MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 880/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 880         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 24 noiembrie 2015

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 645 din 13 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4884 alin. (5) şi ale art. 4886 alin. (7) din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 705 din 27 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36, art. 38, art. 39. art. 41 şi art. 43 din Codul penal

 

Decizia nr. 712 din 27 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 466 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 714 din 27 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

300. - Decizie pentru eliberarea doamnei Corina-Laura Basoc, la cerere, din funcţia de consilier de stat în cadrul Cancelariei Primului-Ministru

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

2.343. - Ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale privind recunoaşterea Acordului interprofesional pentru struguri de vin, vin şi produse pe bază de vin, recolta anului de comercializare 2015/2016

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 645

din 13 octombrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4884 alin. (5) şi ale art. 4886 alin. (7) din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4884 alin. (5) şi ale art. 4886 alin. (7) din Codul de procedură penală şi ale art. 102 pct. 293 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, excepţie ridicată de Dumitra Puşcaşu, Mihaela Elena Puşcaşu şi Cătălina Anamaria Haralambi în Dosarul nr. 55/228/2015 al Judecătoriei Făurei şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 271 D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4884 alin. (5) din Codul de procedură penală ca urmare a pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 423 din 9 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 20 iulie 2015. Referitor la dispoziţiile art. 4886 alin. (7) din Codul de procedură penală, care stabilesc că încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa soluţionează contestaţia privind durata procesului penal nu este supusă nici unei căi de atac, arată că această contestaţie nu priveşte fondul cauzei şi, prin urmare, nu există nici dreptul la două grade de jurisdicţie prevăzut de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentate. În fine, consideră că dispoziţiile art. 102 pct. 293 din legea pentru punerea în aplicare a noului Cod de procedură penală nu sunt propriu-zis criticate prin excepţia de neconstituţionalitate, fiind vorba chiar de dispoziţiile care prevăd procedura de care se folosesc autoarele excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 3 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 55/228/2015, Judecătoria Făurei a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4884 alin. (5) şi ale art. 4886 alin. (7) din Codul de procedură penală şi ale art. 102 pct. 293 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale. Excepţia a fost ridicată de Dumitra Puşcaşu, Mihaela Elena Puscasu şi Cătălina Anamaria Haralambi cu ocazia soluţionării unei contestaţii privind durata procesului penal.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 4884 alin. (5) şi ale art. 4886 alin. (7) din Codul de procedură penală încalcă accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, întrucât judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa soluţionează contestaţia privind durata procesului penal fără participarea părţilor şi a procurorului, iar încheierea prin care este soluţionată contestaţia nu este supusă nici unei căi de atac. În acest sens, autorii excepţiei fac trimitere la considerentele Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 599 din 21 octombrie 2014 şi nr. 641 din 11 noiembrie 2014.

6. Judecătoria Făurei apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere dreptului la un proces echitabil, scopul urmărit de legiuitor fiind judecarea cu maximă celeritate a solicitării de verificare a duratei procesului penal.

7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, neputând fi reţinute criticile formulate din perspectiva argumentelor avute în vedere de Curtea Constituţională în considerentele deciziilor nr. 599 din 21 octombrie 2014 şi nr. 641 din 11 noiembrie 2014. Textele de lege criticate constituie o aplicare a prevederilor constituţionale invocate, legiuitorul fiind preocupat de asigurarea exigenţelor unui proces echitabil, prin împiedicarea exercitării abuzive a drepturilor procesuale şi prin asigurarea celerităţii procesului penal.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 4884 alin. (5) şi ale art. 4886 alin. (7) din Codul de procedură penală şi ale art.” 102 pct. 293 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Prin dispoziţiile art. 102 pct. 293 din Legea nr. 255/2013, a fost introdus capitolul I1Contestaţia privind durata procesului penal”, cuprinzând articolele 4881-4886, în titlul IV - “Proceduri speciale” din Partea specială a Codului de procedură penală. Din notele scrise ale autoarelor excepţiei, depuse în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, reiese, însă, că aceasta priveşte doar dispoziţiile art. 4884 alin. (5) şi ale art. 4886 alin. (7) din Codul de procedură penală. Prin urmare, Curtea se va pronunţa numai asupra acestor dispoziţii de lege, care au următorul cuprins:

- Art. 4884 alin. (5): “Contestaţia se soluţionează prin încheiere, în camera de consiliu, fără participarea părţilor şi a procurorului.”;

- Art. 4886 alin. (7): “Încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa soluţionează contestaţia nu este supusă nici unei căi de atac.”

12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autoarele excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 referitor la dreptul la apărare.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 4884 alin. (5) din Codul de procedură penală, autoarele excepţiei critică soluţia legislativă potrivit căreia contestaţia privind durata procesului penal se soluţionează “fără participarea părţilor şi a procurorului.” Prin Decizia nr. 423 din 9 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 20 iulie 2015, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă din cuprinsul dispoziţiilor art. 4884 alin. (5) din Codul de procedură penală potrivit căreia contestaţia privind durata procesului penal se soluţionează “fără participarea părţilor şi a procurorului” este neconstituţională, întrucât încalcă prevederile art. 21 alin. (3) şi ale art. 24 din Constituţie (paragrafele 22 şi 29). Astfel, Curtea a reţinut că, din perspectiva contradictorialităţii şi oralităţii, ca elemente esenţiale ale egalităţii armelor şi ale dreptului la un proces echitabil, legea procesual penală trebuie să prevadă posibilitatea părţilor, subiecţilor procesuali principali şi procurorului de a dezbate, în mod efectiv, argumentele susţinute cu privire la caracterul rezonabil sau nerezonabil al duratei procesului penal şi că, aşa fiind, pentru realizarea acestor garanţii este necesară citarea lor (paragraful 32). Or, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. Ţinând cont de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 şi de faptul că decizia mai sus menţionată a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional în prezenta cauză, Curtea urmează a respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4884 alin. (5) din Codul de procedură penală ca devenită inadmisibilă.

14. Referitor la dispoziţiile art. 4886 alin. (7) din Codul de procedură penală, faptul că încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa soluţionează contestaţia nu este supusă nici unei căi de atac nu aduce atingere accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil şi nici dreptului la apărare, consacrate de art. 21 şi de art. 24 din Constituţie. Aşa cum a reţinut Curtea prin Decizia nr. 423 din 9 iunie 2015, citată anterior, procedura reglementată la art. 4884-4886 din Codul de procedură penală nu vizează fondul cauzei penale, prin procedura analizată nefiind judecată o acuzaţie în materie penală, în sensul prevederilor art. 6 din Convenţie. Prin încheierea pronunţată, judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa de judecată nu dispune cu privire la vinovăţia inculpatului sau la pedeapsa aplicată acestuia, ci apreciază asupra duratei rezonabile a activităţii de urmărire penală sau de judecată, conform dispoziţiilor art. 4881 alin. (1) din Codul de procedură penală (paragraful 22). În cazul respingerii contestaţiei, poate fi formulată o nouă contestaţie, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 4881 alin. (3) din Codul de procedură penală, cu menţiunea că abuzul de drept constând în formularea cu rea-credinţă a contestaţiei se sancţionează cu amendă judiciară şi prin obligarea la plata cheltuielilor judiciare ocazionate. Dacă s-a constatat depăşirea duratei rezonabile, o nouă contestaţie în aceeaşi cauză se va soluţiona cu luarea în considerare, potrivit art. 4886 alin. (3) din Codul de procedură penală, exclusiv a motivelor ivite ulterior contestaţiei anterioare. Curtea constată că stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului, iar dispoziţiile art. 4886 alin. (7) din Codul de procedură penală nu încalcă accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare. Astfel, atât art. 129, cât şi art. 126 alin. (2) din Constituţie fac referire la “condiţiile legii” atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată urmând a fi prevăzute “numai prin lege”, şi nicio prevedere a Legii fundamentale nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. În acest sens, art. 129 din Constituţie stipulează că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii. Totodată, eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de art. 4881-4886din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii, în condiţiile în care scopul reglementării criticate îl reprezintă obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care se exercită controlul judiciar cu privire la durata procesului penal, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a susţinerilor părţilor, subiecţilor procesuali principali şi procurorului.

15. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4884 alin. (5) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dumitra Puşcaşu, Mihaela Elena Puşcaşu şi Cătălina Anamaria Haralambi în Dosarul nr. 55/228/2015 al Judecătoriei Făurei.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceleaşi autoare în acelaşi dosar şi constată că dispoziţiile art. 4886 alin. (7) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu critici le formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Făurei şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 13 octombrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 705

din 27 octombrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36, art. 38, art. 39, art. 41 şi art. 43 din Codul penal

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36, art. 38, art. 39, art. 41 şi art. 43 din Codul penal, excepţie ridicată de Dumitru Baroga în Dosarul nr. 3.304/4/2014 al Judecătoriei Giurgiu - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 405D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise aflate la dosarul cauzei.

4. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 24 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.304/4/2014, Judecătoria Giurgiu - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36, art. 38, art. 39, art. 41 şi art. 43 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Dumitru Baroga într-o cauză având ca obiect aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că prevederile criticate exclud aplicarea dispoziţiilor art. 10, art. 12 şi art. 16 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi, în acest sens, a invocat excepţia de neconstituţionalitate, “pentru a restabili echitatea şi pentru a [se] ajunge la o rezolvare unitară, omogenă, rezonabilă şi nediscriminatorie în privinţa aplicării legii penale mai favorabile”.

7. Judecătoria Giurgiu - Secţia penală apreciază că normele penale criticate sunt constituţionale şi nu exclud aplicarea prevederilor art. 10, art. 12 şi art. 16 din Legea nr. 187/2012, astfel cum susţine autorul excepţiei. Mai mult, arată că articolele criticate din Codul penal nu au legătură cu art. 12 şi art. 16 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 36, art. 38, art. 39, art. 41 şi art. 43 din Codul penal, care au următorul conţinut:

“Art. 36: Pedeapsa pentru infracţiunea continuată şi infracţiunea complexă

(1) Infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.

(2) Infracţiunea complexă se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune.

(3) Infracţiunea complexă săvârşită cu intenţie depăşită, dacă s-a produs numai rezultatul mai grav al acţiunii secundare, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea complexă consumată.”;

“Art. 38: Concursul de infracţiuni

(1) Există concurs real de infracţiuni când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, prin acţiuni sau inacţiuni distincte, înainte dea fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Există concurs real de infracţiuni şi atunci când una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni.

(2) Există concurs formal de infracţiuni când o acţiune sau o inacţiune săvârşită de o persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care Ie-a produs, realizează conţinutul mai multor infracţiuni.”;

“Art. 39: Pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni (1) în caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează:

a) când s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă;

b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;

c) când s-au stabilit numai pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;

d) când s-au stabilit o pedeapsă cu închisoare şi o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii;

e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare şi mai multe pedepse cu amendă se aplică pedeapsa închisorii conform lit. b), la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii conform lit. c).

(2) Atunci când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea, dacă prin adăugare la pedeapsa cea mai mare a sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea stabilite s-ar depăşi cu 10 ani sau mai mult maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel puţin una dintre infracţiunile concurente pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, se poate aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă.”

“Art. 41: Recidiva

(1) Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.

(2) Există recidivă şi în cazul în care una dintre pedepsele prevăzute în alin. (1) este detenţiunea pe viaţă.

(3) Pentru stabilirea stării de recidivă se ţine seama şi de hotărârea de condamnare pronunţată în străinătate, pentru o faptă prevăzută şi de legea penală română, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii.”;

“Art. 43: Pedeapsa în caz de recidivă

(1) Dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.

(2) Când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârşite mai multe infracţiuni concurente, dintre care cel puţin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.

(3) Dacă prin însumarea pedepselor în condiţiile alin. (1) şi alin. (2) s-ar depăşi cu mai mult de 10 ani maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel puţin una dintre infracţiunile săvârşite pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, în locul pedepselor cu închisoarea se poate aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă.

(4) Când pedeapsa anterioară sau pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită în stare de recidivă este detenţiunea pe viaţă, se va executa pedeapsa detenţiunii pe viaţă.

(5) Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate.

(6) Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru noua infracţiune şi mai înainte ca pedeapsa să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că cel condamnat se află în stare de recidivă, instanţa aplică dispoziţiile alin. (1)-(5).

(7) Dispoziţiile alin. (6) se aplică şi în cazul în care condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.

12. Autorul excepţiei susţine că prevederile de lege criticate contravin atât dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 privind universalitatea, art. 16 referitor al egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 relativ la înfăptuirea justiţiei, cât şi prevederilor art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că normele procesual penale criticate reglementează tratamentul penal aplicabil infracţiunii continuate şi complexe [art. 36 din Codul penal] şi cadrul legal al pluralităţii de infracţiuni [art. 38-43 din Codul penal], respectiv concursul de infracţiuni şi recidiva, cu referire la condiţiile de existenţă şi tratamentul sancţionator al acestor forme ale pluralităţii de infracţiuni.

14. Curtea reţine că neconstituţionalitatea prevederilor art. 36, art. 38, art. 39, art. 41 şi art. 43 din Codul penal este argumentată prin faptul că acestea exclud aplicarea dispoziţiilor art. 10, art. 12 şi art. 16 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

15. Analizând prevederile precitate, cuprinse în Legea de punere în aplicare a noului Cod penal, Curtea observă că acestea reglementează cu privire la aplicarea şi executarea sancţiunilor penale, art. 10 stabilind expres tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni în ipoteza în care o parte din infracţiunile concurente au fost comise în timpul activităţii Codului penal din 1969, iar cel puţin o infracţiune concurentă s-a comis ulterior intrării În vigoare a noului Cod penal, art. 12 reglementând aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la pedepsele complementare şi accesorii în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, iar art. 16 reglementând cu privire la măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate în baza Codului penal din 1969.

16. În aceste condiţii, având în vedere faptul că, în prezenta cauză, autorul excepţiei se află în executarea pedepsei după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru infracţiuni comise în timpul activităţii Codului penal din 1969, Curtea reţine că prevederile din Legea nr. 187/2012 nu sunt aplicabile speţei, neavând relevanţă în soluţionarea cererii acestuia având ca obiect aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei. Aşadar, Curtea constată că motivarea autorului excepţiei nu are nicio legătură cu normele penale criticate, iar “simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată O veritabilă critică de neconstituţionalitate” (în acest sens, Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011). În legătură cu acest aspect, instanţa de contencios constituţional a statuat, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, că, chiar dacă excepţia de neconstituţionalitate este în mod formal motivată, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul de lege criticat, Curtea va respinge excepţia ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

17. Aşa încât, având în vedere că, în prezenta cauză, autorul excepţiei de neconstituţionalitate a procedat la simpla enumerare a dispoziţiilor legale criticate, fără a prezenta motive sau argumente pertinente în susţinerea excepţiei, şi cum din această formulare a excepţiei nu se poate deduce, în mod rezonabil, vreo critică de neconstituţionalitate, Curtea apreciază că excepţia de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate nu poate fi reţinută.

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36, art. 38, art. 39, art. 41 şi art. 43 din Codul penal, excepţie ridicată de Dumitru Baroga în Dosarul nr. 3.304/4/2014 al Judecătoriei Giurgiu - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Giurgiu - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 27 octombrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 712

din 27 octombrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 466 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 466 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Răzvan Flaviu Florea în Dosarul nr. 261/296/2015 al Judecătoriei Satu Mare - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 752D/2015.

2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 466 alin. (2) din Codul de procedură penală, întrucât aceste dispoziţii nu au legătură cu cauza. În acest sens, arată că cererea de redeschidere a procesului penal, formulată de persoana condamnată, a fost respinsă de către instanţă, de vreme ce nu a fost introdusă în termen legal. Cât priveşte dispoziţiile art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât textul criticat reglementează un termen procedural, peremptoriu, aplicându-se deopotrivă celor aflaţi în ipoteza sa. De altfel, autorul excepţiei a formulat cererea de redeschidere a procesului penal la mai mult de un an de la momentul la care a luat, în mod oficial, cunoştinţă despre condamnarea sa.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 31 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 261/296/2015, Judecătoria Satu Mare - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 466 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Răzvan Flaviu Florea într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că, prin Sentinţa penală nr. 2.458 din 20 decembrie 2005 a Judecătoriei Satu Mare, pronunţată în Dosarul nr. 2.241/2005, rămasă definitivă prin neapelare, a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere, neavând cunoştinţă despre existenţa procesului penal, fiind arestat pe teritoriul Portugaliei în perioada judecării cauzei.

6. Susţine că dispoziţiile art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) având în vedere faptul că, anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, nu se stipula vreun termen de formulare a cererii de rejudecare de către persoana judecată şi condamnată în lipsă, iar, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, această cerere poate fi formulată într-un termen de 30 de zile [din ziua în care a luat cunoştinţă, prin orice notificare oficială, că s-a desfăşurat un proces penal împotriva sa]. Arată că există situaţii în care persoanele condamnate definitiv au luat cunoştinţă de faptul desfăşurării unui proces penal anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, aşa încât nerespectarea termenului imperativ de 30 de zile în care se poate formula cererea de redeschidere a procesului penal nu le poate fi imputată, câtă vreme în momentul în care au luat cunoştinţă de acest aspect legea nu stipula un astfel de termen, într-o astfel de ipoteză aflându-se şi autorul excepţiei. De asemenea, susţine că dispoziţiile art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală contravin şi dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât acestea nu reglementează situaţiile tranzitorii, în concret situaţia în care persoana condamnată în lipsă a aflat de existenţa unui proces derulat împotriva sa înainte de intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, însă, din motive obiective, a formulat cererea de redeschidere ulterior datei de 1 februarie 2014.

7. Cât priveşte dispoziţiile art. 466 alin. (2) din Codul de procedură penală, susţine că acestea aduc atingere dispoziţiilor constituţionale, convenţionale şi normelor procesual penale referitoare la dreptul la apărare, atât timp cât nu se consideră “judecată în lipsă” ipoteza în care aparţinătorii persoanei judecate şi condamnate au angajat, în cursul procedurilor anterioare, un apărător ales, iar persoana condamnată nu a luat cunoştinţă despre procesul în cauză şi nu a comunicat cu apărătorul ales. În acest sens, invocă şi dispoziţiile art. 108 din Statutul profesiei de avocat potrivit cărora dreptul avocatului de a asista, a reprezenta ori a exercita orice alte activităţi specifice profesiei se naşte din contractul de asistenţă juridică încheiat în formă scrisă între avocat şi client ori mandatarul acestuia.

8. Judecătoria Satu Mare - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, consideră că stabilirea unui termen în interiorul căruia persoana condamnată definitiv, care a fost judecată în lipsă, să poată solicita redeschiderea procesului penal nu contravine art. 16 din Constituţie. Prin redeschiderea procesului penal se tinde la rediscutarea de către o instanţă a propriei sale hotărâri definitive şi intrate, aşadar, în puterea lucrului judecat Prin aceasta, rejudecarea procesului penal nu se încadrează în ciclul firesc al procesului penal şi este justificat să fie subordonată unui regim restrictiv, atât în privinţa termenului, cât şi a titularului şi motivelor pe care se întemeiază.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

10. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 466 alin. (1) şi (2) sunt constituţionale. Astfel, arată că acestea nu aduc atingere dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât, fiind norme ce aparţin domeniului procedural, acestea se aplică din momentul intrării în vigoare şi până la momentul ieşirii din vigoare. De asemenea, normele procesual penale criticate nu aduc atingere nici dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, de vreme ce se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare şi, totodată, nu conţin dispoziţii care, prin natura lor, îngrădesc autorului excepţiei posibilitatea de a se apăra. Arată că, potrivit Expunerii de motive a Proiectului legii privind Codul de procedură penală, redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate instituie o nouă cale extraordinară de atac de retractare în scopul asigurării compatibilităţii legislaţiei române cu standardele impuse de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. De altfel, instanţa de la Strasbourg recunoaşte un drept la redeschiderea procedurilor numai în cazurile în care judecata în lipsă nu este consecinţa renunţării voluntare din partea acuzatului la dreptul de fi prezent în instanţă pentru a-şi face apărările.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 466 alin. (1) şi (2) Codul de procedură penală, cu denumirea marginală “Redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate”, care au următorul conţinut:

“(1) Persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoştinţă, prin orice notificare oficială, că s-a desfăşurat un proces penal împotriva sa.

(2) Este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care şi-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceştia s-au prezentat oricând în cursul procesului, şi nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinţei de condamnare, nu a declarat apel, a renunţat la declararea lui ori şi-a retras apelul.”

14. Autorul excepţiei susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare, precum şi prevederilor art. 6 paragraful 3 lit. c) privind dreptul la apărare din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Invocă, totodată, şi dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Codul de procedură penală.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare nouă, normele procesual penale care reglementează această procedură regăsindu-se în titlul III - “Judecata”- al Părţii speciale a Codului de procedură penală, capitolul V - “Căile extraordinare de atac”. Noua procedură este în conformitate cu cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, în interpretarea art. 6 din Convenţia pentru a apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv Hotărârea din 12 februarie 1985, pronunţată în Cauza Colozza împotriva Italiei, paragraful 26, în care s-a reţinut că, dacă “legislaţia naţională permite judecarea unei persoane in absentia, acea persoană trebuie, din momentul în care află despre procedură, să poată determina ca o instanţă, după ce o va audia, să dispună din nou asupra fondului acuzaţiilor ce i-au fost aduse”. Aşadar, scopul redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate este garantarea dreptului la un proces echitabil, prevăzută de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, al persoanei condamnate în lipsă, prin respectarea principiilor contradictorialităţii, egalităţii armelor, exercitării dreptului la apărare, nemijlocirii, oralităţii şi aflării adevărului, precum şi dreptului de a interoga martorii sau părţile din proces.

16. Curtea reţine, de asemenea, că, în reglementarea anterioară-art. 5221 din Codul de procedură penală din 1968 - era recunoscută posibilitatea solicitării rejudecării cauzei de către persoana judecată şi condamnată în lipsă numai în cazul în care se cerea extrădarea condamnatului sau predarea acestuia în baza unui mandat european de arestare, aceasta fiind o procedură specială, normele procesual penale precitate făcând trimitere la procedura revizuirii drept cale extraordinară de atac.

17. În prezenta speţă, Curtea reţine că sentinţa penală prin care autorul excepţiei a fost condamnat în lipsă, rămasă definitivă prin neapelare, a fost pronunţată în primă instanţă în anul 2005, aşadar anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală.

18. Totodată, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, “Hotărârile pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare a/e acestora, prevăzute de legea nouă.” Per a contrario, nu poate fi formulată cerere de redeschidere a procesului penal cu privire la cauzele în care hotărârile au fost pronunţate în primă instanţă anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, Legea pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală neprevăzând nicio dispoziţie tranzitorie în acest sens.

19. În aceste condiţii, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate, raportate la obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, nu au legătură cu soluţionarea acesteia, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, “legătura cu soluţionarea cauzei”, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun aceste dispoziţii legale, în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului. Prin urmare, condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat.

20. Or, în prezenta speţă, Curtea constată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a formulat o cerere de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate cu privire la o cauză în care hotărârea de condamnare a fost pronunţată în primă instanţă anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, astfel că nu se poate susţine în mod pertinent existenţa unei legături, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, între normele procesual penale criticate, ce reglementează cu privire la persoanele care pot solicita redeschiderea procesului penal - cu referire la hotărârile de condamnare în lipsă pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a noului Cod penal, condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească titularul căii de atac, şi obiectul cauzei deduse soluţionării instanţei de judecată. În aceste condiţii, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 466 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 466 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Răzvan Flaviu Florea în Dosarul nr. 261/296/2015 al Judecătoriei Satu Mare - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Satu Mare - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 27 octombrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 714

din 27 octombrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală, “În ceea ce priveşte soluţia legislativă ca judecata să aibă loc în camera de consiliu”, excepţie ridicată de Viorel Vonica în Dosarul nr. 20.858/236/2014 al Judecătoriei Giurgiu - Secţia penala, judecătorul de cameră preliminară, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr.873D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând motivele de neconstituţionalitate cuprinse În notele scrise aflate la dosarul cauzei. În plus faţă de notele scrise depuse la instanţă, prin care s-a ridicat şi motivat excepţia de neconstituţionalitate, invocă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) şi (2).

4. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, Curtea a stabilit că procedura referitoare la soluţionarea plângerii formulate împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată dispuse de procuror va fi guvernată de principiile oralităţii şi contradictorialităţii, sens în care toate persoanele interesate vor fi citate în vederea susţinerii apărărilor în faţa judecătorului de cameră preliminară. Deşi verificările prevăzute de art. 341 din Codul de procedură penală se realizează în camera de consiliu, acest lucru nu aduce atingere dispoziţiilor constituţionale privind dreptul la un proces echitabil, ci este în deplină concordanţă cu prevederile art. 127 din Legea fundamentală, potrivit cărora “Şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege”.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din data de 24 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 20.858/236/2014, Judecătoria Giurgiu – Secţia penală, judecătorul de cameră preliminară, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală, “în ceea ce priveşte soluţia legislativă ca Judecata să albă loc în camera de consiliu”. Excepţia a fost ridicată de Viorel Vonica într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate de către acesta împotriva Ordonanţei nr. 2.014/P/2014 prin care Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu a dispus clasarea cauzei privind pe Milian Simedre, cu privire la săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (1) din Codul penal.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine, în esenţă, că judecarea plângerii împotriva ordonanţei de clasare a procurorului în camera de consiliu încalcă dreptul la un proces echitabil. Consideră că publicitatea şedinţei de judecată i-ar oferi garanţiile unui proces echitabil.

7. Judecătoria Giurgiu - Secţia penală, judecătorul de cameră preliminară, opinează că soluţia legislativă reglementată prin art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală este constituţională, dreptul la un proces echitabil nefiind încălcat, de vreme ce petentul şi intimatul sunt citaţi la judecată, au posibilitatea de a depune note scrise, se pot prezenta să-şi susţină oral punctele de vedere şi îşi pot angaja apărători. Apreciază că publicitatea şedinţei nu ar oferi mai multe garanţii părţilor.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

9. Avocatul Poporului arată că, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală. În aceste condiţii apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecă torul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală, “în ceea ce priveşte soluţia legislativă ca judecata să aibă loc în camera de consiliu”, care au următorul conţinut: “Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor”.

13. Autorul excepţiei susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate au mai făcut obiect al controlului din perspectiva soluţiei legislative potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii “fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor”, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, statuându-se că aceasta este neconstituţională, deoarece contravine dreptului la un proces echitabil în componentele sale referitoare la contradictorialitate şi oralitate, întrucât atât plângerea petentului, cât şi notele scrise ale procurorului şi ale intimaţilor sunt susceptibile a influenţa soluţia privind litigiul ce face obiectul acelei proceduri, determinantă cu privire la confirmarea/infirmarea stingerii acţiunii penale. Drept urmare, procedura referitoare la soluţionarea plângerii formulate împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată dispuse de procuror va fi guvernată de principiile oralităţii şi contradictorialităţii. sens în care toate persoanele interesate vor fi citate în vederea susţinerii apărărilor în faţa judecătorului de cameră preliminară.

15. Curtea constată însă că, în prezenta cauză, autorul excepţiei critică, de această dată, dispoziţiile art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală cu privire la soluţia legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă “în camera de consiliu”, întrucât în acest mod se încalcă dreptul la un proces echitabil.

16. Cu privire la această critică, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 702 din 27 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 16 ianuarie 2015, şi a constatat că argumentele autorului excepţiei nu pot fi primite, deoarece o astfel de procedură este de esenţa judecătorului de cameră preliminară. Astfel, potrivit art. 54 din Codul de procedură penală, acesta, pe lângă competenţa de a soluţiona plângerile împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată şi de a verifica legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală, verifică legalitatea trimiterii în judecată dispuse de procuror şi soluţionează şi alte situaţii expres prevăzute de lege. Judecătorul de cameră preliminară are competenţe care se circumscriu unei faze preliminare fazei de judecată, în aşa fel încât să fie înlăturată orice posibilitate ca dosarele incorect întocmite să ajungă în faţa judecătorului de fond. Prin urmare, această instituţie novatoare are drept finalitate înlăturarea duratei excesive a procedurilor în faza de judecată. Aşa fiind, ţinând seama de obiectul controlului exercitat de judecătorul de cameră preliminară în cadrul acestei proceduri, este evident că acesta nu are caracterul unei judecăţi de fond, ci al unui incident în administrarea justiţiei, inerent bunei funcţionări a sistemului judiciar.

17. Curtea a reţinut, totodată, că publicitatea, ca principiu al şedinţei de judecată, constă în posibilitatea pe care o are orice persoană de a asista la desfăşurarea judecăţii, constituind deopotrivă un mijloc de a prezerva încrederea opiniei publice în instanţele judecătoreşti. Consacrarea sa este asigurată de dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale potrivit căruia orice persoană are dreptul la judecarea în mod public a cauzei sale de către o instanţă care va hotărî, între altele, asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat importanţa acestui principiu procesual, statuând că publicitatea procedurilor organelor judiciare la care se referă art. 6 paragraful 1 are ca scop protejarea justiţiabililor împotriva unei “justiţii secrete” şi vizează dezbaterile propriu-zise ale procesului (Hotărârea din 26 septembrie 1995, pronunţată în Cauza Diennet împotriva Franţei, paragraful 33). Cu toate acestea, dreptul la o şedinţă publică nu este absolut, motiv pentru care nu s-ar putea susţine că, după judecarea în fond, instanţa de apel învestită cu plenitudinea de jurisdicţie ar fi ţinută întotdeauna de o audienţă publică, independent de natura problemelor asupra cărora ea ar statua (Hotărârea din 29 octombrie 1991, pronunţată în Cauza Jan Lke Andersson împotriva Suediei, paragraful 27, şi Hotărârea din 27 martie 1998, pronunţată în Cauza K.D.B. împotriva Olandei, paragraful 39).

18. Or, astfel cum a reţinut Curtea, în cauza dedusă judecăţii nu poate fi pusă în discuţie existenţa acuzaţiei în materie penală, întrucât ceea ce analizează judecătorul de cameră preliminară este legalitatea unei soluţii prin care a fost stinsă acţiunea penală. În ceea ce priveşte faza prealabilă a procesului (ancheta, instrumentarea cazului), instanţa de la Strasbourg a considerat procedurile penale ca un întreg şi, în consecinţă, anumite condiţii impuse de art. 6, precum termenul rezonabil sau dreptul la apărare, pot fi, de asemenea, relevante la acest stadiu al procedurii, în măsura în care echitatea procesului poate fi grav încălcată prin nerespectarea iniţială a acestor condiţii impuse (Hotărârea din 24 noiembrie 1993, pronunţată în Cauza Imbrioscia împotriva Elveţiei, paragraful 36). Cu toate acestea, modul în care se aplică aceste garanţii în cursul anchetei preliminare depinde de caracteristicile procedurii şi de circumstanţele cauzei, iar dacă judecătorul de instrucţie nu trebuie să se pronunţe cu privire la temeinicia unei “acuzaţii în materie penală”, atunci este posibil ca anumite garanţii procedurale prevăzute de art. 6 paragraful 1, cum ar fi publicitatea şedinţei, să nu se aplice (Hotărârea din 8 februarie 1996, pronunţată în Cauza John Murray împotriva Marii Britanii, paragraful 62, şi Hotărârea din 6 ianuarie 2010 pronunţată în Cauza Vera Fernandez-Huidobro împotriva Spaniei, paragrafele 108-114).

19. De asemenea, faptul că verificările prevăzute de art. 341 din Codul de procedură penală se realizează în camera de consiliu este în deplină concordanţă cu prevederile art. 127 din Legea fundamentală, potrivit cărora “Şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege”, şi nu aduce atingere, în niciun mod, dispoziţiilor constituţionale invocate. Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit argumentelor dezvoltate în Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, Curtea Constituţională a cenzurat absenţa contradictorialităţii şi oralităţii procedurii instituite în faţa judecătorului de cameră preliminară, în cazul competenţei sale de a soluţiona plângerile împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată. Aşadar, nu au fost identificate motive care să conducă la concluzia că, în măsura în care părţile, subiecţii procesuali principali şi procurorul beneficiază de dreptul de a fi prezenţi în faţa judecătorului de cameră preliminară şi de a-şi susţine oral interesele, absenţa publicului din sala de judecată este de natură a afecta dreptul la un proces echitabil.

20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia pronunţată de Curte prin deciziile precitate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

21. Cât priveşte susţinerile autorului excepţiei, din timpul dezbaterilor din şedinţa publică, referitoare la dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) şi (2), acestea nu pot fi reţinute, întrucât nu au fost invocate în faţa instanţei de judecată şi nu se regăsesc nici în notele scrise depuse la instanţă, prin care s-a invocat şi motivat excepţia de neconstituţionalitate. Curtea a stabilit, în jurisprudenţa sa, că invocarea în faţa sa, în cadrul unei excepţii de neconstituţionalitate, a unui alt temei, care nu are nicio legătură cu cel invocat în sesizare şi nici nu este o dezvoltare a acestuia, are semnificaţia ridicării unei excepţii direct în faţa Curţii, eludându-se astfel prevederile art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionalitate, republicată, ceea ce este inadmisibil.

22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Viorel Vonica în Dosarul nr. 20.858/236/2014 al Judecătoriei Giurgiu - Secţia penală, judecătorul de cameră preliminară, şi constată că dispoziţiile art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală, cu privire la soluţia legislativă potrivit căreia “judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii prin încheiere motivată, în camera de consiliu”, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi generat obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Giurgiu - Secţia penală, judecătorul de cameră preliminară, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 27 octombrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

pentru eliberarea doamnei Corina-Laura Basoc, la cerere, din funcţia de consilier de stat în cadrul Cancelariei Primului-Ministru

 

Având în vedere demisia doamnei Corina-Laura Basoc, înregistrată la Cabinetul prim-ministrului cu nr. 5/6.474 din 19 noiembrie 2015,

în temeiul art. 15 lit. c) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii, doamna Corina-Laura Basoc se eliberează, la cerere, din funcţia de consilier de stat în cadrul Cancelariei Primului-Ministru.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Sorin Sergiu Chelmu

 

Bucureşti, 24 noiembrie 2015.

Nr. 300.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

privind recunoaşterea Acordului interprofesional pentru struguri devin, vin şi produse pe bază de vin, recolta anului de comercializare 2015/2016

 

Văzând Referatul de aprobare nr. 162.307 din 16 octombrie 2015 al Direcţiei generale politici agricole şi strategii,

în baza prevederilor art. 6 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2008 privind înfiinţarea organizaţiilor interprofesionale pentru produsele agroalimentare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 29/2009,

în temeiul prevederilor art. 10 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 1.185/2014 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se recunoaşte de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Acordul interprofesional pentru struguri de vin, vin şi produse pe bază de vin, recolta anului de comercializare 2015/2016, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Contractele de producere, cumpărare, livrare şi plată a strugurilor de vin destinaţi procesării din recolta anului de comercializare 2015/2016, încheiate între producătorii de struguri de vin şi societăţile producătoare de vin, vor respecta condiţiile stabilite în Acordul interprofesional pentru struguri de vin, vin şi produse pe bază de vin.

Art. 3. - Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin Direcţia generală politici agricole şi strategii şi Comitetul pentru organizaţiile interprofesionale pentru produse agroalimentare vor urmări şi vor controla modul de aplicare a prevederilor prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Daniel Dumitru Botănoiu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 16 noiembrie 2015.

Nr. 2.343.

 

ANEXĂ

 

ACORD INTERPROFESIONAL

pentru struguri de vin, vin şi produse pe bază de vin, recolta anului de comercializare 2015/2016

 

Membrii semnatari ai prezentului acord interprofesional, denumit în continuare A.I.R, şi anume asociaţiile membre ale Organizaţiei Naţionale Interprofesionale Vitivinicole, denumită în continuare O.N.I.V., constituită în conformitate cu prevederile statutului O.N.I.V. şi prevederile art. 1, 5 şi 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2008 privind înfiinţarea organizaţiilor interprofesionale pentru produse agroalimentare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 29/2009, precum şi ale art. 1, 6 şi 9 din Hotărârea Guvernului nr. 1.068/2009 privind organizarea şi funcţionarea organizaţiilor interprofesionale pentru produsele agroalimentare şi pentru aprobarea criteriilor de reprezentare, a procedurii de acordare şi retragere a recunoaşterii, de control şi monitorizare a acestora, precum şi delegarea de atribuţii, respectiv Asociaţia profesională Vitis Transilvania (AP Vitis Transilvania Jidvei), Asociaţia Interprofesională Vitivinicolă Vrancea-Pietroasa (AIVV Vrancea-Pietroasa), Asociaţia Profesională Vitivinicolă Dealu Mare (APV Dealu Mare), Asociaţia Profesională Domeniile Cotnari (AP Domeniile Cotnari), Asociaţia Profesională Vie Vin Recaş (AVV Recaş - Timiş), Asociaţia Producătorilor şi Exportatorilor de Vinuri din România (APEV), Asociaţia Producătorilor Vitivinicoli Drăgăşani (APV Drăgăşani), Asociaţia Profesională a Producătorilor de Material Săditor Viticol din România (APMSV), Asociaţia Profesională a Producătorilor şi Importatorilor de Echipamente, Ambalaje şi alte Materiale pentru Producţia de Vin şi Băuturi Alcoolice (APIEAM), Asociaţia Profesională a Viticultorilor din Miniş Măderat [APV Miniş Măderat), Asociaţia Producătorilor şi Comercianţilor de Vinuri cu Denumire de Origine Tohani (APCVDO Tohani), Asociaţia Profesională a Viticultorilor Terasele Dunării Ostrov (APV Terasele Dunării Ostrov), Asociaţia Profesională a Viticultorilor Viile Teleormanului Zimnicea (APV Viile Teleormanului Zimnicea), Asociaţia Consultanţilor Oenologi din România (ASCER), Asociaţia Vitivinicolă Panciu (AV Panciu), Asociaţia Degustătorilor Autorizaţi d[n România (ADAR), Centrul de Studii Vitivinicole şi Analiză Senzorială (CSW4S), Asociaţia Profesională a Producătorilor de Vinuri însurăţei (APV Însurăţei), Asociaţia Profesională Vitivinicolă Colinele Dobrogei (APV Colinele Dobrogei), Asociaţia Profesională a Distribuitorilor şi Importatorilor de Pesticide din Ardeal (ADIPA), Asociaţia Nonprofit a Viticultorilor din Cărei, Asociaţia Vinţeler Bihor, Asociaţia Provitis Arad, Asociaţia Cavalerii Vinului Sfântul Orban, Asociaţia Viticolă Vin de Sântimreu Crama Ur, au încheiat prezentul acord interprofesional privind producerea, cumpărarea, livrarea şi plata strugurilor de vin din recolta anului de comercializare 2015/2016, destinată producerii vinurilor.

Acest acord interprofesional a luat în considerare regulamentele şi prevederile europene recente în domeniu, îndeosebi Regulamentul (UE) nr. 1.308/2013al Parlamentului European şi al Consiliului din 17decembrie 2013 de instituirea unei organizări comune a pieţelor produselor agricole şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1.037/2001 şi (CE) nr. 1.234/2007 ale Consiliului şi Regulamentul (CE) NR. 479/2008 al Consiliului din 29 aprilie 2008 privind organizarea comună a pieţei vitivinicole, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1.493/1999, a Regulamentului (CE) nr. 1.782/2003, a Regulamentului (CE) nr. 1.290/2005 şi a Regulamentului (CE) nr. 3/2008 şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2.392/86 şi a Regulamentului (CE) nr. 1.493/1999.

 

ARTICOLUL 1

Obiectivele şi durata A.I.P.

 

1.1. A.I.P. Îşi propune să reglementeze de o manieră unitară, la nivel naţional, relaţiile dintre parteneri (producători/furnizori şi beneficiari/procesatori).

1.2. A.I.P. Îşi propune să asigure contractul de bază privind producerea, cumpărarea, livrarea şi plata strugurilor de vin, denumit în continuare C.P.C.L.P., precum şi clauzele generale ale acestuia, respectând interesele generale ale partenerilor din filiera vitivinicolă.

1.3. A.I.P. Îşi propune să asigure cadrul general de funcţionare şi dezvoltare a sectorului vitivinicol din România şi integrarea acestuia în structurile europene, precum şi organizarea comună de piaţă, bazată pe principii concurenţiale, cu reguli tehnice şi administrative armonizate, în sectorul vitivinicol pentru struguri de vin, vin şi produse pe bază de vin.

1.4. Organizarea comună de piaţă în sectorul vitivinicol se referă la norme şi proceduri privind realizarea producţiei de struguri de vin, de la plantare până la obţinerea produsului final - vinul. Acest cadru reprezintă sistemul de legătură între producători, prin carnetul de viticultor, procesatori, prin retragerea obligatorie, sub control, a subproduselor, şi distribuitori ai grupei de produse vitivinicole.

1.5. Filiera de produs cuprinde organismele private din sectorul vitivinicol, precum şi sistemul de relaţii funcţionale dintre acestea şi producătorii, procesatorii, transportatorii, depozitarii, distribuitorii, comercianţii, care au atribuţii în producerea, certificarea, controlul şi protejarea vinurilor cu denumire de origine controlată, denumite în continuare vinuri cu D.O.C., şi vinurilor cu indicaţie geografică, denumite în continuare vinuri cu I.G., în scopul comercializării şi/sau al consumului.

1.6. A.I.P. este valabil pentru campania vitivinicolă din anul de comercializare 1 august 2015-31 iulie 2016, clauzele generale putând fi modificate prin negocieri între membrii semnatari şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, denumit în continuare M.A.D.R.

1.7. Clauzele prezentului A.I.P. sunt obligatorii pentru toţi membrii afiliaţi structurilor profesionale semnatare.

1.8. A.I.P. este aprobat de către M.A.D.R. şi pus în aplicare prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale.

1.9. M.A.D.R., prin consilierii cu atribuţie de inspecţie de stat din teritoriu, precum şi membrii O.N.I.V. vor verifica respectarea prevederilor C.P.C.L.P.

Definiţii:

An de comercializare - anul de comercializare 2015/2016 începe în data de 1 august 2015 şi se termină pe 31 iulie 2016.

Struguri pentru vin - înseamnă toate cantităţile de struguri pentru vin din soiuri nobile destinate pentru obţinerea vinului de calitate, respectiv vin cu D.O.C, vin cu I.G., vin.

Vin - este produsul obţinut exclusiv prin fermentarea alcoolică, totală sau parţială, a strugurilor proaspeţi, presaţi ori nu, sau a mustului de struguri.

 

ARTICOLUL2

Clauze generale

 

2.1. Conform clauzelor generale ale A.I.P., C.P.C.L.P. se încheie între producătorii de struguri şi procesatori, persoane fizice şi/sau juridice.

2.2. C.P.C.L.P. stipulează suprafeţele plantate cu viţă-de-vie nobilă, producţiile nete de plată care vor fi predate beneficiarului, precum şi preţul de vânzare/cumpărare, conform anexei care face parte integrantă din A.I.P.

2.3. C.P.C.L.P. este documentul în care se stabilesc clauze contractuale pentru strugurii de vin din soiuri nobile, materia primă pentru vin pe clase de calitate: vin cu D.O.C, vin cu I.G. şi vin.

2.4. Comercializarea strugurilor de vin din soiuri nobile se efectuează numai însoţită de Carnetul de viticultor, vizat de direcţiile agricole judeţene şi a municipiului Bucureşti, denumite în continuare D.A.J., şi completat pentru fiecare transport care circulă între producător şi procesator.

2.5. C.P.C.L.P. se încheie până la data de 1 august a anului de comercializare şi se semnează de toţi partenerii.

2.6. Partenerii pot denunţa în caz de litigiu doar clauzele din C.P.C.L.P., cu excepţia clauzelor A.I.P.

 

ARTICOLUL 3

Modul de aplicare a A.I.P.

 

3.1. Prezentul A.I.P. reprezintă voinţa partenerilor asociaţi în structuri profesionale reprezentative pe filiera vitivinicolă din cele opt regiuni viticole, clauzele acestuia fiind obligatorii din momentul semnării lui.

3.2. A.I.P. poate fi modificat prin negocieri între partenerii semnatari.

3.3. Membrii semnatari vor supraveghea aplicarea A.I.P. În toate cazurile în care unul sau mai mulţi membri ai structurii profesionale reprezentative sunt implicaţi într-o activitate contractuală derivată din A.I.P. şi pasibilă de atingerea de o manieră păgubitoare a uneia dintre părţi.

3.4. C.P.C.L.P. poate cuprinde clauze complementare specifice, care au caracter limitat la partenerii semnatari, care nu anulează stipulaţiile A.I.P., nici în litera şi nici în spiritul lor, şi care nu modifică convenţia de bază privind respectarea intereselor generale ale partenerilor.

3.5. C.P.C.L.P.:

a) se întocmeşte anterior livrării;

b) se întocmeşte în scris şi cuprinde, îndeosebi, următoarele elemente:

(i) preţul datorat pentru livrare, care este fix şi este determinat în contract şi/sau se calculează prin combinarea mai multor factori stabiliţi în contract, care ar putea include indicatori piaţă, cantitatea de produse livrate şi calitatea sau componenţa produselor agricole livrate;

(ii) cantitatea şi calitatea produselor în cauză care pot sau trebuie să fie livrate, precum şi calendarul acestor livrări;

(iii) durata contractului, care poate fi determinată sau nedeterminată şi include clauze de reziliere;

(iv) detaliile privind termenele şi modalităţile de plată;

(v) modalităţile de colectare sau de livrare a produselor agricole;

(vi) dispoziţiile aplicabile în caz de forţă majoră.

3.6. Toate elementele contractelor de livrare a produselor agricole încheiate de producători, colectori, procesatori sau distribuitori, inclusiv elementele menţionate la pct. 3.5, sunt negociate în mod liber între părţi.

3.7. Clauzele speciale ale C.P.C.L.P. sunt negociate între parteneri şi pot fi modificate de către aceştia prin acte adiţionale, pentru clauzele care nu afectează parametrii de producţie. Clauzele speciale ale C.P.C.L.P. nu pot fi extinse asupra A.I.P. aferent campaniei din care acesta a fost derivat.

3.8. În termen de 90 de zile de la aplicarea reglementărilor A.I.P. corespunzător anului de comercializare, O.N.I.V. prezintă membrilor săi bilanţul realizării acestora.

 

ARTICOLUL 4

Direcţiile de negociere a A.I.P.

 

4.1. Stabilesc cadrul general privind clauzele contractuale ale C.P.C.L.P.

4.2. Stabilesc cuantumul preţului indicativ, preţului de bază sau preţului de referinţă, în funcţie de clasa de calitate, soi, zonă şi regiune viticolă.

4.3. Stabilesc norme tehnice de producere a vinurilor cu D.O.C. şi I.G. şi prevederile caietului de sarcini pentru acestea, proceduri pentru măsura de restructurare/reconversie a plantaţiilor viticole.

4.4. Urmăresc respectarea obiectivelor strategiei de dezvoltare durabilă a viticulturii, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.432/2005 privind măsurile şi instrumentele de reglementare a filierei vitivinicole.

4.5. Urmăresc adaptarea ofertei la cererea pieţei produselor vitivinicole.

4.6. A.I.P. se avizează de către semnatarii lui şi se recunoaşte de către M.A.D.R. până la data de 20 octombrie a anului de comercializare, în vederea publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

ARTICOLUL 5

Producerea strugurilor din soluri nobile pentru vin

 

5.1. C.P.C.L.P. stabileşte suprafaţa cultivată cu viţă-de-vie cu soiuri nobile şi producţia pe fiecare parcelă şi soi.

5.2. Strugurii din soiuri nobile pentru vin se livrează pe bază contractuală C.P.C.L.P. Între producător/furnizor şi procesator/beneficiar.

5.3. Viticultorii producători de struguri din soiuri nobile pentru vin se obligă să respecte tehnologia stabilită pentru clasa de calitate (D.O.C, I.G., vin) în conformitate cu prevederile caietelor de sarcini.

5.4. Producătorii/Furnizorii şi procesatorii/beneficiarii - persoane fizice sau juridice, care predau şi comercializează struguri din soiuri nobile pentru vin, sunt obligaţi sa permită accesul reprezentanţilor beneficiarilor pentru monitorizarea culturii viţei-de-vie şi se obligă să execute lucrările tehnologice la termenele stabilite.

5.5. Producătorii/Furnizorii şi procesatorii/beneficiarii de struguri din soiuri nobile pentru vin se obligă să transmită, atât la organizaţia interprofesionala, cât şi la organismele îndreptăţite, datele statistice din sectorul vitivinicol, conform legislaţiei în vigoare.

 

ARTICOLUL 6

Recoltarea strugurilor de vin din soiuri nobile

 

6.1. Recoltarea strugurilor de vin din soiuri nobile se execută de producători, în funcţie de soi, după acumularea conţinutului de zahăr, potrivit zonei viticole din care fac parte şi în conformitate cu prevederile Legii viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 164/2015.

6.2. Începerea recoltării se notifică beneficiarilor cu 5 zile înainte de începere.

6.3. Producătorul împreună cu beneficiarul/procesatorul vor stabili graficul de recoltare pe zile, soi, cantităţi, mod de ambalare şi transport, recepţia produsului.

6.4. Condiţiile de recepţie cantitativă şi calitativă se vor stabili de către semnatarii C.PCL.P,

 

ARTICOLUL 7

Transportul strugurilor de vin din soiuri nobile

 

7.1. Transportul strugurilor de vin din soiuri nobile se suportă şi se asigură, de regulă, de beneficiar/procesator, fără a fi obligatoriu acest lucru.

7.2. C.P.C.L.P. poate deroga de la prevederile pct. 7.1, sub rezerva convenţiilor particulare încheiate înainte de începerea campaniei de recoltare 2015, răspunzând regulilor sau tradiţiei locale.

 

ARTICOLUL 8

Preţul strugurilor de vin din soiuri nobile

 

8.1. Părţile au stabilit ca, pentru recolta 2015/2016, preţul de livrare al strugurilor de vin din soiuri nobile să fie stabilit prin negociere directă între producător/furnizor şi beneficiar/ procesator în funcţie de soi, regiune viticolă, centru viticol, podgorie, calitatea materiei prime etc, potrivit legislaţiei în vigoare.

8.2. Condiţiile de calitate a strugurilor de vin din soiuri nobile se vor stipula în C.P.C.L.P.

8.3. Preţul pentru struguri de vin din soiuri nobile se negociază, fără încălcarea principiului concurenţei.

 

ARTICOLUL 9

Plata strugurilor de vin din soiuri nobile

 

9.1. Modalitatea şi condiţiile de plată se negociază între părţi şi sunt stipulate în C.P.L.C.P.

9.2. Termenul integral de plată nu poate depăşi data de 31 decembrie a campaniei vitivinicole în cauză.

9.3. În cazul solicitării producătorilor de struguri de vin din soiuri nobile, plata se poate face prin cotă de avans sau în echivalent vin.

9.4. C.P.C.L.P. poate deroga de la prevederile pct. 9.1-9.3, sub rezerva convenţiilor particulare încheiate înainte de începerea campaniei de recoltare 2015, răspunzând regulilor sau tradiţiei locale.

 

ARTICOLUL 10

Concurenţă şi restricţii

 

10.1. A.I.P urmăreşte adaptarea ofertei la cererea pieţei prin măsura de restructurare/reconversie şi a obiectivelor din strategia de dezvoltare durabilă a viticulturii pentru grupa de produse struguri de vin, vin şi produse pe bază de vin şi nu poate comporta restricţii în ceea ce priveşte stabilirea segmentului de piaţă, ameliorarea calităţii, limitarea capacităţilor de producţie, accesul noilor operatori, situaţiile de criză, diversificarea produselor, asigurarea produselor şi menţinerea activităţii economice în zonele rurale.

 

ARTICOLUL 11

Forţa majoră

 

În caz de forţă majoră, A.I.P. Încetează parţial sau total să producă efecte. Forţa majoră poate fi invocată de către oricare dintre părţi, justificată prin documente constatatoare emise de autorităţile competente, şi se răsfrânge şi asupra C.P.C.L.P.

 

ARTICOLUL 12

Concilierea şi arbitrajul

 

Litigiile referitoare la aplicarea A.I.P. şi a C.P.C.L.P. se supun reglementărilor în vigoare relative la conciliere şi arbitraj. Părţile convin ca litigiile să fie soluţionate pe cale amiabilă şi să se adreseze instanţei numai după epuizarea procedurilor de conciliere.

 

ARTICOLUL 13

Taxe şi alte obligaţii financiare

 

13.1. Părţile semnatare se obligă să plătească la timp şi în cuantumul cerut taxele sau alte obligaţii financiare care provin din aplicarea politicilor agricole ale Uniunii Europene şi care vor fi stipulate de regulamentele şi legislaţia naţională în vigoare.

13.2. C.P.C.L.P. trebuie să prevadă modul de colectare şi repartizare a acestor obligaţii financiare, în conformitate cu prevederile legale şi/sau înţelegerea dintre părţi.

Încheiat în 2 (două) exemplare.

 

Directorul executiv al Organizaţiei Naţionale Interprofesionala Vitivinicole,

Emil Florian Dumitru

 

ANEXĂ

la acordul interprofesional

 

- Model –

 

CONTRACT

privind producerea, cumpărarea, livrarea şi plata strugurilor de vin (C.P.C.LP.)

 

Prezentul C.P.C.L.P. este încheiat în baza pct. 1.2 din Acordul interprofesional pentru struguri de vin, vin şi produse pe bază de vin, recolta anului de comercializare 2015/2016.

Între:

Societatea .................................................. cu sediul în localitatea ................................................., judeţul ..........................., str. .................................................................................................................................... nr. .................... reprezentată prin ....................................................................................................................................  (numele, prenumele, funcţia), în calitate de producător/furnizor, având contul .................. deschis la .................................... înregistrată în registrul comerţului cu nr. ..................

şi

Societate ...................../Persoana fizică ............................................. cu sediul în localitatea ....................... judeţul ..........................., str. .................................................................................................................................... nr. .................... reprezentată prin .................................................................................................................................... (numele, prenumele, funcţia), în calitate de procesator/beneficiar, având contul .................. deschis la .................................... înregistrată în registrul comerţului cu nr. ..................

a intervenit următorul C.P.C.L.P., cu valoare de contract bilateral, privind producerea, cumpărarea, livrarea şi plata strugurilor pentru vinificaţie.

1. Strugurii proaspeţi utilizaţi în vinificaţie trebuie să fie bine copţi, până la uşor stafidiţi, specifici soiului, care pot fi zdrobiţi sau presaţi.

2. Furnizorul se obligă să livreze de pe o suprafaţă plantată cu viţă-de-vie nobilă d e............ ha, din soiurile ..................... în scopul realizării unei producţii nete de plată de ............ tone, care va fi predată în contul beneficiarului la centrul de vinificare/cramă indicat de acesta...........................

3. La recoltare, strugurii de vinificaţie trebuie să aibă un conţinut în zahăr de minimum 165 g/kg, în funcţie de soi şi zonă viticolă.

4. Beneficiarul se obligă să cumpere de la furnizor cantitatea de ................. tone struguri de vinificaţie, la preţul d e.............. lei/kg, livrată conform condiţiilor tehnice de calitate corespunzătoare soiului.

5. Beneficiarul se angajează să cumpere şi cantităţile de struguri de vinificaţie ce depăşesc cantitatea contractată, în aceleaşi condiţii.

6. Livrarea strugurilor de vin din soiuri nobile se va efectua pe baza Carnetului de viticultor vizat de direcţia agricolă judeţeană sau a municipiului Bucureşti şi completat pentru fiecare transport.

Recepţia cantitativă şi controlul calităţii strugurilor pentru vin

Recepţia cantitativă şi controlul calităţii strugurilor pentru vin se face la ........................ de către ............................................., prin metoda ..................................... în prezenţa ...............................

Datele se vor consemna/înregistra în............................................................................

Livrarea strugurilor pentru vin

Furnizorul va livra, iar beneficiarul va primi o cantitate de struguri pentru vin din soiuri nobile în următoarele condiţii:

............................................................................................................................................................................................................

Plata taxelor şi obligaţiilor financiare

............................................................................................................................................................................................................

Furnizorul/Beneficiarul de struguri pentru vin mandatează pe beneficiar ca la plata strugurilor pentru vin să îi reţină cotizaţia de membru al ................................................ şi să verse aceste sume în contul şi pe cheltuiala .....................................................

Noi, semnatarii prezentului C.P.C.L.P., declarăm că avem cunoştinţă de stipulaţiile Acordului interprofesional pentru struguri pentru vin, vin şi produse pe bază de vin şi ne angajăm să le respectăm în spiritul şi litera legii.

 

Încheiat astăzi, ..................... în ...... exemplare, toate cu valoare de original.

 

Beneficiar,

Furnizor,

...................................................

...................................................

(numele, prenumele, semnătura)

(numele, prenumele, semnătura)

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.