MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 461/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 461         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 26 iunie 2015

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

            450. - Hotărâre privind unele măsuri pentru organizarea Zilei Justiţiei în anul 2015

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

            509/694/1.022. - Ordin al ministrului economiei, comerţului şi turismului, al ministrului finanţelor publice şi al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2015 pentru Societatea Uzina Mecanică CUGIR - S.A. - filiala Companiei Naţionale ROMARM - S.A.

 

            763. - Ordin al ministrului transporturilor pentru aprobarea Reglementării aeronautice civile române RACR-LTS „Autorizarea laboratoarelor de testări specializate pentru aeronautica civilă”, ediţia 1/2015

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE şi JUSTIŢIE

 

            Decizia nr. 7 din 27 aprilie 2015 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept)

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind unele măsuri pentru organizarea Zilei Justiţiei în anul 2015

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - (1) Se aprobă alocarea sumei de 30 mii lei, în vederea organizării Zilei Justiţiei pe data de 5 iulie 2015, cu respectarea normativelor de cheltuieli prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Suma prevăzută la alin. (1) se alocă din fondurile aprobate Consiliului Superior al Magistraturii pe anul 2015, la capitolul 51.01 „Autorităţi publice şi acţiuni externe”, titlul II „Bunuri şi servicii”.

(3) Manifestările prilejuite de acest eveniment se organizează de Consiliul Superior al Magistraturii şi se desfăşoară în municipiul Bucureşti, la Curtea de Apel Bucureşti.

 

PRIM-MINISTRU

INTERIMAR GASRIEL OPREA

Contrasemnează:

Ministrul justiţiei,

Robert Marius Cazanciuc

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 24 iunie 2015.

Nr. 450.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL ECONOMIEI, COMERŢULUI ŞI TURISMULUI

Nr. 509 din 28 aprilie 2015

MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞIPERSOANELOR VÂRSTNICE

Nr. 1.022 din 18 mai 2015

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

Nr. 694 din 15 iunie 2015

 

ORDIN

privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2015 pentru Societatea Uzina Mecanică CUGIR - S.A. - filiala Companiei Naţionale ROMARM - S.A.

 

Având în vedere prevederile art. 4 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari sau deţin direct Ori indirect o participaţie majoritară, aprobată cu completări prin Legea nr. 47/2014, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 9 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 47/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Economiei, Comerţului şi Turismului, cu modificările şi completările ulterioare, art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 18 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 344/2014 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, precum şi pentru modificarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul economiei, comerţului şi turismului, ministrul finanţelor publice şi ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice emit următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2015 pentru Societatea Uzina Mecanică CUGIR - S.A. - filiala Companiei Naţionale ROMARM - SA, prevăzut în anexa care

face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul economiei, comerţului şi turismului,

Mihai Tudose

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Rovana Plumb

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

 

ANEXĂ

            MISTERUL ECONOMIEI, COMERŢULUI şi TURISMULUI

Operatorul economic: Compania Naţională ROM ARM - S.A. Bucureşti -

Filiala Societatea Uzina Mecanică CUGIR - S.A.

Sediul/Adresa: Str. 21 Decembrie 1989 nr. 1, Cugir, judeţul Alba

Cod unic de înregistrare: R01769224, J01/40/1999

 

BUGETUL DE VENITURI şi CHELTUIELI

pe anul 2015

 

 

 

- mii lei -

 

 

INDICATORI

 

Nr. rd.

 

Propuneri an curent 2015

 

0

1

2

3

4

 

I.

 

 

VENITURI TOTALE (Rd.1=Rd.2+Rd.5+Rd.6)

1

156.115

 

 

1

 

Venituri totale din exploatare, din care:

2

148.335

 

 

 

a)

subvenţii, cf. prevederilor legale în vigoare

3

 

 

 

 

b)

transferuri, cf. prevederilor legale în vigoare

4

 

 

2

 

Venituri financiare

5

7.780

 

3

 

Venituri extraordinare

6

 

 

II.

 

 

CHELTUIELI TOTALE (Rd.7=Rd.8+Rd.20+Rd.21)

7

138.090

 

 

1

 

Cheltuieli de exploatare, din care:

8

129.920

 

 

A.

cheltuieli cu bunuri şi servicii

9

66.588

 

B.

cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate

10

1.100

 

C.

cheltuieli cu personalul, din care:

11

35.647

 

C0

Cheltuieli de natură salarială (Rd.13+Rd.14)

12

29.229

 

C1

ch. cu salariile

13

26.133

 

C2

bonusuri

14

3.096

 

C3

alte cheltuieli cu personalul, din care:

15

145

 

 

cheltuieli cu plaţi compensatorii aferente disponibilizărilor de personal

16

 

 

C4

Cheltuieli aferente contractului de mandat şi a altor organe de conducere şi control, comisii şi comitete

17

0

 

C5

cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială, fondurile speciale şi alte obligaţii legale

18

 

 

D.

alte cheltuieli de exploatare

19

26.585

216

2

 

Cheltuieli financiare

20

8.170

 

3

 

Cheltuieli extraordinare

21

 

6.057

III.

 

 

REZULTATUL BRUT (profit/pierdere)

22

18.025

 

IV.

 

 

IMPOZIT PE PROFIT

23

2.884

 

V.

 

 

PROFITUL CONTABIL RĂMAS DUPĂ DEDUCEREA IMPOZITULUI PE PROFIT, din care:

24

15.141

 

 

1

 

Rezerve legale

25

757

 

2

 

Alte rezerve reprezentând facilităţi fiscale prevăzute de lege

26

 

 

3

 

Acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi

27

14.384

 

4

 

 

Constituirea surselor proprii de finanţare pentru proiectele cofinanţate din împrumuturi externe, precum şi pentru constituirea surselor necesare rambursării ratelor de capital, plaţii dobânzilor, comisioanelor şi altor costuri aferente acestor împrumuturi

28

 

 

 

5

 

Alte repartizări prevăzute de lege

29

 

 

6

 

Profitul contabil rămas după deducerea sumelor de la Rd. 25, 26, 27, 28, 29

30

0

 

7

 

Participarea salariaţilor la profit în limita a 10% din profitul net, dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu lunar realizat la nivelul operatorului economic în exerciţiul financiar de referinţă

31

0

 

8

 

Minimum 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local în cazul regiilor autonome ori dividende cuvenite acţionarilor, în cazul societăţilor/ companiilor naţionale şi societăţilor cu capital integral sau majoritar de stat, din care:

32

0

 

 

a)

- dividende cuvenite bugetului de stat

33

 

 

 

b)

- dividende cuvenite bugetului local

33a

 

 

 

c)

- dividende cuvenite altor acţionari

34

0

 

9

 

Profitul nerepartizat pe destinaţiile prevăzute la Rd.31 - Rd.32 se repartizează la alte rezerve şi constituie sursă proprie de finanţare

35

0

 

VI.

 

 

VENITURI DIN FONDURI EUROPENE

36

 

 

VII.

 

 

CHELTUIELI ELIGIBILE DIN FONDURI EUROPENE, din care:

37

 

 

 

 

a)

cheltuieli materiale

38

 

 

 

 

b)

cheltuieli cu salariile

39

 

 

 

 

c)

cheltuieli privind prestările de servicii

40

 

 

 

 

d)

cheltuieli cu reclama şi publicitate

41

 

 

 

 

e)

alte cheltuieli

42

 

 

VIII.

 

 

SURSE DE FINANŢARE A INVESTIŢIILOR, din care:

43

5.075

 

 

1

 

Alocaţii de la buget

44

 

 

 

 

 

 

alocaţii bugetare aferente plăţii angajamentelor din anii anteriori

45

 

 

IX.

 

 

CHELTUIELI PENTRU INVESTIŢII

46

5.075

 

X.

 

 

DATE DE FUNDAMENTARE

47

 

 

 

1

 

Nr. de personal prognozat la finele anului

48

1.143

 

2

 

Nr. mediu de salariaţi total

49

1.133

 

3

 

Câştigul mediu lunar pe salariat (lei/persoană) determinat pe baza cheltuielilor de natură salarială (Rd.12/Rd.49)/12*1000

50

2.148

 

4

 

Câştigul mediu lunar pe salariat determinat pe baza cheltuielilor cu salariile (lei/persoană) (Rd.13/Rd.49)/12*1000

51

1.955

 

5

 

Productivitatea muncii în unităţi valorice pe total personal mediu (mii lei/persoană) (Rd.2/Rd.49)

52

133

 

6

 

Productivitatea muncit în unităţi fizice pe total personal mediu (cantitate produse finite/persoana)

53

 

 

7

 

Cheltuieli totale la 1000 lei venituri totale (Rd.7/Rd.1)x1000

54

885

 

8

 

Plăţi restante

55

20.544

 

9

 

Creanţe restante

56

20.795

 


*) Rd. 50 = Rd. 155 din Anexa de fundamentare nr. 2

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

 

ORDIN

pentru aprobarea Reglementării aeronautice civile române RACR-LTS „Autorizarea laboratoarelor de testări specializate pentru aeronautica civilă”, ediţia 1/2015

În temeiul prevederilor art. 4 lit. b) şi f) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/1997 privind Codul aerian civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 405/1993 privind înfiinţarea Autorităţii Aeronautice Civile Române, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 21/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, cu modificările ulterioare,

ministrul transporturilor emite următorul ordin:

Art. 1 - Se aprobă Reglementarea aeronautică civilă română RACR-LTS „Autorizarea laboratoarelor de testări specializate pentru aeronautica civilă”, ediţia 1/2015, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Regia Autonom㠄Autoritatea Aeronautică Civilă Român㔠va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - (1) Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1.018/2003 pentru aprobarea Reglementării aeronautice civile române RACR-B4 „Autorizarea laboratoarelor de testări specializate pentru aeronautica civilă”, ediţia 01/2003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 7 ianuarie 2004, se abrogă.

 

p. Ministrul transporturilor,

Virgil Dragoş Titea,

secretar de stat

 

Bucureşti, 23 iunie 2015.

Nr. 763.

 

ANEXĂ

 

 

REGLEMENTAREA AERONAUTICĂ CIVILĂ ROMÂNĂ RACR-LTS

„Autorizarea laboratoarelor de testări specializate pentru aeronautica civilă”, ediţia 1/2015

 

PREAMBUL

(1) Activitatea aeronautică civilă pe teritoriul şi în spaţiul aerian naţional este reglementată prin Ordonanţa Guvernului nr. 29/1997 privind Codul aerian civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul aerian civil), prin acte normative interne din domeniu, precum şi prin prevederile Convenţiei privind aviaţia civilă internaţională, semnată la Chicago la 7 decembrie 1944, ale altor convenţii şi acorduri internaţionale la care România este parte.

(2) în conformitate cu prevederile Codului aerian civil şi în scopul reglementării domeniului aviaţiei civile, Ministerul Transporturilor, în calitatea sa de autoritate de stat în domeniul aviaţiei civile, emite reglementări aeronautice civile române, care au caracter obligatoriu pentru toţi participanţii la activităţile aeronautice civile şi conexe, precum şi pentru persoanele care desfăşoară activităţi în zonele supuse servituţilor de aeronautică civilă.

(3) Autoritatea Aeronautică Civilă Română este autoritate delegată de Ministerul Transporturilor pentru asigurarea aplicării reglementărilor aeronautice civile naţionale, precum şi pentru supravegherea respectării lor de către persoanele juridice şi fizice, române sau străine, care furnizează servicii ori produse pentru aviaţia civilă din România, realizând astfel funcţia de supraveghere a siguranţei în domeniul aviaţiei civile.

(4) Reglementările aeronautice civile române sunt elaborate, emise sau adoptate în conformitate cu prevederile şi recomandările Convenţiei privind Aviaţia Civilă Internaţională, semnată la Chicago la 7 decembrie 1944, ale altor convenţii şi acorduri internaţionale la care România este parte, astfel încât să se asigure un caracter unitar, coerent şi modern procesului de elaborare şi dezvoltare a sistemului naţional de reglementări aeronautice civile române.

(5) Reglementarea privind autorizarea laboratoarelor de testări specializate pentru aeronautica civilă RACR-LTS a fost elaborată în conformitate cu Codul aerian civil şi cuprinde elemente majore din SR EN ISO 9001 şi SR EN ISO/CE117025.

 

CAPITOLUL 1

Introducere

 

1.1. Generalităţi

(1) O organizaţie este considerată competentă să furnizeze documente de certificare prin care să asigure că testările asupra aeronavelor care deţin un certificat de tip, produselor şi pieselor asociate ale acestora, precum şi materialelor destinate aeronauticii civile s-au efectuat în conformitate cu cerinţele aplicabile, numai dacă este autorizată în conformitate cu prevederile prezentei reglementări.

(2) AACR poate să restricţioneze, să revoce sau să suspende autorizarea unui laborator de testări specializate dacă nu se menţin condiţiile în baza cărora acesta a fost autorizat. Restricţiona rea, suspendarea sau revocarea autorizării nu presupun restituirea tarifelor stabilite conform prevederilor legale, achitate pentru serviciile prestate de AACR.

1.2. Scop

Scopul prezentei reglementări este să precizeze cerinţele specifice domeniului aeronautic referitoare la emiterea, modificarea şi prelungirea valabilităţii autorizărilor pentru testarea produselor aeronautice şi la condiţiile generale de funcţionare pentru laboratoarele de testări specializate autorizate, precum şi reguli generale privind funcţionarea deţinătorilor unor astfel de autorizări.

1.3. Aplicabilitate

Prevederile prezentei reglementări se aplică organizaţiilor care solicită autorizarea pentru laboratoare de testări specializate asupra aeronavelor (cu excepţia testărilor în zbor) care deţin un certificat de tip, produselor şi pieselor asociate acestora, precum şi materialelor destinate aeronauticii civile.

1.4. Documente de referinţă

1. Ordonanţa Guvernului nr. 29/1997 privind Codul aerian civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

2. SR EN ISO/CEI 17025 - „Cerinţe generale pentru competenţa laboratoarelor de încercări şi etalonări”;

3. SR EN ISO 9001- „Sisteme de management al calităţii”.

1.5. Acronime şi abrevieri

În prezenta reglementare, RACR-LTS, se utilizează următoarele acronime:

a) AACR - Autoritatea Aeronautică Civilă Română;

b) RACR - Reglementare aeronautică civilă română.

1.6. Definiţii

În prezenta reglementare, RACR-LTS, se utilizează următoarele definiţii:

a) acceptat/acceptabil - indicaţie pozitivă despre anumite subiecte şi propuneri pe care AACR le consideră compatibile cu scopul propus;

b) amplasament - locul la care o organizaţie execută sau doreşte să execute activităţi pentru care este necesară autorizarea;

c) autorizare - confirmarea oficială dată printr-un document emis de AACR în conformitate cu reglementările aeronautice civile române, prin care se atestă capacitatea deţinătorului de a desfăşura activităţile aeronautice civile menţionate în acest document;

d) comparaţii interlaboratoare - organizarea, efectuarea şi evaluarea testărilor asupra aceloraşi produse, epruvete/probe-test şi materiale, de către două sau mai multe laboratoare în conformitate cu anumite condiţii predeterminate;

e) documente de certificare - declaraţiile de conformitate, rapoartele de încercări/inspecţie/examinare şi buletinele de analiză emise de laboratorul de testări specializate pentru aeronautica civilă, autorizat;

f) expirare - încetarea automată a autorizării datorită terminării perioadei de valabilitate a acesteia fără ca organizaţia deţinătoare a certificatului de autorizare să fi solicitat prelungirea;

g) facilităţi - baza materială asociată domeniului de activitate care face obiectul autorizării laboratorului de testări specializate pentru aeronautica civilă;

h) furnizor - organizaţie care furnizează un produs sau prestează un serviciu laboratorului de testări specializate pentru aeronautica civilă;

i) inspecţie - examinare a unui produs sau a unui proces pentru determinarea conformităţii lui cu datele de proiectare;

j) laborator - organizaţie care efectuează testări specializate asupra aeronavelor care deţin un certificat de tip, produselor şi pieselor asociate acestora, precum şi materialelor destinate aeronauticii civile;

k) manager responsabil - manager care are autoritatea de a asigura că toate testările specializate cerute de client pot fi finanţate şi efectuate la standardul cerut de AACR; managerul responsabil poate delega, în scris, atribuţiile sale unei alte persoane din organizaţie, acea persoană devenind atunci managerul responsabil pentru scopul acestei reglementări;

l) organizaţie - agent aeronautic constituit în scopul îndeplinirii unor sarcini specifice; o astfel de organizaţie poate fi localizată la mai mult de un singur amplasament;

m) personal de certificare - personal care este împuternicit de managerul responsabil al unui laborator de testări specializate, autorizat în conformitate cu o procedură acceptabilă AACR, să emită certificate de conformitate în numele laboratorului autorizat;

n) produs aeronautic-orice aeronavă, reper/component de aeronavă, inclusiv motoare şi elice complete, precum şi orice materii prime şi materiale destinate fabricaţiei, întreţinerii şi operării aeronavelor;

o) renunţare - o anulare permanentă de către AACR a unei autorizări acordate în urma solicitării scrise din partea managerului responsabil al organizaţiei în cauză; în acest caz, organizaţia renunţă efectiv la drepturile şi privilegiile acordate prin autorizarea respectivă, iar după anulare nu mai are dreptul de a efectua activităţi de certificare sau de a emite declaraţii care invocă autorizarea, fiind obligată să elimine din documentele organizaţiei toate referinţele la aceasta;

p) restricţiona re - retragerea temporară a unor privilegii acordate printr-o autorizare AACR; restricţionarea reprezintă un caz particular al suspendării;

q) revocare - anularea definitivă şi executorie de către AACR a întregii autorizări; în acest caz, toate drepturile şi privilegiile acordate printr-o autorizare AACR sunt retrase, iar după revocare organizaţia nu mai poate efectua activităţi de certificare sau de a emite declaraţii invocând autorizarea, fiind obligată să elimine din documentele organizaţiei toate referinţele la aceasta;

r) subcontractant - o organizaţie care furnizează produse/ servicii specializate laboratorului de testări specializate;

s) suspendare - retragerea temporară a tuturor privilegiilor acordate printr-o autorizare AACR; în acest caz, autorizarea rămâne validă, dar în perioada în care suspendarea este în vigoare, organizaţia nu mai poate efectua activităţi de certificare sau de a emite declaraţii invocând autorizarea respectivă; privilegiile ce decurg din autorizare pot fi restabilite atunci când circumstanţele ce au condus la suspendare sunt corectate, iar organizaţia poate demonstra din nou conformarea deplină cu cerinţele aplicabile;

t) test - operaţie tehnică de determinare a uneia sau a mai multor caracteristici ale unui produs sau proces, în conformitate cu o procedură specificată; activităţile de testare cuprind: încercări, analize, inspecţii şi examinări;

u) test de capabilitate (a unui laborator) - determinarea performanţelor unui laborator de testări specializate cu ajutorul comparaţiilor interlaboratoare.

 

CAPITOLUL 2

Autorizarea laboratoarelor de testări specializate pentru aeronautica civilă

 

2.1. Cererea de autorizare

(1) Cererea pentru autorizarea/prelungirea valabilităţii autorizării unui laborator sau pentru modificarea domeniului de autorizare trebuie să îndeplinească cerinţele stabilite în această reglementare. Cererea trebuie transmisă AACR prin registratura acesteia şi trebuie însoţită de memoriul de prezentare al laboratorului sau amendamentul la acesta, precum şi, în cazul autorizării iniţiale, de certificatul de înregistrare a organizaţiei la registrul comerţului şi toate procedurile aferente autorizării laboratorului.

(2) Solicitantul care, în urma evaluării, întruneşte cerinţele prezentei reglementări şi a achitat tariful aferent serviciilor prestate de AACR, stabilit conform prevederilor legale, este îndreptăţit la autorizarea sa ca laborator de testări specializate pentru aeronautica civilă.

2.2. Domeniul de autorizare

Acordarea autorizării este documentată prin emiterea unui certificat de autorizare. Certificatul de autorizare se emite atunci când AACR este convinsă că a fost demonstrată conformarea cu cerinţele prezentei reglementări. În certificatul de autorizare se specifică domeniul de autorizare a laboratorului. Memoriul de prezentare al laboratorului autorizat conform RACR-LTS trebuie să precizeze domeniul de activitate care face obiectul autorizării.

2.3. Cerinţe privind facilităţile şi condiţiile de mediu

(1) Facilităţile laboratorului, sursele de energie, iluminatul, încălzirea şi ventilarea trebuie să fie adecvate şi să asigure desfăşurarea normală a activităţilor de testare. În cadrul facilităţilor laboratorului trebuie să existe o segregare efectivă între zonele învecinate, unde au loc activităţi incompatibile unele cu celelalte sau cu cele care fac obiectul autorizării.

(2) Facilităţile laboratorului trebuie să asigure mediul corespunzător efectuării testărilor pentru obţinerea unor rezultate valide. Condiţiile tehnice privind facilităţile şi condiţiile de mediu care pot afecta validitatea rezultatelor obţinute în urma efectuării testărilor trebuie să fie documentate.

(3) Facilităţile destinate efectuării testărilor trebuie protejate împotriva condiţiilor excesive, cum ar fi: căldură, praf, umiditate, zgomot, vibraţii şi perturbaţii sau interferenţe electromagnetice şi trebuie întreţinute adecvat.

(4) Laboratorul trebuie dotat cu toate echipamentele de eşantionare, măsurare şi testare necesare pentru efectuarea corectă a testărilor şi calibrărilor, precum şi cu aparate şi dispozitive pentru monitorizarea efectivă, controlul şi înregistrarea condiţiilor de mediu, acolo unde sunt impuse de metodele de testare.

(5) Echipamentele şi software-ul utilizate pentru testare, calibrare şi eşantionare trebuie să fie capabile să realizeze precizia cerută şi trebuie să se conformeze specificaţiilor privind testările şi calibrările respective.

2.4. Cerinţe privind personalul laboratorului

(1) Trebuie numit un manager responsabil care să asigure că testările efectuate în cadrul laboratorului sunt realizate la standardele cerute şi că laboratorul se conformează permanent datelor şi procedurilor identificate în memoriul de prezentare.

(2) Managerul responsabil trebuie să desemneze o persoană sau un grup de persoane identificată(e), acceptată(e) de AACR, care să asigure faptul că laboratorul se conformează cerinţelor reglementării RACR-LTS. Această (Aceste) persoană(ne) trebuie, în final, să răspundă direct managerului responsabil.

(3) Managerul responsabil trebuie să numească un responsabil pentru asigurarea calităţii, care să aibă responsabilităţi definite şi autoritatea necesară pentru asigurarea faptului că sistemul de management al calităţii este menţinut permanent la un nivel corespunzător; managerul calităţii trebuie să aibă acces direct la cel mai înalt nivel de management care ia deciziile cu privire la politica şi resursele laboratorului. Această persoană poate fi aceeaşi cu cea menţionată la pct. (2).

(4) Laboratorul trebuie să dispună de personal de management şi tehnic suficient, având autoritatea şi resursele, inclusiv instruirea, cunoştinţele tehnice şi experienţa necesare în vederea planificării, executării, supravegherii şi controlului testărilor sau calibrărilor, în conformitate cu domeniul de autorizare.

(5) Managementul trebuie să autorizeze personal care să efectueze tipurile de eşantionare, testare sau calibrare, să emită rapoartele de testare şi certificatele de calibrare şi să opereze diferitele tipuri de echipamente.

(6) Competenţa personalului trebuie stabilită în conformitate cu proceduri şi standarde acceptabile AACR.

(7) în plus faţă de cele specificate la pct. (4), personalul de inspecţie/certificare şi de asigurarea calităţii trebuie să aibă o experienţă relevantă şi să beneficieze de instruire iniţială şi recurentă în conformitate cu un program acceptabil AACR. Personalul de inspecţie/certificare şi personalul de asigurare a calităţii trebuie să fie acceptabil AACR.

(8) Personalul de asigurare a calităţii trebuie să urmeze cursuri de instruire iniţială şi recurentă privind:

a) standardul ISO 9001;

b) reglementarea RACR- LTS sau standardul ISO 17025;

c) cunoaşterea generală a metodelor utilizate în cadrul laboratorului.

(9) Personalul de inspecţie/certificare trebuie să urmeze cursuri de instruire iniţială şi recurentă privind:

a) reglementarea RACR-LTS sau standardul ISO 17025;

b) cunoaşterea şi utilizarea efectivă a metodelor pentru care laboratorul este autorizat.

(10) Personalul de inspecţie/certificare al laboratorului este evaluat, prin sondaj, de reprezentanţii AACR cu privire la cunoaşterea procedurii organizaţiei de aplicare a metodelor utilizate în cadrul laboratorului. Evaluarea constă în aplicarea practică a procedurii şi vizează metoda/metodele din domeniul de competenţă a persoanei evaluate. Pentru testare se utilizează etaloane sau piese-test.

(11) în urma constatării îndeplinirii, de către responsabilul calităţii şi personalul de certificare, a cerinţelor stipulate în prezenta reglementare, AACR emite un formular de acceptare pentru fiecare membru al acestui personal.

2.5. Evidenţa personalului de inspecţie/certificare

(1) Laboratorul trebuie să stabilească competenţele specifice personalului de inspecţie/certificare şi să furnizeze acestuia dovezi, printr-o împuternicire scrisă a managerului responsabil care să specifice competenţele stabilite.

(2) Laboratorul trebuie să păstreze înregistrări privind personalul de inspecţie/certificare, care să cuprindă detalii privind autorizaţiile, competenţele, calificările profesionale, instruirea, aptitudinile şi experienţa specifice fiecărei persoane.

2.6. Echipamente, scule şi materiale

(1) Laboratorul trebuie să deţină toate resursele, echipamentele, sculele şi materialele necesare efectuării testărilor din domeniul de activitate autorizat, în conformitate cu normele şi specificaţiile aplicabile.

(2) Echipamentele trebuie operate de personal autorizat.

(3) Unde este necesar, dispozitivele, echipamentele, sculele, etaloanele de referinţă, blocurile de calibrare trebuie verificate metrologic/calibrate cu o periodicitate care să asigure starea de bună funcţionare şi precizie. Înregistrările unor astfel de verificări trebuie menţinute de laboratorul autorizat, potrivit prevederilor prezentei reglementări.

(4) Toate echipamentele trebuie întreţinute corespunzător, conform documentaţiei tehnice specifice aferente. Detaliile procedurilor de întreţinere a echipamentelor trebuie să fie documentate şi disponibile. Orice echipament (sau componentă a sa), care a fost expus(ă) la o suprasarcină, la o manipulare greşită, care indică rezultate suspecte sau care a fost depistat(a), prin intermediul verificărilor ori al altor controale, ca fiind defect(ă), trebuie retras(ă) din serviciu, etichetat(ă) clar şi stocat(ă) într-un loc specificat.

(5) Fiecare echipament şi software utilizate pentru testare trebuie identificate printr-o referinţă unică, în măsura în care acest lucru este posibil.

2.7. Metode de testare

(1) Laboratorul trebuie să deţină instrucţiuni documentate, referitoare la utilizarea, operarea şi funcţionarea echipamentelor de testare, la manipularea şi pregătirea produselor supuse testărilor şi la tehnicile de testare standardizate. Toate instrucţiunile, standardele, specificaţiile tehnice, etaloanele,

manualele şi datele de referinţă aferente activităţii laboratorului trebuie să fie analizate/actualizate periodic şi uşor disponibile personalului implicat în activitatea respectivă.

(2) Laboratorul trebuie să utilizeze metode şi proceduri corespunzătoare activităţilor de testare şi a celor asociate, inclusiv eşantionarea, manipularea, depozitarea, ambalarea, emiterea şi înregistrarea documentelor de certificare, estimarea incertitudinilor asociate şi analizarea datelor rezultate în urma testărilor. Aceste metode trebuie să fie precise şi să corespundă specificaţiilor tehnice aplicabile. Este preferabilă utilizarea metodelor publicate în standarde internaţionale, regionale sau naţionale.

(3) în cazul în care este necesară utilizarea unor metode care nu sunt specificate ca metode de testare standardizate, atunci laboratorul trebuie să se asigure că acestea sunt subiectul unor înţelegeri cu clienţii, complet documentate şi validate, disponibile acestora şi altor utilizatori ai documentelor de certificare emise. Metoda utilizată trebuie să fie validată corespunzător înainte de utilizare. Laboratorul trebuie să informeze clientul atunci când metoda propusă de acesta nu este corespunzătoare.

(4) în cazul în care sunt utilizate calculatoare şi echipamente automate pentru soluţionarea, utilizarea, procesarea, raportarea, înregistrarea, arhivarea sau recuperarea datelor de testare, laboratorul trebuie să se asigure că:

a) cerinţele procedurilor specificate în memoriul de prezentare sunt satisfăcătoare;

b) programele-control ale calculatoarelor sunt documentate şi adecvate utilizării;

c) procedurile specificate în memoriul de prezentare sunt stabilite şi implementate pentru protejarea integrităţii datelor rezultate în timpul şi la finalul testărilor; astfel de proceduri includ, dar nu se limitează doar la următoarele: integritatea datelor de intrare sau a soluţiilor, arhivarea, transmiterea şi procesarea datelor;

d) calculatoarele şi echipamentele automate sunt întreţinute în scopul asigurării funcţionării corespunzătoare, din punctul de vedere al condiţiilor de mediu, de operare necesare menţinerii integrităţii datelor;

e) sunt stabilite şi implementate proceduri pentru menţinerea securităţii datelor, fiind interzis accesul persoanelor neautorizate.

2.8. Subcontractarea activităţilor de testare

(1) în cazul în care laboratorul subcontractează etape ale testărilor, atunci subcontractantul trebuie să satisfacă cerinţele prezentei reglementări. Laboratorul trebuie să asigure şi să fie capabil să demonstreze că subcontractantul său este competent să execute activităţile în cauză şi satisface aceleaşi criterii de competenţă ca şi laboratorul de testări specializate în ceea ce priveşte activitatea subcontractată.

(2) Laboratorul trebuie să înregistreze şi să păstreze detalii ale investigaţiilor sale asupra competenţei şi conformităţii subcontractanţilor săi şi să menţină înregistrări corespunzătoare ale acestora.

(3) Un laborator autorizat de AACR care intenţionează să subcontracteze activităţi de testare, care se vor efectua şi raporta conform cerinţelor AACR, trebuie:

a) să stabilească o politică de subcontractare compatibilă cu cerinţele AACR, în cadrul căreia trebuie să descrie procedurile privind administrarea şi implementarea acestor acţiuni cu scopul de a demonstra conformitatea şi consecvenţa laboratorului subcontractat privind executarea activităţilor sale în conformitate cu cerinţele AACR;

b) să monitorizeze prin sistemul propriu de asigurare a calităţii activitatea subcontractată, să furnizeze şi să menţină documente care să demonstreze că laboratorul subcontractat este competent să efectueze activităţi de testare şi că acestea

sunt conforme cu cerinţele de autorizare ale AACR; laboratorul este responsabil de lucrările subcontractantului faţă de client;

c) să identifice în mod clar în înregistrările sale, precum şi în documentele de certificare emise rezultatele proprii şi cele obţinute de subcontractant;

d) să informeze clientul, în scris, că intenţionează subcontractarea anumitor activităţi de testare;

e) să includă în documentele de certificare emise numele, adresa şi persoana de contact a laboratorului subcontractat;

f) să menţină un registru al tuturor subcontractanţilor pe care îi utilizează pentru testări sau calibrări.

2.9. Controlul activităţilor de testare neconforme

(1) Laboratorul trebuie să stabilească o politică adecvată şi să elaboreze proceduri pe care să le implementeze acolo unde s-au constatat neconformităţi faţă de propriile proceduri sau de cerinţele clientului în efectuarea oricărei etape a activităţii de testare ori în rezultatele obţinute. Aceste politici şi proceduri trebuie să asigure că:

a) responsabilităţile privind monitorizarea activităţilor neconforme sunt menţionate şi acţiunile care trebuie întreprinse - inclusiv oprirea activităţilor şi refuzarea emiterii documentelor de certificare - sunt definite şi aplicate atunci când neconformităţile sunt identificate;

b) este evaluată importanţa neconformităţii identificate;

c) sunt stabilite şi aplicate imediat acţiuni corective;

d) este sistata activitatea şi este notificat clientul;

e)este definită responsabilitatea pentru efectuarea retestării.

(2) Dacă evaluarea indică faptul că s-ar putea repeta lucrări neconforme sau dacă există îndoieli privind conformarea laboratorului cu propriile sale politici şi proceduri, activitatea respectivă trebuie suspendată până la închiderea neconformităţilor constatate.

2.10. Documente de certificare

(1) Rezultatul fiecărei testări/serii de testări efectuate de către laborator trebuie raportate exact, clar şi obiectiv, în conformitate cu instrucţiunile din metodele de testare, prin intermediul documentelor de certificare.

(2) Documentele de certificare se emit de personalul de certificare autorizat al laboratorului, în numele organizaţiei, numai când acesta s-a convins că metoda de testare a fost corect aplicată şi rezultatele obţinute sunt în conformitate cu datele de proiectare.

(3) Fiecare document de certificare trebuie să cuprindă cel puţin următoarele:

a) datele de identificare ale laboratorului autorizat;

b) identificarea în mod clar a rezultatelor obţinute de subcontractanţi, în cazul în care au fost subcontractate activităţi de testare sau etape ale acestora;

c) identificarea unică a documentului de certificare;

d) datele de identificare ale clientului;

e) descrierea şi identificarea produsului supus testării;

f) identificarea datelor de proiectare referitoare la testare;

g) o declaraţie de conformitate din care să rezulte că testarea a fost efectuată în conformitate cu datele de proiectare şi cu cerinţele clientului;

h) datele de identificare, semnătura, marcajul de identificare ale personalului de certificare;

i) referirea la documentele tehnice asociate (raport de încercare/de inspecţie/de examinare şi buletine de analiză), în cazul în care documentul de certificare nu conţine rezultatele testărilor.

2.11. Înregistrări şi evidenţe

(1) Laboratorul trebuie să stabilească şi să menţină proceduri documentate pentru identificarea, colectarea, indexarea, îndosarierea, arhivarea, accesul, păstrarea şi eliminarea înregistrărilor activităţilor de testare şi ale sistemului de asigurare a calităţii. Înregistrările activităţilor de testare trebuie să cuprindă suficiente informaţii pentru a permite asigurarea trasabilităţii activităţilor efectuate, repetarea acestora şi să includă date privind identitatea personalului implicat în efectuarea testărilor şi certificarea acestora.

(2) Toate înregistrările trebuie să fie lizibile, arhivate şi păstrate astfel încât să fie regăsite prompt, în amenajări care asigură un mediu adecvat pentru prevenirea deteriorării sau pierderii lor. Duratele de păstrare a înregistrărilor trebuie stabilite şi înregistrate conform normelor legale, în condiţii de securitate şi de confidenţialitate pentru client, dar nu vor fi mai mici de 2 ani de la data efectuării testării. Atunci când s-a convenit prin contract, înregistrările calităţii trebuie să fie disponibile pe o perioadă stabilită, pentru evaluarea de către client sau de către reprezentantul clientului. Înregistrările pot fi pe orice suport, cum ar fi pe hârtie sau suport informatic.

(3) Evidenţele trebuie astfel făcute încât să se asigure o corelare sigură a comenzilor, clienţilor, datelor de proiectare, a activităţilor de testare şi a documentelor rezultate.

(4) Laboratorul trebuie să furnizeze fiecărui agent aeronautic civil beneficiar (client) cel puţin documentele specificate la paragraful 2.10.

2.12. Procedurile de control ale activităţilor de testare şi ale sistemului de asigurarea calităţii

(1) Laboratorul trebuie să stabilească proceduri acceptabile AACR pentru a asigura practici corespunzătoare pentru activităţile de testare şi conformarea cu cerinţele relevante din prezenta reglementare.

(2) Laboratorul trebuie să stabilească un sistem adecvat al calităţii care să monitorizeze activităţile de testare şi conformarea cu procedurile proprii, precum şi adecvarea acestora. Laboratorul trebuie să specifice perioadele de auditare a activităţilor sale în scopul verificării conformării acestora cu cerinţele specifice aplicabile. Aceste audituri trebuie efectuate de personal pregătit şi calificat, independent de activitatea de testare auditată. Monitorizarea conformării trebuie să includă un sistem de „feedback” către persoana sau grupul de persoane specificate la paragraful 2.4 pct. (2) şi, în ultimă instanţă, către managerul responsabil, pentru a asigura, dacă este necesar, acţiuni corective, precum şi să notifice imediat, în scris, orice client a cărui activitate poate fi afectată. Sistemul calităţii trebuie să fie acceptat de AACR.

(3) în plus faţă de auditurile periodice, laboratorul trebuie să se asigure de calitatea rezultatelor transmise clienţilor prin intermediul unor verificări/controale suplimentare. În mod normal, acestea pot include, dar nu se limitează la:

a) planul intern al calităţii, care să utilizeze, când este posibil, tehnici statistice de control;

b) efectuarea testelor de capabilitate sau a comparaţiilor interlaboratoare;

c) utilizarea unor materiale de referinţă autorizate sau a unor controale de calitate interne pe baza unor materiale de referinţă asociate;

d) reefectuarea testărilor utilizând aceeaşi metodă sau alta comparabilă (care să conducă la aceleaşi rezultate);

e) retestarea produselor, epruvetelor/probelor-test şi materialelor;

f) corelarea rezultatelor pentru diferite caracteristici.

(4) Sistemul calităţii trebuie să includă proceduri acceptabile AACR pentru evaluarea, selectarea şi monitorizarea furnizorilor şi subcontractanţi lor pentru a asigura trasabilitatea produsului sau a activităţilor de testare şi a documenta în acest fel conformitatea produsului cu datele de proiectare.

(5) Laboratorul trebuie să păstreze, în condiţiile prevederilor paragrafului 2.11 pct. (2), o evidenţă a tuturor furnizorilor şi subcontractanţilor, care vor fi organizaţii acceptabile AACR, cu care are relaţii contractuale asupra unor produse, activităţi sau

servicii care fac obiectul autorizării deţinute şi să pună la dispoziţia AACR această evidenţă, când este solicitată.

(6) Sistemul calităţii trebuie analizat sistematic şi periodic de managementul laboratorului pentru a asigura eficacitatea continuă, aplicarea corespunzătoare a reglementărilor şi iniţierea oricăror acţiuni corective necesare.

2.13. Memoriul de prezentare

(1) Laboratorul trebuie să întocmească şi să menţină la zi propriul memoriu de prezentare, care să conţină cel puţin următoarele informaţii:

a) o declaraţie semnată de managerul responsabil, confirmând că memoriul de prezentare al laboratorului, precum şi manualele conexe definesc conformarea cu RACR-LTS şi că această conformare va fi continuă;

b) funcţia(iile) şi numele persoanei(lor) acceptabile AACR în conformitate cu prevederile paragrafului 2.4 pct. (2);

c) atribuţiile şi responsabilităţile persoanei(lor) specificate în subparagraful b), inclusiv problemele pe care aceasta (aceştia) le poate (pot) trata direct cu AACR, în numele laboratorului;

d) structura organizatorică a laboratorului din care să rezulte ierarhia funcţiilor persoanelor specificate la paragraful 2.4 pct. (1) şi (2);

e) o listă a personalului de inspecţie/certificare;

f) o descriere generală a resurselor umane;

g) o descriere generală a facilităţilor amplasate la fiecare adresă specificată în certificatul de autorizare al laboratorului;

h) o listă a echipamentelor de testare specifice activităţii laboratorului;

i) o specificare a domeniului de activitate a laboratorului relevant pentru domeniul de autorizare;

j) procedura de notificare a modificărilor din cadrul laboratorului, conform prevederilor paragrafului 2.15;

k) procedura de amendare a memoriului de prezentare al laboratorului;

NOTĂ:

Literele a)-k) inclusiv constituie partea de „management” a memoriului de prezentare al laboratorului.

l) procedurile specifice activităţii laboratorului autorizat pentru testări specializate pentru aeronautica civilă şi de asigurare a calităţii;

m) formulare utilizate,

(2) Memoriul de prezentare al laboratorului şi amendamentele ulterioare trebuie aprobate de AACR, în afara cazului în care AACR a agreat ca, unele tipuri de amendamente, bine definite, să poată fi încorporate fără aprobarea prealabilă a AACR.

2.14. Competenţe acordate potrivit certificatului de autorizare Laboratorul de testări specializate pentru aeronautica civilă

autorizat are dreptul să efectueze următoarele activităţi, în conformitate cu memoriul de prezentare aprobat:

a) efectuarea testărilor specificate în domeniul de autorizare deţinut, la amplasamentele identificate în certificatul de autorizare sau în memoriul de prezentare al laboratorului;

b) nominalizarea personalului de inspecţie/certificare acceptabil AACR;

c) emiterea documentelor de certificare conform prevederilor paragrafului 2.10.

2.15. Modificări în cadrul laboratoarelor de testări specializate (1) Laboratorul de testări specializate pentru aeronautica civilă autorizat trebuie să comunice AACR orice propunere de a efectua oricare din următoarele modificări înainte ce aceste modificări să aibă loc, pentru a permite AACR să stabilească continuitatea conformării cu RACR-LTS şi să amendeze, dacă este cazul, certificatul de autorizare:

a) numele laboratorului;

b) sediul laboratorului;

c) amplasamentele laboratorului;

d) managerul responsabil;

e) oricare dintre persoanele cu funcţii de răspundere specificate la paragraful 2.4 pct. (1) şi (2);

f) facilităţile, echipamentele, sculele, materialele, procedurile, domeniul de activitate şi personalul de inspecţie/certificare care ar putea afecta activitatea laboratorului.

(2) AACR stabileşte condiţiile în care laboratorul autorizat pentru efectuarea de testări pentru aeronautica civilă îşi poate continua activitatea în timpul unor astfel de modificări.

(3) în situaţia în care AACR constată că laboratorul de testări specializate pentru aeronautica civilă autorizat nu îşi poate continua activitatea în condiţiile prevederilor paragrafului 2.16 în timp ce au loc modificările prevăzute la pct. (1) sau că nu a informat AACR cu privire la aceste modificări, AACR poate decide suspendarea autorizării laboratorului.

2.16. Menţinerea valabilităţii autorizării

Dacă certificatul de autorizare nu a făcut obiectul renunţării voluntare al restricţionării, suspendării sau revocării în condiţiile prevederilor paragrafului 1.1 pct. (2) sau nu a expirat prin depăşirea datei de valabilitate specificată în certificatul de autorizare, menţinerea valabilităţii autorizării este condiţionată de:

a) menţinerea conformării permanente a laboratorului de testări specializate autorizat cu cerinţele RACR-LTS;

b) permiterea accesului reprezentanţilor AACR la amplasamentul(ele) laboratorului de testări specializate autorizat pentru a determina conformarea continuă cu cerinţele RACR-LTS;

c) achitarea obligaţiilor financiare care revin laboratorului de testări specializate potrivit prevederilor legale, pentru serviciile prestate de AACR; neplata nu invalidează automat autorizarea, dar îndreptăţeşte AACR să suspende autorizarea, până la achitarea obligaţiilor financiare.

2.17. Responsabilităţi

Laboratorul de testări specializate autorizat trebuie:

a) să menţină organizarea, facilităţile, activităţile de testare şi sistemul de asigurare a calităţii conform prevederilor prezentei reglementări şi la standardul declarat, aprobat prin certificatul de autorizare acordat de AACR;

b) să asigure că se poate demonstra în mod documentat, pentru fiecare activitate de testare efectuată sub incidenţa autorizării RACR-LTS deţinute, conformarea cu prezenta reglementare şi cu datele de proiectare aplicabile;

c) să comunice AACR orice schimbare semnificativă în organizarea, facilităţile sau activităţile de testare, care ar putea afecta autorizarea, înainte de efectuarea acesteia;

d) să păstreze înregistrările rezultate în urma derulării activităţilor de testare în conformitate cu legislaţia aplicabilă în vigoare şi cu procedurile proprii.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE şi JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT

DECIZIA Nr. 7
din 27 aprilie 2015

 

            Dosar nr. io/i/zui4/hk/u

 

Iulia Cristina Tarcea - vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – preşedintele completului

Lavinia Curelea - preşedintele Secţiei I civile

Roxana Popa - preşedintele delegat al Secţiei a II-a civile

Ionel Barbă - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal

Petronela Cristina Văleanu - judecător la Secţia I civilă

Rodica Susanu - judecător la Secţia I civilă

Andreia Liana Constanda - judecător la Secţia I civilă

Mihaela Paraschiv - judecător la Secţia I civilă - judecător-raportor

Paula C. Pantea - judecător la Secţia I civilă

Iulia Manuela Cîrnu - judecător la Secţia a II-a civilă

Rodica Zaharia - judecător la Secţia a II-a civilă

Cosmin Horia Mihăianu - judecător la Secţia a II-a civilă

Veronica Dănăilă - judecător la Secţia a II-a civilă

Mirela Poliţeanu - judecător la Secţia a II-a civilă - judecător-raportor

Simona Camelia Marcu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Eugenia Marin - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Viorica Iancu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal - judecător-raportor

Gabriela Elena Bogasiu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Veronica Năstasie - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

 

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ce formează obiectul Dosarului nr. 16/1/2014/HP/C este constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi art. 275 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa este prezidată de doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă magistratul-asistent-şef Bogdan Georgescu.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Piteşti - Secţia I civilă în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la modalitatea de interpretare a dispoziţiilor art. 16 alin. 1 lit. a) şi b) şi art. 17 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat (Decretul nr. 167/1958), raportate la dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011 (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009), în sensul dacă introducerea acţiunii pentru debitul principal şi plăţile voluntare, eşalonate în temeiul unui act normativ, efectuate în baza unui titlu executoriu, întrerup sau nu termenul de prescripţie a dreptului material la acţiune şi pentru drepturile accesorii debitului principal, termen ce a început să curgă de la data scadenţei dreptului principal.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosarul cauzei au fost depuse: jurisprudenţa comunicată de curţile de apel cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării; răspunsul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în sensul că nu se află în curs de verificare practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii; raportul comun întocmit de doamnele judecător Mirela Poliţeanu şi Viorica Iancu; raportul întocmit de doamna judecător Mihaela Paraschiv. Se referă cu privire la faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, rapoartele asupra chestiunii de drept supuse judecăţii au fost comunicate părţilor, iar Curtea de Apel Bucureşti, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice au depus puncte de vedere cu privire la chestiunea de drept.

Preşedintele completului constată că nu există chestiuni prealabile, iar completul de judecată rămâne în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

1. Titularul şi obiectul sesizării

Curtea de Apel Piteşti - Secţia I civilă, prin încheierea din 6 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 635/90/2014, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile cu privire la modalitatea de interpretare a dispoziţiilor art. 16 alin. 1 lit. a) şi b) şi art. 17 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958 raportat la dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, în sensul dacă introducerea acţiunii pentru debitul principal şi plăţile voluntare, eşalonate în temeiul unui act normativ, efectuate în baza unui titlu executoriu, întrerup sau nu termenul de prescripţie a dreptului material la acţiune şi pentru drepturile accesorii debitului principal, termen ce a început să curgă de la data scadenţei dreptului principal.

2. Expunerea succintă a procesului

2.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21 februarie 2014 pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanta G.V. a chemat în judecată pe pârâţii Tribunalul Bucureşti, Curtea de Apel Bucureşti, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâţilor la calcularea şi plata dobânzilor legale pentru sumele datorate în baza unei hotărâri judecătoreşti, respectiv Sentinţa civilă nr. 4.134 din 13 mai 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 17.668/3/2009, rămasă definitivă şi irevocabilă la data de 6 septembrie 2010, pentru sumele rămase neachitate şi până la data plăţii integrale a acestor sume, precum şi obligarea pârâţilor la plata eventualelor cheltuieli de judecată.

2.2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 585 din 22 aprilie 2014, Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă a hotărât următoarele:

- a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada anterioară datei de 21 februarie 2011;

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice şi a respins acţiunea faţă de acest pârât;

- a admis cererea formulată de reclamantă şi i-a obligat pe ceilalţi pârâţi la plata către reclamantă a dobânzilor legale aferente sumelor datorate conform Sentinţei civile nr. 4.134 din 13 mai 2010 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, rămasă irevocabilă la data de 6 septembrie 2010, începând cu data de 6 septembrie 2010 şi până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.

2.3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei civile nr. 585 din 22 aprilie 2014 a Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă a declarat apel pârâtul Ministerul Justiţiei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti - Secţia I civilă, iar. conform celor menţionate la pct. 1, această instanţă a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă.

2.4. Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile

Prin încheierea din 6 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 635/90/2014, Curtea de Apel Piteşti - Secţia I civilă a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă privind admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinând, în esenţă, următoarele;

- de lămurirea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 16 alin. 1 lit. a) şi b) şi art. 17 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958 depinde soluţionarea pe fond a cauzei, întrucât, în cauză, a fost invocată de către debitori excepţia prescripţiei dreptului asupra fructelor sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale în baza unor titluri executorii amânate la plată prin ordonanţa de urgenţă;

- problema de drept este nouă, deoarece, prin consultarea jurisprudenţei, s-a constatat că asupra acestei probleme Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o altă hotărâre;

- problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

3. Punctul de vedere al părţilor cu privire la chestiunile de drept

3.1. Reclamanta G.V. şi pârâţii Tribunalul Municipiului Bucureşti şi Ministerul Finanţelor Publice nu au formulat un punct de vedere asupra chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării.

3.2. Pârâta Curtea de Apel Bucureşti a arătat că se impune sesizarea Înaltei Curţi în vederea pronunţării unei hotărâri pentru dezlegarea chestiunii de drept.

În acest sens s-a arătat că, în practica judiciară, s-au conturat două puncte de vedere.

Punctul de vedere majoritar este în sensul respingerii prescripţiei dreptului material la dobânzi, întrucât o astfel de sancţiune, respectiv termenul de prescripţie, a început să curgă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare (Codul civil din 2009), dreptul fiind unul accesoriu creanţei principale, supus dispoziţiilor Decretului nr. 167/1958.

Plata obligaţiei înscrisă în titlul executoriu nu este însă o prestaţie succesivă, ci o prestaţie uno ictu, ea fiind supusă prevederilor art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, astfel încât dreptul la acţiune asupra sa se stingă odată cu dreptul la acţiune privind dreptul principal.

Or, dreptul asupra sumelor datorate în baza titlurilor executorii nu este stins, plăţile efectuate voluntar în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 având efect întreruptiv de prescripţie. Aceleaşi concluzii ar rezulta şi dacă pricina ar fi privită prin prisma dispoziţiilor art. 2.503 alin. (1) din Codul civil din 2009.

Al doilea punct de vedere este în sensul că o astfel de prescripţie ar fi operantă până la 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată în condiţiile art. 2.517 din Codul civil din 2009.

3.3. Pârâtul Ministerul Justiţiei şi-a exprimat punctul de vedere în sensul că actele voluntare de plată nu întrerup cursul prescripţiei, dobânzile putând fi solicitate şi anterior, prin chiar cererile în urma cărora au fost pronunţate titlurile executorii.

4. Punctul de vedere al completului de judecată cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

Instanţa de trimitere consideră că sunt aplicabile dispoziţiile anterioare intrării în vigoare a Codului civil din 2009, referitoare la prescripţia extinctivă, câtă vreme se vorbeşte despre prescripţii începute a fi curs mai înainte de data de 1 octombrie 2011, potrivit art. 3 şi 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.

Dispoziţiile aplicabile cauzei sunt cele ale art. 1, art. 16 alin. 1 şi art. 17 din Decretul nr. 167/1958 şi ale art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009.

În analiza efectelor actului normativ de eşalonare a plăţilor asupra termenului de prescripţie a dreptului la acţiune cu privire la dobânzi este necesar a se lămuri care este obiectul cererii de chemare în judecată avută în vedere pentru aplicarea art. 1088 alin. 2 din Codul civil din 1864, care stabileşte că daunele-interese pentru neexecutare - dobânzile sunt debite din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.

Cererea de chemare în judecată priveşte executarea obligaţiei principale, condiţie de acordare, potrivit art. 1079 din Codul civil din 1864, a daunelor-interese în sensul punerii în întârziere a debitorului şi, în acelaşi timp, momentul de la care se stabileşte refuzul debitorului de a executa, respectiv de la care creditorul poate solicita daune-interese.

Aceasta înseamnă că ele pot fi solicitate şi ulterior acestui moment, ceea ce nu împiedică a se constata dacă sunt datorate de la momentul anterior al punerii în întârziere pentru executarea obligaţiei principale.

Aceeaşi este situaţia şi în cazul în care debitorul este de drept în întârziere.

Ceea ce este apoi de stabilit este respectarea termenului de prescripţie pentru solicitarea dobânzilor ca daune-interese.

Relevante sunt dispoziţiile art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, potrivit cărora odată cu dreptul la acţiune privind un drept principal se stinge şi dreptul la acţiune privind drepturile accesorii.

Urmând soarta principalului, potrivit art. 17 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958, de la data hotărârii definitive pronunţate cu privire la obligaţia principală, a început să curgă un nou termen de prescripţie pentru dobânzi.

Este întrerupt acest termen prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, astfel încât să poată fi cerute dobânzile de la data scadenţei dreptului salarial în considerarea caracterului obligaţiei de plată a dreptului salarial de obligaţie care, prin natura sa, nu putea fi executată decât într-un termen determinat, pe care debitorul l-a lăsat să expire

Deosebit de relevant este faptul că debitor este însuşi statul, că actele sale de autoritate pot fi comparate cu forţa majoră care împiedică în mod absolut realizarea dreptului, dar şi faptul că speranţa acestei realizări a fost succesiv mutată în timp, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 76/2009, respectiv prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, eşalonarea iniţială a plăţii pe 18 luni fiind prelungită cu încă 6 ani, astfel încât, numai în urma acestei intervenţii legislative, creditorii au putut observa că prejudiciul constând în fructele civile tinde să devină la fel de important ca şi cel constând în plata muncii lor,

Din acest punct de vedere ar fi util soluţionării cauzei a se verifica dacă actul cu putere normativă, care împiedică realizarea dreptului în favoarea debitorului, nu îşi extinde puterea şi asupra prejudiciului cauzat instantaneu prin neplata salariilor legal datorate.

Legat de acest aspect, instanţa de trimitere invocă Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

5. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat anterior asupra acestei chestiuni de drept, neavând competenţă în litigii de conflicte de muncă.

La solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, curţile de apel au comunicat jurisprudenţa identificată la nivelul circumscripţiei lor teritoriale cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul prezentei sesizări.

Din analiza jurisprudenţei transmise de curţile de apel cu privire la prescripţia dreptului la acţiune prin care se solicită plata de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii, având ca obiect acordarea unor drepturi salariate personalului din sectorul bugetar, în condiţiile Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, se constată existenţa următoarelor orientări jurisprudenţiale:

5.1. Sunt aplicabile prevederile art. 16 alin. 1 lit. a) din Decretul nr. 167/1958, iar termenul de prescripţie a fost întrerupt prin recunoaşterea pe care debitorul a realizat-o prin plăţile parţiale efectuate în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 76/2009, şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009. În consecinţă s-a dispus obligarea la plata daunelor-interese moratorii sub forma dobânzii legale de la data titlului executoriu.

5.2. Termenul de prescripţie curge de la data scadenţei obligaţiei de plată neexecutate (debitului principal), acesta fiind momentul de la care a fost cauzat prejudiciul ce se cere a fi reparat. În acest sens au fost avute în vedere dispoziţiile art. 171 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul muncii din 2003), ale art. 12 din Decretul nr. 167/1958, ale art. 1088 din Codul civil din 1864 şi ale art. 1535 şi art. 2503 alin. (2) din Codul civil din 2009 şi s-a apreciat că introducerea acţiunii pentru debitul principal şi plăţile voluntare, eşalonate în temeiul unui act normativ, efectuate în baza titlului executoriu, nu întrerup termenul de prescripţie a dreptului material la acţiune şi pentru drepturile accesorii debitului principal.

Daunele-interese moratorii în cazul titlurilor executorii a căror executare a fost eşalonată în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 se acordă pentru o perioadă de 3 ani anterior datei introducerii cererii de chemare în judecată prin care se solicită plata acestor dobânzi.

5.3. Dobânda legală se acordă de la data introducerii cererii de chemare în judecată pentru daunele-interese moratorii, respectiv de la data introducerii cererii de chemare în judecată pentru debitul principal.

5.4. Dobânda legală se acordă de la data intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu completările ulterioare, şi până la data plăţii efective a fiecărei tranşe, în condiţiile respectării graficului de eşalonare prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009.

6. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

În jurisprudenţa Curţii Constituţionale nu au fost identificate elemente relevante cu referire la chestiunea de drept ce formează obiectul prezentei sesizări.

Cu toate acestea se observă că orientarea jurisprudenţială de la pct. 5.2 are în vedere prevederile art. 171 din Codul muncii din 2003, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, conform cărora:

„Art. 171. - (1) Dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.

(2) Termenul de prescripţie prevăzut la alin. (1) este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaştere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului.”

Art. 171 era numerotat ca art. 166 în forma iniţială a Legii nr. 52/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003.

În perspectiva soluţionării prezentei sesizări este de observat că, prin Decizia nr. 87 din 27 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 17 martie 2011, Curtea Constituţională a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 166 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, reţinând următoarele:

„Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 166 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:

«(1) Dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.»

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în realitate, aspectele relevate nu se constituie într-o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci reprezintă chestiuni care ţin de modul de interpretare şi aplicare a legii. Or, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 126 alin. (3) din Constituţie, numai instanţele judecătoreşti sunt competente^ a se pronunţa asupra interpretării şi aplicării legii, revenind Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa de a unifica practica judiciară. Astfel, se observă că cele arătate în excepţia de neconstituţionalitate sunt aspecte a căror soluţionare excedează competenţei instanţei constituţionale, ceea ce şi determină inadmisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Obiter dictum, atunci când instanţa de judecată va soluţiona acţiunea reclamanţilor din dosarul sus-menţionat, va ţine seama de faptul că prin deciziile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca urmare a formulării unor recursuri în interesul legii nu se poate legifera, astfel încât ele pot doar constata drepturi preexistente, şi nu să creeze drepturi (salariate) noi; de altfel, aceste decizii sunt pronunţate tocmai pentru că anterior au existat atât soluţii judiciare de constatare a existenţei dreptului, cât şi de inexistenţă a acestuia.”

7. Înalta Curte

7.1. Asupra admisibilităţii sesizării

Înalta Curte reţine că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a sesizării, pentru considerentele arătate în continuare.

Reglementarea cuprinsă în art. 519 din Codul de procedură civilă instituie următoarele condiţii care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ pentru declanşarea acestei proceduri:

- existenţa unei cauze aflate în curs de judecată;

- cauza să fie soluţionată în ultimă instanţă;

- cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza;

- ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată;

- chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Din analiza cadrului procesual în care a fost identificată chestiunea de drept pentru a cărei dezlegare a fost formulată prezenta sesizare se reţine îndeplinirea cerinţelor impuse de lege.

Îndeplinirea primelor 3 cerinţe rezultă din cele expuse la pct. 2 din prezenta decizie.

Chestiunea de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată este reprezentată de interpretarea art. 16 alin. 1 lit. a) şi art. 17 alin. 3 din Decretul-lege nr. 167/1958 prin raportare la prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, cu relevanţă asupra soluţionării excepţiei prescripţiei extinctive, excepţie de fond. Prin admiterea acesteia, instanţa este împiedicată să cerceteze în fond dreptul dedus judecăţii.

În ceea ce priveşte a cincea condiţie, legea nu defineşte noţiunea de noutate şi nici criteriile în baza cărora poate fi determinată, dar, în doctrină, s-a apreciat că sesizarea instanţei supreme ar fi justificată sub aspectul îndeplinirii elementului de noutate atunci când problema de drept nu a mai fost anterior dedusă judecăţii1, adică în privinţa căreia instanţa supremă nu a mai statuat printr-un recurs în interesul legii sau un recurs în casaţie2.

De asemenea, a fost exprimată opinia potrivit căreia noutatea se poate referi atât la o reglementare nou-intrată în vigoare, cât şi la o normă juridică intrată în vigoare cu mai mult timp în urmă, dar a cărei aplicare frecventă a devenit actuală ulterior3.

Chestiunea de drept dedusă judecăţii prezintă caracter de noutate având în vedere că a devenit actuală, în special, după pronunţarea Deciziei nr. 2 din 17 februarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 3 iunie 2014, prin care s-a stabilit, în aplicarea dispoziţiilor art. 1082 şi art. 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I şi art. 1.535 alin. (1) din Codul civil din 2009, republicat, cu modificările ulterioare, că pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condiţiile art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009. 7.2. Asupra chestiunii de drept supuse dezlegării Dispoziţiile legale supuse interpretării, în prezenta procedură de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, sunt următoarele:

- dispoziţiile art. 16 alin. 1 lit. a) şi b) şi art. 17 din Decretul-lege nr. 167/1958:

„Art. 16. - Prescripţia se întrerupe:

a) prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia;

b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanţă judecătorească ori la un organ de arbitraj, necompetent;

Art. 17. - Întreruperea şterge prescripţia începută înainte dea se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o.

După întrerupere începe să curgă o nouă prescripţie.

În cazul când prescripţia a fost întreruptă printr-o cerere de chemare în judecată ori de arbitrare sau printr-un act începător de executare, noua prescripţie nu începe să curgă cât timp hotărârea de admitere a cererii nu a rămas definitivă sau, în cazul executării, până la îndeplinirea ultimului act de executare.”;

- dispoziţiile art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/20094;

„Art. 1. - (1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salariată stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:

a) în anul 2012 se plăteşte 5% din valoarea titlului executoriu;

b) în anul 2013 se plăteşte 10% din valoarea titlului executoriu;

c) în anul 2014 se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;

d) în anul 2015 se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;

e) în anul 2016 se plăteşte 35% din valoarea titlului executoriu.

(2) în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

(3) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

(4) în înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin sectorul bugetar se înţelege autorităţile şi instituţiile publice a căror finanţare se asigură astfel:

a) integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;

b) din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;

c) integral din venituri proprii.

Art. 2. - Prin ordin al ordonatorilor principali de credite va fi stabilită procedura de efectuare a plăţii titlurilor executorii, cu respectarea termenelor prevăzute la ari. 1.”

În esenţă, în raport cu dispoziţiile supuse interpretării şi sesizarea formulată de instanţa de trimitere, chestiunea de drept vizează răspunsul ce urmează a fi dat întrebării dacă, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 şi plăţile voluntare eşalonate efectuate în baza acestui act normativ, este întrerupt termenul de prescripţie pentru introducerea acţiunii creditorilor privind obligarea debitorului la plata daunelor-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condiţiile art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009.

Domeniul de aplicare a prescripţiei extinctive (sub aspectul termenului şi modului în care se calculează) trebuie interpretat în contextul unei corecte calificări a obiectului cauzei, deoarece finalitatea pronunţării unei hotărâri prealabile în procedura reglementată de art. 519 şi următoarele din Codul de procedură civilă este dezlegarea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, ceea ce implică stabilirea premiselor corecte de analiză în evaluarea problemei de drept, şi nu preluarea celor reţinute de instanţa de trimitere prin actul de sesizare.

Din analiza tuturor hotărârilor judecătoreşti anexate sesizării şi din cete comunicate de curţile de apei rezultă că obiectul cererilor de chemare în judecată l-a constituit obligarea la plata dobânzii legale aferente sumelor de bani prevăzute în hotărâri judecătoreşti irevocabile, pentru întreaga perioadă de întârziere în executare, şi anume, de la data la care hotărârile judecătoreşti au devenit executorii şi până la data plăţii efective, solicitându-se acordarea dobânzii atât pentru sumele plătite cu întârziere, cât şi pentru sumele rămase neachitate.

Cererile de chemare în judecată au fost formulate de reclamanţi, care fac parte din categoria personalului bugetar şi cărora li s-au acordat sume de bani cu titlul de drepturi salariale prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, pentru ca pârâţii (autorităţile şi instituţiile publice în sarcina cărora s-a stabilit, prin acele hotărâri, obligaţia plăţii creanţelor) să le plătească daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale, reprezentând prejudiciul suferit prin executarea cu întârziere a obligaţiei de plată constatată în mod irevocabil prin titluri executorii, invocându-se ca temei de drept dispoziţiile art. 1082 şi art. 1088 din Codul civil din 1864 şi, respectiv, art. 1.531 şi art. 1.535 din Codul civil din 2009.

În toate cazurile soluţionate prin hotărârile judecătoreşti depuse la dosar s-a ţinut cont de plăţile deja efectuate în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, din creanţele stabilite prin titlurile executorii invocate în cererile de chemare în judecată.

În consecinţă, toate aceste litigii au fost iniţiate faţă de neexecutarea sau executarea cu întârziere a obligaţiilor de plată stabilite prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, ceea ce constituie o faptă distinctă de cea constatată prin respectivul titlu executoriu, întrucât rezidă în încălcarea obligaţiei de a se conforma dispoziţiilor titlului executoriu şi care nu trebuie confundată cu încălcarea obligaţiei născute dintr-un act sau fapt juridic, deja sancţionată prin hotărârea judecătorească irevocabilă care reprezintă titlu executoriu.

Potrivit dispoziţiilor art. 3711 din Codul de procedură civilă din 1865, obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe se aduce la îndeplinire de bunăvoie, în caz contrar, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, dacă legea nu prevede altfel.

Titularii creanţelor care intră în sfera de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 sunt îndreptăţiţi să primească despăgubiri sub forma dobânzii legale penalizatoare (daune-interese moratorii) pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

În acest sens, prin Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 3 iunie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat - în aplicarea dispoziţiilor art. 1082 şi art. 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I şi art. 1.535 alin. (1) din Codul civil din 2009 - că pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condiţiile art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009.

Atât litigiile referitoare la drepturile salariale cuvenite personalului bugetar, cât şi cele având ca obiect acordarea de daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale, pentru executarea cu întârziere a titlurilor executorii privind asemenea drepturi, sunt litigii de muncă.

În consecinţă, titlurile executorii pentru a căror neexecutare sau executare cu întârziere s-a solicitat plata dobânzii penalizatoare sunt hotărâri pronunţate în litigii referitoare la drepturile salariale care decurg din derularea raporturilor de muncă, lato sensu, astfel că le sunt aplicabile dispoziţiile art. 278 pct. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, respectiv dispoziţiile art. 448 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă din 2010 şi ale art. 274 din Codul muncii din 2003, potrivit cărora hotărârile primei instanţe sunt executorii de drept când au ca obiect plata salariilor sau alte drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă.

Aşa fiind, în aceste litigii sunt incidente prevederile art. 171 din Codul muncii din 2003, care prevăd că dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutare în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, iar termenul de prescripţie este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaştere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale derivând din plata salariului.

Aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 a suspendat de drept orice procedură de executare silită în cursul termenului prevăzut pentru plata sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea drepturilor de natură salarială pentru personalul din sectorul bugetar şi devenite executorii până la data de 31 decembre 2011.

Natura juridică a măsurilor dispuse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 este aceea de suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare ce decurge din chiar conţinutul art. 1 alin. (2) al actului normativ, potrivit căruia, în cursul termenului în care are loc plata eşalonată, orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

Pe durata suspendării executării silite, indiferent cum operează aceasta (voluntar, judiciar sau legal), dobânda (legală sau convenţională) curge, creanţa fiind ab initio certă, lichidă şi exigibilă5.

În analiza controlului de constituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, Curtea Constituţională a reţinut că, prin adoptarea acestei ordonanţe, Guvernul nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătoreşti şi nu refuză punerea în aplicare a acestora, iar măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaşte obligaţia de plată a titlurilor executorii. Instanţa de contencios constituţional a constatat şi că, prin actul respectiv, Guvernul nu numai că nu refuză executarea hotărârilor judecătoreşti, ci se obligă la plata eşalonată a sumelor prevăzute prin acestea (Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010; Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010).

Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 s-a stabilit numai o modalitate de executare eşalonată a creanţelor care sunt certe, lichide şi exigibile de la data titlurilor executorii şi, deci, acest act normativ a avut ca obiect executarea creanţelor, şi nu dreptul la daune-interese, astfel că, prin însuşi conţinutul său, nu poate produce efecte asupra cursului prescripţiei acestui drept şi, cu atât mai puţin, nu poate avea semnificaţia de recunoaştere a unui drept care nu a fost vizat de reglementarea respectivă.

În acelaşi sens este de observat că, în considerentele Deciziei nr. 2 din 17 februarie 2014, Înalta Curte a reţinut c㠄Este evident faptul că prin executarea eşalonată a obligaţiei de plată creditorul a suferit un prejudiciu a cărui existenţă este confirmată chiar de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, care, în cuprinsul art. 1 alin. (3), prevede că sumele plătite eşalonat se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică. Or, prin instituirea obligaţiei de actualizare a sumei cu indicele preţurilor de consum, legiuitorul recunoaşte implicit existenţa prejudiciului cauzat prin executarea eşalonată şi, în consecinţă, instituie o reparaţie parţială, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens)”

Prin eşalonarea la plată a fost fixat un alt termen pentru executarea obligaţiei de plată, dar, prin aceasta, creditorul nu pierde dreptul de a pretinde şi daune pentru neexecutarea obligaţiei la scadenţă,

Modificarea modalităţii şi a termenelor de executare nu are consecinţe asupra curgerii termenului de prescripţie pentru dreptul creditorului de a solicita acordarea de daune-interese moratorii pentru obligaţii scadente.

Conform reglementării cuprinse în Decretul nr. 167/1958, prescripţia extinctivă constă în stingerea dreptului material la acţiune neexercitat în termenul de prescripţie stabilit de lege şi termenul de prescripţie extinctivă este intervalul de timp stabilit de lege înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul la acţiune în sens material, sub sancţiunea pierderii acestui drept.

În cauză sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958, reglementare referitoare la prescripţia extinctivă anterioară intrării în vigoare a Codului civil din 2009, fiind vorba de prescripţii începute a fi curs mai înainte de data de 1 octombrie 2011, potrivit dispoziţiilor art. 3 şi 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.

În art. 6 alin. (4) din Codul civil din 2009 se prevede expres că prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.

Din această perspectivă se reţine că sesizarea are ca obiect numai interpretarea dispoziţiilor art. 16 alin. 1 lit. a) şi lit. b) şi art. 17 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958 pentru prescripţiile începute anterior intrării în vigoare a legii noi, astfel că nu se impune examinarea chestiunii de drept sub aspectul aplicării în timp a legii civile.

În consecinţă, cererile de chemare în judecată prin care se solicită plata daunelor-interese moratorii pentru plata eşalonată a titlurilor executorii în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 sunt supuse dispoziţiilor art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, care prevăd că termenul general de prescripţie, aplicabil acţiunilor personale, care însoţesc drepturile subiective civile de creanţă, este de 3 ani.

Acelaşi act normativ prevede în art. 7 alin. 2 că, în obligaţiile care urmează să se execute la cererea creditorului, precum şi în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripţia începe de la data naşterii raportului de drept.

Daunele-interese moratorii, sub forma dobânzii legale, pentru executarea cu întârziere a creanţelor recunoscute prin titluri executorii, au caracterul unor prestaţii succesive şi sunt datorate pentru întreaga perioadă de executare cu întârziere şi calculate pentru fiecare zi de întârziere, cu începere de la data scadenţei acestor creanţe.

În acest caz sunt relevante şi prevederile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, fiecare zi de întârziere în executare generând o prescripţie distinctă a dreptului la acţiune cu privire la aceste prestaţii succesive.

Ca atare, creditorii sunt îndreptăţiţi la daune-interese moratorii pentru o perioadă de 3 ani anterioară introducerii cererii de plată a dobânzii, al căror cuantum va fi stabilit în funcţie de plăţile eşalonate efectuate în executarea creanţelor din titlurile executorii.

Nu există, deci, o cauză de întrerupere a cursului termenului general de prescripţie de 3 ani, în condiţiile în care actele normative cu privire la plata eşalonată a sumelor de bani prevăzute în titlurile executorii nu cuprind dispoziţii referitoare la plata dobânzii penalizatoare pentru neexecutarea titlurilor respective la scadenţă.

Prin urmare, prin plata parţială a drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătoreşti irevocabile şi prin emiterea actelor normative privind eşalonarea plăţii, debitorii nu au recunoscut şi îndreptăţirea creditorilor la plata daunelor-interese moratorii sub forma dobânzii legale.

Conform doctrinei6, recunoaşterea dreptului este orice manifestare unilaterală de voinţă făcută de cel în favoarea căruia curge prescripţia, prin care se atestă existenţa unui drept potrivnic şi care este de natură să producă asupra sa consecinţe juridice negative.

Or, recunoaşterea expresă sau tacită de către debitori a dreptului creditorilor la plata daunelor-interese moratorii sub forma dobânzii penalizatoare pentru neexecutarea titlurilor executorii prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 nu s-a realizat prin adoptarea acestui act normativ şi, în atare situaţie, nu a operat prin reglementarea respectivă o întrerupere a dreptului de a cere plata acestor daune.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte reţine că nu sunt aplicabile prevederile art. 16 alin. 1 lit. a) şi lit. b) şi art. 17 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958, republicat, pentru a opera unul din cazurile legale de întrerupere a cursului prescripţiei extinctive, iar actele normative indicate în cuprinsul sesizării au ca obiect unic de reglementare eşalonarea plăţii, ca modalitate de executare silită, astfel că nu pot avea semnificaţia şi consecinţa juridică a unei recunoaşteri a dreptului la plata dobânzii.

Altfel spus, plăţile voluntare eşalonate în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, efectuate în baza unui titlu executoriu, nu întrerup termenul de prescripţie a dreptului material la acţiune pentru daunele-interese moratorii sub forma dobânzii penalizatoare.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 521 cu referire la art. 519 din Codul de procedură civilă,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE şi JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Piteşti - Secţia I civilă, prin încheierea din 6 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 635/90/2014, şi, în consecinţă, stabileşte următoarele:

Plăţile voluntare eşalonate în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, efectuate în baza unui titlu executoriu nu întrerup termenul de prescripţie a dreptului material la acţiune pentru daunele-interese moratorii sub forma dobânzii penalizatoare.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 aprilie 2015.

 

VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

IULIA CRISTINA TARCEA

Magistrat-asistent-şef,

Bogdan Georgescu

 


1 Mihaela Tăbârcă, Drept procesual civil, voi. I - Teoria generală, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 603.

2 Viorel Minai Ciobanu, Marian Nicolae ş.a., Noul Cod de procedură civilă comentat şi adnotat, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2013, voi. I, p. 1.214.

3 Gabriel Boroi ş.a., Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, voi. I. Art. 1-526, Editura Hamangiu, 2013, p. 1.009.

4 în evoluţia procesului legislativ, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 18 iunie 2009) a fost modificată şi completată prin următoarele ordonanţe de urgenţă: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2010 (publicată În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 12 martie 2010), Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2010 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 20 mai 2010) şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2010 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 20 decembrie 2010), cele trei ordonanţe de urgenţă fiind respinse prin Legea nr. 196/2011 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 9 noiembrie 2011), Legea nr. 226/2011 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 7 decembrie 2011) şi Legea nr. 229/2011 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 7 decembrie 2011).

5 Opinia specialiştilor A. Athanasiu, M. Nicolae şi T. Briciu, depusă în Dosarul nr. 21/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care a fost pronunţată Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014.

6 Marian Nicolae, Tratei de prescripţie extinctivă, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2010, pag. 591.

 

 

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.