MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 361/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 361         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 26 mai 2015

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

118. - Lege privind modificarea art. 151 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011

 

480. - Decret pentru promulgarea Legii privind modificarea art. 151 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011

 

119. - Lege pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001

 

481. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 193 din 31 martie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 39/2011 pentru modificarea şi completarea Legii camerelor de comerţ din România nr. 335/2007 şi pentru completarea art. 511 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului

 

Decizia nr. 213 din 31 martie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ

 

Decizia nr. 255 din 7 aprilie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

6. - Decizie a preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale privind încetarea concesiunii miniere de exploatare a nisipului şi pietrişului din perimetrele Iedera I şi Iedera II

 

565/576/946. - Ordin al ministrului energiei, întreprinderilor mici şi mijlocii şi mediului de afaceri, al ministrului finanţelor publice şi al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2015 pentru Societatea Comercială “Medserv Min” - SA, aflată sub autoritatea Ministerului Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri

 

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

privind modificarea art. 151 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Articolul 151 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 151. - (1) Pot participa la admiterea în ciclul I de studii universitare absolvenţii de liceu cu diplomă de bacalaureat sau diplomă echivalentă.

(2) în cadrul metodologiei proprii, instituţiile de învăţământ superior stabilesc facilităţi sau condiţii speciale referitoare la admiterea candidaţilor la programe de studii universitare de licenţă, care au obţinut în perioada studiilor liceale distincţii la olimpiadele şcolare şi/sau la alte concursuri naţionale sau internaţionale.

(3) Candidaţii la studiile universitare de licenţă care au obţinut, în perioada studiilor liceale, distincţii (premiile I, II, III, menţiune) la olimpiadele şcolare internaţionale recunoscute de Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice beneficiază de dreptul de a se înscrie, fără susţinerea concursului de admitere, pe locuri finanţate de la buget, pentru un program de licenţă, masterat sau doctorat.

(4) Bursa «Meritul Olimpic» se acordă, conform alin. (3), pe toată durata studiilor liceale şi universitare, dacă se menţine performanţa. Bursa se acordă din fonduri bugetare, din bugetul Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

IOAN CHELARU

Bucureşti, 21 mai 2015.

Nr. 118.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind modificarea art. 151 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind modificarea art. 151 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 20 mai 2015.

Nr. 480.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 66, alineatele (1) şl (2) vor avea următorul cuprins:

“Art. 66. - (1) Primarii comunelor pot înfiinţa, în limita numărului maxim de posturi aprobate, un post de consilier al primarului. Primarii oraşelor, municipiilor şi ai municipii lor reşedinţă de judeţ pot înfiinţa, în limita numărului maxim de posturi aprobate, cabinetul primarului, compartiment distinct, format din:

a) maximum 2 posturi, la oraşe şi municipii;

b) maximum 4 posturi, la municipii reşedinţă de judeţ.

(2) Personalul încadrat pe posturile prevăzute la alin. (1) este numit şi eliberat din funcţie de către primar.”

2. La articolul 105, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“Art. 105. - (1) Preşedintele consiliului judeţean poate înfiinţa, în limita numărului maxim de posturi aprobate, cabinetul preşedintelui, compartiment distinct, format din maximum 4 posturi.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

CRISTIAN-SORIN DUMITRESCU

 

Bucureşti. 21 mai 2015.

Nr. 119.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea J.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 20 mai 2015.

Nr. 481.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 193

din 31 martie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 39/2011 pentru modificarea şi completarea Legii camerelor de comerţ din România nr. 335/2007 şi pentru completarea art. 511 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Bianca Drăghici - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 39/2011 pentru modificarea şi completarea Legii camerelor de comerţ din România nr. 335/2007 şi pentru completarea art. 511 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, excepţie ridicată de Asociaţia Camera de Comerţ şi Industrie România-Elveţia în Dosarul nr. 27.251/301/2013 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 923D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 56 din 5 februarie 2014 şi nr. 470 din 23 septembrie 2014. Referitor la invocarea principiului libertăţii de asociere, apreciază că, având în vedere competenţele Camerei Naţionale, o astfel de critică este neîntemeiată,

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 2 septembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 27.251/301/2013, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 39/2011 pentru modificarea şi completarea Legii camerelor de comerţ din România nr. 335/2007 şi pentru completarea art. 511 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului. Excepţia a fost ridicată de Asociaţia Camera de Comerţ şi Industrie România-Elveţia într-o cauză având ca obiect obligaţia de a face.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate instituie în favoarea unei organizaţii nonguvernamentale, în speţă Camera de Comerţ şi Industrie a României, prerogativele unei veritabil organ constatator de stat, însărcinat cu exerciţiul autorităţii publice.

6. De asemenea, consideră că, prin acordarea sau retragerea avizului de către Camera de Comerţ şi Industrie a României camerelor bilaterale, se creează o insecuritate a actului juridic şi se aduce atingere libertăţii comerţului desfăşurat de membrii comercianţi care derulează afaceri prin mijlocirea acestor camere bilaterale. Totodată, apreciază că “posibilitatea retragerii avizului reprezintă o lezare a proprietăţii incorporale de care dispune asociaţia care, teoretic, nu mai poate face uz de nume, chiar dacă există o hotărâre judecătorească ce îi permite”.

7. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti nu îşi exprimă opinia cu privirea la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate, însă o consideră admisibilă, având legătură cu soluţionarea cauzei şi pertinentă.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. II din Legea nr. 39/2011 pentru modificarea şi completarea Legii camerelor de comerţ din România nr. 335/2007 şi pentru completarea art. 511 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 31 martie 2011, cu următorul cuprins:

(1) în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, camerele de comerţ bilaterale sunt obligate să prezinte Camerei de Comerţ şi Industrie a României toate documentele care să ateste îndeplinirea condiţiilor de organizare şi funcţionare prevăzute de Legea nr. 335/2007, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege.

(2) După împlinirea termenului prevăzut la alin. (1), Camera de Comerţ şi Industrie a României va proceda la retragerea avizului camerelor de comerţ bilaterale care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 46 din Legea nr. 335/2007, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, şi va aviza persoanele juridice care întrunesc condiţiile prevăzute de lege.”

12. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 40 alin. (1) - Dreptul de asociere, art. 135 alin. (2) lit. a) - Economia şi art. 136 - Proprietatea.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor de lege supuse controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici similare, iar prin Decizia nr. 470 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 839 din 18 noiembrie 2014, a statuat constituţionalitatea acestora. La paragraful 16 al acestei decizii Curtea, făcând referire la jurisprudenţa sa, a constatat că, prin dispoziţiile de lege ce fac obiectul controlului de constituţionalitate, nu sunt încălcate prevederile art. 40 alin. (1) din Constituţie, întrucât printr-o normă imperativă legiuitorul poate da prioritate interesului public. Condiţiile impuse prin lege în ceea ce priveşte denumirea unor asociaţii nu aduc atingere dreptului de asociere, ci constituie o măsură necesară prevăzută de legiuitor într-o societate democratică pentru protejarea instituţiilor publice de interes naţional sau local, din cauza faptului că există riscul să se creeze confuzie între acestea şi asociaţii cu denumire similară. În acest sens este Decizia nr. 1.249 din 19 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 16 decembrie 2008.

14. De asemenea, prin Decizia nr. 56 din 5 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 13 martie 2014, Curtea a reţinut că modificarea denumirii asociaţiei sau fundaţiei şi punerea de acord a acestei denumiri cu regulile introduse prin legea criticată se realizează cu autorizarea instanţei judecătoreşti, printr-o încheiere, prin care judecătorul verifică legalitatea actelor depuse şi dispune înscrierea modificării referitoare la denumirea asociaţiei sau fundaţiei în registru. Curtea a constatat că legea similară criticată nu desfiinţa hotărâri judecătoreşti, şi anume încheierile prin care se dispune înscrierea asociaţiei sau fundaţiei în registru, şi nici nu intervenea asupra executării acestor hotărâri judecătoreşti, ci doar stabilea că asociaţiile, fundaţiile sau federaţiile legal constituite la data intrării în vigoare a acesteia aveau obligaţia să îşi modifice denumirea, punând-o de acord cu noile dispoziţii, într-un anumit termen de la intrarea ei în vigoare.

15. Totodată, Curtea a reţinut că hotărârile judecătoreşti prin care s-a dispus înscrierea asociaţiei sau fundaţiei în registru înainte de intrarea în vigoare a legii criticate au fost, sunt şi vor fi executate până la dizolvarea sau lichidarea acestora, în condiţiile cap. IX - “Dizolvarea şi lichidarea” din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii şi ale art. II alin. (2) din Legea nr. 22/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii. Într-o astfel de situaţie în care se are în vedere modificarea - în ceea ce priveşte denumirea - a actului constitutiv sau a statutului asociaţiei sau fundaţiei, se vor pronunţa noi hotărâri judecătoreşti, cu un obiect diferit faţă de cele prin care s-a dispus înregistrarea în registru, şi anume încheieri prin care se dispune înscrierea în registru a modificărilor privind denumirea asociaţiei sau fundaţiei, fără ca legea criticată să reglementeze cu privire la executarea hotărârilor judecătoreşti prin care s-a dispus înscrierea asociaţiei sau fundaţiei respective, astfel încât printr-o atare procedură nu se stabilesc cazuri de rediscutare a soluţiilor definitive, ci se are în vedere reglementarea unor cauze noi având ca obiect cererile formulate în temeiul legii noi, prin care se solicită modificarea denumirii asociaţiei sau fundaţiei, pentru a o pune de acord cu noile prevederi legale.

16. Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudenţa Curţii şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei acesteia, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea.

17. Distinct de cele menţionate, Curtea reţine că, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea camerelor de comerţ din România nr. 335/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 6 decembrie 2007, Camera de Comerţ şi Industrie a României - Camera Naţională - este organizaţie neguvernamentală, autonomă, nonprofit, de utilitate publică, cu personalitate juridică, ce reprezintă, sprijină şi apără interesele generale ale comunităţii de afaceri din România, urmărind promovarea şi dezvoltarea industriei, comerţului, serviciilor şi agriculturii, în concordanţă cu cerinţele economiei de piaţă.

18. Cu privire la camerele de comerţ bilaterale, Curtea observă că Legea nr. 335/2007, în art. 46 şi art. 47, prevede că acestea sunt organizaţii autonome, neguvernamentale, apolitice, cu caracter nonprofit, cu personalitate juridică, create în scopul dezvoltării relaţiilor economice ale României cu ţările pentru care au fost create şi promovării, apărării şi susţinerii intereselor economice ale comunităţii de afaceri în raport cu autorităţile publice şi cu organismele din ţară şi străinătate. De asemenea, camerele de comerţ bilaterale se înfiinţează la iniţiativa comercianţilor, în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, şi dobândesc personalitate juridică la data înregistrării lor în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, iar la cererea de înregistrare a acestora se vor anexa avizul ministerului de resort şi avizul Camerei Naţionale.

19. Totodată, legea prevede că se dizolvă şi se lichidează, în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000, şi că pe teritoriul României nu pot exista două sau mai multe camere bilaterale privind aceleaşi state. Este obligatoriu pentru camerele bilaterale înfiinţate pe teritoriul României ca unul dintre state să fie România.

20. Prin urmare, Curtea constată că art. II din Legea nr. 39/2011, potrivit căruia camerele de comerţ bilaterale trebuie să prezinte Camerei de Comerţ şi Industrie a României toate documentele care să ateste îndeplinirea condiţiilor stabilite de Legea nr. 335/2007, cu modificările şi completările aduse prin Legea nr. 39/2011, întrucât, în caz contrar, după împlinirea termenului de 30 de zile, Camera de Comerţ şi Industrie a României retrage avizul, reprezintă dispoziţii tranzitorii care au drept scop protejarea unui interes de ordine publică, deoarece prin înfiinţarea camerelor de comerţ bilaterale se urmăreşte dezvoltarea relaţiilor economice ale României cu ţările pentru care au fost create şi promovării, apărării şi susţinerii intereselor economice ale comunităţii de afaceri în raport cu autorităţile publice şi cu organismele din ţară şi străinătate.

21. Cât priveşte celelalte critici de neconstituţionalitate, Curtea reţine că în jurisprudenţa sa a statuat că obligaţia statului de a asigura “libertatea comerţului” concomitent cu “protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară”, prevăzută de art. 135 alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie, se îndeplineşte prin reglementări legale corespunzătoare. A se vedea în acest sens Decizia nr. 232 din 25 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 2 iulie 2004.

22. Referitor la critica de neconstituţionalitate potrivit căreia posibilitatea retragerii avizului de către Camera de Comerţ şi Industrie a României ar reprezenta o lezare a proprietăţii incorporale de care dispune asociaţia, sub aspectul denumirii sale, Curtea reţine că aceasta nu poate fi primită deoarece, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, retragerea avizului intervine ca o sancţiune pentru neîndeplinirea unei obligaţii prevăzute de lege, şi anume aceea de a prezenta toate documentele care să ateste îndeplinirea condiţiilor de organizare şi funcţionare prevăzute de Legea nr. 335/2007, cu modificările şi completările aduse prin Legea nr. 39/2011. Or, această sancţiune prevăzută de lege nu poate fi privită ca o încălcare a prevederilor art. 136 din Constituţie, care reglementează, cu valoare de principiu, tipologia dreptului de proprietate, subiectele dreptului de proprietate publică, obiectul dreptului de proprietate publică, protecţia dreptului de proprietate publică şi protecţia dreptului de proprietate privată.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Asociaţia Camera de Comerţ şi Industrie România-Elveţia în Dosarul nr. 27.251/301/2013 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi constată că dispoziţiile art. II din Legea nr. 39/2011 pentru modificarea şi completarea Legii camerelor de comerţ din România nr. 335/2007 şi pentru completarea art. 511 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 31 martie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 213

din 31 martie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani, în numele şi în calitate de reprezentant legal al membrilor săi de sindicat Cristina Maria Aioniţioaei şi alţii, Stelian Măricel Ailoaie şi alţii, Paul Ungureanu şi alţii şi Mariana Bădrăgan şi alţii, în dosarele nr. 2.602/40/2014, nr. 2.605/40/2014, nr. 2.597/40/2014 şi nr. 2.599/40/2014 ale Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă, de Sindicatul învăţământ Brăila “Corneliu Gheorghe Caranica”, în numele şi în calitate de reprezentant legal al membrilor săi de sindicat Rodica Antone şi alţii, Mirela Gorgovan şi alţii, Jenica Rodica Munteanu şi alţii, Andra Camelia Anghel şi alţii, Alexandru Buzoianu şi alţii, Angelica Pestrea şi alţii, Angelica Toncea şi alţii, Mioara Otilia Căpităneanu şi alţii, Maria Mirela Mocanu şi alţii, Elena Negru şi alţii, Elisabeta Gherase şi alţii, Maria Calomeiţ şi alţii, Gheorghe-Marian Abraşu şi alţii, Valeriu Rusu şi alţii în dosarele nr. 955/113/2014, nr. 1.050/113/2014, nr. 939/113/2014, nr. 962/113/2014, nr. 956/113/2014, nr. 1.048/113/2014, nr. 1.111/113/2014, nr. 987/113/2014, nr. 1.392/113/2014, nr. 947/113/2014, nr. 1.017/113/2014, nr. 1.450/113/2014, nr. 1.165/113/2014 şi nr. 1.114/113/2014 ale Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Sindicatul Liber din învăţământ Satu Mare, în numele şi în calitate de reprezentant legal al membrilor săi de sindicat Ádam Ildico şi alţii, Kalmandi Istvan-Csaba şi alţii şi Ramona Ruşti, în dosarele nr. 1.708/83/2014, nr. 1.318/83/2014 şi nr. 1.322/83/2014, şi de Sindicatul învăţământului Preuniversitar Satu Mare în numele şi în calitate de reprezentant legal al membrilor săi de sindicat Alezar Tunde şi alţii, Albert Rozalia şi alţii, Raluca Daniela Boldan şi Jakab Emese Eva, Bertok Edith şi alţii, Almasi Piroska Emese şi alţii, în dosarele nr. 1.467/83/2014, nr. 1.468/83/2014, nr. 1.470/83/2014, nr. 1.472/83/2014 şi nr. 1.477/83/2014 ale Tribunalului Satu Mare - Secţia I civilă, şi de acelaşi sindicat, în numele şi în calitate de reprezentant legal al membrilor săi Pop Erzsebet şi alţii, în Dosarul nr. 1.308/83/2014 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă, precum şi de Sindicatul Liber “Educaţia” Galaţi, în numele şi pentru membrii săi de sindicat Dana Bălăuţă şi alţii, Camelia Ciucă şi alţii, Loredana-Doiniţa Chiscoci şi Elena-Cristina Pomohaci, Mirela Geanina Radu, Georgeta Enacopol, Daniela Păcuraru şi alţii, în dosarele nr. 3.858/121/2014, nr. 3.788/121/2014. nr. 3.992/121/2014, nr. 3.993/121/2014, nr. 3.813/121/2014 şi nr. 3.955/121/2014 ale Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă, cauze care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 1.170-1.172D/2014, nr. 1.188-1.191 D/2014, nr. 1.244D/2014, nr. 1.245D/2014, nr. 1.285D/2014, nr. 1.295D/2014, nr. 1.296D/2014, nr. 1.314D/2014, nr. 1.323D/2014, nr. 1.324D/2014, nr. 1.331 D/2014, nr. 1.332D/2014, nr. 1.334D/2014, nr. 1.345- 1.348D/2014, nr. 1.425-1.431 D/2014, nr. 4D/2015, nr. 5D/2015, nr. 163D/2015şi nr. 195D/2015.

2. Dezbaterile au avut loc la data de 26 martie 2015, în prezenţa reprezentanţilor autorilor excepţiei şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Li vi u-Daniel Arcer, fiind consemnate În încheierea de la acea dată, când Curtea a conexat dosarele nr. 1.171 D/2014, nr. 1.172D/2014, nr. 1.188- 1.191 D/2014, nr. 1.244D/2014, nr. 1.245D/2014, nr. 1.285D/2014, nr. 1.295D/2014, nr. 1.296D/2014, nr. 1.314D/2014, nr. 1.323D/2014, nr. 1.324D/2014, nr. 1.331 D/2014, nr. 1.332D/2014, nr. 1.334D/2014, nr. 1.345- 1.348D/2014, nr. 1.425-1.431 D/2014, nr. 4D/2015, nr. 5D/2015, nr. 163D/2015 şi nr. 195D/2015 la Dosarul nr. 1.170D/2014, care a fost primul înregistrat, şi, având în vedere cererea de amânare pentru depunerea de concluzii scrise formulată de reprezentanţii autorilor excepţiei, a amânat pronunţarea, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 47/1992 coroborate cu ale art. 222 alin. (2) din Codul de procedură civilă, pentru data de 31 martie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

3. Prin încheierile din 4 noiembrie 2014 şi din 25 noiembrie 2014, pronunţate în dosarele nr. 2.602/40/2014, nr. 2.605/40/2014, nr. 2.597/40/2014 şi nr. 2.599/40/2014, Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011, ridicată de Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani, în numele şi în calitate de reprezentant legal al membrilor săi de sindicat: Cristina Maria Aioniţioaei şi alţii, Stelian Măricel Ailoaie şi alţii, Paul Ungureanu şi alţii, Mariana Bădrăgan şi alţii, în cadrul soluţionării unor cauze având ca obiect acordare de drepturi băneşti.

4. Prin încheierile din 6 noiembrie 2014, din 30 octombrie 2014, din 11 noiembrie 2014, din 18 noiembrie 2014, din 20 noiembrie 2014, din 13 noiembrie 2014, din 4 decembrie 2014 şi din 15 ianuarie 2015, pronunţate în dosarele nr. 955/113/2014, nr. 1.050/113/2014, nr. 939/113/2014, nr. 962/113/2014, nr. 956/113/2014, nr. 1.048/113/2014, nr. 1.111/113/2014, nr. 987/113/2014, nr. 1.392/113/2014, nr. 947/113/2014, nr. 1.017/113/2014, nr. 1.450/113/2014, nr. 1.165/113/2014 şi nr. 1.114/113/2014, Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011, excepţie ridicată de Sindicatul învăţământ Brăila “Corneliu Gheorghe Caranica”, în numele şi în calitate de reprezentant legal al membrilor săi de sindicat Rodica Antone şi alţii, Mirela Gorgovan şi alţii, Jenica Rodica Munteanu şi alţii, Andra Camelia Anghel şi alţii, Alexandru Buzoianu şi alţii, Angelica Pestrea şi alţii, Angelica Toncea şi alţii, Mioara Otilia Căpităneanu şi alţii, Maria Mirela Mocanu şi alţii, Elena Negru şi alţii, Elisabeta Gherase şi alţii, Maria Calomeiţ şi alţii, Gheorghe Marian Abraşu şi alţii, Valeriu Rusu şi alţii în cadrul soluţionării unor cauze având ca obiect acordare de drepturi băneşti.

5. Prin încheierile din 27 noiembrie 2014, din 20 noiembrie 2014 şi din 4 decembrie 2014, pronunţate în dosarele nr. 1.708/83/2014, nr. 1.318/83/2014, nr. 1.322/83/2014, nr. 1.467/83/2014, nr. 1.468/83/2014, nr. 1.470/83/2014, nr. 1.472/83/2014 şi nr. 1.477/83/2014, Tribunalul Satu Mare - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011, excepţie ridicată de Sindicatul Liber din învăţământ Satu Mare, în numele şi în calitate de reprezentant legal al membrilor săi de sindicat Ádam Ildico şi alţii, Kalmandi Istvan-Csaba şi alţii şi Ramona Ruşti, şi de Sindicatul învăţământului Preuniversitar Satu Mare, în numele şi în calitate de reprezentant legal al membrilor săi de sindicat Alezar Tunde şi alţii, Albert Rozalia şi alţii, Raluca Daniela Boldan şi Jakab Emese Eva, Bertok Edith şi alţii, Almasi Piroska Emese şi alţii, în cadrul soluţionării unor cauze având ca obiect acordare de drepturi băneşti.

6. Prin Sentinţa civilă nr. 1.764 din 20 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 3.858/121/2014, prin Sentinţa civilă nr. 1.675 din 13 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 3.788/121/2014, prin Sentinţa civilă nr. 1.489 din 23 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 3.992/121/2014, prin Sentinţa civilă nr. 1.490 din 23 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 3.993/121/2014, prin Sentinţa civilă nr. 1.484din 23 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 3.813/121/2014, şi prin Sentinţa civilă nr. 1.487 din 23 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 3.955/121/2014, Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011, excepţie ridicată de Sindicatul Liber “Educaţia” Galaţi, în numele şi pentru membrii săi de sindicat Dana Bălăuţă şi alţii, Camelia Ciucă şi alţii, Loredana-Doiniţa Chiscoci şi Elena-Cristina Pomohaci, Mirela Geanina Radu, Georgeta Enacopol, Daniela Păcuraru şi alţii, în cadrul soluţionării unor cauze având ca obiect acordare de drepturi băneşti.

7. Prin încheierea din 21 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.308/83/2014, Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Sindicatul învăţământului Preuniversitar Satu Mare, în numele şi în calitate de reprezentant legal al membrilor săi de sindicat Erzsebet Pop şi alţii, în cadrul soluţionării unei cauze având ca obiect acordare de drepturi băneşti.

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile Legii nr. 63/2011 contravin prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 877/2011. În acest sens. arată că, prin Legea nr. 63/2011, salariile de încadrare ale cadrelor didactice au fost micşorate, deşi, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 877/2011, reîncadrarea salarială a cadrelor didactice, începând cu data de 1 ianuarie 2010, trebuia făcută în raport cu salariile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, adică prin luarea în calcul a unui coeficient de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400 lei. Conform considerentelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 877/2011 şi celor ale deciziilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3/2011 şi nr. 11/2012, salariile cadrelor didactice trebuiau să revină, începând cu data de 1 ianuarie 2011, la cuantumul avut în luna iunie 2010, deci la nivelul prevăzut de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008.

9. Autorii excepţiei arată că, în fapt, Legea nr. 63/2011 a readus valorile salariate ale cadrelor didactice la nivelul stabilit prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, care a fost declarată neconstituţională, ceea ce a condus la o scădere a cuantumului salariilor de 25%. În acest sens, susţin că, după pronunţarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 877/2011, Guvernul avea obligaţia să respecte prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie şi să modifice salariile prevăzute în anexele Legii nr. 63/2011 prin raportarea lor la valorile stabilite prin Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008.

10. În concluzie, autorii excepţiei susţin că dispoziţiile Legii nr. 63/2011 sunt neconstituţionale, întrucât contravin prevederilor art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, deoarece aceste dispoziţii “perpetuează prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, chiar dacă introduc în locul coeficienţilor de multiplicare rezultatul înmulţirii acestora”. Soluţia constituţională pentru uniformizarea salariilor din învăţământ “era raportarea valorilor la cele rezultate din prevederile Legii nr. 221/2008, constituţională.”

11. Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă, Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şl asigurări sociale, Tribunalul Satu Mare - Secţia I civilă, Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă şi Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

13. Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere exprimat în dosarele Curţii Constituţionale nr.423D/2014, nr. 644D/2014 şi nr. 625D/2014, în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate.

14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente şi concluziile scrise depuse la dosare, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011, cu modificările ulterioare. Deşi Legea nr. 63/2011 reglementează, după cum indică însuşi titlul său, salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, având aplicabilitate limitată în timp, potrivit Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii acesteia, întrucât îşi produce efecte în cauzele în cadrul cărora a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. Mai mult, aplicabilitatea Legii nr. 63/2011 a fost prelungită de legiuitor, succesiv, până la sfârşitul anului 2015.

17. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor.

18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că principala critică a autorilor excepţiei de neconstituţionalitate este aceea că salariile personalului didactic şi didactic auxiliar trebuiau să revină, începând cu data de 1 ianuarie 2011, la cuantumul (calculat pe baza coeficientului de multiplicare 1,000 de 400 lei) prevăzut de Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2008, coroborată cu Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009. Astfel, autorii excepţiei critică noua reglementare a salarizării personalului didactic şi didactic auxiliar - Legea nr. 63/2011, cu privire la care Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 623 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 13 ianuarie 2015, constatând constituţionalitatea acestora.

19. Referitor la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea a amintit, la paragraful 15 al acestei decizii, jurisprudenţa sa referitoare la dreptul autorităţii legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat (Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, şi Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013). De asemenea, la acelaşi paragraf, Curtea a amintit jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor săi din bugetul de stat, şi anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57. Cu privire la exigenţele referitoare la previzibilitatea normelor juridice şi protecţia aşteptărilor legitime ale cetăţenilor, Curtea a constatat că acestea nu sunt încălcate câtă vreme Legea nr. 63/2011 a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. În plus, Curtea a reţinut că drepturile câştigate nu sunt cu nimic afectate prin reglementarea dedusă controlului de constituţionalitate.

20. Prin aceeaşi decizie, paragraful 16, Curtea a constatat că, în materia salarizării personalului didactic şi didactic auxiliar, a existat o situaţie juridică specifică, determinată de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare şi de practica judiciară neunitară, care a condus la un sistem de salarizare neunitar. În acest context specific salarizării personalului didactic şi didactic auxiliar, reglementarea criticată dă expresie unei măsuri de politică bugetară, determinată de impactul financiar major asupra cheltuielilor de personal aprobate pentru anul 2011, având în vedere consecinţele modificărilor legislative şi ale soluţiilor pronunţate de instanţele judecătoreşti, urmărind să elimine inechitatea în stabilirea salariilor din sistemul naţional de învăţământ

21. Cu privire la principiul constituţional al art. 1 alin. (5), prin Decizia nr. 575 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011, Curtea s-a pronunţat în cadrul controlului a priori de constituţionalitate asupra Legii privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ (devenită Legea nr. 63/2011), reţinând că acesta impune existenţa unei legislaţii predictibile, unitare şi coerente. De asemenea, impune limitarea posibilităţilor de modificare a normelor juridice, stabilitatea regulilor instituite prin acestea, ceea ce presupune obligaţii deopotrivă opozabile atât legiuitorului primar, cât şi celui delegat. Curtea a mai constatat că aceste exigenţe nu sunt încălcate, câtă vreme legea a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii socioprofesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. Această lege temporară a fost promovată în scopul de a crea premisele necesare pentru ca statul să îşi îndeplinească obligaţiile constituţionale menţionate, prin aplicarea măsurilor preconizate urmând să se asigure existenţa fondurilor necesare pentru ca întreg personalul din învăţământ să îşi poată primi drepturile cuvenite, în aceleaşi condiţii, fără discriminări. Totodată, Curtea, în acord cu jurisprudenţa instanţei de contencios european al drepturilor omului, a subliniat distincţia dintre dreptul persoanei de a continua să primească, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum şi dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată. În acelaşi sens sunt Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 19 aprilie 2007, pronunţată în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94, şi Hotărârea din 20 mai 2010, pronunţată în Cauza Lelas împotriva Croaţiei, paragraful 58.

22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţiile pronunţate de Curte prin deciziile mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

23. Referitor la invocarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 877 din 28 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, Curtea reţine că aceasta a avut ca obiect dispoziţiile art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 27 ianuarie 2010, potrivit cărora reîncadrarea personalului didactic din învăţământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009. Prin această decizie, Curtea a reţinut considerentele Deciziei nr. 3 din 4 aprilie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 şi 31 decembrie 2009. Astfel, Curtea a reţinut că reîncadrarea personalului didactic din învăţământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienţii şi salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008, şi nu cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009. În acelaşi sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 11 din 8 octombrie 2012, pronunţată în recurs în interesul legii, a stabilit că - în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 şi ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 - personalul didactic din învăţământ aflat în funcţie la data de 31 decembrie 2009 “are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008”.

24. Or, Curtea reţine că dispoziţiile de lege care au făcut obiectul deciziei sus-menţionate a Curţii Constituţionale şi Deciziei nr. 11 din 8 octombrie 2012 au fost abrogate prin Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, lege care ar fi trebui să se aplice începând cu data de 1 ianuarie 2011, dar, potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea În anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, legiuitorul a stabilit că “În anul 2011 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010”. Începând cu data de 13 mai 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011 care a reglementat încadrarea personalului didactic şi didactic auxiliar şi salarizarea acestui personal, pe baza unor noi grile de salarizare, prevăzute în anexele la lege, ce instituie salarii de încadrare pentru fiecare funcţie în parte, fără raportare la un coeficient de multiplicare astfel cum era prevăzut în Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, aprobată prin Legea nr. 221/2008.

25. Aşadar, considerentele rezultate din Decizia Curţii Constituţionale nr. 877 din 28 iunie 2011 şi din deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3 din 4 aprilie 2011 şi nr. 11 din 8 octombrie 2012 nu pot fi aplicate mutatis mutandis la situaţia legislativă actuală, şi anume la Legea nr. 63/2011, pentru că se referă la soluţii legislative diferite. Deciziile pronunţate în cadrul soluţionării unor recursuri în interesul legii reprezintă rezultatul unei activităţi de interpretare a legii, iar nu de legiferare, şi îşi găsesc aplicabilitatea atât timp cât norma interpretată este în vigoare.

26. Curtea observă că, ulterior intrării În vigoare a Legii nr. 63/2011, legiuitorul a reglementat prin art. 2 alin. (1) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările şi completările ulterioare, o majorare cu până la 10% a salariilor de bază şi a sporurilor, indemnizaţiilor şi a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care nu fac parte, potrivit legii, din salariul de bază, pentru anumite categorii de personal didactic din învăţământul preuniversitar, începând cu ianuarie 2014, iar prin art. 2 alin. (2)-(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, o majorare cu 5% a salariilor de bază şi a sporurilor, indemnizaţiilor şi a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care nu fac parte, potrivit legii, din salariul de bază al personalului didactic şi didactic auxiliar, începând cu 1 martie 2015 şi cu 5% începând cu 1 septembrie 2015.

27. În final, Curtea ţine să sublinieze că, deşi legiuitorul are dreptul, potrivit Legii fundamentale, de a reglementa salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar, iar Legea nr. 63/2011 a fost concepută ca o lege temporară (a cărei aplicabilitate a fost prelungită succesiv până la sfârşitul anului 2015), totuşi, în activitatea de legiferare în această materie, legiuitorul trebuie să ţină seama că învăţământul constituie prioritate naţională, iar salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar trebuie să fie în acord cu rolul şi importanţa activităţii prestate.

28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani, în numele şi în calitate de reprezentant legal al membrilor săi de sindicat Cristina Maria Aioniţioaei şi alţii, Stelian Măricel Ailoaie şi alţii, Paul Ungureanu şi alţii şi Mariana Bădrăgan şi alţii, în dosarele nr. 2.602/40/2014, nr. 2.605/40/2014, nr. 2.597/40/2014 şi nr. 2.599/40/2014 ale Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă, de Sindicatul învăţământ Brăila “Corneliu Gheorghe Caramea”, în numele şi în calitate de reprezentant legal al membrilor săi de sindicat Rodica Antone şi alţii, Mi reia Gorgovan şi alţii, Jenica Rodica Munteanu şi alţii, Andra Camelia Anghel şi alţii, Alexandru Buzoianu şi alţii, Angelica Pestrea şi alţii, Angelica Toncea şi alţii, Mioara Otilia Căpităneanu şi alţii, Maria Mirela Mocanu şi alţii, Elena Negru şi alţii, Elisabeta Gherase şi alţii, Maria Calomeiţ şi alţii, Gheorghe-Marian Abraşu şi alţii, Valeriu Rusu şi alţii în dosarele nr. 955/113/2014, nr. 1.050/113/2014, nr. 939/113/2014, nr. 962/113/2014, nr. 956/113/2014, nr. 1.048/113/2014, nr. 1.111/113/2014, nr. 987/113/2014, nr. 1.392/113/2014, nr. 947/113/2014, nr. 1.017/113/2014, nr. 1.450/113/2014, nr. 1.165/113/2014 şi nr. 1.114/113/2014 ale Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Sindicatul Liber din învăţământ Satu Mare, în numele şi în calitate de reprezentant legal al membrilor săi de sindicat Ádam Ildico şi alţii, Kalmandi Istvan-Csaba şi alţii şi Ramona Ruşti, în dosarele nr. 1.708/83/2014, nr. 1.318/83/2014 şi nr. 1.322/83/2014, şi de Sindicatul învăţământului Preuniversitar Satu Mare, în numele şi în calitate de reprezentant legal al membrilor săi de sindicat Alezar Tunde şi alţii, Albert Rozalia şi alţii, Raluca Daniela Boldan şi Jakab Emese Eva, Bertok Edith şi alţii, Almasi Piroska Emese şi alţii, în dosarele nr. 1.467/83/2014, nr. 1.468/83/2014, nr. 1.470/83/2014, nr. 1.472/83/2014 şi nr. 1.477/83/2014 ale Tribunalului Satu Mare - Secţia I civilă, şi de acelaşi sindicat, în numele şi în calitate de reprezentant legal al membrilor săi Pop Erzsebet şi alţii, în Dosarul nr. 1.308/83/2014 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă, precum şi de Sindicatul Liber “Educaţia” Galaţi, în numele şi pentru membrii săi de sindicat Dana Bălăuţă şi alţii, Camelia Ciucă şi alţii, Loredana-Doiniţa Chiscoci şi Elena-Cristina Pomohaci, Mirela Geanina Radu, Georgeta Enacopol, Daniela Păcuraru şi alţii, în dosarele nr. 3.858/121/2014, nr. 3.788/121/2014, nr. 3.992/121/2014, nr. 3.993/121/2014, nr. 3.813/121/2014 şi nr. 3.955/121/2014 ale Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă, Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalului Satu Mare - Secţia I civilă, Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă şi Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 31 martie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 255

din 7 aprilie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu,

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marcel Savin în Dosarul nr. 865/32/2014 al Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 193D/2015.

2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că normele procesual penale ale art. 459 alin. (2) privind admiterea în principiu a cererii de revizuire îşi au corespondent în art. 403 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968, aşa încât, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la aceste din urmă prevederi, concretizată în deciziile nr. 325 din 29 martie 2012 şi nr. 518 din 15 mai 2012, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din camera de consiliu din data de 30 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 865/32/2014, Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Marcel Savin într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire în materie penală.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că, în speţă, ne aflăm într-o situaţie similară celei reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, când, pronunţându-se asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 341 alin. (5)-(8) din Codul de procedură penală, Curtea a admis în parte excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor, este neconstituţională. Aşa încât consideră că, în speţa de faţă, se face aplicarea principiului de drept “a simili ad simile”, dispoziţiile art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală “fiind implicit declarate neconstituţionale”. În continuare, susţine că prevederile de lege criticate limitează liberul acces la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, încalcă egalitatea în faţa legii, condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi celelalte dispoziţii constituţionale şi convenţionale invocate prin aceea că examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire nu are loc în şedinţă publică, părţile fiind, astfel, în imposibilitate de a-şi susţine punctul de vedere în faţa instanţei, “această procedură nefiind la îndemâna părţilor”, desfăşurându-se ca “un proces în spatele uşilor închise”.

6. Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că şi în Codul de procedură penală din 1968, la art. 403 alin. 1, era prevăzută aceeaşi soluţie legislativă. Arată că prevederile menţionate au fost supuse controlului de constituţionalitate, iar Curtea Constituţională pronunţând, între altele, deciziile nr. 325 din 29 martie 2012 şi nr. 470 din 14 noiembrie 2013, a reţinut faptul că, prin natura şi conţinutul ei specific, o astfel de procedură prealabilă, de examinare a revizuirii sub aspectul admisibilităţii în principiu, nu vizează însăşi soluţionarea căii extraordinare de atac, ci doar verificarea întrunirii condiţiilor de exercitare a acesteia referitoare la încadrarea cererii în termenul legal, la întemeierea ei pe cazurile prevăzute în lege şi depunerea ori invocarea mijloacelor de probă în dovedirea cazului de revizuire. Altfel spus, instanţa se pronunţă asupra unei probleme care priveşte exclusiv buna administrare a justiţiei, ca şi în cazul judecării recuzării sau a strămutării pricinilor. Cât timp procedura admiterii în principiu nu privea însăşi judecarea pe fond a cererii de revizuire - o atare procedură fiind reglementată cu caracter exclusiv în art. 405 din Codul de procedură penală din 1968 - Curtea a constatat că dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968 nu înfrâng prevederile referitoare la dreptul la apărare şi la dreptul la un proces echitabil, întrucât procedura specială vizată nu se ocupă de fondul cauzelor, de drepturile civile, cum cere art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, instanţa arată că, în conformitate cu prevederile art. 129 din Constituţie, reglementarea căilor de atac împotriva hotărârilor definitive constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Aşa fiind, reglementarea unui filtru prealabil, de natură necontencioasă, care să împiedice soluţionarea unor cereri informe ori care nu se încadrează în cazurile prevăzute de lege, nu este în măsură să încalce dreptul la un proces echitabil, întrucât nu are ca obiect judecata pe fond a unei acuzaţii de natură penală. De altfel, arată instanţa, revizuentul are posibilitatea de a remedia neajunsurile cererii respinse ca inadmisibile, constatate de instanţă în această etapă prealabilă, şi să reia procedura în cadrul termenelor generoase prescrise de lege, dar bineînţeles în măsura în care aceste neajunsuri pot fi înlăturate, iar nu de a formula noi cereri în mod abuziv. Semnificativ, consideră instanţa, este faptul că acuzatul poate reitera calea extraordinară de atac a revizuirii în favoarea sa oricând, dreptul la un proces echitabil fiindu-i asigurat în mod nelimitat. În concluzie, apreciază că dispoziţiile art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală nu sunt contrare nici prevederilor constituţionale şi nici celor din pacte şi convenţii internaţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10. Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală admiterea în principiu”, care au următorul conţinut: “Admisibilitatea în principiu se examinează de către instanţă, în camera de consiliu, fără citarea părţilor”.

11. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) potrivit cărora respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, art. 16 referitor la egalitatea de drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) referitor la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 alin. (2) potrivit cărora justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi şi art. 129 referitor la folosirea căilor de atac, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv, art. 14 referitor la interzicerea discriminării şi art. 17 referitor la interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu trimitere la art. 1 referitor la interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenţie şi la art. 2 paragraful 1 referitor la dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la aceeaşi Convenţie.

12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 459 alin. (2) sunt incluse în Partea specială a Codului de procedură penală, titlul III “Judecata”, capitolul V “Căile extraordinare de atac”, secţiunea a 3-a destinată revizuirii. Analizând reglementarea de ansamblu, cuprinsă în art. 452-465 din noul Cod de procedură penală, Curtea observă caracterul de cale extraordinară de atac al revizuirii, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, cauzate de necunoaşterea de către instanţă a unor împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul.

13. Totodată, Curtea reţine faptul că soluţionarea cererii de revizuire parcurge două faze procesuale, respectiv cea a admisibilităţii în principiu, în care se examinează îndeplinirea condiţiilor cerute de lege, şi aceea a rejudecării cauzei după admiterea în principiu. Existenţa a două faze procesuale în judecarea cererilor de revizuire este o soluţie tradiţională nu numai pentru procesul penal român, examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire fiind de natură a deschide sau nu cea de-a două etapă a revizuirii - rejudecarea - în care, conform art. 461 alin. (1) din noul Cod de procedură penală, se aplică regulile privind judecarea în primă instanţă.

14. În continuare, Curtea reţine că procedura admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, reglementată în alin. (2) al art. 459 din Codul de procedură penală, este faza procesuală în care instanţa verifică, în camera de consiliu, fără citarea părţilor: dacă cererea a fost formulată în termen şi de o persoană având calitatea procesuală prevăzută de art. 455 din Codul de procedură penală; dacă au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; dacă faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv şi, totodată, dacă acestea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea; dacă persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei şi a completat cererea, în termenul stabilit de instanţă, cu privire atât la cazurile de revizuire pe care se întemeiază, a mijloacelor de probă în dovedirea acestora, cât şi cu privire la anexarea copiilor certificate de pe înscrisurile de care revizuentul înţelege a se folosi în proces. În cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile enumerate anterior, dispune prin încheiere definitivă admiterea în principiu a cererii de revizuire, în caz contrar dispunând, prin sentinţă, respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, aceasta din urmă fiind supusă aceloraşi căi de atac ca hotărârea la care se referă revizuirea.

15. Curtea observă că procedura reglementată de dispoziţiile de lege criticate priveşte examinarea admisibilităţii exercitării unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acelui drept, aşadar nu vizează însăşi soluţionarea căii extraordinare de atac a revizuirii.

16. Textul de lege criticat reglementează admiterea în principiu a cererii de revizuire, cale extraordinară de atac, mijloc procesual prin care sunt atacate hotărârile penale definitive care conţin grave erori judiciare, instanţa neimplicându-se în niciun fel în judecata pe fond a unei acuzaţii în materie penală, aceasta verificând cererea de revizuire doar sub aspectul regularităţii sale, respectiv al îndeplinirii condiţiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii şi termenul de introducere. Aşa fiind, având în vedere faptul că procedura prealabilă de examinare a revizuirii sub aspectul admisibilităţii în principiu nu vizează însăşi soluţionarea căii extraordinare de atac, instanţa pronunţându-se doar asupra unor aspecte de ordin pur legal, a căror examinare nu face Cu nimic necesară o dezbatere, cu citarea părţilor, şi constatându-se absenţa oricăror repercusiuni importante asupra situaţiei revizuentului, Curtea reţine că prevederile de lege criticate nu înfrâng accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.

17. În plus, Curtea reţine că în a două etapă a revizuirii - rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire -, conform art. 461 alin. (1) din noul Codul de procedura penală, se aplică regulile privind judecarea în primă instanţă, respectiv oralitatea, nemijlocirea, contradictorialitatea şi citarea persoanei vătămate, a părţilor, a altor subiecţi procesuali a căror prezenţă este necesară pentru soluţionarea cauzei, cu participarea obligatorie a procurorului, toate acestea constituindu-se în veritabile garanţii de natură a îndeplini exigenţele constituţionale şi convenţionale referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Totodată, în această a două fază procesuală a soluţionării cererii de revizuire, instanţa poate dispune efectuarea cercetărilor necesare de către procuror, dacă constată că situaţia de fapt nu poate fi stabilită în mod nemijlocit sau aceasta nu s-ar putea face decât cu mare întârziere [art. 461 alin. (3) din Codul de procedură penală] şi, de asemenea, dacă găseşte necesar, administrează din nou probele din cursul primei judecăţi [art. 461 alin. (2) din acelaşi cod].

18. În continuare, Curtea constată că dispoziţiile art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală au preluat soluţia legislativă care se regăsea în art. 403 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală din 1968, potrivit căreia admisibilitatea în principiu se examinează de către instanţă, În camera de consiliu, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului.”

19. Cu privire la constituţionalitatea acestor din urmă prevederi legale, instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat prin deciziile nr. 325 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 30 mai 2012, nr. 475 din 10 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 19 iulie 2012, nr. 518 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 20 iunie 2012, nr. 606 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 26 iulie 2012, şi nr. 1.073 din 13 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 24 ianuarie 2013, nr. 142 din 7 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 11 aprilie 2013, şi nr. 470 din 14 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 24 ianuarie 2013, reţinând că revizuirea este o cale extraordinară de atac împotriva hotărârilor penale definitive şi poate fi exercitată numai în condiţiile reglementate în art. 393 şi următoarele din Codul de procedură penala din 1968, iar potrivit art. 403 din acelaşi cod a fost instituită procedura prealabilă a admiterii în principiu, stabilindu-se în alin. 1 că instanţa, pe baza materialului primit de la procuror, examinează, în camera de consiliu, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului, dacă cererea de revizuire este făcută în condiţiile prevăzute de lege şi dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu.

20. Curtea a mai reţinut faptul că, prin natura şi conţinutul ei specific, o astfel de procedură prealabilă, de examinare a revizuirii sub aspectul admisibilităţii în principiu, nu vizează însăşi soluţionarea căii extraordinare de atac, ci doar verificarea întrunirii condiţiilor de exercitare a acesteia referitoare la încadrarea cererii în termenul legal, la întemeierea ei pe cazurile prevăzute în lege şi depunerea ori invocarea mijloacelor de probă în dovedirea cazului de revizuire. Altfel spus, instanţa se pronunţă asupra unei probleme care priveşte exclusiv buna administrare a justiţiei, ca şi în cazul judecării recuzării sau a strămutării pricinilor.

21. Aşadar, cât timp procedura admiterii în principiu nu priveşte însăşi judecarea pe fond a cererii de revizuire, Curtea a constatat că dispoziţiile referitoare la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire nu înfrâng prevederile referitoare la dreptul la apărare şi la dreptul la un proces echitabil, întrucât procedura specială vizată nu se ocupă de fondul cauzelor. În astfel de condiţii de reglementare, faţă de limitele şi efectele restrânse ale derulării procedurii în cadrul examinării admiterii în principiu a revizuirii, nu s-ar putea considera că desfăşurarea acestei etape prealabile ar fi susceptibilă de înfrângerea dreptului la apărare, întrucât acesta presupune posibilitatea neîngrădită a oricărei persoane interesate de a se apăra ori de a-şi angaja un apărător atunci când o autoritate se pronunţă asupra unei probleme ce ţine de fondul unui litigiu şi nu asupra unor probleme procedurale reglementate atât în vederea unei mai bune administrări a actului de înfăptuire a justiţiei, cât şi în scop preventiv în vederea înlăturării unor obstacole ce pot fi de natură să ducă la o tergiversare nejustificată a soluţionării cererii.

22. Referitor la invocarea, ca temei al excepţiei de neconstituţionalitate, a art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea a constatat că o atare încălcare nu poate fi reţinută, întrucât principiul egalităţii cetăţenilor nu înseamnă uniformitate, astfel că, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit.

23. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 53 din Constituţie, aceasta nu a fost reţinută, prevederile constituţionale invocate fiind aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exerciţiului drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care nu s-a constatat. 24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

25. Pentru aceleaşi motive, Curtea reţine că prevederile art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală nu aduc atingere nici celorlalte dispoziţii constituţionale şi convenţionale invocate de către autorul excepţiei.

26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marcel Savin în Dosarul nr. 865/32/2014 al Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi constată că dispoziţiile art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 7 aprilie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE

 

DECIZIE

privind încetarea concesiunii miniere de exploatare a nisipului şi pietrişului din perimetrele Iedera I şi Iedera II

 

Având în vedere:

- Referatul Direcţiei generale inspecţie şi supraveghere teritorială a activităţilor miniere şi operaţiunilor petroliere nr. 400.447 din 30 aprilie 2015 privind verificarea îndeplinirii condiţiilor legale şi propunerea de aprobare a renunţării;

- art. 31 lit. b) coroborat cu art. 32 din Legea minelor nr. 85/2003, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul prevederilor art. 37 alin. (1) din Legea nr. 85/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale emite prezenta decizie.

Art. 1. - Concesiunea minieră de exploatare a nisipului şi pietrişului din perimetrele Iedera 1 şi Iedera II, judeţul Dâmboviţa, convenită prin Licenţa de concesiune nr. 2.274/2001, încheiată între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, şi Societatea Comercială “Agrego Prad” - S.R.L.

Poiana Câmpina, în calitate de concesionar, încetează la data publicării prezentei decizii.

Art. 2. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale,

Gheorghe Duţu

 

 

Bucureşti, 20 mai 2015.

Nr. 6.

 

 


MINISTERUL ENERGIEI, ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII ŞI MEDIULUI DE AFACERI

Nr. 565 din 17 aprilie 2015

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

Nr. 576 din 18 mai 2015

MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI PERSOANELOR VÂRSTNICE

Nr. 946 din 29 aprilie 2015

 

ORDIN

privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2015 pentru Societatea Comercială “Medserv Min” - S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri

 

Având în vedere prevederile art. 4 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari sau deţin direct ori indirect o participaţie majoritară, aprobată cu completări prin Legea nr. 47/2014, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 86/2014 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, ale art. 8 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 42/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, ale art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 18 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 344/2014 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, precum şi pentru modificarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul energiei, întreprinderilor mici şi mijlocii şi mediului de afaceri, ministrul finanţelor publice şi ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice emit următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2015 pentru Societatea Comercială “Medserv Min” - S.A., prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul energiei, întreprinderilor mici şi mijlocii şi mediului de afaceri,

Andrei Dominic Gerea

p. Ministrul finanţelor publice,

Dan Manolescu,

secretar de stat

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Rovana Plumb

 

ANEXA

MINISTERUL ENERGIEI, ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII ŞI MEDIULUI DE AFACERI

Societatea Comercială “Medserv Min” - S.A.

 

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI PE ANUL 2015

 

 

 

- mii lei -

 

INDICATORI

 

Nr. rd.

 

Propuneri 2015

0

1

2

3

4

I.

 

 

VENITURI TOTALE (Rd.1=Rd.2+Rd.5+Rd.6)

1

4.697

 

1

 

Venituri totale din exploatare, din care:

2

4.694

 

 

a)

subvenţii, cf. prevederilor legale în vigoare

3

 

 

 

b)

transferuri, cf. prevederilor legale în vigoare

4

 

2

 

Venituri financiare

5

3

3

 

Venituri extraordinare

6

 

II.

 

 

CHELTUIELI TOTALE (Rd.7=Rd.8+Rd.20+Rd.21)

7

4.495

 

1

 

Cheltuieli de exploatare, din care:

8

4,487

 

A.

cheltuieli cu bunuri şi servicii

9

555

B.

cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate

10

18

C.

cheltuieli cu personalul, din care:

11

3.784

C0

Cheltuieli de natură salarială (Rd.13+Rd.14)

12

2.911

C1

ch. cu salariile

13

2.328

C2

bonusuri

14

582

C3

alte cheltuieli cu personalul, din care:

15

 

 

cheltuieli cu plaţi compensatorii aferente disponibilizărilor de personal

16

 

C4

Cheltuieli aferente contractului de mandat şi a altor organe de conducere şi control, comisii şi comitete

17

254

C5

cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială, fondurile speciale şi alte obligaţii legale

18

620

D.

alte cheltuieli de exploatare

19

130

2

 

Cheltuieli financiare

20

7

3

 

Cheltuieli extraordinare

21

 

III.

 

 

REZULTATUL BRUT (profit/pierdere)

22

203

IV.

 

 

IMPOZIT PE PROFIT

23

72

V.

 

 

PROFITUL CONTABIL RĂMAS DUPĂ DEDUCEREA IMPOZITULUI PE PROFIT, din care:

24

130,6

 

1

 

Rezerve legale

25

10,2

2

 

Alte rezerve reprezentând facilităţi fiscale prevăzute de lege

26

 

3

 

Acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi

27

 

4

 

 

Constituirea surselor proprii de finanţare pentru proiectele cofinanţate din împrumuturi externe, precum şi pentru constituirea surselor necesare rambursării ratelor de capital, plaţii dobânzilor, comisioanelor şi altor costuri aferente acestor împrumuturi

28

 

 

5

 

Alte repartizări prevăzute de lege

29

 

6

 

Profitul contabil rămas după deducerea sumelor de la Rd. 25, 26, 27, 28, 29

30

120,4

7

 

Participarea salariaţilor la profit în limita a 10% din profitul net, dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu lunar realizat la nivelul operatorului economic în exerciţiul financiar de referinţă

31

 

8

 

Minimum 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local în cazul regiilor autonome ori dividende cuvenite acţionarilor, în cazul societăţilor/ companiilor naţionale şi societăţilor cu capital integral sau majoritar de stat, din care:

32

60,2

 

a)

- dividende cuvenite bugetului de stat

33

 

 

b)

- dividende cuvenite bugetului local

33a

 

 

c)

- dividende cuvenite altor acţionari

34

60,2

9

 

Profitul nerepartizat pe destinaţiile prevăzute la Rd.31 - Rd.32 se repartizează la alte rezerve şi constituie sursă proprie de finanţare

35

60.2

VI.

 

 

VENITURI DIN FONDURI EUROPENE

36

 

VII.

 

 

CHELTUIELI ELIGIBILE DIN FONDURI EUROPENE, din care:

37

 

 

 

a)

cheltuieli materiale

38

 

 

 

b)

cheltuieli cu salariile

39

 

 

 

c)

cheltuieli privind prestările de servicii

40

 

 

 

d)

cheltuieli cu reclama şi publicitate

41

 

 

 

e)

alte cheltuieli

42

 

VIII.

 

 

SURSE DE FINANŢARE A INVESTIŢIILOR, din care:

43

152

 

1

 

Alocaţii de la buget

44

 

 

 

 

 

alocaţii bugetare aferente plăţii angajamentelor din anii anteriori

45

 

IX.

 

 

CHELTUIELI PENTRU INVESTIŢII

46

152

X.

 

 

DATE DE FUNDAMENTARE

47

 

 

1

 

Nr. de personal prognozat la finele anului

48

143

2

 

Nr. mediu de salariaţi total

49

134

3

 

Câştigul mediu lunar pe salariat (lei/persoană) determinat pe baza cheltuielilor de natură salarială (Rd.12/Rd.49)/12*1000

50

1.781

4

 

Câştigul mediu lunar pe salariat determinat pe baza cheltuielilor cu salariile (lei/persoană) (Rd.13/Rd.49)/12*1000

51

1.448

5

 

Productivitatea muncii în unităţi valorice pe total personal mediu (mii lei/persoană) (Rd.2/Rd.49)

52

35

6

 

Productivitatea muncit în unităţi fizice pe total personal mediu (cantitate produse finite/persoana)

53

 

7

 

Cheltuieli totale la 1000 lei venituri totale (Rd.7/Rd.1)x1000

54

957

8

 

Plăţi restante

55

 

9

 

Creanţe restante

56

 

 

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.