale care l-a eliberat, dacă nu mai sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acestei activităţi [a se vedea art. 58 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 18 ianuarie 2008], caz în care acesta nu îşi mai poate exercita atribuţiile legale, iar asociaţia de proprietari va trebui să ia măsurile legale care se impun.

22. De asemenea, Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, prevede că societăţile se constituie în vederea desfăşurării de activităţi cu scop lucrativ, în acest sens persoanele fizice şi persoanele juridice putându-se asocia şi constitui în societăţi cu personalitate juridică (art. 1 din lege). De altfel, şi legea menţionată reglementează situaţii în care calitatea de administrator încetează, desigur pentru alte motive şi în alte condiţii (art. 731 din lege).

23. Aşadar, date fiind domeniile diferite în care legiuitorul a intervenit, acesta a trebuit să adapteze instituţia administratorului la specificului fiecăruia dintre domeniile reglementate. Cu alte cuvinte, esenţială în definirea caracterului diferit al situaţiei juridice avute în vedere de legiuitor nu este calitatea de administrator, ci natura obligaţiilor legale ce îi revin acestuia, în funcţie de domeniul de activitate în care îşi desfăşoară activitatea. Rezultă că, în acord cu exigenţele principiului constituţional al egalităţii în drepturi, nu se justifică instituirea aceluiaşi tratament juridic pentru persoane aflate în situaţii diferite, legiuitorul având deplina îndrituire constituţională să configureze, în funcţie de domeniul reglementat, un regim juridic specific în privinţa administratorilor unei persoane juridice de drept privat.

24. Curtea mai reţine că, potrivit art. 124 şi următoarele din Legea nr. 8/1996, organismele de gestiune colectivă sunt persoane juridice constituite prin libera asociere a titularilor drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe, cu avizul O.R.D.A., şi funcţionează în temeiul reglementărilor privind asociaţiile fără scop patrimonial, instituite prin Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, şi ale legii speciale, respectiv Legea nr. 8/1996. Aşadar, în vederea exercitării drepturilor de autor şi a drepturilor conexe, în acord cu dreptul constituţional la liberă asociere, titularii acestor drepturi acţionează pentru crearea unei persoane juridice fără scop patrimonial, iar în vederea funcţionării în calitate de organism de gestiune colectivă, persoana juridică constituită în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 încheie contracte de mandat cu titularii de drepturi de autor sau drepturi conexe, cu scopul obţinerii avizului necesar pentru a funcţiona în calitate de organism de gestiune colectivă. Astfel, organismele de gestiune colectivă se constituie şi funcţionează, pe de o parte, în temeiul avizului acordat, potrivit art. 125 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, de către O.R.D.A. şi, pe de altă parte, în baza unui statut adoptat după procedura reglementată prin legea specială. Prin urmare, constituirea organismului de gestiune colectivă nu este rezultatul exclusiv al voinţei liber exprimate a membrilor acestuia, astfel încât, deşi sunt constituite prin liberă asociere, aceste asociaţii fără scop patrimonial nu dobândesc o independenţă funcţională faţă de autorităţile publice, caracteristică structurilor asociative constituite în temeiul dreptului fundamental la asociere.

25. De aceea, potrivit dispoziţiilor art. 1382 din Legea nr. 8/1996, cu ocazia controalelor efectuate de către O.R.D.A., administratorul general este obligat să prezinte orice documente şi informaţii solicitate de organele de control, iar în cazul constatării unor nereguli, procesul-verbal care consemnează concluziile organelor de control şi observaţiile administratorului general este comunicat către adunarea generală a organismului de gestiune colectivă. În cazul în care acesta din urmă nu adoptă măsurile necesare pentru intrarea în legalitate, în interiorul termenului acordat în acest sens de către O.R.D.A., este aplicată sancţiunea retragerii temporare a avizului de funcţionare, până la schimbarea administratorului general de către adunarea generală.

26. Aşadar, Curtea reţine că măsura înlocuirii administratorului general este consecinţa directă a neîndeplinirii obligaţiilor legale referitoare la exercitarea obiectului de activitate al organismului de gestiune colectivă, de a cărui legală realizare este responsabil administratorul general, potrivit statutului, şi nu reprezintă o încălcare a prerogativelor libertăţii de asociere. De altfel, în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, dreptul de asociere se poate exercita numai cu respectarea legii, iar nu împotriva ei (a se vedea Decizia nr. 2 din 13 ianuarie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 18 februarie 1993, Decizia nr. 260 din 12 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 28 iunie 2005, sau Decizia nr. 124 din 22 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 5 decembrie 1996).

27. Curtea nu poate reţine nici susţinerile referitoare la îngrădirea dreptului la muncă al administratorului general al organismului de gestiune colectivă, întrucât dreptul la muncă nu este unul absolut (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 379 din

30 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 25 octombrie 2004, sau Decizia nr. 175 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 22 martie 2011), iar exercitarea sa trebuie să respecte condiţiile prevăzute de lege pentru fiecare meserie, profesie sau ocupaţie.

28. În fine, având în vedere solicitarea din şedinţa publică a reprezentantului Asociaţiei Societatea autorilor şi editorilor români de opere ştiinţifice - PERGAM din Bucureşti de acordare a cheltuielilor de judecată (paragraful 6 al prezentei decizii), Curtea reţine că regulile de procedură civilă referitoare la acordarea acestor cheltuieli nu sunt compatibile cu natura procedurii în faţa Curţii Constituţionale, instanţa de judecată fiind singura în măsură să aprecieze atât cuantumul integral al cheltuielilor de judecată, cât şi repartizarea lor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 349 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 19 noiembrie 2013).

29- Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şt al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Asociaţia Copyro - Societate de gestiune colectivă a drepturilor de autor din Bucureşti în Dosarul nr. 8.660/2/2012* al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 1383 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 13 noiembrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Benke Károly

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 717

din 9 decembrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 şi art. 8 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

1. Pe roi se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 şi art. 8 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. B0J2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel în Dosarul nr. 10.134/303/2013 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 691 D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 1 iulie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 10.134/303/2013, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 şi art. 8 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel într-o cauză având ca obiect pretenţii.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile criticate încalcă dispoziţiile art. 16, art. 21 şi art. 53 din Constituţie prin limitarea abuzivă a accesului la justiţie ca urmare a impunerii unor taxe exorbitante, care au scopul de a împiedica populaţia să îşi exercite şi să îşi apere drepturile în instanţă.

6. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia taxelor judiciare de timbru.

7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 şi art. 8 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, care au următorul cuprins:

- Art. 7: „Acţiunile privind stabilirea şi acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii sau reputaţiei unei persoane fizice se taxează cu 100 tei,”

- Art. 8 alin. (1) lit. b): „(V Se taxează cu 100 lei următoarele acţiuni şi cereri introduse la instanţele judecătoreşti:

b) cereri în anularea sau în constatarea nulităţii unui act juridic nepatrimonial;”.

12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că asupra prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în raport de critici şi prevederi constituţionale similare, s-a mai pronunţat, sens în care este, spre exemplu, Decizia nr. 104 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 23 aprilie 2014, sau Decizia nr. 245 din

29 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 30 mai 2014.

14. Astfel, Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa că art. 21 din Constituţie nu instituie nicio interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi normal ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Mai mult, în virtutea dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (1), „Cetăţenii au obligata să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice”. Plata taxelor şi a impozitelor reprezintă o obligaţie constituţională a cetăţenilor. S-a reţinut, de asemenea, că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii (Decizia nr. 112 din 24 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 14 aprilie 2005).

15. În acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut - Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57. Astfel, acest drept, care cere prin însăşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa. Totodată, în Hotărârea din 19 iunie 2001, pronunţată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei, paragraful 54, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că, în conformitate cu principiile care se degajă din jurisprudenţa sa, ea nu a respins niciodată ideea de impunere a unor restricţii financiare cu privire la accesul unei persoane la justiţie, tocmai în interesul unei bune administrări a justiţiei.

16. De asemenea, se constată că legiuitorul a instituit, prin dispoziţiile art. 42 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, posibilitatea instanţei de judecată de a acorda scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. Această reglementare vizează tocmai acele situaţii în care partea nu poate face faţa cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind o garanţie a liberului acces la justiţie, Aprecierea legalităţii şi temeiniciei cererilor întemeiate pe dispoziţiile mai sus citate se realizează de către instanţa de judecată în temeiul prerogativelor conferite de Constituţie şi legi, pe baza probelor care însoţesc aceste cereri (Decizia nr. 45 din 4 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 15 aprilie 2014).

17. Referitor la pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, prin Decizia nr. 388 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 604 din 13 august 2014, Curtea a constatat că soluţia legislativă actuală este justificată atât timp cât legiuitorul optează, în ipoteza despăgubirilor pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii sau reputaţiei unei persoane fizice, pentru sistemul unei taxe fixe, şi nu la valoare.

18. În ceea ce priveşte susţinerea neconstituţionalităţii prevederilor art. 8 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, Curtea constată că taxa judiciară de timbru instituită de aceste dispoziţii are un cuantum fix de 100 de lei, fiind un cuantum rezonabil care nu conduce la încălcarea accesului liber la justiţie.

19. Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale ale art. 16, Curtea observă că aceasta nu poate fi reţinută, întrucât prevederile criticate se aplică tuturor celor aflaţi în ipoteza normei legale.

20. Având în vedere că nu s-au constat încălcări ale drepturilor şi libertăţilor fundamentale prevăzute de textul constituţional, nu se poate reţine nici pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie.

21. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel în Dosarul nr. 10.134/303/2013 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 7 şi art. 8 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 9 decembrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţă Cochinţu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL JUSTIŢIEI

 

ORDIN

pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, pentru medicii rezidenţi din sistemul administraţiei penitenciare

 

Având în vedere prevederile art. 18 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 13 din Hotărârea Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul justiţiei emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Normele de aplicare a prevederilor art. 18 medicii rezidenţi din sistemul administraţiei penitenciare, din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin, salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, pentru României, Partea I.

 

Ministrul justiţiei,

Robert Marius Cazanciuc

 

Bucureşti, 7 ianuarie 2015.

Nr. 5/C.

 

ANEXĂ

 

NORME

de aplicare a prevederilor art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, pentru medicii rezidenţi din sistemul administraţiei penitenciare

 

Art. 1. - (1) începând cu data de 1 ianuarie 2014, medicii rezidenţi, medicii dentişti rezidenţi şi farmaciştii rezidenţi din sistemul administraţiei penitenciare, cu un salariu lunar brut mai mic decât 3.000 lei, care nu include drepturile aferente gărzilor efectuate pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, beneficiază de o bursă de rezidenţiat în cuantum lunar de 670 lei.

(2) Bursa de rezidenţiat nu face parte din salariul brut, nu este supusă impozitului pe venit şi nu constituie bază de calcul pentru contribuţiile de asigurări sociale de stat, asigurări pentru şomaj, asigurări sociale de sănătate sau pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

Art. 2. - (1) Plata lunară a bursei de rezidenţiat pentru medicii rezidenţi, medicii dentişti rezidenţi şi farmaciştii rezidenţi încadraţi în unităţile sistemului administraţiei penitenciare se realizează de la bugetul de stat, prin bugetul aprobat Ministerului Justiţiei.

(2) Cuantumul lunar al bursei de rezidenţiat se plăteşte în luna în curs pentru luna anterioară, odată cu plata drepturilor salariate.

Art. 3. - Beneficiază de bursa de rezidenţiat medicii rezidenţi, medicii dentişti rezidenţi şi farmaciştii rezidenţi aflaţi în una dintre următoarele situaţii:

a) rezidenţii pe locuri care au încheiat contract individual de muncă pe durată determinată cu unitatea sanitară, în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare;

b) rezidenţii pe post care au încheiat contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată cu unitatea sanitară, în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare;

c) rezidenţii care îşi reiau activitatea ca urmare a încetării situaţiilor de suspendare a contractului individual de muncă prevăzut la art. 4.

Art. 4. - (1) Nu beneficiază de bursa de rezidenţiat medicii rezidenţi, medicii dentişti rezidenţi şi farmaciştii rezidenţi care se află în una dintre următoarele situaţii:

a) concediu de maternitate;

b) concediu pentru incapacitate temporară de muncă;

c) îndeplinirea unei funcţii de conducere salarizate în sindicat;

d) punerea la dispoziţie;

e) concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani;

f) concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiuni intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani;

g) concediu paternal;

h) concediu pentru formare profesională;

i) participarea la grevă;

j) concediu fără plată pentru studii sau pentru interese personale;

k) absenţe nemotivate.

(2) Nu beneficiază de bursa de rezidenţiat medicii rezidenţi, medicii dentişti rezidenţi şi farmaciştii rezidenţi pe perioada în care efectuează stagii de pregătire în afara României, precum şi pe perioada concediilor de odihnă.

Art. 5. - Plata bursei de rezidenţiat încetează de la data încheierii calităţii de rezident în următoarele situaţii:

a) la data finalizării programului de pregătire în rezidenţiat;

b) la data încetării raporturilor de muncă în situaţiile prevăzute de lege;

c) prin renunţare expresă;

d) în caz de incompatibilitate.

Art. 6. - Prevederile art. 1-5 se aplică şi medicilor rezidenţi, medicilor dentişti rezidenţi şi farmaciştilor rezidenţi din sistemul administraţiei penitenciare care efectuează programul de pregătire în a două specialitate.

Art. 7. - (1) Pentru achitarea sumelor aferente perioadei 1 ianuarie 2014-31 decembrie 2014, unităţile din sistemul administraţiei penitenciare care au în plată rezidenţi vor completa şi vor transmite Direcţiei economico-administrative din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor tabelul prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentele norme.

(2) Responsabilitatea corectitudinii datelor transmise aparţine unităţilor din sistemul administraţiei penitenciare care raportează.

(3) Sumele aferente plăţii bursei de rezidenţiat se prevăd în bugetul unităţii plătitoare la titlul 59 „Alte cheltuieli”, articolul 59.01 „Burse”.

 

ANEXĂ

la norme

 

Nr. crt.

Unitatea angajatoare

Numele şi prenumele

CNP

Specialitatea

Anul de studiu

Salariul brut în luna de raportare

Excepţii de la acordarea bursei de rezidenţiat

Suma de plată

(lei)*

1

2

3

4

5

6

7

8

9


*) Suma de plată - se trece cuantumul bursei (670 lei, respectiv suma cuvenită din aceasta calculată conform normelor de aplicare)

 

Director,

Şei compartiment,

 

NOTE:

a) Datele din coloana 7 se referă la salariul brut lunar şi nu includ drepturile aferente gărzilor efectuate pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază.

b) Situaţia cuprinde medicii, medicii dentişti şi farmaciştii, rezidenţi pe post şi pe loc din unitatea care raportează.

c) Conducerea unităţii angajatoare care raportează răspunde în totalitate de corectitudinea datelor transmise.

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

privind indicele preţurilor de consum utilizat pentru actualizarea plăţilor anticipate în contul impozitului pe profit anual pentru anul fiscal 2015

 

Având în vedere prevederile art. 34 alin. (2), (4) şi (8) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 34 alin. (18) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

Art. 1. - Pentru anul fiscal 2015, indicele preţurilor de publice, precum şi Direcţia generală de administrare a marilor consum utilizat pentru actualizarea plăţilor anticipate în contul contribuabili vor duce la îndeplinire prevederile prezentului impozitului pe profit anual este 102,2%. ordin.

Art. 2. - Direcţia generală de legislaţie cod fiscal şi Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al reglementări vamale, direcţiile generale regionale ale finanţelor României, Partea I.

 

Ministrul finanţelor publice,

Darius-Bogdan Vâlcov

 

Bucureşti, 26 ianuarie 2015.

Nr. 83.

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARA

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

DECIZIE

privind sancţionarea Societăţii SFINX BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. cu interzicerea temporară a activităţii

 

Autoritatea de Supraveghere Financiară, cu sediul în municipiul Bucureşti, Splaiul Independenţei nr. 15, sectorul 5, cod de înregistrare fiscală 31588130, în temeiul art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) şi ale art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în urma hotărârii Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară, consemnată în extrasul procesului-verbal al şedinţei din data de 4 decembrie 2014, în cadrul căreia a fost analizat Referatul de constatare nr. 7.098 din 19 noiembrie 2014, privind propunerea de sancţionare a brokerilor de asigurare şi/sau reasigurare care nu au respectat prevederile legale privind forma, conţinutul şi termenul de transmitere al raportărilor periodice la Autoritatea de Supraveghere Financiară, întocmit în baza prevederilor art. 381 alin. (1) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, la Societatea SFINX BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., cu sediul social în Galaţi, Str. Brăilei nr. 1, biroul 2, bl. I, sc. 8, ap. 8, judeţul Galaţi, înmatriculată în registrul comerţului cu numărul J17/1387/10.11.2011, cod unic de înregistrare 29324625/10,11.2011 şi înscrisă în Registrul brokerilor de asigurare cu numărul RBK-723,

a constatat următoarele:

Societatea nu a transmis la Autoritatea de Supraveghere Financiară raportările periodice semestriale şi trimestriale, astfel:

- nu au fost transmise raportările contabile aferente semestrului 1/2014, atât în format letric, cât şi în format electronic;

- nu au fost transmise raportările aferente trimestrului II/2014, atât în format letric, cât şi în format electronic.

Au fost încălcate astfel prevederile art. 35 alin. (5) lit. f) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 2 alin. (3), art. 3 pct. II şi pct. III lit. a)-d) din Normele privind forma şi conţinutul raportărilor financiare şi tehnice pe care trebuie să le întocmească brokerii de asigurare şi/sau reasigurare, puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3/2009, cu modificările ulterioare, cu prevederile pct. II alin. 3), pct. IV alin. 1) lit. a) şi pct. V alin. 1) din Sistemul de raportare contabilă la 30 iunie 2014 a societăţilor din domeniul asigurărilor, pus în aplicare prin Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 18/2014.

Faptele constituie contravenţie potrivit prevederilor art. 39 alin. (2) lit. a), m2) şi m3) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Faţă de motivele de fapt şi de drept arătate, în scopul apărării drepturilor asiguraţilor şi al promovării stabilităţii activităţii de asigurare în România,

Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară decide:

Art. 1. - În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 8 alin. (2) lit. a) şi k), precum şi ale art. 39 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, se sancţionează Societatea SFINX BROKER DE ASIGURARE - S.R.L, cu sediul social În Galaţi, Str. Brăilei nr. 1, biroul 2, bl. I, sc. 8, ap. 8, judeţul Galaţi, înmatriculată în registrul comerţului cu numărul J17/1387/10.11.2011, cod unic de înregistrare 29324625/10.11.2011 şi înscrisă în Registrul brokerilor de asigurare cu numărul RBK-723, cu interzicerea temporară a exercitării activităţii până la data la care vor fi transmise integral raportările restante şi va fi clarificată situaţia juridică.

Art. 2. - (1) Pe toată perioada de interzicere temporară a exercitării activităţii de intermediere, brokerului de asigurare i se interzic desfăşurarea activităţii de negociere şi încheiere de noi contracte de asigurare pentru persoanele fizice sau juridice, acordarea de asistenţă pe durata derulării contractelor în curs ori în legătură cu regularizarea daunelor, precum şi desfăşurarea oricăror operaţiuni specifice brokerilor de asigurare, astfel cum sunt definite în Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Brokerul de asigurare are obligaţia să aducă la cunoştinţa clienţilor săi interzicerea temporară a exercitării activităţii de intermediere în asigurări, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data primirii prezentei decizii, în vederea efectuării plăţii ratelor scadente la contractele în curs de derulare direct la asigurător, rămânând direct răspunzător pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractele în vigoare.

Art. 3. - Reluarea activităţii Societăţii SFINX BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. se dispune prin decizie motivată a Autorităţii de Supraveghere Financiară.

Art. 4. - (1) împotriva prezentei decizii, Societatea SFINX BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. poate formula plângere prealabilă adresată Autorităţii de Supraveghere Financiară, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei, şi poate sesiza Curtea de Apel Bucureşti în termen de 6 luni, conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Plângerea adresată Curţii de Apel Bucureşti nu suspendă, pe timpul soluţionării acesteia, măsura dispusă, în conformitate cu prevederile art. 40 alin. (2) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 5. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

 

p. Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Cornel Gheorghe Coca Constantinescu

 

Bucureşti, 21 ianuarie 2015.

Nr. 80.

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

DECIZIE

privind sancţionarea cu retragerea autorizaţiei de funcţionare a Societăţii ALL INSURANCE Broker de Asigurare - S.R.L.

 

Autoritatea de Supraveghere Financiară, cu sediul în municipiul Bucureşti, Splaiul Independenţei nr. 15, sectorul 5, cod de înregistrare fiscală 31588130, în temeiul art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) şi ale art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în urma hotărârii Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară consemnate în extrasul procesului-verbal al şedinţei din data de 4 decembrie 2014, în cadrul căreia a fost analizat Referatul de constatare nr. 7.098 din 19 noiembrie 2014, privind propunerea de sancţionare a brokerilor de asigurare şi/sau reasigurare care nu au respectat prevederile legale privind forma, conţinutul şi termenul de transmitere al raportărilor periodice la Autoritatea de Supraveghere Financiară, întocmit în baza prevederilor art. 381 alin. (1) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurări şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, la Societatea ALL INSURANCE Broker de Asigurare - S.R.L., cu sediul social în municipiul Bucureşti, Aleea Fuiorului nr. 4, bl. Y3C, sc. 2, et. 7, ap. 73, sectorul 3, înmatriculată în registrul comerţului cu numărul J40/20733/14.12.2006, cod unic de înregistrare 19753760/14.12.2006 şi înscrisă în Registrul brokerilor de asigurare cu numărul RBK-454,

a constatat următoarele:

Societatea nu a transmis la Autoritatea de Supraveghere Financiară raportările periodice semestriale şi trimestriale, astfel:

- nu a transmis raportările aferente trimestrelor I-H/2014 atât în format letric, cât şi în format electronic;

- nu a transmis raportările contabile aferente semestrului 1/2014 atât în format letric, cât şi în format electronic.

Au fost încălcate astfel prevederile art. 35 alin. (5) lit. f) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 2 alin. (3), art. 3 pct. II şi pct. III lit. a)-d) din Normele privind forma şi conţinutul raportărilor financiare şi tehnice pe care trebuie să le întocmească brokerii de asigurare şi/sau reasigurare, puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3/2009, cu modificările ulterioare, cu prevederile pct. II alin. 3), pct. IV alin. 1) lit. a) şi pct. V alin. 1) din Sistemul de raportare contabilă la 30 iunie 2014 a societăţilor din domeniul asigurărilor, pus în aplicare prin Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 18/2014.

Faptele constituie contravenţie potrivit prevederilor art. 39 alin. (2) lit. a), m) şi m3) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Faţă de motivele de fapt şi de drept arătate, în scopul apărării drepturilor asiguraţilor şi al promovării stabilităţii activităţii de asigurare în România,

Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară decide:

Art. 1. - (1) în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 8 alin. (2) lit. k) şi ale art. 35 alin. (7) lit. d) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 39 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, se sancţionează cu retragerea autorizaţiei de funcţionare Societatea ALL INSURANCE Broker de Asigurare - S.R.L., cu sediul social în municipiul Bucureşti, Aleea Fuiorului nr. 4, bl. Y3C, sc. 2, et. 7, ap. 73, sectorul 3, înmatriculată în registrul comerţului cu numărul J40/20733/14.12.2006, cod unic de înregistrare 19753760/14.12.2006 şi înscrisă în Registrul brokerilor de asigurare cu numărul RBK-454.

(2) După data retragerii autorizaţiei de funcţionare, brokerului de asigurare i se interzic desfăşurarea activităţilor de negociere şi încheiere de noi contracte de asigurare pentru persoanele fizice sau juridice, acordarea de asistenţă pe durata derulării contractelor în curs ori în legătură cu regularizarea daunelor, precum şi desfăşurarea oricăror operaţiuni specifice brokerilor de asigurare, astfel cum sunt definite în Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Societatea ALL INSURANCE Broker de Asigurare-S.R.L. are obligaţia să îşi notifice clienţii, în vederea efectuării plăţii ratelor scadente la contractele de asigurare direct la asigurători.

(4) Societatea ALL INSURANCE Broker de Asigurare - S.R.L. răspunde pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contracte, anterior comunicării prezentei decizii.

Art. 2. - (1) împotriva prezentei decizii se poate formula plângere prealabilă adresată Autorităţii de Supraveghere Financiară, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei, şi poate fi sesizată Curtea de Apel Bucureşti în termen de 6 luni, conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Plângerea adresată Curţii de Apel Bucureşti nu suspendă, pe timpul soluţionării acesteia, măsura dispusă, în conformitate cu prevederile art. 40 alin. (2) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 3. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

 

p. Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Cornel Gheorghe Coca Constantinescu

 

Bucureşti, 21 ianuarie 2015.

Nr. 81.

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

DECIZIE

privind sancţionarea cu retragerea autorizaţiei de funcţionare a Societăţii INVEST CORP - BROKER DE ASIGURARE - S.R.L.

 

Autoritatea de Supraveghere Financiară, cu sediul în municipiul Bucureşti, Splaiul Independenţei nr. 15, sectorul 5, Bucureşti, cod de înregistrare fiscală 31588130, în temeiul art. 13 alin. (1)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) şi ale art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în urma hotărârii Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară, consemnată în extrasul procesului-verbal al şedinţei din data de 4 decembrie 2014, în cadrul căreia a fost analizat Referatul de constatare nr. 7.098 din 19 noiembrie 2014, privind propunerea de sancţionare a brokerilor de asigurare şi/sau reasigurare care nu au respectat prevederile legale privind forma, conţinutul şi termenul de transmitere a raportărilor periodice la Autoritatea de Supraveghere Financiară, întocmit în baza prevederilor art. 38” alin. (1) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, la Societatea INVEST CORP - BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., cu sediul social în municipiul Bucureşti, Aleea Luncşoara nr. 1, bl. 54, ap. 13, sectorul 2, înmatriculată în registrul comerţului cu numărul J40/27045/22.12.1994, cod unic de înregistrare 6714343 şi înscrisă în Registrul brokerilor de asigurare cu numărul RBK-059,

a constatat următoarele:

Societatea nu a transmis/a transmis incomplet la Autoritatea de Supraveghere Financiară raportările periodice semestriale şi trimestriale astfel:

- nu a transmis raportările aferente trimestrului H/2014 în format letric şi în format electronic;

- nu a transmis raportările contabile aferente semestrului 1/2014 în format letric şi în format electronic;

- nu a transmis raportările aferente trimestrului 1/2014 în format letric.

Au fost încălcate astfel prevederile art. 35 alin. (5) lit. f) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 2 alin. (3), art. 3 pct. II şi pct. III lit. a)-d) din Normele privind forma şi conţinutul raportărilor financiare şi tehnice pe care trebuie să le întocmească brokerii de asigurare şi/sau reasigurare, puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3/2009, cu modificările ulterioare, cu prevederile pct. II alin. 3), pct. IV alin. 1) lit. a), pct. V alin. 1) din Sistemul de raportare contabilă la 30 iunie 2014 a societăţilor din domeniul asigurărilor, pus în aplicare prin Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 18/2014.

Faptele constituie contravenţie potrivit prevederilor art. 39 alin. (2) lit. a), m2) şi m3) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Faţă de motivele de fapt şi de drept arătate, în scopul apărării drepturilor asiguraţilor şi al promovării stabilităţii activităţii de asigurare în România,

Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară decide:

Art. 1. - (1) în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 8 alin. (2) lit. k), ale art. 35 alin. (7) lit. d) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 39 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, se sancţionează cu retragerea autorizaţiei de funcţionare Societatea INVEST CORP - BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., cu sediul social în municipiul Bucureşti, Ateea Luncşoara nr. 1, bl. 54, ap. 13, sectorul 2, înmatriculată în registrul comerţului cu numărul J40/27045/22.12.1994, cod unic de înregistrare 6714343 şi înscrisă în Registrul brokerilor de asigurare cu numărul RBK-059.

(2) După data retragerii autorizaţiei de funcţionare, brokerului de asigurare i se interzic desfăşurarea activităţilor de negociere şi încheiere de noi contracte de asigurare pentru persoanele fizice sau juridice, acordarea de asistenţă pe durata derulării contractelor în curs ori în legătură cu regularizarea daunelor, precum şi desfăşurarea oricăror operaţiuni specifice brokerilor

de asigurare, astfel cum sunt definite în Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Societatea INVEST CORP - BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. are obligaţia să îşi notifice clienţii, în vederea efectuării plăţii ratelor scadente la contractele de asigurare direct la asigurători.

(4) Societatea INVEST CORP - BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. răspunde pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contracte, anterior comunicării prezentei decizii.

Art. 2. - (1) împotriva prezentei decizii se poate formula plângere prealabilă adresată Autorităţii de Supraveghere Financiară, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei, şi poate fi sesizată Curtea de Apel Bucureşti în termen de 6 luni, conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Plângerea adresată Curţii de Apel Bucureşti nu suspendă, pe timpul soluţionării acesteia, măsura dispusă, în conformitate cu prevederile art. 40 alin. (2) din Legea nr. 32/2000. cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 3. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

 

p. Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Cornel Gheorghe Coca Constantinescu

 

Bucureşti, 21 ianuarie 2015.

Nr. 84.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.