MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 535/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 535         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 17 iulie 2015

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 352 din 7 mai 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor ari. XV alin. (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fi scai-bugetare

 

Decizia nr. 383 din 27 mai 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (2) şi ale art. 342-346 din Codul de procedură penală

 

ORDONANŢE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

15. - Ordonanţă pentru modificarea Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice

 

16. - Ordonanţă pentru modificarea alin, (6) al art. 92 din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004

 

562. - Hotărâre privind transmiterea fără plată a unor bunuri mobile, aflate în proprietatea privată a statului, între Ministerul Afacerilor Interne şi Consiliul Superior al Magistraturii

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

8. - Decizie a preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale privind încetarea concesiunii miniere de exploatare a nisipului şi pietrişului din perimetrul Băieşti

 

836. - Ordin al ministrului finanţelor publice privind stabilirea fondului de premiere pentru o extragere lunară a Loteriei bonurilor fiscale

 

4.395. - Ordin al ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice privind aprobarea planurilor-cadru de învăţământ pentru clasele a IX-a XII-a, învăţământ liceal, filiera vocaţională, profilul teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios, a listei disciplinelor de specialitate din curriculumul diferenţiat pentru clasele a IX-a XII-a, învăţământul liceal, filiera vocaţională, profilul teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios şi a programelor şcolare pentru disciplinele care fac parte din curriculumul diferenţiat pentru clasele a IX-a XII-a, învăţământul liceal, filiera vocaţională, profilul teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios

 

4.403. - Ordin al ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Finanţarea învăţământului Superior

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 352

din 7 mai 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XV alin. (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Popescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. XV alin. (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Dumitru Mutu în Dosarul nr. 10.213/306/2014 al Tribunalului Sibiu - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.144D/2014 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.145D/2014, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XV alin. (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014, excepţie ridicată de Mihai Ciprian Puiu în Dosarul nr. 10.022/306/2014 al Tribunalului Sibiu - Secţia I civită, şi în Dosarul nr. 1.173D/2014, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XV alin. (4) raportat la alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014, excepţie ridicată de Societatea “Cris Medina” - S.R.L. din Sibiu În Dosarul nr. 10.021/306/2014 al Tribunalului Sibiu - Secţia I civilă.

4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstitu­ţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării cauzelor.

7. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.145D/2014 şi nr. 1.173D/2014 la Dosarul nr. 1.144D/2014, care a fost primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi precizează că prevederile de lege criticate, instituind un impediment legal temporar în privinţa executorii unor hotărâri judecătoreşti, nu sunt contrare normelor constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

9. Prin încheierile din 23 octombrie 2014, pronunţate în dosarele nr. 10.213/306/2014 şi nr. 10 022/306/2014, Tribunalul Sibiu - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XV alin. (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare. Excepţia a fost ridicată de Dumitru Mutu şi Mihai Ciprian Puiu în cauze având ca obiect încuviinţarea executării silite.

10. Prin încheierea din 6 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 10 021/306/2014, Tribunalul Sibiu - Secţia i civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XV alin. (4) raportat la alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare. Excepţia a fost ridicată de Societatea “Cris Medina” - S.R.L. din Sibiu într-o cauză având ca obiect încuviinţarea executării silite.

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin, în esenţă, că prevederile art. XV alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 sunt în contradicţie cu cele ale alineatului (7) al aceluiaşi articol, potrivit căruia plăţile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită, se efectuează cu respectarea prevederilor alin. (1)-(6). Per a contrario, cele pentru care a fost demarată executarea silită, până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, nu sunt supuse eşalonării. Deşi din economia articolului XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 rezultă că a fost dispusă eşalonarea plăţilor sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, pentru care nu a fost iniţiată executarea silită până la intrarea în vigoare a ordonanţei, alineatul (4) prevede că, pe durata eşalonării, orice procedură de executare silită se suspendă. Or, în condiţiile în care, în acest context, nicio executare silită nu poate începe, cu atât mai mult, aceasta nu poate fi suspendată. Prin urmare, alineatul (4) permite suspendarea executării silite iniţiate anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014, în contradicţie cu alineatul (7) al aceluiaşi articol. Astfel, norma criticată nu îndeplineşte criteriile de claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate, exigente reţinute în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012, şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului (spre exemplu, hotărârile pronunţate în cauzele Rotam împotriva României, Petra împotriva României, Sunday Times împotriva Regatului Unit). În acelaşi sens sunt invocate dispoziţiile art. 8 alin. (4) şi art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Viciul de redactare a prevederilor de lege criticate determină apariţia unor situaţii de incoerenţă şi instabilitate, contrare principiului securităţii raporturilor juridice, în componenta sa referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii.

12. Tribunalul Sibiu - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este fondată, deoarece normele legale criticate nu îndeplinesc criteriile de claritate, precizie şi predictibilitate şi vin în contradicţie cu dispoziţiile art. 15 şi art. 21 din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se încalcă, astfel, principiul liberului acces la justiţie şi al securităţii raporturilor juridice în ceea ce priveşte procedurile de executare silită, demarate anterior intrării în vigoare a acestei ordonanţe, precum şi principiul neretroactivităţii legii civile.

13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. XV alin. (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2014, care au următorul cuprins: (4) în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

(5) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică.”.

Prevederile art. XV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014, la care normele de lege criticate fac trimitere, au următorul cuprins: “Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule şi a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plăţii integrale şi cheltuielile de judecată, precum şi alte sume stabilite de instanţele judecătoreşti, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora.”

De asemenea, prevederile art. XV alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014, reţinute în dispozitivul încheierii de sesizare din 6 noiembrie 2014, pronunţate de Tribunalul Sibiu - Secţia I civilă în Dosarul nr. 10.021/306/2014, care formează obiectul Dosarului nr. 1.173D/2014 al Curţii Constituţionale, au următorul cuprins: “Plăţile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită se efectuează cu respectarea prevederilor alin. (1)-(6).”

17. Curtea reţine că, în realitate, prevederile art. XV alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 sunt invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. XV alin. (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014, şi nu ca obiect al acesteia. Prin urmare, Curtea urmează a se pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate având ca obiect prevederile art. XV alin. (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014.

18. În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 privind universalitatea, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 privind accesul liber la justiţie.

19. De asemenea sunt invocate dispoziţiile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil, dispoziţii cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate exercitat în raport cu dispoziţiile art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate, prin prisma art. 11 şi art. 20 din Constituţie, indicate şi în prezentele cauze, iar prin Decizia nr. 676 din 13 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 4 februarie 2015, şi Decizia nr. 705 din 27 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 15 ianuarie 2015, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiate, excepţiile de neconstituţionalitate.

21. Curtea a reţinut, în esenţă, că art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 instituie eşalonarea plăţii sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti, având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule şi a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plăţii integrale şi cheltuielile de judecată, precum şi alte sume stabilite de instanţele judecătoreşti, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015. Astfel, plata acestora se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora. De asemenea se prevede că pe această perioadă orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

22. În ceea ce priveşte constituţionalitatea instituirii eşalonării plăţii unor sume prevăzute în titluri executorii, precum şi a suspendării de drept a oricărei proceduri de executare silită, Curtea s-a mai pronunţat în numeroase cauze. Astfel, în materia eşalonării plăţii sumelor aferente titlurilor executorii, este de menţionat Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, prin care Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate. Prin Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009, Curtea a reţinut că procesul civil parcurge două faze: judecata şi executarea silită, aceasta din urmă intervenind în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forţei de constrângere a statului sau al altor titluri executorii, în măsura în care debitorul nu îşi execută de bunăvoie obligaţia. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că executarea unei hotărâri, indiferent de instanţa care a pronunţat-o, trebuie considerată ca parte integrantă a procesului, în sensul ari 6 din Convenţie, iar în ipoteza în care autorităţile sunt obligate să acţioneze în vederea executării unei hotărâri judecătoreşti şi manifestă abstenţiune, această conduită este apreciată ca angajând răspunderea statului, în condiţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţie, obligaţia statului de a asigura celeritatea procedurilor judiciare fiind una de rezultat. În acest sens este şi Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 24 ianuarie 2014.

23. Prin Hotărârea din 17 iunie 2003, pronunţată în Cauza Ruianu împotriva României, paragraful 65, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenţie, protejează în egală măsură şi punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti definitive şi obligatorii, care, într-un stat ce respectă preeminenţa dreptului, nu pot rămâne fără efect în defavoarea uneia dintre părţi. Prin urmare, executarea unei hotărâri judecătoreşti nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp.

24. În ceea ce priveşte modalitatea de executare, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa că executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura şi unica posibilă modalitate de executare care poate fi aplicată (Decizia nr. 353 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 27 iulie 2011). În acest context se observă că prin Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010, Curtea a reţinut că mecanismul eşalonării plăţii, ca modalitate de executare a unei hotărâri judecătoreşti, poate fi considerat în concordanţă cu principiile consacrate de jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi Curţii Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiţii: tranşe de efectuare a plăţilor intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate. Or, dispoziţiile art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014, stabilind tranşele, reactualizează cu indicele preţului de consum executarea pe 5 ani, îndeplinind astfel cerinţele stabilite în jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

25. Totodată, pentru a evita devalorizarea sumelor ce fac obiectul titlurilor executorii, ordonanţa de urgenţă criticată prevede că acestea se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică, ceea ce garantează o executare în totalitate a creanţei. Acest mecanism asigură executarea integrală a titlului, acordând totodată statului posibilitatea să identifice resursele financiare necesare achitării acestor sume.

26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, cele statuate prin deciziile invocate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

27. Distinct de acestea, Curtea reţine că normele supuse controlului de constituţionalitate îndeplinesc criteriile de claritate şi previzibilitate ale normelor juridice, stabilind cu precizie regulile aplicabile pentru plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule şi a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plăţii integrale şi cheltuielile de judecată, precum şi alte sume stabilite de instanţele judecătoreşti, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, cât şi în cazul plăţilor restante la sumele aferente titlurilor executorii emise, până la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014, şi pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită.

28. Curtea mai reţine că invocarea unei pretinse contradicţii între prevederile art. XV alin. (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 şi art. XV alin. (7) din acelaşi act normativ referitoare la efectuarea plăţilor restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită pune, în realitate, în discuţie, probleme de interpretare şi aplicare a legii, aspect care excedează controlului de constituţionalitate.

29. În fine, Curtea constată că invocarea dispoziţiilor art. 15 din Constituţie privind universalitatea nu are relevanţă pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Dumitru Mutu, Mihai Ciprian Puiu şi Societatea “Cris Medina” - S.R.L. În dosarele nr. 10.213/306/2014, nr. 10.022/306/2014 şi nr. 10.021/306/2014 ale Tribunalului Sibiu - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. XV alin. (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Sibiu - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 7 mai 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Popescu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 383

din 27 mai 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (2) şi ale art. 342-346 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (2) şi ale art. 342-346 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată din oficiu de Judecătoria Constanţa - Secţia penală în Dosarul nr. 161/212/2014 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 818 D/2014.

2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 7 aprilie 2015, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 28 aprilie 2015. La această dată. Curtea a amânat pronunţarea, în temeiul aceloraşi dispoziţii legale, pentru data de 14 mai 2015 şi, ulterior, pentru aceleaşi motive la datele de 19 mai 2015 şi 27 mai 2015, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin încheierea nr. 407 din 13 august 2014, pronunţată în Dosarul nr. 161/212/2014, Judecătoria Constanţa - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (2) şi ale art. 342-346 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată din oficiu într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăţiei inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor de vătămare corporală din culpă, de încredinţare cu ştiinţă a conducerii unei nave de către o persoană care nu deţine brevet sau certificat de capacitate corespunzător şi de punere în exploatare sau navigaţie a unei nave neînregistrate, fapte prevăzute la art. 184 alin. (1)-(3) din Codul penal şi la art. 2 alin. (1)-(2) şi, respectiv, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 191/2003 privind infracţiunile la regimul transportului naval.

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa arată că nu există nicio justificare obiectiva pentru ca partea civilă şi partea responsabilă civilmente să fie excluse de la procedura de cameră preliminară [art. 344 alin. (4) din Codul de procedură penală], o astfel de reglementare încălcând dreptul la apărare al acestor părţi, reglementat la art. 24 alin. (1) din Constituţie, precum şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, prevăzut la art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală.

5. În opinia judecătorului de cameră preliminară, dispoziţiile art. 374 din Codul de procedură penală, potrivit cărora, în faza de judecată în primă instanţă, cu ocazia parcurgerii procedurii de aducere la cunoştinţă a învinuirii, persoana vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente sunt încunoştinţate de către instanţă cu privire la probele care au fost excluse de către judecătorul de cameră preliminară în acea fază a procesului penal, nu reprezintă o garanţie suficientă a dreptului la apărare al acestor părţi, drept care este o componentă a dreptului la un proces echitabil. Se arată că partea civilă şi partea responsabilă civilmente au, în mod egal cu inculpatul, un interes în rezolvarea problemei competenţei instanţei, a legalităţii sesizării, precum şi în verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

6. Se susţine, totodată, că prevederile art. 342-346 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, întrucât au un caracter extrem de lapidar şi sunt lipsite de claritate şi de previzibilitate, dând naştere arbitrariului şi lăsând judecătorului posibilitatea să creeze dreptul. În acest sens, se arată că dispoziţiile legale ce reglementează camera preliminară nu prevăd dacă întocmirea minutei în cazurile prevăzute la art. 345 alin. (2) şi art. 346 din Codul de procedură penală este sau nu obligatorie şi că, în aceste condiţii, unele instanţe întocmesc minute (cum sunt cete din raza Curţii de Apel Constanţa) considerând ca fiind incidente în această situaţie prevederile art. 400 alin. (1) din Codul de procedură penală, pe când alte instanţe, în aceeaşi împrejurare procedurală, nu întocmesc minute (cum sunt cele din raza Curţii de Apel Târgu Mureş), cu argumentul că legiuitorul nu a prevăzut expres obligativitatea întocmirii acestora. De asemenea, se susţine că terminologia folosită de legiuitor în redactarea dispoziţiilor art. 344 alin. (4) din Codul de procedură penală este mult prea vagă, nelăsând să se înţeleagă la ce se referă noţiunile de “cereri” şi “excepţii”, respectiv care este obiectul acestora.

7. O altă critică de neconstituţionalitate formulată este aceea că, potrivit textelor criticate, la finalizarea procedurii de cameră preliminară este obligatorie începerea judecăţii, chiar în situaţia în care se constată că există o cauză evidentă care împiedică exercitarea în continuare a acţiunii penale şi care atrage încetarea procesului penal, fiind dată ca exemplu situaţia în care, în timpul procedurii de cameră preliminară, survine decesul inculpatului sau împăcarea părţilor.

8. Totodată, se arată că, din modul în care sunt redactate, dispoziţiile art. 346 alin. (3) lit. b), coroborate cu cele ale art. 102 alin. (2) din Codul de procedură penală, conduc la concluzia că orice încălcare a legii în obţinerea probelor atrage excluderea respectivelor probe, fără a arăta dacă această excludere este sau nu legată de nulitatea actelor procesuale sau procedurale (care survine atunci când încălcarea normei procesual penale are o anumită gravitate). Se susţine că această manieră de reglementare determină arbitrariul într-o chestiune extrem de importantă, ce vizează legalitatea probelor, cu consecinţe asupra legalităţii sau nelegalităţii întregii urmăriri penale. Se conchide că, dacă legiuitorul a dorit ca sancţiunea excluderii probelor să fie o instituţie autonomă, independentă de regimul nulităţilor actelor procesuale sau procedurale (care presupun o anumită gravitate a încălcării normei procesul penale, existenţa unei vătămări procesuale-dovedite sau prezumate, o anumită categorie a subiecţilor procesuali care pot invoca nulitatea şi un termen până la care poate fi invocată), atunci reglementarea strictă a cazurilor de nulitate şi a termenelor şi persoanelor care o pot invoca este inutilă. Se susţine că, în egală măsură, judecătorul poate aprecia că legiuitorul a dorit ca sancţiunea excluderii probelor să fie o instituţie subordonată regimului nulităţilor şi poate fi aplicată doar în măsura în care există cazuri de nulitate.

9. Se observă că, astfel cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 282 alin. (2) din Codul de procedură penală, nulitatea relativă nu poate fi invocată din oficiu de instanţă, de judecătorul de drepturi şi libertăţi sau de judecătorul de cameră preliminară. În aceste condiţii, judecătorul de cameră preliminară, deşi face aplicarea dispoziţiilor art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală şi sancţionează actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, această sancţionare este, în realitate, lipsită de conţinut, întrucât judecătorul, neputând invoca nulităţi relative, nu poate invoca aceste încălcări, iar soluţiile reglementate de art. 346 alin. (3) din Codul de procedură penală nu permit sancţionarea lor. În acest din urmă sens, se arată că, dimpotrivă, pentru astfel de situaţii, prevederile art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală instituie obligaţia judecătorului de începere a judecăţii, aspect ce permite ca încălcările flagrante ale legii în faza urmăririi penale, neinvocate de inculpat (spre exemplu în cauzele în care asistenţa juridică nu este obligatorie), să fie astfel acoperite. Se susţine că, în aceste condiţii, respectarea legii devine opţională în faza urmăririi penale, încălcări grave ale acesteia putând rămâne nesancţionate.

10. Instanţa susţine că şi redactarea art. 346 alin. (6) din Codul de procedură penală este vagă şi imprecisă, întrucât prevede că declinarea competenţei se realizează prin hotărâre, făcând trimitere la art. 50 alin. (1) din Codul de procedură penală. Se observă însă că, potrivit art. 370 alin. (1)-(3) din acelaşi cod, sunt hotărâri sentinţele, deciziile şi încheierile, motiv pentru care se poate constata că textul criticat lasă la aprecierea judecătorului de cameră preliminară pronunţarea unei soluţii de declinare a cauzei prin încheiere, în acord cu dispoziţiile art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, sau prin sentinţă, conform art. 370 alin. (1) anterior referit. Se concluzionează că, în practica instanţelor, cu ocazia declinării competenţei în procedura de cameră preliminară, sunt pronunţate ambele tipuri de hotărâri.

11. Pentru argumentele arătate, instanţa susţine că deficienţele grave de redactare a normelor ce reglementează procedura camerei preliminare fac ca aplicarea acestei instituţii să încalce dreptul părţilor la un proces echitabil, precum şi dreptul la apărare al acestora.

12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 102 alin. (2) şi ale art. 342-346 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

- Art. 102 alin. (2): “(2) Probele obţinute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal.”;

- Art. 342: - Obiectul procedurii în camera preliminară: “Obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală”;

- Art. 343: - Durata procedurii în camera preliminară: “Durata procedurii în camera preliminară este de cel mult 60 de zile de la data înregistrării cauzei la instanţă.”;

- Art. 344: - Măsurile premergătoare: “(1) După sesizarea instanţei prin rechizitoriu, dosarul se repartizează aleatoriu judecătorului de cameră preliminară.

(2) Copia certificată a rechizitoriului şi, după caz, traducerea autorizată a acestuia se comunică inculpatului la locul de deţinere ori, după caz, la adresa unde locuieşte sau la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedură, aducându-i-se totodată la cunoştinţă obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-şi angaja un apărător şi termenul în care, de la data comunicării, poate formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Termenul este stabilit de către judecătorul de cameră preliminară, în funcţie de complexitatea şi particularităţile cauzei, dar nu poate fi mai scurt de 20 de zile.

(3) în cazurile prevăzute de art. 90, judecătorul de cameră preliminară ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu şi stabileşte, în funcţie de complexitatea şi particularităţile cauzei, termenul în care acesta poate formula în scris cereri şi excepţii cu privire ta legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, care nu poate fi mai scurt de 20 de zile.

(4) La expirarea termenelor prevăzute la alin. (2) şi (3), judecătorul de cameră preliminară comunică cererile şi excepţiile formulate de către inculpat ori excepţiile ridicate din oficiu parchetului, care poate răspunde în scris, în termen de 10 zile de la comunicare.”;

- Art. 345: - Procedura în camera preliminară: “(1) Dacă s-au formulat cereri şi excepţii ori a ridicat din oficiu excepţii, judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra acestora, prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului şi a inculpatului, la expirarea termenului prevăzut la art. 344 alin. (4).

(2) în cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularităţi ale actului de sesizare, în cazul în care sancţionează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, încheierea se comunică de îndată parchetului care a emis rechizitoriul.

(3) în termen de 5 zile de la comunicare, procurorul remediază ne regularităţile actului de sesizare şi comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.”;

- Art. 346: - Soluţiile: “(1) Judecătorul de cameră preliminară hotărăşte prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului şi a inculpatului. Încheierea se comunică de îndată procurorului şi inculpatului.

(2) Dacă nu s-au formulat cereri şi excepţii ori nu a ridicat din oficiu excepţii, la expirarea termenelor prevăzute la art. 344 alin. (2) sau (3), judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi dispune începerea judecăţii,

(3) Judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă:

a) rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la aii, 345 alin, (3), dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii;

b) a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale;

c) procurorul solicită restituirea cauzei, în condiţiile art. 345 alin. (3), ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleaşi dispoziţii.

(4) În toate celelalte cazuri în care a constatat neregularităţi ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe probe administrate ori a sancţionat potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecăţii.

(5) Probele excluse nu pot fi avute în vedere la judecata în fond a cauzei.

(6) Dacă apreciază că instanţa sesizată nu este competentă. judecătorul de cameră preliminară procedează potrivit ari. 50 şi 51, care se aplică în mod corespunzător.

(7) Judecătorul de cameră preliminară care a dispus începerea judecăţii exercită funcţia de judecată în cauză.”

16. Se susţine că textele criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitor la accesul liber la justiţie şi ale art. 24 alin. (1) cu privire la dreptul la apărare.

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, cu privire la dispoziţiile art. 102 alin. (2) din Codul de procedură penală, Curtea constată că, potrivit art. 97 alin. (1) din Codul de procedură penală, prin probă se înţelege orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei şi care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal.

18. De asemenea, Curtea reţine că informaţiile furnizate de probe, prin conţinutul lor, nu pot fi folosite în procesul penal decât prin modalităţi expres prevăzute în Codul de procedură penală. Acestea reprezintă mijloacele de probă. Conform alin. (2) al art. 97 din Codul de procedură penală, proba se obţine în procesul penal prin următoarele mijloace de probă: a) declaraţiile suspectului sau ale inculpatului; b) declaraţiile persoanei vătămate; c) declaraţiile părţii civile sau ale părţii responsabile civilmente; d) declaraţiile martorilor; e) înscrisuri, rapoarte de expertiză sau constatare, procese-verbale, fotografii, mijloace materiale de probă; şi f) orice alt mijloc de probă care nu este interzis prin lege.

19. În continuarea articolelor mai sus analizate, Codul de procedură penală prevede, la art. 97 alin. (3), că procedeul probatoriu este modalitatea legală de obţinere a mijlocului de probă. În acest sens, sunt reglementate, în cuprinsul titlului IV din Partea generală a acestui cod, audierea persoanelor (art. 104-131), identificarea persoanelor şi a obiectelor (art. 132-137), metode speciale de supraveghere sau cercetare (art. 138-153), conservarea datelor informatice (art. 154), percheziţia şi ridicarea de obiecte şi înscrisuri (art. 156-171), expertiza şi constatarea (art. 172-191), cercetarea locului faptei şi reconstituirea (art. 192-195), fotografierea şi luarea amprentelor suspectului, inculpatului sau ale altor persoane (art. 196), mijloacele materiale de probă (la art. 197), înscrisurile (art. 198-201).

20. Prin urmare, Curtea constată că legea procesual penală delimitează conceptual cele trei noţiuni: probă, mijloc de probă şi procedeu probatoriu. Cu toate că, deseori, în limbajul juridic curent noţiunea de probă, în sens larg, include atât proba propriu-zisă, cât şi mijlocul de probă, sub aspect tehnic procesual, cele două noţiuni au conţinuturi şi sensuri distincte. Astfel, probele sunt elemente de fapt, în timp ce mijlocele de probă sunt modalităţi legale folosite pentru dovedirea elementelor de fapt. De asemenea, trebuie subliniată diferenţa între mijloacele de probă şi procedeele probatorii, noţiuni aflate într-o relaţie etiologică. Spre exemplu, declaraţiile suspectului sau ale inculpatului, declaraţiile persoanei vătămate, ale părţii civile sau ale părţii responsabile civilmente, declaraţiile martorilor şi declaraţiile experţilor sunt mijloace de probă obţinute prin audierea acestor persoane sau prin procedee probatorii auxiliare, cum sunt confruntarea sau videoconferinţa; înscrisurile şi mijloacele materiale de probă, ca mijloace de probă, pot fi obţinute prin procedee probatorii ca percheziţia, ridicarea de obiecte şi înscrisuri, cercetarea locului faptei, reconstituirea sau reţinerea, predarea şi percheziţionarea trimiterilor poştale; rapoartele de expertiză, ca mijloace de probă, sunt obţinute prin expertize, ca procedee probatorii; iar procesele-verbale, ca mijloace de probă, sunt obţinute prin procedee probatorii precum identificarea persoanelor şi a obiectelor, metode speciale de supraveghere sau cercetare, amprentarea suspectului, inculpatului sau a altor persoane sau utilizarea investigatorilor sub acoperire, a celor cu identitate reală sau a colaboratorilor; iar fotografia, ca mijloc de probă, se obţine prin procedeul probatoriu al fotografierii.

21. Astfel, Curtea constată că o probă nu poate fi obţinută nelegal decât dacă mijlocul de probă şi/sau procedeul probatoriu prin care este obţinută este nelegal, aceasta presupunând nelegalitatea dispunerii, autorizării sau administrării probei. Or, nelegalitatea acestora este sancţionată de prevederile art. 102 alin. (3) din Codul de procedură penală, prin aplicarea regimului nulităţii absolute sau relative. Aceasta deoarece nulităţile, aşa cum sunt ele reglementate la art. 280-282 din Codul de procedură penală, privesc doar actele procedurale şi procesuale, adică mijloacele de probă şi procedeele probatorii, şi nicidecum probele în sine, care nu sunt decât elemente de fapt. Prin urmare, este firească aplicarea regimului nulităţilor, conform art. 102 alin. (3) din Codul de procedură penală, doar actelor prin care s-a dispus sau s-a autorizat proba sau actelor prin care s-a administrat aceasta. Doar aceste acte pot fi lovite de nulitate absolută sau relativă, aceasta din urmă presupunând o încălcare a drepturilor unui participant la procesul penal, ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin excluderea probei astfel obţinute din procesul penal.

22. Aşadar, Curtea apreciază că art. 102 alin. (2) din Codul de procedură penală trebuie coroborat cu alin. (3) al acestui text legal, ceea ce înseamnă că probele obţinute prin actele prevăzute la art. 102 alin. (3) din Codul de procedură penală nu pot fi folosite în procesul penal în condiţiile în care aceste acte sunt lovite de nulitate absolută sau relativă. Cele două alineate nu reglementează instituţii diferite, ci presupun întotdeauna aplicarea regimului nulităţilor în materia probaţiunii, aşa cum este acesta reglementat la art. 280-282 din Codul de procedură penală, iar rezultatul nulităţii actelor, respectiv a mijloacelor de probă şi a procedeelor probatorii, determină imposibilitatea folosirii probelor în proces.

23. Referitor la prevederile art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1) şi art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea constată că, prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 344 alin. (4) din Codul de procedură penală, precum şi soluţia legislativă cuprinsă în art. 345 alin. (1) şi art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă “fără participarea procurorului şi a inculpatului”, sunt neconstituţionale.

24. Conform prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, “nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”. Întrucât încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate a fost pronunţată pe data de 13 august 2014, iar Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 a fost pronunţată şi publicată după data încheierii anterior referite, urmează ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1)şi art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală să fie respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea Decizia nr. 531 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 12 februarie 2014).

25. În ceea ce priveşte criticile referitoare la caracterul lapidar, neclar şi imprevizibil al dispoziţiilor art. 342-346 din Codul de procedură penală sub aspectul faptului că acestea nu prevăd obligativitatea întocmirii minutei în cazurile prevăzute la art. 345 alin. (2) şi art. 346 din Codul de procedură penală, lacună ce a determinat o practică neunitară sub aspectul întocmirii minutelor, la nivelul instanţelor naţionale, în situaţiile procedurale invocate, Curtea reţine că acestea sunt chestiuni ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii.

26. De asemenea, Curtea constată că acelaşi domeniu, al interpretării şi aplicării legii, este vizat şi de critica de neconstituţionalitate formulată cu privire la dispoziţiile art. 346 alin. (6) din Codul de procedură penală, motivată de faptul că textul criticat nu prevede cu exactitate categoria de hotărâre (sentinţă, decizie sau încheiere) ce trebuie întocmită de instanţa de judecată cu ocazia declinării competenţei în procedura de cameră preliminară, imprecizie legislativă ce a condus la practică neunitară în rândul instanţelor naţionale.

27. Totodată, critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 342-346 din Codul de procedură penală, motivată pe deducţia potrivit căreia normele ce reglementează procedura de cameră preliminară obligă la începerea judecăţii în situaţiile în care există cauze care împiedică exercitarea în continuare a acţiunii penale (fiind dată ca exemplu situaţia decesului inculpatului), este o problemă ce ţine de interpretarea prevederilor Codului de procedură penală, şi nu de constituţionalitate a textului.

28. Or, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, “Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată”, motiv pentru care criticile anterior analizate excedează competenţei instanţei de contencios constituţional, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 342-346 din Codul de procedură penală urmând a fi respinse, sub aspectul criticilor analizate, ca inadmisibile.

29. În acest sens, Curtea reţine că soluţia de inadmisibilitate referitoare la dispoziţiile art. 342-346 din Codul de procedură penală nu vizează şi dispoziţiile art. 344 alin. (4) din Codul de procedură penală şi soluţiile legislative prevăzute la art. 345 alin, (1) şi art. 346 alin. (1) din acelaşi cod, întrucât, prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, mai sus citată, acestea au fost declarate neconstituţionale, iar, ulterior datei publicării Deciziei nr. 641 din 11 noiembrie 2014 în Monitorul Oficial al României, Partea I, acestea şi-au încetat efectele juridice, conform dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate ridicată din oficiu de Judecătoria Constanţa - Secţia penală în Dosarul nr. 161/212/2014 şi constată că dispoziţiile art. 102 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

2. Respinge ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 344 alin. (4), precum şi ale art. 345 alin. (1), art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală cu privire la soluţia legislativă declarată neconstituţională “fără participarea procurorului şi a inculpatului”, excepţie ridicată din oficiu de Judecătoria Constanţa - Secţia penală în Dosarul nr. 161/212/2014.

3. Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 342-346 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată din oficiu de Judecătoria Constanţa - Secţia penală în Dosarul nr. 161/212/2014, din perspectiva criticilor referitoare la lipsa de claritate şi previzibilitate, cu privire la obligativitatea întocmirii minutelor, la aplicarea cauzelor care împiedică exercitarea în continuare a acţiunii penale şi la categoriile de hotărâri ce trebuie redactate cu ocazia declinării competenţei în procedura de cameră preliminară.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Constanţa - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 27 mai 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

ORDONANŢE şi HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ

pentru modificarea Leg ii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 1 pct. VI.4 din Legea nr. 182/2015 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.

 

Art. I. - La anexa nr. II din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, capitolul III - Culte se modifică după cum urmează:

1. La litera C - Personalul din conducerea cultelor şi a unităţilor de cult, altul decât cel asimilat funcţiilor de demnitate publică, nr. crt. 3 va avea următorul cuprins:

 

“Nr. crt.

Funcţia clericală sau asimilată

Numărul de posturi pentru care se asigură sprijin lunar la salarizare

Funcţia didactică cu care se asimilează

3.

Secretar Cancelaria patriarhală, consilier eparhial, secretar eparhial, inspector eparhial, exarh, protopop

729

Profesor cu studii superioare, cu gradul didactic II şi vechime în învăţământ între 16 şi 14 ani”

 

2. La litera E - Reglementări specifice personalului clerical, care îşi desfăşoară activitatea în ţară, în cadrul cultelor religioase din România, recunoscute potrivit legii, la articolul 9 alineatul (1), litera a) prima liniuţă şi litera b) prima liniuţă vor avea următorul cuprins:

,,a) - 18.951 de contribuţii pentru personalul neclerical angajat în unităţile de cult din ţară prevăzute la art. 8 din prezenta anexă. Contribuţia lunară este la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară;

b) - 300 de contribuţii pentru personalul neclerical angajat în unităţile şi instituţiile de învăţământ teologic prevăzute la art. 8 din prezenta anexă. Contribuţia lunară este la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară;”.

Art. II. - Dispoziţiile prezentei ordonanţe intră în vigoare la data de 1 octombrie 2015.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

Şeful Cancelariei Primului-Ministru,

Vlad Ştefan Stoica

Secretariatul de Stat pentru Culte,

Victor Opaschi,

secretar de stat

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Rovana Plumb

 

Bucureşti, 15 iulie 2015.

Nr. 15.

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ

pentru modificarea alin. (6) al art. 92 din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunista de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 1 pct. X din Legea nr. 182/2015 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.

 

Art. I. - Alineatul (6) al articolului 92 din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(6) Soluţiile vor fi comunicate în termen de 120 de zile lucrătoare de la depunerea cererii în cazul comunicărilor prin poştă, cu confirmare de primire, care nu sunt ridicate de către destinatar, termenul de 30 de zile pentru contestaţie curge de la data publicării deciziei Comisiei prin postare pe site-ul instituţiei.”

Art. II. - Prevederile art. I se aplică şi pentru cererile aflate în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989,

Adrian Sanda,

secretar de stat

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 15 iulie 2015.

Nr. 16.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind transmiterea fără plată a unor bunuri mobile, aflate în proprietatea privată a statului, între Ministerul Afacerilor Interne şi Consiliul Superior al Magistraturii

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 11 lit. m) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Se aprobă transmiterea fără plată a unor bunuri mobile aflate în domeniul privat al statului, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 1, din patrimoniul Ministerului Afacerilor Interne în patrimoniul Consiliului Superior al Magistraturii.

(2) După preluarea bunurilor, asigurarea administrării acestora va fi realizată, în condiţiile legii, de Consiliul Superior al Magistraturii.

Art. 2. - (1) Se aprobă transmiterea fără plată a unor bunuri mobile aflate în domeniul privat al statului, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 2, din patrimoniul Consiliului Superior al Magistraturii în patrimoniul Ministerului Afacerilor Interne.

(2) După preluarea bunurilor, asigurarea administrării acestora va fi realizată, în condiţiile legii, de Ministerul Afacerilor Interne.

Art. 3. - (1) Predarea bunurilor mobile transmise potrivit art. 1 şi 2 se face pe bază de protocol, încheiat între părţile interesate, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

(2) Paza şi transportul bunurilor se asigură de către structura beneficiară care le preia, cu fonduri şi mijloace proprii.

Art. 4. - După efectuarea transmiterii, cele două instituţii îşi vor actualiza în mod corespunzător datele din evidenţa cantitativ-valorică.

Art. 5. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre şi sunt clasificate potrivit legii.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne,

Gabriel Oprea

Ministrul justiţiei,

Robert Marius Cazanciuc

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 15 iulie 2015.

Nr. 562.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

AGENŢIA NAŢIONALA PENTRU RESURSE MINERALE

 

DECIZIE

privind încetarea concesiunii miniere de exploatare a nisipului şi pietrişului din perimetrul Băieşti

 

Având în vedere:

- Referatul Direcţiei generale gestionare, evaluare şi concesionare resurse/rezerve minerale, integrare europeană nr. 300.246 din 8 iulie 2015 privind verificarea îndeplinirii condiţiilor legale şi propunerea de aprobare a renunţării;

- art. 31 lit. b) coroborat cu art. 32 din Legea minelor nr. 85/2003, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul prevederilor art. 37 alin. (1) din Legea nr. 85/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale emite prezenta decizie.

Art. 1. - Concesiunea minieră de exploatare a nisipului şi pietrişului din perimetrul Băieşti, judeţul Hunedoara, convenită prin Licenţa de concesiune nr. 1.664/2000 încheiată între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, şi Societatea Comercială “Consmin” - S.A. Petroşani, în calitate de concesionar, încetează la data publicării prezentei decizii.

Art. 2. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale,

Gheorghe Duţu

 

Bucureşti, 9 iulie 2015.

Nr. 8.

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

privind stabilirea fondului de premiere pentru o extragere lunară a Loteriei bonurilor fiscale

 

În baza prevederilor art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 2 alin. (1)şi ale art. 8 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2015 pentru organizarea Loteriei bonurilor fiscale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 166/2015,

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

Art. 1. - (1) Fondul de premiere alocat extragerii lunare a Loteriei bonurilor fiscale din data de 19 iulie 2015 este de 1.000.000 lei.

(2) Fondul de premiere prevăzut la alin. (1) se majorează cu sumele necesare rotunjirii valorii câştigului aferent unui bon fiscal, în condiţiile art. 7 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2015 pentru organizarea Loteriei bonurilor fiscale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 166/2015.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 16 iulie 2015.

Nr. 836.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

 

ORDIN

privind aprobarea planurilor-cadru de învăţământ pentru clasele a IX-a XII-a, învăţământ liceal, filiera vocaţională, profilul teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios, a listei disciplinelor de specialitate din curriculumul diferenţiat pentru clasele a IX-a XII-a, învăţământul liceal, filiera vocaţională, profilul teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios şi a programelor şcolare pentru disciplinele care fac parte din curriculumul diferenţiat pentru clasele a IX-a XII-a, învăţământul liceal, filiera vocaţională, profilul teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios

 

În conformitate cu prevederile art. 65 alin. (4) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 26/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice,

ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă planurile-cadru de învăţământ pentru clasele a IX-a XII-a, învăţământ liceal, filiera vocaţională, profilul teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios. Aceste planuri-cadru sunt cuprinse în anexa nr. 1.

Art. 2. - Se aprobă lista disciplinelor de specialitate din curriculumul diferenţiat pentru clasele a IX-a XII-a, învăţământul liceal, filiera vocaţională, profilul teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios. Lista disciplinelor şi alocările orare corespunzătoare sunt cuprinse în anexa nr. 2

Art. 3. - Se aprobă programele şcolare pentru disciplinele care fac parte din curriculumul diferenţiat pentru clasele a IX-a XII-a, învăţământul liceal, filiera vocaţională, profilul teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios, după cum urmează: Programa şcolară pentru disciplina Studiu biblic, clasele a IX-a şi a X-a; Programa şcolară pentru disciplina Catehism, clasele a IX-a şi a X-a; Programa şcolară pentru disciplina Spiritualitate, clasele a IX-a şi a X-a; Programa şcolară pentru disciplina Geografia turismului, clasele a IX-a şi a X-a; Programa şcolară pentru disciplina Studiu biblic, clasele a XI-a şi a XII-a; Programa şcolară pentru disciplina Catehism, clasele a XI-a şi a XII-a; Programa şcolară pentru disciplina Spiritualitate, clasele a XI-a şi a XII-a; Programa şcolară pentru disciplina Istoria religiilor, clasa a XI-a; Programa şcolară pentru disciplina Istoria Bisericii, clasele a XI-a şi a XII-a; Programa şcolară pentru disciplina Istoria artei sacre, clasele a XI-a şi a XII-a; Programa şcolară pentru disciplina Turism şi patrimoniu cultural, clasele a XI-a şi a XII-a; Programa şcolară pentru disciplina Contabilitate, clasa a XI-a; Programa şcolară pentru disciplina Tehnologia activităţii de turism, clasa a XI-a; Programa şcolară pentru disciplina Economia turismului, clasa a XII-a; Programa şcolară pentru disciplina Marketing în turism, clasa a XII-a; Programa şcolară pentru disciplina Tehnologie hotelieră, clasa a XII-a; Programa şcolară pentru disciplina Literatura universală creştină, clasele a XI-a şi a XII-a. Pentru celelalte discipline din curriculumul diferenţiat se vor aplica programele şcolare aflate în vigoare din curriculumul diferenţiat pentru clasele a IX-a XII-a, ciclul liceal, filiera vocaţională, profilul teologic, cultul greco-catolic, specializarea teologie. Programele sunt cuprinse în anexa nr. 3.

Art. 4. - Direcţia generală învăţământ preuniversitar, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Centrul Naţional de Dezvoltare a învăţământului Profesional şi Tehnic, inspectoratele şcolare judeţene, respectiv Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, conducerile unităţilor de învăţământ preuniversitar duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 5. - Anexele nr. 1-3*) fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 6. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice,

Sorin Mihai Cîmpeanu

 

Bucureşti, 30 iunie 2015.

Nr. 4.395.


*) Anexele nr. 1-3 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome “Monitorul Oficial”, Bucureşti, sos. Panduri nr. 1.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

 

ORDIN

privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Finanţarea învăţământului Superior

 

În conformitate cu art. 217 alin. (1)-(3) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 26/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice,

ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Finanţarea învăţământului Superior, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 4.786/2011 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Finanţarea învăţământului Superior, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 573 din 11 august 2011.

Art. 3. - Direcţia generală învăţământ universitar, Direcţia generală buget-finanţe, salarizare şi resurse umane şi Unitatea Executivă pentru Finanţarea învăţământului Superior şi a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice,

Sorin Minai Cîmpeanu

 

Bucureşti, 30 iunie 2015.

Nr. 4.403.

 

ANEXĂ

 

REGULAMENT

de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Finanţarea învăţământului Superior

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - Consiliul Naţional pentru Finanţarea învăţământului Superior, denumit în continuare CNFIS, este un organism consultativ de nivel naţional, fără personalitate juridică, al Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice.

Art. 2. - CNFIS îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

 

CAPITOLUL II

Atribuţii

 

Art. 3. - CNFIS propune Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice metodologia de finanţare a universităţilor, potrivit art. 219 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4. - CNFIS propune Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice alocarea, pe bază de contract, a sumelor pentru finanţarea de bază, finanţarea complementară şi finanţarea suplimentară, realizarea de obiective de investiţii, alocarea pe bază competiţională a fondurilor pentru dezvoltare instituţională, alocarea pe bază competiţională a fondurilor pentru incluziune, burse şi protecţia socială a studenţilor, potrivit art. 223 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 5. - CNFIS stabileşte anual costul mediu per student echivalent, pe cicluri de studii, pe domenii de studii şi pe limbă de predare, potrivit art. 219 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 6. - CNFIS elaborează anual, pe baza metodologiei de finanţare a universităţilor, procedurile de finanţare de bază a universităţilor prin granturi de studii calculate pe baza costurilor medii şi le propune spre aprobare Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice. Procedurile de finanţare de bază a universităţilor prin granturi de studii respectă principiul finanţării multianuale asigurate pe toată durata unui ciclu de studii, potrivit art. 223 din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 7. - CNFIS stabileşte criteriile şi standardele de calitate pentru alocarea către universităţi a finanţării suplimentare destinate stimulării excelenţei instituţiilor şi a programelor de studii, potrivit art. 197 lit. a) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 8. - CNFIS propune Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice metodologia de alocare preferenţială de resurse financiare consorţii lor sau universităţilor fuzionate, potrivit art. 194 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 9. - CNFIS propune anual cuantumul minim al burselor sociale pentru susţinerea financiară a studenţilor cu venituri reduse, ţinând cont de faptul că acestea trebuie să acopere cheltuielile minime de masă şi cazare, potrivit art. 223 alin. (10) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 10. - CNFIS colaborează cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice în realizarea controlului periodic al modului de îndeplinire de către universităţi a prevederilor din contractele instituţionale şi complementare, al modului de realizare a proiectelor de dezvoltare instituţională şi al eficienţei gestionării fondurilor publice de către universităţi, potrivit art. 219 alin. (2) lit. b) şi art. 223 alin. (7) lit. c) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 11. - CNFIS colaborează cu Consiliul Naţional de Statistică şi Prognoză a învăţământului Superior, Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Superior, Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice, Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, precum şi cu Autoritatea Naţională pentru Calificări, în vederea elaborării sistemului de indicatori statistici de referinţă pentru învăţământul superior, corelat cu sistemele de indicatori statistici de referinţă la nivel european din domeniu, pe care îl înaintează Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, potrivit art. 220 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare

Art. 12. - CNFIS desemnează un membru în consiliul de etică şi management universitar, potrivit art. 125 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 13. - CNFIS propune Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice regulamentul de alocare a codului matricol individual, precum şi conţinutul informaţiilor care vor fi scrise în Registrul matricol unic al universităţilor din România, potrivit art. 201 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 14. - CNFIS prezintă anual Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice un raport public privind starea finanţării învăţământului superior şi măsurile de optimizare ce se impun, potrivit art. 219 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

 

CAPITOLUL III

Constituirea

 

Art. 15. - (1) Membrii CNFIS sunt personalităţi de prestigiu ştiinţific şi cultural, recunoscute pe plan naţional şi internaţional, numite prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice pentru un mandat de 4 ani, cu posibilitatea prelungirii mandatului cu încă 4 ani, pentru două treimi din membri, desemnaţi de către CNFIS.

(2) Pentru asigurarea continuităţii activităţilor CNFIS, la fiecare 4 ani, ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice numeşte 7 noi membri.

Art. 16. - Pot fi membri ai CNFIS cadre didactice şi cercetători, având cel puţin titlul de conferenţiar sau de cercetător ştiinţific II ori titluri echivalente obţinute în străinătate, membri ai Academiei Române şi ai unor instituţii de cultură, selectaţi astfel încât să se asigure o reprezentare cât mai echitabilă a principalelor centre universitare din ţară şi a domeniilor fundamentale de studii.

Art. 17. - (1) Preşedintele Consiliului Naţional al Rectorilor şi preşedintele Federaţiei Naţionale Sindicale “Alma Mater” sunt invitaţi permanenţi la şedinţele CNFIS, fără drept de vot.

(2) Pot participa la şedinţele CNFIS, cu statut de observator şi fără drept de vot, reprezentaţi ai asociaţiilor studenţeşti legal constituite, precum şi reprezentanţi ai mediului de afaceri.

Art. 18. - (1) CNFIS este format din 21 de membri.

(2) Membrii CNFIS sunt numiţi prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice pe întreaga perioadă a exercitării mandatului prevăzut la art. 15.

Art. 19. - (1) CNFIS are un preşedinte şi 3 vicepreşedinţi, desemnaţi dintre membrii CNFIS.

(2) în cadrul CNFIS funcţionează Biroul executiv, format din 7 membri ai CNFIS, incluzând preşedintele şi cei 3 vicepreşedinţi. Atribuţiile Biroului executiv sunt stabilite prin norme interne de organizare şi funcţionare a CNFIS.

Art. 20. - Preşedintele, vicepreşedinţii sau un membru al Biroului executiv pot fi revocaţi din respectiva funcţie de conducere prin votul secret a cel puţin două treimi dintre membrii CNFIS, la cererea unuia sau mai multor membri ai CNFIS.

Art. 21. - (1) Metodologia de alegere a membrilor Biroului executiv al CNFIS este următoarea:

a) preşedintele este ales prin vot secret, cu majoritatea voturilor exprimate, fie în urma depunerii unor candidaturi, fie pe baza propunerilor membrilor CNFIS;

b) vicepreşedinţii şi ceilalţi membri ai Biroului executiv sunt propuşi de către preşedinte şi aleşi prin vot secret, cu majoritatea voturilor exprimate de către membrii CNFIS.

(2) Cvorumul necesar validării voturilor prevăzute la alin. (1) este de jumătate plus unu din numărul total de membri.

Art. 22. - (1) în cazul existenţei unui loc vacant în componenţa CNFIS sau în situaţia în care un membru este în imposibilitatea de a-şi exercita mandatul, se procedează la numirea unui nou membru, pentru un mandat parţial, prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice.

(2) Mandatul noului membru încetează la expirarea mandatului membrului pe care îl înlocuieşte.

Art. 23. - (1) în cazul în care un membru al CNFIS încalcă normele etice sau de deontologie profesională ori nu se implică în mod sistematic în activităţile consiliului, acesta poate fi revocat din calitatea de membru al CNFIS.

(2) Procedura de revocare se declanşează la solicitarea ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice sau a unuia ori mai multor membri CNFIS şi se confirmă prin votul secret a două treimi dintre membrii CNFIS.

(3) Pe locul rămas vacant în urma revocării se numeşte un nou membru, conform prevederilor art. 22.

 

CAPITOLUL IV

Organizarea şi funcţionarea

 

Art. 24. - Preşedintele CNFIS are următoarele atribuţii:

a) îndeplineşte mandatul atribuit explicit prin decizie a membrilor CNFIS;

b) conduce şedinţele de lucru ale CNFIS şi ale Biroului executiv;

c) stabileşte ordinea de zi a şedinţelor de lucru ale CNFIS, pe baza propunerilor membrilor; ordinea de zi poate fi modificată prin decizie a membrilor CNFIS, la cererea oricărui membru al CNFIS;

d) stabileşte ordinea de zi a şedinţelor de lucru ale Biroului executiv, pe baza propunerilor membrilor acestuia; ordinea de zi poate fi modificată prin decizie a membrilor Biroului executiv, la cererea oricăruia dintre membri;

e) asigură legătura operativă a CNFIS cu ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice, în vederea informării acestuia despre activitatea CNFIS;

f) reprezintă CNFIS în relaţia cu terţii.

Art. 25. - (1) în cazul indisponibilităţii sale, atribuţiile preşedintelui sunt preluate de vicepreşedinţi, cu alternarea preluării atribuţiilor de către cei 3 vicepreşedinţi.

(2) Preşedintele poate delega unui vicepreşedinte sau unui alt membru al CNFIS unele dintre atribuţiile sale.

Art. 26. - (1) Pentru realizarea diferitelor activităţi, CNFIS poate constitui, pe perioadă determinată, organe de lucru - comisii şi grupuri de lucru, care sunt numite, restructurate, desfiinţate şi coordonate de către CNFIS şi cărora CNFIS le poate delega unele dintre atribuţiile proprii,

(2) Componenţa şi regulamentele acestor organe de lucru sunt stabilite de CNFIS şi publicate pe site-ul web propriu.

(3) Organele de lucru pot include membri CNFIS şi experţi din afara CNFIS, atât din ţară, cât şi din străinătate.

(4) Suportul tehnic şi executiv pentru activitatea CNFIS şi a Biroului executiv CNFIS este asigurat de Unitatea Executivă pentru Finanţarea învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (UEFISCDI), prin Direcţia de finanţare şi evaluare instituţională.

Art. 27. - Documentele şi propunerile pe care CNFIS le realizează în îndeplinirea atribuţiilor sale sunt avizate prin decizie a Biroului executiv şi adoptate prin decizie a CNFIS.

Art. 28. - CNFIS poate adopta norme interne de funcţionare, care trebuie să respecte prevederile legale şi ale prezentului regulament de organizare şi funcţionare.

Art. 29. - Pentru a adopta o decizie, membrii CNFIS, respectiv ai Biroului executiv pot vota atât în cadrul şedinţelor,

cât şi de la distanţă, exprimându-şi dreptul la vot prin mijloace electronice, conform regulamentului intern de funcţionare.

Art. 30. - Cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 20 şi art. 23 alin. (2), deciziile CNFIS sunt aprobate prin votul a jumătate plus unu din numărul membrilor prezenţi, în cazul votului în cadrul şedinţelor, respectiv prin votul a jumătate plus unu din numărul membrilor votanţi, din care cel puţin 9 membri sunt prezenţi, în cazul votului exprimat prin mijloace electronice.

Art. 31. - Şedinţele CNFIS se convoacă de către preşedintele CNFIS, de către ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice sau la cererea a cel puţin o treime dintre membrii CNFIS.

Art. 32. - Deciziile Biroului executiv sunt aprobate prin votul a jumătate plus unu din numărul membrilor prezenţi ai Biroului executiv, în cazul votului în cadrul şedinţelor, respectiv prin votul a jumătate plus unu din numărul membrilor votanţi ai Biroului executiv, din care cel puţin 3 membri prezenţi, în cazul votului exprimat prin mijloace electronice.

Art. 33. - Şedinţele Biroului executiv pot fi convocate de către preşedintele CNFIS, de către ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice sau la cererea a cel puţin 3 dintre membrii Biroului executiv.

Art. 34. - Ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice sau un reprezentant al acestuia pot participa, de drept, la şedinţele CNFIS sau ale Biroului executiv, în calitate de observatori, fără drept de vot,

Art. 35. - CNFIS, respectiv Biroul executiv pot invita în cadrul şedinţelor proprii persoane externe în calitate de observatori şi/sau consultanţi.

 

CAPITOLUL V

Finanţarea CNFIS

 

Art. 36. - Bugetul CNFIS este gestionat prin UEFISCDI şi se constituie pe bază contractuală între Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice şi UEFISCDI sau din alte surse legal constituite, gestionate de UEFISCDI.

Art. 37. - Pentru participarea la şedinţe sau reuniuni de lucru, membrii CNFIS şi ai organelor de lucru ale acestuia primesc, pentru fiecare şedinţă sau reuniune de lucru, o retribuţie brută egală cu 1/20 din valoarea brută a salariului de bază, corespunzător coeficientului de ierarhizare maxim, al unui profesor universitar din instituţii de învăţământ superior finanţate din fonduri publice, conform legii.

Art. 38. - Pentru participarea la şedinţe sau la reuniuni de lucru, membrilor CNFIS şi ai organelor de lucru ale acestuia le sunt decontate cheltuielile de transport, diurnă şi cazare, în condiţiile legii.

Art. 39. - Remunerarea activităţii desfăşurate în afara activităţii de bază de către membrii organelor de lucru ale CNFIS şi decontarea cheltuielilor de transport, diurnă şi cazare ale acestora pentru participarea la şedinţe sau la reuniuni de lucru se fac în condiţiile legii şi în limitele bugetului alocat cu această destinaţie.

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.