MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 891/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 891         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 27 noiembrie 2015

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 575 din 29 septembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 452 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 606 din 6 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. IV alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale art. 170 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

Decizia nr. 658 din 15 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor

 

Decizia nr. 660 din 15 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II art. 8 alin. (1) şi art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar

 

Decizia nr. 670 din 20 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77 şi 78 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

148. - Ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor pentru modificarea şi completarea Regulamentului privind eliberarea, pentru profesiile de asistent veterinar şi tehnician veterinar reglementate în România, a adeverinţei de conformitate a studiilor cu prevederile Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale şi/sau a adeverinţei privind exercitarea efectivă şi legală a profesiilor de asistent veterinar şi tehnician veterinar reglementate în România, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 175/2014

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE PENTRU ADMINISTRARE ŞI REGLEMENTARE ÎN COMUNICAŢII

 

1.079. - Decizie pentru modificarea şi completarea unor reglementări în scopul transmiterii de documente, date sau informaţii de către furnizorii de servicii poştale prin mijloace electronice, precum şi pentru utilizarea acestor mijloace electronice în alte situaţii

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 575

din 29 septembrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 452 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 452 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată, din oficiu, de Judecătoria Galaţi - Secţia civilă în Dosarul nr. 18.235/233/2014 al acestei instanţe şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 175D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 14 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 18.235/233/2014, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 452 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de valoare redusă, formulată în temeiul art. 1.028 din Codul de procedură civilă.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 452 din Codul de procedură civilă, prin care este stabilit termenul de dovedire a cheltuielilor de judecată, sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică şi în cazul în care cererea de restituire a cheltuielilor de judecată este formulată pe cale separată, fără ca o astfel de cerere să beneficieze de termenul general de prescripţie prevăzut de Codul Civil pentru toate creanţele.

6. Instanţa apreciază că prin art. 452 din Codul de procedură civilă, care instituie un termen de decădere, se înlătură cererile de restituire a cheltuielilor de judecată, dacă plata şi dovada onorariului s-au făcut după momentul procesual al închiderii dezbaterilor. Instanţa arată că elementul aleatoriu “Închiderea dezbaterilor1 ce ţine de durata procesului duce la inegalitatea de tratament între două persoane îndreptăţite care introduc cereri separate de restituire a cheltuielilor de judecată. Astfel, părţile au posibilitatea ca, de comun acord cu avocatul ales pentru a le reprezenta, să stabilească modalităţile şi termenele de plată a onorariului, în temeiul libertăţii de a contracta. Or, dacă părţile convin ca onorariul să fie plătit în rate, există posibilitatea ca în unele cauze plata onorariului să fie făcută în integralitate la data încheierii dezbaterilor, situaţie în care partea care pretinde cheltuieli de judecată poate face dovada existenţei şi întinderii acestora, iar în alte cauze stabilirea ratelor poate să depăşească acest moment, având în vedere şi faptul că nu se poate stabili cu precizie durata unui proces, iar momentul prevăzut de art. 452 poate fi doar estimat, situaţie în care dovada existenţei şi întinderii cheltuielilor de judecată nu poate fi făcută.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 452 - Dovada cheltuielilor de judecată din Codul de procedură civilă. Curtea observă că, după sesizarea sa, Codul de procedură civilă a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, textele de lege criticate păstrându-şi conţinutul şi numerotarea. Dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins: “Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei”.

11. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate se invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 45 privind libertatea economică şi art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) referitor la economie.

12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţia legală criticată precizează momentul până la care partea care pretinde cheltuieli de judecată poate Să administreze probele referitoare la acestea, respectiv până la închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei.

13. În cauza de faţă, Curtea observă că procesul care a generat efectuarea cheltuielilor de judecată a fost soluţionat prin Sentinţa civilă nr. 7.361 din 3 iulie 2012, irevocabilă, dată la care erau aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă din 1865 care prevederea la art. 274 alin. 1 că partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, fără a preciza momentul-limită până la care partea îndreptăţită putea să administreze probele referitoare la cheltuielile de judecată pretinse în proces, termen care, se subînţelege, era termenul general de prescripţie de 3 ani. Noua reglementare, adoptată ulterior soluţionării procesului care a generat cheltuieli de judecată, stabileşte un termen pentru administrarea probelor referitoare la cheltuielile de judecată, respectiv până la închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei. Cum însă procesul care a generat cheltuielile de judecată s-a finalizat anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, dispoziţiile art. 452 din Codul de procedură civilă nu sunt aplicabile cauzei. În aceste condiţii revine instanţelor judecătoreşti competenţa să stabilească modalitatea corectă de aplicare în timp a normelor procesuale referitoare la recuperarea cheltuielilor de judecată.

14. Având în vedere cele de mai sus, Curtea reţine că în cauză se ridică probleme de aplicare a legilor, şi nu veritabile critici de neconstituţionalitate, astfel încât excepţia urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

15. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 452 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată, din oficiu, de Judecătoria Galaţi - Secţia civilă în Dosarul nr. 18.235/233/2014 al acestei instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României. Partea I, Pronunţată în şedinţa din data de 29 septembrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 606

din 6 octombrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. IV alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale art. 170 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona Maya-Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor “art. IV alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2013 privind unele măsuri bugetare şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, precum şi a celor ale art. I pct. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice”, excepţie ridicată de Dranca Iacoban Georgi în Dosarul nr. 5.507/86/2013 al Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă.

Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 573D/2015.

2. La apelul nominal, răspunde, personal, autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Lipseşte partea Casa Judeţeană de Pensii Suceava, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia, fiind nemulţumit de aplicarea coeficientului de corecţie prevăzut de art. 170 alin, (2) din Legea nr. 263/2011, apreciind că acesta se aplică retroactiv cu 1 ianuarie 2013.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, învederează faptul că din motivele de neconstituţionalitate invocate de autorul excepţiei, acestea privesc, de fapt, modalitatea de interpretare şi aplicare a reglementării legale criticate, ceea ce excedează atribuţiile Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

5. Prin încheierea din 10 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 5.507/86/2013, Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor “art. IV alin. (1) lit. c) din Ordonanţa da urgenţă a Guvernului nr. 113/2013 privind unele măsuri bugetare şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului şi a celor ale art. I pct. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice”. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Dranca Iacoban Georgi cu ocazia judecării apelului declarat de contestator împotriva Sentinţei civile nr. 1.905 din 11 noiembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Suceava într-o cauză având ca obiect o contestaţie împotriva deciziei de pensionare (privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă).

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prin aplicarea prevederilor art. IV alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2013, prin care s-a stabilit un indice de corecţie de 1,17 în situaţia persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 ianuarie 2013-22 ianuarie 2013 inclusiv, precum şi a celor ale art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013, care modifică art. 170 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, se încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât acestea se aplică retroactiv la calculul indicelui de corecţie începând cu data de 1 ianuarie 2013.

7. Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 698 din 27 noiembrie 2014.^

8. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şt formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

9. Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată prin Decizia nr. 698 din 27 noiembrie 2014 şi Decizia nr. 463 din 17 septembrie 2014.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi

Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/199, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut prin dispozitivul încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie prevederile art. IV alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2013 privind unele măsuri bugetare şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 23 decembrie 2013, precum şi cele ale art. I pct. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, ordonanţă de urgenţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2013.

13. Din examinarea actelor normative invocate, Curtea observă că prin art. IV pct. 2 din capitolul I al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 113/2013 a fost introdus, după art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013, un nou articol, şi anume art. IV, în prezenta cauză fiind criticate prevederile alin. (1) lit. c) ale art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013, care prevăd că, “Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 ianuarie 2011-22 ianuarie 2013 inclusiv, indicele de corecţie care se aplică punctajelor medii anuale determinate conform prevederilor art. 95 din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, este: [...]

c) 1,17 în situaţia persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 ianuarie 2013-22 ianuarie 2013 inclusiv.

14. De asemenea, Curtea reţine că sunt criticate şi prevederile art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010, prevederi potrivit cărora “Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea t, nr. 852 din 20 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

3. Articolul 170 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 170. - (1) Pentru persoanele înscrise la pensie începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, la punctajul mediu anual determinat în condiţiile art. 95 se aplică un indice de corecţie calculat ca raport între 43,3% din câştigul salarial mediu brut realizat şi valoarea unui punct de pensie în vigoare la data înscrierii la pensie, actualizată cu rata medie anuală a inflaţiei pe anul 2011.

(2) începând cu anul 2013, câştigul salarial mediu brut realizat, prevăzut la alin. (1), este cel definitiv, cunoscut în anul precedent celui în care se deschide dreptul la pensie pentru anul calendaristic anterior, comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

(3) Indicele de corecţie se aplică o singură dată, la înscrierea iniţială la pensie.

(4) Punctajul mediu anual rezultat în urma aplicării indicelui de corecţie reprezintă punctajul mediu anual realizat de asigurat, care se utilizează la determinarea cuantumului pensiei.

15. Prin urmare, având în vedere cele mai sus menţionate, criticile formulate de autorul excepţiei, precum şi art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit căruia “Dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta”, Curtea constată că, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, asupra căruia instanţa de contencios constituţional urmează a se pronunţa, îl reprezintă prevederile art. IV alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum şt prevederile art. 170 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.

16. În opinia autorului excepţiei aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici similare, prin raportare la aceleaşi norme din Legea fundamentală, Curtea statuând că acestea sunt constituţionale.

18. Astfel, prin Decizia nr. 463 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 704 din 25 septembrie 2014, la paragraful 25, Curtea a constatat că “prin art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013, completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2013, s-a stabilit că, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 ianuarie 2011-22 ianuarie 2013 inclusiv, indicele de corecţie care se aplică punctajelor medii anuale este următorul: 1,12 în situaţia persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 ianuarie 2011- 31 decembrie 2011 inclusiv; 1,17 în situaţia persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 ianuarie 2012- 31 decembrie 2012 inclusiv; 1,17 în situaţia persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 ianuarie 2013- 22 ianuarie 2013 inclusiv”.

19. La paragraful 26 şi paragraful 27 din aceeaşi decizie, Curtea a arătat că “indicii de corecţie prevăzuţi la art. IV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 reprezintă rezultatul aplicării formulei de calcul prevăzute de art. 170 din Legea nr. 263/2010, cu luarea în calcul a câştigului salarial mediu brut realizat, specific fiecărui an avut în vedere: 2011, 2012 şi 2013.” Prin urmare, Curtea a reţinut că “dispoziţiile art. IV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013, completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2013, nu reprezintă o modificare retroactivă a art. 170 din Legea nr. 263/2010, [...] ci rezultatul aplicării formulei de calcul prevăzute de textul din Legea nr. 263/2010, pentru ipoteza persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 ianuarie 2011-22 ianuarie 2013 inclusiv, cu luarea în calcul, în mod corespunzător, a câştigului salarial mediu brut realizat în anul precedent celui în care s-a deschis dreptul la pensie.”

20. În sensul celor mai sus menţionate, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 556 din 15 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 903 din 12 decembrie 2014 (paragraful 15), precum şi prin Decizia nr. 698 din 27 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 21 ianuarie 2015.

21. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează aplicabilitatea şi în prezenta cauză.

22. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Dranca Iacoban Georgi în Dosarul nr. 5.507/86/2013 al Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. IV alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum şi cele ale art. 170 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 6 octombrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 658

din 15 octombrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor

 

Daniel Marius Morar - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Florian Niţu

în Dosarul nr. 3.278/269/2013 al Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 107D/2015 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, doamna avocat Camelia Pătraşcu, din cadrul Baroului Bucureşti, în calitate de apărător ales, cu delegaţie depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa părţii Inspectoratul Judeţean de Poliţie Călăraşi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 108D/2015, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi de lege, excepţie ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr. 40.021/299/2013 al aceleiaşi instanţe.

4. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, acelaşi apărător ales, cu delegaţie depusă la dosar. Se constată lipsa părţii Inspectoratul Judeţean de Poliţie Călăraşi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării celor două dosare. Reprezentantul autorului excepţiei şi cel al Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare. Deliberând, Curtea dispune, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea Dosarului nr. 108D/2015 la Dosarul nr. 107D/2015, care a fost primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia. Arată că faptele contravenţionale reprezintă fapte penale în sensul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precizând că, deşi se dă posibilitatea contravenientului de a contesta legalitatea procesului-verbal, aceasta se face abia în faţa instanţei de judecată, până atunci aplicarea sancţiunii afectând drepturile constituţionale ale contravenientului, prevăzute de art. 21 şi 25 din Legea fundamentală. Astfel, se aduce atingere dreptului la liberă circulaţie, întrucât dovada de circulaţie eliberată de agentul constatator produce efecte începând cu a două zi, iar libertatea de circulaţie în străinătate se face doar cu încuviinţarea instanţei, după obţinerea certificatului de grefă şi depunerea acestuia la poliţie, adică la un moment mult ulterior, care poate fi chiar şi după eliberarea permisului de conducere. Susţine că se încalcă accesul liber la justiţie, având în vedere că în faţa instanţei vor putea fi administrate probe în dovedirea nevinovăţiei, dar acest demers vine după aplicarea sancţiunii care restricţionează libertatea de circulaţie. Conform art. 9 din Codul de procedură penală, în cursul procesului penal este garantat dreptul persoanei la libertate, orice măsură privativă de libertate dispunându-se în mod excepţional şi doar în cazurile prevăzute de lege. Întrucât agentul constatator aplică sancţiunea prin procesul-verbal, se încalcă şi art. 1 alin. (5) din Constituţie şi art. 103 din Codul de procedură penală. În ce priveşte art. 1 alin. (5) din Constituţie, arată că nu se respectă caracterul de lege organică al legii de aprobare a ordonanţei, care a fost votată ca lege ordinară. Conform art. 103 din Codul de procedură penală, probele nu au valoare dinainte stabilită, iar vinovăţia se stabileşte dincolo de orice îndoială. Or, aplicarea instantanee a sancţiunii care îngrădeşte dreptul de liberă circulaţie în străinătate, dar şi în ţară, se face înainte de aprecierea de către instanţă a probelor şi stabilirea vinovăţiei dincolo de orice dubiu.

7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat conţine norme de procedură cu caracter general şi precizând că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că acestea nu contravin dispoziţiilor din Legea fundamentală referitoare la dreptul de acces liber la justiţie, dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la liberă circulaţie,

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

8. Prin încheierile din 16 decembrie 2014, pronunţate în dosarele nr. 3.278/269/2013 şi nr. 40,021/299/2013, Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Florian Niţu în cauze civile având ca obiect soluţionarea apelurilor formulate de acesta împotriva sentinţelor pronunţate de Judecătoria Olteniţa cu privire la cererea sa de anulare a unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii la regimul circulaţiei pe drumurile publice.

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că sunt întrunite condiţiile procedurale pentru a fi examinată de Curtea Constituţională şi enumera dispoziţiile din Legea fundamentală pretins nesocotite, respectiv art. 1 alin. (5), art. 21 şi art. 25, fără să argumenteze, însă, contrarietatea dintre acestea şi prevederile art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001.

10. Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege ce formează obiect al acesteia reglementează modul de aplicare a sancţiunilor contravenţionale, stabilind reguli cu caracter general de aplicare a sancţiunii, prin procesul-verbal de constatare, dar şi criterii de individualizare a sancţiunii contravenţionale. Apreciază că textul de lege nu contravine art. 21 din Constituţie, precizând că, în virtutea prevederilor art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, atât instanţa de fond învestită cu soluţionarea plângerii împotriva procesului-verbal de contravenţie, cât şi cea de apel poate utiliza, în cadrul examenului de legalitate şi temeinicie a sancţiunii contravenţionale, criteriile de evaluare a gradului de pericol concret al faptei contravenţionale, stabilite la art. 21 alin.

(3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, ceea ce dovedeşte, o dată în plus, netemeinicia excepţiei. Precizează că, în lipsa unei motivări adecvate a cererii, instanţa apreciază ca neîntemeiată şi invocarea neconstituţionalităţii prin raportare la prevederile art. 21 din Legea fundamentală.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile apărătorului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, care au următoarea redactare:

(1) în cazul în care prin actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplică şi sancţiunea.

(2) Dacă, potrivit actului normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei, agentul constatator nu are dreptul să aplice şi sancţiunea, procesul-verbal de constatare se trimite de îndată organului sau persoanei competente să aplice sancţiunea. În acest caz sancţiunea se aplică prin rezoluţie scrisă pe procesul-verbal.

(3) Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

15. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor prevederi din Legea fundamentală: art. 1 alin. (5) care impune obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 21 care consacră dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi art. 25 care garantează dreptul de liberă circulaţie.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, astfel cum a concluzionat în Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, din jurisprudenţa sa a rezultat că excepţia de neconstituţionalitate are o anumită structură, fiind, în mod esenţial, constituită din trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat şi motivarea de către autorul excepţiei a pretinsei contrarietăţi existente între cele două texte, în cauza de faţă, Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în faţa Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă, autorul acesteia rezumându-se, însă, la menţionarea faptului că sunt întrunite condiţiile procedurale pentru a fi examinată de Curtea Constituţională şi la enumerarea dispoziţiilor din Legea fundamentală pretins nesocotite, fără să argumenteze, însă, în vreun fel, discordanţa dintre acestea şi prevederile de lege deduse controlului de constituţionalitate.

17. Or, prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 impun obligativitatea motivării sesizărilor adresate Curţii Constituţionale, în situaţii similare, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate, precizând că simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Curtea a arătat că, dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, s-ar substitui autorului acesteia în ce priveşte formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil, însă, în condiţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea, în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011).

18. Totodată, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, mai sus menţionată, Curtea a observat că, dacă excepţia de neconstituţionalitate nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituţional invocat nu se poate desluşi în mod rezonabil vreo critică de neconstituţionalitate, Curtea va respinge excepţia ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, ipoteză ce corespunde situaţiei din prezenta cauză.

19. Curtea constată că, în cauza de faţă, la termenul stabilit pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, s-a prezentat reprezentantul autorului acesteia, care a susţinut şi motivat oral excepţia, solicitând admiterea acesteia. Faţă de acest aspect, Curtea reţine ca, aşa cum a statuat prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, cadrul procesual specific excepţiei de neconstituţionalitate rezultă din încheierea de sesizare şi din motivarea scrisă a autorului, iar aceasta din urmă nu poate fi completată în faţa Curţii Constituţionale cu elemente noi, ce nu au fost puse în discuţia părţilor în faţa instanţei de judecată. În consecinţă, motivarea ulterioară a excepţiei de neconstituţionalitate nu poate fi avută în vedere de Curtea Constituţională, pentru exercitarea controlului de constituţionalitate fiind necesară întrunirea tuturor condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, inclusiv cea referitoare la motivarea, potrivit legii, a excepţiei de neconstituţionalitate.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Florian Niţu în dosarele nr. 3.278/269/2013 şi nr. 40.021/299/2013 ale Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 octombrie 2015.

 

PREŞEDINTE,

DANIEL MARIUS MORAR

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 660

din 15 octombrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II art. 8 alin. (1) şi art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar

 

Daniel Marius Morar - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 şi 18 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepţie ridicată de Eugen Badea, prin Asociaţia Revoluţionarilor din Decembrie 1989 Frăţia Balconul Operei Timişoara din Timişoara, în Dosarul nr. 707/59/2013* al Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului nr. 120D/2015 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal răspunde, personal, autorul excepţiei şi asistat de apărător ales, domnul avocat Ilie Drăgulin, cu delegaţie depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia. Depune, de asemenea, şi o cerere completatoare prin care critică şi dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi cele ale art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precizând că acestea au strânsă legătură cu excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată Curtea Constituţională.

4. Cu privire la această cerere, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că este inadmisibilă, întrucât, prin ridicarea unei excepţii de neconstituţionalitate direct în faţa Curţii Constituţionale, s-ar încălca prevederile art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

5. Deliberând, Curtea respinge, ca inadmisibilă, cererea de invocarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 şi art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, având în vedere că, potrivit art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţiile de neconstituţionalitate pot fi ridicate exclusiv în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, care se vor pronunţa asupra acestora prin încheiere motivată, care trebuie să cuprindă punctele de vedere ale părţilor şi opinia instanţei asupra excepţiei, conform art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992. Ca atare, invocarea unei asemenea excepţii direct în faţa Curţii ar echivala cu o acţiune directă, nepermisă în condiţiile dispoziţiilor constituţionale şi legale menţionate.

6. În continuare, pe fondul excepţiei, apărătorul autorului acesteia arată, în esenţă, că neconstituţionalitatea textelor de lege criticate provine din greşitul algoritm de calcul al indemnizaţiilor şi din neacordarea acestora. Precizează că se încalcă art. 16 din Constituţie, întrucât statul trebuie să asigure tuturor cetăţenilor drepturi egale, or, revoluţionarii sunt discriminaţi prin comparaţie cu “revoltaţii de la Braşov”, care au fost incluşi în Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, şi care beneficiază în continuare de indemnizaţie. Menţionează că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a apreciat că statul nu poate suspenda sine die plata unor drepturi. Or, suspendarea plăţii indemnizaţiilor tinde să devină permanentă, deşi e instituită prin norme cu aplicare limitată în timp.

7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

8. Prin Decizia civilă nr. 1.136 din 3 decembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 707/59/2013*, Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepţie ridicată de Eugen Badea, prin Asociaţia Revoluţionarilor din Decembrie 1989 “Frăţia - Balconul Operei” Timişoara, în cadrul soluţionării unei cauze privind calculul indemnizaţiei lunare reparatorii cuvenite potrivit Legii nr. 341/2004.

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât, în timp ce absolut toate categoriile prevăzute de Legea nr. 118/2010 au beneficiat în mod real de restabilirea drepturilor salariale şi de asigurări sociale faţă de nivelul lor avut anterior diminuării cu 25% şi, respectiv, 15%, destinatarii Legii nr. 341/2004 au beneficiat doar în mod formal de acestea, deoarece, prin neluarea în considerare a algoritmului de calcul prevăzut de art. 4 şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, diminuarea cu 15% a drepturilor acestora la indemnizaţie reparatorie a persistat şi persistă. Totodată, în timp ce pentru toate categoriile sociale plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat este utilizat pentru calculul drepturilor, inclusiv al pensiilor, indicatorul “câştigul salarial mediu brut” în locul “salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat”, în cazul revoluţionarilor este menţinut, pentru calculul indemnizaţiei, ultimul salariu mediu cunoscut, respectiv cel al lunii octombrie 2010.

10. În ceea ce priveşte art. 18 din Legea nr. 283/2011 susţine că operează o discriminare atât faţă de celelalte categorii de beneficiari ai Legii nr. 341/2004, răniţi, reţinuţi, urmaşi, dar în mod deosebit faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987, asimilate luptătorilor remarcaţi, iar în timp ce asupra unora operează neacordarea indemnizaţiei reparatorii, în speţă pentru luptătorii remarcaţi, în cazul celeilalte categorii indemnizaţia este încă în plată.

11. Mai arată că diminuarea şi neacordarea indemnizaţiei reparatorii au determinat creşterea procentului mediu  al deceselor beneficiarilor, din cauza lipsurilor materiale şi a medicamentelor sau a stresului psihic datorat imposibilităţii plăţii împrumuturilor contractate la bănci în baza indemnizaţiilor, pentru majoritatea beneficiarilor reprezentând singura sursă de venit. Pentru aceste motive consideră că este încălcat şi art. 22 alin. (1) din Constituţie care garantează dreptul la viaţă, la integritate fizică şi psihică a persoanei.

12. Susţine că este încălcat şi art. 47 aţin. (2) din Legea fundamentală, care prevede că cetăţenii au dreptul la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii, de vreme ce statul diminuează, nu acordă, suspendă, fără o justificare reală, indemnizaţiile prevăzute printr-o lege specială. Arata că, după ce a operat diminuarea cu 15% a indemnizaţiilor, prin acte normative ce instituie norme temporare, revenirea la situaţia anterioară se face prin alte norme de drept temporare, care, în realitate, menţin diminuarea, cu evidenta încălcare a normei de drept speciale prin care au fost acordate indemnizaţiile reparatorii.

13. Susţine că se nesocotesc şi dispoziţiile art. 53 din Constituţie, întrucât diminuarea şi neacordarea indemnizaţiilor compensatorii nu se încadrează în cazurile ce justifică restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi şi nici nu reprezintă o măsură proporţională cu situaţia care a determinat-o, nu are nici o justificare adecvată, în condiţiile în care pentru toate categoriile pentru care a operat diminuarea aceasta a încetat, dar pentru revoluţionari ea produce în continuare efecte juridice ca urmare a promovării unor norme juridice temporare oare au acelaşi efect în planul realităţii, adică diminuarea cu 15% a indemnizaţiilor reparatorii aflate în plată. Mai arată că, prin nerespectarea algoritmului de calcul al indemnizaţiei reparatorii prevăzute de art. 4 şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, au fost încălcate şi prevederile art. 4,6,8,13,16 şi 17 din Legea nr. 24/2000, iar normele de drept temporare promovate cu această încălcare afectează validitatea actului juridic.

14. Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale arată că instanţa constituţională s-a mai pronunţat asupra textelor de lege criticate în cauza de faţă, constatând conformitatea acestora cu dispoziţiile din Legea fundamentală invocate.

15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile orale, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, prevederile ari. 8 şi art. 18 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011. În realitate, ţinând cont de normele de tehnică legislativă, Curtea reţine că obiect al excepţiei îl constituie art. II art. 8 alin. (1) şi art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, care au următorul conţinut:

Art. II. - Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează: (...)

Art. 8. - (1) în anul 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) şi d), alin. (4), art. 13 lit. b) şi c) şi la art. 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările şi completările ulterioare, se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011. (...)

Art. 18. - În anul 2012, indemnizaţiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu se acordă.”

19. Autorul excepţiei are în vedere, de fapt, numai prevederile art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010, potrivit căruia indemnizaţiile prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, text care prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 a fost modificat în sensul că, începând cu luna iunie 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la art. 14 se majorează cu 2,3% faţă de cuantumul aflat în plată în luna mai 2012, fără a depăşi nivelul în vigoare în luna iunie 2010.

20. În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 16 alin. (1) care instituie principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi tară discriminări, art. 22 alin. (1) potrivit cărora dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate, art. 47 alin. (2) teza a doua, care stabileşte că cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii, şi art. 53 care conţine condiţiile în care este permisă restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii aceloraşi prevederi legale, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi cu o motivare identică celei formulate îh prezenta cauză,prin Decizia nr. 482 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 noiembrie 2014, precum şi prin Decizia nr. 508 din 30 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 14 august 2015. Cu acele prilejuri, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, reţinând că persoanele care au obţinut titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite cu prilejul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 beneficiau de indemnizaţiile prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 numai dacă aveau un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 47 din Constituţie, Curtea a constatat că prevederile de lege criticate nu pot fi privite ca aducând atingere dreptului constituţional la un nivel de trai decent, ci, mai degrabă, ca instituind un set de măsuri de adaptare la condiţiile economico-sociale existente. În acest context, Curtea a reţinut că legiuitorul este chemat să instituie un ansamblu de măsuri prin care statul să asigure protejarea şi îmbunătăţirea calităţii vieţii cetăţenilor atât prin reglementarea unor drepturi fundamentale, precum dreptul la securitate socială, dreptul la muncă - condiţie principală pentru un trai decent -, dreptul la o salarizare echitabilă, dreptul la protecţia sănătăţii şi altele asemenea, dar şi prin drepturi care nu au o consacrare constituţională şi care tind către acelaşi obiectiv. Caracteristic tuturor acestor drepturi ale cetăţenilor şi obligaţiilor corelative ale statului de a crea condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii este faptul că, în măsura în care nu sunt nominalizate expres de Constituţie, legiuitorul este liber să aleagă măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească condiţiile şi limitele acordării lor, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional.

22. În ceea ce priveşte prevederile actului normativ criticat vizând limitarea ori chiar neacordarea în anul 2012 a unor drepturi ce nu sunt consacrate la nivel constituţional, neavând îh consecinţă un caracter fundamental, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente, acestea având în vedere doar restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale. Totodată, Curtea a constatat că, deşi temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoştinţă pentru cei care, prin jertfa şi contribuţia proprie, au condus la căderea regimului comunist şi la instaurarea democraţiei, este incontestabil, acesta nu constituie totuşi, potrivit Constituţiei, o obligaţie de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existenţa unui drept fundamental la obţinerea unor indemnizaţii în virtutea calităţii de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluţiei Române din Decembrie 1989.

23. Cu privire la dispoziţiile art. ii art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, introduse prin Legea nr. 283/2011, prin Decizia nr. 482 din 23 septembrie 2014, mai sus citată, Curtea a reţinut că motivarea excepţiei, care este identică celei formulate şi în prezenta cauză, se referă la indemnizaţia prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 30 decembrie 2014, şi anume la indemnizaţia lunară acordată la pensia pentru limită de vârstă, echivalentă cu un coeficient de 0,6 calculat conform prevederilor art. 4 alin. (2) din aceeaşi lege, indemnizaţie care se acordă pe lângă indemnizaţia reparatorie lunară prevăzută de art. 4 alin. (4) - a cărei plată este suspendată.

24. Curtea a reţinut că textul de lege criticat - art. II art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, introdus prin Legea nr. 283/2011 - stabileşte că, în anul 2012, aceste indemnizaţii se menţin la acelaşi nivel cu cel din luna decembrie 2011, autorul excepţiei fiind nemulţumit de modul de calcul al acestora, şi anume de raportarea la indemnizaţia aflată în plată în decembrie 2011, iar nu la câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aşa cum prevede Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2011 privind utilizarea indicatorului de referinţă “câştigul salarial mediu brut” în actele normative din domeniul muncii şi protecţiei sociale, în această materie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie â pronunţat Decizia nr. 22 din 18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 16 decembrie 2013, prin care a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Avocatul Poporului şi a stabilit, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4 alin. (4) şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, că indemnizaţiile lunare reparatorii şi indemnizaţiile lunare prevăzute de Legea nr. 341/2004 se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizaţiei aflat în plată în luna octombrie 2010. Curtea a mai reţinut faptul că, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, prevederile art. 5 din Legea nr. 341/2004 au fost modificate, lit. m) de la alin. (1) devenind lit. o), noua soluţie legislativă constând în luarea în considerare a câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata. De asemenea, Curtea Constituţională nu a putut reţine nici critica privind pretinsa discriminare între beneficiarii Legii nr. 341/2004 şi “celelalte categorii sociale, plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat”, întrucât aceştia nu se află în situaţii juridice similare. În consecinţă, Curtea Constituţională a statuat că aceste indemnizaţii au un caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competenţă de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. În acest sens este şi Decizia nr. 193 din 2 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 10 iulie 2013.

25. Totodată, Curtea mai reţine că prevederile art. 22 alin. (1) privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică din Constituţie nu au incidenţă în cauza de faţă, întrucât conţinutul normativ al dispoziţiilor criticate nu se referă la protecţia şi apărarea acestor valori constituţionale.

26. Întrucât în cauza de faţă sunt formulate critici similare celor analizate de Curtea Constituţională prin deciziile menţionate şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, îşi menţin valabilitatea cele statuate prin deciziile amintite.

27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Eugen Badea, prin Asociaţia Revoluţionarilor din Decembrie 1989 Frăţia Balconul Operei Timişoara din Timişoara, în Dosarul nr. 707/59/2013* al Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. II art. 8 alin. (1) şi art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar sunt constituţionale în raport cu criticile formulau.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 15 octombrie 2015.

 

PREŞEDINTE,

DANIEL MARIUS MORAR

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 670

din 20 octombrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77 şi 78 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77 şi 78 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, excepţie ridicată de Arus Zsolt Istvan în Dosarul nr. 2.448/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII l-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 116D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei şi se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, atât autorul excepţiei, cât şi părţile Parlamentul României - Senat şi Ministerul Educaţiei Naţionale au depus concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei, care, în primul rând, doreşte să precizeze că obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 74 alin. (4) şi (5) şi art. 77 alin. (4) din Legea nr. 1/2011. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate, susţine că este întemeiată, deoarece termenul de bacalaureat trebuie să însemne acelaşi lucru pentru toţi cetăţenii României, indiferent de limba în carie studiază. Aşa fiind, apreciază că este afectat principiul egalităţii în faţa legii, deoarece unii cetăţeni sunt obligaţi să susţină opt examene, în timp ce alţii vor susţine numai şase. Depune o cerere de completare a concluziilor scrise existente la dosar.

5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate şi dacă unor situaţii egale trebuie să le corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul nu poate să fie decât diferit. Persoanele aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să studieze în limba maternă la toate nivelurile şi la toate formele de învăţământ, în condiţiile legii.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin Sentinţa civilă nr. 3.192 din 24 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 2.448/2/2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77 şi 78 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, excepţie ridicată de Arus Zsolt Istvan într-o cauză având ca obiect “anulare act administrativ”.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece elevii care au urmat studiile liceale într-o limbă a minorităţilor naţionale vor susţine în cadrul examenului de bacalaureat, în acelaşi interval de timp, mai multe probe decât elevii care au urmat studiile liceale în limba română. O astfel de diferenţă de tratament reprezintă o discriminare în sensul art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, având în vedere că se induc distincţii între situaţii analoage şi comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă.

8. Prin urmare, un bacalaureat corect şi nediscriminatoriu trebuie să conţină probe de limba maternă, plus un număr identic de alte probe (în funcţie de profilul liceului absolvit) pentru fiecare absolvent,

9. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

11. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 74 alin. (4) şi (5) şi art. 77 alin. (4) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 sunt constituţionale.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, prevederile art. 77 şi art. 78 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011. Deşi în actul de sesizare se face vorbire iniţial de excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 74 alin. (4) şi (5) şi art. 77 alin. (4) din Legea nr. 1/2011 ridicată la data de 8 aprilie 2014, instanţa de judecată de drept comun, în susţinerea dispozitivului redactat, a făcut trimitere la cererea precizatoare cu privire la obiectul excepţiei depusă la dosar la o dată ulterioară, respectiv 5 mai 2014, prin care autorul excepţiei a precizat in terminis că invocă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 77 şi art. 78 din Legea nr. 1/2011, asupra cărora urmează a se pronunţa şi Curtea Constituţională. Dispoziţiile legale criticate au următorul conţinut:

- Art. 77:

“(1) Absolvenţii învăţământului liceal primesc diploma de absolvire şi foaia matricolă, parte a portofoliului educaţional, care atestă finalizarea studiilor liceale şi care conferă dreptul de acces, în condiţiile legii, în învăţământul postliceal, precum şi dreptul de susţinere a examenului de bacalaureat

(2) Elevii care au promovat clasa a XII-a/a XIII-a vor susţine examenul naţional de bacalaureat.

(3) Absolvenţii învăţământului liceal care susţin şi promovează examenul naţional de bacalaureat dobândesc şi diplomă de bacalaureat, care le dă dreptul de acces în învăţământul superior, în condiţiile legii.

(4) Examenul naţional de bacalaureat constă în susţinerea următoarelor probe:

- proba A de evaluare a competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba română;

- proba B de evaluare a competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba maternă, pentru elevii care au urmat studiile liceale într-o limbă a minorităţilor naţionale;

- proba C de evaluare a competenţei lingvistice la două limbi de circulaţie internaţională studiate pe parcursul învăţământului liceal. Rezultatul evaluării se exprimă prin nivelul de competenţă corespunzător Cadrului european comun de referinţă pentru limbi. Elevii care promovează, pe parcursul învăţământului preuniversitar, examene cu recunoaştere internaţională pentru certificarea competenţelor lingvistice în limbi străine au dreptul la recunoaşterea şi echivalarea rezultatelor obţinute la aceste examene, la cerere şi conform unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului;

- proba D de evaluare a competentelor digitale. Rezultatul evaluării se exprimă prin nivelul de competenţă, în raport cu standardele europene recunoscute în domeniu. Elevii care promovează, pe parcursul învăţământului preuniversitar, examene cu recunoaştere europeană pentru certificarea competenţelor digitale au dreptul la recunoaşterea şi la echivalarea rezultatelor obţinute la aceste examene, la cerere şi conform unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului;

- proba E scrisă de evaluare a competenţelor formate pe durata învăţământului liceal, după cum urmează:

a) probă scrisă la Limba şi literatura română - probă comună pentru elevii de la toate filierele, profilurile şi specializările;

b) probă scrisă la Limba şi literatura maternă - probă comună pentru elevii de la toate filierele, profilurile şi specializările, care au urmat studiile liceale într-o limbă a minorităţilor naţionale;

c) două probe scrise, diferenţiate după cum urmează:

1. pentru profilul real din filiera teoretică:

(i) matematică;

(ii) probă transdisciplinară din ştiinţe: fizică, chimie, biologie;

2. pentru profilul umanist din filiera teoretică:

(i) o limbă de circula ie internaţională;

(ii) probă transdisciplinară din geografie, istorie, ştiinţe socioumane;

3. pentru filiera tehnologică:

(i) probă scrisă disciplinară specifică profilului;

(ii) probă transdisciplinară specifică domeniului de pregătire;

4. pentru filiera vocaţională:

(i) probă practică sau scrisă, după caz, specifică profilului ori specializării;

(ii) probă transdisciplinară specifică profilului sau specializării.

(5) Conţinuturile programelor de examen sunt stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se dau publicităţii elevilor la începutul primei clase de liceu, în condiţiile legii. Calendarul, metodologia, precum şi modul de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat se stabilesc de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se dau publicităţii, pentru fiecare generaţie, la începutul ultimei clase de liceu.

(6) Pentru anumite filiere, profiluri, specializări sau calificări, stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, absolvenţii învăţământului liceal pot susţine un examen de certificare a calificării, separat de examenul de bacalaureat. Conţinutul, calendarul şi modul de organizare ale examenului de certificare a calificării se stabilesc de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se dau publicităţii, pentru fiecare generaţie, cel mai târziu la începutul ultimei clase de liceu.

(7) Absolvenţii învăţământului liceal care susţin şi promovează examenul de certificare a calificării primesc certificat de calificare corespunzător nivelului stabilit prin Cadrul naţional al calificărilor şi suplimentul descriptiv al certificatului în format Europass.

(8) Eliberarea certificatului de calificare nu este condiţionată de promovarea examenului de bacalaureat.”;

- Art. 78:

(1) Examenul naţional de bacalaureat se consideră promovat de către absolvenţii învăţământului secundar superior, liceal, care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) au susţinut probele A, B, C şi D prevăzute la art. 77 alin. (4);

b) au susţinut probele scrise E prevăzute la art. 77 alin. (4) şi au obţinut cel puţin nota 5 la fiecare dintre acestea;

o) au obţinut media aritmetică, calculată cu două zecimale exacte, a notelor obţinute la probele scrise E prevăzute la art. 77 alin. (4) cel puţin egală cu 6.

(2) în urma promovării examenului naţional de bacalaureat, absolventului / se eliberează diploma de bacalaureat.

(3) Absolvenţilor de liceu care au susţinut evaluările A, B, C şi D prevăzute la art. 77 alin. (4) lise eliberează certificate care atestă nivelul de competenţă lingvistică, respectiv nivelul de competenţă digitală. Eliberarea acestor certificate nu este condiţionată de promovarea probelor scrise E prevăzute la art. 77 alin. (4).

(4) în cazul nepromovării examenului naţional de bacalaureat, pot fi recunoscute în sesiunile următoare, la cerere, rezultatele la evaluările A, B, C şi D susţinute conform prevederilor art. 77 alin. (4), respectiv rezultatele la probele scrise E prevăzute la art. 77 alin. (4) care au fost promovate cu cel puţin nota 5.

(5) în decursul unui an şcolar se organizează două sesiuni ale examenului naţional de bacalaureat

(51) Prin excepţie de la prevederile alin. (5), în cazuri temeinic justificate, se poate organiza o sesiune de bacalaureat specială, aprobată prin ordin al ministrului educaţiei naţionale.

(6) Candidaţii proveniţi din învăţământul preuniversitar pot susţine examenul naţional de bacalaureat şi examenul de certificare a calificării, fără taxă, de cel mult două ori. Prezentările ulterioare la aceste examene sunt condiţionate de achitarea unor taxe stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(7) Evaluările A, B, C şi D prevăzute la art. 77 alin. (4) se organizează şi se desfăşoară la nivelul unităţii de învăţământ, în timpul anului şcolar, pe parcursul semestrului al II-lea, în faţa unei comisii prezidate de directorul unităţii de învăţământ şi numite prin decizie a inspectorului şcolar general, în condiţiile stabilite prin metodologie specifică.

(8) Probele scrise E la examenul naţional de bacalaureat, prevăzute la ari. 77 alin. (4), se susţin după încheierea cursurilor, în faţa unei comisii stabilite de inspectoratul şcolar.

(9) Comisia prevăzută la alin. (8) este condusă de un preşedinte, numit prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului dintre cadrele didactice universitare de predare, având titlul ştiinţific de doctor, sau de un cadru didactic din învăţământul liceal, având gradul didactic I şi performanţe profesionale deosebite, dintr-o unitate de învăţământ situată în alt judeţ decât cel în care se află unitatea de învăţământ din care provin elevii care susţin probele scrise ale examenului naţional de bacalaureat.

(10) Comisia prevăzută la alin. (8) este alcătuită exclusiv din profesori de la alte unităţi de învăţământ decât cele din care provin elevii care susţin probele scrise ale examenului naţional de bacalaureat.

(11) Rezultatele examenului naţional de bacalaureat se toc publice prin afişare.

(12) în situaţia în care absolvenţii studiilor liceale nu au susţinut/nu au promovat examenul naţional de bacalaureat, aceştia pot beneficia de cursuri de pregătire pentru examenul de bacalaureat, organizate la nivelul unităţilor de învăţământ liceal, precum şi la nivelul instituţiilor de învăţământ superior acreditate. Fiecare absolvent poate beneficia o singură dată de finanţare pentru a participa la cursurile de pregătire pentru examenul de bacalaureat. Cursurile de pregătire în vederea promovării examenului naţional de bacalaureat, aprobate de Ministerul Educaţiei Naţionale, se desfăşoară potrivit unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educaţiei naţionale. “

15. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate dispun cu privire la susţinerea şi promovarea examenului naţional de bacalaureat în vederea obţinerii dreptului de acces în învăţământul superior, în condiţiile legii. Autorul excepţiei a criticat aceste prevederi deoarece structura şi caracteristica acestui examen, fără a avea o justificare obiectivă şi rezonabilă, instituie o discriminare între elevii care au urmat studiile liceale într-o limbă a minorităţilor naţionale şi elevii care au urmat aceleaşi studii în limba română. Astfel, primii, spre deosebire de cei ulterior menţionaţi, vor susţine în plus o probă de evaluare a competenţelor lingvistice în limba maternă (în speţă fiind vorba de limba maghiară). Se mai arată că, pentru a se elimina această discriminare, soluţia constituţională ar fi un bacalaureat cu o probă obligatorie de limbă, cea maternă, şi o probă diferenţiată în funcţie de filieră, profil şi specializare.

17. Cu privire la aceste susţineri, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (3) din Constituţie, persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale le este garantat dreptul de a învăţa în limba lor maternă şi de a putea fi instruite în această limbă; modalităţile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege. Or, Legea nr. 1/2011 nu face altceva decât să dea expresie exigenţei constituţionale mai sus enunţate, motiv pentru care “În cadrul învăţământului preuniversitar cu predare în limbile minorităţilor naţionale, toate disciplinele se studiază în limba maternă, cu excepţia disciplinei Limba şi literatura română” (a se vedea art. 46 din lege).

18. Deşi dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a-şi menţine propria identitate poate fi realizat dacă acestea dobândesc o bună cunoaştere a limbii lor materne în timpul procesului educaţional, ele aii totuşi responsabilitatea de a se integra în societatea naţională largă prin intermediul însuşirii limbii statului ai cărui cetăţeni sunt.

19. Nu se poate susţine că dispoziţiile legale criticate instituie o discriminare, deoarece dreptul persoanelor aparţinând unei minorităţi de a-şi păstra identitatea colectivă prin limba maternă este corelativ cu răspunderea de a se integra şi de a participa la viaţa plenară a societăţii în care este recunoscută minoritatea respectivă. Or, o astfel de integrare presupune nu numai o cunoaştere temeinică a societăţii respective, ci şi însuşirea limbii oficiale de stat, care, potrivit art. 13 din Constituţie, este limba română. Prin urmare, nu poate fi primită critica potrivit căreia nu există o justificare, obiectivă şi rezonabilă care impune elevilor aparţinând minorităţilor naţionale să susţină în cadrul examenului de bacalaureat proba la limba şi literatura română.

20. Totodată, prin Decizia nr. 2 din 4 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 23 februarie 2011, paragraful 50, Curtea Constituţională a statuat că existenţa unor “programe şcolare speciale pentru învăţarea limbii române, care se adresează membrilor unei minorităţi naţionale, are semnificaţia luării în considerare a situaţiei lor specifice, respectiv a faptului că aceste persoane au o altă limbă maternă decât limba română. Aşadar, situaţia diferită a membrilor minorităţilor naţionale în mod evident reclamă şi un tratament juridic diferit pentru a se asigura o egalitate efectivă şi accesul la o educaţie de calitate pentru toate persoanele. Prin urmare, legiuitorul trebuie să ţină cont de acest lucru şi să adapteze cerinţele de învăţare a Limbii şi literaturii române în funcţie de situaţia concretă a persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale. Nu în ultimul rând, instituţiilor statului român le revine obligaţia să asigure un număr optim de ore necesar pentru studiul adecvat al Limbii şi literaturii române”.

21. Distinct de acestea, Curtea mai constată că unul din principiile care guvernează învăţământul preuniversitar şi superior, precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii din România, prevăzut de art. 3 lit. i) din Legea nr. 1/2011, este “principiul recunoaşterii şi garantării drepturilor aparţinând minorităţilor naţionale, dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase”. De aceea, acestea au dreptul să studieze şi să se instruiască în limba maternă, la toate nivelurile, tipurile şi formele de învăţământ preuniversitar, în condiţiile legii, iar critica potrivit căreia dispoziţiile contestate sunt discriminatorii nu poate fi primită, întrucât ele nu diminuează egalitatea şanselor, ci, dimpotrivă, instituie măsuri suplimentare de egalizare a lor, dându-se posibilitatea unei părţi a cetăţenilor aceleiaşi ţări să folosească, în funcţie de libera lor voinţă, şi altă limbă decât cea oficială.

Prin urmare, cetăţenii aparţinând minorităţilor naţionale pot alege să urmeze cursurile unei unităţi de învăţământ cu predare în limba română sau ale unei unităţi de învăţământ cu predare în limba maternă. În situaţia în care elevul urmează o şcoală cu predare în limba română, el poate opta să studieze limba şi literatura maternă, dându-se astfel eficienţă prevederilor constituţionale ale art. 32 alin. (3). În acest caz elevul nu este obligat de prevederile legale să susţină la examenul de bacalaureat probele de Limbă şi literatură maternă.

22. Ca urmare, opţiunea pentru un anume tip de educaţie are consecinţe directe în modalitatea de evaluare la examenele finale, iar acest lucru este valabil pentru toţi elevii din sistemul de educaţie românesc. De exemplu, dacă elevul alege să urmeze studiile liceale la profilul real, el va trebui să susţină în cadrul examenului de bacalaureat disciplina matematică, pe când dacă alege să urmeze studiile liceale la profilul umanist, nu va mai susţine matematica la examenul de bacalaureat, fiind obligat, în schimb, să susţină proba la istorie. Mutatis mutandis, organizarea examenului de bacalaureat pentru elevii care au urmat studiile liceale într-o limbă a minorităţilor naţionale presupune evaluarea cunoştinţelor dobândite la disciplina limba şi literatura română, fără ca această împrejurare să constituie o discriminare în raport cu elevii a căror limbă maternă este limba română.

23. În sfârşit, în ce priveşte critica referitoare la susţinerea, îh acelaşi interval de timp, a examenului de bacalaureat pentru toţi elevii, indiferent dacă aceştia aparţin sau nu minorităţilor naţionale, Curtea constată că aceasta nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, legiuitorul având deplina libertate de a reglementa prin lege perioada în interiorul căreia poate fi susţinut un astfel de examen.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şt al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Arus Zsolt Istvan în Dosarul nr. 2.448/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 77 şi art. 78 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 20 octombrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR

 

ORDIN

pentru modificarea şi completarea Regulamentului privind eliberarea, pentru profesiile de asistent veterinar şi tehnician veterinar reglementate în România, a adeverinţei de conformitate a studiilor cu prevederile Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale şi/sau a adeverinţei privind exercitarea efectivă şi legală a profesiilor de asistent veterinar şi tehnician veterinar reglementate în România, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 175/2014

 

Văzând Referatul de aprobare nr. 2.498 din 30 iulie 2015, elaborat de către Direcţia juridică şi resurse umane/Direcţia generală afaceri interne şi administraţie din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,

având în vedere prevederile Directivei 2005/36/CE â Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale,

ţinând cont de prevederile Legii nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) şi Republica Bulgaria şi România privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005,

în baza art. 1,3 şi 36 din Legea nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu cele ale lit. A pct. 28 şi lit. B pct. 40 din anexa nr. 3 la lege,

în temeiul art. 6®din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

în baza art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.415/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor emite următorul ordin:

Art. I. - Regulamentul privind eliberarea, pentru profesiile de asistent veterinar şt tehnician veterinar reglementate În România, a adeverinţei de conformitate a studiilor cu prevederile Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale şi/sau a adeverinţei privind exercitarea efectiva şi legală a profesiilor de asistent veterinar şi tehnician veterinar reglementate în România, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 175/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 10 noiembrie 2014, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 3, alineatele (2) şi (6) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“(2) Comisia de examinare are în componenţă 3 membri titulari şi un secretar titular, funcţionari publici definitivi numiţi în funcţia publică pe perioadă nedeterminată.

………………………………………………………………………………………………………..

(6) Cel puţin unul dintre membrii comisiei de examinare are studii juridice sau administrative.”

2. La articolul 4, alineatele (1), (2) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“Art. 4. - (1) în termen de 30 de zile de la data înregistrării dosarului, comisia de examinare verifică existenţa tuturor documentelor prevăzute la art. 2 şi înştiinţează solicitantul despre eventualele documente necesare pentru completarea dosarului.

(2) Dacă în termen de 15 zile de la transmiterea înştiinţării în conformitate cu alin. (1) nu se realizează completarea dosarului, comisia de examinare propune, motivat, respingerea cererii de eliberare a adeverinţei de conformitate a studiilor cu prevederile Directivei 2005/36/CE şi/sau a adeverinţei privind exercitarea efectivă şi legală a profesiilor de asistent veterinar şi tehnician veterinar reglementate în România, printr-o notă pe care o înaintează, spre aprobare, preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

………………………………………………………………………………………………………..

 (5) Termenul de eliberare a adeverinţei de conformitate a studiilor cu prevederile Directivei 2005/36/CE şi/sau a adeverinţei privind exercitarea efectivă şi legală a profesiilor de asistent veterinar şi tehnician veterinar reglementate în România, respectiv termenul de comunicare a respingerii cererii este de 60 de zile de la data înregistrării dosarului.”

3. La articolul 4, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins:

(6) în vederea fundamentării propunerilor formulate potrivit alin. (3) şi (4), comisia de examinare poate solicita punctul de vedere al altor autorităţi sau instituţii publice competente, cu înştiinţarea prealabilă a solicitantului şi cu respectarea termenului prevăzut la alin. (5).”

4. La articolul 6, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 6. - (1) Comisia de soluţionare a contestaţiilor are în componenţă 3 membri titulari şi un secretar titular, funcţionari publici definitivi numiţi în funcţia publică pe perioadă nedeterminată.”

5. După articolul 6 se introduc două noi articole, articolele 61 şi 62, cu următorul cuprins:

“Art. 61. - Comisia de soluţionare a contestaţiilor are următoarele atribuţii:

a) soluţionează contestaţiile în termen de 20 de zile de la data depunerii acestora;

b) prezintă modul de soluţionare a contestaţiilor printr-o notă, pe care o înaintează, spre aprobare, preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor;

c) ulterior aprobării de către preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, comunică modul de soluţionare a contestaţiilor comisiei de examinare.

Art. 62. - Răspunsul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor cu privire la soluţionarea contestaţiilor se comunică, motivat, în termen de 30 de zile de la data depunerii acestora.”

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,

Dumitru Băiculescu

 

Bucureşti, 2 noiembrie 2015.

Nr. 148.

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE PENTRU ADMINISTRARE SI REGLEMENTARE ÎN COMUNICAŢII

 

AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU ADMINISTRARE ŞI REGLEMENTARE ÎN COMUNICAŢII

 

DECIZIE

pentru modificarea şi completarea unor reglementări în scopul transmiterii de documente, date sau informaţii de către furnizorii de servicii poştale prin mijloace electronice, precum şi pentru utilizarea acestor mijloace electronice în alte situaţii

În temeiul prevederilor art. 10 alin. (2) pct. 31, ale art. 11 alin. (1) şi (7), respectiv ale art. 12 alin. (1), (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 50 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2013 privind serviciile poştale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 187/2013.

preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii emite prezenta decizie.

Art. I. - Decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii nr. 336/2013 privind mijloacele şi modalitatea de transmitere a unor documente, date sau informaţii către Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii şi privind modificarea Deciziei preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Comunicaţii nr. 77/2009 privind obligaţiile de informare a utilizatorilor finali de către furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 21 mai 2013, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Titlul deciziei se modifică şi va avea următorul cuprins:

“DECIZIE

privind mijloacele şi modalitatea de transmitere de către furnizori a unor documente, date sau informaţii către Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii”

2. La articolul 1, alineatele (1) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“Art. 1. - (1) Prezenta decizie stabileşte mijloacele şi modalitatea prin care furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice sau de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, respectiv furnizorii de servicii poştale, denumiţi în continuare furnizorii, transmit Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, denumită în continuare ANCOM, anumite documente, date sau informaţii solicitate de către aceasta în exercitarea atribuţiilor legale ori care trebuie raportate acesteia, în mod periodic, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei primare sau secundare din domeniul comunicaţiilor electronice şi al serviciilor poştale.

………………………………………………………………………………………………………..

 (3) Se transmit, în conformitate cu dispoziţiile prezentei decizii, documentele, datele sau informaţiile solicitate de ANCOM în temeiul art. 120 alin. (1), (2) ori (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 140/2012, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv în temeiul art. 50 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2013 privind serviciile poştale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 187/2013, dacă în cuprinsul solicitării nu a fost indicată expres o altă modalitate sau alte mijloace de transmitere.”

3. La articolul 1 alineatul (2), după litera j) se introduc două noi litere, literele k) şi I), cu următorul cuprins:

“k) informaţiile care trebuie raportate, periodic, potrivit prevederilor legale în vigoare privind raportarea unor date statistice de către furnizorii de servicii poştale;

l) documentaţia necesară în vederea eliberării avizului prevăzut la art. 10 alin. (2) pct. 31 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările şi completările ulterioare.”

4. La articolul 5, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(3) ANCOM ia toate măsurile necesare pentru a transmite furnizorilor parola unică prevăzută la alin. (2), în termen de cel mult 10 zile lucrătoare de la data dobândirii iniţiale a dreptului de a furniza orice tip de reţea publică de comunicaţii electronice, de serviciu de comunicaţii electronice destinat publicului sau de serviciu poştal.”

5. La articolul 6, după alineatul (7) se introduce un nou alineat, alineatul (8), cu următorul cuprins:

“(8) Reprezentantul legal al furnizorului are obligaţia de a actualiza adresele de poştă electronică indicate potrivit prevederilor alin. (1) oricând survine o modificare a acestora.”

6. La articolul 17 alineatul (2), după litera b) se introduce o nouă literă, litera c), cu următorul cuprins:

,,c) începând cu 1 ianuarie 2016, transmiterea datelor sau informaţiilor prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. k) şi l).”

7. La articolul 17, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

“(3) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (2) lit. c), ANCOM poate stabili ca furnizorii de servicii poştale care au justificat motive temeinice să transmită informaţiile prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. k) pentru care obligaţia de raportare expiră la data de 15 martie 2016, în alte condiţii decât cele cuprinse în prezenta decizie.”

8. La anexă, partea finală se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Declar pe propria răspundere, cunoscând prevederile art. 326 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, privind infracţiunea de fals în declaraţii, că am calitatea de reprezentant legal al furnizorului şi că datele înscrise în cuprinsul prezentei cereri sunt corecte şi complete.

Semnătura reprezentantului legal al furnizorului

………………………………………………………………………………………………………..

 

Art. II. - Articolul 4 la Decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii nr. 127/2009 privind raportarea unor date statistice de către furnizorii de servicii poştale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

“Art. 4. - Începând cu 1 ianuarie 2016 transmiterea documentelor care conţin valorile aferente indicatorilor prevăzuţi la art. 2 se realizează prin intermediul unei aplicaţii informatice disponibile pe pagina de internet a ANCOM, sub forma înscrisului în formă electronică, căruia i s-a încorporat, ataşat ori i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la data transmiterii şi generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, în condiţiile stabilite prin decizie a preşedintelui ANCOM.”

Art. III. - În termen de 10 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a prezentei decizii, Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii ia toate măsurile necesare pentru a transmite fiecărui furnizor de servicii poştale parola unică pentru accesarea aplicaţiei prevăzute la art. 5 alin. (1) din Decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii nr. 336/2013.

Art. IV. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la 5 zile de la data publicării.

 

p. Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii,

Cristin Nicolae Popa

 

Bucureşti, 23 noiembrie 2015.

Nr. 1.079.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.