MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 389/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 389         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 4 iunie 2015

 

SUMAR

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

81. - Ordin al preşedintelui Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor privind aprobarea Normelor metodologice de efectuare a notificărilor şi de soluţionare a cererilor de autorizare a efectuării unor transferuri de fonduri

 

686. - Ordin al ministrului sănătăţii privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului sănătăţii nr. 398/2013 pentru înfiinţarea comisiilor consultative ale Ministerului Sănătăţii

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

            Decizia nr. 10 din 22 aprilie 2015 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală)

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

GUVERNUL ROMÂNIEI

OFICIUL NAŢIONAL DE PREVENIRE ŞI COMBATERE A SPĂLĂRII BANILOR

 

ORDIN

privind aprobarea Normelor metodologice de efectuare a notificărilor şi de soluţionare a cererilor de autorizare a efectuării unor transferuri de fonduri

 

Având în vedere:

- Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010, cu modificările şi completările ulterioare;

- Decizia 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului şi de abrogare a Poziţiei comune 2007/140/PESC, cu modificările şi completările ulterioare;

- Decizia Plenului Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor nr. 777 din 12 mai 2015*) pentru aprobarea Normelor metodologice de efectuare a notificărilor şi de soluţionare a cererilor de autorizare a efectuării unor tranzacţii financiare,

în temeiul:

- prevederilor art. 26 alin. (6) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată, cu modificările ulterioare;

- prevederilor art. 7 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălări Banilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.599/2008, cu modificările şi completările ulterioare;

- prevederilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 202/2008 privind punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale, aprobată prin Legea nr. 60/2011,

preşedintele Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Normele metodologice de efectuare a notificărilor şi de soluţionare a cererilor de autorizare a efectuării unor transferuri de fonduri, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Începând cu data publicării prezentului ordin, orice dispoziţii contrare se abrogă.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data publicării.

 

Preşedintele Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor,

Necolae Plăiaşu

 

Bucureşti, 19 mai 2015.

Nr. 81.


*) Decizia Plenului Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor nr. 777/2015 nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

ANEXĂ

 

NORME METODOLOGICE

de efectuare a notificărilor şi de soluţionare a cererilor de autorizare a efectuării unor transferuri de fonduri

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - Prezentele norme metodologice sunt elaborate în conformitate cu prevederile art. H din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 202/2008 privind punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale, aprobată prin Legea nr. 60/2011, şi reglementează modul de aplicare a restricţiilor privind anumite transferuri de fonduri şi servicii financiare pentru care Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010, cu modificările şi completările ulterioare, denumit în continuare Regulamentul nr. 267/2012, stabileşte obligaţia notificării sau autorizării prealabile, în condiţiile pe care autoritatea competentă le consideră adecvate.

Art. 2. - În sensul prezentelor norme metodologice, următorii termeni sunt definiţi după cum urmează:

a) restricţii privind anumite transferuri de fonduri şi servicii financiare, adoptate în scopul prevenirii proliferării nucleare - conform dispoziţiilor art. 2 lit. g1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 202/2008 privind punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 217/2009, cu modificările şi completările ulterioare;

b) prestator de servicii de plată - conform dispoziţiilor art. 2 pct. 5 din Regulamentul (CE) nr. 1.781/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 noiembrie 2006 cu privire la informaţiile privind plătitorul care însoţesc transferurile de fonduri;

c) transfer de fonduri - conform dispoziţiilor art. 1 lit. t) din Regulamentul nr. 267/2012;

d) fonduri - conform dispoziţiilor art. 1 lit. I) din Regulamentul nr. 267/2012;

e) plătitor - conform dispoziţiilor art. 2 pct. 3 din Regulamentul (CE) nr. 1.781/2006;

f) beneficiar - conform dispoziţiilor art. 2 pct. 4 din Regulamentul (CE) nr. 1.781/2006;

g) persoană, entitate sau organism iranian - conform definiţiei prevăzute în Regulamentul nr. 267/2012. Sintagma „orice persoană fizică care se află în Iran sau are reşedinţa în Iran”, prevăzută la art. 1 lit. o) pct. (ii) din Regulamentul nr. 267/2012, include orice persoană fizică care se află în Iran sau locuieşte, temporar sau permanent, în Iran. Deţinerea unui document care atestă domiciliu/reşedinţa temporară în România nu exclude menţinerea reşedinţei/domiciliului în Iran.

În cadrul operaţiunilor care intră sub incidenţa Regulamentului nr. 267/2012, în vederea determinării dacă o persoană, entitate sau organism poate fi considerat că se încadrează în definiţia de mai sus, persoanele fizice completează o declaraţie pe proprie răspundere, conform modelului prevăzut în anexa nr. 1;

h) notificare prealabilă - documentul prin care Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, denumit în continuare Oficiul, este înştiinţat în prealabil, în scris, cu privire la efectuarea unui transfer de fonduri, pentru care Regulamentul nr. 267/2012 stabileşte această obligaţie;

i) cerere de autorizare - documentul prin care se solicită Oficiului autorizarea prealabilă privind efectuarea unui transfer de fonduri, pentru care Regulamentul nr. 267/2012 stabileşte această obligaţie;

j) autorizare prealabilă - procedura prin care Oficiul prezintă acordul cu privire la efectuarea unui transfer de fonduri, pentru care Regulamentul nr. 267/2012 stabileşte această obligaţie;

k) tranzacţii care par să aibă legătură între ele - conform dispoziţiilor art. 30b alin. (2) din Regulamentul nr. 267/2012;

l) stat terţ - orice stat care nu intră sub incidenţa prevederilor din Regulamentul nr. 267/2012.

 

CAPITOLUL II

Restricţii privind transferurile de fonduri şi servicii financiare, adoptate în scopul prevenirii proliferării nucleare

 

Art. 3. - Autoritatea competentă să primească notificări, să primească şi să soluţioneze cereri de autorizare prealabilă a efectuării unor transferuri de fonduri, pentru punerea în aplicare a prevederilor art. 30, 30a şi 30b din Regulamentul nr. 267/2012, este Oficiul.

Art. 4. - Notificarea prealabilă a transferurilor de fonduri pentru care Regulamentul nr. 267/2012 stabileşte obligaţia notificării se face cu cel puţin o zi lucrătoare înainte de efectuarea transferului.

Art. 5. - (1) Notificarea privind transferul de fonduri pentru care Regulamentul nr. 267/2012 stabileşte obligaţia notificării prealabile se întocmeşte în limba română, în dublu exemplar, în format tipărit, pe suport hârtie, fiind completată, semnată şi ştampilată de reprezentantul legal al prestatorului de servicii de plată sau de persoana împuternicită de acesta ori de plătitorul sau beneficiarul transferului, după caz, sau se efectuează prin mijloace electronice, în forma stabilită de Oficiu, conform anexei nr.2.

(2) Prestatorii de servicii de plată pot împuternici alte persoane să notifice Oficiul, în numele lor, cu privire la efectuarea unor transferuri de fonduri pentru care Regulamentul nr. 267/2012 stabileşte obligaţia notificării prealabile.

(3) în situaţia prevăzută la alin. (2), acordarea unei împuterniciri de către prestatorul de servicii de plată altei persoane nu îl exonerează pe acesta de îndeplinirea obligaţiilor legale stabilite de reglementările europene şi naţionale.

(4) Formularul de împuternicire a altei persoane pentru notificarea prealabilă a Oficiului în numele prestatorului de servicii de plată este prevăzut în anexa nr. 3.

(5) Notificarea prealabilă a transferurilor de fonduri pentru care Regulamentul nr. 267/2012 stabileşte obligaţia notificării este însoţită de contract sau alt document în baza căruia se efectuează transferul de fonduri.

Art. 6. - (1) Notificarea prealabilă a transferurilor de fonduri pentru care Regulamentul nr. 267/2012 stabileşte această obligaţie se depune, în format tipărit, în dublu exemplar, direct la sediul Oficiului.

(2) Instituţiile de credit şi sucursalele din România ale instituţiilor de credit străine pot transmite notificările prealabile în format electronic, prin reţeaua de comunicaţie interbancară, conform protocoalelor încheiate cu Oficiul.

Art. 7. - Oficiul confirmă primirea notificării prealabile astfel:

a) eliberează pe loc emitentului exemplarul al doilea al notificării prealabile cu număr de înregistrare de primire la Oficiu;

b) electronic, prin transmiterea unui mesaj electronic de confirmare, pentru situaţia prevăzută la art. 6 alin. (2).

Art. 8. - (1) Cererea de autorizare prealabilă se întocmeşte conform formularului-tip prevăzut în anexa nr. 4A.

(2) Condiţiile de nulitate a autorizării, obligaţiile speciale ale persoanei care solicită şi primeşte autorizarea, situaţiile de exonerare sunt stipulate în anexa nr. 4B, care constituie pagina a două a formularului prevăzut la alin. (1).

(3) Prestatorii de servicii de plată pot împuternici alte persoane să adreseze Oficiului, în numele lor, cererea de autorizare prealabilă pentru efectuarea unor transferuri de fonduri pentru care Regulamentul (UE) nr. 267/2012 stabileşte această obligaţie.

(4) Formularul de împuternicire a altei persoane pentru transmiterea la Oficiu a cererii de autorizare prealabilă în numele prestatorului de servicii de plată este prevăzut în anexa nr. 5.

Art. 9. - (1) Cererea de autorizare prealabilă a transferurilor de fonduri pentru care Regulamentul nr. 267/2012 stabileşte obligaţia autorizării prealabile se întocmeşte în limba română, în dublu exemplar, în format tipărit, pe suport hârtie, conform formularului-tip, fiind completată, semnată şi ştampilată de reprezentantul legal al prestatorului de servicii de plată sau de persoana împuternicită de acesta ori de plătitorul sau beneficiarul transferului, după caz.

(2) Cererea de autorizare prealabilă a transferurilor de fonduri pentru care Regulamentul (UE) nr. 267/2012 stabileşte obligaţia autorizării prealabile se depune direct la registratura Oficiului, fiind însoţită de documentele necesare în vederea susţinerii acesteia.

(3) în funcţie de tipul şi scopul transferului de fonduri, prestatorul de servicii de plată sau persoana împuternicită de acesta ori plătitorul sau beneficiarul transferului, după caz, are obligaţia de a analiza şi verifica veridicitatea informaţiilor şi de a depune la registratura Oficiului, în vederea susţinerii cererii de autorizare prealabilă, următoarele documente, în copie certificată „conform cu originalul”, îndosariate, numerotate, semnate şi ştampilate pe fiecare pagină de solicitant, referitoare la beneficiar sau la plătitor, după caz:

a) documente de înfiinţare şi funcţionare, acte adiţionale la acestea, acte de constituire ale plătitorului sau ale beneficiarului, după caz, precum şi certificatul de înregistrare a societăţii sau actul de identitate, în cazul persoanelor fizice;

b) certificatul constatator sau alt document echivalent, în funcţie de tipul entităţii, eliberat de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului sau de alte autorităţi competente, în funcţie de tipul entităţii, care să nu fie mai vechi de 3 luni;

c) factura furnizorului, declaraţie pe propria răspundere sau alt document care evidenţiază obligaţia realizării transferului de fonduri;

d) contractul sau alt document în baza căruia se efectuează transferul de fonduri;

e) declaraţia vamală, licenţe eliberate de Ministerul Afacerilor Externe/Departamentul pentru controlul exporturilor - ANCEX sau alte autorizaţii necesare, după caz, în funcţie de specificul tranzacţiei;

f) date de identificare privind transportatorul şi asigurătorul bunurilor importate sau exportate, după caz;

g) cerere de consultanţă, avizată de Ministerul Afacerilor Externe/Departamentul pentru controlul exporturilor - ANCEX;

h) documente avizate de Ministerul Economiei, Comerţului şi Turismului şi/sau Ministerul Afacerilor Externe/Departamentul pentru controlul exporturilor - ANCEX pentru produsele prevăzute de Regulamentul nr. 267/2012, conform legislaţiei.

(4) în situaţia în care documentele prevăzute la alin. (3) sunt redactate într-o limbă străină se vor depune însoţite de traducerea autorizată în limba română.

Art. 10. - (1) Oficiul poate solicita, în scris, emitentului cererii de autorizare prealabilă, la momentul depunerii dosarului de autorizare prealabilă şi/sau în timpul procedurii de autorizare prealabilă, în funcţie de specificul transferului de fonduri, clarificări scrise şi/sau documente pe care le consideră necesare.

(2) Documentele sau clarificările prevăzute la alin. (1) se depun la registratura Oficiului în termen de 5 zile lucrătoare, în condiţiile prevăzute la art. 11.

(3) Documentele solicitate pentru susţinerea cererii de autorizare prealabilă se depun la registratura Oficiului în copie certificată „conform cu originalul”, îndosariate, numerotate, semnate şi ştampilate pe fiecare pagină de solicitant.

(4) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), solicitantul are obligaţia de a comunica în cuprinsul cererii de autorizare prealabilă date de contact care să permită o comunicare promptă cu Oficiul.

Art. 11. - (1) Oficiul confirmă primirea cererii de autorizare prealabilă şi a dosarului cuprinzând documentele necesare în vederea obţinerii autorizării prealabile, specificând şi numărul de file conţinut de acesta, prin remiterea către emitent a exemplarului al doilea al cererii, cu număr de înregistrare de primire la Oficiu.

(2) Oficiul primeşte cererile de autorizare prealabilă prin registratură, în cadrul programului de lucru afişat pe site-ul instituţiei.

Art. 12. - (1) Autorizaţia prealabilă referitoare la transferul de fonduri pentru care Regulamentul nr. 267/2012 stabileşte această obligaţie se eliberează de Oficiu în termen de maximum 28 de zile calendaristice de la înregistrarea cererii de autorizare prealabilă, în forma prevăzută în anexa nr. 6A.

(2) Condiţiile de nulitate a autorizării, obligaţiile speciale ale persoanei care solicită şi primeşte autorizarea şi exonerările sunt stipulate în anexa nr. 6B, care constituie pagina a două a formularului prevăzut la alin. (1).

(3) Autorizaţia prealabilă referitoare la transferul de fonduri pentru care Regulamentul nr. 267/2012 stabileşte obligaţia autorizării prealabile se consideră acordată în cazul în care Oficiul a primit o cerere pentru autorizarea prealabilă a efectuării transferului de fonduri şi nu a formulat, în termenul prevăzut la alin. (1), obiecţii scrise cu privire la transferul de fonduri respectiv.

Art. 13. - (1) Oficiul confirmă solicitantului cererii de autorizare prealabilă emiterea autorizaţiei prealabile referitoare la transferul de fonduri pentru care Regulamentul nr. 267/2012 stabileşte obligaţia autorizării prealabile.

(2) Autorizaţia prealabilă este ridicată direct de la sediul Oficiului de către solicitant, pe suport hârtie, în original, în baza unei împuterniciri, în funcţie de caz.

(3) Prestatorii de servicii de plată pot împuternici alte persoane, în numele lor, să ridice autorizaţia prealabilă, în original, pe suport hârtie, de la registratura Oficiului.

(4) Formularul de împuternicire a altei persoane pentru ridicarea autorizaţiei prealabile, în original, de la registratura Oficiului, în numele prestatorului de servicii de plată, este prevăzut în anexa nr. 8.

Art. 14. - (1) Oficiul nu acordă autorizaţia prealabilă referitoare la transferul de fonduri pentru care Regulamentul nr. 267/2012 stabileşte obligaţia autorizării prealabile în următoarele cazuri:

a) în condiţiile prevăzute la art. 30b alin. (3) teza a II-a din Regulamentul nr. 267/2012;

b) cererea de autorizare prealabilă şi/sau documentele care susţin cererea nu sunt complete, nu sunt semnate/certificate «conform cu originalul”, îndosariate, numerotate, semnate şi ştampilate pe flecare pagină de solicitant sau semnatarul nu poate fi identificat, după îndeplinirea procedurii stabilite la art. 9 şi 10;

c) cererea de autorizare prealabilă nu este redactată în limba română şi/sau, după caz, documentele care susţin cererea nu sunt însoţite de traducerea autorizată în limba română, după îndeplinirea procedurii stabilite la art. 9 şi 10;

d) solicitantul autorizării prealabile nu depune, în termen de 5 zile, documentele suplimentare solicitate de Oficiu pentru susţinerea cererii de autorizare;

e) cererea de autorizare prealabilă a făcut obiectul unei autorizări anterioare;

f) în alte cazuri justificate, în condiţiile legii.

(2) în situaţia respingerii unei cereri de autorizare prealabilă, Oficiul formulează obiecţii scrise cu privire la transferul de fonduri, conform formularului de înştiinţare prevăzut în anexa nr. 7.

Art. 15. - (1) Oficiul transmite obiecţiile scrise referitoare la transferul de fonduri pentru care Regulamentul nr. 267/2012 stabileşte obligaţia autorizării prealabile prestatorului de servicii de plată sau persoanei împuternicite de acesta să ridice autorizaţia prealabilă ori plătitorului sau beneficiarului, după caz.

(2) în situaţia în care obiecţiile scrise sunt comunicate persoanei împuternicite să depună cererea de autorizare prealabilă, Oficiul transmite, în format electronic, o copie a obiecţiilor scrise şi prestatorului de servicii de plată sau plătitorului ori beneficiarului, după caz, la adresa indicată în cuprinsul cererii de autorizare prealabilă.

(3) în situaţia respingerii unei cereri de autorizare prealabilă pentru care Regulamentul nr. 267/2012 stabileşte obligaţia autorizării prealabile, Oficiul va înştiinţa Ministerul Afacerilor Externe, în vederea informării autorităţilor competente din statele membre, şi Comisia Europeană, prin Oficiul pentru Implementarea Sancţiunilor Internaţionale.

 

CAPITOLUL III

Dispoziţii finale

 

Art. 16. - În cazul transferurilor de fonduri pentru care s-a desfăşurat procedura notificării/autorizării prealabile, dar care nu s-au mai realizat, emitenţii notificărilor prealabile/cererilor de autorizare prealabilă au obligaţia să înştiinţeze, de îndată, Oficiul.

Art. 17. - Oficiul poate transmite date şi informaţii referitoare la transferurile de fonduri pentru care Regulamentul nr. 267/2012 stabileşte obligaţia notificării sau autorizării prealabile către alte autorităţi/instituţii, cu respectarea prevederilor legale.

Art. 18. - Cursul valutar luat în considerare la stabilirea valorii transferului de fonduri este cel stabilit de Banca Naţională a României pentru ziua în care Oficiul primeşte notificarea prealabilă sau cererea de autorizare prealabilă, după caz.

Art. 19. - Notificările şi autorizaţiile prealabile referitoare la transferuri de fonduri pentru care Regulamentul nr. 267/2012 stabileşte obligaţia notificării sau autorizării prealabile transmise/emise de alte state membre vor fi comunicate Oficiului de către prestatorii de servicii de plată care efectuează transferul de fonduri sau de către plătitor ori beneficiar, după caz.

Art. 20. - Formularele prevăzute în anexele nr. 1, 2, 3,4A, 4B, 5, 6A, 6B, 7 şi 8 pot fi accesate pe site-ul Oficiului: www.onpcsb.ro. În afara informaţiilor considerate relevante de către entitatea raportoare, se va menţiona şi categoria transferului prin completarea articolului, alineatului şi a literei din Regulamentul nr. 267/2012, corespunzătoare tipului de transfer.

Art. 21. - Anexele nr. 1, 2, 3, 4A, 4B, 5, 6A, 6B, 7 şi 8 fac parte integrantă din prezentele norme metodologice.

 

ANEXA Nr. 1

la normele metodologice

 

DECLARAŢIE PE PROPRIA RĂSPUNDERE

 

            Subsemnatul ............................../reprezentantul legal al persoanei juridice, client al .............................. declar pe propria răspundere, sub sancţiunea legii, că deţin/nu deţin reşedinţa sau domiciliul în Iran.

 

Numele şi prenumele*):

.....................................................

.....................................................

.....................................................

Adresa domiciliului şi ţara*):

.....................................................

.....................................................

.....................................................

 

Subsemnatul client se obligă să comunice entităţii reglementate orice modificare referitoare la cele declarate.

Declararea necorespunzătoare a datelor menţionate mai sus se sancţionează conform prevederilor art. 326 din Codul penal.

 

Locul şi data

.....................................................

Semnătura clientului

.....................................................

 

NOTĂ:

Entitatea reglementată îşi rezervă dreptul de a refuza efectuarea transferurilor de fonduri ordonate de client/de a înceta relaţiile cu clientul în cazul unor declaraţii false sau dacă are suspiciuni cu privire la realitatea celor declarate de client.


*) Se va completa cu numele şi prenumele clientului, adresa domiciliului/sediului social.

 

ANEXA Nr. 2

la normele metodologice

 

NOTIFICARE PREALABILĂ

privind transferul de fonduri pentru care Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte obligaţia notificării prealabile

 

Data

 

Nume, adresă, datele de identificare şi de contact ale persoanei care notifică transferul

 

Rolul avut în transferul de fonduri al persoanei care notifică

 

Plătitor

(nume, adresă, date de identificare şi de contact)

 

Prestatorul de servicii de plată al plătitorului

(nume, adresă, date de identificare şi de contact)

 

Beneficiar

(nume, adresă, date referitoare la cont)

 

Prestatorul de servicii de plată al beneficiarului

(nume, adresă, date de identificare şi de contact)

 

Circuitul plăţii

(detalii despre alţi prestatori de servicii de plată intermediari - nume, adrese, conturi, date de identificare şi de contact)

 

Suma transferată

(echivalent euro, dacă transferul se realizează în alte valute)

 

Scopul transferului

 

Transferul se efectuează printr-o singură operaţiune sau prin mai multe operaţiuni ce par să aibă legătură între ele.

(detalii privind tranzacţiile succesive, scadenţare)

 

Alte autorizaţii/licenţe emise de autorităţi ale statului român sau ale unui alt stat membru UE

 

Descrierea împrejurărilor care determină încadrarea plătitorului/beneficiarului în categoria persoană, entitate sau organism iranian, astfel cum este definită la art. 1 lit. o) din Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010, cu modificările şi completările ulterioare

 

Alte informaţii relevante pentru efectuarea transferului

 

Certific pe propria răspundere faptul că datele şi informaţiile înscrise în prezenta notificare sunt exacte şi au fost menţionate cu bună-credinţă, cunoscând că pentru orice declaraţie falsă sau omisiune făcută cu intenţie mă voi expune sancţiunilor prevăzute de reglementările legale în vigoare.

Certific pe propria răspundere faptul că notificarea prealabilă, inclusiv transferul în sine, nu este contrară dispoziţiilor actelor normative europene şi/sau naţionale în vigoare.

Înţeleg că transmiterea notificării către Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor nu exonerează entitatea de respectarea obligaţiei de raportare prevăzute de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată, cu modificările ulterioare.

Data ................................. Ştampila .........................

 

Numele şi prenumele, funcţia şi semnătura persoanei autorizate .......................................................................................

 

ANEXA Nr. 3

la normele metodologice

ÎMPUTERNICIRE

pentru notificarea prealabilă a Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor

 

Prin prezenta .............................................. (prestatorul de servicii de plată), reprezentat legal prin ............................. (numele şi prenumele), împuterniceşte pe ................................. posesor al CI seria .... nr. ........ CNP......................................./....................................................................................................... (denumire, sediu, CUI), reprezentată legal prin ............................................................ (numele şi prenumele), ca, în numele ................................................................................  (prestatorul de servicii de plată)

să se adreseze Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, denumit în continuare Oficiul, în vederea notificării prealabile şi să ridice confirmarea primirii notificării prealabile a Oficiului privind următorul transfer de fonduri pentru care Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010, cu modificările şi completările ulterioare, prevede obligaţia notificării:

...............................................................................................................................................................................

Prezenta împuternicire nu conferă alte drepturi decât cele stipulate anterior.

 

Data

....................................

Semnătura

....................................

Reprezentant legal al prestatorului de servicii de plată

 

ANEXA Nr. 4A

la normele metodologice

 

CERERE DE AUTORIZARE PREALABILĂ

privind transferul de fonduri pentru care Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte obligaţia autorizării

 

Data

 

Nume, adresă, datele de identificare şi de contact ale persoanei care solicită autorizarea

 

Rolul solicitantului avut în transferul de fonduri

 

Plătitor

(nume, adresă, date de identificare şi de contact)

 

Prestatorul de servicii de plată al plătitorului

(nume, adresă, date de identificare şi de contact)

 

Beneficiar

(nume, adresă, date referitoare la cont)

 

Prestatorul de servicii de plată al beneficiarului

(nume, adresă, date de identificare şi de contact)

 

Circuitul plăţii

(detalii despre alţi prestatori de servicii de plată intermediari - nume, adrese, conturi, date de identificare şi de contact)

 

Suma transferată

(echivalent euro, dacă transferul se realizează în alte valute)

 

Scopul transferului

 

Transferul se efectuează printr-o singură operaţiune sau prin mai multe operaţiuni ce par să aibă legătură între ele.

(detalii privind tranzacţiile succesive, scadenţare)

 

Alte autorizaţii/licenţe emise de autorităţi ale statului român sau ale unui alt stat membru UE

 

Descrierea împrejurărilor care determină încadrarea plătitorului/beneficiarului în categoria persoană, entitate sau organism iranian, astfel cum este definită la art. 1 lit. o) din Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010, cu modificările şi completările ulterioare

 

 

Alte informaţii relevante pentru efectuarea transferului

 

Certific pe propria răspundere faptul că datele şi informaţiile înscrise în prezenta cerere de autorizare sunt exacte şi au fost menţionate cu bună-credinţă, cunoscând că pentru orice declaraţie falsă sau omisiune făcută cu intenţie mă voi expune sancţiunilor prevăzute de reglementările în vigoare.

 

De asemenea, declar că am luat cunoştinţă de condiţiile de nulitate a autorizării, obligaţiile speciale ale persoanei care solicită şi primeşte autorizarea, exonerări, prevăzute pe pagina a două a prezentei.

 

 

Certific pe propria răspundere faptul că cererea de autorizare a transferului, inclusiv transferul în sine, nu este contrară dispoziţiilor actelor normative europene şi/sau naţionale în vigoare.

Înţeleg că transmiterea cererii de autorizare către Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor nu exonerează entitatea de respectarea obligaţiei de raportare prevăzute de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicata, cu modificările ulterioare.

Înţeleg că Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor are dreptul de a solicita, în scopul efectuării activităţilor specifice, orice documente doveditoare considerate necesare.

 

Data .................................

Ştampila.........................

Numele şi prenumele, funcţia şi semnătura persoanei autorizate .................................................

 

ANEXA Nr. 4B

la normele metodologice

 

CONDIŢIILE DE NULITATE A AUTORIZĂRII

Obligaţiile speciale ale persoanei care solicită şi primeşte autorizarea

 

EXONERĂRI

 

1. Autorizarea devine nulă în situaţia în care anumite informaţii solicitate nu sunt prezentate Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (Oficiul), deşi solicitantul are cunoştinţă de acestea, fapt care va fi considerat ca fiind o disimulare â adevărului.

2. Autorizarea devine nulă dacă se constată faptul că au fost omise, disimulate sau ascunse anumite informaţii, în mod deliberat ori nedeliberat, din cauza solicitantului sau nu, al căror efect este de a denatura decizia de autorizare emisă de Oficiu.

3. Autorizarea se referă numai la elementele şi/sau informaţiile comunicate Oficiului. Solicitantul este direct responsabil de conformitatea cu reglementările legale în vigoare a operaţiunilor pe care le derulează, în situaţia în care nu comunică Oficiului toate elementele şi/sau informaţiile aferente transferului.

4. Solicitantul va renunţa la orice beneficiu care poate surveni în baza acestei autorizări, dacă ia cunoştinţă de elemente şi/sau informaţii noi, ulterioare întocmirii acestei autorizaţii, de natură să facă tranzacţia incompatibilă cu reglementările europene sau naţionale din acest domeniu.

5. În niciun moment solicitantul nu poate invoca această autorizaţie pentru a pune fondurile şi/sau resursele economice la dispoziţia unei persoane şi/sau unei entităţi supuse regimului sancţiunilor internaţionale.

6. În situaţia în care transferul de fonduri se efectuează prin intermediari, solicitantul răspunde în mod direct pentru corectitudinea şi veridicitatea tuturor datelor comunicate către Oficiu, precum şi pentru faptul că intermediarul respectă toate reglementările europene şi naţionale din domeniu.

7. Solicitantul răspunde în mod direct pentru corectitudinea şi veridicitatea tuturor datelor comunicate către Oficiu.

8. Pentru oricare din situaţiile prezentate anterior, Oficiul este exonerat de orice răspundere ulterioară.

9. Prezenta face parte integrantă din cererea de autorizare.

 

Am luat cunoştinţă, ............................................................................................................

                                                (numele, prenumele şi semnătura solicitantului)

 

ANEXA Nr. 5

la normele metodologice

ÎMPUTERNICIRE

pentru depunerea cererii de autorizare prealabilă la Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor

 

Prin prezenta .............................................. (prestatorul de servicii de plată), reprezentat legal prin ............................. (numele şi prenumele), împuterniceşte pe ................................. posesor al CI seria .... nr. ........ CNP......................................./....................................................................................................... (denumire, sediu, CUI), reprezentată legal prin ............................................................ (numele şi prenumele), ca, în numele ................................................................................  (prestatorul de servicii de plată)

să se adreseze Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, denumit în continuare Oficiul, pentru depunerea cererii de autorizare şi ridicarea confirmării primirii cererii de autorizare prealabilă a Oficiului privind următorul transfer de fonduri pentru care Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010, cu modificările şi completările ulterioare, prevede obligaţia autorizării:

...............................................................................................................................................................................

 

Prezenta împuternicire nu conferă alte drepturi decât cele stipulate anterior.

 

Data

....................................

Semnătura

....................................

Reprezentant legal al prestatorului de servicii de plată

 

ANEXA Nr. 6A

la normele metodologice

 

AUTORIZARE PREALABILĂ

privind transferul de fonduri pentru care Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului şl de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010, cu modificările şl completările ulterioare, stabileşte obligaţia autorizării

 

ANTETUL OFICIULUI NAŢIONAL DE PREVENIRE ŞI COMBATERE A SPĂLĂRII BANILOR

 

Autorizare prealabilă privind transferul de fonduri pentru care

Regulamentul (UE) nr. 267/2012 prevede obligaţia autorizării

Nr. ................................

1. Prestatorul de servicii de plată

.............................................................................

2. Plătitor

.............................................................................

3. Beneficiar

.............................................................................

 

Adresa/Date de identificare..............................................

..............................................................................................

..............................................................................................

..............................................................................................

..............................................................................................

 

 

Adresa/Date de identificare

.............................................................................

.............................................................................

.............................................................................

.............................................................................

 

 

Adresa/Date de identificare

.............................................................................

.............................................................................

.............................................................................

.............................................................................

 

Tel./Fax ..............................................................................

Tara ....................................................................................

Tel./Fax ..............................................................

Tara ....................................................................

Tel./Fax ..............................................................

Tara ....................................................................

4. Denumirea/Descrierea tranzacţiei în baza căreia se efectuează transferul de fonduri

5. Suma autorizată pentru transfer (se completează în cifre, litere, valută şi echivalent euro)

Această autorizare îşi pierde valabilitatea în condiţiile stipulate în pagina a doua.

Spaţiu rezervat pentru Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor

Data emiterii .......... Ştampila ............... Preşedintele Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor

.............................................................................

 

 

ANEXA Nr. 6B

la normele metodologice

 

CONDIŢIILE DE NULITATE A AUTORIZĂRII

Obligaţiile speciale ale persoanei care solicită şi primeşte autorizarea

 

EXONERĂRI

 

1. Autorizarea devine nulă în situaţia în care anumite informaţii solicitate nu sunt prezentate Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (Oficiul), deşi solicitantul are cunoştinţă de acestea, fapt care va fi considerat ca fiind o disimulare a adevărului.

2. Autorizarea devine nulă dacă se constată faptul că au fost omise, disimulate sau ascunse anumite informaţii, în mod deliberat ori nedeliberat, din cauza solicitantului sau nu, al căror efect este de a denatura decizia de autorizare emisă de Oficiu.

3. Autorizarea se referă numai la elementele şi/sau informaţiile comunicate Oficiului. Solicitantul este direct responsabil de conformitatea cu reglementările legale în vigoare a operaţiunilor pe care le derulează, în situaţia în care nu comunică Oficiului toate elementele şi/sau informaţiile aferente transferului.

4. Solicitantul va renunţa la orice beneficiu care poate surveni în baza acestei autorizări, dacă ia cunoştinţă de elemente şi/sau informaţii noi, ulterioare întocmirii acestei autorizaţii, de natură să facă tranzacţia incompatibilă cu reglementările europene sau naţionale din acest domeniu.

5. În niciun moment solicitantul nu poate invoca această autorizaţie pentru a pune fondurile şi/sau resursele economice la dispoziţia unei persoane şi/sau unei entităţi supuse regimului sancţiunilor internaţionale.

6. În situaţia în care transferul de fonduri se efectuează prin intermediari, solicitantul răspunde în mod direct pentru corectitudinea şi veridicitatea tuturor datelor comunicate către Oficiu, precum şi pentru faptul că intermediarul respectă toate reglementările europene şi naţionale din domeniu.

7. Pentru oricare din situaţiile prezentate anterior, Oficiul este exonerat de orice răspundere ulterioară.

8. Prezenta face parte integrantă din autorizarea prealabilă.

Am luat cunoştinţă, ............................................................................................................

                                    (numele, prenumele şi semnătura solicitantului)

 

ANEXA Nr. 7

la normele metodologice

ÎNŞTIINŢARE

privind respingerea cererii de autorizare pentru transferul de fonduri pentru care Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte obligaţia autorizării

 

ANTETUL OFICIULUI NAŢIONAL DE PREVENIRE ŞI COMBATERE A SPĂLĂRII BANILOR

 

Respingerea cererii de autorizare privind transferuri de fonduri pentru care Regulamentul (UE) nr. 267/2012 stabileşte obligaţia autorizării

Nr. ................................

1. Prestatorul de servicii de plată

.............................................................................

2. Plătitor

.............................................................................

3. Beneficiar

.............................................................................

 

Adresa/Date de identificare..............................................

..............................................................................................

..............................................................................................

..............................................................................................

..............................................................................................

 

 

Adresa/Date de identificare

.............................................................................

.............................................................................

.............................................................................

.............................................................................

 

 

Adresa/Date de identificare

.............................................................................

.............................................................................

.............................................................................

.............................................................................

 

Tel./Fax ..............................................................................

Tara ....................................................................................

Tel./Fax ..............................................................

Tara ....................................................................

Tel./Fax ..............................................................

Tara ....................................................................

4. Denumirea/Descrierea tranzacţiei în baza căreia se efectuează transferul de fonduri

5. Suma autorizată pentru transfer (se completează în cifre, litere, valută şi echivalent euro)

6. Motivele de respingere a cererii de autorizare

 

 

Data emiterii .......... Ştampila ............... Preşedintele Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor

.............................................................................

 

 

ANEXA Nr. 8

la normele metodologice

 

ÎMPUTERNICIRE

pentru ridicarea autorizării prealabile/înştiinţării privind respingerea cererii de autorizare privind transferul de fonduri pentru care Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr.  961/2010, cu modificările şi completările ulterioare, prevede obligaţia autorizării

 

Prin prezenta .............................................. (prestatorul de servicii de plată), reprezentat legal prin ............................. (numele şi prenumele), împuterniceşte pe ................................. posesor al CI seria .... nr. ........ CNP......................................./....................................................................................................... (denumire, sediu, CUI), reprezentată legal prin ............................................................ (numele şi prenumele), ca, în numele ................................................................................  (prestatorul de servicii de plată)

să se adreseze Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, denumit în continuare Oficiul, pentru ridicarea autorizării prealabile/înştiinţării privind respingerea cererii de autorizare privind următorul transfer de fonduri pentru care Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010, cu modificările şi completările ulterioare, prevede obligaţia autorizării:

...............................................................................................................................................................................

 

Prezenta împuternicire nu conferă alte drepturi decât cele stipulate anterior.

 

Data

....................................

Semnătura

....................................

Reprezentant legal al prestatorului de servicii de plată

 

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului sănătăţii nr. 398/2013 pentru înfiinţarea comisiilor consultative ale Ministerului Sănătăţii

 

Văzând Referatul de aprobare nr. N.B. 5.278 din 2015 al Direcţiei generale de asistenţă medicală şi sănătate publică din cadrul Ministerului Sănătăţii,

având în vedere prevederile art. 16 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 7 alin. (4) şi ale art. 11 din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

Art. I. - Ordinul ministrului sănătăţii nr. 398/2013 pentru înfiinţarea comisiilor consultative ale Ministerului Sănătăţii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 25 martie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Articolul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 1. - Pentru coordonarea ştiinţifică şi metodologică a activităţii de specialitate din reţeaua de asistenţă medicală se înfiinţează şi funcţionează următoarele comisii consultative ale Ministerului Sănătăţii:

a) Comisia naţională pentru coordonarea comisiilor de specialitate;

b) comisiile de specialitate;

c) comisii de specialitate multidisciplinare pentru patologii care aparţin mai multor specialităţi medicale.”

2. După articolul 5 se introduce un nou articol, articolul 51, cu următorul cuprins:

„Art. 51. - Componenţa nominală, atribuţiile, precum şi modul de organizare şi funcţionare a comisiilor multidisciplinare constituite pentru patologii care aparţin mai multor specialităţi medicale se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii.”

3. Anexa nr. 4 se modifică şi se completează după cum urmează:

a) La punctul I „Comisiile de specialitate”, după numărul curent 52 se introduce un nou număr curent, numărul curent 53, cu următorul cuprins:

„53. Comisia de medicină alternativă şi antropologie”

b) Punctul II „Componenţa nominală a comisiilor de specialitate” se modifică după cum urmează:

(i) Numerele curente 1, 2, 3, 4, 5 şi 8 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

1. Comisia de anestezie şi terapie intensivă

Preşedinte: dr. Anca Drăgan - Bucureşti

Vicepreşedinte; dr. Loredana Luca - Timişoara

Secretar: dr. Dumitru Bejan - Bucureşti

Membri:

Dr. Bianca Grigorescu - Târgu Mureş

Dr. Victor Diaconescu - Iaşi

Dr. Simona Cucu - Cluj

Dr. Laura Popa - Bucureşti

2. Comisia de boli infecţioase

Preşedinte: prof. dr. Petre Iacob Calistru - Bucureşti

Vicepreşedinte: dr. Eugenia Muja - Constanţa

Secretar: dr. George Sebastian Gherlan - Bucureşti

Membri:

Prof. dr. Emanoil Ceauşu - Bucureşti

Prof. dr. Doina Florina Ţăţulescu - Cluj-Napoca

Dr. Lucia Mihalache - Oradea

Conf. dr. Marincu Iosif - Timişoara

3. Comisia de cardiologie

Preşedinte: prof. dr. Elvira Craiu - Constanţa

Vicepreşedinte: dr. Victor Firăstrău - Roman

Secretar, dr. Marius Nicolae Clocotan - Târgu Mureş

Membri:

Prof. dr. Ştefan Iosif Drăgulescu - Timişoara

Dr. Crisu Daniela - Iaşi

Dr. Saied Saied - Bucureşti

Dr. Octavian Sârbu - Bucureşti

4 Comisia de dermatovenerologie

Preşedinte: prof. dr. George-Sorin Ţiplică - Bucureşti

Vicepreşedinte: dr. Lavinia Zalupca - Bucureşti

Secretar: dr. Ioana Mitoşeriu - Bucureşti

Membri:

Prof. dr. Caius Solovan - Timişoara

Conf. dr. Daciana Brănişteanu - Iaşi

Şef lucrări dr. Gheorghe Nicola - Constanţa

5. Comisia de diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice

Preşedinte: prof. dr. Petru Aurel Babeş - Oradea

Vicepreşedinte: prof. dr. Viorel Şerban - Timişoara

Secretar: dr. Ileana Zîmbatu - Bucureşti

Membri:

Prof. dr. Constantin Ionescu - Bucureşti

Lector dr. Corina Aurelia Zugravu - Bucureşti

Asist. univ. dr. Anca Pantea-Stoian - Bucureşti

Dr. Nicolae Alexandru Barnea - Bucureşti

...................................................................................................

8. Comisia de gastroenterologie

Preşedinte: prof. dr. Oliviu Pascu - Cluj-Napoca

Vicepreşedinte: col. conf. dr. Florentina Radu-Ioniţă - Bucureşti

Secretar: dr. Emilia Ardeleanu - Bucureşti

Membri:

Prof. dr. Radu Mihail Voiosu - Bucureşti

Prof. dr. Dan Olteanu - Bucureşti

Dr. Murgu Florentin - Bucureşti”

(ii) Componenţa nominală a comisiilor de la numerele curente 7, 12, 19, 40, 42, 47 şi 48 se abrogă.

(iii) Numerele curente 18.1-18.5 se abrogă.

Art. II. - Membrii comisiilor consultative ale Ministerului Sănătăţii şi direcţiile de specialitate din cadrul Ministerului Sănătăţii vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul sănătăţii,

Gabriel Florin Puşcău,

secretar general

 

Bucureşti, 2 iunie 2015.

Nr. 686.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT ÎN MATERIE PENALA

DECIZIA Nr. 10

din 22 aprilie 2015

 

Dosar nr. 610/1/2015

 

Mirela Sorina Popescu - preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Lavinia Valeria Lefterache - judecător la Secţia penală - judecător-raportor

Sandel Lucian Macavei - judecător la Secţia penală

Lucia Tatiana Rog - judecător la Secţia penală

Ioana Alina Mie - judecător la Secţia penală

Silvia Cerbu - judecător Secţia la penală

Simona Daniela Encean - judecător la Secţia penală

Luciana Mera - judecător la Secţia penală

Florentina Dragomir - judecătoria Secţia penală

Manuela-Magdalena Dolache - magistrat-asistent

 

S-a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin încheierea din 9 februarie 2015, dată în Dosarul nr. 11.491/63/2013, prin care solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept vizând modalitatea de interpretare a dispoziţiilor art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal, respectiv dacă este îndeplinită condiţia tipicităţii infracţiunii de grup infracţional organizat (sau dacă sunt întrunite elementele constitutive) atunci când pentru infracţiunea care intră în scopul grupului a intervenit dezincriminarea odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penai

Completul competent să judece sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile ce formează obiectul Dosarului nr. 610/1/2015 a fost legal constituit conform dispoziţiilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală şi ale art. 275 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa a fost prezidată de către preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna judecător Mirela Sorina Popescu.

La şedinţa de judecată a participat doamna Manuela-Magdalena Dolache, magistrat-asistent în cadrul Secţiei penale, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 276 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de domnul Cosmin Grancea, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, arătând că s-au transmis puncte de vedere asupra chestiunii de drept din partea curţi lor de Apel Bucureşti, Ploieşti, Piteşti, Timişoara, Alba Iulia, Cluj, Oradea, Constanţa, Galaţi, Bacău, Târgu Mureş, Braşov, laşi, Suceava. În acest context a arătat că la nivelul instanţelor naţionale s-au conturat două opinii cu privire la problema de drept supusă dezlegării.

Într-o opinie majoritară s-a susţinut că, atunci când pentru infracţiunea care intră în scopul grupului, a intervenit dezincriminarea potrivit noului Cod penal, nu mai sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) din Codul penal.

A fost exprimată şi o opinie minoritară, apreciindu-se că nu prezintă relevanţă dezincriminarea infracţiunii ce intră în scopul grupului infracţional, infracţiunea prevăzută de art. 367 din Codul penal fiind o infracţiune de sine stătătoare, a cărei sancţionare este independentă de infracţiunea în scopul căreia s-a constituit iniţial grupul.

Asupra chestiunii ce formează obiectul întrebării preliminare şi-a exprimat punctul de vedere Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative a Universităţii de Vest din Timişoara, prin prof. dr. Viorel Pasca, concluzionând că prin dezincriminarea infracţiunii prevăzute de art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 a operat şi dezincriminarea grupării care a avut ca scop comiterea unor asemenea fapte, deoarece nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii.

De asemenea, Facultatea de Drept a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, prin prof. univ. dr. hab. Florin Streteanu, a înaintat un punct de vedere conform căruia dezincriminarea infracţiunii care reprezintă scopul grupului infracţional organizat face să nu mai fie întrunită condiţia tipicităţii infracţiunii prevăzute de art. 367 din Codul penai.

În continuare a arătat că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorul-raportor care a fost comunicat părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală.

A mai menţionat că, la data de 20 martie 2015, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - a depus Adresa nr. 399/C/438/111-5/2015 prin care a adus la cunoştinţă că în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii cu privire la problema de drept vizată, fiind depuse şi concluzii scrise.

Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a acordat cuvântul asupra eventualelor cereri sau chestiuni prealabile şi, constatând că nu sunt alte cereri de formulat sau excepţii de invocat, a solicitat procurorului să susţină punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la problema de drept supusă dezlegării.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat a se constata că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale sesizării Curţii de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, întrucât această instanţă a fost învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, s-a ridicat o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra chestiunii printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii.

Pe fondul sesizării, în sensul dacă sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 367 din Codul penal atunci când pentru infracţiunea care intră în scopul grupului a intervenit dezincriminarea, a susţinut că actele de pregătire ale săvârşirii infracţiunii sunt incriminate, cerinţa esenţială a elementului material fiind aceea ca iniţierea sau constituirea grupului infracţional organizat să se realizeze în vederea/în scopul comiterii unei infracţiuni.

Elementul material al infracţiunii constând în aderare sau sprijinire este condiţionat de existenţa unui grup deja constituit, în a cărui configurare intră şi cerinţa esenţială referitoare la scopul grupului. Reiese că această cerinţă a scopului intră în conţinutul infracţiunii de grup infracţional organizat şi, dacă nu este îndeplinită, nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale acesteia.

În concluzie, constituirea unui grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona coordonat în scopul comiterii unor fapte care nu mai sunt prevăzute de legea penală, nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 367 din Codul penal.

Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, constatând că membrii completului nu mai au de formulat întrebări pentru reprezentantul Ministerului Public, a declarat dezbaterile închise, reţinându-se dosarul în pronunţare asupra sesizării formulate.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul şi obiectul sesizării

Prin încheierea de şedinţă din data 9 februarie 2015, Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea dezlegării chestiunii de drept vizând modalitatea de interpretare a dispoziţiilor art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal, respectiv dacă este îndeplinită condiţia tipicităţii infracţiunii de grup infracţional organizat (sau dacă sunt întrunite elementele constitutive) atunci când pentru infracţiunea care intră în scopul grupului a intervenit dezincriminarea odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal.

II. Expunerea succintă a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 11.491/63/2013 al Curţii de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori

Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost sesizată cu apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova şi de apelanţii inculpaţi S.F. şi P.L.C.

Prin Sentinţa penală nr. 940/2014 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 11.491/63/2013 s-a hotărât, printre altele, următoarele:

În baza art. 386 din Codul de procedură penală şi art. 5 din Codul penal a fost schimbată încadrarea juridică a faptei de constituire a unui grup infracţional organizat pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, din infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, cu modificările ulterioare, în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) din Codul penal.

În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală au fost achitaţi inculpaţii pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte săvârşite în afara teritoriului ţării de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie domiciliate în România cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal de la 1969 şi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969 şi, respectiv, de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001.

În baza art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (2) din Codul de procedură penală au fost achitaţi inculpaţii pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969 şi, respectiv, infracţiunea prevăzută de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 au fost dezincriminate deoarece Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 a fost abrogată prin art. 98 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) din Codul penal, tribunalul a reţinut că potrivit alin. (6) din acelaşi text legal „prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni”.

Întrucât în cauză infracţiunea în scopul comiterii căreia inculpaţii s-au constituit în grup infracţional este în prezent dezincriminată, tribunalul a apreciat că nu mai subzistă nici infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, printre alţii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, criticând pentru netemeinicie soluţia de achitare dispusă în baza art. 16 lit. b) din Codul de procedură penală, susţinând că, la momentul comiterii faptelor de către inculpaţi, erau îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, iar odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal, la data de 1 februarie 2014, infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 are corespondent în art. 367 alin. (1) din Codul penal, fiind extinsă sfera noţiunii de grup infracţional organizat prin eliminarea condiţiei privind comiterea unor infracţiuni grave şi a celei referitoare la obţinerea unui beneficiu financiar sau alt beneficiu material. A concluzionat că, independent de dezincriminarea infracţiunii scop, infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 se regăseşte în art. 367 din Codul penal, păstrându-şi propria identitate, având existenţă de sine stătătoare.

La data de 9 februarie 2015, Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, a pus în discuţie necesitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie conform dispoziţiilor art. 475 din Codul de procedură penală, pentru a da o rezolvare de principiu chestiunii prealabile privind interpretarea art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal, în sensul de a lămuri dacă este îndeplinită condiţia tipicităţii infracţiunii de grup infracţional organizat (sau daca sunt întrunite elementele constitutive) atunci când pentru infracţiunea care intră în scopul grupului a intervenit dezincriminarea odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal.

Reprezentantul Ministerului Public a arătat că este de acord cu sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru lămurirea problemei de drept de care depinde soluţionarea cauzei, apreciind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 475 din Codul procedură penală, solicitând, în baza art. 476 din Codul de procedură penală, sesizarea instanţei supreme pentru a da o rezolvare de principiu chestiunii de drept incidente în speţa de faţă.

Inculpaţii, prin apărători, au arătat că sunt de acord cu sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Apelantul parte civilă D.M. a arătat că lasă soluţia la aprecierea instanţei de judecată.

III. Punctul de vedere al Curţii de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, cu privire la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită

Instanţa de apel a apreciat că grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii unor fapte care nu mai sunt prevăzute de legea penală. nu constituie grup infracţional organizat în sensul art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal.

Potrivit art. 15 din Codul penal, infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o. Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale. Analizarea condiţiei privind prevederea faptei în legea penală presupune verificarea corespondenţei dintre fapta concretă săvârşită şi modelul abstract prevăzut în norma de incriminare, atât sub aspect obiectiv, cât şi sub aspect subiectiv. Neîndeplinirea acestei condiţii lipseşte de temei răspunderea penală a persoanei care a săvârşit fapta.

Potrivit art. 367 alin. (1) din Codul penal constituie infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat şi se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi „iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup”.

Art. 367 alin. (6) din Codul penal defineşte grupul infracţional ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.

În cazul dezincriminării infracţiunii scop, condiţia privind finalitatea urmărită prin constituirea grupului organizat, aceea a săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, nu mai este îndeplinită, iar structura organizată de făptuitori nu mai constituie grup infracţional, astfel că nu mai este posibilă încadrarea faptei în modelul abstract prevăzut de norma de incriminare.

Autonomia infracţiunii prevăzute de art. 367 din Codul penal presupune că aceasta există şi atrage răspunderea penală a membrilor grupului, chiar dacă nu s-au săvârşit infracţiunile care intră în scopul acestuia [art. 367 alin. (3)] şi independent de împrejurarea că pentru infracţiunile scop a intervenit vreo cauză care înlătură răspunderea penală. În cazul dezincriminării infracţiunii scop este eliminat însă un element de care depinde chiar caracterul penal al faptei, rămânând fără relevanţă faptul că noua incriminare a lărgit sfera noţiunii grupului infracţional organizat în raport cu reglementarea anterioară (art. 7 din Legea nr. 39/2003).

De asemenea, instanţa a reţinut că nu prezintă relevanţă faptul că la momentul comiterii infracţiunii de grup infracţional organizat prevăzută de reglementarea anterioară (art. 7 din Legea nr. 39/2003) erau întrunite elementele constitutive, inclusiv cele privind incriminarea infracţiunii scop (art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001), legea penală de dezincriminare retroactivând (art. 4 din Codul penal).

IV. Punctele de vedere ale procurorului şi ale inculpaţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Reprezentantul Ministerului Public a arătat că nu există soluţii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la problema de drept ridicată în speţă, nefiind dezlegată nici în cadrul procedurii prevăzute de art. 475-476 din Codul procedură penală şi nici în cadrul unui recurs în interesul legii, iar din datele publicate pe site-ul instanţei supreme rezultă că în prezent nu se află în curs de soluţionare nicio asemenea sesizare.

Inculpaţii, prin apărătorii aleşi, au fost de acord cu sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, susţinând că infracţiunea de grup infracţional reţinută în sarcina lor este dezincriminată.

V. Punctele de vedere exprimate de către curţile de apel şl de Instanţele de Judecată arondate

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că la nivelul curţilor de apel şi al instanţelor de judecată arondate s-au conturat două opinii.

Opinia majoritară a fost în sensul că, atunci când pentru infracţiunea care intră în scopul grupului a intervenit dezincriminarea potrivit noului Cod penal, nu mai sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) din Codul penal (Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Piteşti, Curtea de Apel Galaţi, Tribunalul Galaţi, Curtea de Apel Constanţa, Tribunalul Tulcea, Judecătoria Odorheiu Secuiesc, Judecătoria Gheorgheni, Judecătoria Târnăveni, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Braşov, Judecătoria Rupea, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, Tribunalul Covasna, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Timişoara, Tribunalul Arad, Tribunalul Timiş, Tribunalul Dolj, Tribunalul Mehedinţi, Tribunalul Olt, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Iaşi, Curtea de Apel Alba Iulia).

A fost exprimată şi o opinie minoritară, apreciindu-se că nu prezintă relevanţă dezincriminarea infracţiunii ce intră în scopul grupului infracţional, infracţiunea prevăzută de art. 367 din Codul penal fiind o infracţiune de sine stătătoare, a cărei sancţionare este independentă de realizarea scopului infracţional în vederea căruia s-a constituit iniţial grupul (Judecătoria însurăţei, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Bacău, Tribunalul Neamţ, Tribunalul Hunedoara).

VI. Opiniile specialiştilor consultaţi

În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (1) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată opinia specialiştilor în drept penal asupra chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării.

Departamentul de drept penal „Vintilă Dongoroz” din cadrul Institutului de Cercetări Juridice a comunicat că dispoziţiile art. 367 din Codul penal prevăd pedepsirea iniţierii sau constituirii, aderării ori sprijinirii sub orice formă a unui grup infracţional organizat [art. 367 alin. (1)]. prin acesta din urmă înţelegându-se grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni [art. 367 alin. (6)].

În cazul în care scopul vizat de grupul infracţional constă în săvârşirea uneia sau mai multor fapte întrunind elementele constitutive ale unei singure infracţiuni, iar ulterior condiţia prevederii faptelor de către legea penală [art. 15 alin. (1) din Codul penal] nu mai este îndeplinită potrivit unei legi penale noi, odată cu intrarea în vigoare a legii penale noi, elementele constitutive ale infracţiunii de grup Infracţional organizat nu mai sunt îndeplinite, astfel încât nu mai este posibilă nici încadrarea faptei în modelul abstract (tiparul) prevăzut de norma de incriminare ce reiese din dispoziţiile art. 367 din Codul penal, altfel spus, condiţia tipicităţii infracţiunii de grup infracţional organizat nu mai este îndeplinită.

S-a susţinut ca, din perspectivă teoretică, în cazul grupului infracţional organizat suntem în prezenţa unei aşa-numite incriminări-obstacol, prin care se urmăreşte contracararea pericolului reprezentat de organizarea actuală a unor persoane anume în vederea săvârşirii viitoare a uneia sau mai multor infracţiuni, o situaţie similară aceleia a incriminării în anumite cazuri a actelor de pregătire a săvârşirii unor infracţiuni ca infracţiuni de sine stătătoare, exemplificând în acest sens dispoziţiile art. 314 din Codul penal privind deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori. Aşa cum în aceste din urmă situaţii relevanţa penală a faptei-mijloc este derivată exclusiv din cea a faptei-scop, în sine, prin simplul act de pregătire nefiind lezate în niciun fel valorile fundamentale protejate de legea penală, şi în cazul grupului infracţional organizat simpla asociere, iniţiere, aderare ori sprijinire nu are, în sine, nicio relevanţă din punctul de vedere al legii penale, aceasta reieşind abia din natura infracţională a infracţiunii scop. Dezincriminarea acesteia din urmă conduce în mod necesar şi la ieşirea celei dintâi din sfera faptelor penal mente relevante.

Facultatea de Drept a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, prin praf. univ. dr. hab. Florin Streteanu, a transmis punctul de vedere conform căruia dezincriminarea infracţiunii care reprezintă scopul grupului infracţional organizat face să nu mai fie întrunită condiţia tipicităţii infracţiunii prevăzute de art. 367 din Codul penal.

Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative a Universităţii de Vest din Timişoara, prin praf. dr. Viorel Pasca, a transmis punctul de vedere conform căruia prin dezincriminarea infracţiunii prevăzute de ari. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 a operat şi dezincriminarea grupării care a avut ca scop comiterea unei asemenea fapte, deoarece nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi, datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii.

VII. Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin Adresa nr.399/0/438/111-5/2015, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii cu privire la problema de drept vizată.

De asemenea au fost depuse concluzii scrise prin care s-a solicitat pronunţarea unei decizii prin care chestiunea de drept supusă dezlegării să primească următoarea rezolvare:

Raportat la dispoziţiile art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal, în ipoteza în care, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal, infracţiunea care intră în scopul grupului organizat a fost dezincriminată, nu mai este îndeplinită una dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, respectiv condiţia tipicităţii.

VIII. Jurisprudenţa naţională în materie

În urma consultării jurisprudenţei Curţii Constituţionale nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept analizată.

În urma verificării practicii judiciare, atât a Completului de 5 judecători, cât şi a Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu s-au identificat decizii prin care să se fi soluţionat problema de drept cu care a fost învestit Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia penală.

IX. Dispoziţii legale incidente

Art. 1 din Codul penai - Legalitatea incriminării

„(1) Legea penală prevede faptele care constituie infracţiuni.

(2) Nicio persoană nu poate fi sancţionată penal pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală la data când a fost săvârşită.”

Art. 4 din Codul penal - Aplicarea legii penale de dezincriminare

„Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.”

Art. 367 din Codul penal - Constituirea unui grup infracţional organizat

„(1) Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Când infracţiunea care intră în scopul grupului infracţional organizat este sancţionată de lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

(4) Nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele prevăzute în alin. (1)şi alin. (2), dacă denunţă autorităţilor grupul infracţional organizat, înainte ca acesta să fi fost descoperit şi să se fi început săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile care intră în scopul grupului.

(5) Dacă persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute în alin. (1)-(3) înlesneşte, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţional organizat, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.

(6) Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.”

Art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 „(1) Intrarea sau ieşirea dintr-un stat străin prin trecerea ilegală a frontierei acestuia, săvârşită de către un cetăţean român sau de o persoană fără cetăţenie domiciliată pe teritoriul României, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost săvârşită în scopul sustragerii de la executarea unei pedepse, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(3) Tentativa se pedepseşte.”

Art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001

„(1) Fapta cetăţeanului român sau a persoanei fără cetăţenie domiciliate pe teritoriul României, care racolează, îndrumă sau călăuzeşte una ori mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin sau care organizează una ori mai multe dintre aceste activităţi ilegale, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

(2) Tentativa se pedepseşte.”

Art. 98 din Legea nr. 187/2012

„Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte săvârşite în afara teritoriului ţarii de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie domiciliate în România, publicată în Monitorul Oficial al României. Partea I, nr. 549 din 3 septembrie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 252/2002, se abrogă.”

X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, din raportul judecătorului-raportor asupra chestiunii de drept supuse dezlegării se reţin următoarele:

Cu privire la admisibilitatea sesizării

În cauză sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală:

- curtea de apel este învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, respectiv soluţionarea căii de atac a apelului (art. 408 şi următoarele din Codul de procedură penală);

- s-a ridicat o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei (chestiunea face obiectul apelului declarat de Ministerul Public);

- Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra chestiunii printr-o hotărâre prealabilă, nici printr-un recurs în interesul legii;

- chestiunea de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

În legătură cu admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în jurisprudenţă s-au stabilit reguli referitoare la noutatea problemei de drept, respectiv la existenţa unei practici judiciare divergente: caracterul de noutate se pierde, pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanţelor, în urma unei interpretări adecvate, concretizată într-o practică judiciară consacrată, iar opiniile jurisprudenţiale izolate sau cele pur subiective nu pot constitui temei declanşator al mecanismului pronunţării unei hotărâri prealabile. Aceasta, deoarece, condiţia noutăţii trebuie privită, în contextul legiferării sale, ca unul dintre elementele de diferenţiere între cele două mecanisme de unificare a practicii: dacă recursul în interesul legii are menirea de a înlătura o practică neunitară deja intervenită în rândul instanţelor judecătoreşti (control a posteriori^ hotărârea preliminară are ca scop preîntâmpinarea apariţiei unei astfel de practici (control a priori,). Prin urmare, existenţa unei practici neunitare relevă nu numai necesitatea de a se recurge la mecanismul recursului în interesul legii, ci şi împrejurarea că nu mai poate fi sesizată instanţa supremă pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, întrucât scopul preîntâmpinării practicii neunitare nu mai poate fi atins, chestiunea de drept care a suscitat-o nemaifiind, prin urmare, una nouă, ci una care a creat deja divergenţă în jurisprudenţă” (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept Decizia nr. 6/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea L nr. 691 din 22 septembrie 2014; în acelaşi sens şi Decizia nr. 7/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 5 august 2014). Chestiunea de drept din prezenta cauză a fost interpretată în sensul celor menţionate în secţiunea a V-a din prezenta decizie.

Opinia judecătorului-raportor a fost în sensul de admitere a sesizării formulate de către Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Referitor la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită

Dezincriminarea infracţiunii care reprezintă scopul grupului infracţional organizat face să nu mai fie îndeplinită condiţia tipicităţii infracţiunii prevăzute de art. 367 din Codul penal. Pluralitatea constituită a fost incriminată în art. 367 din Codul penal ca infracţiune, în considerarea periculozităţii sale, decurgând din chiar scopul grupării, şi anume săvârşirea de infracţiuni. Pentru existenţa faptei este, aşadar, suficient ca infracţiunea să fi fost planificată şi nu efectiv comisă, astfel că legiuitorul incriminează şi actele de pregătire care iau forma iniţierii grupului infracţional organizat. Dacă infracţiunea ce intră în scopul grupării a fost însă efectiv comisă, va exista un concurs de infracţiuni între grupul infracţional organizat şi respectiva infracţiune ce a intrat în scopul grupării.

Lipsa scopului grupării, săvârşirea de infracţiuni, face ca fapta să nu mai corespundă unui model legal. Asocierea în vederea săvârşirii de contravenţii sau în vederea comiterii unei fapte ce intră în ilicitul disciplinar nu reprezintă infracţiunea prevăzută de art. 367 din Codul penal, chiar dacă ar fi îndeplinite celelalte condiţii din art. 367 alin. (6) din Codul penal. Principiul legalităţii incriminării şi pedepsei presupune că nicio faptă nu poate fi considerată ca infracţiune dacă nu există o lege care să prevadă acest lucru (nullum crimen sine lege) şi că nicio sancţiune penală nu poate fi aplicată dacă ea nu era prevăzută de lege pentru fapta comisă (nulla poena sine lege). Legalitatea incriminării şi a pedepsei reprezintă principala garanţie a securităţii juridice a cetăţeanului în raport cu dreptul penal.

În dreptul român, principiul legalităţii este consacrat de Constituţie în art. 23 alin. (12) şi prevede că „nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii” şi în art. 73 alin. (3) lit. h) potrivit căruia „prin lege organică se reglementează: infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora”.

O faptă concretă poate să atragă răspunderea penală dacă poate fi încadrată în tiparul stabilit de norma de incriminare. Premisa esenţială pentru examenul de tipicitate o constituie identificarea elementelor prin prisma cărora se va analiza concordanţa dintre fapta comisă de inculpat şi modelul descris de legiuitor în norma de incriminare. În consecinţă, tipicitatea reprezintă corespondenţa dintre fapta concret săvârşită de o persoană şi modelul abstract construit de legiuitor în norma de incriminare. În speţă, lipsa scopului grupului, determinată de dezincriminarea faptei în vederea căreia a fost iniţiat, constituit ori a fost sprijinit, face să nu mai fie îndeplinită condiţia tipicităţii.

Aşa cum s-a arătat în doctrină (Florin Streteanu, Daniel Niţu - Drept penal. Partea generală. Curs universitar, vol. I, p. 264- 265, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2014; Constantin Mitrache, Cristian Mitrache - Drept penal român. Partea generală, p. 48-51, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2014; T. Toader, M.-I. Michinici, R. Răducanu, A. Crişu-Ciocîntă, S. Răduleţu, M. Dunea - Noul Cod penal. Comentarii pe articole, p. 3-6, Ed. Hamangiu, 2014), această primă trăsătură a infracţiunii se constituie într-o garanţie a respectării unora dintre principiile fundamentale ale dreptului penal, respectiv principiul legalităţii. Astfel, tipicitatea asigură în primul rând respectarea principiului legalităţii incriminării, căci o faptă concretă poate fi sancţionată numai dacă ea se regăseşte în descrierea realizată de o normă penală. În acelaşi timp, tipicitatea poate contribui la respectarea principiului minimei intervenţii, căci dintre diferitele acţiuni ce se dovedesc la un moment dat antijuridice (contrare ordinii de drept), legiuitorul trebuie să le aducă în sfera dreptului penal numai pe acelea care nu pot fi prevenite eficient prin mijloacele altor ramuri de drept.

Pentru considerentele expuse se va admite sesizarea formulată de către Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin încheierea din 9 februarie 2015, dată în Dosarul nr. 11.491/63/2013, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând modalitatea de interpretare a dispoziţiilor art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal, respectiv dacă este îndeplinită condiţia tipicităţii infracţiunii de grup infracţional organizat (sau dacă suni întrunite elementele constitutive) atunci când pentru infracţiunea care intră în scopul grupului a intervenit dezincriminarea odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal.

În interpretarea dispoziţiilor art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal se va stabili că, în ipoteza în care, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal, infracţiunea care intră în scopul grupului organizat a fost dezincriminată, nu mai este îndeplinită una dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, respectiv condiţia tipicităţii.

În consecinţă, în temeiul art. 477 din Codul de procedură penală,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Admite sesizarea formulată de către Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin încheierea din 9 februarie 2015, dată în Dosarul nr. 11.491/63/2013, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând modalitatea de interpretare a dispoziţiilor art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal, respectiv dacă este îndeplinită condiţia tipicităţii infracţiunii de grup infracţional organizat (sau dacă sunt întrunite elementele constitutive) atunci când pentru infracţiunea care intră în scopul grupului a intervenit dezincriminarea odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal.

În interpretarea dispoziţiilor art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal stabileşte că, în ipoteza în care, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal, infracţiunea care intră în scopul grupului organizat a fost dezincriminată, nu mai este îndeplinită una dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, respectiv condiţia tipicităţii.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 22 aprilie 2015.

 

PREŞEDINTELE SECŢIEI PENALE AÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

judecător MIRELA SORINA POPESCU

Magistrat-asistent,

Manuela-Magdalena Dolache

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.