MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 831/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 831         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 6 noiembrie 2015

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

262. - Lege pentru aprobarea plăţii contribuţiilor Ministerului Justiţiei şi Ministerului Public la organisme internaţionale, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 41/1994 privind autorizarea plăţii cotizaţiilor la organizaţiile internaţionale interguvernamentale la care România este parte

  

802. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea plăţii contribuţiilor Ministerului Justiţiei şi Ministerului Public la organisme internaţionale, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 41/1994 privind autorizarea plăţii cotizaţiilor la organizaţiile internaţionale interguvernamentale la care România este parte

 

HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR

 

95. - Hotărâre pentru adoptarea avizului motivat privind încălcarea principiului subsidiarităţii de către propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de instituire a unui mecanism de transfer în situaţii de criză şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 604/2013 de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecţie internaţională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe sau de către un apatrid -COM (2015)450

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 631 din 8 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (2) şi (3), art. 345 alin. (3), art. 346 alin. (2) şi art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

919. - Hotărâre privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2015 pentru Societatea IOR - S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerţului şi Turismului

 

920. - Hotărâre privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2015 pentru Societatea CONPET - S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

239. - Ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale privind aprobarea unei licenţe de dare în administrare pentru explorare

 

954. - Ordin al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice privind aprobarea cifrei anuale de şcolarizare şi a cuantumului taxei de participare la Programul de formare specializată pentru ocuparea unei funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici pentru anul 2015

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea plăţii contribuţiilor Ministerului Justiţiei şi Ministerului Public la organisme internaţionale, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 41/1994 privind autorizarea plăţii cotizaţiilor la organizaţiile internaţionale interguvernamentale la care România este parte

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - (1) Se aprobă plata cotizaţiei voluntare de participare a Ministerului Justiţiei, în calitate de membru cu drepturi depline, la Reţeaua de cooperare legislativă între ministerele justiţiei din statele membre ale Uniunii Europene, în limita echivalentului în lei al sumei de 650 euro/an. Suma necesară plăţii cotizaţiei anuale aferente anului 2014 se asigură de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Justiţiei pe anul 2015.

(2) Echivalentul în lei al sumei prevăzute la alin. (1) se va calcula pe baza cursului de schimb leu/euro în vigoare la data efectuării plăţii.

(3) Suma prevăzută la alin. (2) se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul anual aprobat Ministerului Justiţiei.

Art. II. - (1) Se aprobă plata cotizaţiei anuale de participare a Ministerului Justiţiei, ca membru cu drepturi depline, la Institutul Internaţional pentru Unificarea Dreptului Privat (UNIDROIT), în limita echivalentului în lei al sumei de 20.240 euro/an.

(2) Se aprobă plata contribuţiei restante pe anul 2012 a Ministerului Justiţiei la Institutul internaţional pentru Unificarea Dreptului Privat (UNIDROIT), în limita echivalentului în lei al sumei de 7.350 euro.

(3) Se aprobă plata contribuţiei restante pentru anul 2014 a Ministerului Justiţiei la Institutul internaţional pentru Unificarea Dreptului Privat (UNIDROIT), în limita echivalentului în iei al sumei de 640 euro.

(4) Echivalentul în lei al sumelor prevăzute la alin. (1)-(3) se va calcula pe baza cursului de schimb leu/euro în vigoare la data efectuării plăţii.

(5) Sumele prevăzute la alin. (1)-(3) se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul anual aprobat Ministerului Justiţiei.

Art. III. - (1) Se aprobă plata cotizaţiei anuale de participare a Ministerului Public ca membru al Asociaţiei Internaţionale a Procurorilor (AIP), în limita echivalentului în lei al sumei de 1.500 euro/an,

(2) Echivalentul în lei al sumei prevăzute la alin. (1)se va calcula pe baza cursului de schimb leu/euro în vigoare la data efectuării plăţii.

(3) Suma prevăzută la alin. (1) se asigură din bugetul de stat, prin bugetul anual aprobat Ministerului Public.

(4) Pentru anii 2013-2014, suma prevăzută la alin, (1) se suportă din bugetul Ministerului Public pentru anul 2015.

Art. IV. - Ordonanţa Guvernului nr. 41/1994 privind autorizarea plăţii cotizaţiilor la organizaţiile internaţionale interguvernamentale la care România este parte, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 241 din 29 august 1994, aprobată prin Legea nr. 126/1994, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La anexa nr. 1 punctul II - Organizaţiile internaţionale guvernamentale la care România a aderat în baza aprobărilor date de conducerea ministerelor şi a altor instituţii centrale, după poziţia nr. 68 se introduc două noi poziţii, poziţiile nr. 71 şi 72, cu următorul cuprins:

 

Nr. crt.

Denumirea organizaţiei

Sediul

Anul înfiinţării

Anul aderării României

Instituţia română care coordonează relaţiile cu organizaţia internaţională respectivă

Explicaţii

„71.

Reţeaua de cooperare legislativă între ministerele justiţiei din statele membre ale Uniunii Europene

 

2008

2009

Ministerul Justiţiei

România participă din anul 2009.

72.

Asociaţia internaţională a Procurorilor (AIP)

Haga

1995

1996

Ministerul Public prin Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

România participă din anul 1996.”

 

2. La anexa nr. 2.2 “Cotizaţii la alte organisme internaţionale”, la subcapitolul “Ministerul Justiţiei”, poziţia nr. 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

“3.

Institutul Internaţional pentru Unificarea Dreptului Privat(UNIDROIT)

euro

20.240”

 

3. La anexa nr. 2.2, subcapitolul “Ministerul Justiţiei”, după poziţia nr. 4 se introduce o nouă poziţie, poziţia nr. 6, cu următorul cuprins:

 

„6.

Reţeaua de cooperare legislativă între ministerele justiţiei din statele membre ale Uniunii Europene

euro

650”

 

4. La anexa nr. 2.2, după subcapitolul “Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării” se introduce un nou subcapitol, cu următorul cuprins:

“Ministerul Public

1. Asociaţia Internaţională a Procurorilor (AIP) euro 1.500”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor ari. 75 şi ale ari. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PREŞEDINTELE SENATULUI

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 3 noiembrie 2015.

Nr. 262.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea plăţii contribuţiilor Ministerului Justiţiei şi Ministerului Public la organisme internaţionale, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 41/1994 privind autorizarea plăţii cotizaţiilor la organizaţiile internaţionale interguvernamentale la care România este parte

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea plăţii contribuţiilor Ministerului Justiţiei şi Ministerului Public la organisme internaţionale, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 41/1994 privind autorizarea plăţii cotizaţiilor la organizaţiile internaţionale interguvernamentale la care România este parte şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 3 noiembrie 2015.

Nr. 802.

 

HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

HOTĂRÂRE

pentru adoptarea avizului motivat privind încălcarea principiului subsidiarităţii de către propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de instituire a unui mecanism de transfer în situaţii de criză şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 604/2013 de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecţie internaţională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe sau de către un apatrid - COM (2015)450

În temeiul prevederilor art. 67 şi ale art. 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160-185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat,

 

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Luând în considerare Opinia nr. 4 c-19/754, adoptată de Comisia pentru afaceri europene în şedinţa din 3 noiembrie 2015, Camera Deputaţilor:

1. Constată că sunt îndeplinite condiţiile stabilite prin tratate ca propunerea să facă obiectul controlului parlamentar al subsidiarităţii: are caracter legislativ şi aparţine categoriei competenţelor care nu sunt exclusive Uniunii Europene, în sensul art. 4 alin. (1 )r art. 5 alin. (2) din TUE şi, respectiv, art. 2 alin. (6) din TFUE.

2. Constată că aspectele transnaţionale sunt evidente şi acceptă argumentele Comisiei Europene privind necesitatea acţiunii la nivelul Uniunii Europene, întrucât obiectivele acţiunii europene pot fi realizate astfel în mod superior faţă de acţiunea naţională din fiecare stat membru, dar consideră că soluţia pentru care a optat Comisia Europeană nu este cea potrivită.

3. În acest sens consideră că decizia privind un mecanism de transfer pentru solicitanţii de protecţie internaţionala ar trebui adoptată prin căutarea consensului la nivelul statelor membre.

4. Susţine că, interpretând art. 78 alin. (2) lit. c) din TFUE prin prisma Declaraţiei cu privire la art. 222 din TFUE, ce prevede că dispoziţiile acelui articol nu pot aduce atingere dreptului altui stat membru de a alege cel mai adecvat mijloc de a se achita de obligaţia sa de solidaritate, ar trebui dedus că, pentru o viitoare aplicare în practică în mod eficient şi integral a unui mecanism de transfer, este necesar acordul fiecărui stat membru în parte, ceea ce corespunde cu utilizarea principiului caracterului voluntar pentru orice mecanism de transfer.

5. Consideră insuficiente explicaţiile Comisiei Europene privind caracterul adecvat al art. 78 alin. (2) lit. e) din TFUE ca temei Juridic al propunerii.

6. Consideră că, ţinând cont de obiectul reglementării, utilizarea art. 78 alin. (3) din TFUE ca temei juridic ar fi fost mai adecvată şt că nu este necesar un mecanism permanent de transfer, în condiţiile în care art. 78 alin. (3) din TFUE prevede deja măsuri suficiente pentru gestionarea unui aflux masiv de migranţi.

7. Consideră insuficientă justificarea criteriilor aferente cheii de repartizare a solicitanţilor de protecţie internaţională, în contextul în care, în acest domeniu de reglementare, cu sensibilităţi şi particularităţi naţionale, s-ar impune luarea în considerare într-un mod mai pronunţat a acestor particularităţi naţionale.

 

Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 4 noiembrie 2015, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

 

 

Bucureşti, 4 noiembrie 2015.

Nr. 95.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 631

din 8 octombrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (2) şi (3), art. 345 alin. (3), art. 346 alin. (2) şi art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (2) şi (3), art. 345 alin. (3), art. 346 alin. (2) şi art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Colpoş în Dosarul nr. 3.713/260/2014 al Judecătoriei Moineşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 784D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că susţinerile autorului excepţiei, referitoare la dispoziţiile art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală, sunt nefondate, în condiţiile în care prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 s-a oferit inculpatului, părţii civile şi părţii responsabile civilmente posibilitatea de a participa la procedura camerei preliminare şi de a consulta toate actele cauzei, inclusiv actul de trimitere în judecată, prin aceasta fiind asigurate toate garanţiile procesuale, în acest sens fiind şi Decizia Curţii nr. 776 din 18 decembrie 2014, paragrafele 15-22. Cu privire la alin. (3) al art. 344 din Codul de procedură penală, arată că, de vreme ce procedura în camera preliminară a devenit contradictorie, în ipoteza în care printre părţile din procesul penal s-ar afla persoane fără capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, devine incidenţă norma generală în materie, respectiv art. 93 alin. (4) din Codul de procedură penală care obligă instanţele să asigure asistenţă juridică obligatorie în aceste situaţii, aşa încât apreciază ca fiind nefondate şi criticile autorului cu privire la aceste aspecte. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, arată că, prin deciziile menţionate anterior, Curtea Constituţională a recunoscut posibilitatea părţilor de a fi prezente în procedura de cameră preliminară, de a lua la cunoştinţă despre toate actele din această etapă procesuală, aşa încât ele vor afla, în şedinţa de cameră preliminară, şi despre poziţia procurorului şi modul în care au fost remediate neregularităţile actului de sesizare. Aşadar, şi cu privire la aceste aspecte apreciază ca fiind nefondate susţinerile autorului excepţiei. Cât priveşte dispoziţiile art. 346 alin. (2) şi ale art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, arată că acestea sunt criticate din perspectiva inexistenţei unei căi de atac cu privire la soluţiile judecătorului de cameră preliminară. Ca efect al Deciziei nr. 641 din 11 noiembrie 2014, precitată, contestaţia cu privire la soluţiile pronunţate în camera preliminară se poate exercita, în prezent, şi de partea civilă, partea responsabilă civilmente, respectiv persoana vătămată. Aşadar, pot fi contestate atât modul de soluţionare a excepţiilor, cât şi oricare dintre soluţiile propriu-zise, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară. În aceste condiţii, reprezentantul Ministerului Public apreciază că niciuna dintre criticile autorului nu pot fi susţinute, astfel încât pune concluzii de respingere, ca nefondată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 27 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.713/260/2014, Judecătoria Moineşti, judecătorul de cameră preliminară, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (2) şi (3), art. 345 alin. (3), art. 346 alin. (2) şi art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Vasile Colpoş într-o cauză având ca obiect constatarea legalităţii sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală privind pe autorul excepţiei trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate cât priveşte dispoziţiile art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală, autorul excepţiei susţine că acestea încalcă egalitatea în faţa legii, în sensul că persoana vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente, precum şi reprezentanţii legali (tutori, lichidatori judiciari) nu sunt înştiinţaţi despre trimiterea în judecată, despre rezultatul procedurii camerei preliminare, deşi aceste părţi, conform procedurii penale, au aceleaşi drepturi ca şi inculpatul şi procurorul.

6. Susţine că normele procesual penale ale art. 344 alin. (3) sunt neconstituţionale, în măsura în care nu oferă garanţiile unui proces echitabil pentru celelalte părţi, în sensul că nu se dispune desemnarea unui apărător din oficiu pentru persoanele minore, incapabile sau puse sub interdicţie.

7. Consideră că dispoziţiile art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât niciuna dintre părţi nu poate verifica dacă procurorul a remediat în mod corespunzător neregularităţile actului de sesizare şi, de asemenea, părţile nu cunosc opţiunea procurorului, de menţinere a dispoziţiei de trimitere în judecată sau de restituire a cauzei, neavând posibilitatea de a contesta remedierea neregularităţilor actului de sesizare.

6. În ceea ce priveşte art. 346 alin. (2) din Codul de procedură penală, susţine că şi acestea sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 21, întrucât părţile sunt lipsite de calea de atac împotriva încheierii pronunţate în această procedură şi, de asemenea, nu sunt reglementate situaţiile în care se poate dispune repunerea în termen, de pildă când inculpatul se află internat în spital ori se află în arest preventiv sau în executarea unei pedepse, în ţară ori în străinătate.

9. Referitor la dispoziţiile art. 347 alin. (1) din acelaşi cod, apreciază că dreptul la un proces echitabil este afectat, de vreme ce persoanelor vătămate, părţilor civile şi responsabile civilmente, reprezentanţilor legali, lichidatorilor, “precum şi oricăror persoane ce devin într-un fel sau altul, în funcţie de specificul fiecărei cauze, părţi în acea cauză”, le este respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată în temeiul normelor criticate.

10. Cu privire la normele procesual penale menţionate, criticate pentru vicii de neconstituţionalitate, invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, apreciind că toate garanţiile instituite de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale asigură respectarea dreptului la un proces echitabil pentru orice justiţiabil, dar, în concret, cu privire la dispoziţiile criticate, acest lucru nu este realizat.

11. Judecătoria Moineşti, judecătorul de cameră preliminară, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

13. Avocatul Poporului arată că a transmis punctul său de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (2) şi (3), art. 345 alin. (3), art. 346 alin. (2) şi art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, în sensul constituţionalităţii acestora, în dosarele nr. 562D/2014, nr. 374D/2014 şi nr. 461D/2014, fiind reţinut în deciziile Curţii nr. 780 din 18 decembrie 2014, nr. 663 din 11 noiembrie 2014 şi, respectiv, nr. 641 din 11 noiembrie 2014.

14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

16. Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 344 alin. (2) şi (3), art. 345 alin. (3), art. 346 alin. (2) şi art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penată. Cu privire la dispoziţiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, în raport cu criticile autorului excepţiei, Curtea reţine că acesta critică soluţia legislativă potrivit căreia doar procurorul şi inculpatul pot face contestaţie cu privire la modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor, precum şi împotriva soluţiilor prevăzute la art. 346 alin. (3)-(5). În aceste condiţii, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 344 alin. (2) şi (3), art. 345 alin. (3), art. 346 alin. (2) şi soluţia legislativă cuprinsă în art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit căreia numai procurorul şi inculpatul pot face contestaţie cu privire la modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor, precum şi împotriva soluţiilor prevăzute la art. 346 alin. (3)-(5).

Dispoziţiile criticate au următorul cuprins:

Art. 344 alin. (2) şi (3): “(2) Copia certificată a rechizitoriului şi, după caz, traducerea autorizată a acestuia se comunică inculpatului la locul de deţinere ori, după caz, la adresa unde locuieşte sau la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedură, aducându-i-se totodată la cunoştinţă obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-şi angaja un apărător şi termenul în care, de la data comunicării, poate formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Termenul este stabilit de către judecătorul de cameră preliminară, în funcţie de complexitatea şi particularităţile cauzei, dar nu poate fi mai scurt de 20 de zile.

(3) în cazurile prevăzute de art. 90, judecătorul de cameră preliminară ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu şi stabileşte, în funcţie de complexitatea şi particularităţile cauzei, termenul în care acesta poate formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, care nu poate fi mai scurt de 20 de zile.

Art. 345 alin. (3): “În termen de 5 zile de la comunicare, procurorul remediază neregularităţile actului de sesizare şi comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.1;

Art. 346 alin. (2): “Dacă nu s-au formulat cereri şi excepţii ori nu a ridicat din oficiu excepţii, la expirarea termenelor prevăzute la art. 344 alin. (2) sau (3), judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi dispune începerea judecăţii.”;

Art. 347 alin. (1): “În termen de 3 zile de la comunicarea încheierii prevăzute la art. 346 alin. (1), procurorul şi inculpatul pot face contestaţie cu privire la modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor, precum şi împotriva soluţiilor prevăzute la art. 346 alin. (3)-(5). “

17. Autorul excepţiei susţine că prevederile de lege criticate contravin atât dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, cât şi prevederilor art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală, Curtea constată că, prin Decizia nr. 776 din 18 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 19 februarie 2015, a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor criticate, reţinând că împrejurarea potrivit căreia numai inculpatului i se comunică o copie certificată a rechizitoriului şi, după caz, traducerea autorizată a acestuia nu echivalează cu afectarea dreptului la un proces echitabil ori cu înfrângerea egalităţii cetăţenilor în faţa legii, deoarece este firesc ca actul de inculpare să fie comunicat doar persoanei vizate. De altfel, art. 6 paragraful 3 lit. a) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale obligă statele să respecte dreptul oricărui acuzat, indiferent că este privat sau nu de libertate, să fie informat în cel mai scurt timp asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa. Potrivit art. 329 alin. (1) din Codul de procedură penală, rechizitoriul reprezintă actul de sesizare a instanţei de judecată, acesta limitându-se la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, potrivit art. 328 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală, şi, întrucât prin rechizitoriu se formulează o acuzaţie în materie penală, acesta se comunică persoanei astfel acuzate. Totodată, prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2015, Curtea a apreciat că, din perspectiva principiului contradictorialităţii, atât părţii civile, cât şi părţii civilmente responsabile trebuie să li se ofere aceleaşi drepturi ca şi inculpatului, aşa încât, odată citate, partea civilă şi partea responsabilă civilmente iau cunoştinţă despre desfăşurarea procedurii în faţa judecătorului de cameră preliminară şi au dreptul să consulte toate documentele existente în dosarul cauzei, inclusiv rechizitoriul, fiindu-le asigurate, în acest fel, toate drepturile şi garanţiile procesuale pe care dreptul la un proces echitabil le presupune în faza procesuală analizată.

19. Cu referire la dispoziţiile art. 344 alin. (3) din Codul de procedură penală, de asemenea criticate de către autorul excepţiei, Curtea constată că, prin Decizia nr. 780 din 18 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 115 din 13 februarie 2015, a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, reţinând că aceste prevederi reglementează desemnarea de către judecătorul de cameră preliminară a unui apărător din oficiu, în cazurile în care asistenţa juridică este obligatorie, şi stabilirea, în funcţie de complexitatea şi particularităţile cauzei, a unui termen în care apărătorul desemnat să poată formula, în scris, cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, termen ce nu poate fi mai scurt de 20 de zile. Aşadar, prevederile art. 344 alin. (3) din Codul de procedură penală reprezintă o consecinţă a dispoziţiilor art. 90 din Partea Generală a aceluiaşi cod, ce reglementează cazurile în care asistenţa juridică a suspectului sau a inculpatului este obligatorie, şi nu privesc comunicarea actelor de procedură sau a actelor din cuprinsul dosarului de urmărire penală pârtilor în vederea exercitării unor drepturi procesuale. În situaţia în care persoana vătămată sau partea civilă sunt persoane lipsite de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă, Curtea reţine că sunt aplicabile dispoziţiile procesual penale ale art. 93 alin. (4) privind asistenta juridică obligatorie.

20. în ceea ce priveşte prevederile art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, ce fac obiect al prezentei excepţii, Curtea constată că, prin Decizia nr. 358 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 17 iunie 2015, a respins excepţia de neconstituţionalitate, reţinând, în motivarea soluţiei sale, că, prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 345 alin. (1), art. 346 alin. (1) şi art. 347 alin. (3) raportat la art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1) şi art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, şi a statuat că pronunţarea judecătorului de cameră preliminară, atât pe fond, cât şi în cadrul contestaţiei, în absenţa contradictorialităţii şi oralităţii, afectează dreptul la un proces echitabil. Aşa fiind, raportat la considerentele deciziei mai sus enunţate, judecătorul de cameră preliminară va putea pune în discuţie, la cerere sau din oficiu, în condiţiile art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, neregularităţi ale actului de sesizare, cu respectarea principiului contradictorialităţii şi oralităţii. Prin urmare, elementele de noutate invocate de autor pot fi combătute înainte ca judecătorul de cameră preliminară să emită încheierea ce se va comunica parchetului în temeiul art. 345 alin. (2) din acelaşi cod, pentru că soluţia legislativă “fără participarea procurorului şi a inculpatului” a fost constatată ca fiind neconstituţională. De asemenea, după ce procurorul va remedia în termen de 5 zile neregularităţile actului de sesizare astfel dezbătute în contradictoriu în condiţiile art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, noua formă a rechizitoriului circumscrisă aspectelor analizate poate fi cunoscută de inculpat în condiţiile art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, deoarece şi de această dată judecătorul de cameră preliminară hotărăşte prin încheiere, cu respectarea dreptului părţilor la un proces echitabil, în componenta sa privind contradictorialitatea, oralitatea şi egalitatea armelor.

21. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. (2) din Codul de procedură penală, Curtea reţine că, potrivit acestora, în situaţia în care nu au fost invocate cereri sau excepţii nici de către inculpat, nici de către instanţă din oficiu, iar judecătorul constată legalitatea sesizării, a probelor şi a actelor de urmărire penală, acesta dispune începerea judecăţii, iar împotriva celor decise în camera preliminară în legătură cu obiectul acesteia, legea procesuală permite, în condiţiile art. 347 din acelaşi cod, formularea căii de atac a contestaţiei.

22. Potrivit motivelor de neconstituţionalitate invocate de autorul excepţiei, normele procesual penale ale art. 347 alin. (1) încalcă dreptul la un proces echitabil, de vreme ce persoana vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente, reprezentanţii legali, lichidatorii, “precum şi orice persoane ce devin părţi în acea cauză” nu pot formula contestaţie cu privire la modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor, precum şi împotriva soluţiilor prevăzute la art. 346 alin. (3)-(5) din Codul de procedură penală.

23. Pentru început, Curtea observă că norma legală criticată permite, în condiţiile şi în limitele stabilite expres în cuprinsul acesteia, să se exercite calea de atac a contestaţiei în camera preliminară numai de către cei doi titulari care, teoretic, au participat în etapa fondului camerei preliminare, respectiv procurorul şi inculpatul. Neavând deschisă posibilitatea de a formula contestaţie, în măsura în care persoana vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente ar promova calea de atac, aceasta ar urma să fie respinsă ca inadmisibilă. Aşadar, în faza de control judiciar a camerei preliminare normele procesual penale criticate reglementează calitatea procesuală doar pentru inculpat şi procuror, care vor dobândi, prin exercitarea căii de atac a contestaţiei, calitatea de contestator, respectiv intimat.

24. În aceste condiţii de reglementare având în vedere soluţia şi considerentele Deciziei nr. 641 din 11 noiembrie 2014, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală urmează a fi admisă pentru motivele expuse în continuare.

25. Astfel, Curtea reţine că, prin decizia menţionată, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 344 alin. (4) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, în paragrafele 41-49 din decizie reţinând că legiuitorul a restrâns în mod absolut posibilitatea părţilor de a avea cunoştinţă şi de a dezbate excepţiile ridicate din oficiu şi susţinerile parchetului, plasându-le într-o situaţie dezavantajoasă faţă de procuror, partea civilă şi partea responsabilă civilmente fiind excluse ab initio din procedura de cameră preliminară, normele ce reglementează procedura camerei preliminare rezumându-se la a indica drept persoane participante în această fază procesuală doar pe procuror şi pe inculpat. Aşa încât din perspectiva contradictorialităţii, ca element definitoriu al egalităţii de arme şi al dreptului la un proces echitabil, instanţa constituţională a apreciat că norma legală trebuie să permită comunicarea către toate părţile din procesul penal - inculpat, parte civilă, parte responsabilă civilmente - a documentelor care sunt de natură să influenţeze decizia judecătorului şi să prevadă posibilitatea tuturor acestor părţi de a discuta în mod efectiv observaţiile depuse instanţei.

26. În context, Curtea a reţinut că, potrivit art. 32 din Codul de procedură penală, pe lângă inculpat, partea civilă şi partea responsabilă civilmente sunt părţi în procesul penal. În ceea ce priveşte partea civilă, Curtea a constatat că, potrivit art. 84 din Codul de procedură penală, persoana vătămată care exercită acţiunea civilă în cadrul procesului penal este parte în procesul penal şi se numeşte parte civilă. Referitor la acest aspect, Curtea, prin Decizia nr. 482 din 9 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.200 din 15 decembrie 2004, a statuat că, în cazul în care persoana vătămată formulează, în cadrul procesului penal, pretenţii pentru repararea prejudiciului material suferit ca urmare a săvârşirii infracţiunii, aceasta cumulează două calităţi procesuale: calitatea de parte vătămată şi calitatea de parte civilă. Aceste două părţi ale procesului penal se află însă într-o situaţie identică, şi anume în situaţia de persoană lezată în drepturile sale prin săvârşirea infracţiunii, ceea ce justifică existenţa “interesului legitim”, la care se referă art. 21 din Constituţie. De asemenea, în ceea ce priveşte partea responsabilă civilmente, Curtea a constatat că, potrivit art. 86 din Codul de procedură penală, aceasta este persoana care, potrivit legii civile, are obligaţia legală sau convenţională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracţiune şi care este chemată să răspundă în proces. Deşi nu se identifică, din reglementarea obligaţiilor care îi incumbă părţii responsabile civilmente, reiese că aceasta împreună cu inculpatul formează un grup procesual obligat la repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune. Astfel, partea responsabilă civilmente are interesul înlăturării condiţiilor care ar atrage răspunderea sa civilă. Totodată, potrivit art. 85 alin. (1) şi art. 87 alin. (1) din Codul de procedură penală, atât partea civilă, cât şi partea responsabilă civilmente se bucură de drepturile prevăzute la art. 81 din acelaşi cod, dintre care Curtea a reţinut dreptul acestora de a propune administrarea de probe de către organele judiciare, de a ridica excepţii şi de a pune concluzii, de a formula orice alte cereri ce ţin de soluţionarea laturii penale a cauzei şi de a consulta dosarul, în condiţiile legii.

27. Din această perspectivă, astfel cum a statuat şi prin Decizia nr. 482 din 9 noiembrie 2004, Curtea a apreciat că părţii civile şi celei civilmente responsabile nu le este străin interesul pentru soluţionarea laturii penale a procesului, în condiţiile în care de stabilirea existenţei faptei penale şi a vinovăţiei inculpatului judecat în cauză depinde şi soluţionarea laturii civile a procesului. Mai mult, cu acelaşi prilej, Curtea a reţinut că partea civilă, partea civilmente responsabilă şi inculpatul au aceeaşi calitate, de părţi, şi, prin urmare, se află în aceeaşi situaţie. Astfel, Curtea a apreciat că, din perspectiva principiului contradictorialităţii, atât părţii civile, cât şi părţii civilmente responsabile trebuie să li se ofere aceleaşi drepturi ca şi inculpatului.

28. De asemenea, în Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, paragrafele 57-62, analizând dispoziţiile art. 345 alin. (1) şi art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea a reţinut că procedura desfăşurată în camera preliminară nu se realizează într-o procedură orală în care părţile din proces să îşi poată expune susţinerile, ci pe baza celor depuse în scris de către inculpat şi a răspunsului parchetului. Or, în ceea ce priveşte dreptul la o procedură orală, Curtea a observat că numai în cadrul unor dezbateri desfăşurate oral procesul poate fi urmărit efectiv, în succesiunea fazelor sale, de către părţi. Aşa încât dreptul la o procedură orală conţine şi dreptul inculpatului, al părţii civile şi al părţii responsabile civilmente de a fi prezente în faţa instanţei. Acest principiu asigură contactul nemijlocit între judecător şi părţi, făcând ca expunerea susţinerilor formulate de părţi să respecte o anumită ordine şi facilitând astfel stabilirea corectă a faptelor. Aşadar, analizând activitatea judecătorului de cameră preliminară, Curtea a reţinut că rezultatul procedurii în camera preliminară referitor la stabilirea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală are o influenţă directă asupra desfăşurării judecăţii pe fond, putând să fie decisiv pentru stabilirea vinovăţiei/nevinovăţiei inculpatului. Or, reglementând în acest mod procedura camerei preliminare şi având în vedere influenţa pe care această procedură o are asupra fazelor de judecată ulterioare, Curtea a constatat că legiuitorul a încălcat dreptul părţilor la un proces echitabil în componenta sa privind contradictorialitatea, oralitatea şi egalitatea armelor. Pentru aceste motive, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 345 alin. (1) şi în art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă “fără participarea procurorului şi a inculpatului”, este neconstituţională, întrucât nu permite participarea procurorului, a inculpatului, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente în procedura desfăşurată în camera de consiliu, în faţa judecătorului de cameră preliminară.

29. Totodată, la paragraful 63 din decizia precitată, Curtea a observat că, potrivit art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală, dispoziţiile art. 343-346 din acelaşi cod se aplică în mod corespunzător şi în ceea ce priveşte contestaţia cu privire la soluţia pronunţată de judecătorul de cameră preliminară. În aceste condiţii, Curtea a reţinut că cele expuse anterior se aplică mutatis mutandis şi în ceea ce priveşte procedura contestaţiei împotriva soluţiei pronunţate de judecătorul de cameră preliminară.

30. Aşadar, prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, Curtea a statuat că, atât în etapa fondului camerei preliminare, cât şi în faza de control judiciar, legiuitorul trebuie să ofere părţii civile şt părţii responsabile civilmente aceleaşi drepturi ca şi inculpatului, având în vedere obiectul procedurii în camera preliminară, rezultatul acestei faze procesuale, influenţa acestuia asupra desfăşurării judecăţii pe fond şi dreptul acestor părţi, reglementat de norma procesual penală a art. 81, de a propune administrarea de probe de către organele judiciare, de a ridica excepţii şi de a pune concluzii, de a formula orice alte cereri ce ţin de soluţionarea laturii penale a cauzei şi de a consulta dosarul. În concret Curtea a stabilit că norma legală trebuie să permită comunicarea către toate părţile din procesul penal - inculpat, parte civilă, parte responsabilă civilmente - a documentelor care sunt de natură să influenţeze decizia judecătorului şi să prevadă posibilitatea tuturor acestor părţi de a discuta în mod efectiv observaţiile depuse instanţei, prezenţa în faţa instanţei, prin citarea lor, fiind obligatorie.

31. Având în vedere cele anterior expuse, Curtea constată că accesul, formularea şi exercitarea căii de atac a contestaţiei îh camera preliminară reprezintă un aspect al accesului liber la justiţie, drept fundamental protejat de art. 21 din Constituţie.

32. Potrivit art. 21 alin. (1) din Constituţie, orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, iar, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. În reglementarea exercitării acestui drept legiuitorul are posibilitatea să impună anumite condiţii de formă, ţinând de natura şi de exigenţele administrării justiţiei, fără însă ca aceste condiţionări să aducă atingere substanţei dreptului sau să îl lipsească de efectivitate. Totodată, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, că accesul liber la justiţie nu vizează numai acţiunea introductivă la prima instanţă de judecată, ci şi sesizarea oricăror altor instanţe care, potrivit legii, au competenţa de a soluţiona fazele anterioare sau ulterioare ale procesului, deoarece apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor legitime ale persoanelor presupune, în mod logic, şi posibilitatea acţionării împotriva hotărârilor judecătoreşti considerate ca fiind nelegale sau neîntemeiate. Ca urmare, limitarea dreptului părţilor de a exercita căile legale de atac constituie o limitare a accesului liber la justiţie.

33. Totodată, de vreme ce, prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, Curtea a stabilit că dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sunt aplicabile şi procedurii de cameră preliminară, deci unei proceduri penale care nu ţine de soluţionarea pe fond a cauzei, dreptul de acces la o instanţă urmează a fi apreciat şi din perspectiva jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. Curtea reţine că instanţa europeană de contencios al drepturilor omului a stabilit, în repetate rânduri, că dreptul de acces la o instanţă judecătorească constituie un element inerent dreptului la un proces echitabil prevăzut la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea Hotărârea din 7 mai 2002, pronunţată în Cauza McVicar împotriva Regatului Unit, paragraful 46). În această privinţă, este necesar ca unei părţi să i se ofere posibilitatea de a-şi susţine cauza în mod util în faţa instanţei judecătoreşti (Hotărârea din 15 februarie 2005, pronunţată în Cauza Steel şi Morris împotriva Regatului Unit, paragraful 59).

34. În aceste condiţii, restrângerea sferei titularilor contestaţiei în camera preliminară doar la procuror şi inculpat determină încălcarea dreptului de acces la justiţie - consacrat de art. 21 din Legea fundamentală şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale - al părţii civile şi părţii responsabile civilmente, având în vedere faptul că, astfel cum a reţinut Curtea, rezultatul procedurii în camera preliminară referitor la stabilirea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală are o influenţă directă asupra desfăşurării judecăţii pe fond, putând să fie decisiv pentru stabilirea vinovăţiei/nevinovăţiei inculpatului. Curtea reţine că partea civilă, precum şi partea responsabilă civilmente trebuie să aibă posibilitatea, ca şi inculpatul şi procurorul, de a contesta cele statuate de către judecătorul de cameră preliminară prin încheierea pronunţată în condiţiile art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală referitor la modul de soluţionare a cererilor şi excepţiilor, precum şi împotriva soluţiilor de restituire a cauzei la parchet - în caz de constatare a unor neregularităţi ale actului de sesizare; excluderea totală a probelor administrate în cursul urmăririi penale; neremedierea, în termen, de către parchet a neregularităţilor actului de sesizare - ori cu privire la cazurile în care judecătorul a exclus una sau mai multe probe administrate sau a constatat nulitatea actelor de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, în condiţiile în care probele excluse nu pot fi avute în vedere la judecata în fond a cauzei.

35. Totodată, având în vedere, pe de o parte, influenţa pe care procedura camerei preliminare o are asupra fazelor de judecată ulterioare, iar, pe de altă parte, faptul că soluţiile prevăzute la art. 346 alin. (3)-(5) din Codul de procedură penală vizează toate părţile din proces, Curtea reţine că şi persoanei vătămate, fiind subiect pasiv special în cazul săvârşirii a numeroase fapte prevăzute de legea penală, ca subiect al conflictului de drept penal care face obiectul procesului penal, trebuie să i se dea posibilitatea de a formula contestaţie în camera preliminară împotriva încheierii prevăzute la art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, atât cu privire la modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor, precum şi împotriva soluţiilor prevăzute la art. 346 alin. (3)-(5) din acelaşi cod. Aceasta, de vreme ce poziţia procesuală a persoanei vătămate este de subiect procesual activ în latura penală, având dreptul de a efectua, în etapa fondului camerei preliminare, ca şi partea civilă şi partea responsabilă civilmente, acte procesuale potrivit art. 81 din Codul de procedură penală - respectiv dreptul de a propune administrarea de probe de către organele judiciare, de a ridica excepţii şi de a pune concluzii, de a formula orice alte cereri ce ţin de soluţionarea laturii penale a cauzei şi de a consulta dosarul.

36. În consecinţă, dispoziţiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, fiind contrare prevederilor constituţionale referitoare la liberul acces la justiţie, atâta vreme cât nu dau dreptul şi persoanei vătămate, părţii civile şi părţii responsabile civilmente să formuleze contestaţie cu privire la modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor, precum şi împotriva soluţiilor prevăzute la art. 346 alin. (3)-(5).

37. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vasile Colpoş în Dosarul nr. 3.713/260/2014 al Judecătoriei Moineşti şi constată că soluţia legislativă cuprinsă în art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală potrivit căreia numai “procurorul şi inculpatul” pot face contestaţie cu privire la modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor, precum şi împotriva soluţiilor prevăzute la art. 346 alin. (3)-(5) este neconstituţională.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 344 alin. (2) şi (3), art. 345 alin. (3) şi art. 346 alin. (2) sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Judecătoriei Moineşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 8 octombrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2015 pentru Societatea IOR - S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerţului şi Turismului

 

Având în vedere prevederile Legii bugetului de stat pe anul 2015 nr. 186/2014, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 4 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari sau deţin directori indirect o participaţie majoritară, aprobată cu completări prin Legea nr. 47/2014, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2015 pentru Societatea IOR - S.A., prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul economiei, comerţului şi turismului,

Mihai Tudose

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Rovana Plumb

 

Bucureşti, 3 noiembrie 2015.

Nr. 919.

 

ANEXĂ

 

Societatea IOR - S.A.

Str. Bucovina nr. 4, sectorul 3, Bucureşti

Cod unic de înregistrare: RO 340312

 

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI

pe anul 2015

 

 

 

- mii lei -

 

INDICATORI

 

Nr. rd.

 

Propuneri an curent 2015

0

1

2

3

4

I.

 

 

VENITURI TOTALE (Rd.1=Rd.2+Rd.5+Rd.6)

1

21.564

 

1

 

Venituri totale din exploatare, din care:

2

20.623

 

 

 

a)

subvenţii, cf. prevederilor legale în vigoare

3

 

 

 

 

b)

transferuri, cf. prevederilor legale în vigoare

4

801

 

2

 

Venituri financiare

5

941

 

3

 

Venituri extraordinare

6

0

II.

 

 

CHELTUIELI TOTALE (Rd.7=Rd.8+Rd.20+Rd.21)

7

20.869

 

1

 

Cheltuieli de exploatare, din care:

8

19.999

 

 

A.

cheltuieli cu bunuri şi servicii

9

4.734

 

 

B.

cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate

10

150

 

 

C.

cheltuieli cu personalul, din care:

11

12.798

 

 

 

C0

Cheltuieli de natură salarială (Rd.13+Rd.14)

12

9.197

 

 

 

C1

ch. cu salariile

13

8.267

 

 

 

C2

bonusuri

14

930

 

 

 

C3

alte cheltuieli cu personalul, din care:

15

926

 

 

 

 

cheltuieli cu plaţi compensatorii aferente disponibilizărilor de personal

16

 

 

 

 

C4

Cheltuieli aferente contractului de mandat şi a altor organe de conducere şi control, comisii şi comitete

17

360

 

 

 

C5

cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială, fondurile speciale şi alte obligaţii legale

18

2.315

 

 

D.

alte cheltuieli de exploatare

19

2.317

 

2

 

Cheltuieli financiare

20

870

 

3

 

Cheltuieli extraordinare

21

 

III.

 

 

REZULTATUL BRUT (profit/pierdere)

22

695

IV.

 

 

IMPOZIT PE PROFIT

23

106

V.

 

 

PROFITUL CONTABIL RĂMAS DUPĂ DEDUCEREA IMPOZITULUI PE PROFIT, din care:

24

590

 

1

 

Rezerve legale

25

35

 

2

 

Alte rezerve reprezentând facilităţi fiscale prevăzute de lege

26

 

 

3

 

Acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi

27

 

 

4

 

 

Constituirea surselor proprii de finanţare pentru proiectele cofinanţate din împrumuturi externe, precum şi pentru constituirea surselor necesare rambursării ratelor de capital, plaţii dobânzilor, comisioanelor şi altor costuri aferente acestor împrumuturi

28

 

 

 

5

 

Alte repartizări prevăzute de lege

29

 

 

6

 

Profitul contabil rămas după deducerea sumelor de la Rd. 25, 26, 27, 28, 29

30

555

 

7

 

Participarea salariaţilor la profit în limita a 10% din profitul net, dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu lunar realizat la nivelul operatorului economic în exerciţiul financiar de referinţă

31

 

 

8

 

Minimum 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local în cazul regiilor autonome ori dividende cuvenite acţionarilor, în cazul societăţilor/ companiilor naţionale şi societăţilor cu capital integral sau majoritar de stat, din care:

32

277

 

 

a)

- dividende cuvenite bugetului de stat

33

240

 

 

b)

- dividende cuvenite bugetului local

33a

 

 

 

c)

- dividende cuvenite altor acţionari

34

37

 

9

 

Profitul nerepartizat pe destinaţiile prevăzute la Rd.31 - Rd.32 se repartizează la alte rezerve şi constituie sursă proprie de finanţare

35

277

VI.

 

 

VENITURI DIN FONDURI EUROPENE

36

 

VII.

 

 

CHELTUIELI ELIGIBILE DIN FONDURI EUROPENE, din care:

37

 

 

 

a)

cheltuieli materiale

38

 

 

 

b)

cheltuieli cu salariile

39

 

 

 

c)

cheltuieli privind prestările de servicii

40

 

 

 

d)

cheltuieli cu reclama şi publicitate

41

 

 

 

e)

alte cheltuieli

42

 

VIII.

 

 

SURSE DE FINANŢARE A INVESTIŢIILOR, din care:

43

2.422

 

1

 

Alocaţii de la buget

44

0

 

 

 

alocaţii bugetare aferente plăţii angajamentelor din anii anteriori

45

 

IX.

 

 

CHELTUIELI PENTRU INVESTIŢII

46

979

X.

 

 

DATE DE FUNDAMENTARE

47

 

 

1

 

Nr. de personal prognozat la finele anului

48

350

 

2

 

Nr. mediu de salariaţi total

49

342

 

3

 

Câştigul mediu lunar pe salariat (lei/persoană) determinat pe baza cheltuielilor de natură salarială (Rd.12/Rd.49)/12*1000

50

2.352

 

4

 

Câştigul mediu lunar pe salariat determinat pe baza cheltuielilor cu salariile (lei/persoană) (Rd.13/Rd.49)/12*1000

51

2.139

 

5

 

Productivitatea muncii în unităţi valorice pe total personal mediu (mii lei/persoană) (Rd.2/Rd.49)

52

60

 

6

 

Productivitatea muncit în unităţi fizice pe total personal mediu (cantitate produse finite/persoana)

53

 

 

7

 

Cheltuieli totale la 1000 lei venituri totale (Rd.7/Rd.1)x1000

54

968

 

8

 

Plăţi restante

55

3.043

 

9

 

Creanţe restante

56

4.350

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2015 pentru Societatea CONPET - S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri

 

Având în vedere prevederile art. 4 alin. (1) lit. a) şi ale art. 10 alin. (2) lit. a) şi f) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari sau deţin direct ori indirect o participaţie majoritară, aprobată cu completări prin Legea nr. 47/2014, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli rectificat pe anul 2015 pentru Societatea CONPET - S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

p. Ministrul energiei, întreprinderilor mici şi mijlocii şi mediului de afaceri,

Bogdan Nicolae Badea,

secretar de stat

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Rovana Plumb

 

Bucureşti, 3 noiembrie 2015.

Nr. 920.

 

ANEXĂ

MINISTERUL ENERGIEI, ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII ŞI MEDIULUI DE AFACERI

Societatea CONPET - S.A.

 

BUGETUL DE VENITURI şi CHELTUIELI RECTIFICAT

pe anul 2015

 

 

 

- mii lei -

 

INDICATORI

 

Nr. rd.

 

Propuneri rectificare an curent 2015

0

1

2

3

4

I.

 

 

VENITURI TOTALE (Rd.1=Rd.2+Rd.5+Rd.6)

1

415.956

 

1

 

Venituri totale din exploatare, din care:

2

410.431

 

 

 

a)

subvenţii, cf. prevederilor legale în vigoare

3

 

 

 

 

b)

transferuri, cf. prevederilor legale în vigoare

4

 

 

2

 

Venituri financiare

5

5.525

 

3

 

Venituri extraordinare

6

0

II.

 

 

CHELTUIELI TOTALE (Rd.7=Rd.8+Rd.20+Rd.21)

7

350.956

 

1

 

Cheltuieli de exploatare, din care:

8

350.900

 

 

A.

cheltuieli cu bunuri şi servicii

9

104.908

 

 

B.

cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate

10

31.969

 

 

C.

cheltuieli cu personalul, din care:

11

107.151

 

 

 

C0

Cheltuieli de natură salarială (Rd.13+Rd.14)

12

82.523

 

 

 

C1

ch. cu salariile

13

70.156

 

 

 

C2

bonusuri

14

12.367

 

 

 

C3

alte cheltuieli cu personalul, din care:

15

1.137

 

 

 

 

cheltuieli cu plaţi compensatorii aferente disponibilizărilor de personal

16

1.100

 

 

 

C4

Cheltuieli aferente contractului de mandat şi a altor organe de conducere şi control, comisii şi comitete

17

1.813

 

 

 

C5

cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială, fondurile speciale şi alte obligaţii legale

18

21.678

 

 

D.

alte cheltuieli de exploatare

19

106.872

 

2

 

Cheltuieli financiare

20

56

 

3

 

Cheltuieli extraordinare

21

0

III.

 

 

REZULTATUL BRUT (profit/pierdere)

22

65.000

IV.

 

 

IMPOZIT PE PROFIT

23

11.698

V.

 

 

PROFITUL CONTABIL RĂMAS DUPĂ DEDUCEREA IMPOZITULUI PE PROFIT, din care:

24

53.302

 

1

 

Rezerve legale

25

 

 

2

 

Alte rezerve reprezentând facilităţi fiscale prevăzute de lege

26

 

 

3

 

Acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi

27

 

 

4

 

 

Constituirea surselor proprii de finanţare pentru proiectele cofinanţate din împrumuturi externe, precum şi pentru constituirea surselor necesare rambursării ratelor de capital, plaţii dobânzilor, comisioanelor şi altor costuri aferente acestor împrumuturi

28

 

 

 

5

 

Alte repartizări prevăzute de lege

29

 

 

6

 

Profitul contabil rămas după deducerea sumelor de la Rd. 25, 26, 27, 28, 29

30

53.302

 

7

 

Participarea salariaţilor la profit în limita a 10% din profitul net, dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu lunar realizat la nivelul operatorului economic în exerciţiul financiar de referinţă

31

4.547

 

8

 

Minimum 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local în cazul regiilor autonome ori dividende cuvenite acţionarilor, în cazul societăţilor/ companiilor naţionale şi societăţilor cu capital integral sau majoritar de stat, din care:

32

49.171

 

 

a)

- dividende cuvenite bugetului de stat

33

28.871

 

 

b)

- dividende cuvenite bugetului local

33a

0

 

 

c)

- dividende cuvenite altor acţionari

34

20.300

 

9

 

Profitul nerepartizat pe destinaţiile prevăzute la Rd.31 - Rd.32 se repartizează la alte rezerve şi constituie sursă proprie de finanţare

35

4.130

VI.

 

 

VENITURI DIN FONDURI EUROPENE

36

 

VII.

 

 

CHELTUIELI ELIGIBILE DIN FONDURI EUROPENE, din care:

37

 

 

 

a)

cheltuieli materiale

38

 

 

 

b)

cheltuieli cu salariile

39

 

 

 

c)

cheltuieli privind prestările de servicii

40

 

 

 

d)

cheltuieli cu reclama şi publicitate

41

 

 

 

e)

alte cheltuieli

42

 

VIII.

 

 

SURSE DE FINANŢARE A INVESTIŢIILOR, din care:

43

51.912

 

1

 

Alocaţii de la buget

44

 

 

 

 

alocaţii bugetare aferente plăţii angajamentelor din anii anteriori

45

 

IX.

 

 

CHELTUIELI PENTRU INVESTIŢII

46

51.912

X.

 

 

DATE DE FUNDAMENTARE

47

 

 

1

 

Nr. de personal prognozat la finele anului

48

1.715

 

2

 

Nr. mediu de salariaţi total

49

1.715

 

3

 

Câştigul mediu lunar pe salariat (lei/persoană) determinat pe baza cheltuielilor de natură salarială (Rd.12/Rd.49)/12*1000

50

3.731

 

4

 

Câştigul mediu lunar pe salariat determinat pe baza cheltuielilor cu salariile (lei/persoană) (Rd.13/Rd.49)/12*1000

51

3.409

 

5

 

Productivitatea muncii în unităţi valorice pe total personal mediu (mii lei/persoană) (Rd.2/Rd.49)

52

239

 

6

 

Productivitatea muncit în unităţi fizice pe total personal mediu (cantitate produse finite/persoana)

53

 

 

7

 

Cheltuieli totale la 1000 lei venituri totale (Rd.7/Rd.1)x1000

54

844

 

8

 

Plăţi restante

55

 

 

9

 

Creanţe restante

56

365

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE

 

ORDIN

privind aprobarea unei licenţe de dare în administrare pentru explorare

 

Având în vedere art. 13 şi art. 21 alin, (1) din Legea minelor nr. 85/2003, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul art. 4 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 1.419/2009 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, cu modificările ulterioare,

preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă licenţa de dare în administrare nr. 18.611/2015 privind explorarea resurselor de apă geotermală şi apă minerală terapeutică din perimetrul FELIX SPITAL RECUPERARE, judeţul Bihor, încheiată între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, şi Spitalul Clinic de Recuperare Medicala Băile Felix, cu sediul în comuna Sânmartin, localitatea Băile Felix, judeţul Bihor, în calitate de administrator.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale,

Aurel Gheorghe

 

Bucureşti, 2 noiembrie 2015.

Nr. 239.

MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

 

ORDIN

privind aprobarea cifrei anuale de şcolarizare şi a cuantumului taxei de participare la Programul de formare specializată pentru ocuparea unei funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici pentru anul 2015

 

Având în vedere prevederile:

- art. 2 şi art. 32 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2013, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. 14 alin. (1) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 1/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. 6 alin. (1) lit. f) din Hotărârea Guvernului nr. 1.000/2006 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 2 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea programului de formare specializată pentru ocuparea unei funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 832/2007, cu modificările şi completările ulterioare, şi al prevederilor art. 12 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 1/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă un număr de 100 de locuri, reprezentând cifra anuală de şcolarizare pentru anul 2015 în cadrul Programului de formare specializată pentru ocuparea unei funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici, denumit în continuare Program.

Art. 2. - Pentru anul 2015 taxa de participare la Program este:

a) taxa de înscriere la concurs - 200 lei;

b) taxa de şcolarizare - 2.000 lei,

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Sevil Shhaideh

 

Bucureşti, 29 octombrie 2015.

Nr. 954.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.