MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 397/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 397         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 5 iunie 2015

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

            Decizia nr. 252 din 7 aprilie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 32 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

396. - Hotărâre pentru modificarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.915/2006

 

412. - Hotărâre privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2015, pentru municipiul Satu Mare, judeţul Satu Mare

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 252

din 7 aprilie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 32 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader – judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 raportate la cele ale art. 17 alin. (1) şi art. 32 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Niculae Dinescu Constantinescu în Dosarul nr. 24.188/3/2011* al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a (fostă a IX-a) contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.214D/2014 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, părţile Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor au depus puncte de vedere prin care argumentează şi solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public pentru a pune concluzii asupra excepţiei. Acesta solicită respingerea, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013, în speţă fiind incidenţă Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014. Totodată, arată că excepţia de neconstituţionalitate referitoare la prevederile art. 32 din aceeaşi lege este neîntemeiată, pentru aceleaşi considerente reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 395 din 3 iulie 2014, paragraful 33.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Sentinţa civilă nr. 4.250 din 6 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 24.188/3/2011*, Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a (fostă a IX-a) contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 raportate la cele ale art. 17 alin. (1) şi art. 32 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Niculae Dinescu Constantinescu într-o cauză având ca obiect - în urma formulării, la data de 17 mai 2013, a cererii modificatoare a obiectului acţiunii de chemare în judecată - obligarea pârâţilor Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să desemneze un evaluator şi să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că efectele aplicării textelor de lege criticate inclusiv cauzelor aflate pe rolul instanţelor şi chiar celor deja soluţionate de acestea la data intrării în vigoare a legii constau fie în încetarea procesului aflat pe rol şi reluarea procedurii administrative, fie în suspendarea cauzei pe un termen de circa 3 ani, până la verificarea dosarului de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobiliară sau chiar în invalidarea dreptului stabilit anterior în instanţă, ceea ce generează, în esenţă, depăşirea oricărui termen rezonabil de soluţionare a unei cauze, nesocotirea independenţei justiţiei şi încălcarea dreptului de proprietate.

7. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a (fostă a IX-a) contencios administrativ şi fiscal consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale, aplicarea acestora şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor reprezentând expresia principiului tempus regit actum.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit actului de sesizare, îl constituie prevederile art. 4 raportate la cele ale art. 17 alin. (1) şi art. 32 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare. Analizând motivarea excepţiei, raportat la circumstanţele litigiului, Curtea reţine ca obiect al excepţiei prevederile art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 17 alin. (1) lit. a) şi ale art. 32 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, care au următorul conţinut;

- Art. 4 teza a doua: „Dispoziţiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.”;

- Art. 17 alin. (1)lit. a):J1) h vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare Comisia Naţională, care funcţionează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru şi are, în principal, următoarele atribuţii:

a) validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii.”

- Art. 32 alin. (1): „(1) Se instituie un termen de decădere în procedura administrativă, de 120 de zile, în care persoanele care se consideră îndreptăţite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entităţile învestite de lege. Termenul curge de la data la care persoanei i se comunică în scris documentele necesare soluţionării cererii sale.”

13. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate normele constituţionale ale art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 46 - Dreptul la moştenire (sub aspectul dreptului de proprietate) şi art. 124 - înfăptuirea justiţiei. Se susţine, de asemenea, încălcarea art. 6 paragraful 1 teza întâi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil şi soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, precum şi a art. 1 - Protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţie.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin cererea de chemare în judecată, formulată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, autorul excepţiei a solicitat în instanţă obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la analiza dosarului de despăgubire şi emiterea, în final, a titlului de despăgubire. Potrivit sentinţei prin care Curtea Constituţională a fost sesizată, dosarul de despăgubire se afla, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în etapa analizării de către Secretariatul Comisiei, autoritatea pârâtă solicitând reclamantului, în completarea dosarului, acte doveditoare ale legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat. În aceeaşi sentinţă se menţionează că autorul excepţiei nu este beneficiarul unei hotărâri judecătoreşti anterioare, definitive şi irevocabile, prin care să i se fi stabilit o anumită sumă de bani cuvenită cu titlu de despăgubiri, în temeiul Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.

15. În schimb, autorul excepţiei este destinatarul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile (din 2008) prin care primarul municipiului Bucureşti a fost obligat să emită o dispoziţie cu propunerea de acordare a despăgubirilor în echivalent pentru terenul imposibil de restituit în natură, fiind respinsă, totodată, cererea acestuia în ce priveşte construcţiile (parte a imobilului notificat). Hotărârea judecătorească a fost executată prin emiterea, în 2010, a dispoziţiei primarului municipiului Bucureşti, ulterior constituindu-se, pe rolul Comisiei Centrale, dosarul de despăgubire aferent acestei dispoziţii. În cursul derulării procedurii de finalizare a procesului de restituire, autoritatea competentă a procedat la analiza legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, solicitând acte doveditoare în acest sens atât reclamantei, cât şi primarului municipiului Bucureşti. Autorul excepţiei a formulat, în 2011, prezenta acţiune prin care a solicitat soluţionarea dosarului său, autorităţile pârâte invocând, în întâmpinare, prevederile Legii nr. 165/2013. Curtea Constituţională a fost sesizată prin hotărârea (supusă recursului) de respingere, ca neîntemeiată, a acţiunii judiciare, instanţa considerând că dosarul se află încă în lucru în faţa Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor şi că întârzierea în soluţionarea dosarului nu se datorează autorităţii pârâte, ci primarului municipiului Bucureşti şi chiar reclamantului, care nu au trimis actele doveditoare solicitate pentru verificarea legalităţii respingerii cererii de restituire în natură.

16. Criticile de neconstituţionalitate formulate în susţinerea excepţiei vizează tocmai aplicarea retroactivă, adică asupra cauzelor deja aflate pe rolul instanţelor sau chiar asupra celor deja soluţionate de acestea la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, a textelor de lege atacate, referitoare, în esenţă, la atribuţia Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor de a valida/invalida deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii.

17. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, raportat la circumstanţele specifice litigiului, Curtea Constituţională constată că în cauză este incidenţă Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015, prin care a constatat că dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispoziţiilor entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat irevocabil/definitiv asupra calităţii de persoane îndreptăţite şi asupra întinderii dreptului de proprietate. Aceasta deoarece, aşa cum s-a arătat mai sus, faţă de autorul excepţiei s-a stabilit în mod definitiv şi irevocabil, prin hotărâre judecătorească pronunţată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, calitatea sa de persoană îndreptăţită la despăgubiri prin echivalent, sens în care entitatea învestită de lege (primarul municipiului Bucureşti) şi-a executat obligaţia de a emite dispoziţie conţinând propunerea de acordare de despăgubiri. Desigur că, în cazul de fată, instanţa judecătorească nu s-a putut pronunţa şi asupra întinderii dreptului de proprietate, aşa cum se arată în Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, în sensul stabilirii unui cuantum bănesc, deoarece nu avea această competenţă, operaţiunea de evaluare fiind de natură administrativă şi aparţinând Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, învestită legal prin dispoziţia primarului municipiului Bucureşti cu soluţionarea dosarului de despăgubire. Ceea ce este definitiv şi irevocabil tranşat în situaţia de faţă, prin hotărâre judecătorească, este dreptul persoanei de a primi despăgubiri în echivalent pentru terenul parte a imobilului notificat, astfel că această operaţiune nu poate fi reluată de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în temeiul art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013, fără a fi încălcată Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014.

18. Întrucât decizia amintită a fost publicată la o dată ulterioară invocării excepţiei, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013 urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

19. Deşi în cauza de faţă Curtea va pronunţa o atare soluţie, se impune precizarea că, în temeiul deciziei de admitere mai sus menţionate, prezenta decizie poate constitui motiv de revizuire, potrivit art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din anul 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă actual, după caz, dacă litigiul a fost definitiv soluţionat în timp ce excepţia de neconstituţionalitate se afla, spre soluţionare, pe rolul Curţii Constituţionale, deoarece aceasta a fost ridicată anterior publicării Deciziei nr. 686 din 26 noiembrie 2014 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015. În consecinţă, soluţia procedurală în cauza de faţă nu împiedică, ci, din contră, dă posibilitatea valorificării deciziei de admitere menţionate în condiţiile arătate (a se vedea, în acest sens, mutatis mutandis, şi Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 9 martie 2015, paragraful 18).

20. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 32 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă, în prealabil, incidenţa de principiu a acestora în cauză, având în vedere că este posibil ca, în cadrul procedurii de evaluare a despăgubirilor cuvenite, să se ivească necesitatea unor lămuriri suplimentare, cu excepţia celor referitoare la calitatea autorului excepţiei de persoană îndreptăţită la despăgubiri prin echivalent, astfel cum s-a precizat la paragraful 17. Aşa fiind, Curtea constată că, pe fondul excepţiei, aceasta este neîntemeiată. Instituirea, în cadrul procedurii administrative, a unui termen de decădere (iniţial de 90 de zile, prelungit ulterior la 120 de zile) în care persoanele care se consideră îndreptăţite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entităţile învestite de lege, urmăreşte lămurirea unor aspecte de care depinde soluţionarea justă a dosarului, fără a fi de natură a tergiversa în mod excesiv tranşarea sa. Termenul este rezonabil, având în vedere scopul său, iar reglementarea criticată este însoţită de anumite garanţii împotriva abuzului autorităţii de a nu răspunde la timp Astfel, potrivit art. 32 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, „Instituţiile deţinătoare au obligaţia de a elibera, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, actele doveditoare solicitate”, iar în temeiul art. 36 lit. h) coroborat cu art. 37 din acelaşi act normativ, „nerespectarea termenelor prevăzute de prezenta lege” constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 100.000 lei. De altfel, în acelaşi sens Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, de pildă prin Decizia nr. 302 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, sau Decizia nr. 691 din 27 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 20 ianuarie 2015.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi ai art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Niculae Dinescu Constantinescu în Dosarul nr. 24.188/3/2011* al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a (fostă a IX-a) contencios administrativ şi fiscal.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 32 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticii© formulate.

Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a (fostă a IX-a) contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 7 aprilie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.915/2006

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.915/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 11 ianuarie 2007, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 4 va avea următorul cuprins:

„Art. 4. - (1) Autorizarea pentru cultivarea plantelor ce conţin substanţe stupefiante şi psihotrope, în vederea utilizării în industrie şi/sau în alimentaţie, în domeniul medical, ştiinţific sau tehnic ori pentru producerea de sămânţă, se realizează anual de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin direcţiile pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti. Modelul autorizaţiei este prevăzut în anexa nr. 1.

(2) Direcţiile pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti comunică până la data de 15 mai direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale situaţia centralizatoare a autorizaţiilor pentru cultivarea plantelor ce conţin substanţe stupefiante şi psihotrope, emise pentru anul în curs.

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), pentru anul 2015, direcţiile pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti comunică până la data de 30 iunie direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi formaţiunii centrale de combatere a traficului şi consumului ilicit de droguri din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române situaţia centralizatoare a autorizaţiilor pentru cultivarea plantelor ce conţin substanţe stupefiante şi psihotrope, emise pentru anul în curs.

(4) Până la 15 mai, direcţiile pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti comunică situaţia centralizatoare prevăzută la alin. (2) formaţiunii centrale de combatere a traficului şi consumului ilicit de droguri din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.

(5) Pentru eliberarea autorizaţiei pentru cultivarea plantelor ce conţin substanţe stupefiante şi psihotrope, în vederea utilizării în industrie şi/sau în alimentaţie, în domeniul ştiinţific ori tehnic sau pentru producerea de sămânţă, cultivatorii trebuie să depună la direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene sau a municipiului Bucureşti o cerere, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 2. Cererea trebuie însoţită de următoarele documente, în original şi în copie, în funcţie de scopul autorizării:

a) documente de identificare:

- pentru persoana fizică: buletin/cartea de identitate, paşaport sau alt act de identitate valabil;

- pentru persoana juridică: codul unic de înregistrare;

b) titlul de proprietate, procese-verbale/adeverinţe de punere în posesie sau alte acte doveditoare ale utilizării legale a suprafeţei de teren agricol;

c) contractele de valorificare a producţiei, în situaţia utilizării în industrie şi/sau în alimentaţie a plantelor ce conţin substanţe stupefiante şi psihotrope;

d) autorizaţie pentru producerea de seminţe, eliberată conform reglementărilor legale în vigoare, după caz, în situaţia cultivării plantelor ce conţin substanţe stupefiante şi psihotrope pentru producerea de sămânţă;

e) documente care atestă că desfăşoară o activitate ştiinţifică în domeniul cercetării şi învăţământului, în situaţia cultivării plantelor ce conţin substanţe stupefiante şi psihotrope, în vederea utilizării în domeniul ştiinţific ori tehnic.

(6) Autorizaţia pentru cultivarea plantelor ce conţin substanţe stupefiante şi psihotrope se emite cultivatorului pentru suprafaţa determinată în documentele prevăzute la alin. (5) lit. b).

(7) Pentru situaţia în care, datorită naturii activităţii solicitantului, este necesară autorizarea pentru mai multe activităţi dintre cele prevăzute la alin. (5), se vor anexa la cerere, după caz, documentele corespunzătoare fiecărei situaţii.

(8) După înregistrarea şi verificarea cererilor, precum şi a autenticităţii documentelor prezentate pentru autorizare, de către reprezentanţii direcţiilor pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti, se eliberează autorizaţiile pentru cultivarea plantelor ce conţin substanţe stupefiante şi psihotrope.

(9) Autorizaţiile pentru cultivare se eliberează până la data de 10 mai a anului în curs.

(10) Prin excepţie de la prevederile alin. (9), pentru anul 2015, autorizaţiile pentru cultivare se eliberează până la data de 10 iunie a anului în curs.”

2. Articolul 7 va avea următorul cuprins:

„Art. 7. - Inspecţia culturilor de plante ce conţin substanţe stupefiante şi psihotrope se efectuează de către personalul împuternicit cu atribuţii de inspecţii tehnice din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi structurilor teritoriale ale acestuia.”

3. Articolul 35 va avea următorul cuprins:

„Art. 35. - Carnetele de prescripţii securizate se tipăresc prin Compania Naţională «Imprimeria Naţională» - S.A. şi se procură de către medici de la direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti.”

4. Anexele nr. 1 şi 2 se modifică şi se înlocuiesc cu anexele nr. 1 şi 2 la prezenta hotărâre.

Art. II. - În cuprinsul Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.915/2006, cu modificările ulterioare, sintagmele „direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene şi a municipiului Bucureşti” şi „Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale” se înlocuiesc cu sintagmele „direcţiile pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti” şi, respectiv, „Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale”.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne,

Gabriel Oprea

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Daniel Constantin

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

Ministrul sănătăţii,

Nicolae Bănicioiu

p. Ministrul economiei, comerţului şi turismului,

Maricel Popa,

secretar de stat

p. Ministrul afacerilor externe,

George Ciamba,

secretar de stat

 

Bucureşti, 27 mai 2015.

Nr. 396.

 

ANEXA Nr. 1

(Anexa nr. 1 la normele metodologice)

 

ROMÂNIA

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

Direcţia pentru Agricultură a Judeţului ...................

 

AUTORIZAŢIA Nr. .............

pentru cultivarea plantelor ce conţin substanţe stupefiante şi psihotrope, destinate utilizării în*): ................................

În temeiul art. 4 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.915/2006, cu modificările ulterioare, se autorizează:

A. Persoana fizică ........................................ cu domiciliul/reşedinţa în localitatea ............................... str. ......................... nr. .....judeţul/sectorul ...........posesor/posesoare al/a B.I./C.I./paşaport/alt act de identitate valabil seria ....... nr. ........... emis/emisă de ....................... la data de ......................., CNP |_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|

B. Persoana juridică.......................................cu sediul în localitatea .......................................... str. ................................. nr. ........ judeţul/sectorul .............................., codul unic de înregistrare...................................., reprezentată de.............................  în calitate de reprezentant legal, posesor/posesoare al/a B.I./C.I./paşaport/alt act de identitate valabil seria  ....... nr. .............. emis/emisă de ................................. la data de ................................, CNP  |_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_| pentru activitatea de cultivare a ...................................... (denumirea plantei) şi care este destinată utilizării în*): ............................................................................................ pe suprafaţa de .............................. situată în localitatea ..................................

Titularul autorizaţiei este obligat să anunţe emitentul acesteia despre orice modificare intervenită în documentaţia depusă la autorizare, în termen de 15 zile de la producerea modificării.

 

Data ...............................

Director executiv,

...........................................


*) Se completează, după caz, cu: „În vederea utilizării în industrie şi/sau în alimentaţie”, „În domeniul medical, ştiinţific sau tehnic” ori „pentru producerea de sămânţă”.

 

ANEXA Nr. 2

(Anexa nr. 2 la normele metodologice)

 

ROMÂNIA

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

 

CERERE

pentru eliberarea autorizaţiei pentru cultivarea plantelor ce conţin substanţe stupefiante şi psihotrope

 

1. Persoana fizică ....................................... cu domiciliul/reşedinţa în localitatea ........................ str. ........................ nr. ..... judeţul/sectorul .............., posesor/posesoare al/a B.I./C.I./paşaport/alt act de identitate valabil seria ....... nr. ................ emis/emisă de ........................ la data de .................................... CNP  |_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|.

2. Persoana juridică .................................... cu sediul în localitatea ................................, str. .................... nr. ........ judeţul/sectorul .................. codul unic de înregistrare ...................., reprezentată de ........................., în calitate de reprezentant legal, posesor/posesoare al/a B.I./C.I./paşaport/alt act de identitate valabil seria ....... nr. .............. emis/emisă de ........................ la data de .......................... CNP  |_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|

solicit eliberarea autorizaţiei pentru cultivarea plantelor ce conţin substanţe stupefiante şi psihotrope ............................................ (denumirea plantei/plantelor), pe suprafaţa de ............ ha, situată în localitatea ......................... conform datelor înscrise în Registrul agricol la poziţia ..............

3. Scopul culturii: valorificarea culturii, conform Contractului nr. ............................. încheiat cu ..........................................

pentru*): ................................................

 

Data ...............................

Semnătura,

...........................................

 

            4. Anexez contractul menţionat la pct. 3.


*) Se completează, după caz, cu: „în vederea utilizării în industrie şi/sau în alimentaţie”, „ în domeniul medical, ştiinţific sau tehnic” sau „pentru producerea de sămânţă”.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2015, pentru municipiul Satu Mare, judeţul Satu Mare

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 29 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă suplimentarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2015 cu suma de 2.000 mii lei din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2015, şi alocarea acesteia bugetului local al municipiului Satu Mare, judeţul Satu Mare, pentru realizarea Proiectului tehnic şi pentru a demara execuţia lucrărilor la obiectivul de investiţie „Pod peste râul Someş - amplasament Str. Ştrandului”.

Art. 2. - Ordonatorul principal de credite al bugetului local răspunde de modul de utilizare, în conformitate cu dispoziţiile legale, a sumei repartizate potrivit prevederilor art. 1.

Art. 3. - Ministerul Finanţelor Publice este autorizat să introducă modificările corespunzătoare în volumul şi în structura bugetului de stat pe anul 2015.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice

Sevil Shhaideh

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 3 iunie 2015.

Nr. 412.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.