MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 329/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 329         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 14 mai 2015

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 127 din 10 martie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România  

 

Decizia nr. 174 din 19 martie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice   

 

Decizia nr. 176 din 19 martie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale  

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

M.29/543/891. - Ordin al ministrului apărării naţionale, al ministrului finanţelor publice şi al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pentru anul 2015 al Societăţii Comerciale RO-ARMYCATERING - S.A., filiala a Companiei Naţionale “Romtehnica” – S.A

 

M.30/544/892. - Ordin al ministrului apărării naţionale, al ministrului finanţelor publice şi ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice privind aprobarea bugetului de venituri ŞI cheltuieli pentru anul 2015 al Societăţii Comerciale RO-ARMYSECURITY - S.A., filială a Companiei Naţionale “Romtehnica” - S.A.

 

624. - Ordin al ministrului transporturilor pentru modificarea “Regulamentului de navigaţie pe Dunăre în sectorul românesc” - ediţia 2013, aprobat prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 859/2013

 

3.814. - Ordin al ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice privind sesiunea specială de evaluare naţională 2015 pentru elevii din clasa a VIII-a, participanţi la loturile naţionale de pregătire pentru olimpiadele şi concursurile internaţionale

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 127

din 10 martie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader – judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Cu participarea în şedinţa publică a reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu­ţionalitate a prevederilor art. 4, art. 34 şi ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Luiza Florescu în Dosarul nr. 9.700/2/2011* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 764D/2014 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent învederează Curţii faptul că partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a transmis la dosarul cauzei punctul său de vedere în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, având în vedere că sensul constituţional al acestora a fost deja stabilit de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014. Totodată, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 35 alin. (2) din aceeaşi lege, deoarece acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 13 februarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 9.700/2/2011*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4, art. 34 şi ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Luiza Florescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva sentinţei de respingere ca neîntemeiată a cererii prin care autoarea excepţiei a solicitat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor ca, în vederea soluţionării dosarului său de despăgubire ce are la bază o dispoziţie a primarului municipiului Bucureşti din 2006, să efectueze toate operaţiunile administrative specifice şi să emită, în final, decizia reprezentând titlul de despăgubire.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că aplicarea dispoziţiilor art. 4, art. 34 şi ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 unei cauze aflate pe rolul unei instanţe la data intrării sale în vigoare încalcă principiul egalităţii în drepturi şi al neretroactivităţii, deoarece litigiile demarate în temeiul legii vechi trebuie să urmeze regimul juridic existent la data formulării acţiunii introductive de instanţă.

7. De asemenea, se arată că soluţionarea pe cale legislativă a unui proces aflat pe rolul instanţelor, prin aplicarea unei legi noi, cu consecinţa influenţării rezultatului acestuia (inadmisibilitatea acţiunii sau respingerea fără examinarea fondului), reprezintă o imixtiune a statului în activitatea judiciară, incompatibilă cu dreptul la un proces echitabil, în sensul principiului egalităţii armelor, în accepţiunea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acelaşi timp, reglementarea, la art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din lege, a unor termene acordate entităţilor publice pentru soluţionarea administrativă a cererilor de despăgubire formulate în urmă cu 12 ani afectează termenul rezonabil de soluţionare a cauzelor, dar şi dreptul de acces la justiţie. În acelaşi sens este amintită Hotărârea din 10 iulie 2003, pronunţată în Cauza Kastefic împotriva Croaţiei, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că suspendarea prelungită a tuturor proceselor de un anumit tip printr-o lege până la adoptarea unei noi legi care să reglementeze materia respectivă ridică o problemă de acces la justiţie. Astfel, aplicarea, în speţă, a art. 34 din lege ar avea ca rezultat respingerea ca prematură a acţiunii, pe motivul necesităţii reluării procedurii administrative cu respectarea noilor termene. Or, aceeaşi instanţă europeană a atras atenţia asupra pericolelor inerente folosirii legislaţiei cu efect retroactiv care poate influenţa soluţionarea judiciară a unui litigiu în care statul este parte, inclusiv atunci când efectul noii legislaţii este acela de a transforma litigiul într-unui imposibil de câştigat (hotărârile din 20 februarie 2003, pronunţată în Cauza Forrer-Niedenthal împotriva Germaniei, din 27 martie 2003, pronunţată în Cauza Satka şi alţii împotriva Greciei, şi din 27 mai 2003, pronunţată în Cauza Crişan împotriva României).

8. Prin caracterul imprevizibil al noii reglementări sunt atinse dreptul de acces la justiţie în chiar substanţa sa, dar şi principiul securităţii juridice şi, în final, principiul preeminenţei dreptului. De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a arătat precaută în ceea ce priveşte motivele invocate de stat la folosirea legilor retroactive, fiind necesar ca asemenea măsuri să fie tratate cu cea mai mare circumspecţie (Hotărârea din 9 octombrie 2003, pronunţată în Cauza Acimovic împotriva Croaţiei). Curtea Constituţională, la rândul său, a arătat, prin Decizia nr. 830 din 8 iulie 2008, că, atunci când o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. Dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenţie, este încălcat şi din perspectiva caracterului accesibil şi previzibil al unei legi, carenţe de natură să afecteze “independenţa justiţiei” şi principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor ce decurg din conţinutul dispoziţiilor art. 124 din Constituţie.

9. Aplicarea retroactivă a noii legi are ca efect şi privarea persoanei îndreptăţite de o valoare patrimonială preexistentă, în sensul aducerii unei ingerinţe asupra dreptului de proprietate, ocrotit de art. 1 din Primul Protocol la Convenţie. Nerespectarea acestei norme convenţionale, precum şi a celei cuprinse la art. 44 alin. (1) din Constituţie are loc şi prin încălcarea bunului constituit din creanţa contra statului calculată la o altă valoare decât cea care s-ar stabili sub imperiul legii noi. Autoarea excepţiei arată că deţine, în fapt, un “bun” actual în sensul Convenţiei, având cel puţin “speranţa legitimă1 de redobândire a bunului în materialitate sau prin echivalent rezonabil şi fără a mai pune în discuţie decizia administrativă irevocabilă emisă în baza Legii nr. 10/2001 de către entitatea notificată.

10. Autoarea excepţiei mai apreciază şi că prin dispoziţiile de lege criticate legiuitorul a depăşit marja de apreciere stabilită de instanţa de la Strasbourg în Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, aceasta nefiind limitată şi nepermiţând exercitarea puterii discreţionare a statului. Sunt încălcate, totodată, şi tratatele Uniunii Europene, ceea ce implică inclusiv neretroactivi ta te a actelor juridice ca o consecinţă directă a respectării principiului legalităţii.

11. În final, se arată că dispoziţiile legale criticate, prin restrângerile pe care le produc asupra exerciţiului drepturilor şi libertăţilor fundamentale invocate, contravin şi art. 53 alin. (2) din Constituţie, deoarece nu sunt respectate condiţiile stricte în care astfel de restrângeri sunt permise.

12. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază, în opinie majoritară, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată, în acest sens, că nu se poate susţine neretroactivitatea legii şi nici afectarea dreptului de proprietate în sensul privării persoanei îndreptăţite aflate în posesia unui bun, atât timp cât în cauză nu a fost pronunţată o hotărâre irevocabilă. În privinţa termenelor reglementate în noua lege, instanţa consideră că acestea conferă legislaţiei în materie caracter previzibil, aşa cum recomandă Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010.

13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

14. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 se impune a fi respinsă ca devenită inadmisibilă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 269 din 7 mai 2014. În privinţa dispoziţiilor art. 35 din aceeaşi lege, apreciază că sunt constituţionale.

15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele depuse la dosar, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art. 4, art. 34 şi ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare. Analizând motivarea autoarei excepţiei, Curtea constată că obiectul acesteia îl constituie, în realitate, prevederile art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 34 alin. (1) şi la art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, care au următorul conţinut:

- Art. 4 teza a doua: “Dispoziţiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv.; aflate pe rolul instanţelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.”

- Art. 34: “(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.”;

- Art. 35: “(2) în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.”

18. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, art. 15 alin. (2) referitoare la principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate private, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 124 alin. (2) potrivit cărora “Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.” De asemenea, invocând art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern şi art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului din Constituţie, autoarea excepţiei consideră că sunt încălcate şi prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 - Protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţie.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect soluţionarea recursului formulat de autoarea excepţiei împotriva sentinţei prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea sa referitoare la obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor de a soluţiona dosarul său de despăgubire, în sensul de a emite, în final, titlul de despăgubire.

20. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstitu­ţionalitate, pe de o parte, şi cel al litigiului în cadrul căruia aceasta a fost invocată, pe de altă parte, Curtea constată incidenţa dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, în cauză fiind vorba despre derularea, în faţa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (actuala Comisie Naţională pentru Compensarea Imobilelor), a procedurilor specifice de soluţionare a dosarului de despăgubire în care autoarea excepţiei are calitatea de persoană îndreptăţită. Referitor la această excepţie de neconstituţionalitate, Curtea observă că prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 4 teza a două din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii. Având în vedere că autoarea excepţiei formulează critici de neconstituţionalitate care vizează dispoziţiile art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 34 alin, (1) din Legea nr. 165/2013 în interpretarea ce a fost exclusă, prin decizia menţionată, cadrului constituţional, precum şi faptul că aceasta a fost pronunţată la un moment ulterior sesizării instanţei constituţionale în prezenta cauză, Curtea, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, constată că excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii a devenit inadmisibilă.

21. Deşi va pronunţa o atare soluţie, Curtea precizează că, în temeiul deciziei de admitere mai sus menţionate, prezenta decizie poate constitui motiv de revizuire, potrivit art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din anul 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă actual, după caz, dacă litigiul a fost definitiv tranşat în timp ce excepţia de neconstituţionalitate se afla, spre soluţionare, pe rolul Curţii Constituţionale, deoarece aceasta a fost ridicată anterior publicării Deciziei nr. 269 din 7 mai 2014 în Monitorul Oficial al României, Partea I. În consecinţă, soluţia procedurală în cauza de faţă nu împiedică, ci, din contră, dă posibilitatea valorificării deciziei de admitere menţionate în condiţiile arătate (a se vedea, în acest sens, mutatis mutandis, şi Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20).

22. În ce priveşte dispoziţiile art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că acestea se referă la căi de atac în justiţie împotriva deciziilor emise cu respectarea termenelor prevăzute de art. 33 şi 34, precum şi împotriva lipsei unei decizii de compensare în puncte, după expirarea termenelor prevăzute de lege. Având în vedere, însă, cele statuate prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, precitată, Curtea reţine că, în raport cu obiectul cauzei deduse soluţionării instanţei de judecată, prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 nu sunt incidente în cadrul soluţionării fondului cauzei, de vreme ce în cauză termenul prevăzut de art. 34 alin. (1) nu se va aplica. Astfel, instanţa de contencios administrativ învestită cu soluţionarea cererii privind obligarea autorităţii administrative competente la emiterea unei decizii de despăgubire, potrivit Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, va soluţiona pe fond această acţiune şi va obliga, după caz, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor la acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, în temeiul Legii nr. 165/2013 (a se vedea în acest sens Decizia nr. 405 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 4 august 2014, sau Decizia nr. 767 din 18 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 26 februarie 2015).

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Luiza Florescu în Dosarul nr. 9.700/2/2011* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 10 martie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 174

din 19 martie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu­ţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Ion Popa şi Marian Galbenu în Dosarul nr. 23.178/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.121 D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.122D/2014, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate. ridicată de Monica Zubcu şi alţii în Dosarul nr. 23.484/3/2013 al aceleiaşi instanţe.

4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită,

5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor, iar reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea.

6. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.122D/2014 la Dosarul nr. 1.121 D/2014, care a fost primul înregistrat.

7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 658 din 11 noiembrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

8. Prin încheierile din 9 octombrie 2014, pronunţate în dosarele nr. 23.178/3/2013 şi nr. 23.484/3/2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de reclamanţii Ion Popa şi Marian Galbenu şi de Monica Zubcu şi alţii în cadrul soluţionării unor cauze având ca obiect soluţionarea cererilor de acordare a premiului anual aferent anului 2010.

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată că dispoziţiile art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care prevedeau acordarea premiului anual pentru activitatea desfăşurată în timpul anului 2010, au fost abrogate de art. 39 pct. w) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, act normativ în vigoare din data de 1 ianuarie 2011. Însă, prin Legea nr. 285/2010, în vigoare tot de la 1 ianuarie 2011, s-a prevăzut în mod expres, la art. 8, că premiul anual corespunzător anului 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011. Astfel, consideră că premiul anual corespunzător anului 2010 reprezintă un drept câştigat, de vreme ce dispoziţiile care îl reglementau erau în vigoare în data de 31 decembrie 2010, acest premiu cuvenindu-se pentru activitatea profesională desfăşurată pe parcursul întregului an 2010 – încheiat -, chiar dacă sumele de bani se acordă în concret, potrivit legii, începând cu luna ianuarie a anului următor. Este vorba, aşadar, de un raport juridic născut sub legea veche, care nu şi-a epuizat toate efectele juridice, astfel că legea nouă nu poate abroga efectul juridic nerealizat, fără a încălca principiul neretroactivităţii. Legea nouă, deşi are prioritate faţă de cea veche, nu poate reglementa asupra acelor efecte susceptibile a se produce sub imperiul legii vechi. Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în nenumărate rânduri, chiar şi împotriva României, că şi dreptul de creanţă reprezintă un”bun” în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dacă este suficient de bine stabilit pentru a fi exigibil sau dacă reclamantul poate pretinde că a avut cel puţin o “speranţă legitimă” de a-i vedea concretizat. Or, lipsirea de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente unui drept deja câştigat constituie o ingerinţă neconformă cu principiul protecţiei proprietăţii.

10. Totodată, autorii excepţiei invocă Directiva Consiliului 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă, jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi concluziile Comisiei Europene cu privire la obligaţia judecătorului naţional de a înlătura din oficiu aplicarea unei reglementări interne sau a deciziilor Curţii Constituţionale care sunt contrare dreptului Uniunii (Cauza C-310/10).

11. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 115/2012.

12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, dispoziţii care au următorul conţinut: “Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.”

16. Curtea reţine că Legea nr. 285/2010 reglementează, după cum indica însuşi titlul său, salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, având deci aplicabilitate limitată doar în anul 2011. În legătură cu examinarea unor texte de lege ce nu mai sunt în vigoare, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a statuat că “sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Aşadar, deşi dispoziţiile de lege supuse examinării nu se mai încadrează în fondul activ al legislaţiei, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii acestora, având în vedere că acestea îşi produc efecte în cauza în cadrul căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate.

17. Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile de lege criticate contravin următoarelor prevederi constituţionale: art. 15 alin, (2) referitor la principiul neretroactivităţii legii, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 41 - Munca şi protecţia socială a muncii, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 124 - înfăptuirea justiţiei şi art. 125 - Statutul judecătorilor. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la protecţia proprietăţii, şi prevederile Directivei Consiliului 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament, în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă.

18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate s-a pronunţat în numeroase cauze, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, de exemplu, prin Decizia nr. 115 din 9 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 5 aprilie 2012, sau prin Decizia nr. 658 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 7 ianuarie 2015. Prin această ultimă decizie, paragrafele 18-21, Curtea a reţinut că sporurile, premiile şi alte stimulente acordate demnitarilor şi altor salariaţi prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie. De asemenea, legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. Aşadar, nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, aşa încât nu este incident art. 41 din Constituţie, care garantează salariaţilor dreptul la salariu. Legiuitorul, prin art. 8 din Legea nr. 285/2010, a prevăzut ca sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 să fie avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizaţia de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeaşi lege. Premiul anual pe anul 2010, având în vedere faptul că Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, a prevăzut un atare drept legal pentru anul 2010, iar legiuitorul nu l-a eliminat în cursul anului 2010, reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public, şi constituie un “bun” în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dar dispoziţiile de lege criticate prevăd în acelaşi timp doar modalitatea prin care statul urmează să îşi execute întru totul această obligaţie financiară, în forma arătată mai sus, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanţe.

19. Cu privire la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conţinutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivităţii legii.

20. Prin aceeaşi Decizie nr. 658 din 11 noiembrie 2014, paragraful 22, analizând criticile formulate în raport cu dispoziţiile Directivei 2000/78/CE, Curtea a observat că nu se pune problema generării unei stări de discriminare sub aspectul încadrării în muncă şi al ocupării forţei de muncă, astfel că Directiva 2000/78/CE nu are incidenţă în cauză.

21. În ceea ce priveşte jurisprudenţă invocată, Curtea a reţinut prin aceeaşi decizie că, prin Hotărârea din 7 iulie 2011 - Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti împotriva Ştefan Agafiţei şi alţii, pronunţată în Cauza C-310/10, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a soluţionat o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare, cerere formulată de Curtea de Apel Bacău şi respinsă ca inadmisibilă. Curtea de la Luxemburg a subliniat, cu acel prilej, că nici art. 15 din Directiva 2000/43/CE şi nici art. 17 din Directiva 2000/78/CE - texte pe care Curtea a fost solicitată a le interpreta - nu conţin drept criteriu de discriminare, şi deci de aplicare a unor sancţiuni de către statul membru, criteriul categoriei socioprofesionale (paragraful 45).

22. Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aspecte identice cu cele relevate în jurisprudenţă Curţii şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei acesteia, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

23. De altfel, prin Decizia nr. 21 din 18 noiembrie 2013, pronunţată în cadrul soluţionării unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, amintind jurisprudenţă în materie a Curţii Constituţionale, a stabilit că, “În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări”.

24. Cu privire la art. 124 şi art. 125 din Constituţie, Curtea reţine că acestea prevăd statutul constituţional al judecătorilor şi, ca atare, nu au incidenţă în cauza de faţă, deoarece autorii excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actele dosarelor, nu sunt judecători.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ion Popa şi Marian Galbenu în Dosarul nr. 23.178/3/2013 şi de Monica Zubcu şi alţii în Dosarul nr. 23.484/3/2013, ambele ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 19 martie 2015

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 176

din 19 martie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu­ţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Gabriela Mureşan în Dosarul nr. 7.101/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.155D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia egalităţii în drepturi.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Sentinţa civilă nr. 7.535 din 27 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 7.101/3/2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de contestatoarea Gabriela Mureşan în cadrul soluţionării unei cauze având ca obiect contestaţia la decizia de pensionare - decizie debit.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile da lege criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece prevăd o excepţie de la regula potrivit căreia pensionarii nu pot cumula pensia cu venituri rezultate dintr-o activitate profesională, doar pentru pensionarii de invaliditate care exercită anumite funcţii publice. Or, în cazul său, nu se aplică această excepţie, deoarece a obţinut alte venituri, rezultate din activitatea desfăşurată la asociaţia de proprietari, ceea ce contravine principiului egalităţii în faţa legii.

6. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, egalitatea nu este sinonimă cu uniformitatea şi unor situaţii diferite, justificate obiectiv şi raţional, trebuie să le corespundă un tratament juridic diferit.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii ce au următorul cuprins: “Pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor respective; [...] f) pensionarii de invaliditate care exercită funcţia de consilier local sau consilier judeţean.” Legea nr. 19/2000 a fost abrogată prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2011 şi care a preluat soluţia legislativă criticată în cuprinsul art. 114 alin. (1) lit. e).

11. În legătură cu examinarea unor texte de lege ce nu mai sunt în vigoare, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a statuat că “sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare”. Aşadar, deşi dispoziţiile de lege supuse examinării nu se mai încadrează în fondul activ al legislaţiei, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii acestora, având în vedere că obiectul cauzei în cadrul căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate este soluţionarea contestaţiei la decizia de pensionare - decizie de debit, prin care s-a constituit în sarcina contestatoarei - autoare a excepţiei un debit pentru anul 2010, reprezentând sume încasate necuvenit, ca urmare a încălcării prevederilor art. 92 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 19/2000 referitoare la suspendarea plăţii pensiei în cazurile în care se obţin venituri din activităţi independente. În speţă, contestatoarea este încadrată în gradul II de invaliditate şi a obţinut în anul 2010 venituri ca urmare a convenţiei încheiate cu o asociaţie de proprietari. Legea nr. 19/2000 a fost în vigoare şi a produs efecte pe parcursul anului 2010.

12. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la aceasta, privind interzicerea discriminării.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 94 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 (introduse prin articolul unic pct. 8 din Legea nr. 209/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 9 iunie 2009) reglementează situaţiile în care se poate cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor respective. Autorul excepţiei susţine că art. 94 alin. (1) lit. f) instituie discriminări, deoarece, în cazul persoanelor care ocupă funcţiile de consilier judeţean sau local, aceştia pot cumula pensia de invaliditate de brice grad cu veniturile obţinute din aceste funcţii.

14. Faţă de această critică, Curtea observă că lit. f) a art. 94 alin. (1) a fost introdusă prin Legea nr. 209/2009, după admiterea recursului în interesul legii, prin Decizia nr. 16 din 18 februarie 2008, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că “persoanele alese în funcţie de consilieri locali pot cumula pensia de invaliditate de gradul II cu indemnizaţia corespunzătoare funcţiei elective”. În argumentarea acestei soluţii, instanţa supremă a reţinut că activitatea desfăşurată de consilierii locali nu este o activitate profesională în sensul dispoziţiilor art. 94 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, deoarece activitatea consilierului local nu se desfăşoară în urma încheierii unui contract de muncă, a unui contract civil sau a unui contract de drept public. Între consiliul local şi consilier nu există raporturi specifice celor dintre un angajator şi salariat sau dintre o instituţie şi funcţionarul public, activitatea alesului local realizându-se în baza unui mandat rezultat din alegeri. Pe de altă parte, indemnizaţia de şedinţă la care au dreptul consilierii locali nu este decât o remuneraţie ocazională şi nepermanentă şi care prin cuantumul ei nu poate să fie asemănătoare sumelor de bani asimilabile unui venit, având o semnificaţie de natură a determina suspendarea plăţii pensiei sau cumulul acesteia.

15. Aşa cum a statuat Curtea Constituţională în mod constant în jurisprudenţa sa, principiul constituţional al egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. (Ase vedea Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Aplicând aceste considerente de principiu la speţa de faţă, se constată că pensionarii de invaliditate de gradul II care obţin venituri din activităţi profesionale şi pensionarii de invaliditate de gradul II care exercită funcţia de consilier local sau consilier judeţean nu sunt în situaţii juridice identice, astfel că tratamentul juridic prevăzut de dispoziţiile de lege criticate - sub aspectul cumulului pensiei de invaliditate cu veniturile realizate - este diferit. Prin urmare, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu contravin principiului egalităţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 din Constituţie.

16. În acelaşi sens este şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 653 din 11 noiembrie 2014, referitoare la art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 13 ianuarie 2015, paragraful 21, prin care Curtea a reţinut că “justificarea instituirii unui tratament juridic diferit pentru consilierii locali sau judeţeni se regăseşte în expunerea de motive a Legii nr. 209/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale [...]. Cu acel prilej, legiuitorul a arătat că activitatea desfăşurată de un consilier nu poate fi asimilată cu activitatea desfăşurată de o persoană încadrată în muncă, deoarece prestaţia consilierilor în folosul comunităţii nu are caracter permanent, specific contractelor de muncă, aceasta manifestându-se sub forma participării la şedinţele de consiliu şi comisii de specialitate, care au loc o dată sau de două ori pe lună, însumând câteva ore. De asemenea, o astfel de asimilare ar îngrădi, întru-un anumit sens, dreptul de a fi ales, întrucât ar afecta statutul de pensionar, determinat, în general, de condiţii obiective, independente de voinţa persoanei. Astfel, potenţialul ales este pus în situaţia de a opta între calitatea de consilier (reprezentant al comunităţii) şi calitatea de pensionar, fiind influenţat în opţiunea sa de repercusiunile pe care trebuie să le suporte”.

17. În final, Curtea observă că, de altfel, chiar constatarea neconstituţionalităţii art. 94 alin. (1) lit. f), sub aspectul invocat de autoarea excepţiei, nu ar avea drept efect acordarea posibilităţii de a cumula pensia de invaliditate de orice grad cu veniturile obţinute din activităţi profesionale, deoarece, pe de-o parte, lit. d) a aceluiaşi articol permite această posibilitate doar pentru pensionarii de invaliditate de gradul III, iar, pe de altă parte, art. 92 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 19/2000 instituie sancţiunea suspendării plăţii pensiei de invaliditate de gradul I sau II atunci când beneficiarul acesteia realizează şi venituri din activităţi profesionale, indiferent de cuantumul acestora, justificat de faptul că invaliditatea de gradul I sau II presupune pierderea totală a capacităţii de muncă.

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gabriela Mureşan în Dosarul nr. 7.101/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 19 martie 2015.

 

PREŞEOINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL APARARII NAŢIONALE

Nr. M.29 din 8 aprilie 2015

MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI PERSOANELOR VÂRSTNICE

Nr. 891 din 17 aprilie 2015

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

Nr. 543 din 8 mai 2015

 

ORDIN

privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pentru anul 2015 al Societăţii Comerciale RO- ARMYCATERING - S.A., filială a Companiei Naţionale “Romtehnica” - S.A.

 

Având în vedere prevederile art. 4 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari sau deţin direct ori indirect o participaţie majoritară, aprobată cu completări prin Legea nr. 47/2014, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, cu modificările ulterioare, ale art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 18 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 344/2014 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, precum şi pentru modificarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul apărării naţionale, ministrul finanţelor publice şi ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice emit prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2015 al Societăţii Comerciale RO- ARMYCATERING - S.A., filială a Companiei Naţionale “Romtehnica” - S.A., prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul apărării naţionale,

Mircea Duşa

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Rovana Plumb

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

ANEXĂ

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE

Operatorul economic: Societatea Comercială RO- ARMYCATERING - S.A.

Sediul/Adresa: bd. Timişoara nr. 5C, sectorul 6, Bucureşti

Cod unic de înregistrare: R028980435

 

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI

pe anul 2015

 

 

 

- mii lei -

 

INDICATORI

 

Nr. rd.

 

Propuneri an curent 2015

0

1

2

3

4

I.

 

 

VENITURI TOTALE (Rd.1=Rd.2+Rd.5+Rd.6)

1

33.415,00

 

1

 

Venituri totale din exploatare, din care:

2

33.365,00

 

 

a)

subvenţii, cf. prevederilor legale în vigoare

3

 

 

 

b)

transferuri, cf. prevederilor legale în vigoare

4

 

2

 

Venituri financiare

5

50,00

3

 

Venituri extraordinare

6

 

II.

 

 

CHELTUIELI TOTALE (Rd.7=Rd.8+Rd.20+Rd.21)

7

33.395,00

 

1

 

Cheltuieli de exploatare, din care:

8

33.343,00

 

A.

cheltuieli cu bunuri şi servicii

9

23.399,42

B.

cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate

10

15,00

C.

cheltuieli cu personalul, din care:

11

9.718,58

C0

Cheltuieli de natură salarială (Rd.13+Rd.14)

12

7.771,24

C1

ch. cu salariile

13

6.801,24

C2

bonusuri

14

970,00

C3

alte cheltuieli cu personalul, din care:

15

 

 

cheltuieli cu plaţi compensatorii aferente disponibilizărilor de personal

16

 

C4

Cheltuieli aferente contractului de mandat şi a altor organe de conducere şi control, comisii şi comitete

17

216,26

C5

cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială, fondurile speciale şi alte obligaţii legale

18

1.731,08

D.

alte cheltuieli de exploatare

19

210,00

2

 

Cheltuieli financiare

20

52,00

3

 

Cheltuieli extraordinare

21

 

III.

 

 

REZULTATUL BRUT (profit/pierdere)

22

20,00

IV.

 

 

IMPOZIT PE PROFIT

23

7,00

V.

 

 

PROFITUL CONTABIL RĂMAS DUPĂ DEDUCEREA IMPOZITULUI PE PROFIT, din care:

24

13,00

 

1

 

Rezerve legale

25

1,00

2

 

Alte rezerve reprezentând facilităţi fiscale prevăzute de lege

26

 

3

 

Acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi

27

0,00

4

 

 

Constituirea surselor proprii de finanţare pentru proiectele cofinanţate din împrumuturi externe, precum şi pentru constituirea surselor necesare rambursării ratelor de capital, plaţii dobânzilor, comisioanelor şi altor costuri aferente acestor împrumuturi

28

 

 

5

 

Alte repartizări prevăzute de lege

29

 

6

 

Profitul contabil rămas după deducerea sumelor de la Rd. 25, 26, 27, 28, 29

30

12,00

7

 

Participarea salariaţilor la profit în limita a 10% din profitul net, dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu lunar realizat la nivelul operatorului economic în exerciţiul financiar de referinţă

31

 

8

 

Minimum 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local în cazul regiilor autonome ori dividende cuvenite acţionarilor, în cazul societăţilor/ companiilor naţionale şi societăţilor cu capital integral sau majoritar de stat, din care:

32

6,00

 

a)

- dividende cuvenite bugetului de stat

33

 

 

b)

- dividende cuvenite bugetului local

33a

 

 

c)

- dividende cuvenite altor acţionari

34

6,00

9

 

Profitul nerepartizat pe destinaţiile prevăzute la Rd.31 - Rd.32 se repartizează la alte rezerve şi constituie sursă proprie de finanţare

35

6,00

VI.

 

 

VENITURI DIN FONDURI EUROPENE

36

 

VII.

 

 

CHELTUIELI ELIGIBILE DIN FONDURI EUROPENE, din care:

37

 

 

 

a)

cheltuieli materiale

38

 

 

 

b)

cheltuieli cu salariile

39

 

 

 

c)

cheltuieli privind prestările de servicii

40

 

 

 

d)

cheltuieli cu reclama şi publicitate

41

 

 

 

e)

alte cheltuieli

42

 

VIII.

 

 

SURSE DE FINANŢARE A INVESTIŢIILOR, din care:

43

541,18

 

1

 

Alocaţii de la buget

44

 

 

 

 

 

alocaţii bugetare aferente plăţii angajamentelor din anii anteriori

45

541,18

IX.

 

 

CHELTUIELI PENTRU INVESTIŢII

46

 

X.

 

 

DATE DE FUNDAMENTARE

47

 

 

1

 

Nr. de personal prognozat la finele anului

48

550,00

2

 

Nr. mediu de salariaţi total

49

515,00

3

 

Câştigul mediu lunar pe salariat (lei/persoană) determinat pe baza cheltuielilor de natură salarială (Rd.12/Rd.49)/12*1000

50

1.257,48

4

 

Câştigul mediu lunar pe salariat determinat pe baza cheltuielilor cu salariile (lei/persoană) (Rd.13/Rd.49)/12*1000

51

1.100,52

5

 

Productivitatea muncii în unităţi valorice pe total personal mediu (mii lei/persoană) (Rd.2/Rd.49)

52

64,79

6

 

Productivitatea muncit în unităţi fizice pe total personal mediu (cantitate produse finite/persoana)

53

 

7

 

Cheltuieli totale la 1000 lei venituri totale (Rd.7/Rd.1)x1000

54

999,40

8

 

Plăţi restante

55

 

9

 

Creanţe restante

56

 

 

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE

MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI PERSOANELOR VÂRSTNICE

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

Nr. M.30 din 8 aprilie 2015

Nr. 892 din 17 aprilie 2015

Nr. 544 din 8 mai 2015

 

ORDIN

privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pentru anul 2015 al Societăţii Comerciale RO- ARMYSECURITY - S.A., filială a Companiei Naţionale “Romtehnica” - S.A.

 

Având în vedere prevederile art. 4 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari sau deţin direct ori indirect o participaţie majoritară, aprobată cu completări prin Legea nr. 47/2014, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, cu modificările ulterioare, ale art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 18 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 344/2014 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, precum şi pentru modificarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul apărării naţionale, ministrul finanţelor publice şi ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice emit prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2015 al Societăţii Comerciale RO-ARMYSECURITY - S.A., filială a Companiei Naţionale “Romtehnica” - S.A., prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul apărării naţionale,

Mircea Duşa

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Rovana Plumb

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

ANEXĂ

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE

Operatorul economic: Societatea Comercială RO- ARMYSECURITY - S.A.

Sediul/Adresa: bd. Timişoara nr. 5C, sectorul 6, Bucureşti

Cod unic de înregistrare: 29136150

 

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI PE ANUL 2015

 

 

 

- mii lei -

 

INDICATORI

 

Nr. rd.

 

Propuneri 2015

0

1

2

3

4

I.

 

 

VENITURI TOTALE (Rd.1=Rd.2+Rd.5+Rd.6)

1

5273

 

1

 

Venituri totale din exploatare, din care:

2

5269

 

 

a)

subvenţii, cf. prevederilor legale în vigoare

3

0

 

 

b)

transferuri, cf. prevederilor legale în vigoare

4

0

2

 

Venituri financiare

5

4

3

 

Venituri extraordinare

6

0

II.

 

 

CHELTUIELI TOTALE (Rd.7=Rd.8+Rd.20+Rd.21)

7

5135

 

1

 

Cheltuieli de exploatare, din care:

8

5135

 

A.

cheltuieli cu bunuri şi servicii

9

183

B.

cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate

10

6

C.

cheltuieli cu personalul, din care:

11

4914

C0

Cheltuieli de natură salarială (Rd.13+Rd.14)

12

3744

C1

ch. cu salariile

13

3687

C2

bonusuri

14

57

C3

alte cheltuieli cu personalul, din care:

15

0

 

cheltuieli cu plaţi compensatorii aferente disponibilizărilor de personal

16

0

C4

Cheltuieli aferente contractului de mandat şi a altor organe de conducere şi control, comisii şi comitete

17

230

C5

cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială, fondurile speciale şi alte obligaţii legale

18

940

D.

alte cheltuieli de exploatare

19

32

2

 

Cheltuieli financiare

20

0

3

 

Cheltuieli extraordinare

21

0

III.

 

 

REZULTATUL BRUT (profit/pierdere)

22

138

IV.

 

 

IMPOZIT PE PROFIT

23

21

V.

 

 

PROFITUL CONTABIL RĂMAS DUPĂ DEDUCEREA IMPOZITULUI PE PROFIT, din care:

24

117

 

1

 

Rezerve legale

25

7

2

 

Alte rezerve reprezentând facilităţi fiscale prevăzute de lege

26

0

3

 

Acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi

27

0

4

 

 

Constituirea surselor proprii de finanţare pentru proiectele cofinanţate din împrumuturi externe, precum şi pentru constituirea surselor necesare rambursării ratelor de capital, plaţii dobânzilor, comisioanelor şi altor costuri aferente acestor împrumuturi

28

 

0

5

 

Alte repartizări prevăzute de lege

29

0

6

 

Profitul contabil rămas după deducerea sumelor de la Rd. 25, 26, 27, 28, 29

30

110

7

 

Participarea salariaţilor la profit în limita a 10% din profitul net, dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu lunar realizat la nivelul operatorului economic în exerciţiul financiar de referinţă

31

0

8

 

Minimum 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local în cazul regiilor autonome ori dividende cuvenite acţionarilor, în cazul societăţilor/ companiilor naţionale şi societăţilor cu capital integral sau majoritar de stat, din care:

32

55

 

a)

- dividende cuvenite bugetului de stat

33

0

 

b)

- dividende cuvenite bugetului local

33a

0

 

c)

- dividende cuvenite altor acţionari

34

55

9

 

Profitul nerepartizat pe destinaţiile prevăzute la Rd.31 - Rd.32 se repartizează la alte rezerve şi constituie sursă proprie de finanţare

35

55

VI.

 

 

VENITURI DIN FONDURI EUROPENE

36

0

VII.

 

 

CHELTUIELI ELIGIBILE DIN FONDURI EUROPENE, din care:

37

0

 

 

a)

cheltuieli materiale

38

0

 

 

b)

cheltuieli cu salariile

39

0

 

 

c)

cheltuieli privind prestările de servicii

40

0

 

 

d)

cheltuieli cu reclama şi publicitate

41

0

 

 

e)

alte cheltuieli

42

0

VIII.

 

 

SURSE DE FINANŢARE A INVESTIŢIILOR, din care:

43

99

 

1

 

Alocaţii de la buget

44

0

 

 

 

Alocaţii bugetare aferente plăţii angajamentelor din anii anteriori

45

0

IX.

 

 

CHELTUIELI PENTRU INVESTIŢII

46

60

X.

 

 

DATE DE FUNDAMENTARE

47

0

 

1

 

Nr. de personal prognozat la finele anului

48

244

2

 

Nr. mediu de salariaţi total

49

236

3

 

Câştigul mediu lunar pe salariat (lei/persoană) determinat pe baza cheltuielilor de natură salarială (Rd.12/Rd.49)/12*1000

50

1322

4

 

Câştigul mediu lunar pe salariat determinat pe baza cheltuielilor cu salariile (lei/persoană) (Rd.13/Rd.49)/12*1000

51

1302

5

 

Productivitatea muncii în unităţi valorice pe total personal mediu (mii lei/persoană) (Rd.2/Rd.49)

52

22

6

 

Productivitatea muncit în unităţi fizice pe total personal mediu (cantitate produse finite/persoana)

53

0

7

 

Cheltuieli totale la 1000 lei venituri totale (Rd.7/Rd.1)x1000

54

974

8

 

Plăţi restante

55

0

9

 

Creanţe restante

56

0

 

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

 

ORDIN

pentru modificarea “Regulamentului de navigaţie pe Dunăre în sectorul românesc” - ediţia 2013, aprobat prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 859/2013

În temeiul prevederilor art. 4 alin. (1) pct. 38 şi ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 21/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor,

ministrul transporturilor emite următorul ordin:

Art. I. - Paragraful 1 al articolului 5.04 “Imposibilitatea îmbarcării şi debarcării pilotului în rada Sulina. Bara impracticabilă” din partea a II-a a “Regulamentului de navigaţie pe Dunăre în sectorul românesc” - ediţia 2013, aprobat prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 859/2013, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 şi 378 bis din 26 iunie 2013, se modifică şi va avea următorul cuprins:

“1. Se consideră «bara impracticabilă» atunci când din cauza vântului puternic (forţa 5-6/29-49 km/h pe scala Beaufort pe timp de zi şi forţa 4/20-28 km/h pe scala Beaufort pe timp de noapte) şi a valurilor mari (gradul de agitaţie al mării 4/înălţimea valurilor 1,25-2,5 m, pe scala Douglas pe timp de zi şi 3/înălţimea valurilor 0,5-1,25 m, pe scala Douglas pe timp de noapte), navigaţia prin bară şi/sau debarcarea/îmbarcarea pilotului nu se pot face în siguranţă.

În acest caz se va comunica prin radiotelefon navelor. «Bara impracticabilă» se declară de către administraţie.”

Art. II. - Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul transporturilor,

Iulian-Ghiocel Matache,

secretar de stat

 

Bucureşti, 5 mai 2015.

Nr. 624.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

 

ORDIN

privind sesiunea specială de evaluare naţională 2015 pentru elevii din clasa a VIII-a, participanţi la loturile naţionale de pregătire pentru olimpiadele şi concursurile internaţionale

În temeiul prevederilor Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Ordinului ministrului educaţiei naţionale nr. 4.431/2014 privind organizarea şi desfăşurarea evaluării naţionale pentru absolvenţii clasei a VIII-a în anul şcolar 2014-2015,

având în vedere Nota nr. 94/DGIP din 20 aprilie 2015 cu privire la aprobarea perioadei de desfăşurare a sesiunii speciale de evaluare naţională pentru absolvenţii clasei a VIII-a, în anul şcolar 2014-2015,

în baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 26/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice,

ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Calendarul sesiunii speciale de evaluare naţională 2015 pentru elevii din clasa a VIII-a, participanţi la loturile naţionale de pregătire pentru olimpiadele şi concursurile internaţionale, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Sesiunea specială de evaluare naţională 2015 se desfăşoară în conformitate cu Metodologia de organizare şi desfăşurare a evaluării naţionale pentru elevii clasei a VIII-a în anul şcolar 2010-2011, prevăzută în anexa nr. 2 la Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 4.801/2010 privind organizarea şi desfăşurarea evaluării naţionale pentru elevii clasei a VIII-a în anul şcolar 2010-2011, în vigoare şi pentru anul şcolar 2014-2015, şi cu prevederile Ordinului ministrului educaţiei naţionale nr. 4.431/2014 privind organizarea şi desfăşurarea evaluării naţionale pentru absolvenţii clasei a VIII-a, în anul şcolar 2014-2015.

Art. 3. - Lista nominală a absolvenţilor clasei a VIII-a, în anul şcolar 2014-2015, care fac parte din loturile naţionale de pregătire pentru competiţiile internaţionale pe discipline şcolare, avizată de directorul general al Direcţiei generale învăţământ preuniversitar, şi lista nominală a elevilor clasei a VIII-a, din anul şcolar 2014-2015, care fac parte din loturile naţionale de pregătire pentru competiţiile sportive internaţionale, avizată de directorul Federaţiei Sportului Şcolar şi Universitar, sunt aprobate de preşedintele Comisiei Naţionale de Organizare a Evaluării Naţionale - 2015.

Art. 4. - Sesiunea specială de evaluare naţională 2015 se desfăşoară în municipiul Bucureşti. Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti nominalizează unităţile de învăţământ - centru de examen şi centru zonal de evaluare pentru sesiunea specială de evaluare naţională 2015.

Art. 5. - Comisiile pentru sesiunea specială de evaluare naţională 2015 se numesc de către Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, conform metodologiei în vigoare.

Art. 6. - Direcţia generală învăţământ preuniversitar, Direcţia pentru învăţământ în limbile minorităţilor, Direcţia generală buget-finanţe, salarizare şi resurse umane, Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare, Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, conducerea unităţilor de învăţământ nominalizate drept centru de examen, respectiv centru zonal de evaluare pentru sesiunea specială de evaluare naţională 2015 duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 7. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice,

Sorin Mihai Cîmpeanu

 

Bucureşti, 11 mai 2015.

Nr. 3.814.

 

ANEXĂ

 

Calendarul sesiunii speciale de evaluare naţională 2015 pentru elevii din clasa a VIII-a, participanţi la loturile naţionale de pregătire pentru olimpiadele şi concursurile internaţionale

 

8 iunie 2015

Înscrierea la sesiunea specială a evaluării naţionale

9 iunie 2015

Limba şi literatura română - probă scrisă

10 iunie 2015

Matematică - probă scrisă

11 iunie 2015

Limba şi literatura maternă - probă scrisă

11 iunie 2015

Afişarea rezultatelor (până la ora 18)

11 iunie 2015

Depunerea contestaţiilor (orele 18-20)

12 iunie 2015

Rezolvarea contestaţiilor

12 iunie 2015

Afişarea rezultatelor finale după contestaţii

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.