MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 561/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 561         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 28 iulie 2015

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

219. - Lege privind economia socială

 

671. - Decret pentru promulgarea Legii privind economia socială

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

            Decizia nr. 394 din 28 mai 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340 alin. (1) teza finală şi ale art. 341 din Codul de procedură penală

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

            565. - Hotărâre privind aprobarea Strategiei naţionale pentru învăţământ terţiar 2015-2020

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

181. - Decizie pentru modificarea Deciziei prim-ministrului nr. 205/2013 privind numirea membrilor Comitetului de supraveghere al Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc

 

182. - Decizie pentru eliberarea, la cerere, a doamnei Luminiţa Teodora Odobescu din funcţia de consilier de stat în cadrul Cancelariei Primului-Ministru

 

183. - Decizie pentru numirea domnului Adrian Marius Dobre în funcţia de secretar de stat la Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

            221. - Ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Turism pentru modificarea Normelor metodologice privind eliberarea certificatelor de clasificare a structurilor de primire turistice cu funcţiuni de cazare şi alimentaţie publică, a licenţelor şi brevetelor de turism, aprobate prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Turism nr. 65/2013

 

LEGI SI DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

 SENATUL

 

LEGE

privind economia socială

 

            Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - (1) Prezenta lege are ca obiect reglementarea domeniului economiei sociale, stabilirea măsurilor de promovare şi de sprijinire a economiei sociale.

(2) Prin prezenta lege se reglementează şi condiţiile de atestare, de către autorităţile publice, a întreprinderilor sociale şi a întreprinderilor sociale de inserţie.

Art. 2. - (1) Economia socială reprezintă ansamblul activităţilor organizate independent de sectorul public, al căror scop este să servească interesul general, interesele unei colectivităţi şi/sau interesele personale nepatrimoniale, prin creşterea gradului de ocupare a persoanelor aparţinând grupului vulnerabil şi/sau producerea şi furnizarea de bunuri, prestarea de servicii şi/sau execuţia de lucrări.

(2) Economia socială are la bază iniţiativa privată, voluntară şi solidară, cu un grad ridicat de autonomie şi responsabilitate, precum şi distribuirea limitată a profitului către asociaţi.

Art. 3. - (1) în sensul prezentei legi, întreprinderile sociale pot fi:

a) societăţile cooperative de gradul I, care funcţionează în baza Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, republicată;

b) cooperativele de credit, care funcţionează în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare;

c) asociaţiile şi fundaţiile, care funcţionează în baza Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare;

d) casele de ajutor reciproc ale salariaţilor, care funcţionează în baza Legii nr. 122/1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariaţilor şi al uniunilor acestora, republicată;

e) casele de ajutor reciproc ale pensionarilor, care sunt înfiinţate şi funcţionează în baza Legii nr. 540/2002 privind casele de ajutor reciproc ale pensionarilor, cu modificările şi completările ulterioare;

f) societăţile agricole, care funcţionează în baza Legii nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, cu modificările ulterioare;

g) orice alte categorii de persoane juridice care respectă, conform actelor legale de înfiinţare şi organizare, cumulativ, definiţia şi principiile economiei sociale prevăzute în prezenta lege.

(2) Pot fi întreprinderi sociale federaţiile şi uniunile persoanelor juridice prevăzute la alin. (1).

Art. 4. - Economia socială se bazează pe următoarele principii:

a) prioritate acordată individului şi obiectivelor sociale faţă de creşterea profitului;

b) solidaritate şi responsabilitate colectivă;

c) convergenţa dintre interesele membrilor asociaţi şi interesul general şi/sau interesele unei colectivităţi;

d) control democratic al membrilor, exercitat asupra activităţilor desfăşurate;

e) caracter voluntar şi liber al asocierii în formele de organizare specifice domeniului economiei sociale;

f) personalitate juridică distinctă, autonomie de gestiune şi independenţă faţă de autorităţile publice;

g) alocarea celei mai mari părţi a profitului/excedentului financiar pentru atingerea obiectivelor de interes general, ale unei colectivităţi sau în interesul personal nepatrimonial al membrilor.

Art. 5. - (1) Economia socială contribuie la dezvoltarea comunităţilor locale, crearea de locuri de muncă, implicarea persoanelor aparţinând grupului vulnerabil, prevăzut de prezenta lege, în activităţi cu caracter social şi/sau activităţi economice, facilitând accesul acestora la resursele şi serviciile comunităţii,

(2) Economia socială are următoarele obiective:

a) consolidarea coeziunii economice şi sociale;

b) ocuparea forţei de muncă;

c) dezvoltarea serviciilor sociale.

(3) îndeplinirea obiectivelor prevăzute la alin. (2) se realizează, în principal, prin următoarele activităţi de interes general:

a) producerea de bunuri, prestarea de servicii şi/sau execuţia de lucrări care contribuie la bunăstarea comunităţii sau a membrilor acesteia;

b) promovarea, cu prioritate, a unor activităţi care pot genera sau asigura locuri de muncă pentru încadrarea persoanelor aparţinând grupului vulnerabil;

c) dezvoltarea unor programe de formare profesională dedicate persoanelor din grupul vulnerabil;

d) dezvoltarea serviciilor sociale pentru creşterea capacităţii de inserţie pe piaţa muncii a persoanelor din grupul vulnerabil.

Art. 6. - (1) în sensul prezentei legi, expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) activitate de interes general - orice activitate din domeniul economic, cultural-artistic, social, educaţional, ştiinţific, al sănătăţii, sportului, locuirii, protecţiei mediului, menţinerii tradiţiilor, al cărei scop final este îndeplinirea obiectivelor prevăzute la art. 5 alin. (2);

b) activitate cu caracter social - activitate care urmăreşte interesul general, în realizarea nevoilor sociale ale grupurilor vulnerabile, a prevenirii şi combaterii riscului de excluziune socială şi a promovării incluziunii sociale;

c) activitate economică - orice activitate generatoare de venit;

d) întreprindere socială - orice persoană juridică de drept privat care desfăşoară activităţi în domeniul economiei sociale, care deţine un atestat de întreprindere socială şi respectă principiile prevăzute la art. 4;

e) întreprindere socială de inserţie - întreprinderea socială care îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute la art. 10 alin. (1);

f) atestat de întreprindere socială - forma prin care se recunoaşte contribuţia întreprinderilor sociale la dezvoltarea domeniului economiei sociale;

g) marca socială - forma de certificare a întreprinderilor sociale de inserţie în scopul recunoaşterii contribuţiei directe a acestora la realizarea interesului general şi/sau la îmbunătăţirea situaţiei grupului vulnerabil;

h) grup vulnerabil - persoane sau familii care sunt în risc de a-şi pierde capacitatea de satisfacere a nevoilor zilnice de trai, în conformitate cu prevederile art. 6 lit. p) din Legea asistenţei sociale nr. 292/2011.

(2) Apartenenţa la grupul vulnerabil se dovedeşte prin acte eliberate de autorităţi sau, după caz, alte categorii de persoane juridice cu competenţe în domeniu. Modalitatea de certificare a apartenenţei la grupul vulnerabil se reglementează prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

Art. 7. - Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale sprijină activităţile de economie socială prin:

a) recunoaşterea rolului întreprinderilor sociale prin acordarea atestatului de întreprindere socială;

b) recunoaşterea rolului întreprinderilor sociale de inserţie prin acordarea mărcii sociale;

c) dezvoltarea mecanismelor de sprijinire a întreprinderilor sociale de inserţie;

d) promovarea şi susţinerea dezvoltării resurselor umane din domeniul economiei sociale;

e) participarea la activităţi de economie socială prin colaborare în diferite forme, potrivit legii;

f) înfiinţarea de centre de informare şi consiliere în domeniul economiei sociale,

 

CAPITOLUL II

Întreprinderea socială

 

Art. 8. - (1) Statutul de întreprindere socială se recunoaşte prin acordarea unui atestat de întreprindere socială, denumit în continuare atestat.

(2) Atestatul se acordă la solicitarea persoanelor juridice prevăzute la art. 3 pe baza actelor de înfiinţare şi funcţionare.

(3) Atestatul certifică scopul social al întreprinderii sociale şi conformarea acesteia fa principiile enunţate la art. 4.

(4) Atestatul se acordă acelor întreprinderi sociale care dispun prin actele de înfiinţare şi funcţionare respectarea următoarelor criterii;

a) acţionează în scop social şi/sau în interesul general al comunităţii;

b) alocă minimum 90% din profitul realizat scopului social şi rezervei statutare;

c) se obligă să transmită bunurile rămase în urma lichidării către una sau mai multe întreprinderi sociale;

d) aplică principiul echităţii sociale faţă de angajaţi, asigurând niveluri de salarizare echitabile, între care nu pot exista diferenţe care să depăşească raportul de 1 la 8.

(5) Atestatul se eliberează de către agenţia judeţeană pentru ocuparea forţei de muncă, respectiv a municipiului Bucureşti, denumită în continuare agenţie de ocupare, prin compartimentul pentru economie socială, prevăzut la art. 24 alin, (2).

(6) Atestatul se acordă pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea prelungirii, dacă se face dovada că sunt respectate condiţiile care au stat la baza acordării acestuia.

(7) Procedura de acordare a atestatului, precum şi condiţiile de suspendare sau retragere a acestuia se reglementează prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

Art. 9. - (1) întreprinderea socială are următoarele obligaţii: a) de a comunica agenţiei de ocupare orice modificări ale actelor de înfiinţare sau constitutive, în termen de 15 zile de la modificare;

b) de a comunica agenţiei de ocupare rapoartele de activitate şi situaţiile financiare anuale; compartimentul judeţean pentru economie socială are obligaţia să asigure consultarea acestor documente de către orice persoană interesată;

c) de a publica, în extras, în termen de 3 luni de la încheierea anului calendaristic, raportul social anual privind activitatea desfăşurată şi situaţiile financiare anuale în Registrul unic de evidenţă a întreprinderilor sociale, prevăzut la art. 27.

(2) întreprinderile sociale se supun controlului cu privire la respectarea condiţiilor legale de desfăşurare a activităţii, anual, pentru a se verifica respectarea criteriilor care au stat la baza eliberării atestatului de întreprindere socială.

(3) Controalele prevăzute la alin. (2) se realizează de către organele de control ale Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

 

CAPITOLUL III

Întreprinderea socială de inserţie

 

SECŢIUNEA 1

Definirea întreprinderii sociale de inserţie

 

Art. 10. - (1) întreprinderea socială de inserţie este întreprinderea socială care:

a) are, permanent, cel puţin 30% din personalul angajat aparţinând grupului vulnerabil, astfel încât timpul de lucru cumulat al acestor angajaţi să reprezinte cel puţin 30% din totalul timpului de lucru al tuturor angajaţilor;

b) are ca scop lupta împotriva excluziunii, discriminărilor şi şomajului prin inserţia socioprofesională a persoanelor defavorizate.

(2) Procedura de verificare a îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (1) se reglementează prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

Art. 11. - (1) întreprinderile sociale de inserţie au obligaţia de a asigura, pentru persoanele angajate, care fac parte din grupul vulnerabil, măsuri de acompaniament care să asigure inserţia profesională şi socială.

(2) Măsurile de acompaniament pot fi: informarea, consilierea, accesul la formele de pregătire profesională, adaptarea locului de muncă la capacitatea persoanei, accesibilizarea locului de muncă în funcţie de nevoile persoanelor, precum şi alte măsuri care au ca scop sprijinirea inserţiei profesionale şi sociale.

(3) în vederea asigurării măsurilor de acompaniament, întreprinderile sociale de inserţie colaborează cu serviciile publice de asistenţă socială de la nivel judeţean şi local, agenţiile de ocupare, centrele de furnizare de servicii integrate de asistenţă medicală, psihologică şi socială pentru consumatorii şi consumatorii de droguri dependenţi, cu specialişti în domenii precum psihologie, asistenţă socială, adicţii, pedagogie, formare profesională, ocupare, medicină, medicina muncii, economie socială.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Marca socială

 

Art. 12. - Statutul de întreprindere socială de inserţie se certifică prin acordarea mărcii sociale.

Art. 13. - (1) Marca socială cuprinde certificatul care atestă statutul de întreprindere socială de inserţie, cu o valabilitate de 3 ani de la data emiterii, precum şi un element specific de identitate vizuală, care se aplică în mod obligatoriu asupra produselor realizate sau a lucrărilor executate ori a documentelor care demonstrează prestarea unui serviciu.

(2) Statutul de întreprindere socială de inserţie instituie următoarele obligaţii:

a) de a comunica agenţiei de ocupare orice modificări ale actelor de înfiinţare sau constitutive, precum şi rapoartele de activitate şi situaţiile financiare anuale; compartimentul judeţean pentru economie socială are obligaţia să asigure consultarea acestor documente de către orice persoană interesată;

b) de a publica, în extras, în termen de 3 luni de la încheierea anului calendaristic, raportul social anual privind activitatea desfăşurată şi situaţiile financiare anuale în Registrul unic de evidenţă a întreprinderilor sociale, prevăzut la art. 27. Modelul extrasului situaţiilor financiare anuale se aprobă prin ordin comun al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice şi al ministrului finanţelor publice, la iniţiativa Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

(3) întreprinderile sociale de inserţie se supun controlului cu privire la respectarea condiţiilor legale de desfăşurare a activităţii, anual, pentru a se verifica respectarea condiţiilor care au stat la baza eliberării mărcii sociale.

(4) Controalele prevăzute la alin. (3) se realizează de către organele de control ale Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

Art. 14. - Procedurile de certificare şi acordare a mărcii sociale, a elementului specific de identitate vizuală, procedurile privind întocmirea Raportului social anual privind activitatea desfăşurată, precum şi condiţiile de suspendare, retragere sau anulare a mărcii sociale se reglementează prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Finanţarea întreprinderilor sociale de inserţie şi mecanismele de sprijinire şi încurajare a acestora

 

Art. 15. - Întreprinderile sociale de inserţie pot fi finanţate din surse publice şi/sau private, naţionale ori internaţionale, potrivit normelor juridice aplicabile fiecăreia dintre categoriile din care fac parte sursele de finanţare.

Art. 16. - Întreprinderile sociale de inserţie beneficiază de gratuitate pentru emiterea mărcii sociale şi înregistrarea în Registrul unic de evidenţă a întreprinderilor sociale.

Art. 17. - (1) Autoritatea contractantă, astfel cum aceasta este definită în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare, are dreptul de a impune, în cadrul documentaţiei de atribuire, condiţii speciale, prin care se urmăreşte obţinerea unor efecte de ordin social, care trebuie realizate de operatorii economici pentru îndeplinirea contractului.

(2) în formularea condiţiilor speciale prevăzute la alin. (1), autoritatea contractantă are obligaţia respectării prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările^ ulterioare.

Art. 18. - Întreprinderile sociale de inserţie pot beneficia de consiliere gratuită la constituirea şi/sau la dezvoltarea afacerii, prin compartimentele de specialitate de la nivelul agenţiei de ocupare.

Art. 19. - (1) întreprinderile sociale de inserţie pot beneficia de următoarele facilităţi din partea autorităţilor administraţiei publice locale:

a) atribuirea unor spaţii şi/sau terenuri aflate în domeniul public al unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale, cu respectarea prevederilor Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în scopul desfăşurării activităţilor pentru care Ie-a fost acordată marca socială;

b) sprijin, în promovarea produselor realizate şi/sau furnizate, serviciilor prestate ori lucrărilor executate în comunitate, precum şi în identificarea unor pieţe de desfacere a acestora;

c) sprijin în promovarea turismului şi activităţilor conexe acestuia, prin valorificarea patrimoniului istoric şi cultural local;

d) alte facilităţi şi scutiri de taxe şi impozite acordate de autorităţile administraţiei publice locale, în condiţiile legii.

(2) Pentru acordarea facilităţilor prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d), autorităţile administraţiei publice locale îşi pot aproba în bugetele proprii sumele necesare.

Art. 20. - Întreprinderile sociale de inserţie, care angajează tineri cu risc de marginalizare socială, astfel cum sunt aceştia definiţi în Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, sunt considerate angajatori de inserţie şi beneficiază de facilităţile prevăzute de lege pentru această categorie de angajatori.

Art. 21. - (1) întreprinderile sociale de inserţie pot beneficia de măsuri de sprijin, de natura ajutorului de stat, ce vor fi aprobate prin acte specifice, cu respectarea prevederilor comunitare şi naţionale în materie de ajutor de stat.

(2) Măsurile de sprijin de natura ajutorului de stat pentru întreprindere sociale de inserţie, prevăzute de prezenta lege, se vor acorda cu respectarea legislaţiei naţionale şi comunitare în domeniul ajutorului de stat şi vor fi implementate prin hotărâre a Guvernului, ordin al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local.

(3) întreprinderile sociale şi întreprinderile sociale de inserţie pot beneficia anual de programul pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor din sfera economiei sociale în conformitate cu prevederile art. 251 lit. d) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la Programele naţionale destinate finanţării întreprinderilor mici şi mijlocii care se derulează de către autoritatea publică centrală cu atribuţii în domeniul întreprinderilor mici şi mijlocii.

(4) Prin derogare de la prevederile art. 251 din Legea nr. 346/2004, cu modificările şi completările ulterioare, procedura de implementare pentru programele prevăzute la alin. (3) se aprobă prin ordin comun al conducătorului autorităţii publice centrale cu atribuţii în domeniul întreprinderilor mici şi mijlocii şi al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice.

Art. 22. - Luna mai a fiecărui an este dedicată organizării diferitelor evenimente sau acţiuni de mediatizare a domeniului economiei sociale, având ca scop dezvoltarea locală şi cetăţenia activă, cooperarea şi solidaritatea socială, denumită luna promovării economiei sociale.

 

CAPITOLUL IV

Organizare instituţională

 

SECŢIUNEA a 1-a

Compartimentul pentru econom/e socială

 

Art. 23. - (1) în cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice se înfiinţează un compartiment la nivelul Direcţiei politici de ocupare competenţe şi mobilitate profesională, cu atribuţii în elaborarea politicilor şi strategiilor în domeniul economiei sociale, promovarea şi sprijinirea întreprinderilor sociale, precum şi furnizarea de informaţii către persoanele fizice şi juridice interesate.

(2) Organizarea şi funcţionarea compartimentului prevăzut la alin. (1) se stabilesc prin regulamentul de organizare şi

funcţionare al Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

Art. 24. - (1)în cadrul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă se înfiinţează un compartiment pentru economie socială, care coordonează şi monitorizează activitatea agenţiilor de ocupare în domeniul economiei sociale, precum şi îndrumarea metodologică a acestora.

(2) în vederea asigurării implementării politicilor, dezvoltării şi monitorizării domeniului de economie socială, la nivel judeţean se organizează, în cadrul agenţiilor de ocupare, compartimente pentru economie socială.

(3) Organizarea şi funcţionarea compartimentelor prevăzute la alin. (1) şi (2) se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(4) Compartimentele prevăzute la alin. (1) şi (2) se organizează cu încadrarea în numărul de posturi aprobat.

(5) Pentru implementarea planului judeţean de inserţie socio-profesională prevăzut la art. 25 lit. i), agenţia va aloca resurse financiare corespunzătoare.

Art. 25. - Principalele atribuţii ale compartimentelor pentru economie socială din cadrul agenţiilor de ocupare sunt:

a) analizează şi evaluează solicitările persoanelor juridice care desfăşoară activităţi în domeniul economiei sociale în vederea acordării, după caz, a atestatului sau a mărcii sociale;

b) emit deciziile de acordare ori, după caz, de neacordare a atestatului, respectiv a mărcii sociale;

c) introduc informaţiile privind întreprinderile sociale, respectiv întreprinderile sociale de inserţie, în Registrul unic de evidenţă a întreprinderilor sociale;

d) informează şi acordă sprijin metodologic pentru derularea procedurii de atestare/certificare a întreprinderilor sociale/ întreprinderilor sociale de inserţie, precum şi pentru desfăşurarea activităţii acestora;

e) monitorizează, la nivel judeţean, activitatea întreprinderilor sociale, respectiv a întreprinderilor sociale de inserţie, şi elaborează rapoarte trimestriale privind activitatea desfăşurată de acestea, pe care le înaintează Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă:

f) întocmesc raportul anual de activitate şi îl transmit Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă;

g) furnizează informaţiile necesare actualizării registrului prevăzut la art. 27 alin, (1);

h) propun Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice măsuri de îmbunătăţire şi dezvoltare a domeniului de economie socială;

i) elaborează, prin consultare cu întreprinderile sociale de inserţie, planul judeţean de inserţie socioprofesională, definit prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi;

j) suspendă sau retrag, după caz, atestatul ori marca socială;

k) publică raportul anual de activitate pe pagina proprie de internet.

Art. 26. - (1) Se înfiinţează Comisia naţională pentru economie socială, fără personalitate juridică, organism de colaborare, coordonare şi monitorizare în domeniul economiei sociale, denumită în continuare Comisia naţională, cu scopul de a contribui la dezvoltarea economiei sociale prin promovarea şi sprijinirea entităţilor din economia socială.

(2) Comisia naţională va avea o reprezentare paritară, va fi compusă din 14 membri şi va fi condusă de un preşedinte, ales de plenul acesteia. Comisia va avea în componenţă:

a) câte un reprezentant al Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, al Ministerului Economiei, Comerţului şi Turismului, al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, al Ministerului Finanţelor Publice, al Ministerului Justiţiei, al Ministerului Dezvoltării Regionale si Administraţiei Publice, al Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, la nivel de secretar de stat;

b) câte un reprezentant din partea entităţilor economiei sociale prevăzute la art. 3 lit. a)-f);

c) un reprezentant al întreprinderilor sociale de inserţie.

(3) Membrii Comisiei naţionale prevăzuţi la alin. (2) lit. a) sunt numiţi prin ordin de către ministrul de resort, iar cei prevăzuţi la alin. (2) lit. b) şi c) sunt numiţi prin ordin al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice.

(4) Compartimentul prevăzut la art. 23 alin. (1) va asigura secretariatul Comisiei naţionale.

(5) Organizarea şi funcţionarea Comisiei naţionale, inclusiv alegerea preşedintelui, se reglementează prin regulament intern, aprobat prin ordin comun al miniştrilor prevăzuţi la alin. (2) lit. a).

 

SECŢIUNEA a 2-a

Registrul unic de evidenţă a întreprinderilor sociale

 

Art. 27. - (1) în scopul asigurării informaţiilor necesare, corecte şi complete cu privire la situaţia şi evoluţia domeniului economiei sociale la nivel naţional se înfiinţează Registrul unic de evidenţă a întreprinderilor sociale, denumit în continuare registru.

(2) Registrul este administrat de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi cuprinde, după caz, următoarele informaţii cu privire la întreprinderile sociale şi întreprinderile sociale de inserţie existente în România:

a) denumirea completă;

b) categoria de persoane juridice în care se încadrează;

c) data înfiinţării;

d) domeniul de activitate;

e) cifra de afaceri/valoarea activului patrimonial, pierderile sau profitul înregistrat în anul fiscal anterior;

f) numărul total de angajaţi;

g) documentele care atestă apartenenţa la grupul vulnerabil; h) copia fişei de post/fişelor de post a persoanei/ale angajaţilor care aparţin grupului vulnerabil;

i) formele de sprijin de care beneficiază angajatorul;

j) abaterile/sancţiunile angajatorului;

k) data acordării/suspendării/retragerii atestatului sau, după caz, a mărcii sociale.

(3) Angajatorii sunt obligaţi să transmită documentele prevăzute la alin. (2) lit. g) agenţiilor de ocupare, în termen de 5 zile de la data la care se demonstrează că persoana angajată aparţine grupului vulnerabil sau, după caz, de la data la care au intervenit modificări în documentele furnizate.

Art. 28. - Procedura de organizare, actualizare şi utilizare a registrului se elaborează de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, la propunerea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, şi se aprobă prin ordin al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice.

 

CAPITOLUL V

Sancţiuni

 

Art. 29. - Nerespectarea dispoziţiilor prezentei legi constituie contravenţie şi se sancţionează după cum urmează:

a) cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei, nerespectarea de către întreprinderile sociale de inserţie a condiţiilor prevăzute la art. 10 alin. (1), art. 13 alin. (2) şi la art. 27 alin. (3);

b) cu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei, utilizarea mărcii sociale, de către întreprinderile sociale de inserţie, peste termenul de valabilitate prevăzut la art. 13 alin. (1);

c) cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei, utilizarea mărcii sociale de către alte persoane fizice sau juridice care nu sunt deţinătorii legali ai acesteia;

d) cu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei, în cazul lipsei documentelor doveditoare care certifică apartenenţa la grupul vulnerabil, prevăzute la art. 6 alin. (2);

e) cu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei şi retragerea atestatului, încălcarea a cel puţin unui criteriu dintre cele prevăzute la art. 8 alin. (4).

Art. 30. - Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către:

a) organele de control ale Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, pentru contravenţiile prevăzute la art. 29 lit. a)-c) şi e);

b) Agenţia Naţională pentru Inspecţia Muncii şi Securitate Socială, pentru contravenţiile prevăzute la art. 29 lit. d).

Art. 31. - (1) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia jumătate din minimul amenzii prevăzute la art. 29, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.

(2) Procesele-verbale vor fi depuse în fotocopie la compartimentul din cadrul agenţiilor judeţene de ocupare a forţei de muncă, respectiv a municipiului Bucureşti.

Art. 32. - Dispoziţiile referitoare la contravenţii, prevăzute la art. 29, se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 33. - Amenzile contravenţionale aplicate conform prezentei legi se constituie venituri la bugetul de stat.

 

CAPITOLUL VI

Dispoziţii finale

 

Art. 34. - (1) în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice va elabora normele metodologice de aplicare, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

(2) în termenul prevăzut la alin. (1) se modifică Hotărârea Guvernului nr. 344/2014 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, precum şi pentru modificarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, şi Regulamentul de organizare şi funcţionare al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

Art. 35. - Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia prevederilor art. 6 alin. (2), art. 8 şi art. 12-14, care intră în vigoare la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzută la art. 34 alin. (1).

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

PREŞEDINTELE SENATULUI

CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 23 iulie 2015.

Nr. 219.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind economia socială

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind economia socială şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 22 iulie 2015.

Nr. 671.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 394

din 28 mai 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340 alin. (1) teza finală şi ale art. 341 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu­ţionalitate a dispoziţiilor art. 340 alin. (1) teza finală şi ale art. 341 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Violeta Szekely şi Adrian Szekely în Dosarul nr. 12.126/300/2014 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 903D/2014.

2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei Adrian Szekely, asistat de avocaţii Victor Alistar şi Izabela Cernavodeanu, care, totodată, reprezintă pe autoarea excepţiei Violeta Szekely, având împuterniciri avocaţiale depuse la dosar. De asemenea este prezentă personal partea Tănase Tasiu. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului Victor Alistar, care solicită restrângerea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, având în vedere că, pe de o parte, excepţia de neconstituţionalitate a fost formulată cu privire la dispoziţiile art. 340 alin. (1) teza finală şi ale art. 341 din Codul de procedură penală, iar, pe de altă parte, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate atât în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală - constatând, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, că soluţia legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii „fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor” este neconstituţională -, cât şi referitor la dispoziţiile art. 341 alin. (10) din Codul de procedură penală - constatând, prin Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014, că soluţia legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă „fără participarea procurorului şi a inculpatului” este neconstituţională -, avocatul autorilor excepţiei arată că înţelege să menţină excepţia de neconstituţionalitate numai cu privire la dispoziţiile art. 340 alin. (1) teza finală şi ale art. 341 alin. (2) teza finală şi alin. (6), alin. (7) pct. 1 şi pct. 2 lit. a), b) şi d) şi alin. (8) din Codul de procedură penală. Solicită, astfel, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a textelor de lege menţionate, reiterând argumentele invocate cu privire la acestea în faţa Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală, şi depune note scrise. În plus faţă de sesizarea iniţială invocă încălcarea de către dispoziţiile art. 340 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală a prevederilor art. 124 alin. (2) din Constituţie referitor la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea pentru toţi a justiţiei.

4. Avocatul autorilor excepţiei Izabela Cernavodeanu achiesează la susţinerile colegului său, iar autorul excepţiei Adrian Szekely nu are nimic de adăugat.

5. Partea Tănase Tasiu lasă la aprecierea Curţii soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

6. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă referitor la dispoziţiile art. 341 alin. (5) şi (10) din Codul de procedură penală, având în vedere deciziile Curţii Constituţionale nr. 599 din 21 octombrie 2014 şi nr. 663 din 11 noiembrie 2014, respectiv ca neîntemeiată în ceea ce priveşte celelalte dispoziţii de lege criticate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii, mai sus menţionată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

7. Prin încheierea din 4 septembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 12.126/300/2014, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340 alin. (1) teza finală şi ale art. 341 din Codul de procedură penală. Excepţia fost ridicată de Violeta Szekely şi Adrian Szekely cu ocazia soluţionării plângerii împotriva unei ordonanţe de clasare.

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 340 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală, care prevăd competenţa judecătorului de cameră preliminară în soluţionarea plângerii împotriva soluţiei de clasare ori de renunţare la urmărirea penală, şi ale art. 341 din Codul de procedură penală, care reglementează procedura de soluţionare de către judecătorul de cameră preliminară a plângerii împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi ori al unor libertăţi, dreptul la un recurs efectiv şi dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, întrucât numai persoana care a avut în cauză calitatea de inculpat poate formula cereri şi ridica excepţii şi cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale, iar judecătorul se pronunţă fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor. Menţionează că există mai multe situaţii: dacă nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi judecătorul respinge/admite plângerea, nu există cale de atac împotriva încheierii; dacă nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală, judecătorul poate doar prin admiterea plângerii să trimită cauza la procuror pentru a începe/completa urmărirea penală sau pentru a pune în mişcare acţiunea penală; dacă a fost pusă în mişcare acţiunea penală, judecătorul verifică legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale, exclude probele administrate nelegal si, dacă probele legal administrate sunt suficiente, admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi dispune începerea judecăţii, numai în această situaţie soluţia fiind supusă contestaţiei, care este judecată de către judecătorul de cameră preliminară de la instanţa superioară. În toate celelalte cazuri, în care fie se respinge plângerea ca tardivă sau inadmisibilă, fie se admite plângerea şi se trimite cauza la procuror pentru completarea urmăririi penale ori se dispune schimbarea temeiului juridic, încheierea este definitivă.

9. Autorii excepţiei consideră că această procedură, prevăzută într-o cale de atac, care, în principiu, este şi definitivă, goleşte de conţinut garanţiile procesului echitabil, mai ales că singura contestaţie admisibilă este dată spre soluţionare judecătorului de cameră preliminară de la instanţa superioară, într-o procedură identică. Judecătorul de cameră preliminară nu prezintă garanţiile plenitudinii de jurisdicţie specifice şi necesare unei instanţe abilitate să soluţioneze o cale de atac definitivă, întrucât, potrivit competenţei, nu judecă pe fond cauza, ca într-o veritabilă cale de atac, ci în limitele impuse de art. 341 din Codul de procedură penală. Practic, judecătorul de cameră preliminară este doar substituentul procurorului ierarhic superior şi se creează numai aparenţa unui control judiciar. În fine, susţine ineficacitatea remediului procesual prevăzut de dispoziţiile de lege criticate, atât timp cât persoana vătămată printr-o infracţiune, de exemplu, una de prejudiciu, nu îşi poate susţine cauza în faţa instanţei, iar judecătorul de cameră preliminară nu poate pune în mişcare acţiunea penală, în condiţiile în care acţiunea civilă poate fi alăturată numai unei acţiuni penale puse în mişcare. De asemenea consideră că dispoziţiile art. 340 alin. (1)teza finală şi ale art. 341 din Codul de procedură penală sunt şi anacronice”, deoarece, în condiţiile în care procurorul poate să pună în mişcare acţiunea penală şi prin declaraţie orală, în cadrul procedurii criticate judecătorul are posibilitatea de a dispune începerea judecăţii, deşi procurorul nu este prezent, iar, în situaţia prevăzută de art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, acţiunea penală este exercitată de judecător, deşi procurorul este titularul acţiunii penale.

10. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

11. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 340 alin. (1) teza finală şi ale art. 341 din Codul de procedură penală, aceste din urmă dispoziţii de lege fiind modificate prin art. 102 pct. 218 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte

normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 340 alin. (1) teza finală: „(1) Persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare sau renunţare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la Judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.”;

- Art. 341: „(1) După înregistrarea plângerii la instanţa competentă, aceasta se trimite în aceeaşi zi judecătorului de cameră preliminară. Plângerea greşit îndreptată se trimite pe cale administrativă organului judiciar competent

(2) Judecătorul de cameră preliminară stabileşte termenul de soluţionare, care este comunicat împreună cu un exemplar al plângerii, procurorului şi părţilor, care pot depune note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plângerii. Petentului i se va comunica termenul de soluţionare. Persoana care a avut în cauză calitatea de inculpat poate formula cereri şi ridica excepţii şi cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale.

(3) Procurorul, în termen de cel mult 3 zile de la primirea comunicării prevăzute la alin, (2), transmite judecătorului de cameră preliminară dosarul cauzei.

(4) în situaţia în care plângerea a fost depusă la procuror, acesta o va înainta, împreună cu dosarul cauzei, instanţei competente.

(5) Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor.

(6) în cauzele în care nu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, judecătorul de cameră preliminară poate dispune una dintre următoarele soluţii:

a) respinge plângerea, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată;

b) admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi trimite motivat cauza la procuror pentru a începe sau pentru a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mişcare acţiunea penală şi a completa urmărirea penală;

c) admite plângerea şi schimbă temeiul de drept al soluţiei de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situaţie mai grea pentru persoana care a făcut plângerea.

(7) în cauzele în care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, judecătorul de cameră preliminară:

1. respinge plângerea ca tardivă sau inadmisibilă;

2. verifică legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale, exclude probele nelegal administrate ori. după caz, sancţionează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii şi:

a) respinge plângerea ca nefondată;

b) admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi trimite motivat cauza la procuror pentru a completa urmărirea penală;

c) admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi dispune începerea judecăţii cu privire la fapte/e şi persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mişcare acţiunea penală, când probele legal administrate sunt suficiente, trimiţând dosarul spre repartizare aleatorie;

d) admite plângerea şi schimbă temeiul de drept al soluţiei de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situaţie mai grea pentru persoana care a făcut plângerea.

(8) încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6) şi la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) este definitivă.

(9) în cazul prevăzut la alin. (7) pct. 2 Ut c), în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii, procurorul şi inculpatul pot face, motivat, contestaţie cu privire la modul de soluţionare a excepţiilor privind legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale. Contestaţia nemotivată este inadmisibilă.

(10) Contestaţia se depune la judecătorul care a soluţionat plângerea şi se înaintează spre soluţionare judecătorului de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară ori, când instanţa sesizată cu plângere este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completului competent potrivit legii, care se pronunţă prin încheiere motivată, fără participarea procurorului şi a inculpatului, putând dispune una dintre următoarele soluţii:

a) respinge contestata ca tardivă, inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată şi menţine dispoziţia de începere a judecăţii;

b) admite contestaţia, desfiinţează încheierea şi rejudecă plângerea potrivit alin. (7) pct. 2, dacă excepţiile cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale au fost greşit soluţionate.

(11) Probele care au fost excluse nu pot fi avute în vedere la judecarea în fond a cauzei.”

15. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin, (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 129 referitor la folosirea căilor de atac, precum şi ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului raportate la prevederile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentate, ale art. 2 referitor la dreptul la două grade de jurisdicţie din Protocolul nr. 7 la Convenţie, ale art. 1 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 10 referitor la dreptul la un proces echitabil din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ale art. 14 pct. 1 privind dreptul la un proces echitabil din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, respectiv ale art. 20 privind egalitatea În faţa legii, ale art. 21 referitor la nediscriminare, ale art. 41 paragraful 1 şi paragraful 2 lit. c) privind dreptul la bună administrare şi obligaţia administraţiei de a-şi motiva deciziile, ale art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil, ale art. 51 referitor la domeniul de aplicare a Cartei şi ale art. 52 privind întinderea şi interpretarea drepturilor şi principiilor din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că solicitarea autorilor acesteia referitoare la restrângerea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate - faţă de textele de lege cuprinse în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale - nu poate fi reţinută. Astfel, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti [...]”, iar alin. (4) teza întâi din acelaşi articol prevede că „Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi”. Prin urmare, cadrul procesual specific excepţiei de neconstituţionalitate este cel fixat prin încheierea de sesizare a instanţei de judecată în faţa căreia a fost invocată excepţia, astfel că obiectul acesteia nu poate fi altul în faţa Curţii Constituţionale decât cel stabilit prin încheierea de sesizare. De asemenea, în ceea ce priveşte susţinerea autorilor excepţiei, făcută în şedinţa publică, prin care şi-au extins motivele de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile art. 340 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală încalcă şi prevederile art. 124 alin. (2) din Constituţie, Curtea constată că nu poate primi nici această susţinere, întrucât a fost ridicată ulterior sesizării Curţii. Instanţa de contencios constituţional nu poate hotărî asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate direct în faţa sa, întrucât, altfel, s-ar încălca prevederile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, conform cărora părţile trebuie să aibă posibilitatea de a-şi exprima punctele de vedere în legătură cu excepţia de neconstituţionalitate în faţa instanţei judecătoreşti şi de a depune dovezile pe care le consideră necesare, iar instanţa de judecată este obligată să îşi exprime opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Aşadar, litigiul constituţional se desfăşoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate de vreuna dintre părţi.

17. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată cu ocazia soluţionării plângerii împotriva unei ordonanţe de clasare, astfel încât dispoziţiile art. 341 alin. (10) din Codul de procedură penală - care reglementează procedura de soluţionare a contestaţiei în materia plângerii împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată - nu au legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât aceasta nu are ca obiect soluţionarea căii de atac a contestaţiei. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei[...]. „Ţinând cont de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea urmează a respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (10) din Codul de procedură penală ca inadmisibilă.

18. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală şi a constatat că soluţia legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii „fără participarea patentului, a procurorului şi a intimaţilor”este neconstituţională, întrucât contravine dreptului la un proces echitabil în componentele sale referitoare la contradictorialitate şi oralitate. În acest sens, Curtea a reţinut că atât plângerea petentului, cât şi notele scrise ale procurorului şi ale intimaţilor sunt susceptibile de a influenţa soluţia privind litigiul ce face obiectul acelei proceduri, determinantă cu privire la confirmarea/infirmarea stingerii acţiunii penale. Astfel, din perspectiva contradictorialităţii şi oralităţii, ca elemente esenţiale ale egalităţii de arme şi ale dreptului la un proces echitabil, Curtea a constatat că legea trebuie să prevadă posibilitatea petentului, a procurorului şi a intimaţilor de a dezbate, în mod efectiv, observaţiile depuse judecătorului de cameră preliminară, fiind necesară citarea acestora pentru realizarea respectivelor garanţii (paragrafele 46 şi 47). Or, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”. Ţinând cont de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 şi de faptul că decizia mai sus menţionată a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional în prezenta cauză, Curtea urmează a respinge excepţia de neconstitu­ţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală ca devenită inadmisibilă.

19. Curtea reţine, de asemenea, că, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, precitată, a identificat o modalitate sui generis de formulare a unei acuzaţii penale în procedura de soluţionare a plângerilor împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată. Astfel, cu toate că procedura în discuţie nu vizează ab inrtio existenţa unei acuzaţii în materie penală, deoarece ea a fost înlăturată de soluţiile pronunţate de procuror, câtă vreme, potrivit dispoziţiilor art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară, prin încheiere, poate desfiinţa soluţia atacată şi dispune începerea judecăţii, atunci încheierea pronunţată are valenţele unui rechizitoriu, deci a unei acuzaţii în materie penală (paragraful 34). De aceea, atunci când o instanţă - aşa cum este judecătorul de cameră preliminară - este competentă să analizeze temeinicia unei plângeri prin analiza întregii probaţiuni existente care fundamentează în ansamblu stingerea acţiunii penale, ea nu poate, din motive ce ţin de echitatea procedurii, să tranşeze asupra chestiunilor respective fără o apreciere nemijlocită a declaraţiilor persoanei care susţine că nu a comis fapta considerată ca infracţiune (paragraful 42). În plus, în cauzele în care a fost pusă în mişcare acţiunea penală, obiectul procedurii referitoare la soluţionarea plângerilor împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată îl constituie nu numai admisibilitatea şi temeinicia acestora, cât şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale. Potrivit art. 341 alin. (11) din Codul de procedură penală, probele care au fost excluse de judecător în această fază nu pot fi avute în vedere la judecarea în fond a cauzei, dacă judecătorul de cameră preliminară a dispus şi începerea judecăţii. Or, câtă vreme probele reprezintă chintesenţa oricărui proces penal, iar organul de urmărire penală strânge şi administrează probe atât în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului sau inculpatului, atunci este evident că procedura desfăşurată în aceste situaţii are o influenţă directă asupra desfăşurării şi echităţii procedurii ulterioare, inclusiv asupra procesului propriu-zis (paragraful 43).

Totodată, Curtea a reţinut că principiul egalităţii armelor - unul dintre elementele conceptului mai larg de proces echitabil - prevede ca fiecare parte să dispună de posibilitatea rezonabilă de a-şi prezenta cauza în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie dezavantajoasă faţă de adversarul său. Or, din această perspectivă, Curtea a constatat că, prin absenţa dezbaterilor contradictorii, petentul, partea civilă, partea responsabilă civilmente, suspectul sau persoana vătămată nu numai că nu poate, asemeni persoanei care a avut calitatea de inculpat, să formuleze cereri şi să ridice excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale, dar nu poate contesta în niciun fel aceste cereri ori excepţii, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 374 alin. (7) teza întâi din Codul de procedură penală, probele administrate în cursul urmăririi penale şi necontestate de părţi nu se readministrează în cursul cercetării judecătoreşti. De aceea, în condiţiile în care persoanele interesate ar fi citate, ar avea posibilitatea să se prezinte la dezbateri şi, prin urmare, ar putea beneficia de dreptul de a-şi exprima opiniile şi de a răspunde nu numai la aspectele relevate reciproc, dar şi la eventualele întrebări ale judecătorului de cameră preliminară (paragraful 41).

20. Având în vedere toate aceste considerente de principiu, prin Decizia nr. 42 din 17 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 25 martie 2015, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (2) din Codul de procedură penală, prin raportare la prevederile art. 16 şi 21 din Constituţie invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare. Astfel, Curtea a amintit cele statuate prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, precitată, şi anume că judecarea plângerii fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor contravine dreptului la un proces echitabil în componentele sale referitoare la contradictorialitate şi oralitate, întrucât norma legală nu permite comunicarea către aceştia a documentelor care sunt de natură să influenţeze decizia judecătorului şi nu prevede posibilitatea de a discuta în mod efectiv observaţiile depuse în faţa instanţei. Odată citate, însă, părţile au posibilitatea să ia cunoştinţă despre desfăşurarea procedurii în faţa judecătorului de cameră preliminară şi au dreptul să consulte toate documentele existente în dosarul cauzei, fiindu-le asigurate în acest fel toate drepturile şi garanţiile procesuale pe care dreptul la un proces echitabil le presupune în faza procesuală analizată (paragraful 18). 21. Curtea constată că şi dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate prin raportare la prevederile art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie, ale art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, precitată, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, statuând, în paragrafele 25 şi 26, că faptul că încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6) şi la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) este definitivă nu este de natură a afecta constituţionalitatea prevederilor invocate, deoarece stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, atât art. 129, cât şi art. 126 alin. (2) din Constituţie fac referire la „condiţiile legii” atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată urmând a fi prevăzute „numai prin lege”. Dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu aduc atingere accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere a Legii fundamentale şi a actelor normative internaţionale invocate de autorii excepţiei nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, aşa cum s-a arătat mai sus, art. 129 din Constituţie stipulează că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii. Totodată, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispoziţiile art. 340 şi 341 din Codul de procedură penală, în care nu se judecă infracţiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci soluţia de neurmărire ori netrimitere în judecată dispusă de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie nu sunt aplicabile. De asemenea, prevederile art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu au aplicabilitate în cauza de faţă, întrucât dreptul la un recurs efectiv este distinct de dreptul la exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti. Totodată, eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 340 şi 341 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului.

În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, şi Decizia nr. 233 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 11 iunie 2015.

22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor alin. (2) şi (8) ale art. 341 din Codul de procedură penală pronunţată prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

23. Pentru toate considerentele mai sus menţionate, Curtea va respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate şi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 340 alin. (1) teza finală şi ale art. 341 alin. (1), (3), (A), (6), (7), (9) şi (11) din Codul de procedură penală, faţă de care au fost formulate aceleaşi critici.

24. Cu privire la presupusa atingere adusă prin dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penala prevederilor art. 16 din Constituţie, Curtea constată că nu este contrară principiului egalităţii în drepturi instituirea unor reguli speciale de procedură, inclusiv în ceea ce priveşte căile de atac, atât timp cât aceste reguli se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţii identice sau similare. De asemenea, dispoziţiile art. 340 alin. (1) teza finală şi ale art. 341 alin. (1)-(4), (6), (7), (9) şi (11) din Codul de procedură penală se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fără privilegii şi fără discriminări, fiind conforme cu prevederile art. 16 din Constituţie.

25. Curtea nu poate reţine nici pretinsa încălcare prin dispoziţiile art. 340 alin. (1) teza finală şi ale art. 341 alin. (1)-(4). (6)-(9) şi (11) din Codul de procedură penală a art. 53 din Legea fundamentală, prevederile constituţionale invocate fiind aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care nu a fost, însă, constatată în cauza de faţă.

26. Totodată, dispoziţiile art. 340 alin. (1) teza finală şi ale art. 341 alin. (1)-(4), (6)-(9) şi (11) din Codul de procedură penală nu aduc atingere nici prevederilor constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului raportate la prevederile art. 1 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 10 referitor la dreptul la un proces echitabil din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 14 pct. 1 privind dreptul la un proces echitabil din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.

27. Cu privire la prevederile invocate din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, astfel cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, „acestea, de principiu, sunt aplicabile în controlul de constituţionalitate în măsura în care asigură, garantează şi dezvoltă prevederile constituţionale în materia drepturilor fundamentale, cu alte cuvinte, în măsura în care nivelul lor de protecţie este cel puţin la nivelul normelor constituţionale în domeniul drepturilor omului”. În speţă, se constată că, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 20 privind egalitatea în faţa legii, ale art. 21 referitor la nediscriminare şi ale art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, considerentele reţinute mai sus abordează toate aceste aspecte, fiind, în consecinţă, valabile şi cu privire la aceste dispoziţii din Cartă, Totodată, se constată că prevederile art. 41 paragraful 1 şi paragraful 2 lit. c) privind dreptul la bună administrare şi obligaţia administraţiei de a-şi motiva deciziile, ale art. 51 referitor la domeniul de aplicare a Cartei şi ale art. 52 privind întinderea şi interpretarea drepturilor şi principiilor din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene nu sunt aplicabile în cauză.

28. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă,excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (10) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Violeta Szekely şi Adrian Szekely în Dosarul nr. 12.126/300/2014 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală.

2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar.

3. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar şi constată că dispoziţiile art. 340 alin. (1) teza finală şi ale art. 341 alin. (1)-(4), (6)-(9) şi (11) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 28 mai 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea Strategiei naţionale pentru învăţământ terţiar 2015-2020

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 336 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 11 lit. f) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă Strategia naţională pentru învăţământ terţiar 2015-2020, prevăzută în anexa*) care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice,

Sorin Mihai Cîmpeanu

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

p. Ministrul fondurilor europene,

Mihaela-Maria Ciuciureanu,

secretar de stat

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Rovana Plumb

 

Bucureşti, 15 iulie 2015.

Nr. 565.


*) Anexa se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

pentru modificarea Deciziei prim-ministrului nr. 205/2013

privind numirea membrilor Comitetului de supraveghere

al Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc

 

Având în vedere propunerea Biroului Român de Metrologie Legală, formulată prin Adresa nr. 6.706 din 14 iulie 2015 şi înregistrată la Cabinetul Primului-Ministru sub nr. 5/4.181 din 15 iulie 2015,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2013 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2013,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Punctul 8 al articolului unic din Decizia prim-ministrului nr. 205/2013 privind numirea membrilor Comitetului de supraveghere al Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 30 aprilie 2013, cu modificările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:

8. Fănel Iacobescu, reprezentant al Biroului Român de Metrologie Legală - membru neexecutiv.”

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 28 iulie 2015.

Nr. 181.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

pentru eliberarea, la cerere, a doamnei Luminiţa Teodora Odobescu din funcţia de consilier de stat în cadrul Cancelariei Primului-Ministru

 

Având în vedere cererea doamnei Luminiţa Teodora Odobescu, înregistrată la Cabinetul Primului-Ministru sub nr. 5/4.300 din 22 iulie 2015,

în temeiul art. 15 lit. c) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data de 1 august 2015, doamna Luminiţa Teodora Odobescu se eliberează, la cerere, din funcţia de consilier de stat în cadrul Cancelariei Primului-Ministru.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti. 28 iulie 2015.

Nr. 182.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

pentru numirea domnului Adrian Marius Dobre în funcţia de secretar de stat la Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice

În temeiul art. 15 lit. d) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Adrian Marius Dobre se numeşte în funcţia de secretar de stat la Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 28 iulie 2015.

Nr. 183.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL ECONOMIEI, COMERŢULUI ŞI TURISMULUI

AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU TURISM

 

ORDIN

pentru modificarea Normelor metodologice privind eliberarea certificatelor de clasificare a structurilor de primire turistice cu funcţiuni de cazare şi alimentaţie publică, a licenţelor şi brevetelor de turism, aprobate prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Turism nr. 65/2013

 

În temeiul prevederilor art. 9 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 9/2013 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Turism, cu modificările ulterioare,

preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Turism emite următorul ordin:

Art. I. - Normele metodologice privind eliberarea certificatelor de clasificare a structurilor de primire turistice cu funcţiuni de cazare şi alimentaţie publică, a licenţelor şi brevetelor de turism, aprobate prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Turism nr. 65/2013, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu numărul 353 şi 353 bis din 14 iunie 2013, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 16, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 16. - (1) Structurile de primire turistice cu funcţiuni de cazare pot avea în componenţă spaţii de cazare clasificate la cel mult două categorii, cu condiţia ca diferenţa dintre aceste categorii să fie de cel mult o stea/margaretă, iar cea de-a două categorie să fie inferioară clasificării generale a structurii. Categoria generală de clasificare a structurii de primire turistice este dată de cea la care sunt încadrate majoritatea spaţiilor de cazare din incinta acesteia, dar nu mai puţin de 65% din totalul spaţiilor de cazare. În situaţia în care nu este întrunit acest procent minim de 65%, structura de primire turistică va fi clasificată la categoria inferioară.”

2. La anexa nr. 1.5, punctul 4 se modifică şi va avea următorul cuprins:

4. În pensiunile agroturistice, turiştilor li se oferă masa preparată din produse majoritar naturale din gospodăria proprie (inclusiv produse piscicole) sau de la producători/pescari autorizaţi de pe plan local. Gazdele se ocupă direct de primirea turiştilor şi de programul acestora pe tot parcursul sejurului pe care îl petrec la pensiune şi vor însoţi turiştii care participă la activităţile gospodăreşti sau meşteşugăreşti.”

3. La anexa nr. 1.5, punctul 6 se modifică şi va avea următorul cuprins:

6. Amplasarea pensiunilor agroturistice trebuie realizată în locuri ferite de surse de poluare şi de orice alte elemente care ar pune în pericol sănătatea sau siguranţa turiştilor, pe un teren cu o suprafaţă1 minimă compactă calculată prin înmulţirea numărului camerelor din incinta acestora cu 100 mp. La pensiunile agroturistice cu o capacitate de cazare de până la 5 camere inclusiv, suprafaţa terenului nu poate fi mai mică de 500 mp1. Suprafeţele destinate activităţilor agricole sau meşteşugăreşti pot fi desfăşurate şi în altă locaţie proprie faţă de amplasamentul pensiunii agroturistice, cu condiţia ca aceste suprafeţe să fie cuprinse pe raza administrativ-teritorială a aceleiaşi localităţi. Suprafaţa aferentă pensiunii agroturistice împreună cu suprafaţa destinată activităţilor agricole sau meşteşugăreşti trebuie să fie de minimum 1.000 mp.

4. Anexa nr. 1.5.1 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin, spaţiile de cazare înscrise în fişele anexe ale certificatelor de clasificare eliberate anterior intrării în vigoare a acestui ordin, care sunt încadrate la o categorie superioară celei înscrise pe certificatul de clasificare, se clasifică la categoria generală înscrisă pe certificatul de clasificare.

Art. III. - În termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului ordin, operatorii economici care deţin structuri de primire turistice cu funcţiuni de cazare ce intră sub incidenţa prevederilor art. II au obligaţia să transmită Autorităţii Naţionale pentru Turism fişele anexe în original ale certificatelor de clasificare aferente structurilor de primire în cauză, în vederea modificării acestora.

Art. IV. - Nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. Ml se sancţionează potrivit art. 16 alin. (1) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 1.267/2010 privind eliberarea certificatelor de clasificare, a licenţelor şi brevetelor de turism, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. V. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Turism,

Florenţa Mirele Matichescu,

vicepreşedinte

 

Bucureşti, 7 iulie 2015.

Nr. 221.


1 Suprafaţa construita + suprafaţa terenului din jurul construcţiei.

 

ANEXĂ

(Anexa nr. 1.5.1. la normele metodologice)

 

Criterii suplimentara privind clasificarea structurilor de primire turistice cu funcţiuni de cazare de tip pensiune turistică şi pensiune agroturistică

 

CRITERII SUPLIMENTARE*)

*) Se punctează numai criteriile care nu sunt obligatorii pentru categoria respectivă.

Puncte

1. Sisteme de management

- implementarea unui sistem de management al calităţii

25

- implementarea unui sistem de management de mediu

25

- implementarea unui sistem de management al siguranţei alimentelor

25

- implementarea unui sistem de management pentru sănătate şi securitate ocupaţională

25

- obţinerea etichetei ecologice

25

2. Construcţii, aspect general şi echipare exterioară

- drum carosabil până la poarta pensiunii

3

- semnalizare de la şoseaua principală

2

- situarea într-o zonă nepoluată fonic, vizual sau olfactiv

6

- iluminat exterior

3

- izolarea fonică a clădirii

6

- ambianţa generală a exteriorului:

 

- aspectul foarte bun al construcţiilor

5

- aspectul foarte bun al anexelor gospodăreşti

5

- amenajarea corespunzătoare a spaţiilor exterioare (curte, grădină, livadă, spaţii amenajate în aer liber pentru divertisment)

5

3. Dotarea spaţiilor şi alte amenajări

- instalaţii de energie alternativă funcţionale şi care asigură minimum 5% din consumul general

20

- izolarea fonică între camere şi spaţiile comune

8

- salon de primire - living cu spaţiu amenajat pentru deconectare, lecturare, conversaţie

10

- televizoare cu recepţie canale TV în toate camerele

3

- şemineu

6

- bibliotecă (cărţi, reviste, ziare, albume etc.)

5

- dotare cu jocuri de societate (şah, table, remi, cărţi de joc etc.)

4

- biliard

4

- tenis de masă

4

- aer condiţionat

10

- telefon în fiecare cameră

5

- decorarea de ansamblu a interiorului

10

- calitatea mobilierului, armonia culorilor

10

- posibilitate de conexiune la internet

10

- masă şi fier de călcat

2

- maşină automată de spălat rufe

5

- uscător de păr

2

- grătar în aer liber

3

- locuri dejoacă amenajate pentru copii

7

- sală de fitness

10

- saună, jacuzzi

10

- piscină în aer liber

15

- piscină acoperită

20

- terenuri de sport proprii sau intermediare la terţi

12

- obiecte şi echipamente pentru practicarea sporturilor (schiuri, sănii, biciclete, ambarcaţiuni, echitaţie etc.)

13

- personal calificat pentru practicarea sporturilor de agrement

10

- aparat CD, DVD

2

- antenă TV satelit sau cablu

2

- posibilităţi de participare ca divertisment la unele activităţi gospodăreşti

10

- acces la computer

5

4. Dotarea bucătăriilor

- unitate de alimentaţie publică (după caz)

20

- vase de bucătărie din inox

10

- veselă şi ustensile de bucătărie de bună calitate, nedesperecheate, în număr corespunzător capacităţii de cazare

6

- aparatură electrică:

 

- robot-mixer

3

- cafetieră

3

- cuptor cu microunde

6

- hotă

3

- maşină de spălat vase

10

- toaster (prăjitor de pâine)

3

5. Protecţia turiştilor

- Deţinerea poliţei de asigurare de răspundere civilă a structurilor de primire turistice

30

Total punctaj realizat

 

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.