MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 573/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 573         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 30 iulie 2015

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

226. - Lege pentru modificarea art. 49 din Statutul personalului aeronautic din aviaţia militară a României, aprobat prin Legea nr. 35/1990

 

685. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea art. 49 din Statutul personalului aeronautic din aviaţia militară a României, aprobat prin Legea nr. 35/1990

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

603. - Hotărâre pentru modificarea anexei nr. 9 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

217/4.172/1.348/835. - Ordin al ministrului pentru societatea informaţională, al ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice, al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice şi al ministrului finanţelor publice privind încadrarea în activitatea de creaţie de programe pentru calculator

 

4.496. - Ordin al ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice privind structura anului şcolar 2015-2016

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 20 din 4 iunie 2015 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală)

 

LEGI SI DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea art. 49 din Statutul personalului aeronautic din aviaţia militară a României, aprobat prin Legea nr. 35/1990

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Articolul 49 din Statutul personalului aeronautic din aviaţia militară a României, aprobat prin Legea nr. 35/1990, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 5 decembrie 1990, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 49. - Personalul aeronavigant se asigură de drept pentru cazurile de producere a unor accidente de aviaţie, urmate de deces sau invaliditate totală ori parţială. Condiţiile de asigurare de drept a personalului aeronavigant sunt cele prevăzute de lege.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

CRISTIAN-SORIN DUMITRESCU

 

Bucureşti, 24 iulie 2015.

Nr. 226.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea art. 49 din Statutul personalului aeronautic din aviaţia militară a României, aprobat prin Legea nr. 35/1990

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea art. 49 din Statutul personalului aeronautic din aviaţia militară a României, aprobat prin Legea nr. 35/1990, şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României,

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 24 iulie 2015.

Nr. 685.

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea anexei nr. 9 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Anexa nr. 9 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.020 şi 1.020 bis din 21 decembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la bunurile publice; clădire Ministerul Finanţelor Publice - Aripa Nord cu nr. MFP 34.401, clădire Ministerul Finanţelor Publice - Mircea Vodă cu nr. MFP 159.690 şi clădire Ministerul Finanţelor Publice - Aripa Sud cu nr. MFP 34.403, se modifică potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. II. - Ministerul Finanţelor Publice va opera modificările corespunzătoare în anexa nr. 9 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006, cu modificările şi completările ulterioare, corespunzător prevederilor prezentei hotărâri.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 22 iulie 2015.

Nr. 603.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale imobilelor aflate în domeniul public al statului şi administrarea Ministerului Finanţelor Publice a căror valoare de inventar se actualizează

 

Nr. inventar M.F.P.

Codul de clasificare

Denumirea

Persoana juridică ce administrează imobilul

Descrierea tehnică

(pe scurt)

Adresa

Valoarea de inventar actualizată

(în lei)

34.401

8.29.06

Clădire Ministerul Finanţelor Publice Aripa Nord

Ministerul Finanţelor Publice

Tronson 1, et. 5+6, S = 844 mp, Tronson 2, S = 1.894 mp, Tronson 3, S = 3.754 mp, Tronson 4, S = 2.240 mp, Tronson 6 (P+M), S = 267 mp, Tronson 7 (P+M+2E), S = 702 mp

Municipiul Bucureşti, sectorul 5,

str. Apolodor nr. 17

222.176.039,14

159.690

8.29.06

Clădire Ministerul Finanţelor Publice Mircea Vodă

Ministerul Finanţelor Publice

Tronson II

Se = 7.066,26 mp,

Su = 5.909,29 mp

(S+P+8E)

CF 60884/49953

Municipiul Bucureşti,

str. Mircea Vodă nr. 44, blocM17

41.327.687,17

34.403

8.29.06

Clădire Ministerul Finanţelor Publice Aripa Sud

Ministerul Finanţelor Publice

Tronson 5 şi 6, St =1.056,65 mp

Municipiul Bucureşti, sectorul 5,

Bd. Libertăţii nr. 12

212.559,92

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL PENTRU SOCIETATEA INFORMAŢIONALĂ

Nr. 217 din 31 martie 2015

MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI PERSOANELOR VÂRSTNICE

Nr. 1.348 din 29 iunie 2015

 

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

Nr. 4.172 din 4 iunie 2015

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

Nr. 835 din 16 iulie 2015

 

ORDIN

privind încadrarea în activitatea de creaţie de programe pentru calculator

 

Având în vedere prevederile:

- Hotărârii Guvernului nr. 548/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului pentru Societatea Informaţională, cu modificările ulterioare;

- Hotărârii Guvernului nr. 26/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice;

- Hotărârii Guvernului nr. 344/2014 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, precum şi pentru modificarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârii Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. 55 alin. (4) lit. I) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul pentru societatea informaţională, ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice, ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice şi ministrul finanţelor publice emit prezentul ordin.

Art. 1. - (1) Angajaţii operatorilor economici care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României în conformitate cu legislaţia în vigoare, al căror obiect de activitate include crearea de programe pentru calculator (cod CAEN 5821, 5829, 6201, 6202,6209), precum şi angajaţii persoanelor juridice române de drept public beneficiază de scutirea de impozit pe veniturile din salarii, în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) posturile pe care sunt angajaţi corespund listei cuprinzând ocupaţiile menţionate în anexă;

b) postul face parte dintr-un compartiment specializat de informatică, evidenţiat în organigrama angajatorului, cum ar fi: centru de calcul, direcţie, departament, oficiu, serviciu, birou, compartiment sau altele similare;

c) deţin o diplomă acordată după finalizarea unei forme de învăţământ superior de lungă durată sau deţin o diplomă acordată după finalizarea ciclului I de studii universitare de licenţă, eliberată de o instituţie de învăţământ superior acreditată, şi prestează efectiv una dintre activităţile prevăzute în anexă;

d) angajatorul a realizat în anul fiscal precedent şi a înregistrat distinct în balanţele analitice, ca urmare a activităţii de creaţie de programe pentru calculator destinate comercializării pe bază de contract, un venit anual de cel puţin echivalentul în lei a 10.000 dolari S.U.A. (calculat la cursul de schimb valutar mediu lunar comunicat de Banca Naţională a României, aferent fiecărei luni în care s-a înregistrat venitul) pentru fiecare angajat care beneficiază de scutirea de impozit pe venit.

(2) De prevederile alin. (1) beneficiază şi cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi Confederaţiei Elveţiene ale căror diplome sunt echivalate, prin structurile de specialitate ale Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, cu diploma acordată după finalizarea unei forme de învăţământ superior de lungă durată sau cu diploma acordată după finalizarea ciclului I de studii universitare de licenţă.

Art. 2. - Activitatea de creaţie de programe pentru calculator, în sensul prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, reprezintă prestarea efectivă a uneia dintre activităţile de creare de programe pentru calculator corespunzătoare ocupaţiilor specifice menţionate în anexă.

Art. 3. - (1) Documentele justificative care se au în vedere la încadrarea persoanelor scutite de la plata impozitului pe veniturile din salarii, în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, conform ocupaţiilor specifice prevăzute în anexă, sunt:

a) actul constitutiv, în cazul societăţilor comerciale;

b) organigrama angajatorului;

c) fişa postului;

d) copia legalizată a diplomei acordate după finalizarea studiilor în învăţământul universitar de lungă durată, însoţită de copia legalizată a foii matricole sau, după caz, a suplimentului la diplomă, respectiv copia legalizată a diplomei acordate după finalizarea ciclului I de studii universitare de licenţă, însoţită de copia legalizată a suplimentului la diplomă, respectiv copia legalizată a atestatului de echivalare a diplomei, eliberat prin structurile Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, pentru cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi Confederaţiei Elveţiene;

e) copia legalizată a contractului individual de muncă;

f) statul de plată întocmit separat pentru angajaţii care beneficiază de scutirea de la plata impozitului pe veniturile din salarii, în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare;

g) comanda internă, aprobată de organul de conducere abilitat al angajatorului, care să ateste procesul de creaţie de programe pentru calculator;

h) balanţa analitică în care să fie reflectate distinct veniturile din activitatea de creaţie de programe pentru calculator.

(2) Dosarul cuprinzând documentele justificative se va păstra la sediul angajatorului în vederea controlului.

(3) Angajatorul va întocmi separat statul de plată pentru angajaţii care beneficiază de scutirea de impozit pe venit.

(4) încadrarea unei persoane în categoriile de activităţi sau de ocupaţii, în scopul beneficierii de scutirea de impozit pe veniturile din salarii prevăzută în Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, constituie responsabilitatea angajatorului.

Art. 4. - Scutirea de impozit pe veniturile din salarii prevăzută în Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică lunar numai pentru veniturile de natură salarială obţinute în baza unui contract individual de muncă, indiferent de momentul angajării persoanei care beneficiază de scutire, şi fără a fi condiţionată de contribuţia acesteia la realizarea plafonului minim de venit prevăzut la art. 1 alin. (1) lit. d).

Art. 5. - (1) Anexa se actualizează periodic, în conformitate cu modificările şi completările Clasificării ocupaţiilor din România.

(2) Anexa face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 6. - Prevederile prezentului ordin vor fi duse la îndeplinire de Ministerul pentru Societatea Informaţională, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice şi Ministerul Finanţelor Publice.

Art. 7. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă prevederile Ordinului ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice, al ministrului pentru societatea informaţională şi al viceprim-ministrului, ministrul finanţelor publice, nr. 539/225/1.479/2013 privind încadrarea în activitatea de creaţie de programe pentru calculator, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 10 septembrie 2013.

Art. 8. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul pentru societatea informaţională,

Sorin Minai Grindeanu

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Rovana Plumb

 

Ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice,

Sorin Mihai Cîmpeanu

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

ANEXĂ

 

LISTA

cuprinzând ocupaţiile specifice activităţilor de creaţie de programe pentru calculator

 

Nr. crt.

Ocupaţia

Descrierea activităţii

1.

Administrator baze de date

Activităţi de furnizare a expertizei de specialitate şi a asistenţei practice în managementul sistemelor de baze de date şi în utilizarea datelor informatice pentru a răspunde cerinţelor sistemului informatic în orice moment al ciclului de viaţă, în conformitate cu criteriile de calitate definite

2.

 Analist

Activităţi de realizare a analizei în vederea definirii specificaţiilor pentru construirea efectivă a sistemelor informatice, susceptibile să răspundă cerinţelor utilizatorilor

3.

 Inginer de sistem în informatică

Activităţi care combină aptitudinile analitice şi de proiectare cu cunoştinţe adecvate de tehnologie software şi hardware, în vederea definirii, proiectării, realizării, testării, implementării şi modificării sistemelor informatice ce conţin software ca principală componentă

4.

 Inginer de sistem software

Activităţi de adaptare şi/sau de armonizare a soluţiilor hardware, software şi a sistemelor de operare, precum şi a aplicaţiilor existente ori proiectate la necesităţile reale sau estimate ale utilizatorilor, în vederea îndeplinirii cerinţelor privind satisfacerea gradului de solicitare (timpul de răspuns)

5.

 Manager de proiect informatic

Activităţi de coordonare a sistemelor de dezvoltare specifice aplicaţiilor informatice majore, inclusiv coordonarea personalului şi urmărirea cerinţelor proiectelor (informaţii/date necesare, programare, analiză). Managerii de proiect dezvoltă, planifică, analizează, estimează şi stabilesc priorităţile aferente componentelor ce urmează să fie realizate, precum şi fazele şi termenele de execuţie a proiectelor.

6.

Programator

Activităţi de realizare a programelor pentru calculator, conform unor specificaţii predefinite, şi asamblarea lor în sisteme coerente, inclusiv testarea în vederea asigurării conformităţii cu specificaţiile

7.

Proiectant de sisteme informatice

Activităţi care combină aptitudinile analitice şi de proiectare bazate pe cunoştinţe de specialitate cu cunoştinţe în utilizarea instrumentelor software sau a limbajelor de programare, în vederea producerii şi implementării unor soluţii funcţionale care să corespundă cerinţelor predefinite ori unor necesităţi organizaţionale

8.

 Programator de sistem informatic

Activităţi care combină aptitudinile analitice şi de proiectare cu cunoştinţe adecvate de tehnologie software şi hardware, în vederea definirii, proiectării, realizării, testării, implementării şi modificării sistemelor informatice ce conţin software ca principală

componentă

 

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

 

ORDIN

privind structura anului şcolar 2015-2016

 

În temeiul art. 94 alin. (2) lit. r) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 26/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice,

ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice emite prezentul ordin.

Art. 1. - (1) Anul şcolar 2015-2016 are 36 de săptămâni de cursuri, însumând 177 de zile lucrătoare.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), se stabilesc următoarele:

a) pentru clasele terminale din învăţământul liceal, anul şcolar are 37 de săptămâni, din care durata cursurilor este de 33 de săptămâni, 4 săptămâni fiind dedicate desfăşurării examenului naţional de bacalaureat. Cursurile claselor terminale din învăţământul liceal se încheie în data de 27 mai 2016;

b) pentru clasa a VIII-a, anul şcolar are 36 de săptămâni, din care durata cursurilor este de 35 de săptămâni, o săptămână fiind dedicată desfăşurării evaluării naţionale. Cursurile claselor a VIII-a se încheie în data de 10 iunie 2016;

c) pentru clasele din învăţământul liceal - filiera tehnologică, cu excepţia claselor terminale, durata cursurilor este cea stabilită prin planurile-cadru de învăţământ în vigoare;

d) pentru clasele din învăţământul profesional, durata cursurilor este cea stabilită prin planurile-cadru de învăţământ în vigoare;

e) pentru învăţământul special - clasele a IX-a XI-a, ciclul inferior al liceului, filiera tehnologică, durata cursurilor este de 37 de săptămâni, însumând 181 de zile;

f) stagiile de pregătire practică pentru care au optat absolvenţii ciclului inferior al liceului, filiera tehnologică, cuprind 720 de ore care se desfăşoară în perioada propusă de unitatea de învăţământ organizatoare şi aprobată de inspectoratul şcolar, conform structurii anului şcolar, cu respectarea vacanţelor;

g) pentru învăţământul postliceal (şcoală postliceală şi şcoală de maiştri), durata cursurilor este cea stabilită prin planurile-cadru de învăţământ în vigoare.

Art. 2. - Anul şcolar 2015-2016 începe la data de 1 septembrie 2015, se încheie la data de 31 august 2016 şi se structurează pe două semestre, după cum urmează:

Semestrul I

Cursuri - luni, 14 septembrie 2015-vineri, 18 decembrie 2015

În perioada 31 octombrie-8 noiembrie 2015, clasele din învăţământul primar şi grupele din învăţământul preşcolar sunt în vacanţă.

Vacanţa de iarnă - sâmbătă, 19 decembrie 2015- duminică, 3 ianuarie 2016

Cursuri - luni, 4 ianuarie 2016-vineri, 29 ianuarie 2016

Vacanţa intersemestrială - sâmbătă, 30 ianuarie 2016- duminică, 7 februarie 2016

Semestrul al II-lea

Cursuri - luni, 8 februarie 2016-vineri, 22 aprilie 2016

Vacanţa de primăvară - sâmbătă, 23 aprilie 2016-marţi,

3 mai 2016

Cursuri - miercuri, 4 mai 2016-vineri, 17 iunie 2016 Vacanţa de vară - sâmbătă, 18 iunie 2016-duminică,

4 septembrie 2016

Art. 3. - (1) în zilele libere prevăzute de lege nu se organizează cursuri.

(2) Unităţile de învăţământ şi inspectoratele şcolare vor marca prin manifestări specifice, organizate în timpul programului de lucru, ziua de 5 octombrie - Ziua internaţională a educaţiei şi ziua de 5 iunie - Ziua învăţătorului, conform planificărilor existente la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ preuniversitar.

Art. 4. - (1) Săptămâna 18-22 aprilie 2016 din semestrul al II-lea este săptămână dedicată activităţilor extracurriculare şi extraşcolare, în cadrul programului numit „Şcoala altfel: Să ştii mai multe, să fii mai bun!”, având un orar specific.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), la clasele de învăţământ preşcolar şi primar, programul „Şcoala altfel: Să ştii mai multe, să fii mai bun!” poate fi organizat în altă perioadă din semestrul al doilea, dar nu mai târziu de data de 27 mai 2016, la decizia consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ, după consultarea cadrelor didactice şi a beneficiarilor primari şi secundari ai educaţiei.

(3) Tipurile de activităţi care se organizează în săptămâna menţionată la alin. (1), modalităţile de organizare şi responsabilităţile se stabilesc conform anexei care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 5. - (1) Tezele din semestrul I al anului şcolar 2015- 2016 se susţin, de regulă, până la data de 11 decembrie 2015.

(2) Tezele din semestrul al II-lea al anului şcolar 2015-2016 se susţin, de regulă, până la data de 20 mai 2016.

Art. 6. - (1) în situaţii deosebite, bine fundamentate, în funcţie de condiţiile climaterice locale speciale şi de specificul şcolii, inspectoratele şcolare pot aproba, la cererea conducerii unităţilor de învăţământ, modificări ale structurii anului şcolar stabilite prin prezentul ordin.

(2) Solicitarea de modificare a structurii anului şcolar se face după consultarea consiliului reprezentativ al părinţilor din unitatea/unităţile de învăţământ respectivă/respective.

(3) Aprobarea modificării structurii anului şcolar, menţionată la alin. (1), se acordă în condiţiile asigurării unui număr de zile de cursuri cel puţin egal cu cel stabilit la art. 1, precum şi a posibilităţii ca toţi elevii să participe, fără restricţii, la examenele şi evaluările naţionale: evaluarea naţională pentru absolvenţii clasei a VIII-a, examenul de bacalaureat, examenele de certificare a calificării profesionale, examenele de atestare a competenţelor, examenele de absolvire.

Art. 7. - Calendarul examenelor/evaluărilor naţionale, al examenelor de absolvire, respectiv de certificare/atestare a calificării profesionale/a competenţelor, precum şi calendarul admiterii în clasa a IX-a se aprobă prin ordine distincte ale ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice.

Art. 8. - Direcţia generală învăţământ preuniversitar, Direcţia pentru învăţământ în limbile minorităţilor, Direcţia generală management şi reţea şcolară, Inspectoratele şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, precum şi conducerile unităţilor de învăţământ duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 9. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice,

Sorin Mihai Cîmpeanu

 

Bucureşti, 13 iulie 2015.

Nr. 4.496.

 

ANEXĂ

 

Programul Şcoala altfel: Să ştii mai multe, să fii mai bun!”

 

Prevederi generale

1. Programul numit „Şcoala altfel: Să ştii mai multe, să fii mai bun!” este dedicat activităţilor educative extracurriculare şi extraşcolare. În perioada alocată acestui program nu se organizează cursuri conform orarului obişnuit al unităţii de învăţământ, iar programul „Şcoala altfel: Să ştii mai multe, să fii mai bun!” se va desfăşura în conformitate cu un orar special.

2. Scopul acestui program este implicarea tuturor copiilor preşcolari/elevilor şi a cadrelor didactice în activităţi care să răspundă intereselor şi preocupărilor diverse ale copiilor preşcolari/elevilor, să pună în valoare talentele şi capacităţile acestora în diferite domenii, nu neapărat în cele prezente în curriculumul naţional, şi să stimuleze participarea lor la acţiuni variate, în contexte nonformale.

3. În perioada 18-22 aprilie 2016, Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice organizează, de regulă, etapele naţionale ale olimpiadelor şcolare pe discipline de învăţământ şi, după caz, ale concursurilor şcolare.

4. În programul „Şcoala altfel: Să ştii mai multe, să fii mai bun!”, elaborat şi organizat de fiecare unitate de învăţământ, vor fi incluşi toţi copiii preşcolari/elevii şi toate cadrele didactice care nu participă la etapele naţionale ale olimpiadelor şi concursurilor şcolare.

Planificarea şi aprobarea programului

5. În vederea elaborării programului de activităţi, în timpul primului semestru, se vor solicita propuneri elevilor, la orele de dirigenţie, şi cadrelor didactice, în cadrul şedinţelor comisiilor metodice, părinţilor, în cadrul şedinţelor cu părinţii, precum şi reprezentaţilor autorităţilor administraţiei publice locale/ai comunităţii, în cadrul şedinţelor consiliului de administraţie.

6. După colectarea propunerilor se vor desfăşura dezbateri în colectivele de elevi, în consiliul elevilor, în consiliul profesoral şi în comitetul reprezentativ al părinţilor, în vederea adoptării programului agreat de majoritatea elevilor şi a cadrelor didactice.

7. Modalitatea de selecţie a activităţilor propuse se decide la nivelul unităţilor de învăţământ şi presupune implicarea, în egală măsură, a elevilor, a cadrelor didactice, a părinţilor, astfel încât proiectele şi activităţile selectate să corespundă obiectivelor educaţionale specifice comunităţii şcolare, fiind un rezultat al opţiunilor acesteia.

8. Tipurile de activităţi care se organizează în săptămâna menţionată, durata acestora, modalităţile de organizare şi responsabilităţile se stabilesc în consiliul profesoral şi se aprobă de către consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ până la data de 19 februarie 2016.

9. Consilierul educativ din unitatea de învăţământ centralizează propunerile agreate, în vederea includerii acestora în Calendarul activităţilor educative al unităţii de învăţământ, ca domeniu distinct: programul „Şcoala altfel: Să ştii mai multe, să fii mai bun!”.

10. Conducerile unităţilor de învăţământ vor asigura popularizarea programului „Şcoala altfel: Să ştii mai multe, să fii mai bun!” la nivel local pentru crearea unui impact pozitiv al activităţilor organizate atât la nivelul unităţii de învăţământ, cât şi la nivelul comunităţii.

11. Unităţile de învăţământ sunt încurajate să permită participarea părinţilor, a voluntarilor, a reprezentanţilor mass-mediei şi a publicului larg la activităţile care se pretează la acest tip de deschidere spre comunitate.

Conţinutul şi organizarea programului

12. Se recomandă elaborarea unor proiecte la nivelul grupelor de preşcolari/claselor, al grupurilor de clase sau al unităţii de învăţământ, care să urmărească şi să permită realizarea unor obiective educaţionale prin activităţi care, în programul normal din perioada cursurilor, nu se pot derula.

13. Proiectele se pot organiza şi în consorţiile şcolare, în parteneriat cu alte unităţi de învăţământ, cu organizaţii neguvemamentale, cu palatele şi cluburile copiilor, cu cluburile sportive şcolare, cu direcţiile de tineret şi sport, cu taberele şcolare, cu instituţii culturale şi ştiinţifice (institute de cercetări, instituţii de învăţământ superior etc.), cu poliţia, jandarmeria, inspectoratele pentru situaţii de urgenţă, cu direcţiile de sănătate publică, agenţiile pentru protecţia mediului etc.

14. Atât elevii, cât şi cadrele didactice vor alege activităţile la care doresc să participe, din lista celor propuse. De asemenea, se va avea în vedere posibilitatea implicării părinţilor care doresc acest lucru, precum şi a altor parteneri.

15. Fiecare activitate la care participă copiii preşcolari/elevii trebuie să fie coordonată de un număr corespunzător de cadre didactice. Indiferent de tipurile de activităţi organizate, conducerea unităţii de învăţământ şi cadrele didactice vor lua toate măsurile pentru asigurarea supravegherii copiilor preşcolari/elevilor şi a securităţii acestora.

16. Tipurile de activităţi care pot fi organizate în cadrul programului „Şcoala altfel: Să ştii mai multe, să fii mai bun!” pot include:

- activităţi culturale;

- activităţi tehnico-ştiinţifice;

- activităţi sportive;

- activităţi de educaţie pentru cetăţenie democratică, pentru promovarea valorilor umanitare (inclusiv voluntariat, caritate, implicare activă în societate, responsabilitate socială, relaţii şi comunicare etc.);

- activităţi de educaţie pentru sănătate şi stil de viaţă sănătos (inclusiv referitoare la dependenţa de calculator, siguranţa pe internet etc.);

- activităţi de educaţie ecologică şi de protecţie a mediului (inclusiv colectare selectivă, economisirea energiei, energie alternativă etc.);

- activităţi de educaţie rutieră, PSI, educaţie pentru reacţii corecte în situaţii de urgenţă etc;

- altele.

Aceste activităţi se vor organiza sub diferite forme, de exemplu:

- ateliere de teatru, dans, muzică, arte plastice, educaţie media şi cinematografică;

- competiţii organizate la nivelul şcolii, al grupurilor de şcoli, al localităţii sau al judeţului;

- mese rotunde, dezbateri;

- activităţi de voluntariat sau de interes comunitar;

- campanii antitutun/antialcool/antipoluare/de prevenire a delincventei juvenile/de prevenire a traficului de persoane etc;

- proiecte comunitare, de responsabilitate socială;

- peer-education;

- schimburi de experienţă;

- vizite de studii;

- tabere/şcoli de creaţie sau de cercetare;

- parteneriate educaţionale şi tematice la nivel de unităţi de învăţământ, pe plan intern şi internaţional, pentru dezvoltarea aptitudinilor pentru lucrul în echipă şi în proiecte.

Monitorizare şi evaluare

17. Activităţile vor fi organizate în fiecare zi lucrătoare a săptămânii menţionate, acoperind cel puţin numărul de ore prevăzut în orarul obişnuit al şcolii, atât pentru elevi, cât şi pentru cadrele didactice.

18. După aprobarea de către consiliul de administraţie, programul adoptat devine obligatoriu atât pentru elevi, cât şi pentru cadrele didactice.

19. Elevii au obligaţia de a participa la activităţile pentru care s-au înscris, absenţele fiind înregistrate în catalog la rubrica „Purtare”.

20. Activităţile aprobate se vor menţiona în condica de prezenţă a cadrelor didactice şi vor fi monitorizate de conducerea unităţii de învăţământ.

21. Fiecare unitate de învăţământ va elabora instrumente şi criterii de evaluare a activităţilor desfăşurate în săptămâna „Şcoala altfel: Să ştii mai multe, să fii mai bun!”. Elaborarea criteriilor se va realiza printr-o procedură transparentă, prin implicarea elevilor, părinţilor şi a cadrelor didactice, cu consultarea, după caz, a partenerilor din afara unităţii de învăţământ implicaţi în program. Instrumentele şi criteriile de evaluare vor fi avizate de către consiliul profesoral, aprobate de către consiliul de administraţie şi anunţate comunităţii şcolare şi publicului larg cu cel puţin 3 săptămâni înainte de începerea activităţilor propriu-zise.

22. Directorul unităţii de învăţământ, consilierul educativ şi şeful comisiei pentru evaluarea şi asigurarea calităţii vor monitoriza şi vor evalua activităţile din cadrul programului „Şcoala altfel: Să ştii mai multe, să fii mai bun!”, folosind instrumentele şi criteriile aprobate.

23. Inspectoratele şcolare vor delega reprezentanţi pentru a monitoriza activităţile organizate de către unităţile de învăţământ în cadrul programului „Şcoala altfel: Să ştii mai multe, să fii mai bun!”.

24. După încheierea vacanţei de primăvară, în fiecare unitate de învăţământ, în cadrul primului consiliu profesoral se vor analiza calitatea activităţilor organizate, rezultatele educaţionale ale acestora, precum şi modalităţile de ameliorare a planificării şi organizării programului „Şcoala altfel: Să ştii mai multe, să fii mai bun!”. La activitatea de analiză din cadrul consiliului profesoral vor participa şi reprezentanţi ai elevilor şi părinţilor, care vor prezenta puncte de vedere asupra activităţilor derulate în program. Directorul unităţii de învăţământ va prezenta un raport de monitorizare a calităţii activităţilor planificate.

25. La sfârşitul anului şcolar, inspectoratele şcolare vor include în raportul privind starea învăţământului un capitol referitor la relevanţa şi valoarea formativă a tuturor activităţilor desfăşurate în cadrul programului „Şcoala altfel: Să ştii mai multe, să fii mai bun!”, evidenţiind nivelul interesului manifestat de elevi şi cadrele didactice faţă de organizarea şi desfăşurarea acestuia.

Valorificarea exemplelor de bună practică

26. În baza instrumentelor şi criteriilor de evaluare aprobate, activităţile desfăşurate pot fi premiate la nivelul unităţii de învăţământ, cu sprijinul autorităţilor administraţiei publice locale, al partenerilor educaţionali, din resurse proprii etc.

27. Unităţile de învăţământ sunt încurajate să îşi promoveze cele mai bune activităţi prin metode variate, care să asigure informarea publicului larg şi implicarea unui procent mare de membri ai comunităţii în evaluarea şi stabilirea celor mai valoroase acţiuni: chestionare aplicate elevilor, cadrelor didactice şi părinţilor, un „jurnal” al săptămânii programului „Şcoala altfel: Să ştii mai multe, să fii mai bun!” făcut public, prezentarea activităţilor pe site-ul propriu, pe cel al partenerilor implicaţi în activităţi, informări/articole în mass-media locală sau centrală, fotografii, filme, organizarea unui vot direct al elevilor, părinţilor, cadrelor didactice, organizarea unui vot electronic pentru publicul larg etc.

28. În baza instrumentelor şi criteriilor de evaluare aprobate, fiecare unitate de învăţământ poate selecţiona o singură activitate din cele desfăşurate, cu care să participe la competiţia celor mai interesante activităţi desfăşurate la nivel judeţean/al municipiului Bucureşti în cadrul săptămânii „Şcoala altfel: Să ştii mai multe, să fii mai bun!”.

29. Pentru a participa la competiţia organizată la nivel judeţean/al municipiului Bucureşti, unitatea de învăţământ va încărca pe site-ul inspectoratului şcolar, la rubrica dedicată competiţiei din cadrul programului „Şcoala altfel: Să ştii mai multe, să fii mai bun!”, dosarul activităţii propuse.

30. La nivel judeţean/al municipiului Bucureşti, competiţia îşi propune să selecteze şi să promoveze pe site-ul inspectoratului cele mai interesante 10 activităţi care s-au desfăşurat în săptămâna programului „Şcoala altfel: Să ştii mai multe, să fii mai bun!”, câte una din fiecare domeniu:

- cultural;

- artistic;

- tehnic;

- ştiinţific;

- sportiv;

- cetăţenie democratică şi responsabilitate socială;

- educaţie pentru sănătate şi stil de viaţă sănătos;

- educaţie ecologică şi protecţie a mediului;

- abilităţi de viaţă;

- consiliere şi orientare.

31. Selecţia activităţilor se va face în baza unor criterii stabilite de inspectoratul şcolar printr-o procedură transparentă, prin implicarea consiliului judeţean/ai municipiului Bucureşti al elevilor, a organizaţiilor reprezentative ale părinţilor şi a consiliului consultativ al cadrelor didactice. Criteriile şi modul de evaluare, modalitatea şi termenul-limită de încărcare a dosarelor activităţilor vor fi stabilite de fiecare inspectorat şi comunicate unităţilor de învăţământ din subordine şi publicului larg în timp util, dar nu mai târziu de data de 4 martie 2016.

32. Fiecare inspectorat va stabili, prin decizie a inspectorului şcolar general, componenţa comisiei de evaluare a dosarelor activităţilor primite de la unităţile de învăţământ. Comisia va evalua dosarele depuse, în conformitate cu modalităţile şi criteriile stabilite la nivelul inspectoratului şi comunicate public, şi va selecta cel mult câte o activitate pentru fiecare domeniu menţionat la pct. 30.

33. Inspectoratele şcolare sunt încurajate să promoveze cele mai bune activităţi ale unităţilor de învăţământ prin metode variate, care să asigure informarea publicului larg şi implicarea unui procent mare de membri ai comunităţii în evaluarea şi stabilirea celor mai valoroase acţiuni: prezentarea activităţilor pe site-ul propriu, pe cel al partenerilor implicaţi în activităţi, informări/articole în mass-media locală sau centrală, fotografii, filme, organizarea unui vot direct al elevilor, părinţilor, cadrelor didactice, organizarea unui vot electronic pentru publicul larg etc.

34. În baza instrumentelor şi criteriilor de evaluare stabilite la nivelul inspectoratelor şcolare, activităţile desfăşurate pot fi premiate la nivelul judeţului/al municipiului Bucureşti, cu sprijinul autorităţilor administraţiei publice locale, al partenerilor educaţionali, din resurse proprii etc.

35. Cele mai interesante 10 activităţi desfăşurate în cadrul săptămânii „Şcoala altfel: Să ştii mai multe, să fii mai bun!” stabilite la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti, conform pct. 30-32, vor participa la competiţia organizată la nivel naţional de Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, conform unei proceduri ce va fi transmisă inspectoratelor şcolare până la data de 1 aprilie 2016.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT ÎN MATERIE PENALA

DECIZIA Nr. 20

din 4 iunie 2015

 

Dosar nr. 1.235/1/2015

 

Mirela Sorina Popescu - preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele completului

Mariana Ghena - judecător la Secţia penală - judecător-raportor

Simona Daniela Encean - judecător la Secţia penală

Leontina Şerban - judecător la Secţia penală

Florentina Dragomir - judecător la Secţia penală

Rodica Cosma - judecător la Secţia penală

Aurel Gheorghe Ilie - judecător la Secţia penală

Francisca Maria Vasile - judecător la Secţia penală

Ştefan Pistol - judecător la Secţia penală

Corina Ionela Vîlcea - magistrat-asistent

 

S-a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 195/252/2014, prin încheierea de şedinţă din data de 11 mai 2014, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea problemei de drept privind: „Interpretarea dispoziţiilor art. 327 alin. (2) din Codul penal în sensul de a lămuri în ce măsură art. 327 alin. (2) din Codul penal împrumută toate condiţiile elementului material de la art. 327 alin. (1) din Codul penal, inclusiv condiţia ca prezentarea să fie efectuată prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat sau art. 327 alin. (2) din Codul penal împrumută de la art. 327 alin. (1) din Codul penal condiţiile elementului material, mai puţin condiţia vizând modalitatea în care se face prezentarea, astfel încât condiţia ca acţiunea de prezentare să fie efectuată prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat este înlocuită în art. 327 alin. (2) din Codul penal cu condiţia ca acţiunea de prezentare să fie efectuată prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane”.

Completul competent să judece sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile ce formează obiectul Dosarului nr. 1.235/1/2015 a fost legal constituit conform dispoziţiilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală şi ale art. 274 alin, (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa a fost prezidată de preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna judecător Mirela Sorina Popescu.

La şedinţa de judecată a participat doamna Corina Ionela Vîlcea, magistrat-asistent în cadrul Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 276 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de doamna procuror Marinela Mincă.

Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, arătând că au fost depuse hotărâri relevante în materie pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti (Judecătoria Sector 5 Bucureşti); Curtea de Apel Timişoara (Tribunalul Caraş-Severin, Tribunalul Arad, Tribunalul Timiş, Judecătoria Lugoj); Curtea de Apel Ploieşti; Curtea de Apel Oradea; Curtea de Apel Constanţa; Curtea de Apel Galaţi; Curtea de Apel Piteşti; Curtea de Apel Cluj (Tribunalul Cluj, Judecătoria Turda); Curtea de Apel Braşov (Tribunalul Covasna, Judecătoria Sfântu Gheorghe, Judecătoria Târgu Secuiesc, Judecătoria Rupea); Curtea de Apel Târgu Mureş (Tribunalul Mureş, Judecătoria Târnăveni); precum şi opiniile Curţii de Apel Constanţa, Judecătoriei Constanţa, Tribunalului Tulcea, Tribunalului Mureş, Judecătoriei Târnăveni, Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, Curţii de Apel Bacău, Tribunalului Neamţ, Curţii de Apel Galaţi, Curţii de Apel Oradea, Curţii de Apel Timişoara, Tribunalului Caraş-Severin, Tribunalului Arad, Tribunalului Timiş, Tribunalului Maramureş, Curţii de Apel Bucureşti, Tribunalului Bacău, Judecătoriei Bacău, Curţii de Apel Ploieşti, Tribunalului Covasna, Judecătoriei Târgu Secuiesc, Tribunalului Braşov, Curţii de Apel Alba Iulia.

La data de 6 mai 2015 a fost transmisă la dosar opinia Direcţiei legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorul-raportor la data de 6 mai 2015, fiind comunicat inculpatului BAF, potrivit dispoziţiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală, acesta nedepunând concluzii scrise.

La data de 7 mai 2015, ulterior depunerii raportului de către judecătorul-raportor, s-au formulat concluzii scrise de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Doamna procuror Marinela Mincă, procuror sef birou în cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a susţinut că sesizarea Curţii de Apel Timişoara privind dezlegarea problemei de drept este admisibilă, fiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală,

Pe fond, a arătat că problema de drept supusă dezlegării ar trebui să obţină următoarea rezolvare în sensul că, în interpretarea art. 327 alin. (2) din Codul penal, cerinţa esenţială a elementului material al infracţiunii de fals privind identitatea reglementată în varianta-tip privind folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la stabilirea identităţii, la legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat este obligatorie şi în ipoteza în care acţiunea s-a realizat prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane pentru următoarele considerente:

În noua reglementare a infracţiunii referitoare la falsul privind identitatea, uzul de fals comis de autor, constituind un element constitutiv al infracţiunii, într-o astfel de ipoteză operează o absorbţie legală, iar infracţiunea devine una complexă.

În forma-tip, elementul material al infracţiunii constând în acţiunea de prezentare sub o identitate falsă ori atribuirea unei identităţi false altei persoane, ambele modalităţi alternative trebuie să îndeplinească o cerinţă esenţială, şi anume să fi fost săvârşite prin întrebuinţarea frauduloasă a unui act care serveşte la legitimare, identificare sau la dovedirea stării civile folosind un astfel de act falsificat.

A mai susţinut procurorul că în varianta agravată reglementată de alin. (2) se preia o singură modalitate

normativă, şi anume prezentarea sub o identitate falsă, adăugându-i-se însă ca element agravat condiţia ca aceasta să se fi realizat prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane. Chiar dacă reglementarea variantei agravate s-a făcut fără a fi preluată ad litteram modalitatea normativă din varianta-tip, nu există niciun argument juridic care să susţină concluzia că nu îi mai este necesară acestei modalităţi normative cerinţa esenţială prevăzută în forma-tip a infracţiunii, aceea de a se fi realizat prin folosirea frauduloasă a actului care serveşte la identificare, legitimare sau a unui astfel de act falsificat. Aceasta deoarece se are în vedere raportul care trebuie să existe între forma-tip a unei infracţiuni şi formele sale agravate, împrejurarea că acestea din urmă se diferenţiază de forma-tip prin existenţa unor elemente circumstanţiale care trebuie să se adauge însă condiţiilor din forma-tip a infracţiunii.

Aşadar, în cazul celor două alineate ale art. 327 din Codul penal, în măsura în care întrebuinţarea reală a identităţii unei persoane configurează prezentarea sub o identitate falsă, acest demers trebuie să se facă prin folosirea frauduloasă a actului care foloseşte ta identificare, legitimare, dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat, şi aceasta deoarece inclusiv doctrina este în acest sens şi, nu în ultimul rând, expunerea de motive, care se refera la diferenţele existente între cele două variante ale infracţiunii, menţionează, exclusiv, diferenţa de tratament sancţionator.

În concluzie, reprezentantul parchetului a solicitat admiterea sesizării formulate de Curtea de Apel Timişoara şi să se dispună în sensul celor invocate.

Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a declarat dezbaterile închise, reţinându-se dosarul în pronunţare privind sesizarea formulată.

ÎNALTA CURTE,

asupra chestiunii de drept sesizate, constată următoarele:

I. Titularul şi obiectul sesizării

Prin încheierea de şedinţă din data de 11 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 195/252/2014, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea problemei de drept privind „interpretarea dispoziţiilor art. 327 alin. (2) din Codul penal în sensul de a lămuri în ce măsură art. 327 alin. (2) din Codul penal împrumută toate condiţiile elementului material de la art. 327 alin. (1) din Codul penal, inclusiv condiţia ca prezentarea să fie efectuată prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat sau art. 327 alin. (2) din Codul penal împrumută de la art. 327 alin. (1) din Codul penal condiţiile elementului material, mai puţin condiţia vizând modalitatea în care se face prezentarea, astfel încât condiţia ca acţiunea de prezentare să fie efectuată prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat este înlocuită în art. 327 alin. (2) din Codul penal cu condiţia ca acţiunea de prezentare să fie efectuată prin întrebuinţarea identităţii reala a unei persoane”,

II. Expunerea succintă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 195/252/2014 al Curţii de Apel Timişoara Secţia penală

Prin Sentinţa penală nr. 545 din 16 septembrie 2014, pronunţată de Judecătoria Lugoj în Dosarul nr. 195/25272014, s-a dispus, în baza art. 396 alin. (5) din Codul de procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală cu aplicarea art. 327 din Codul penal şi art. 4 din Codul penal, achitarea inculpatului BAF pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea prevăzute de art. 293 alin. 1 din Codul penal din 1968.

În fapt, s-a reţinut în esenţă că inculpatul BAF a fost depistat în noaptea de 15 iunie 2013 la orele 0,13 de către lucrătorii Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Timiş consumând băuturi alcoolice pe o alee din faţa Căminului Cultural din localitatea Silagiu, iar în vederea întocmirii Procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria JO nr. 0560975 din 15 iunie 2013 al Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Timiş, acesta a prezentat o identitate falsă, indicând numele şi datele unui vecin al său - respectiv TCD, semnând actul întocmit la rubrica „contravenient, am luat la cunoştinţă”.

În drept s-a reţinut că, potrivit expunerii de motive care precedă noul Cod penal (pct. 2.81), prin noua reglementare s-a tranşat disputa privind necesitatea utilizării unor documente de identitate pentru comiterea acestei infracţiuni, pornindu-se de la premisa că funcţionarul în faţa căruia autorul se prevalează de o identitate falsă nu trebuie să dea crezare simplelor afirmaţii ale acestuia, el dispunând de mijloacele necesare identificării persoanei. Astfel, pentru întregirea elementelor constitutive ale infracţiunii este necesar ca făptuitorul să se prezinte sub o identitate falsă sau să atribuie o astfel de identitate altei persoane prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat.

S-a reţinut că atâta vreme cât în speţă inculpatul nu s-a folosit în mod fraudulos de vreun act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau de un astfel de act falsificat, ci doar s-a prezentat sub o identitate falsă, fapta nu mai este prevăzută de legea penală, devenind incident cazul care împiedică exercitarea acţiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală.

Împotriva acestei soluţii a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj, criticând soluţia de achitare pronunţată în baza art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală şi punctul de vedere exprimat şi în literatura de specialitate, potrivit căruia o persoană nu răspunde pentru fals privind identitatea dacă a săvârşit fapta prin prezentarea orală a identităţii reale a unei persoane. O astfel de abordare ar conduce la imposibilitatea tragerii la răspundere penală a persoanelor care îşi declină o altă identitate cu scopul evident de producere a unor consecinţe juridice. S-a mai arătat că opinia exprimată în literatura de specialitate nu are corespondent în realitate, cu atât mai mult cu cât există situaţii când nu se poate stabili identitatea reală a unei persoane, chiar dacă funcţionarul public face demersurile necesare.

În acest sens s-a avansat punctul de vedere că în cazul art. 327 alin. (1) din Codul penal condiţia privind folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare sau la dovedirea stării civile se referă doar la varianta transmiterii către o unitate din cele prevăzute la art. 175 din Codul penal, nu şi la aceea a prezentării făcute unei persoane dintre cele prevăzute de art. 175 din Codul penal.

Reprezentantul Ministerului Public a arătat că se impune sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; în opinia sa, soluţia ce se va pronunţa în cauză depinde de modul de dezlegare a chestiunii de drept: art. 327 alin. (2) din Codul penal privind infracţiunea de fals privind identitatea reprezintă o formă agravată a celei de la art. 327 alin. (1) şi se încadrează în condiţiile prevăzute de acesta sau este vorba despre o incriminare distinctă şi nu era necesară folosirea acelui act falsificat.

Inculpatul a lăsat la aprecierea instanţei soluţionarea problemei de drept.

III. Punctul de vedere al instanţei care a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită

Curtea de Apel Timişoara, prin încheierea pronunţată, a formulat următorul punct de vedere:

Instanţa de apel a constatat că în concepţia art. 327 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, prezentarea sub o identitate falsă presupune în mod necesar drept condiţie a elementului material al infracţiunii folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat, condiţie care se pare că este necesară inclusiv în situaţia în care prezentarea s-a făcut prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane, în sensul art. 327 alin. (2) din Codul penal. Această interpretare are la bază expunerea de motive a noului Cod penal, în care se arată că funcţionarul în faţa căruia autorul se prevalează de o identitate falsă nu trebuie să dea crezare simplelor afirmaţii ale acestuia, el dispunând de mijloacele necesare identificării persoanei.

Cu toate acestea, pornind de la cele învederate prin apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj, în privinţa art. 327 alin. (2) din Codul penal anumite aspecte ridică semne de întrebare:

Potrivit textului art. 327 alin. (2) din Codul penai, pentru a constitui element material al infracţiunii, acţiunea de prezentare trebuie efectuată „prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane”, fără a se menţiona şi cerinţa esenţială din art. 327 alin. (1) din Codul penal ca prezentarea să fie făcută şi „prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat”.

S-a reţinut că art. 327 alin. (2) din Codul penal nu face referire nici la celelalte cerinţe ale elementului material, prevăzute la art. 327 alin. (1) din Codul penal, dar nu face nici vreo menţiune în sensul că „prezentarea prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane” trebuie făcută în condiţiile alin. (1).

Această modalitate de redactare a textului permite astfel mai multe interpretări:

O primă interpretare este în sensul că se subînţelege că art. 327 alin. (2) din Codul penal, ca variantă agravantă, împrumută toate condiţiile elementului material de la art. 327 alin. (1) din Codul penal, adăugând şi o condiţie suplimentară pentru întrunirea formei calificate, respectiv prezentarea să fie efectuată prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane.

Elementul material al art. 327 alin. (1) din Codul penal poate fi realizat prin două acţiuni alternative - prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identităţi altei persoane -, acţiuni realizate în următoarele condiţii privind subiectul vizat, scopul urmărit şi mijloacele folosite:

- în faţa unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 din Codul penal sau transmisă unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară activitatea (subiectul vizat);

- pentru a induce sau a menţine în eroare un funcţionar public, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine ori pentru altul (scopul urmărit);

- prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau â unui astfel de act falsificat (mijloacele folosite).

Pentru realizarea formei calificate prevăzute de art. 327 alin. (2) din Codul penal, acestor condiţii li se adaugă încă o condiţie privind mijloacele de săvârşire a acţiunilor alternative, respectiv:

- prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane.

În această interpretare este discutabil în ce situaţii prezentarea sub o identitate falsă efectuată „prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori

la dovedirea stării civile” (care presupune un act nefalsificat, conţinând datele reale ale unei persoanei) poate fi efectuată în condiţiile art. 327 alin. (1) din Codul penal, fără a fi întrunite şi condiţiile din art. 327 alin. (2) din Codul penal.

O altă interpretare ar putea fi şi în sensul că art. 327 alin. (2) din Codul penal împrumută de la art. 327 alin. (1) din Codul penal condiţiile elementului material privind subiectul vizat şi scopul urmărit, mai puţin condiţia vizând modalitatea în care se face prezentarea.

Astfel, condiţiei din art. 327 alin. (1) din Codul penal, ca acţiunea de prezentare să fie efectuată „prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat”, îi este substituită în art. 327 alin. (2) din Codul penal condiţia ca acţiunea de prezentare să fie efectuată „prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane”.

În această interpretare, acţiunea de prezentare - care se subînţelege că este sub o identitate falsă - trebuie realizată în următoarele condiţii privind subiectul vizat, scopul urmărit şi mijloacele folosite:

- în faţa unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 din Codul penal sau transmisă unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară activitatea (subiectul vizat);

- pentru a induce sau a menţine în eroare un funcţionar public, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine ori pentru altul (scopul urmărit);

- prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane, (mijloacele folosite).

În sprijinul unei asemenea interpretări ar putea fi adus ca argument faptul că agravarea răspunderii pentru fapta săvârşită prin folosirea unei identităţi reale a fost prevăzută pentru prima dată în noul Cod penal, vechea reglementare nefăcând o distincţie în acest sens.

Astfel, în expunerea de motive a noului Cod penal se arată că în situaţia utilizării frauduloase a identităţii aparţinând altei persoane există riscul angajării unor consecinţe juridice în sarcina persoanei respective.

Cu alte cuvinte, în varianta prevăzută de art. 327 alin. (2) din Codul penal se încalcă nu doar relaţiile sociale privind încrederea publică în adevărul privind concordanţa dintre identitatea sub care se prezintă o persoană în faţa unui funcţionar public şi identitatea reală, ci şi cele privind atributele de identificare a persoanei, prevăzute de art. 59 şi cap. III din cartea I titlul II al Codului civil.

Protejarea persoanei ale cărei date de identificare sunt întrebuinţate fraudulos este cu atât mai necesară cu cât, de cele mai multe ori, în asemenea cazuri, efectele juridice urmărite de către subiectul activ al infracţiunii se produc nu doar faţă de funcţionarii publici prevăzuţi de art. 175 din Codul penal sau unităţile din care aceştia fac parte, ci şi faţă de persoana ale cărei date reale sunt folosite. Cum este situaţia şi în cauza de faţă, persoana ale cărei date de identitate au fost întrebuinţate continuă să suporte consecinţele juridice produse ca urmare a faptei inculpatului, aceasta figurând în continuare drept contravenient în procesul-verbal întocmit cu datele sale de identificare.

Dacă tipicitatea infracţiunii prevăzute de art. 327 alin. (2) din Codul penal se realizează doar în ipoteza „folosirii frauduloase a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat”, se ajunge la situaţia ca, deşi intenţia legiuitorului a fost atragerea unei răspunderi penale agravate în cazul folosirii identităţii reale a unei persoane, în concret, protejarea persoanei şi a atributelor sale să fie imposibil de realizat în multiple situaţii întâlnite în realitate, cum este situaţia prezentării fără un act sau prin folosirea copiilor actelor prevăzute de art. 327 alin. (1) din Codul penal

sub identitatea altei persoane în faţa unui funcţionar public cum este acesta definit la art. 175 din Codul penal.

În acest sens nu poate fi omis nici faptul că pot exista situaţii când funcţionarul în faţa căruia autorul se prevalează de identitatea reală a altei persoane nu dispune de mijloacele necesare verificării identităţii persoanei, având în vedere sfera largă a funcţionarilor publici, astfel cum este prevăzută în art. 175 din Codul penal şi în jurisprudenţa obligatorie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (expertul tehnic judiciar, medicul angajat în unitatea de stat), existând şi categorii de funcţionari publici care nu au acces direct la bazele de date pentru identificarea persoanelor, dar nu pot nici amâna îndeplinirea unor atribuţii până la prezentarea unui act de identificare.

Un argument suplimentar în acest sens îl poate constitui inclusiv situaţia persoanei juridice [art. 327 alin. (2) din Codul penal nefăcând distincţie între persoanele fizice şi juridice], ipoteză în care folosirea datelor de identificare reale ale altei persoane juridice este posibilă prin folosirea unor copii certificate pentru conformitate cu originalul ale actelor de înfiinţare ale altei persoane juridice în vederea producerii unor efecte juridice.

Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală a dispus suspendarea cauzei până la soluţionarea cererii adresate instanţei supreme.

IV. Legislaţia relevantă

Art. 327 din Codul penal. Falsul privind identitatea „(1) Prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identităţi altei persoane, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau transmisă unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară activitatea prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat, pentru a induce sau a menţine în eroare un funcţionar public, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine ori pentru altul, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2) Când prezentarea s-a făcut prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

(3) (...)”

Art. 293 din Codul penal din 1969. Falsul privind identitatea

„(1) Prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identităţi altei persoane, pentru a induce sau a menţine în eroare un organ sau o instituţie de stat sau o altă unitate dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine ori pentru altul, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează încredinţarea unui înscris care serveşte pentru dovedirea stării civile ori pentru legitimare sau identificare, spre a fi folosit fără drept.”

V. Punctul de vedere al părţii cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Condamnatul BAF nu a formulat un punct de vedere scris privind chestiunea de drept supusă analizei, drept conferit de dispoziţiile art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală.

VI. Punctele de vedere exprimate de către curţile de apel şi instanţele de judecată arondate

Examinând punctele de vedere exprimate de curţile de apel şi instanţele arondate, precum şi jurisprudenţa ataşată acestora, ce au fost transmise instanţei supreme, referitoare la chestiunea de drept supusă dezlegării, a rezultat o practică neunitară.

Astfel, unele curţi de apel, tribunale şi judecătorii, în opinie majoritară, au arătat că art. 327 alin. (2) din Codul penal împrumută toate condiţiile elementului material de la art. 327 alin. (1) din Codul penal, inclusiv condiţia ca prezentarea să fie efectuată prin „folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat”.

S-a susţinut că suntem în prezenţa infracţiunii prevăzute de art. 327 alin. (2) din Codul penal, atunci când, în afara „prezentării sub o identitate falsă ori atribuirii unei astfel de identităţi altei persoane, prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat”, este întrunită şi condiţia ca prezentarea să se fi făcut prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane.

S-a considerat că art. 327 alin. (2) din Codul penal reglementează o variantă agravantă a infracţiunii de fals privind identitatea incriminată în forma-tip în art. 327 alin. (1) din Codul penal, sens în care, pentru a se reţine forma agravantă, este necesar să fie îndeplinite toate condiţiile referitoare la elementul material al infracţiunii în varianta-tip, inclusiv condiţia referitoare la utilizarea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificarea, legitimarea ori dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat.

Alte instanţe, în opinie minoritară, au arătat că art. 327 alin. (2) din Codul penal împrumută de la art. 327 alin. (1) din Codul penal condiţiile elementului material, mai puţin condiţia vizând modalitatea în care se face prezentarea, apreciindu-se că cerinţa ca acţiunea de prezentare să fie efectuată „prin folosirea frauduloasă a unui act ce foloseşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat” este înlocuită în art. 327 alin. (2) din Codul penal cu cerinţa ca acţiunea de prezentare să fie efectuată prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane.

VII. Doctrina în materia aplicării dispoziţiilor art. 327 din Codul penal

Codul penal intrat în vigoare la 1 februarie 2014 a conferit prilejul exprimării în doctrină a unor puncte de vedere şi cu privire la dispoziţiile mai sus menţionate.

În acest sens, referitor la infracţiunea de fals privind identitatea, s-a arătat că legiuitorul, în expunerea de motive a noului Cod penal, a menţionat faptul că „prin noua reglementare s-a tranşat disputa privind necesitatea utilizării unor documente de identitate pentru comiterea acestei infracţiuni, pornindu-se de la premisa că funcţionarul în faţa căruia autorul se prevalează de o identitate falsă nu trebuie să dea crezare simplelor afirmaţii ale acestuia, el dispunând de mijloacele necesare identificării persoanei. De asemenea, s-a introdus o diferenţiere sub aspectul regimului sancţionator între ipoteza recurgerii la o identitate fictivă şi cea a utilizării frauduloase a identităţii aparţinând altei persoanei, în acest din urmă caz existând riscul angajării unor consecinţe juridice în sarcina persoanei respective”.

În acest sens, argumentul invocat în expunerea de motive a noului Cod penal referitor la necesitatea utilizării unor documente de identitate, potrivit căruia funcţionarul public nu trebuie să dea crezare simplelor afirmaţii ale autorului, subzistă atât în cazul utilizării unei identităţi false (fictive), cât şi în cazul utilizării frauduloase a identităţii reale a unei persoane.

Tot astfel, în doctrină s-a arătat că, în cazul în care actul de identitate utilizat de făptuitor este autentic, însă aparţine unei alte persoane, va fi incidenţă varianta agravată prevăzută în art. 327 alin. (2) din noul Cod penal.

Voinţa legiuitorului din anul 2009 rezultă în acest caz din expunerea de motive a noului Cod penal, iar la pct. 2.81 alin. 3 se precizează următoarele:

„O altă modificare propusă de proiect priveşte falsul privind identitatea. Prin noua reglementare s-a tranşat disputa privind necesitatea utilizării unor documente de identitate pentru comiterea acestei infracţiuni, pornindu-se de la premisa că funcţionarul în faţa căruia autorul se prevalează de o identitate falsă nu trebuie să dea crezare simplelor afirmaţii ale acestuia, el dispunând de mijloacele necesare identificării persoanei. De asemenea, s-a introdus o diferenţiere sub aspectul regimului sancţionator între ipoteza recurgerii la o identitate fictivă şi cea a utilizării frauduloase a identităţii aparţinând altei persoane, în acest din urmă caz existând riscul angajării unor consecinţe juridice în sarcina persoanei respective.”

VIII. Jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale

Nu a fost pronunţată nicio decizie cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale ce fac obiectul dezlegării problemei de drept.

IX. Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în interpretarea art. 327 alin. (2) din Codul penal a arătat că cerinţa esenţială a elementului material al infracţiunii de fals privind identitatea reglementată în varianta-tip, vizând folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat, este obligatorie şi în ipoteza în care acţiunea de prezentare s-a făcut prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane.

Actualul Cod penal, spre deosebire de reglementarea anterioară, aduce o restrângere la nivelul tipicităţii în ceea ce priveşte infracţiunea de fals privind identitatea.

În forma de bază din art. 327 alin. (1) din Codul penal, elementul material al infracţiunii constând în acţiunea de prezentare sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identităţi altei persoane trebuie să se realizeze întotdeauna fie prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile, fie prin folosirea unui astfel de act falsificat, adică prin mijloace calificate.

Prin reconfigurarea conţinutului infracţiunii de fals privind identitatea, legiuitorul a tranşat disputa privind necesitatea utilizării unor documente de identitate pentru comiterea acestei infracţiuni, punând astfel capăt jurisprudenţei neunitare care considera că infracţiunea se săvârşeşte fie prin simpla afirmaţie verbală a unei stări de fapt necorespunzătoare adevărului, fie printr-o asemenea declarare, însă numai însoţită de prezentarea unor dovezi (acte false sau folosite fraudulos).

În noua reglementare se porneşte de la premisa că funcţionarul în faţa căruia autorul se prevalează de o identitate falsă nu trebuie să dea crezare simplelor afirmaţii ale acestuia, el dispunând de mijloacele necesare identificării persoanei.

În această nouă formă de incriminare a falsului privind identitatea, uzul de fals comis de către autor reprezintă un element constitutiv al falsului privind identitatea, ipoteză în care operează absorbţia legală, infracţiunea devenind astfel complexă.

Varianta agravată prevăzută de art. 327 alin. (2) din Codul penal este reglementată prin preluarea din forma-tip a unei singure modalităţi normative, aceea a prezentării sub o identitate falsă, adăugându-i-se elementul de agravare care constă în întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane.

Preluarea în varianta agravată a modalităţii normative din forma-tip nu s-a realizat ad litteram, însă, chiar şi în aceste condiţii, nu există niciun argument juridic care să susţină concluzia că acestei modalităţi normative nu îi mai este asociată şi cerinţa esenţială de a se fi realizat prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare etc. sau a unui astfel de act falsificat.

Întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane care configurează prezentarea sub o identitate falsă se realizează fie prin folosirea frauduloasă a actului care serveşte la identificare etc, fie prin folosirea unui astfel de act care a fost falsificat.

Altfel, ar însemna că tocmai completarea introdusă de legiuitor în conţinutul elementului material al infracţiunii, pentru a tranşa disputa privind necesitatea utilizării unor documente de identitate pentru comiterea acestei infracţiuni, ar rămâne fără eficientă în ipoteza art. 327 alin. (2) din Codul penal.

X. Opinia specialiştilor consultaţi

în conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată opinia unor specialişti cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării, respectiv Universitatea Bucureşti, Facultatea de Drept, Catedra de drept penal, Universitatea Babeş Bolyai, Facultatea de Drept, Catedra de drept penal, Universitatea din Craiova, Facultatea de Drept, Catedra de drept penal, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Facultatea de Drept, Catedra de drept penal, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Drept, Catedra de drept penal, Universitatea de Vest din Timişoara, Facultatea de Drept, Catedra de drept penal, Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, Universitatea „Nicolae Titulescu” Bucureşti, Facultatea de Drept, Catedra de drept penal.

Până la momentul depunerii raportului de către judecătorul-raportor, la data de 6 mai 2015, şi până la momentul soluţionării problemei de drept de către completul de judecată legal constituit în soluţionarea problemei de drept, respectiv data de 4 iunie 2015, specialiştii menţionaţi anterior nu şi-au exprimat opinia solicitată cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.

XI. Punctul de vedere exprimat de Direcţia legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra chestiunii de drept supuse dezlegării

Dispoziţiile art. 327 alin. (2) din noul Cod penal încorporează toate condiţiile descrise în norma cuprinsă în art. 327 alin. (1) din acelaşi cod, inclusiv condiţia ca prezentarea să se realizeze prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat.

În susţinerea opiniei exprimate s-au învederat următoarele:

Codul penal reglementează, în dispoziţiile art. 327 alin. (2), o variantă agravată a infracţiunii de fals privind identitatea, reglementare determinată de nivelul de gravitate superior al utilizării identităţii reale a unei persoane în raport cu nivelul de gravitate al folosirii unei identităţi false (identitate fictivă).

Unicul element prin care legiuitorul justifică reglementarea variantei agravate a infracţiunii de fals privind identitatea îl constituie diferenţa de gravitate dintre utilizarea unei identităţi fictive şi utilizarea frauduloasă a identităţii reale a unei persoane, determinată de riscul producerii, în această din urmă ipoteză, a unor consecinţe juridice pentru persoana a cărei identitate este utilizată fraudulos.

În condiţiile în care se admite că dispoziţiile art. 327 alin. (2) din Codul penal presupun ca prezentarea să fie făcuta unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau transmisă unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară activitatea, pentru a induce sau menţine în eroare un funcţionar public, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine ori pentru altul - condiţii la care legiuitorul nu se referă în mod explicit în art. 327 alin. (2), trebuie să se admită că dispoziţiile art. 327 alin. (2) din Codul penal presupun şi ca prezentarea să se realizeze „prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat”, întrucât legiuitorul nu a inclus în cuprinsul dispoziţiilor art. 327 alin. (2) nicio referire care să permită o preluare parţială a condiţiilor descrise în dispoziţiile art. 327 alin. (1).

Formularea dispoziţiilor art. 327 alin. (2) din Codul penal nu permite preluarea parţială, pe cale de interpretare, a condiţiilor prevăzute în art. 327 alin. (1) şi nu poate constitui temei legal pentru o astfel de preluare parţială.

Argumentul invocat în expunerea de motive a noului Cod penal referitor la necesitatea utilizării unor documente de identitate, potrivit căruia funcţionarul public nu trebuie să dea crezare simplelor afirmaţii ale autorului, subzistă atât în cazul utilizării unei identităţi false (identitate fictivă), cât şi în cazul utilizării frauduloase a identităţii reale a unei persoane.

În doctrină s-a arătat că, în cazul în care actul de identitate utilizat de făptuitor este autentic, însă aparţine unei alte persoane, va fi incidenţă varianta agravată prevăzută în art. 327 alin. (2) din Codul penal.

Dacă legiuitorul nu ar fi urmărit preluarea, în dispoziţiile art. 327 alin. (2), a tuturor condiţiilor descrise în art. 327 alin. (1) din noul Cod penal, nu ar fi făcut referire la „folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile”, act nefalsificat, ci numai la folosirea unui act falsificat ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile.

XII. Raportul asupra chestiunii de drept supuse dezlegării

Opinia judecătorului-raportor este în sensul că cerinţa esenţială a elementului material al infracţiunii de fals privind identitatea în varianta-tip vizând folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat este obligatorie şi în situaţia în care acţiunea de prezentare s-a făcut prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane.

XIII. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală în Dosarul nr. 195/252/2014, prin încheierea de şedinţă din data de 11 mai 2014, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, reţine următoarele:

A. Cu privire la condiţiile de admisibilitate a sesizării Potrivit dispoziţiilor art. 475 din Codul de procedură penală,

„Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective şi asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

În considerarea dispoziţiilor legale menţionate, sesizarea formulată este admisibilă întrucât:

- instanţa care a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală, învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă potrivit art. 408 şi următoarele din Codul de procedură penală;

- cauza se află în cursul judecăţii;

- chestiunea de drept are caracter de noutate, întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a mai statuat asupra acesteia printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare;

- de lămurirea prezentei chestiuni de drept depinde soluţionarea pe fond a cauzei în care a fost invocată chestiunea de drept vizând tipicitatea infracţiunii obiect al judecăţii şi aplicarea art. 4 din Codul penal după intrarea în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

B. Referitor la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită

Dispoziţiile art. 327 alin. (2) din Codul penal reglementează o variantă agravată a infracţiunii de fals privind identitatea, care constă în prezentarea sub identitate reală a unei persoane, „făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau transmisă unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară activitatea prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat, pentru a induce sau a menţine în eroare un funcţionar

public, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine ori pentru altul”.

În situaţia prezentării sub identitatea reală a unei persoane, căreia făptuitorul îi întrebuinţează identitatea, fapta se poate realiza atât prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile, cât şi prin folosirea unui act falsificat ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile.

Reglementarea variantei agravate a infracţiunii de fals privind identitatea este determinată de nivelul de gravitate superior al utilizării identităţii reale a unei persoane în raport cu nivelul de gravitate al folosirii unei identităţi false/fictive.

De altfel, unicul element prin care legiuitorul justifică reglementarea variantei agravate a infracţiunii de fals privind identitatea îl constituie diferenţa de gravitate dintre utilizarea unei identităţi fictive şi utilizarea frauduloasă a identităţii reale a unei persoane, determinată de riscul producerii unor consecinţe juridice pentru persoana a cărei identitate este utilizată fraudulos.

Referitor la infracţiunea de fals privind identitatea, legiuitorul, în expunerea de motive a noului Cod penal, a menţionat faptul că „prin noua reglementare s-a tranşat disputa privind necesitatea utilizării unor documente de identitate pentru comiterea acestei infracţiuni, pornindu-se de la premisa că funcţionarul în faţa căruia autorul se prevalează de o identitate falsă nu trebuie să dea crezare simplelor afirmaţii ale acestuia, el dispunând de mijloacele necesare identificării persoanei. De asemenea, s-a introdus o diferenţiere sub aspectul regimului sancţionator între ipoteza recurgerii la o identitate fictivă şi cea a utilizării frauduloase a identităţii aparţinând altei persoanei, în acest din urmă caz existând riscul angajării unor consecinţe juridice în sarcina persoanei respective”.

Potrivit dispoziţiilor art. 327 alin. (2) din Codul penal, ,Când prezentarea s-a făcut prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani”.

În condiţiile în care se admite că dispoziţiile art. 327 alin. (2) din Codul penal presupun ca prezentarea să fie făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau transmisă unei unităţi În care aceasta îşi desfăşoară activitatea, pentru a induce sau menţine în eroare un funcţionar public, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine ori pentru altul - condiţii la care legiuitorul nu se referă în mod explicit în art. 327 alin. (2), trebuie să se admită că dispoziţiile art. 327 alin. (2) din Codul penal presupun şi ca prezentarea să se realizeze „prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat”, întrucât legiuitorul nu a inclus în cuprinsul dispoziţiilor art. 327 alin. (2) nicio referire care să permită o preluare parţială a condiţiilor descrise în dispoziţiile art. 327 alin. (1).

În acest sens, argumentul invocat în expunerea de motive a noului Cod penal referitor la necesitatea utilizării unor documente de identitate, potrivit căruia funcţionarul public nu trebuie să dea crezare simplelor afirmaţii ale autorului, subzistă atât în cazul utilizării unei identităţi false (fictive), cât şi în cazul utilizării frauduloase a identităţii reale a unei persoane.

Tot astfel, în doctrină s-a arătat că, în cazul în care actul de identitate utilizat de făptuitor este autentic, însă aparţine unei alte persoane, va fi incidenţă varianta agravată prevăzută în art. 327 alin. (2) din Codul penal.

În condiţiile arătate, săvârşirea faptei prin „folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile”, la care se referă dispoziţiile art. 327 alin. (1), nu poate avea loc decât în ipoteza întrebuinţării identităţii reale a unei persoane şi atrage incidenţa dispoziţiilor art. 327 alin. (2) din Codul penal, iar nu şi în ipoteza întrebuinţării unei identităţi false (identitate fictivă), întrucât, în acest din urmă caz, actul ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile este întotdeauna falsificat.

Sub un alt aspect, dacă legiuitorul nu ar fi urmărit preluarea, În dispoziţiile art. 327 alin. (2), a tuturor condiţiilor descrise În art. 327 alin. (1) din Codul penal, nu ar fi făcut referire la „folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile”, act nefalsificat, ci numai la folosirea unui act falsificat ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile.

Chiar dacă preluarea În varianta agravată a modalităţii normative din forma-tip nu s-a realizat ad litteram, nu există niciun argument juridic care să susţină concluzia că acestei modalităţi normative nu îi mai este asociată şi cerinţa esenţială de a se fi realizat prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare etc. sau a unui astfel de act falsificat.

În sprijinul acestei interpretări ca argument poate fi invocat şi faptul că agravarea răspunderii pentru fapta săvârşită prin folosirea unei identităţi reale a fost prevăzută pentru prima dată în noul Cod penal, vechea reglementare nefăcând o distincţie în acest sens.

Astfel, în expunerea de motive a noului Cod penal se arată că în situaţia utilizării frauduloase a identităţii aparţinând altei persoane există riscul angajării unor consecinţe juridice în sarcina persoanei respective.

Că forma agravată prevăzută de art. 327 alin. (2) din Codul penal preia toate elementele de la art. 327 alin. (1) rezultă şi din faptul că alin. (2) face referire doar la noţiunea de „prezentare”, iar principiul legalităţii impune ca orice condiţie suplimentară să fie prevăzută în mod expres.

Pe de altă parte, mai trebuie observat că în varianta prevăzută de art. 327 alin. (2) din Codul penal se încalcă nu doar relaţiile sociale privind încrederea publică în adevărul privind concordanţa dintre identitatea sub care se prezintă o persoană în faţa unui funcţionar public şi identitatea reală, ci şi cele privind atributele de identificare a persoanei, prevăzute de dispoziţiile din Codul civil.

Dacă tipicitatea infracţiunii prevăzute de art. 327 alin. (2) din Codul penal se realizează doar în ipoteza „folosirii frauduloase a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat”, se ajunge la situaţia ca, deşi intenţia legiuitorului a fost atragerea unei răspunderi penale agravate în situaţia folosirii identităţii reale a unei persoane, în concret, protejarea persoanei şi a atributelor sale să fie imposibil de realizat în multiple situaţii întâlnite în realitate, cum este situaţia prezentării fără un act sau prin folosirea copiilor actelor prevăzute de art. 327 alin. (1) din Codul penal sub identitatea altei persoane în faţa unui funcţionar public cum este acesta definit la art. 175 din Codul penal.

În acest sens, nu poate fi omis nici faptul că pot exista situaţii când funcţionarul în faţa căruia autorul se prevalează de identitatea reală a altei persoane nu dispune de mijloacele necesare verificării identităţii persoanei, având în vedere sfera largă a funcţionarilor publici cum este prevăzută în art. 175 din Codul penal şi în jurisprudenţa obligatorie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în legătură cu acest articol (expertul tehnic judiciar, medicul angajat în unitatea de stat), existând şi categorii de funcţionari publici care nu au acces direct la bazele de date pentru identificarea persoanelor, dar nu pot nici amâna îndeplinirea unor atribuţii până la prezentarea unui act de identificare.

Concluzionând, în raport cu argumentele expuse, se reţine că varianta agravată a infracţiunii de fals privind identitatea prevăzută în art. 327 alin. (2) din Codul penal presupune îndeplinirea condiţiei ca prezentarea să se realizeze prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 477 din Codul de procedură penală,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE şi JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia penală, prin încheierea din 11 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 195/252/2014, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea în principiu a problemei de drept, respectiv: „interpretarea dispoziţiilor art. 327 alin. (2) Cod penal în sensul de a lămuri în ce măsură art. 327 alin. (2) Cod penal împrumută toate condiţiile elementului material de la art. 327 alin. (1) Cod penal, inclusiv condiţia ca prezentarea să fie efectuată - prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat - sau art. 327 alin. (2) Cod penal împrumută de la art. 327 alin. (1) Cod penal condiţiile elementului material, mai puţin condiţia vizând modalitatea în care se face prezentarea, astfel încât condiţia ca acţiunea de prezentare să fie efectuată - prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat - este înlocuită în art. 327 alin. (2) Cod penal cu condiţia ca acţiunea de prezentare să fie efectuată prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane”.

În interpretarea art. 327 alin. (2) din Codul penal, stabileşte că cerinţa esenţială a elementului material al infracţiunii de fals privind identitatea reglementată în varianta-tip, vizând folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat, este obligatorie şi în ipoteza în care acţiunea de prezentare s-a făcut prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 4 iunie 2015.

 

PREŞEDINTELE SECŢIEI PENALE A ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

judecător MIRELA SORINA POPESCU

Magistrat-asistent,

Corina Ionela Vîlcea

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.