MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 895/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 895         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 27 noiembrie 2015

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 709 din 27 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Decizia nr. 710 din 27 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 raportat la art. 194-197 din Codul de procedură civilă

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

312. - Decizie privind înfiinţarea Comitetului Interministerial Coaliţia Naţională pentru integrarea Refugiaţilor

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

151. - Ordin al ministrului afacerilor interne privind conferirea Semnului onorific În Serviciul Patriei unor ofiţeri şi funcţionari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri

 

152. - Ordin al ministrului afacerilor interne privind conferirea Semnului onorific În Serviciul Patriei unor maiştri militari, subofiţeri şi funcţionari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de maiştri militari şi subofiţeri

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 709

din 27 octombrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Nicolae Lăpădat în Dosarul nr. 11.304/63/2014 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 526D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi asupra faptului că autorul excepţiei a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată,preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care susţine că dispoziţiile de lege criticate oferă garanţiile constituţionale, nu creează inegalităţi şi nu retroactivează.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 2 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 11.304/63/2014, Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Excepţia a fost invocată de Nicolae Lăpădat într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare formulate împotriva deciziei Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, prin care a fost respinsă contestaţia împotriva deciziei de impunere privind impozitul de venit şi contribuţiile sociale stabilite suplimentar.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prin modul de reglementare, prin conţinutul lor şi prin efectele juridice pe care le produc, prevederile legale creează o inegalitate de tratament între cetăţean şi stat, acesta din urmă aflându-se într-o situaţie de favoare faţă de contribuabil. Pe de altă parte, prevederile legale criticate dispun asupra unor contribuţii sociale care nu sunt taxe şi impozite în sensul Codului fiscal, în forma sa la data emiterii ordonanţei de urgenţă, normând cu aplicabilitate retroactivă caracterul fiscal al acestor contribuţii.

7. Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Avocatul Poporului apreciază dispoziţiile legale criticate ca fiind constituţionale.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar de autorul excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. V alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 30 decembrie 2011, aprobată prin Legea nr. 106/2012, publicată în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2012. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

“(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), în cazul efectuării inspecţiei fiscale pentru perioade anterioare datei de 1 ianuarie 2012, stabilirea contribuţiilor sociale, precum şi soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative prin care s-a făcut stabilirea revin organelor fiscale prevăzute la alin. (1),

(4) începând cu data de 1 iulie 2012, casele de asigurări sociale predau organelor fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în vederea colectării creanţele reprezentând contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. II şi III din titlul IX2 al Codului fiscal, stabilite şi neachitate până la data de 30 iunie 2012. Predarea-preluarea se face până la data de 30 septembrie 2012, pe titluri de creanţă şi pe scadenţe, pe baza protocolului de predare-primire şi a următoarelor documente.

a) înscrisuri în care sunt individualizate creanţele datorate şi neachitate până la data predării-preluării şi care reprezintă titluri executorii;

b) situaţia soldurilor contribuţiilor stabilite până de data de 30 iunie 2012 şi neîncasate până la aceeaşi dată;

c) o copie a titlurilor în care sunt individualizate plăţile anticipate stabilite pentru anul 2012;

d) orice alte informaţii disponibile, necesare urmăririi şi verificării sumelor datorate.”

13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii şi art. 16 privind egalitatea în drepturi.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că obiectul de reglementare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011 îl reprezintă tocmai modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Astfel, a fost stabilită competenţa de administrare a contribuţiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. II şi III ale titlului IX2 al Codului fiscal de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, fiind reglementată de asemenea procedura de predare-primire a acestor contribuţii de la casele de asigurări sociale. Potrivit art. V alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011, “Începând cu data de 1 iulie 2012, competenţa de administrare a contribuţiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. II şi III din titlul IX2 al Codului fiscal revine Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală”, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, “Competenţa de administrare a contribuţiilor sociale datorate de persoanele fizice prevăzute la alin. (1) pentru veniturile aferente perioadelor fiscale anterioare datei de 1 ianuarie 2012, precum şi perioadei 1 ianuarie-30 iunie 2012 cu titlu de contribuţii sociale aferente anului 2012 şi, totodată, pentru soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative prin care s-a făcut stabilirea revine caselor de asigurări sociale, potrivit legislaţiei specifice aplicabile fiecărei perioade.” Dispoziţiile de lege criticate prevăd că, prin excepţie de la prevederile alin. (2), în cazul efectuării inspecţiei fiscale pentru perioade anterioare datei de 1 ianuarie 2012, stabilirea contribuţiilor sociale revine Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi că, începând cu 1 iulie 2012, casele de asigurări sociale predau organelor fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în vederea colectării, obligaţiile reprezentând contribuţiile sociale datorate, stabilite şi neachitate până la data de 30 iunie 2012. Aşa cum rezultă din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011, aceasta a fost adoptată “în contextul în care este necesară continuarea simplificării şi unificării legislaţiei şi a administrării contribuţiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice”.

15. Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 16 din Constituţie, Curtea reţine că aceasta nu poate fi primită, având în vedere că aceste dispoziţii constituţionale consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, iar nu egalitatea dintre cetăţeni şi acestea din urmă. Pe de altă parte, nu se poate susţine că prin modificarea competenţei de administrare a contribuţiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice s-ar aduce atingere principiului egalităţii în faţa legii, de vreme ce norma criticată se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza reglementată de aceasta. Or, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în mod constant în jurisprudenţa sa, principiul constituţional al egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. (A se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).

16. Cu privire la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea reţine că dispoziţiile art. V alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011 prevăd, ca regulă, că, începând cu data de 1 iulie 2012, competenţa de administrare a contribuţiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. II şi III din titlul IX2 al Codului fiscal aparţine Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Alin. (2) al art. v din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011 stabileşte o excepţie de la această regulă, şi anume, în cazul veniturilor aferente perioadelor fiscale anterioare datei de 1 ianuarie 2012, precum şi perioadei 1 ianuarie-30 iunie 2012 cu titlu de contribuţii sociale aferente anului 2012, competenţa de administrare revine caselor de asigurări sociale, potrivit legislaţiei specifice aplicabile fiecărei perioade. Art. V alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011 instituie o excepţie de la alin. (2) al aceluiaşi articol, reglementând competenţa Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală de a stabili contribuţiile sociale “în cazul efectuării inspecţiei fiscale pentru perioade anterioare datei de 1 ianuarie 2012”, întărind astfel regula instituită de alin. (1), potrivit căreia începând cu data de 1 iulie 2012, competenţa aparţine Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în coroborare, art. V alin. (4) prevede că, începând cu 1 iulie 2012, casele de asigurări sociale predau organelor fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în vederea colectării, obligaţiile reprezentând contribuţiile sociale datorate, stabilite şi neachitate până la data de 30 iunie 2012. Având în vedere acestea, nu se poate susţine că dispoziţiile art. V alin. (3) au caracter retroactiv, deoarece se aplică, pentru viitor, de la data intrării lor în vigoare, în cazul efectuării inspecţiei fiscale pentru perioade anterioare datei de 1 ianuarie 2012.

17. Totodată, Curtea constată că dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011 nu reglementează retroactiv caracterul fiscal al contribuţiilor sociale, aşa cum susţine autorul excepţiei. Începând cu data de 1 ianuarie 2011, potrivit art. 1 alin. (1) din Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891 din 30 decembrie 2010, Codul fiscal stabileşte cadrul legal pentru impozitele, taxele şi contribuţiile sociale obligatorii care constituie venituri la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul asigurărilor pentru şomaj şi fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale, precizează contribuabilii care au obligaţia să plătească aceste impozite, taxe şi contribuţii sociale, precum şi modul de calcul şi de plată al acestora.

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nicolae Lăpădat în Dosarul nr. 11.304/63/2014 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. V alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 27 octombrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 710

din 27 octombrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 raportat la art. 194-197 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 raportat la art. 194-197 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gabriel George Basarabescu în Dosarul nr. 6.899/2/2014/a1 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 673D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 31 din 21 ianuarie 2014, nr. 97 din 27 februarie 2014 şi nr. 235 din 15 aprilie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 25 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 6.899/2/2014/a1, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 raportat la art. 194-197 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Gabriel George Basarabescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de reexaminare a unei încheieri de anulare a cererii de chemare în judecată,

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prin procedura regularizării cererii de chemare în judecată se încalcă dreptul la un proces echitabil, deoarece aceasta are loc fără o dezbatere în contradictoriu, şi astfel se creează o situaţie discriminatorie, de inegalitate a armelor şi a părţilor implicate în proces. În acest sens, apreciază că legea putea să prevadă, pentru deplina transparenţă şi în considerarea rolului activ al judecătorului, o “banală” citare a părţii care urma să fie sancţionată cu anularea cererii şi astfel să poată explica de ce nu poate depune înscrisuri. Mai susţine că cerinţa obligatorie a dovezii plăţii taxei de timbru încă din faza procedurii de regularizare a cererii de chemare în judecată, mai înainte ca instanţa să îşi stabilească competenţa, este excesivă.

6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că textele legale criticate sunt constituţionale, întrucât dreptul la un proces echitabil nu presupune formularea unor cereri fără a achita taxele legal stabilite ori a unor cereri informe sau fără a depune minime diligenţe în soluţionarea cauzei pentru ca instanţa să poată realiza atribuţiile de judecată.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere anterior exprimat, în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate, reţinut de Curtea Constituţională în deciziile nr. 31 din 21 ianuarie 2014, nr. 97 din 27 februarie 2014, nr. 510 din 7 octombrie 2014, nr. 235 din 15 aprilie 2014 sau nr. 708 din 27 noiembrie 2014.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 200 raportat la art. 194-197 din Codul de procedură civilă. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Codul de procedură civilă a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, fără ca textele de lege criticate să îşi schimbe numerotarea. Textele criticate privesc Verificarea cererii şi regularizarea acesteia - art. 200, Cuprinsul cererii de chemare în judecată - art. 194, Numărul de exemplare - art. 195, Nulitatea cererii - art. 196 şi Timbrarea cererii - art. 197 din Codul de procedură civilă.

12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie astfel cum acesta se interpretează potrivit art. 20 din Constituţie şi prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că a mai analizat dispoziţiile legale criticate prin raportare la critici similare, constatând constituţionalitatea acestora, spre exemplu, prin Decizia nr. 27 din 3 februarie 2015, Decizia nr. 43 din 17 februarie 2015, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 25 martie 2015, sau Decizia nr. 66 din 11 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 17 aprilie 2014.

14. Curtea a reţinut că prevederile art. 194-197 din Codul de procedură civilă instituie condiţii de formă ale cererii de chemare în judecată, reglementând cuprinsul acesteia (art. 194), numărul de exemplare (art. 195), elementele esenţiale pe care trebuie să le conţină, sub sancţiunea nulităţii (art. 196), precum şi cerinţa timbrării acesteia (art. 197). Dispoziţiile art. 200 din Codul de procedură civilă dispun verificarea cererii introductive de instanţă de către completul învestit aleatoriu cu soluţionarea cauzei. Constatând neconformitatea acesteia în raport cu cerinţele instituite prin art. 194-197 din Codul de procedură civilă, instanţa de judecată comunică lipsurile reclamantului, în scris, punându-i totodată în vedere necesitatea regularizării cererii, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării. Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut de alin. (2) cuprins în art. 200 din acelaşi Cod, instanţa are posibilitatea să anuleze cererea de chemare în judecată, prin încheiere dată în camera de consiliu, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.

15. Curtea a mai reţinut că instituirea unor condiţii formale ale cererii de chemare în judecată nu poate fi considerată de plano drept o negare a efectivităţii dreptului de acces la justiţie, ci aceasta constituie o expresie a obligativităţii exercitării drepturilor şi libertăţilor cu bună-credinţă, în limitele instituite de lege. Mai mult, nerespectarea condiţiilor prescrise pentru conformitatea cererii introductive de instanţă nu atrage în mod necondiţionat anularea actului procedural, existând posibilitatea modificării sau completării acestuia în termenul stabilit de instanţă. Astfel, prevederile art. 200 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă, dispunând asupra necesităţii comunicării în scris către reclamant a lipsurilor constatate în legătură cu cererea de chemare în judecată, cu menţiunea regularizării acestora în termenul stabilit, reprezintă o concretizare a principiului rolului activ al judecătorului, tocmai în vederea asigurării accesului efectiv la justiţie al titularului cererii. Mai mult, în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii de anulare, împotriva acesteia se poate face cerere de reexaminare, solicitând motivat revenirea asupra măsurii anulării. Cererea de reexaminare se soluţionează de către un alt complet al instanţei respective, prin încheiere definitivă, în camera de consiliu, cu citarea reclamantului. Potrivit art. 200 alin. (6) din acelaşi act normativ, acest complet poate reveni asupra încheierii de anulare dacă măsura a fost dispusă în mod eronat sau dacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat, caz în care cauza va fi retrimisă completului iniţial învestit. În acest context, Curtea a reţinut că atât reglementarea cererii de reexaminare, sub forma unei căi de atac împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată, precum şi faptul că aceasta se soluţionează de un complet diferit de cel care a dispus măsura anulării, cu citarea reclamantului, reprezintă garanţii procesuale, care au drept scop evitarea anulării actului de procedură, în măsura în care a fost legal întocmit.

16. De asemenea, Curtea a reţinut că procedura regularizării cererii de chemare în judecată este justificată prin prisma finalităţii legitime urmărite de către legiuitor, şi anume fixarea corectă a cadrului procesual, în vederea evitării acordării de noi termene de judecată pentru complinirea lipsurilor.

17. Prin Decizia nr. 31 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 14 februarie 2014, Curtea a reţinut că atât timp cât procedura criticată nu priveşte însăşi judecarea pe fond a cererii introductive, dispoziţiile criticate nu înfrâng prevederile referitoare la dreptul la un proces echitabil, întrucât procedura specială vizată nu se referă la fondul cauzelor, respectiv la drepturile civile, cum cere art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ci numai la aspectele de ordin pur legal, a căror examinare nu face cu nimic necesară o dezbatere, cu citarea părţilor.

18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţiile, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

19. În final, Curtea reţine că celelalte aspecte învederate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate privesc, pe de o parte, modificarea legii, iar pe de altă parte, ţin de interpretarea şi aplicarea legii de către instanţele judecătoreşti, ceea ce excedează controlului de constituţionalitate.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gabriel George Basarabescu în Dosarul nr. 6.899/2/2014/a1 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI li-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 200 raportat la art. 194-197 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 27 octombrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind înfiinţarea Comitetului Interministerial Coaliţia Naţională pentru Integrarea Refugiaţilor

În temeiul art. 18 alin. (1) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Art. 1. - (1) începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, se înfiinţează Comitetul Interministerial Coaliţia Naţională pentru Integrarea Refugiaţilor, denumit în continuare Comitetul, având componenţa prevăzută în anexa nr. 1.

(2) Comitetul are ca obiectiv integrarea refugiaţilor, conform obligaţiilor pe care România le are în calitate de stat membru al Uniunii Europene.

(3) Comitetul are următoarele atribuţii:

a) integrarea şi adaptarea refugiaţilor în societatea românească, precum şi îndeplinirea de către România a obiectivelor şi responsabilităţilor asumate în cadrul european:

b) identificarea corectă şi completă a problematicii refugiaţilor, alegerea soluţiilor optimale, asigurarea implementării măsurilor şi coordonarea lor pentru atingerea obiectivului stabilit.

(4) în vederea îndeplinirii atribuţiilor ce îi revin, Comitetul poate solicita informaţii de la persoane de drept public şi privat din domeniile ce au legătură cu problematica refugiaţilor.

Art. 2. - (1) Coordonarea Comitetului este asigurată de către ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice, care poate delega atribuţiile unui secretar de stat.

(2) Ministerele vor fi reprezentate în cadrul Comitetului la nivel de ministru sau secretar de stat, iar instituţiile publice, organele de specialitate ale administraţiei publice centrale şi structurile asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale, de către conducătorii acestora.

(3) La lucrările Comitetului participă, în calitate de invitaţi permanenţi, reprezentanţi ai societăţii civile, precum şi, atunci când este cazul, în calitate de invitaţi, experţi din cadrul altor autorităţi ale administraţiei publice centrale.

(4) în vederea îndeplinirii obiectivului prevăzut la art. 1 alin. (2), coordonatorul Comitetului asigură comunicarea şi colaborarea cu Parlamentul European, Comisia Europeană, Consiliul European şi unităţile subordonate.

Art. 3. - (1) Şedinţele comitetului au loc în prezenţa majorităţii membrilor. Comitetul adoptă decizii cu majoritatea simplă a celor prezenţi.

(2) Comitetul prezintă, la solicitarea prim-ministrului, rapoarte cu privire la stadiul implementării măsurilor stabilite, precum şi informări periodice.

Art. 4. - (1)în cadrul Comitetului îşi desfăşoară activitatea grupuri de lucru la nivel tehnic, prevăzute în anexa nr. 2 la care participă persoanele menţionate la art. 2 alin. (2) şi experţi din cadrul ministerelor, organelor de specialitate şi instituţiilor administraţiei publice centrale care fac parte din Comitet.

(2) Experţii desemnaţi în grupurile de lucru trebuie să deţină documente de acces la informaţii clasificate eliberate de Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat.

Art. 5. - (1) Comitetul îşi desfăşoară activitatea pe baza regulamentului propriu de organizare şi funcţionare, pe care îl aprobă în prima reuniune.

(2) Comitetul se întruneşte lunar şi ori de câte ori este necesar.

(3) Secretariatul tehnic al Comitetului este asigurat de către Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

(4) Agenda fiecărei şedinţe a Comitetului se întocmeşte de Secretariatul tehnic pe baza propunerilor formulate şi înaintate în acest sens de către membrii acestuia şi se aprobă de către coordonatorul Comitetului.

(5) Şedinţele Comitetului au loc la sediul Guvernului României - Palatul Victoria, Piaţa Victoriei nr. 1, sectorul 1, municipiul Bucureşti.

Art. 6. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta decizie.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Sorin Sergiu Chelmu

 

Bucureşti, 27 noiembrie 2015.

Nr. 312.

 

ANEXA Nr. 1

 

COMPONENŢA

Comitetului Interministerial Coaliţia Naţională pentru Integrarea Refugiaţilor

 

1. Cancelaria Primului-Ministru

2. Ministerul Afacerilor Interne

3. Ministerul Afacerilor Externe

4. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

5. Ministerul Apărării Naţionale

6. Ministerul Finanţelor Publice

7. Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri

8. Ministerul Energiei

9. Ministerul Justiţiei

10. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice

11. Ministerul Transporturilor

12. Ministerul Sănătăţii

13. Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor

14. Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice

15. Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice

16. Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională

17. Ministerul Fondurilor Europene

18. Ministerul Tineretului şi Sportului

19. Ministerul Culturii

20. Secretariatul General al Guvernului

21. Inspectoratul General pentru Imigrări

22. Serviciul Român de Informaţii

23. Serviciul de Informaţii Externe

24. Serviciul de Telecomunicaţii Speciale

25. Asociaţia Comunelor din România

26. Asociaţia Oraşelor din România

27. Asociaţia Municipiilor din România

28. Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene din România

 

 

ANEXA Nr. 2

 

GRUPURILE DE LUCRU

care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Comitetului Interministerial Coaliţia Naţională pentru Integrarea Refugiaţilor

 

1. Grupul de lucru Armonizare legislativă

2. Grupul de lucru Logistică primară

3. Grupul de lucru Integrarea locală

4. Grupul de lucru Integrarea societală

5. Grupul de lucru Integrarea culturală

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

 

ORDIN

privind conferirea Semnului onorific în Serviciul Patriei unor ofiţeri şi funcţionari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri

 

Având în vedere prevederile art. 1 şi art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 573/2004 privind Semnul onorific în Serviciul Patriei pentru ofiţeri şi funcţionari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, cu modificările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul afacerilor interne emite următorul ordin:

Art. 1. - La data de 1 decembrie 2015 se conferă Semnul onorific În Serviciul Patriei, pentru 15 ani de activitate şi rezultate meritorii în îndeplinirea atribuţiilor şi în pregătirea profesională, ofiţerilor şi funcţionarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, prevăzuţi în anexa nr. 1*), care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - La data de 1 decembrie 2015 se conferă Semnul onorific În Serviciul Patriei, pentru 20 de ani de activitate şi rezultate meritorii în îndeplinirea atribuţiilor şi în pregătirea profesională, ofiţerilor şi funcţionarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, prevăzuţi în anexa nr. 2*), care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3. - La data de 1 decembrie 2015 se conferă Semnul onorific În Serviciul Patriei, pentru 25 de ani de activitate şi rezultate meritorii în îndeplinirea atribuţiilor şi în pregătirea profesională, ofiţerilor şi funcţionarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, prevăzuţi în anexa nr. 3*), care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul afacerilor interne,

Petre Tobă

 

Bucureşti, 27 noiembrie 2015.

Nr. 151.


*) Anexele nr. 1-3 conţin informaţii clasificate şi urmează regimul Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare.

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

 

ORDIN

privind conferirea Semnului onorific În Serviciul Patriei unor maiştri militari, subofiţeri şi funcţionari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de maiştri militari şi subofiţeri

 

Având în vedere prevederile art. 1 şi art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 574/2004 privind Semnul onorific în Serviciul Patriei pentru maiştri militari, subofiţeri şi pentru funcţionari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de maiştri militari şi subofiţeri, cu modificările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul afacerilor interne emite următorul ordin:

Art. 1. - La data de 1 decembrie 2015 se conferă Semnul onorific În Serviciul Patriei, pentru 15 ani de activitate şi rezultate meritorii în îndeplinirea atribuţiilor şi în pregătirea profesională, maiştrilor militari, subofiţerilor şi funcţionarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de maiştri militari şi subofiţeri, prevăzuţi în anexa nr. 1*), care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - La data de 1 decembrie 2015 se conferă Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru 20 de ani de activitate şi rezultate meritorii în îndeplinirea atribuţiilor şi în pregătirea profesională, maiştrilor militari, subofiţerilor şi funcţionarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de maiştri militari şi subofiţeri, prevăzuţi în anexa nr. 2*), care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3. - La data de 1 decembrie 2015 se conferă Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru 25 de ani de activitate şi rezultate meritorii în îndeplinirea atribuţiilor şi în pregătirea profesională, maiştrilor militari, subofiţerilor şi funcţionarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de maiştri militari şi subofiţeri, prevăzuţi în anexa nr. 3*), care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul afacerilor interne,

Petre Tobă

 

Bucureşti, 27 noiembrie 2015.

Nr. 152.


*) Anexele nr. 1-3 conţin informaţii clasificate şi urmează regimul Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.