MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 513/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 513         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 9 iulie 2015

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 268 din 23 aprilie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 2 şi art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat

 

Decizia nr. 304 din 28 aprilie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

514. - Hotărâre privind suplimentarea bugetului Curţii Constituţionale pentru plata titlurilor executorii corespunzătoare tranşei a treia aferente anului 2016

 

517. - Hotărârea privind suplimentarea bugetelor Ministerului Justiţiei, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Ministerului Public şi Consiliului Superior al Magistraturii pentru plata titlurilor executorii corespunzătoare tranşei a treia aferente anului 2016

 

518. - Hotărâre privind suplimentarea bugetului Ministerului Finanţelor Publice pe anul 2015 pentru plata unor sume prevăzute în titluri executorii corespunzătoare tranşei a treia aferente anului 2016, având ca obiect acordarea de drepturi salariale

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 268

din 23 aprilie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 2 şi art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Bianca Drăghici - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, precum şi ale art. I din Legea nr. 244/2011 pentru modificarea art. 16 din Legea nr. 85/1992, excepţie ridicată de Compania Naţională de Căi Ferate „C.F.R.” - SA, prin Sucursala „Centrul Regional de Exploatare, întreţinere şi Reparaţii C.F.” Cluj, şi de Ioan-Mircea Jurj în Dosarul nr. 28.294/211/2013 al Judecătoriei Cluj-Napoca şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 997D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 25 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 28.294/211/2013, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, precum şi ale art. I din Legea nr. 244/2011 pentru modificarea art. 16 din Legea nr. 85/1992. Excepţia de neconstituţionalitate a art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/1992 a fost ridicată de pârâta Compania Naţională de Căi Ferate „C.F.R.” - S.A., prin Sucursala „Centrul Regional de Exploatare, întreţinere şi Reparaţii C.F.” Cluj, iar cea a art. I din Legea nr. 244/2011 a fost ridicată de reclamantul Ioan-Mircea Jurj într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatare.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea Compania Naţională de Căi Ferate „C.F.R.” - S.A., prin Sucursala „Centrul Regional de Exploatare, întreţinere şi Reparaţii C.F.” Cluj, apreciază, în esenţă, că art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/1992 este neconstituţional, deoarece obligaţia de a vinde locuinţa chiriaşilor reprezintă o limitare a dreptului de proprietate, respectiv o limitare a atributului dispoziţiei. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I din Legea nr. 244/2011 Ioan-Mircea Jurj susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât prin acestea s-a modificat art. 16 din Legea nr. 85/1992 care avea drept scop oferirea posibilităţii chiriaşilor de a cumpăra locuinţele care fac obiectul acestor acte normative în condiţii de preţ şi creditare avantajoase, reflectând opţiunea puterii legiuitoare de a lua măsuri de protecţie socială. Arată că majorarea accentuată a preţului, prin aplicarea prevederilor Legii nr. 244/2011, creează o situaţie care contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, respectiv o inegalitate între cetăţenii aflaţi în aceeaşi situaţie. Totodată, consideră că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 44 din Constituţie, în sensul că textele de lege criticate stabilesc prestaţia datorată pentru dobândirea dreptului de proprietate de către chiriaşii care deţin o locuinţă construită din fondurile statului înainte de anul 1990 la niveluri fundamental diferite, în funcţie de data la care a fost demarată procedura de vânzare, ceea ce înseamnă o ocrotire inegală a dreptului de proprietate.

6. Judecătoria Cluj-Napoca apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autori.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că atât prevederile art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/1992, cât şi art. I din Legea nr. 244/2011 au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale, cu motivări similare, Curtea constatând conformitatea acestora cu Constituţia. Invocă jurisprudenţa Curţii în materie. De asemenea, menţionează faptul că din documentaţia vizând excepţiile de neconstituţionalitate invocate de reclamantul-petent şi pârâta-patentă în respectiva cauză nu rezultă clarificarea - prealabilă - a situaţiei juridice a locuinţei vizate în litigiu, respectiv dacă aceasta îndeplineşte condiţiile obligatorii pentru a putea fi vândută, la solicitarea chiriaşului. În condiţiile Legii nr. 85/1992 ori dacă aceasta constituie „locuinţă de intervenţie”, fiind „situată în zona de siguranţă a căii ferate”, astfel cum susţine pârâta-patentă, în condiţiile în care, potrivit art. 7 alin. 7 din Legea nr. 85/1992, locuinţele de intervenţie „nu se vând”.

9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Referitor la critica de neconstituţionalitate a art. I din Legea nr. 244/2011, arată că opţiunea legiuitorului de a modifica o dispoziţie prin care se stabileşte valoarea de vânzare a unei locuinţe nu este de natură a institui diferenţe de tratament juridic sau privilegii ori discriminări. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/1992, Avocatul Poporului subliniază faptul că aceste dispoziţii consacră o normă de justiţie socială, întrucât dă posibilitatea chiriaşilor să cumpere locuinţele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem. Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spatii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. I din Legea nr. 244/2011 pentru modificarea art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 14 decembrie 2011. Însă, având în vedere că, potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta, Curtea reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 alin. 2 şi art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins:

- Art. 7 alin. 2: „De asemenea, vor fi vândute la cerere, în condiţiile prevederilor alin. 1 şi cu respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere şi locuinţele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut regiilor autonome, instituţiilor şi societăţilor cu capital de stat, mixt sau privat, care şi-au încetat existenţa după această dată sau, după caz, au devenit, prin reorganizare, unităţi economice sau bugetare de stat”;

- Art. 16: „Valoarea de vânzare a locuinţei se calculează raportat la preţul pieţei de către un expert autorizat, în condiţiile legii.”

13. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 136 privind proprietatea.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală ca cele invocate în prezenta cauză şi prin prisma unor critici similare. În acest sens sunt Decizia nr. 671 din 13 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 18 februarie 2015, Decizia nr. 630 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 7 ianuarie 2015, Decizia nr. 567 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 18 decembrie 2014, şi Decizia nr. 598 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 1 iunie 2009.

15. În jurisprudenţa sa anterior menţionată, Curtea Constituţională a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate dau posibilitatea chiriaşilor să cumpere locuinţele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. S-a apreciat că aceste dispoziţii de lege sunt nu numai conforme literei şi spiritului art. 44 din Constituţie, ci şi legitime din punct de vedere economic, social şi moral. Curtea a reţinut că, deşi în proprietatea societăţilor sau a regiilor autonome au intrat şi locuinţele construite din fondurile proprii, legiferarea, ulterior adoptării Constituţiei, a posibilităţii ca fiecare chiriaş al unei asemenea locuinţe să devină proprietar nu poate fi privită decât ca o limitare legală a dreptului de proprietate al persoanelor juridice respective. Astfel, se consacră o normă de justiţie socială, conformă atât cu art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi, cât şi cu art. 136 alin. (1) şi (5) din Constituţie, precum şi în deplină concordanţă cu normele instituite prin art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

16. În cazul privatizării unităţilor din ale căror fonduri a fost construită locuinţa ce a făcut obiectul vânzării, obligaţia de vânzare către chiriaşi, prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 85/1992, este - astfel cum a statuat Curtea Constituţională - o obligaţie în ram, instituită în considerarea obiectului (locuinţa construită din fondurile unităţii economice sau bugetare), iar nu o obligaţie în personam, reglementată în considerarea subiectului, societatea ce a luat naştere pe calea privatizării.

17. Referitor la dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 85/1992, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 61 din 11 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 286 din 17 aprilie 2014, că soluţia legislativă a vânzării către chiriaşi a locuinţelor construite din fondurile statului sau din fondurile unităţilor economice ori bugetare de stat a făcut obiectul mai multor reglementări legale, exemplu fiind în acest sens Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului către populaţie, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 8 februarie 1990, sau Legea nr. 85/1992. Curtea a observat că un element esenţial şi comun al tuturor reglementărilor legale incidente era acela al persoanelor ce puteau deveni cumpărători în temeiul acestor legi, acestea fiind, de regulă, cele care le ocupau în calitate de chiriaşi. De asemenea, preţul de vânzare al locuinţelor era reglementat prin lege, fiind stabilit, aşa cum s-a statuat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, într-un cuantum care să permită chiriaşilor să îşi poată exercita efectiv dreptul la cumpărarea locuinţelor.

18. Totodată, Curtea a observat că, prin Legea nr. 244/2011 care a modificat art. 16 din Legea nr. 85/1992, legiuitorul a renunţat să mai acorde beneficiul vânzării acestor locuinţe la un preţ stabilit prin lege, instituind un mod de calcul ai valorii de vânzare a acestor locuinţe prin raportare la preţul pieţei, stabilit de la caz la caz de către un expert autorizat, cu consecinţa creşterii semnificative a preţului de vânzare. În acest context, autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciază ca prin aplicarea în cauză a prevederilor art. 16 din Legea nr. 85/1992, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 244/2011, are loc o majorare accentuată a preţului şi se creează o situaţie care contravine art. 16 din Constituţie.

19. Faţă de critica formulată, practica Curţii Constituţionale este constantă în a statua că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca fiind neconstituţională. În acelaşi sens, Curtea a constatat faptul că reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferenţe determinate de condiţiile obiective în care au fost adoptate. Astfel, prin Decizia nr. 61 din 11 februarie 2014, precitată, Curtea a reţinut, în legătură cu preţul de vânzare al locuinţelor ce fac obiect de reglementare al Legii nr. 85/1992, că problema preţului de vânzare al locuinţelor nu priveşte constituţionalitatea textului criticat, fiind una de opţiune legislativă. Astfel, Curtea a reţinut că „legiuitorul este suveran în adoptarea unor norme cu caracter social, atunci când condiţiile economice sau sociale o impun, însă, în egală măsură, este liber să reglementeze diferit aceleaşi raporturi sociale, ţinând cont de evoluţia temporală a realităţilor sociale”. Ca atare, succesiunea în timp a reglementării legale incidente unei anumite situaţii juridice şi diferenţele implicite de regim juridic

aplicabil destinatarilor normelor legale nu contravin principiului egalităţii în drepturi.

20. Prin urmare, faptul că legiuitorul a renunţat să mai acorde beneficiul unui preţ inferior valorii de piaţă a bunului, prin schimbarea modalităţii de stabilire a preţului de vânzare al acestor locuinţe, prevăzută de art. 16 din Legea nr. 85/1992, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 244/2011, a fost determinat de raţiuni sociale, în concordanţă cu realităţile economice şi sociale contemporane, caracterizate de existenţa unei economii de piaţă.

21. Mai mult, aşa cum a reţinut şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 3 din 18 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 3 aprilie 2013,

pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, soluţia legislativă criticată, ce priveşte obligarea unei persoane juridice să vândă un bun din patrimoniul său, respectă imperativele statuate prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv este prevăzută prin lege şi urmăreşte un scop legitim, constând în oferirea posibilităţii chiriaşilor de a cumpăra locuinţele, în considerarea contribuţiei lor la edificarea acestora, precum şi a stării materiale a acestora.

22. Întrucât în cauza de faţă nu au fost prezentate argumente noi, de natură să conducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile amintite îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Compania Naţională de Căi Ferate „C.F.R.” - SA, prin Sucursala „Centrul Regional de Exploatare, întreţinere şi Reparaţii C.F.” Cluj, şi de Ioan-Mircea Jurj în Dosarul nr. 28.294/211/2013 al Judecătoriei Cluj-Napoca şi constată că dispoziţiile art. 7 alin. 2 şi art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Cluj-Napoca şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 23 aprilie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 304

din 28 aprilie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari

 

Daniel Marius Morar - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Popescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Lucian Burcă în Dosarul nr. 9.404/180/2013 al Tribunalului Bacău - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.112D/2014 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 393 din 19 martie 2009 şi nr. 516 din 9 octombrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 20 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 9.404/180/2013, Tribunalul Bacău - Secţia \ civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari. Excepţia a fost ridicată de Lucian Burcă într-o cauză având ca obiect pretenţii.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că extinderea obligativităţii hotărârilor adunării generale ale asociaţiilor de proprietari şi asupra proprietarilor care nu sunt membri ai asociaţiei reprezintă implicit o obligaţie a acestora de a respecta statutul asociaţiei şi o „Înregimentare obligatorie” a acestora în asociaţie, care încalcă dispoziţiile art. 40 din Constituţie privind dreptul de liberă asociere. De asemenea se creează discriminări între proprietarii membri ai asociaţiei şi cei care nu sunt membri ai asociaţiei, întrucât hotărârile privind obligaţiile sunt aplicabile tuturor proprietarilor, în timp ce hotărârile privind drepturile vizează exclusiv membrii asociaţiei. În acelaşi timp, susţine că, prin obligarea proprietarului unui apartament, care nu este membru al asociaţiei, de a suporta cheltuieli legate de funcţionarea asociaţiei, se încalcă dreptul de proprietate privată.

6. Tribunalul Bacău - Secţia I civilă îşi exprimă opinia în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dreptului la liberă asociere, tribunalul constată că dispoziţiile legale invocate nu contravin Constituţiei, întrucât oricare dintre proprietari, indiferent că este sau nu membru al asociaţiei, are dreptul, potrivit art. 26 din lege, de a ataca în justiţie hotărârile care sunt de natură să îi prejudicieze interesele. Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa că asociaţiile de proprietari au fost create prin lege în vederea realizării unui scop de interes general, şi anume administrarea în bune condiţii a clădirilor cu mâi multe apartamente, luându-se în considerare, totodată, şi interesele locatarilor legate de realizarea unei bune convieţuiri, inclusiv pentru stabilirea costurilor şi a cheltuielilor comune, a repartizării lor pe fiecare locatar, a reparaţiilor şi amenajărilor necesare. Rezolvarea problemelor pe care le implică locuirea şi administrarea unui imobil cu mai mulţi locatari impune, în consecinţă, o asociere fără de care drepturile şi interesele legitime ale celor ce locuiesc în imobilul respectiv ar putea fi afectate prin apariţia unor neînţelegeri sau litigii. Nici principiul egalităţii în drepturi şi nici dreptul de proprietate privată nu sunt încălcate prin dispoziţiile legale invocate, întrucât procedura adoptării hotărârilor adunării generale asigură participarea fiecărui proprietar la şedinţă, pentru a-şi exprima votul cu privire la problemele supuse dezbaterii şi adoptării în adunarea generală.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, prevederile de lege criticate nefiind de natură a aduce atingere dreptului la asociere. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 168 din 28 octombrie 1999, şi arată că prevederile criticate au caracter dispozitiv, lăsând proprietarului libertatea de a deveni sau nu membru al asociaţiei, neexistând niciun fel de constrângeri legale sau de altă natură care să îl oblige să adere la asociaţie. Nu se aduce atingere nici principiului egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 din Constituţie, cu atât mai mult cu cât, în temeiul art. 26 din Legea nr. 230/2007, cu modificările şi completările ulterioare, oricare dintre proprietari, fie că este sau nu membru al asociaţiei, are dreptul de a ataca în justiţie hotărârile care sunt de natură să îi prejudicieze interesele. Deşi, aparent, se pot distinge două categorii de proprietari, cei care sunt membri ai asociaţiei de proprietari şi cei care nu sunt membri, în fapt, proprietarii nu se află în situaţii diferite, iar egalitatea de tratament se justifică din perspectiva faptului că toţi proprietarii locuiesc în acelaşi condominiu. Cât priveşte posibila nesocotire a dreptului de proprietate privată, consacrat de dispoziţiile art. 44 din Legea fundamentală, apreciază că normele supuse controlului de constituţionalitate nu sunt de natură a îngrădi exercitarea prerogativelor acestui drept. Normele constituţionale prevăd că atât limitele, cât şi conţinutul dreptului de proprietate privată „sunt stabilite de lege* or, în aceste condiţii, rezultă, în mod evident, că limitele aduse, prin lege, dreptului de proprietate sunt în concordanţă cu exigenţele Legii fundamentale.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din

23 iulie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut: „Hotărârile adunării generale a asociaţiei de proprietari sunt obligatorii şi pentru proprietarii din condominiu care nu au fost prezenţi la adunarea generală, precum şi pentru proprietarii care nu sunt membri ai asociaţiei de proprietari.”

12. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 40 privind dreptul de asociere şi art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

13. Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 230/2007 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 1.647 din 16 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 203 din

24 martie 2011, Decizia nr. 318 din 29 martie 2012. publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 1 iunie 2012, şi Decizia nr. 726 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 9 martie 2015.

14. Astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că, în cazul unui mobil cu mai multe locuinţe, proprietarii deţin, pe lângă dreptul de proprietate individuală asupra apartamentelor sau spaţiilor cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, şi un drept de proprietate comună pe cote-părţi, stabilă şi forţată, asupra celorlalte spaţii dintr-un condominiu. Pornind de la această stare de coproprietate forţată asupra părţilor comune ale imobilului, precum şi de la necesitatea reprezentării intereselor proprietarilor în raporturile cu terţii furnizori de servicii, legiuitorul a reglementat posibilitatea înfiinţării asociaţiilor de proprietari, structuri asociative cu personalitate juridică ce au ca scop administrarea, folosirea, întreţinerea şi exploatarea imobilului în interesul tuturor proprietarilor. Aşa fiind, nu poate fi primită critica privind încălcarea dreptului de proprietate privată, prevederile legale criticate fiind în acord cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a două din Constituţie potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.

15. În acelaşi timp, Curtea a observat că, din perspectiva scopului anterior menţionat, care nu poate fi calificat decât ca legitim, caracterul obligatoriu al hotărârii asociaţiei de proprietari şi pentru proprietarii care nu sunt membri reprezintă o măsură adecvată, necesară şi care păstrează un just echilibru între interesul colectiv al proprietarilor şi cel individual al fiecărui proprietar în parte. În sensul celor anterior reţinute, Curtea a observat că, potrivit art. 26 din Legea nr. 230/2007, oricare dintre proprietari poate ataca în justiţie respectiva hotărâre, dacă apreciază că aceasta este de natură să producă daune intereselor sale, şi să ceară instanţei suspendarea executării hotărârii până la soluţionarea litigiului. În acest sens este Decizia nr. 393 din 19 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 29 aprilie 2009.

16. De asemenea, Curtea nu a reţinut nici pretinsa încălcare a dreptului la liberă asociere. În jurisprudenţa sa, instanţa de control constituţional a statuat, de pildă, prin Decizia nr. 168 din 28 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 24 februarie 2000, că, în anumite situaţii, legiuitorul poate institui forme speciale de asociere ce urmăresc salvgardarea unor interese de ordin general şi care, în perspectiva scopurilor pe care le urmăresc, nu reprezintă, în realitate, modalităţi înscrise în conceptul de liberă asociere, iar asociaţia de proprietari se află tocmai într-o asemenea situaţie juridică. Această categorie de asociaţii a fost creată prin lege, în vederea realizării unui scop de interes general, şi anume administrarea în bune condiţii a clădirilor cu mai multe apartamente, luându-se în considerare totodată şi interesele locatarilor legate de realizarea unei bune convieţuiri, inclusiv pentru stabilirea costurilor şi a cheltuielilor comune, a repartizării lor pe fiecare locatar, a reparaţiilor şi amenajărilor necesare etc. Rezolvarea problemelor pe care le implică locuirea şi administrarea unui imobil cu mai mulţi locatari impune, în consecinţă, o asociere fără de care drepturile şi interesele legitime ale celor ce locuiesc în imobilul respectiv ar putea fi afectate prin apariţia unor neînţelegeri sau litigii.

17. Curtea a mai arătat că înfiinţarea asociaţiilor de proprietari, astfel cum este reglementată de Legea nr. 230/2007, nu contravine dispoziţiilor constituţionale privind dreptul de asociere. Elocvent sub acest aspect este art. 2 teza a două din legea amintită, care oferă proprietarului posibilitatea de a se asocia în această formă asociativă, fără să i se impună însă vreo obligaţie în acest sens. Conţinutul normativ al acestui articol are caracter dispozitiv, lăsând proprietarului libertatea de a deveni sau nu membru al asociaţiei, neexistând nici un fel de constrângeri legale sau de altă natură, care să îl forţeze să adere la asociaţie, astfel încât nu poate fi reţinută încălcarea art. 40 din Constituţie.

18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

19. În final, din examinarea criticilor de neconstituţionalitate formulate prin prisma unei discriminări între proprietarii membri ai asociaţiei şi cei care nu sunt membri ai asociaţiei, Curtea reţine că cele două categorii juridice menţionate se află, în realitate, în aceeaşi situaţie, generată de starea de coproprietate forţată asupra părţilor comune ale imobilului. Cu privire la semnificaţia principiului consacrat de art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. n aceste condiţii, Curtea constată că prevederile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 230/2007 nu încalcă dispoziţiile art. 16 din Constituţie.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Lucian Burcă în Dosarul nr. 9.404/180/2013 al Tribunalului Bacău - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bacău - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 28 aprilie 2015.

PREŞEDINTE,

DANIEL MARIUS MORAR

Magistrat-asistent,

Simina Popescu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind suplimentarea bugetului Curţii Constituţionale pentru plata titlurilor executorii corespunzătoare tranşei a treia aferente anului 2016

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 35 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu completările ulterioare, şi al art. 53 alin. (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2015 nr. 186/2014,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă suplimentarea bugetului Curţii Constituţionale pe anul 2015 cu suma de 340 mii lei, la capitolul 51.01 „Autorităţi publice şi acţiuni externe”, titlul 10 „Cheltuieli de personal”, din suma globală prevăzută cu această destinaţie în bugetul Ministerului Finanţelor Publice - „Acţiuni generale”.

Art. 2. - Sumele alocate potrivit prevederilor prezentei hotărâri vor fi utilizate numai pentru plata titlurilor executorii care intră sub incidenţa prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, ale Ordonanţei Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 280/2013, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învăţământului şi cercetării, precum şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu completările ulterioare.

Art. 3. - Se autorizează Ministerul Finanţelor Publice să introducă, la propunerea ordonatorului principal de credite, modificările corespunzătoare în structura bugetului de stat şi în volumul şi structura bugetului Curţii Constituţionale pe anul 2015.

 

PRIM-MINISTRU INTERIMAR

GABRIEL OPREA

Contrasemnează:

Ministrul justiţiei,

Robert Marius Cazanciuc

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 8 iulie 2015.

Nr. 514.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind suplimentarea bugetelor Ministerului Justiţiei, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Ministerului Public şi Consiliului Superior al Magistraturii pentru plata titlurilor executorii corespunzătoare tranşei a treia aferente anului 2016

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 35 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu completările ulterioare, şi al art. 53 alin. (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2015 nr. 186/2014,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă suplimentarea bugetului Ministerului Justiţiei pe anul 2015 cu suma de 95.859 mii lei, la capitolul 61.01 „Ordine publică şi siguranţă naţională”, titlul 10 „Cheltuieli de personal”, şi cu suma de 1.010 mii lei, la capitolul 61.01 „Ordine publică şi siguranţă naţională”, titlul 51 „Transferuri între unităţi ale administraţiei publice”, pentru Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, din suma globală prevăzută cu această destinaţie în bugetul Ministerului Finanţelor Publice - „Acţiuni generale”.

Art. 2. - Se aprobă suplimentarea bugetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pe anul 2015 cu suma de 3.429 mit lei, la capitolul 61.01 „Ordine publică şi siguranţă naţională”, titlul 10 „Cheltuieli de personal”, din suma globală prevăzută cu această destinaţie în bugetul Ministerului Finanţelor Publice - „Acţiuni generale”.

Art. 3. - Se aprobă suplimentarea bugetului Ministerului Public pe anul 2015 cu suma de 39.700 mii lei, la capitolul 61.01 „Ordine publică şi siguranţă naţională”, titlul 10 „Cheltuieli de personal”, din suma globală prevăzută cu această destinaţie în bugetul Ministerului Finanţelor Publice - „Acţiuni generale”.

Art. 4. - Se aprobă suplimentarea bugetului Consiliului Superior al Magistraturii pe anul 2015 cu suma de 875 mii lei, la capitolul 51.01 „Autorităţi publice şi acţiuni externe”, titlul 10 „Cheltuieli de personal”, şi cu suma de 99 mii lei, la capitolul 65.01 „Învăţământ”, titlul 10 „Cheltuieli de personal”, din suma globală prevăzută cu această destinaţie în bugetul Ministerului Finanţelor Publice - „Acţiuni generale”.

Art. 5. - Sumele alocate potrivit prevederilor prezentei hotărâri vor fi utilizate numai pentru plata titlurilor executorii care intră sub incidenţa prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, ale Ordonanţei Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare. aprobată cu modificări prin Legea nr. 280/2013, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învăţământului şi cercetării, precum şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu completările ulterioare.

Art. 6. - Se autorizează Ministerul Finanţelor Publice să introducă, la propunerea ordonatorilor principali de credite, modificările corespunzătoare în structura bugetului de stat şi în volumul şi structura bugetelor Ministerului Justiţiei, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Ministerului Public şi Consiliului Superior al Magistraturii, pe anul 2015.

 

PRIM-MINISTRU INTERIMAR

GABRIEL OPREA

Contrasemnează:

Ministrul justiţiei,

Robert Marius Cazanciuc

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 8 iulie 2015.

Nr. 517.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind suplimentarea bugetului Ministerului Finanţelor Publice pe anul 2015 pentru plata unor sume prevăzute în titluri executorii corespunzătoare tranşei a treia aferente anului 2016, având ca obiect acordarea de drepturi salariale

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 35 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83^2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată prin Legea nr. 71/2015, cu completările ulterioare, şi al art. 53 alin. (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2015 nr. 186/2014,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă suplimentarea bugetului Ministerului Finanţelor Publice pe anul 2015 cu suma de 35.009 mii lei, la capitolul 51.01 „Autorităţi publice şi acţiuni externe”, titlul I „Cheltuieli de personal”, din suma globală prevăzută cu această destinaţie în bugetul Ministerului Finanţelor Publice - „Acţiuni generale”

Art. 2. - Sumele alocate potrivit prezentei hotărâri vor fi utilizate numai pentru plata titlurilor executorii care intră sub incidenţa prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, ale Ordonanţei Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 280/2013, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învăţământului şi cercetării, precum şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2013, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată prin Legea nr. 71/2015, cu completările ulterioare.

Art. 3. - Se autorizează Ministerul Finanţelor Publice să introducă, la propunerea ordonatorului principal de credite, modificările corespunzătoare în structura bugetului de stat şi în volumul şi structura bugetului Ministerului Finanţelor Publice pe anul 2015.

 

PRIM-MINISTRU INTERIMAR

GABRIEL OPREA

Contrasemnează:

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 8 iulie 2015.

Nr. 518.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.