MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 820/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 820         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 4 noiembrie 2015

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 593 din 1 octombrie 2015 referitoare la excepţia de ne constituţionalitate a dispoziţiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 594 din 1 octombrie 2015 referitoare la excepţia de ne constituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

881. - Hotărâre privind reorganizarea Staţiunii de Cercetare şi Producţie Pomicolă Cluj prin preluarea şi integrarea acesteia în cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca sub denumirea de Staţiunea de Cercetare Horticolă Cluj-Napoca

 

885. - Hotărâre pentru modificarea şi completarea unor acte normative referitoare la activitatea Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 24 din 29 iunie 2015 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept)

 

ACTE ALE CAMEREI CONSULTANŢILOR FISCALI

 

9. - Hotărâre privind eliminarea din Programul anual de pregătire profesională continuă a consultanţilor fiscali a sistemului de învăţământ e-learning

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 593

din 1 octombrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

 Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Grigore Lucian Tamaris Taloi şi Maria Tamaris Taloi în Dosarul nr. 599/318/2015 al Judecătoriei Târgu Jiu - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 231 D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 3 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 599/318/2015, Judecătoria Târgu Jiu - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Grigore Lucian Tamaris Taloi şi Maria Tamaris Taloi într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca textul criticat, care prevede examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire în camera de consiliu, fără citarea părţilor, încalcă dreptul la un proces echitabil. Se arată că procedura reglementată prin dispoziţiile art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală este lipsită de contradictorialitate şi de publicitate, neasigurând, pentru aceste motive, garanţiile specifice dreptului fundamental anterior arătat. Se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 599 din 21 octombrie 2014, prin care s-a constatat că soluţia legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii “fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor”, este neconstituţională, precum şi la Decizia Curţii Constituţionale nr. 641 din 11 noiembrie 2014 prin care instanţa de contencios constituţional a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 344 alin. (4) din Codul de procedură penală, neconstituţionalitatea soluţiei legislative cuprinse în art. 345 alin. (1) şi în art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă “fără participarea procurorului şi a inculpatului” şi neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală raportate la cele ale art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1) şi art. 346 alin. (1) din acelaşi cod. Se susţine că atât soluţiile, cât şi considerentele deciziilor invocate sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză.

 

6. Judecătoria Târgu Jiu - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Se arată, în acest sens, că, chiar dacă examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire este o etapă premergătoare revizuirii, aceasta presupune o verificare a motivelor de formă şi de fond pe care se întemeiază calea extraordinară de atac analizată, motiv pentru care este imperios necesară prezenţa părţilor şi a procurorului la soluţionarea acesteia şi punerea în discuţie, în cadrul unei proceduri contradictorii, a admisibilităţii în principiu a cererii astfel promovate. Se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv la Hotărârea din 16 decembrie 1992 pronunţată în Cauza De Geouffre de la Pradelle împotriva Franţei, prin care instanţa europeană a statuat că dreptul la un proces echitabil presupune asigurarea unor garanţii precum contradictorialitatea procedurii de soluţionare a cauzelor, dreptul la apărare, egalitatea armelor şi publicitatea pronunţării hotărârilor judecătoreşti. Se susţine că procedura reglementată prin textul criticat nu asigură garanţiile anterior enumerate, motiv pentru care dispoziţiile art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală încalcă prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

7. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

8. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că procedura admiterii în principiu a cererii de revizuire nu vizează soluţionarea fondului cauzei, ci constă în verificarea întrunirii condiţiilor prevăzute la art. 459 din Codul de procedură penală, referitoare la încadrarea cererii în termenul legal, la întemeierea ei pe cazurile prevăzute de lege şi la depunerea ori invocarea mijloacelor de probă în dovedirea cazului de revizuire. Se susţine că, pentru aceste motive, examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire poate fi făcută printr-o procedură necontradictorie şi nepublică, fără ca, în acest fel, să fie încălcat dreptul la un proces echitabil al participanţilor la procesul penal.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: “(2) Admisibilitatea în principiu se examinează de către instanţă, în camera de consiliu, fără citarea părţilor.”

12. Se susţine că textul criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 506 din 30 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 20 iulie 2015, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală şi a constatat că soluţia legislativă potrivit căreia admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează de către instanţă “fără citarea părţilor” este neconstituţională, întrucât încalcă art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală. S-a arătat, în acest sens, că, atâta vreme cât admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se soluţionează cu participarea procurorului, din perspectiva contradictorialităţii, ca element definitoriu al egalităţii de arme şi al dreptului la un proces echitabil, textul criticat trebuie să permită citarea părţilor, fiind suficient să li se asigure acestora posibilitatea de a lua parte la această etapă procesuală, judecătorul putând decide asupra admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire şi fără participarea părţilor atât timp cât acestea au fost legal citate. S-a precizat, totodată, că dreptul la un proces în contradictoriu înseamnă, într-un proces penal, ca atât procurorului, cât şi părţii să îi fie oferită posibilitatea de a avea cunoştinţă şi de a putea formula observaţii referitoare la toate probele prezentate sau la argumentele părţii adverse, în vederea influenţării deciziei instanţei.

14. Potrivit prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, “nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”. Întrucât încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate a fost pronunţată pe data de 3 februarie 2015, iar constatarea neconstituţionalităţii textului criticat a intervenit, prin pronunţarea Deciziei nr. 506 din 30 iunie 2015, după data încheierii anterior referite, urmează ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală să fie respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 531 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 12 februarie 2014).

15. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Grigore Lucian Tamaris Taloi şi Maria Tamaris Taloi în Dosarul nr. 599/318/2015 al Judecătoriei Târgu Jiu - Secţia penală.

Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Jiu - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa din data de 1 octombrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 594

din 1 octombrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de reprezentantul Ministerului Public în Dosarul nr. 4.758/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 269 D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, statul român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a depus note scrise, prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că, spre deosebire de art. 346 din Codul de procedură penală din 1968, dispoziţiile art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală în vigoare lasă nesoluţionată acţiunea civilă în caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, conform art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f), g), i) şi j) din Codul de procedură penală, precum şi în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2) din acelaşi cod. Potrivit art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitata dacă a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică. Se susţine că soluţia legislativă de lăsare nesoluţionată a acţiunii civile în ipoteza intervenirii prescripţiei vine în contradicţie cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Se face trimitere la hotărârile din 2 octombrie 2008 şi 22 ianuarie 2009 pronunţate în cauzele Dinchev împotriva Bulgariei şi Atanasova împotriva Bulgariei, precum şi la Hotărârea din 19 iunie 2012 pronunţată în Cauza Constantin Florea împotriva României, prin care s-a apreciat că într-o astfel de ipoteză părţii civile îi este încălcat dreptul la un proces echitabil şi accesul liber la justiţie, întrucât, dacă legislaţia internă permite persoanei vătămate să se constituie parte civilă în procesul penal, statul are obligaţia ca acesteia să îi fie asigurate garanţiile conferite de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se subliniază faptul că, în ipoteza În care intervine prescripţia acţiunii penale, aceasta presupune trecerea unui interval lung de timp la sfârşitul căruia este inechitabil ca partea civilă să fie pusă în situaţia de a relua demersurile sale prin introducerea unei acţiuni la o instanţă civilă. Se arată că situaţia este similară şi atunci când intervine decesul inculpatului sau învinuitului sau radierea inculpatului persoană juridică. Se arată că soluţionarea acţiunii civile de către instanţa penală prezintă avantajul existenţei unui probatoriu. Pentru aceste motive, se susţine că trimiterea din cuprinsul art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală la art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală este neconstituţională, încălcând prevederile art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţie sub aspectul accesului la justiţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 2 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 4.758/3/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de reprezentantul Ministerului Public într-o cauză având ca obiect soluţionarea unor cereri de apel formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de statul român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că, având o dispoziţie procesual penală similară celei criticate, Bulgaria a fost condamnată de mai multe ori de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru că a dispus, pe baza textului în cauză, încetarea procesului penal şi a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă alăturată celei penale. În acele cazuri, instanţa europeană a apreciat că, fiind vorba de o culpă a autorităţilor, şi nu a părţilor, a fost încălcat dreptul la un proces echitabil al acestora din urmă, chiar dacă ele au avut posibilitatea de a-şi apăra interesele printr-un proces civil, ulterior rămânerii definitive a hotărârii penale pronunţate în cauză. Se observă că, chiar dacă prevederile art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală sunt similare celor din dreptul procesual penal bulgar, în prezenta cauză nu poate fi aplicat direct dreptul european, cu atât mai mult cu cât aceasta ar necesita stabilirea culpei autorităţilor sau a părţilor pentru nesoluţionarea acţiunii civile În procesul penal. Se arată, totodată, că stabilirea acestei culpe în fiecare cauză în parte îh care se face aplicarea textului criticat ar duce la o practică neunitară la nivelul instanţelor, care ar avea ca efect tot încălcarea dreptului la un proces echitabil al participanţilor la procesul penal. Se susţine că, într-o astfel de situaţie, se impune sesizarea Curţii Constituţionale pentru a se pronunţa cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală.

7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Se face trimitere la hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 22 ianuarie 2009 şi 19 noiembrie 2009, pronunţate în cauzele Dinchev împotriva Bulgariei şi Tonchev împotriva Bulgariei, prin care instanţa europeană a reţinut că nesoluţionarea laturii civile în cazul prescripţiei răspunderii penale încalcă dreptul la justiţie al părţii civile atunci când acest lucru se datorează în întregime lipsei de diligenţă cu care autorităţile au soluţionat cazul, indiferent de posibilitatea de a introduce sau nu o acţiune civilă separată.

8. În ceea ce priveşte sintagma “se datorează în întregime lipsei de diligenţă a autorităţii”, se susţine că aceasta acoperă şi ipotezele în care soluţia de încetare a procesului penal este determinată de o intervenţie legislativă, precum în speţa de faţă, când durata îndelungată a procesului penal, peste care s-a grefat adoptarea noului Cod Penal, care a redus semnificativ limitele de pedeapsă în cazul infracţiunilor ce fac obiectul cauzei, conduce la încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale. De altfel, aceeaşi problemă se ridică şi în situaţia în care încetarea procesului penal s-ar datora exclusiv intervenţiei legiuitorului, întrucât şi în această ipoteză lipsirea părţii civile de posibilitatea de a-şi apăra pretenţiile civile soluţionate în cadrul procesului penal ar fi cauzată de o autoritate statală, în speţă corpul legislativ. Se arată că, chiar dacă în cauzele citate mai sus instanţa europeană se referă strict la lipsa de diligenţă a organelor judiciare, având în vedere considerentele ce au condus la soluţiile anterior analizate, ar putea fi aplicat acelaşi raţionament şi pentru a constata că lipsirea părţii civile de posibilitatea soluţionării acţiunii civile în cadrul procesului penal constituie o încălcare a prevederilor art. 6 din Convenţie şi atunci când aceasta se datorează exclusiv unei intervenţii legislative.

9. Se observă că, în cauzele citate mai sus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că, în situaţia în care sistemul intern permite reclamanţilor să introducă o acţiune civilă alăturată procesului penal, statul are obligaţia să le asigure acestora garanţiile fundamentale prevăzute în art. 6 din Convenţie. Astfel, se susţine că un reclamant nu poate aştepta prescripţia răspunderii penale a făptuitorului, pentru a da curs cererilor sale civile în ceea ce priveşte acordarea de daune interese într-un nou proces civil.

10. Pornind de la raţionamentul anterior, se arată că, chiar dacă problema de constituţionalitate ridicată în speţa de faţă este determinată practic de situaţia juridică creată prin intervenţia unei legi penale noi, mai favorabile inculpaţilor, deciziile curţii europene îşi vor găsi aplicare şi în cauzele născute exclusiv sub imperiul legii penale noi. Se susţine că, în ipoteza în care inculpatul, cu rea-credinţă, ar încerca tergiversarea procesului penal cu scopul împlinirii răspunderii penale, având în vedere că instanţa de judecată este cea care administrează şi conduce procesul penal şi are la dispoziţie pârghiile procesuale necesare pentru a disciplina procesul penal, încetarea procesului penal s-ar datora tot lipsei de diligenţă a organelor judiciare, care şi-au încălcat obligaţiile procesuale de a asigura soluţionarea cu celeritate a procesului penal.

11. Se arată că, în toate situaţiile invocate, când încetarea procesului penal se datorează lipsei de diligenţă a organelor judiciare, exclusivă sau combinată cu intervenţia legiuitorului, sau inaptitudinii organului judiciar de a disciplina comportamentul procesual al părţilor ale căror interese sunt contrare părţii civile, este evident că părţii civile, care a optat cu bună-credinţă pentru soluţionarea acţiunii civile în cadrul procesului penal, nu i se poate reproşa vreo culpă, iar lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile se datorează exclusiv unor factori externi ce îşi au, direct sau indirect, sorgintea în culpa autorităţilor statale (fie ele judiciare sau legislative).

12. Se susţine că, practic, deciziile Curţii Europene a Drepturilor Omului nu sunt aplicabile doar în acele situaţii în care intervenţia prescripţiei răspunderii penale se datorează culpei părţii civile care, cu rea-credinţă, nu sesizează fapta organelor penale sau tergiversează procedurile penale, situaţii care sunt însă inexistente în practica judiciară a instanţelor penale. De altfel, soluţionarea laturii civile în ipoteza constatării prescripţiei răspunderii penale a fost constatată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului ca fiind compatibilă cu exigenţele art. 6 din Convenţie, astfel cum rezultă din Hotărârea din 19 iunie 2012 pronunţată în Cauza Constantin Florea împotriva României, în care instanţa europeană a arătat, în esenţă, că constatarea vinovăţiei şi a răspunderii civile delictuale în ipoteza intervenirii prescripţiei răspunderii penale este compatibilă cu principiile statuate de Convenţie atâta vreme cât aceste soluţii sunt pronunţate urmare unei proceduri echitabile în cadrul cărora inculpatul a putut să îşi facă apărări, inclusiv pe latură civilă.

13. Instanţa apreciază că noua soluţie legislativă prevăzută la art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală încalcă dreptul de acces la o instanţă şi din alt punct de vedere. Se arată, în acest sens, că, în ipoteza în care lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile este determinată de intervenţia prescripţiei răspunderii penale (ca urmare a noii soluţii legislative), este evident că procesul penal a durat o perioadă semnificativă de timp (prescripţia specială intervenind practic, sub imperiul noului Cod penal, după trecerea unei durate de cel puţin 10 ani). Or, într-o astfel de ipoteză, posibilitatea părţii civile de a-şi dovedi pretenţiile în faţa unei instanţe civile nou învestite şi care nu este ţinută de probele administrate în procesul penal este diminuată semnificativ, dacă nu anihilată în totalitate. Apare evident, în opinia instanţei, că, într-o astfel de ipoteză, dreptul părţii civile de acces la o instanţă şi dreptul la un proces echitabil sunt lezate esenţial sub aspectul posibilităţii efective, reale, de exercitare a acestor drepturi.

14. Se mai arată că nu se poate susţine că partea civilă îşi asumă riscul unei soluţii precum cea prevăzută de art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală, în ipoteza în care preferă să exercite acţiunea civilă în procesul penal. Alegerea părţii civile de a-şi realiza pretenţiile în cadrul procesului penal este justificată în mod obiectiv de posibilitatea mai facilă a administrării probelor şi de aşteptarea ca procesul să fie finalizat într-un termen mult mai scurt decât cel presupus de un proces civil. Mai mult, odată aleasă calea alăturării acţiunii civile celei penale, partea civilă nu poate părăsi procesul penal, condiţii în care este cu atât mai prejudiciată în situaţia concretă a lăsării nesoluţionate a acţiunii civile, ca urmare a intervenirii prescripţiei penale.

15. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „În caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f), g), i) şi j), precum şi în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă.”.

19. Se susţine că textul criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 21 cu privire la accesul liber la justiţie.

20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală reglementează situaţiile în care instanţa penală lasă nesoluţionată acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal, respectiv în caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f), g), i) şi j) din Codul de procedură penală, precum şi în cazul reglementat la art. 486 alin. (2) din acelaşi cod.

21. Art. 16 din Codul de procedură penală reglementează cazurile care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale, prevăzând, la alin. (1), cazurile în care acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată. În acest sens, sunt reglementate la lit. b) teza întâi, lit. e), f), g), i) şi j) ale alin. (1) anterior menţionat următoarele cazuri de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale sau de încetare a acesteia din urmă: fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege [lit. b) teza întâi]; lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale [lit. e)]; a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică [lit. f)]; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii [lit. g)]; există autoritate de lucru judecat [lit. i)j; şi a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii [lit. j)]. De asemenea, art. 486 alin. (2) din Codul de procedură penală prevede lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile de către instanţa penală în cazul în care admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi între părţi nu s-a încheiat tranzacţie sau acord de mediere cu privire la acţiunea civilă.

22. Prezenta excepţie de neconstituţionalitate a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluţionarea unor cereri de apel formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de statul român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

23. În susţinerea excepţiei este invocată ipoteza în care instanţa, admiţând apelurile promovate în cauză, va modifica soluţia de achitare într-una de încetare a procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripţiei, şi, conform art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală, ar urma să lase nesoluţionată acţiunea civilă. Se arată că în condiţiile procesuale anterior arătate, intervenirea prescripţiei răspunderii penale, respectiv durata prea mare a procesului penal, constituie un aspect ce nu poate fi imputat inculpaţilor sau celorlalte părţi, reprezentând o culpă a autorităţilor. Se susţine că, în această situaţie, textul criticat încalcă dreptul la un proces echitabil al participanţilor la procesul penal, chiar dacă ei au posibilitatea de a-şi apăra interesele printr-un proces civil, ulterior rămânerii definitive a hotărârii penale pronunţate în cauză.

24. Curtea constată că ipoteza juridică invocată în argumentarea neconstituţionalităţii prevederilor art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală este una pur ipotetică, întrucât cererile de apel formulate în cauză sunt în curs de soluţionare, iar soluţia pronunţată de către Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală în Dosarul nr. 4.758/3/2006 este una de achitare, şi nu de încetare a procesului penal, conform Sentinţei penale nr. 901 din 11 noiembrie 2011.

25. În aceste condiţii, pronunţarea de către instanţa de judecată a unei soluţii de încetare a procesului penal, cu consecinţa lăsării nesoluţionate a acţiunii civile, potrivit textului criticat, este doar o ipoteză, ce nu are legătură cu soluţionarea cauzei, neexistând certitudinea materializării ei.

26. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, “Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar 5 obiectul acestuia”.

27. Pentru aceste motive, Curtea constată că obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate nu are legătură cu cauza, textul criticat nefiind aplicabil în etapa procesuală în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, excepţia fiind, prin urmare, inadmisibilă.

28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi ai art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (5) din Codul de procedura penală, excepţie ridicată de reprezentantul Ministerului Public în Dosarul nr. 4.758/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa din data de 1 octombrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind reorganizarea Staţiunii de Cercetare şi Producţie Pomicolă Cluj prin preluarea şi integrarea acesteia în cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca sub denumirea de Staţiunea de Cercetare Horticolă Cluj-Napoca

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 26 alin. (1) lit. b), art. 28 alin. (5) şi (8) şi art. 31 alin. (1) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice “Gheorghe Ionescu-Şişeşti” şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 867 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - (1) Se aprobă reorganizarea Staţiunii de Cercetare şi Producţie Pomicolă Cluj sub denumirea de Staţiunea de Cercetare Horticolă Cluj-Napoca, prin preluarea şi integrarea acesteia ca unitate distinctă, fără personalitate juridică, În cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca,

(2) Staţiunea de Cercetare Horticolă Cluj-Napoca funcţionează ca staţiune de cercetare-dezvoltare din sistemul naţional de cercetare-dezvoltare-inovare în domeniul agricol, având sediul în municipiul Cluj-Napoca, Str. Horticultorilor nr. 5, judeţul Cluj, şi având organe de conducere proprii.

(3) Staţiunea de Cercetare Horticolă Cluj-Napoca funcţionează conform regulamentului propriu de funcţionare aprobat de senatul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicina Veterinară din Cluj-Napoca, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 2. - (1) Numărul, structura posturilor şi personalul aferent al Staţiunii de Cercetare şi Producţie Pomicolă Cluj sunt preluate prin protocol de predare-preluare încheiat între Staţiunea de Cercetare şi Producţie Pomicolă Cluj şi Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca pentru Staţiunea de Cercetare Horticolă Cluj-Napoca, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, cu menţinerea drepturilor salariale.

(2) Salarizarea personalului preluat se face în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare aplicabile personalului plătit din fonduri publice.

Art. 3. - Personalul care ocupă funcţiile de conducere şi coordonare ştiinţifică din cadrul Staţiunii de Cercetare şi Producţie Pomicolă Cluj asigură realizarea operaţiunilor de predare-preluare a patrimoniului, precum şi coordonarea activităţii până la organizarea concursurilor pentru ocuparea acestor funcţii.

Art. 4. - Staţiunea de Cercetare Horticolă Cluj-Napoca are următoarele atribuţii principale:

a) cercetare fundamentală şi cercetare aplicativă;

b) dezvoltare tehnologică şi inovare în domeniul horticulturii şi al protecţiei mediului;

c) producere, multiplicare şi comercializare de seminţe şi material săditor horticol şi alte produse specifice profilului de activitate;

d) transfer tehnologic al rezultatelor cercetării;

e) instruire profesională în profilul de activitate;

f) servicii de consultanţă şi expertiză în profilul de activitate;

g) editare de publicaţii;

h) relaţii ştiinţifice internaţionale în profilul de activitate;

i) relaţii de cooperare şi cercetare-dezvoltare, inclusiv activităţi de cooperare sau asociere cu alte instituţii, organizaţii

şi operatori economici din ţară şi din străinătate;

j) alte obiective ce decurg din activitatea specifică unităţii de cercetare-dezvoltare.

 

CAPITOLUL II

Funcţionarea Staţiunii de Cercetare Horticolă Cluj-Napoca

 

Art. 5. - Funcţiilor de cercetare-dezvoltare din cadrul Staţiunii de Cercetare Horticolă Cluj-Napoca şi personalului care le ocupă li se aplică prevederile Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare.

Art. 6. - (1) Funcţiile de conducere şi coordonare ştiinţifică din Staţiunea de Cercetare Horticolă Cluj-Napoca sunt:

a) funcţii de conducere: director şi secretar ştiinţific;

b) funcţii de coordonare ştiinţifică: director program cercetare-dezvoltare, director proiect cercetare-dezvoltare, şef program cercetare-dezvoltare şi şef proiect cercetare-dezvoltare.

(2) Funcţiile de conducere se ocupă prin concurs.

(3) Structura organizatorică şi numărul de posturi pe funcţii şi grade profesionale se propun de către consiliul ştiinţific al Staţiunii de Cercetare Horticolă Cluj-Napoca şi se aprobă de către senatul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca.

(4) încadrarea personalului la Staţiunea de Cercetare Horticolă Cluj-Napoca din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca se face odată cu încheierea protocolului de predare-preluare prevăzut la art. 2 alin. (1).

Art. 7. - (1) Sursele de finanţare pentru activitatea de cercetare desfăşurată de Staţiunea de Cercetare Horticolă Cluj-Napoca se constituie din:

a) venituri proprii;

b) fonduri atrase de la operatori economici;

c) fonduri provenite din programe şi/sau cooperări naţionale şi internaţionale;

d) fonduri acordate de fundaţii sau provenind din alte surse private;

e) alte fonduri constituite conform legii.

(2) Activitatea Staţiunii de Cercetare Horticolă Cluj-Napoca este înregistrată distinct în cadrul contabilităţii Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, conform legii.

(3) Fondurile rămase la sfârşitul anului din execuţia bugetului Staţiunii de Cercetare Horticolă Cluj-Napoca rămân la dispoziţia Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca pentru Staţiunea de Cercetare Horticolă Cluj-Napoca, fără vărsăminte la bugetul de stat şi fără afectarea alocaţiilor de la bugetul de stat pentru anul următor, conform prevederilor art. 225 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

 

CAPITOLUL III

Preluarea patrimoniului Staţiunii de Cercetare şi Producţie Pomicolă Cluj de către Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca pentru Staţiunea de Cercetare Horticolă Cluj-Napoca

 

Art. 8. - (1) Patrimoniul Staţiunii de Cercetare şi Producţie Pomicolă Cluj, care cuprinde drepturi de administrare asupra bunurilor proprietate publică a statului, proprietate privată a statului, bunuri şi servicii, potrivit situaţiei financiare întocmite la data predării-primirii, precum şi orice alte drepturi şi obligaţii, după caz, se preia de către Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca pentru Staţiunea de Cercetare Horticolă Cluj-Napoca. Bunurile din domeniul public al statului aflate în administrarea Staţiunii de Cercetare şi Producţie Pomicolă Cluj, care se preiau de către Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca pentru Staţiunea de Cercetare Horticolă Cluj-Napoca, sunt prevăzute în anexa nr. 1a). Bunurile proprii ale Staţiunii de Cercetare şi Producţie Pomicolă Cluj se preiau prin protocol în inventarul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca pentru Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Horticolă Cluj-Napoca. Bunurile din domeniul privat al statului aflate în administrarea Staţiunii de Cercetare şi Producţie Pomicolă Cluj, care se preiau în inventarul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca pentru Staţiunea de Cercetare Horticolă Cluj-Napoca, sunt prevăzute în anexa nr. 1 b).

(2) Preluarea patrimoniului se realizează pe bază de protocol de predare-preluare, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, întocmindu-se balanţa de verificare.

Art. 9. - Suprafaţa minimă de teren de 164,59 ha, prevăzută în anexa nr. 4.4. la Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice “Gheorghe Ionescu-Şişeşti1 şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, cu modificările şi completările ulterioare, aflată în domeniul public al statului, trece în administrarea Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca pentru Staţiunea de Cercetare Horticolă Cluj-Napoca.

Art. 10. - Terenurile având suprafaţa de 3,89 ha, prevăzute în anexa nr. 7.19. la Legea nr. 45/2009, cu modificările şi completările ulterioare, aflate în domeniul privat al statului şi administrarea Staţiunii de Cercetare şi Producţie Pomicolă Cluj, judeţul Cluj, aferente construcţiilor proprietate privată a statului, cele aferente construcţiilor valorificate în baza Legii nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cele aferente construcţiilor din proprietatea Staţiunii de Cercetare şi Producţie Pomicolă Cluj, judeţul Cluj, trec în administrarea Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca pentru Staţiunea de Cercetare Horticolă Cluj-Napoca.

Art. 11. - Suprafeţele de teren de 197,52 ha din domeniul public al statului, prevăzute în anexa nr. 8.13 la Legea nr. 45/2009, cu modificările şi completările ulterioare, rămân în administrarea Agenţiei Domeniilor Statului şi exploatarea Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca pentru Staţiunea de Cercetare Horticolă Cluj-Napoca.

Art. 12. - Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca se subrogă de drept în toate drepturile şi obligaţiile Staţiunii de Cercetare Horticolă Cluj-Napoca.

 

CAPITOLUL IV

Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

Art. 13. - (1) Anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică prin scăderea suprafeţei totale de 3,89 ha, astfel cum este identificată în anexa nr. 7.19 din Legea nr. 45/2009, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică prin trecerea suprafeţei totale de 164,59 ha, astfel cum este identificată în anexa nr. 4.4 din Legea nr. 45/2009, cu modificările şi completările ulterioare, din administrarea Staţiunii de Cercetare şi Producţie Pomicolă Cluj în administrarea Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca pentru Staţiunea de Cercetare Horticolă Cluj-Napoca.

(3) Se aprobă modificarea adresei poştale şi actualizarea, după caz, a valorilor de inventar ale unor bunuri aflate în domeniul public al statului având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 1a).

(4) Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice îşi va actualiza în mod corespunzător datele din evidenţa cantitativ valorică şi, împreună cu Ministerul Finanţelor Publice, va opera modificările corespunzătoare în anexa nr. 8 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 14. - Anexele nr. 1a) şt 1b) fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice,

Sorin Mihai Cîmpeanu

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Daniel Constantin

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Rovana Plumb

 

Bucureşti, 20 octombrie 2015.

Nr. 881.

 

ANEXA Nr. 1a)

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale bunurilor din domeniul public al statului aflate în administrarea Staţiunii de Cercetare şi Producţie Pomicolă Cluj (CIF - 202085), care se preiau de Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca (CIF - 4288306) pentru Staţiunea de Cercetare Horticolă Cluj-Napoca

 

Nr. M.F.P.

Codul de clasificare

Denumirea

Descrierea tehnică pe scurt

Adresa

Valoarea de inventar (în lei)

101874

8.28.13

Atelier mecanic

Construcţie cărămidă, S = 500 mp

Str. Horticultorilor nr. 5, municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj

12.414

101884

8.28.04

Hală de lucru F5

Construcţie cărămidă, S = 70 mp

Str. Horticultorilor nr. 5, municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj

29.313

101882

8.27.07

Adăpost pentru porci F5

S = 60 mp

Str. Horticultorilor nr. 5, municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj

60

101890

8.28.13

Centrală termică proprie

Construcţie cărămidă, S = 420 mp

Str. Horticultorilor nr. 5, municipiu] Cluj-Napoca, judeţul Cluj

244.126

101897

8.29.08

Bloc administrativ

Birouri, laboratoare, bibliotecă, amfiteatru, centrală termică

Str. Horticultorilor nr. 5, municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj

460.997

101898

8.28.12

Casa de oaspeţi

Sală de şedinţe, centrală termică, S = 340 mp

Str. Horticultorilor nr. 5, municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj

120.139

101901

8.28.12

Dormitor comun pentru muncitori

Cuprinde sediu fermă, grup social, S = 340 mp

Str. Horticultorilor nr. 5, municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj

57.966

101916

8.28.08

Garaj maşini

Zid cărămidă, acoperiş ţiglă

Str. Horticultorilor nr. 5, municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj

1.043

101919

8.28.13

Cabină portar

Zid cărămidă, acoperiş ţiglă

Str. Horticultorilor nr. 5, municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj

527

101933

8.28.10

Magazie produse şi atelier olărie

S = 600 mp

Str. Horticultorilor nr. 5, municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj

64.372

101934

8.28.12

Cantină pentru salariaţi

100 locuri, S = 546 mp

Str. Horticultorilor nr. 5, municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj

25.708

101952

8.28.12

Casă de locuit F5

S = 70 mp

Str. Horticultorilor nr. 5, municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj

26.050

101982

8.28.08

Garaj maşini

S = 260 mp

Str. Horticultorilor nr. 5, municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj

16.930

101991

8.28.10

Casă reglare gaz

S = 24 mp

Str. Horticultorilor nr. 5, municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj

596

101996

8.27.07

Grajd de animale şi magazii

S - 600 mp

Str. Horticultorilor nr. 5, municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj

17.096

*)

8.05.01

Total suprafaţă

S = 164,59 ha

Str. Horticultorilor nr. 5, municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj

1.678.818.000

TOTAL

1.679.895.337


*) Nr. M.F.P. se acordă de Ministerul Finanţelor Publice.

 

ANEXA Nr. 1b)

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale bunurilor din domeniul privat al statului aflate în administrarea Staţiunii de Cercetare şi Producţie Pomicolă Cluj (CIF - 202085), care se preiau de Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca (CIF - 4288306) pentru Staţiunea de Cercetare Horticolă Cluj-Napoca

 

Nr. crt.

Denumirea

Descrierea tehnică pe scurt

Adresa

Valoarea de inventar (în lei)

1.

Seră înmulţire F4

Culturi pe mese, S = 216 mp

Str. Horticultorilor nr. 5, municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj

8.947

2.

Sera nr. 4

Schelet metalic, zidărie sticlă, cultură la sol, S = 10.000 mp

Str. Horticultorilor nr. 5, municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj

381.824

3.

Sera nr. 9

Culturi la sol, S = 3.000 mp

Str. Horticultorilor nr. 5, municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj

166.483

4.

Sera nr. 11

Culturi pe mese, S = 1.160 mp

Str. Horticultorilor nr. 5, municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj

192.716

5.

Sera nr. 10

Culturi pe mese, S = 550 mp

Str. Horticultorilor nr. 5, municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj

69.505

6.

Sera nr. 6

Culturi pe mese, S = 580 mp

Str. Horticultorilor nr. 5, municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj

20.405

7.

Sera nr. 7

Culturi pe mese, S = 1.080 mp

Str. Horticultorilor nr. 5, municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj

45.923

8.

Sera nr. 5

Culturi pe mese, S = 1.020 mp

Str. Horticultorilor nr. 5, municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj

26.224

9.

Sera nr. 3

3000 mp culturi pe mese, 200 mp culturi hidroponică, S = 10.000 mp

Str. Horticultorilor nr. 5, municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj

483.457

10.

Sera nr. 2

Culturi la sol, S = 10.000 mp

Str. Horticultorilor nr. 5, municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj

432.863

11.

Sera nr. 1

Culturi la sol, S = 10.000 mp

Str. Horticultorilor nr. 5, municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj

395.400

12.

Sera nr. 8

Cultură pe mese, S = 1.000 mp

Str. Horticultorilor nr. 5, municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj

77.310

13.

Teren curţi-construcţii

S = 38.900 mp

Str. Horticultorilor nr. 5, municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj

39.678.000

TOTAL

41.979.057

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea şi completarea unor acte normative referitoare la activitatea Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Hotărârea Guvernului nr. 598/2014 privind înfiinţarea pe lângă Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale a unei activităţi finanţate integral din venituri proprii, precum şi pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.380/2009 privind înfiinţarea, organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 24 iulie 2014, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Titlul se modifici şi va avea următorul cuprins:

“HOTĂRÂRE

privind înfiinţarea pe lângă Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale şi pe lângă fiecare unitate teritorială a unor activităţi finanţate integral din venituri proprii”

2. La articolul 1, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 1. - (1) Se aprobă înfiinţarea de activităţi finanţate integral din venituri proprii pentru intervenţii operative şi reîntregirea stocurilor diminuate, denumită în continuare Activitate, pe lângă aparatul propriu şi pe lângă fiecare unitate teritorială subordonată Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale, denumită în continuare Administraţia Naţională.”

3. La articolul 1 alineatul (3), litera d) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“d) dobânzile aferente contractelor pentru împrumuturile acordate potrivit art. 5 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.”

4. La articolul 1, după alineatul (3) se introduc două noi alineate, alineatele (4) şi (5), cu următorul cuprins:

(4) încasările din veniturile prevăzute la alin. (3) lit. a)-c) constituie venituri proprii ale unităţilor teritoriale subordonate şi servesc la finanţarea cheltuielilor curente şi de capital prevăzute la art. 1 alin. (2).

(5) încasările din veniturile prevăzute la alin. (3) lit. d) constituie venituri proprii ale Administraţiei Naţionale - aparatul propriu şi servesc la finanţarea cheltuielilor prevăzute la art. 1 alin. (2).”

5. La articolul 2, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alineatele (21) şi (22), cu următorul cuprins:

“(21) Administraţia Naţională - aparat propriu şi unităţile teritoriale subordonate întocmesc bugete separate pentru activitatea finanţată integral din venituri proprii pe care o derulează.

(22) Fundamentarea, elaborarea, aprobarea şi executarea indicatorilor din aceste bugete se fac cu respectarea reglementărilor legale în vigoare.”

6. La articolul 2, alineatul (6) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(6) Activitatea se încadrează la acelaşi capitol bugetar în care sunt încadraţi şi ordonatorii de credite.”

7. După articolul 2 se introduce un nou articol, articolul 21, cu următorul cuprins:

“Art. 21. - Sumele necesare activităţilor înfiinţate pe lângă Administraţia Naţională - aparat propriu şi unităţile teritoriale subordonate se repartizează în condiţiile legii de ordonatorul secundar de credite potrivit bugetelor prevăzute la art. 2 alin. (2).”

8. Articolul 3 se abrogă.

Art. II. - Hotărârea Guvernului nr. 1.380/2009 privind înfiinţarea, organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 815 din 27 noiembrie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 3 litera A, punctul 61 se abrogă.

2. La articolul 3 litera A, punctul 30 va avea următorul cuprins:

“30. atribuie, în calitate de unitate de achiziţii centralizată, în numele şi pentru unităţile teritoriale subordonate, acorduri-cadru/contracte de achiziţii publice pentru produsele rezervă de stat prevăzute în programele anuale.”

3. La articolul 11 alineatul (2), punctele 11, 2 şi 3 vor avea următorul cuprins:

“11. pentru domeniul activităţii finanţate integral din venituri proprii, contractele se încheie de unităţile teritoriale, cu respectarea prevederilor legale în vigoare;

2. urmăresc şi răspund, în condiţiile legii, de derularea contractelor încheiate, scop în care întreprind următoarele operaţiuni: emit şi primesc facturi, încasează şi plătesc sumele din facturi, predau şi recepţionează produse şi servicii, primesc garanţia constituită în cuantumul şi forma stabilite prin documentele primite de la Administraţia Naţională şi o execută sau o restituie la termen, după caz;

3. controlează şi răspund, în condiţiile legii, de activitatea de recepţie la primirea produselor, lucrărilor şi serviciilor, precum şi de livrarea produselor;”.

4. La articolul 11 alineatul (2), punctul 221 se abrogă.

Art. III. - Hotărârea Guvernului nr. 1.380/2009 privind înfiinţarea, organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 815 din 27 noiembrie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările aduse prin prezenta hotărâre, se va republica în Monitorul Oficial ai României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

Art. IV. - Prezenta hotărâre intră în vigoare la 1 ianuarie 2016.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne,

Gabriel Oprea

Preşedintele Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale,

Dan-Cornel Baranga

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 27 octombrie 2015.

Nr. 885.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT

DECIZIA Nr. 24

din 29 iunie 2015

 

Dosar nr. 1.406/1/2015

 

Iulia Cristina Tarcea - vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele completului

Lavinia Curelea - preşedintele Secţiei I civile

Roxana Popa - preşedintele delegat al Secţiei a II-a civile

Ionel Barbă - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal

Creţu Dragu - judecător la Secţia I civilă - judecător-raportor

Florentin Sorin Drăguţ - judecător la Secţia I civilă

Laura-Mihaela Ivanovici - judecător )a Secţia I civilă

Sorinela Alina Macavei - judecător la Secţia I civilă

Simona-Gina Pretreanu - judecător la Secţia I civilă

Adriana Chioseaua - judecător la Secţia a II-a civilă

Nela Petrişor - judecător la Secţia a II-a civilă

Cosmin Horia Mihăianu - judecător la Secţia a II-a civilă - judecător-raportor

Tatiana Gabriela Năstase - judecător la Secţia a II-a civilă

Rodiea Dorin - judecător la Secţia a II-a civilă

Cezar Hîncu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Niculae Măniguţiu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Veronica Năstasie - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Viorica Trestianu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal - judecător-raportor

Magdalena Carmen Frumuşelu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

 

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ce formează obiectul Dosarului nr. 1.406/1/2015 a fost constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 275 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa este prezidată de doamna judecător Iulia Cristina

Tarcea, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna Mihaela Lorena Mitroi, magistrat-asistent, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 276 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 3.421/109/2013, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare şi aplicare a prevederilor art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv dacă acestea sunt aplicabile şi în cazul detaşării judecătorilor la birourile electorale, detaşare realizată conform Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosarul cauzei a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nefiind formulate puncte de vedere privind chestiunea de drept supusă judecăţii.

Doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, preşedintele completului de judecată, a constatat că nu există chestiuni prealabile sau excepţii, iar completul de judecată a rămas în pronunţare asupra admisibilităţii sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul şi obiectul sesizării

1. Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus, prin încheierea din 23 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.421/109/2013, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: “Prevederile art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, sunt aplicabile şi în cazul detaşării judecătorilor la birourile electorale, detaşare realizată conform Legii nr. 67/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare?”.

II. Expunerea succintă a procesului

2. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş la data de 5 aprilie 2013, reclamanta O.A.D. a chemat în judecată pe pârâţii Instituţia primarului comunei Oarja şi Consiliul local al comunei Oarja, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, aceştia să fie obligaţi la plata sumei de 4.500 lei, reprezentând diurna de 2% din indemnizaţia de încadrare brută lunară, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

3. În motivare, reclamanta a arătat că a fost locţiitor al preşedintelui Biroului electoral de circumscripţie nr. 70, judeţul Argeş, în perioada 27 aprilie 2012-11 iunie 2012, această activitate fiind organizată şi realizată în conformitate cu Legea nr. 67/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. A mai arătat reclamanta că şi-a îndeplinit toate atribuţiile prevăzute de lege şi că, având în vedere că are calitatea de magistrat, este îndreptăţită a primi diurna în cuantum de 2% din indemnizaţia de încadrare brută lunară, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare.

4. Tribunalul Argeş - Secţia civilă, prin Sentinţa nr. 1.345 din 10 iunie 2014, a admis acţiunea promovată de reclamantă şi a obligat pârâţii să-i plătească acesteia suma de 4.500 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că reclamantei i-au fost achitate mai multe sume, respectiv indemnizaţie de 85 lei/zi, cheltuieli de protocol de 10 lei/zi şi cheltuieli de delegare în cuantum de 13 lei/zi, refuzându-i-se însă plata indemnizaţiei de delegare în procent de 2% din indemnizaţia brută lunară de încadrare. Tribunalul a înlăturat susţinerile pârâţilor vizând neacordarea indemnizaţiei de delegare, apreciind că reclamanta se încadrează întocmai în prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere că are calitatea de judecător.

5. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Consiliul local al comunei Oarja, care a apreciat că sentinţa este nelegală întrucât reclamanta a primit toate drepturile prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 142/2012 privind cheltuielile necesare pentru pregătirea, organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale din anul 2012; în ce priveşte indemnizaţia de 2% din indemnizaţia brută lunară de încadrare, a apreciat că nu sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, ci cele speciale cuprinse în Hotărârea Guvernului nr. 142/2012.

6. Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în cadrul soluţionării căii de atac a recursului, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare şi aplicare a prevederilor art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, solicitând să se stabilească dacă aceste dispoziţii legale sunt aplicabile şi în cazul detaşării judecătorilor la birourile electorale, conform Legii nr. 67/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

III. Motivele de admisibilitate reţinute de titularul sesizării

7. Prin încheierea din 23 martie 2015, pronunţată în dosarul nr. 3.421/109/2013, Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a constatat admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform art. 519 din Codul de procedură civilă, motivat de următoarele aspecte:

a) Curtea de Apel Piteşti este învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, decizia ce se va pronunţa în cauza de faţă fiind definitivă:

b) Problema de drept enunţată este nouă, în raport cu jurisprudenţa existentă;

c) Chestiunea de drept nu a fost lămurită de instanţa supremă printr-o decizie de recurs în interesul legii, nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, iar pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a fost înregistrată nicio cerere pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile în vederea interpretării dispoziţiilor art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 2 alin. (12) din Hotărârea Guvernului nr. 142/2012;

d) De lămurirea şi interpretarea textelor de lege susmenţionate depinde soluţionarea pe fond a cauzei, în condiţiile în care recurentul susţine că nu sunt aplicabile în speţă dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare.

IV. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

8. Aşa cum s-a reţinut prin încheierea de sesizare, intimata-reclamantă O.A.D. a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, şi în cazul în care magistraţii sunt detaşaţi în cadrul birourilor electorale, nefiind incidente dispoziţiile art. 2 alin. (12) din Hotărârea Guvernului nr. 142/2012.

9. Recurentul-pârât Consiliul local al comunei Oarja a susţinut că o interpretare literală a prevederilor art. 2 alin. (12) din Hotărârea Guvernului nr. 142/2012 conduce la concluzia că dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, nu sunt aplicabile prezentei speţe, întrucât în finalul primului alineat se face referire la personalul din instituţiile publice. S-a mai arătat că judecătorul nu este indus în personalul din instituţiile publice şi că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică numai magistraţilor detaşaţi la alte instanţe sau parchete. Faţă de această interpretare, dispoziţiile art. 2 alin. (12) din Hotărârea Guvernului nr. 142/2012 se aplică tuturor membrilor biroului electoral, fără nicio distincţie.

10. După comunicarea raportului, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, părţile nu au formulat puncte de vedere.

V. Punctul de vedere al completului de judecată cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

11. Prin încheierea de sesizare în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, completul de judecată învestit cu soluţionarea recursului în Dosarul nr. 3.421/109/2013 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a apreciat că, în cazul detaşării magistraţilor în cadrul birourilor electorale, sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, astfel că aceştia sunt îndreptăţiţi să primească indemnizaţia de 2% pentru următoarele considerente:

12. Din interpretarea literală a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că indemnizaţia este datorată indiferent de felul detaşării, respectiv dacă este realizată în condiţiile stabilite de art. 57 şi următoarele din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau în cele prevăzute de legi speciale.

13. Potrivit art. 120 alin. (2) din Legea nr. 67/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, membrii birourilor electorale se consideră detaşaţi, pe perioada în care îşi desfăşoară activitatea, la birourile electorale.

14. Astfel, completul a subliniat că, judecătorul desemnat în calitate de membru al birourilor electorale încetează să desfăşoare vreo activitate de judecată în cadrul instanţei, dar în temeiul legii el desfăşoară o altă activitate în cadrul unei alte autorităţi publice (în acelaşi sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 53 din 12 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 18 martie 2004, Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 232 din 22 martie 2012). Dispoziţiile art. 2 alin. (12) din Hotărârea Guvernului nr. 142/2012, raportate la art. 9 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.860/2006 privind drepturile şi obligaţiile personalului autorităţilor şi instituţiilor publice pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării, în cadrul localităţii, în interesul serviciului, cu modificările şi completările ulterioare, nu pot fi aplicabile, în ce priveşte cuantumul indemnizaţiei de detaşare, având în vedere că în privinţa magistraţilor există o reglementare specială, derogatorie de la dreptul comun, iar Hotărârea Guvernului nr. 142/2012 nu poate abroga, nici măcar implicit, dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere că orice modificare/abrogare trebuie realizată printr-un act normativ de forţă juridică cel puţin egală, astfel cum prevede Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

15. În plus, instanţa de trimitere a apreciat că determinarea cuantumului indemnizaţiei de detaşare la birourile electorale trebuie să se realizeze prin raportare la dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere rolul deosebit de important al magistratului în cadrul procesului electoral.

VI. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

16. În urma solicitării adresate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, marea majoritate a instanţelor au comunicat că nu s-au identificat hotărâri judecătoreşti care să vizeze problema de drept în discuţie (la nivelul Curţii de Apel Timişoara, Curţii de Apel Constanţa, Curţii de Apel Târgu Mureş, Curţii de Apel Galaţi, Curţii de Apel Oradea, Curţii de Apel Braşov, Curţii de Apel Bacău, Curţii de Apel Alba Iulia, Curţii de Apel Bucureşti, Curţii de Apel Suceava, Curţii de Apel laşi, Curţii de Apel Craiova şi al Curţii de Apel Ploieşti),

17. Curtea de Apel Piteşti a comunicat că, la nivelul acestei curţi de apel şi al instanţelor judecătoreşti aflate în circumscripţia sa teritorială, s-a înregistrat o practică judiciară unitară, în sensul că prevederile art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, sunt aplicabile şi în cazul detaşării judecătorilor la birourile electorale, detaşare realizată conform Legii nr. 67/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

18. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia judiciară - Serviciul judiciar civil, prin Adresa nr. 1.063/0/2.105/111-5/2015 din 27 mai 2015, a comunicat că nu s-a verificat şi nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept care formează obiectul prezentei sesizări.

VII. Raportul asupra chestiunii de drept

19. Prin raportul întocmit în cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a mecanismului privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, potrivit dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă.

VIII. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

20. Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

21. Analiza aspectelor generale de admisibilitate trebuie să înceapă de la scopul instituirii acestui mecanism de unificare a practicii, precum şi de la raţiunea şi fundamentul său.

22. Procedura hotărârii prealabile are menirea de a elimina riscul apariţiei unei practici neunitare, printr-o rezolvare de principiu a unei probleme de drept esenţiale şi controversate.

23. În acest context trebuie reamintite elementele de diferenţiere între cele două mecanisme de unificare a practicii: dacă recursul în interesul legii are menirea de a înlătura o practică neunitară deja intervenită în rândul instanţelor judecătoreşti (control a posteriori), hotărârea preliminară are ca scop preîntâmpinarea apariţiei unei astfel de practici (control a priori).

24. Examinarea datelor comunicate de către curţile de apel arată că, în decurs de 9 ani, perioada care a trecut de la data adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, în afară de titularul sesizării, alte două instanţe naţionale, respectiv Tribunalul Sibiu şi Tribunalul Vâlcea, au fost sesizate cu cereri având un obiect similar cu cel dedus judecăţii instanţei de trimitere, pronunţând hotărâri prin care au admis pretenţiile reclamanţilor, cărora le-au acordat astfel diurna de 2% din indemnizaţia brută lunară de încadrare.

25. Pe de altă parte, şi completul care a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu prezenta întrebare prealabilă opinează în sensul temeiniciei cererii reclamantului-judecător, care a deţinut calitatea de membru într-un birou electoral de circumscripţie cu sediul în altă localitate decât cea de domiciliu, de a beneficia de diurna în procent de 2% din indemnizaţia brută lunară de încadrare.

26. Prin urmare, se cuvine subliniat că opinia exprimată de instanţa de trimitere o susţine în totalitate pe cea exprimată anterior, în mod unitar, în jurisprudenţa naţională.

27. În aceste condiţii nu sunt create premisele apariţiei unei practici neunitare, care să poată fi preîntâmpinată pe calea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, aşa încât sesizarea, privită din această perspectivă, apare ca fiind inadmisibilă.

28. Separat de acest aspect, pentru ca mecanismul procedural reglementat prin art. 519 din Codul de procedură civilă să nu fie deturnat de la scopul firesc al unificării practicii judiciare şi utilizat pentru tranşarea în concret a aspectelor litigioase aflate pe rolul instanţei de trimitere, instanţa supremă trebuie chemată să dea chestiunii de drept o rezolvare de principiu. Altfel spus, în sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu procedura pronunţării unei hotărâri prealabile trebuie să fie identificată o problema de drept care necesită cu pregnanţă a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi a înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii.

29. Mecanismul hotărârii prealabile nu trebuie însă transformat în reversul său, respectiv într-o procedură dilatorie pentru litigii caracterizate, prin natura lor, ca fiind urgente sau în una care să substituie recursul în interesul legii.

30. În cazul analizat, titularul sesizării solicită interpretarea unor dispoziţii legale care nu comportă o reală dificultate, aşa încât o interpretare corectă a prevederilor în vederea soluţionării cererii impune realizarea unei analize de conţinut şi corelată a normelor cuprinse în art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, cu cele ale art. 2 alin. (12) din Hotărârea Guvernului nr. 142/2012.

31.  Relaţionarea acestor norme a fost expusă însă şi în cuprinsul raţionamentului judiciar realizat de titularul sesizării, ceea ce conduce la concluzia că nu este vorba de identificarea unor texte de lege lacunare ori controversate care să necesite interpretarea printr-o hotărâre prealabilă; prin urmare, rămâne atributul exclusiv al instanţei de trimitere să soluţioneze cauza cu judecata căreia a fost învestită, aplicând, în acest scop, mecanismele de interpretare a actelor normative.

32. În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că mecanismul de unificare a practicii judiciare reglementat de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă nu poate fi uzitat atât timp cât legiuitorul a stabilit, prin condiţiile restrictive de admisibilitate analizate, rolul unificator al instituţiei juridice a hotărârii prealabile numai în scopul preîntâmpinării apariţiei unei practici neunitare, printr-0 rezolvare de principiu a unei probleme de drept, astfel încât sesizarea nu este admisibilă.

33. Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, în temeiul art. 521 din Codul de procedură civilă,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE şi JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apei Piteşti - Secţia a I l-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 3.421/109/2013, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare şi aplicare a prevederilor art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv dacă acestea sunt aplicabile şi în cazul detaşării judecătorilor la birourile electorale, detaşare realizată conform Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 iunie 2015.

 

VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE IULIA

CRISTINA TARCEA

Magistrat-asistent,

Mihaela Lorena Mitroi

 

ACTE ALE CAMEREI CONSULTANŢILOR FISCALI

 

CAMERA CONSULTANŢILOR FISCALI

 

HOTĂRÂRE

privind eliminarea din Programul anual de pregătire profesională continuă a consultanţilor fiscali a sistemului de învăţământ e-learning

 

În baza prevederilor art. 11 lit. f) din Ordonanţa Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea şi exercitarea activităţii de consultanţă fiscală, aprobată cu modificări prin Legea nr. 198/2002, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 6 alin. (1) şi (2) din Normele privind pregătirea profesională continuă a consultanţilor fiscali, aprobate prin Hotărârea Camerei Consultanţilor Fiscali nr. 7/2007, cu modificările ulterioare,

Consiliul superior al Camerei Consultanţilor Fiscali, întrunit în şedinţa din 27 octombrie 2015, hotărăşte:

Art. 1. - Se elimină din Programul anual de pregătire profesională continuă a consultanţilor fiscali sistemul de învăţământ e-learning.

Art. 2. - Direcţia de învăţământ şi Direcţia de servicii generale vor duce la îndeplinire prevederile prezentei hotărâri.

Art. 3. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Camerei Consultanţilor Fiscalii,

Ion-Toni Teau

 

Bucureşti, 27 octombrie 2015.

Nr. 9.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.