MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 700/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 700         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 17 septembrie 2015

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE PARLAMENTULUI ROMÂNIEI

 

38. - Hotărâre privind modificarea anexei la Hotărârea Parlamentului României nr. 46/2012 pentru aprobarea componenţei nominale a Comisiei permanente comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, organizarea şi funcţionarea şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

 

54. - Hotărâre pentru modificarea Hotărârii Senatului nr. 50/2012 privind aprobarea componenţei numerice şi nominale a comisiilor permanente ale Senatului

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 520 din 7 iulie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. (3) şi (4) cu trimitere la art. 62 din Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002

 

Decizia nr. 527 din 14 iulie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. (3) şi (4) cu trimitere la art. 61 alin. (6) şi art. 62 din Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

906. - Ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor din unitatea administrativ-teritorială Telciu, judeţul Bistriţa-Năsăud

 

1.113. - Ordin al ministrului finanţelor publice pentru completarea Normelor metodologice privind utilizarea şi completarea ordinului de plată pentru Trezoreria Statului (OPT), aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 246/2005    

 

1.115. - Ordin al ministrului finanţelor publice pentru modificarea Normelor metodologice privind deschiderea şi repartizarea/retragerea creditelor bugetare din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru şomaj, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul Trezoreriei Statului, bugetul Fondului pentru mediu şi bugetele locale, aprobate prin Ordinul ministrului delegat pentru buget nr. 501/2013

 

4.649. - Ordin al ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice pentru aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2015 al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Biotehnologii în Horticultură Ştefăneşti - Argeş în coordonarea Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare

 

5.231. - Ordin al ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice pentru aprobarea Procedurii privind alegerea reprezentantului elevilor în consiliul de administraţie al unităţilor de învăţământ preuniversitar din România

 

HOTĂRÂRI ALE PARLAMENTULUI ROMÂNIEI

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

privind modificarea anexei la Hotărârea Parlamentului României nr. 46/2012 pentru aprobarea componenţei nominale a Comisiei permanente comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, organizarea şi funcţionarea şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului

În temeiul prevederilor art. 64 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

 

Parlamentul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Anexa la Hotărârea Parlamentului României nr. 46/2012 pentru aprobarea componenţei nominale a Comisiei permanente comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, organizarea şi funcţionarea şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 22 decembrie 2012, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

- la punctul 2, domnul deputat Florin Iordache, aparţinând Grupului parlamentar al PSD, este desemnat în calitatea de membru al comisiei, în locul domnului deputat Cosmin Necula.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comună din 16 septembrie 2015, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

PREŞEDINTELE SENATULUI

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 16 septembrie 2015.

Mr. 38.

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Hotărârii Senatului nr. 50/2012 privind aprobarea componenţei numerice

şi nominale a comisiilor permanente ale Senatului

În temeiul prevederilor art. 64 alin. (4) şi art. 67 din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 46 şi 47 din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Hotărârea Senatului nr. 50/2012 privind aprobarea componenţei numerice şi nominale a comisiilor permanente ale Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României. Partea I, nr. 870 din 20 decembrie 2012, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La anexa nr. IX - Componenţa Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, domnul senator Mihai Cristian-Dănuţ - Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal - se include în componenţa comisiei, în locul domnului senator Barbu Daniel-Constantin - Grupul parlamentar Liberal Conservator.

2. La anexa nr. XI - Componenţa Comisiei pentru cultură şi media, domnul senator Vosganian Varujan - Grupul parlamentar Liberal Conservator - se include în componenţa comisiei, în locul domnului senator Dobra Dorin-Mircea - Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

3. La anexa nr. XVII - Componenţa Comisiei pentru afaceri europene, domnul senator Grapă Sebastian - Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat - se include în componenţa comisiei, în locul domnului senator Rogojan Mihai-Ciprian - Grupul parlamentar ai Partidului Social Democrat.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 15 septembrie 2015, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

IOAN CHELARU

 

Bucureşti, 15 septembrie 2015.

Nr. 54.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 520

din 7 iulie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. (3) şi (4) cu trimitere la art. 62 din Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 65 alin. (3) şi (4) cu trimitere la art. 62 din Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002, excepţie ridicată din oficiu în Dosarul nr. 34.768/4/2014 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 297 D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că, în mod contrar criticilor de neconstituţionalitate formulate, controlul exercitat de instanţele de judecată reprezintă o garanţie a respectării libertăţii persoanei, precum şi o aplicare a principiului simetriei, atât internarea nevoluntară, cât şi încetarea acestei măsuri fiind dispuse de instanţa de judecată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Sentinţa civilă nr. 10.146 din 21 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 34.768/4/2014, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 65 alin. (3) şi (4) cu trimitere la art. 62 din Legea Sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002. Excepţia a fost ridicată din oficiu în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cereri de confirmare a unei decizii emise de către o comisie din cadrul unei unităţi spitaliceşti referitoare la încetarea internării medicale nevoluntare (externare medicală).

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că “implicarea judecătorului, fără nicio nuanţare, în procedura constatării încetării condiţiilor care au determinat hotărârea de internare nevoluntară, conduce la încălcarea unor drepturi fundamentale ale omului”. Astfel, se arată că persoana faţă de care comisia a constatat că nu mai există cauzele iniţiale care au generat internarea nevoluntară va rămâne totuşi în stare de privare de libertate, într-o unitate medicală, până când instanţa va da o soluţie absolut formală.

Soluţia este, în opinia autorului, formală, deoarece nu se poate identifica vreo ipoteză în care instanţa, în pofida opiniei medicale de specialitate, care subliniază necesitatea externării, să o contrazică şi să dispună menţinerea în stare de internare nevoluntară. În aceeaşi situaţie se află şi persoana pentru care, ab initio nu a fost justificată starea de internare nevoluntară, fiind victima unui abuz sau a unei erori manifeste ce a fost constatată ulterior de către comisia medicală, deoarece acea persoană va fi menţinută în regim închis până când judecătorul va pronunţa aceeaşi soluţie formală. Prin urmare, în ambele ipoteze, fie abuz/eroare, fie act medical conform, măsura constatării încetării condiţiilor care impuneau restricţionarea libertăţii individuale este favorabilă pacientului şi, în consecinţă, este exclusă utilitatea intervenţiei judecătorului. În plus, în aceste cazuri, situaţia pacientului este mai defavorabilă decât cea a persoanei private de libertate în baza unui mandat de arestare, întrucât pentru acesta din urmă, la expirarea termenului pentru care a fost dispusă măsura, aceasta încetează de drept indiferent de existenţa sau inexistenţa unei decizii judecătoreşti în acest sens. Totodată, se arată că intervenţia judecătorului în procedura internării nevoluntare poate fi justificată prin necesitatea eliminării unor eventuale abuzuri şi nu pentru a se interpune şi a face un supracontrol al unui act medical. Or, în procedura externării, implicarea judecătorului conduce la limitarea libertăţii pacientului pentru perioada de după data pronunţării comisiei medicale şi până la data pronunţării instanţei, care nu este justificată de niciunul din motivele arătate la art. 68 din lege, respectiv starea de sănătate şi eficienţa tratamentului. Prin urmare, mecanismul juridic astfel trasat, fără nuanţare, în toate ipotezele la externare (audierea fiind obligatorie, în măsura în care starea de sănătate o permite), este unul greoi, de natură a avea consecinţe negative tocmai asupra psihicului, prin ipoteză fragil, al unei persoane pe care Legea nr. 487/2002 ar trebui să o protejeze,

6. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

7. Avocatul Poporului a transmis Curţii Constituţionale, cu Adresa nr. 2,116 din 6 aprilie 2014, punctul său de vedere în sensul că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece controlul exercitat de instanţa de judecată cu privire la propunerea de încetare a condiţiilor care au impus internarea nevoluntară reprezintă tocmai o garanţie a respectării libertăţii persoanei fizice şi o aplicare a principiului simetriei, în temeiul căruia, dacă internarea nevoluntară a avut loc în baza unei hotărâri a instanţei, atunci şi încetarea acestei măsuri poate fi dispusă prin decizia aceluiaşi organ judiciar.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 65 alin. (3) şi (4) cu trimitere la art. 62 din Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 13 septembrie 2012, care au următorul conţinut:

- Art. 65 alin. (3) şi (4): “(3) Comisia prevăzută la art. 61 alin. (1) va informa conducerea unităţii medicale, care va sesiza, de îndată, judecătoria care a hotărât confirmarea internării nevoluntare în legătură cu propunerea de încetare a condiţiilor care au impus internarea nevoluntară, propunând confirmarea acesteia din urmă.

(4) Prevederile art. 62 se aplică în mod corespunzător

- Art. 62: “(1) Judecarea se face în regim de urgenţă, în camera de consiliu

(2) Participarea şi ascultarea pacientului sunt obligatorii, dacă starea sănătăţii sale o permite. În caz contrar, judecătorul poate dispune audierea pacientului în unitatea sanitară.

(3) Pacientul va fi apărat din oficiu, dacă nu are apărător ales.

(4) Participarea procurorului este obligatorie.

(5) Pacientul şi reprezentantul legal sau convenţional al pacientului pot solicita efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice sau pot propune orice alte probe, în condiţiile legii.

(6) Instanţa hotărăşte, după caz, confirmarea sau încetarea internării medicale nevoluntare.

(7) Dacă instanţa apreciază că nu se impune menţinerea internării, însă tratamentul este necesar, poate dispune, după ascultarea reprezentantului legal ori convenţional al pacientului, înlocuirea internării medicale cu tratamentul ambulatoriu, prin reţeaua ambulatorie teritorială de psihiatrie.

(8) Hotărârea instanţei poate fi atacată cu recurs, în termen de 3 zile de la pronunţare, pentru cei prezenţi, sau de la comunicare, pentru cei lipsă.

(9) Recursul nu suspendă executarea.”

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 23 referitor la libertatea individuală.

12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Constituţie, libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile. Totodată, potrivit art. 22 alin. (1) şi art. 26 alin. (2) din Constituţie, dreptul la integritate fizică şi psihică este garantat, motiv pentru care orice persoană fizică are dreptul să dispună de ea însăşi dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri. Cât priveşte situaţia persoanelor cu tulburări psihice, acestea prezintă o suită de afecţiuni ale căror simptome pot genera un comportament de natură a afecta atât propria viaţă, precum şi pe cea a altora, precum şi ordinea publică sau bunele moravuri. În acest sens, dispoziţiile art. 53 din Constituţie consacră posibilitatea restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi ori de câte ori o astfel de măsură este justificată de raţiuni ce ţin, între altele, de ordine şi morală publică, sănătate, cu condiţia ca restrângerea să fie prevăzută de lege şi să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o. Prin urmare, prin forţa împrejurărilor, situaţia persoanelor cu tulburări psihice definite de lege ca prezentând un dezechilibru psihic sau insuficient dezvoltate psihic, dependente de substanţe psihoactive ori care nu sunt în stare să înţeleagă semnificaţia şi consecinţele comportamentului lor impune luarea de măsuri legale referitoare la aplicarea unui tratament medical adecvat, în aşa fel încât să fie înlăturate orice riscuri iminente ce implică posibile vătămări fizice pentru sine ori pentru alte persoane, precum şi distrugeri de bunuri materiale importante. Aşa fiind, sunt cazuri în care, aceste persoane refuzând, din cauza deteriorării stării de sănătate în sensul arătat, internarea voluntară, se impune internarea nevoluntară, tocmai pentru a evita producerea/potenţarea riscurilor mai sus arătate.

13. Interpretând dispoziţiile art. 5 paragraful 1 lit. e) şi paragraful 4 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că aprecierea lipsirii de libertate este indisolubil legată de un ansamblu de criterii ce ţin de tipul, durata, efectele şi modalităţile de executare a unei astfel de măsuri, sens în care, în domeniul internării persoanelor cu tulburări psihice, noţiunea cuprinde atât un aspect obiectiv referitor la internarea într-un spaţiu restrâns pentru o perioadă de timp, deloc neglijabilă (de exemplu o internare nevoluntară timp de 48 de ore), cât şi unul subiectiv, care implică faptul că persoana în cauză nu şi-a dat consimţământul valabil la internare (a se vedea Hotărârea din 19 iunie 2012, pronunţată în Cauza Cristian Teodorescu împotriva României, paragrafele 54-56). Totodată, legalitatea unei detenţii justificată de o tulburare psihică (alienare în sensul art. 5 paragraful 1 lit. e) din Convenţie], pe lângă faptul că trebuie să fie conformă cu dreptul naţional şi necesară în raport cu circumstanţele cauzei, trebuie să îndeplinească cel puţin trei condiţii, şi anume: alienarea să fi fost stabilită în mod justificat, tulburarea să aibă un caracter de amploare care să justifice internarea, iar aceasta (internarea) să nu poată fi prelungită valabil fără persistenţa acelei tulburări (a se vedea Hotărârea precitată, paragraful 61).

14. Or, potrivit art. 56 din Legea nr. 487/2002, solicitarea internării nevoluntare se poate realiza de către medicul de familie sau medicul specialist psihiatru care are în îngrijire o persoană, de către familia persoanei, de către reprezentanţii poliţiei, jandarmeriei sau ai pompierilor, precum şi de către procuror şi de către instanţa de judecată civilă. Aşa fiind, în vederea eliminării unei eventuale incertitudini referitoare la lipsirea de libertate şi a caracterului ambiguu, propunerea motivată a unuia dintre subiecţii mai sus menţionaţi reflectată ulterior în evaluarea stării de sănătate mintală de către medicul psihiatru este adusă imediat Sa cunoştinţa persoanei respective sau a reprezentantului legal. Întreaga documentaţie care justifică internarea nevoluntară este transmisă în termen de 24 de ore de la evaluare unei comisii speciale care va emite o hotărâre de internare medicală nevoluntară ce trebuie să cuprindă: diagnosticul, soluţia adoptată, motivarea soluţiei, semnăturile tuturor membrilor. Prin urmare, o astfel de reglementare dă eficienţă obligaţiei corelative a statului de a proteja libertatea persoanelor şi instituie garanţii corelative ce ţin de informarea persoanei în cauză, de notificarea unei comisii speciale, de consacrarea unor termene în interiorul cărora medicul psihiatru transmite către comisie evaluarea stării de sănătate mintală făcând o propunere de internare nevoluntară, de comunicarea deciziei către persoana vizată de măsură ori către reprezentantul legal [a se vedea art. 61 alin. (5) din Legea nr. 487/2002], de instituirea unor examinări periodice la un interval care nu va depăşi 5 zile a pacientului internat nevoluntar [a se vedea art. 61 alin. (7) din lege], precum şi a unor termene în care decizia de internare nevoluntară este supusă confirmării instanţei de judecată, care, potrivit art. 62 alin. (6) şi (7) din aceeaşi lege, hotărăşte, după ascultarea pacientului ori a reprezentantului legal sau convenţional al acestuia, asupra încetării sau confirmării internării medicale nevoluntare sau asupra menţinerii internării sau înlocuirea ei cu internarea medicală cu tratament ambulatoriu prin reţeaua ambulatorie teritorială de psihiatrie.

15. Totodată, din perspectiva legalităţii lipsirii de libertate, astfel consacrată de art. 23 din Constituţie şi art. 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu excepţia persoanelor reţinute sau arestate în vederea aducerii lor în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că au săvârşit o infracţiune, în celelalte cazuri de deţinere (cum ar fi situaţia persoanelor cu tulburări psihice) nu este necesară aducerea de îndată în faţa unui judecător sau a altui magistrat împuternicit de lege (a se vedea art. 5 paragraful 3 din Convenţie). Ceea ce prezintă importanţă în celelalte cazuri de deţinere constă în dreptul de a fi convocat sau notificat prealabil cu privire la necesitatea evaluării stării de sănătate psihică ori de câte ori această măsură vizează o punere sub interdicţie (caz care, însă, excedează legii criticate în prezenta cauză) şi în dreptul de a introduce un recurs efectiv în faţa unui tribunal astfel statuat de art. 5 paragraful 4 din Convenţie. Intervenţia instanţei de judecată nu este în niciun caz formală, aşa cum se apreciază în motivarea excepţiei, deoarece aceasta nu este chemată să se pronunţe asupra aspectelor de ordin medical, ci numai asupra acelora ce ţin de legalitatea măsurii dispuse de comisia medicală şi reprezintă o garanţie pentru înlăturarea unor eventuale abuzuri.

16. Aceleaşi raţiuni sunt avute în vedere şi în cazul intervenţiei judecătorului cu privire la confirmarea deciziei de încetare a internării nevoluntare şi reprezintă o garanţie atât pentru protecţia libertăţii individuale a persoanelor cu tulburări psihice, cât şi pentru cea a societăţii, comunitatea În cadrul căreia persoana astfel externată urmează să trăiască fiind direct interesată (a se vedea Hotărârea din 23 februarie 1984, pronunţată în Cauza Luberti împotriva Italiei, paragraful 29). Faptul că poate exista o decizie a comisiei medicale potrivit căreia nu se mai impune măsura internării nevoluntare nu înseamnă că persoana trebuie eliberată în mod automat, aceasta echivalând cu o interpretare rigidă, ce lipseşte autorităţile statului (în speţă instanţa de judecată) de a evalua, în funcţie de ansamblul circumstanţelor cauzei, dacă o asemenea eliberare reprezintă cea mai bună soluţie atât pentru colectivitate, cât şi pentru persoana în cauză. Prin urmare, împrejurarea că, potrivit dispoziţiilor art. 65 alin. (3) şi (4) coroborate cu art. 62 clin Legea nr. 487/2002, este posibilă nu numai soluţia confirmării de către instanţă a deciziei de încetare a internării nevoluntare, ci şi cea a respingerii unei astfel de decizii, nu este de natură a afecta libertatea individuală în măsura în care este adecvată pentru motive justificate ce pot ţine de riscul referitor la imposibilitatea de a se stabili dacă dispariţia semnelor specifice tulburării psihice iniţiale semnifică sau nu o vindecare/atenuare a bolii şi care sunt consecinţele absenţei/diminuării simptomatologiei. Aşa fiind, se poate constata că şi din această perspectivă intervenţia judecătorului nu are caracter formal.

17. În concluzie, asupra temeiniciei raţiunilor medicale (adică existenţa afecţiunii psihice, caracterul de amploare şi persistenţa acelei tulburări) care justifică detenţia sau eliberarea din detenţia legală de ordin social impusă de internarea medicală nevoluntară se pronunţă o comisie medicală legal instituită, iar asupra legalităţii luării măsurii se pronunţă instanţa de judecată, aceasta urmărind inclusiv îndeplinirea tuturor condiţiilor mai sus arătate, din perspectiva consacrării existenţei unei decizii profesionale. Faptul că, spre deosebire de situaţia externării, care, potrivit art. 65 alin. (3) coroborat cu art. 62 din Legea nr. 487/2002, devine operantă după validarea legalităţii ei de către instanţa de judecată, restrângerea privării de libertate este dispusă de îndată în cazul internării nevoluntare în absenţa confirmării legalităţii măsurii de către judecător, nu afectează dreptul la libertate individuală ori protecţia persoanelor cu handicap, deoarece, dimpotrivă, în acest din urmă caz măsura are caracter de stringenţă, fiind justificată şi proporţională cu situaţia care a determinat-o, respectiv riscul unei vătămări fizice pentru sine ori pentru alte persoane sau al unor distrugeri de bunuri materiale importante, deci existenţa unei stări de pericol pentru societate care nu ar putea fi înlăturată altfel decât prin internarea temporară a persoanei cu tulburări psihice. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că un element necesar al “legalităţii” detenţiei, în sensul art. 5 paragraful 1 lit. e), este lipsa arbitrariului şi că, deşi privarea de libertate este o măsură gravă, ea poate fi totuşi justificată şi necesară în cazul în care au fost luate în considerare alte măsuri mai puţin severe care s-au dovedit a fi insuficiente pentru a proteja persoana sau interesul public care impune detenţia (a se vedea Hotărârea din 4 aprilie 2000, pronunţată în Cauza Witold Litwa împotriva Poloniei, paragraful 78). În astfel de cazuri, statele dispun de o libertate de apreciere crescută şi, în situaţii urgente, cu risc ridicat sau atunci când o persoană este privată de libertate din cauza comportamentului său violent, se acceptă posibilitatea obţinerii ulterioare a certificatului care dovedeşte alienarea. În toate celelalte cazuri consultarea prealabilă este indispensabilă (a se vedea Hotărârea din 5 octombrie 2000, pronunţată în Cauza Varbanov împotriva Bulgariei, paragraful 47). Or, potrivit art. 53, 58, 61 şi 62 din Legea nr. 487/2002, republicată, internarea nevoluntară poate avea loc numai dacă au fost epuizate toate încercările de internare voluntară, fiind dispusă în urma unei evaluări confirmate sub aspectul raţiunilor medicale de către o comisie legal instituită şi sub aspectul legalităţii de către instanţa de judecată competentă potrivit dispoziţiilor legale criticate în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată din oficiu în Dosarul nr. 34.768/4/2014 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 65 alin. (3) şi (4) cu trimitere la art. 62 din Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României,

Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 7 iulie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 527

din 14 iulie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. (3) şi (4) cu trimitere la art. 61 alin. (6) şi art. 62 din Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Daniel Arcer.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. (3) şi (4) cu trimitere la art. 61 alin. (6) şi art. 62 din Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002, excepţie ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată în Dosarul nr. 36.616/4/2014 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 62D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Consideră că externarea persoanei internate nevoluntar poate fi supusă unor condiţii adecvate, pentru motive justificate, astfel încât durata maximă a procedurii să fie rezonabilă în raport cu scopul urmărit. Face trimitere, în acest sens, la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la art. 5 paragraful 1 lit. e) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, jurisprudenţa potrivit căreia încetarea internării unei persoane nu trebuie să se dispună automat, chiar dacă instituţia specializată a constatat dispariţia tulburării mintale, deoarece ar lipsi autorităţile naţionale de posibilitatea de a evalua, în funcţie de ansamblul circumstanţelor cauzei, dacă o asemenea eliberare reprezintă cea mai bună soluţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin Sentinţa civilă nr. 10.969 din 11 decembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 36.616/4/2014, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. (3) şi (4) cu trimitere la art. 61 alin. (6) şi art. 62 din Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002. Excepţia a fost ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată, cu ocazia soluţionării unei cereri de confirmare a propunerii de încetare a internării medicale nevoluntare a unui pacient.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecată, autoare a excepţiei, susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 65 alin. (3) şi (4) cu trimitere la art. 61 alin. (6) şi art. 62 din Legea nr. 487/2002 încalcă prevederile constituţionale ale art. 23 referitor la libertatea individuală şi ale art. 50 privind protecţia persoanelor cu handicap, întrucât judecătorul este implicat, fără nicio nuanţare, în procedura constatării încetării condiţiilor care au determinat hotărârea de internare nevoluntară. Cu alte cuvinte, ceea ce critică instanţa de judecată este implicarea judecătorului în procedura externării medicale. Astfel, în ce priveşte critica raportată la art. 23 din Constituţie, arată că persoana faţă de care comisia medicală a constatat că nu mai există cauzele iniţiale care au generat internarea nevoluntară va rămâne totuşi în stare de privare de libertate într-o unitate medicală până când instanţa va da o soluţie absolut formală. Soluţia este - în opinia autorului excepţiei - formală, deoarece nu se poate identifica nicio ipoteză în care instanţa, în pofida opiniei medicale de specialitate, care subliniază necesitatea externării, să o contrazică şi să dispună menţinerea în stare de internare nevoluntară. În aceeaşi situaţie se află şi persoana pentru care ab initio nu a fost justificată starea de internare nevoluntară, fiind victima unui abuz sau a unei erori manifeste ce a fost constatată ulterior de către comisia medicală, deoarece acea persoană va fi menţinută în regim închis până când judecătorul va pronunţa aceeaşi soluţie formală. Prin urmare, în ambele ipoteze, fie abuz/eroare, fie act medical conform, constatarea încetării condiţiilor care impuneau restricţionarea libertăţii individuale este favorabilă pacientului, ceea ce exclude utilitatea intervenţiei judecătorului. Totuşi, potrivit textelor de lege criticate, pacientul nu poate fi externat până nu se pronunţă o hotărâre judecătorească în acest sens. Or, din această perspectivă, situaţia pacientului este mai defavorabilă chiar decât cea a persoanei private de libertate în baza unui mandat de arestare, întrucât în această din urmă situaţie, la expirarea termenului pentru care a fost dispusă măsura, aceasta încetează de drept, iar persoana în cauză este pusă în libertate, independent de existenţa sau inexistenţa unei decizii judecătoreşti în acest sens. Aşadar, intervenţia judecătorului în procedura internării nevoluntare poate fi justificată numai prin necesitatea eliminării unor eventuale abuzuri, iar nu pentru a controla un act medical, în schimb, în procedura externării, implicarea judecătorului conduce la o limitare a libertăţii individuale a pacientului pentru perioada cuprinsă între data pronunţării comisiei medicale şi data pronunţării instanţei, care nu este justificată de niciunul din motivele arătate la art. 68 din Legea nr. 487/2002, respectiv de starea de sănătate a pacientului sau de eficienţa tratamentului.

6. În ce priveşte critica raportată la art. 50 din Constituţie, arată că, din perspectivă constituţională, nu este definită noţiunea de “persoane cu handicap” în opinia instanţei, persoanele cu deficienţe mintale, intelectuale sau senzoriale, pentru care există obstacole în participarea efectivă la viaţa socială, în condiţii de egalitate cu ceilalţi, intră în categoria persoanelor cu handicap, fiindu-le aplicabile prevederile art. 50 din Legea fundamentală. Susţine că Legea nr. 487/2002, deşi afirmă că protejează persoanele cu tulburări psihice, nu realizează acest lucru. Astfel, deşi se constată că faţă de o persoană nu mai sunt îndeplinite condiţiile internării nevoluntare, ea este totuşi menţinută în stare de privare de libertate, alături de alte persoane cu tulburări psihice, până în momentul în care o instanţă emite o decizie formală care permite externarea, în condiţiile în care audierea sa este, potrivit art. 65 alin. (4) şi art. 62 alin. (2) din Legea nr. 487/2002, obligatorie, în măsura în care starea de sănătate a pacientului o permite. Arată că, din perspectiva Legii nr. 487/2002, persoanele pot fi incluse în două categorii, şi anume persoane cu tulburări psihice şi persoane care nu au tulburări psihice. Deoarece prima categorie este adevăratul destinatar al legii, intervenţia judecătorului ar trebui să fie gândită cu mai multă supleţe şi mai multă discreţie. Astfel, dacă este vorba de un caz medical care a atras o decizie medicală de specialitate, intervenţia judecătorului, mai ales la externare, este inutilă şi poate duce la încălcarea drepturilor fundamentale ale unor persoane extrem de vulnerabile, Este posibil ca starea unei persoane cu tulburări psihice să fie agravată de intervenţia completului de judecată, a procurorului, grefierului şi a avocatului din oficiu. O astfel de intervenţie nu poate fi văzută ca asigurând îndeplinirea scopului art. 50 din Constituţie în privinţa persoanelor care se află într-o reală nevoie de tratament psihiatric, cel puţin în ipoteza procedurii de constatare a încetării condiţiilor internării medicale nevoluntare. Prin urmare, mecanismul instituit de Legea nr. 487/2002 nu răspunde exigenţelor art. 50 din Constituţie, fiind trasat, fără nicio nuanţare, pentru toate cazurile de externare, cu atât mai mult cu cât audierea este obligatorie, în măsura în care starea de sănătate a pacientului o permite. Acest mecanism este unul greoi, de natură a avea consecinţe negative tocmai asupra psihicului, prin ipoteză fragil, al persoanelor pe care Legea nr. 487/2002 ar trebui să le protejeze. În fine, în ceea ce priveşte categoria persoanelor care nu au tulburări psihice, arată că acestea pot fi victimele unui abuz, iar intervenţia judecătorului este absolut necesară, însă numai pentru procedura internării, iar nu şi pentru cea a externării.

7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate,

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,

Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 65 alin. (3) şi (4) cu trimitere la art. 61 alin. (6) şi art. 62 din Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002, republicată în Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 652 din 13 septembrie 2012, care au următorul cuprins:

- Art. 61 alin. (6): “Decizia de internare nevoluntară a comisiei prevăzute la alin. (1) va 6 înaintată de către conducerea unităţii medicale, în termen de 24 de ore, judecătoriei în a cărei circumscripţie se află unitatea medicală, odată cu documentele medicale referitoare la pacientul în cauză.”;

- Art. 62: “(1) Judecarea se face în regim de urgenţă, în camera de consiliu.

(2) Participarea şi ascultarea pacientului sunt obligatorii, dacă starea sănătăţii sale o permite. În caz contrar, judecătorul poate dispune audierea pacientului în unitatea sanitară.

(3) Pacientul va fi apărat din oficiu, dacă nu are apărător ales.

(4) Participarea procurorului este obligatorie.

(5) Pacientul şi reprezentantul legal sau convenţional al pacientului pot solicita efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice sau pot propune orice alte probe, în condiţiile legii.

(6) instanţa hotărăşte, după caz. confirmarea sau încetarea internării medicale nevoluntare.

(7) Dacă instanţa apreciază că nu se impune menţinerea internării, însă tratamentul este necesar, poate dispune, după ascultarea reprezentantului legal ori convenţional al pacientului, înlocuirea internării medicale cu tratamentul ambulatoriu, prin reţeaua ambulatorie teritorială de psihiatrie.

(8) Hotărârea instanţei poate fi atacată cu recurs, în termen de 3 zile de la pronunţare, pentru cei prezenţi, sau de la comunicare, pentru cei lipsă.

(9) Recursul nu suspendă executarea.

- Art. 65 alin. (3) şi (4): “(3) Comisia prevăzută la art. 61 alin. (1) va informa conducerea unităţii medicale, care va sesiza, de îndată, judecătoria care a hotărât confirmarea internării nevoluntare în legătură cu propunerea de încetare a condiţiilor care au impus internarea nevoluntară, propunând confirmarea acesteia din urmă.

(4) Prevederile art. 62 se aplică în mod corespunzător. “

11. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 23 referitor la libertatea individuală şi ale art. 50 privind protecţia persoanelor cu handicap.

12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată Legea nr. 487/2002 reglementează un obiectiv major al politicii de sănătate publică, şi anume promovarea şi apărarea sănătăţii mintale a populaţiei, prevenirea îmbolnăvirilor psihice şi protecţia persoanelor cu tulburări psihice, precum şi rolul autorităţilor şi organismelor abilitate în ceea ce priveşte promovarea şi controlul acestor activităţi.

13. Curtea reţine că persoanelor cu tulburări psihice trebuie se li se acorde îngrijiri în mediul cel mai puţin restrictiv şi prin proceduri cât mai puţin restrictive, care să respecte pe cât posibil integritatea lor fizică şi psihică şi să răspundă în acelaşi timp atât nevoilor lor de sănătate, cât şi necesităţii de a asigura securitatea fizică a celorlalţi [art. 26 alin. (2) din Legea nr. 487/2002], de unde reiese că internarea într-o unitate de psihiatrie se poate face numai din considerente medicale, înţelegându-se prin acestea procedurile de diagnostic şi de tratament [art. 49 alin. (1) din Legea nr. 487/2002]. Astfel, pentru demararea procedurii de internare nevoluntară a unei persoane este necesar ca un medic psihiatru abilitat să aprecieze că aceasta suferă de o tulburare psihică şi să considere că, din cauza acestei tulburări psihice, există un pericol iminent de vătămare pentru sine sau pentru alte persoane, respectiv că, în cazul unei persoane suferind de o tulburare psihică gravă, neinternarea ar putea antrena o gravă deteriorare a stării sale sau ar împiedica să i se acorde tratamentul adecvat (art. 54 din Legea nr. 487/2002). Propunerea de internare nevoluntară făcută de medicul psihiatru este analizată de către o comisie special constituită în acest sens - din 3 membri numiţi de managerul spitalului, şi anume: 2 psihiatri şi un medic de altă specialitate sau un reprezentant al societăţii civile -, în termen de cel mult 48 de ore de la primirea propunerii, după examinarea persoanei respective, dacă aceasta este posibilă. Decizia de internare nevoluntară a comisiei se consemnează în dosarul medical al pacientului şi se comunică de îndată acestuia, precum şi reprezentantului său legal sau convenţional, pacientul fiind, în baza respectivei decizii, internat nevoluntar. Decizia de internare nevoluntară luată de comisie se înaintează de către conducerea unităţii medicale, în termen de 24 de ore, judecătoriei în a cărei circumscripţie se află unitatea medicală, odată cu documentele medicale referitoare la pacientul ta cauză. Până la pronunţarea hotărârii instanţei asupra deciziei de internare nevoluntară, pacientul internat nevoluntar va fi examinat periodic de către comisia mai sus menţionată, la un interval ce nu va depăşi 5 zile (art. 61 din Legea nr. 487/2002)

14. Judecarea se face în regim de urgenţă, în camera de consiliu, cu participarea procurorului. Dacă starea sănătăţii pacientului permite, sunt obligatorii participarea şi ascultarea acestuia. În caz contrar, judecătorul poate dispune audierea pacientului în unitatea sanitară. Pacientul - care este apărat din oficiu, dacă nu are apărător ales - şi reprezentanta legal sau convenţional al pacientului pot solicita efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice sau pot propune orice alte probe, în condiţiile legii. Instanţa hotărăşte, după caz, confirmarea sau încetarea internării medicale nevoluntare. Dacă instanţa apreciază că nu se impune menţinerea internării, însă tratamentul este necesar, poate dispune, după ascultarea reprezentantului legal ori convenţional al pacientului, înlocuirea internării medicale cu tratamentul ambulatoriu, prin reţeaua ambulatorie teritorială de psihiatrie. Hotărârea instanţei poate fi atacată cu recurs, în termen de 3 zile de la pronunţare, pentru cei prezenţi, sau de la comunicare, pentru cei lipsă, recursul nesuspendând executarea (art. 62 din Legea nr. 487/2002). Dacă instanţa judecătorească competentă nu confirmă internarea nevoluntară, pacientul are dreptul de a părăsi imediat unitatea spitalicească sau poate solicita, în urma consimţământului scris, continuarea tratamentului (art. 66 din Legea nr. 487/2002),

15. Comisia medicală care a luat decizia de internare nevoluntară a unei persoane - decizie confirmată de instanţa judecătorească - are obligaţia de a reexamina pacientul în cauză la cel mult o lună şi ori de câte ori este nevoie în funcţie de starea acestuia, precum şi la cererea medicului şef de secţie, a pacientului, a reprezentantului legal sau convenţional al pacientului sau a procurorului. În situaţia în care, prin examinarea directă a pacientului şi a dosarului său medica), comisia constată că au încetat condiţiile care au impus internarea nevoluntară, ţinând cont şi de opinia medicului psihiatru care are în îngrijire pacientul, informează conducerea unităţii medicale, care are obligaţia de a sesiza de îndată judecătoria care a hotărât confirmarea internării nevoluntare în legătură cu propunerea de constatare a încetării condiţiilor care au impus internarea nevoluntară. În ceea ce priveşte procedura de judecată, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile referitoare la confirmarea deciziei de internare nevoluntară (art. 65 din Legea nr. 487/2002).

16. Internarea nevoluntară, prin natura sa, fără a constitui o sancţiune privativă de libertate, reprezintă o măsură care privează de libertate persoana internată nevoluntar, în sensul că aceasta nu are libertatea să părăsească instituţia medicală în care a fost internată împotriva voinţei sale sau fără consimţământul său. Internarea nevoluntară încetează în două moduri, şi anume fie prin neconfirmarea de către instanţa competentă a deciziei de internare nevoluntară a comisiei medicale, fie prin confirmarea propunerii aceleiaşi comisii de constatare a încetării condiţiilor care au impus internarea nevoluntară, instanţa de judecată, autoare a excepţiei de neconstituţionalitate, criticând dispoziţiile art. 65 alin. (3) şi (4) cu trimitere la art. 61 alin. (6) şi art. 62 din Legea nr. 487/2002 sub aspectul atingerilor aduse libertăţii individuale şi protecţiei persoanelor cu handicap, din perspectiva implicării judecătorului ta procedura externării medicale.

17. Curtea reţine că internarea nevoluntară se instituie prin decizia comisiei medicale, care este supusă, însă, confirmării instanţei judecătoreşti, aceasta putând să o infirme şi să dispună încetarea internării nevoluntare. La rândul ei, şi procedura de externare are, similar procedurii de internare nevoluntară, o componentă administrativă şi una judiciară, instanţa competentă putând să confirme propunerea comisiei de constatare a încetării condiţiilor care au impus internarea nevoluntară sau să o infirme, cu consecinţa menţinerii, în acest ultim caz, a măsurii internării nevoluntare. Atât în procedura de internare nevoluntară, cât şi în cea de externare, intervenţia judecătorului este justificată de necesitatea eliminării unor eventuale abuzuri sau erori medicale. Instanţa judecătorească are rolul de a pune în balanţă, pe de o parte, interesul personal al pacientului, sub aspectul libertăţii acestuia, al nevoilor sale de sănătate şi al protecţiei împotriva abuzurilor şi erorilor medicale, iar, pe de altă parte, interesul general al societăţii privind eliminarea riscului ca starea psihică a persoanei în cauză să-i inducă acesteia un comportament de natură să producă o vătămare fizică ei înseşi sau altor persoane ori distrugeri de bunuri materiale importante, astfel că reglementarea legală criticată nu aduce atingere principiilor referitoare la libertatea individuală şi la protecţia persoanelor cu handicap, consacrate de prevederile art. 23 şi ale art. 50 din Constituţie, ci, dimpotrivă, garantează aceste drepturi fundamentale.

18. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia, chiar dacă instituţia specializată în care a fost internată persoana în cauză a constatat dispariţia tulburării mintale ce a justificat internarea nevoluntară, aceasta nu înseamnă că ea trebuie eliberată ta mod automat, fără a se examina condiţiile în care va putea să-şi reia viaţa normală în societate. Curtea de la Strasbourg a statuat că o asemenea interpretare rigidă ar lipsi autorităţile naţionale de posibilitatea de a evalua, în funcţie de ansamblul circumstanţelor cauzei, dacă o astfel de eliberare reprezintă cea mai bună soluţie, atât pentru cel internat, cât şi pentru colectivitatea în cadrul căreia el se va întoarce să trăiască. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că, în materie de tulburări mintale, este practic imposibil să se stabilească fără niciun risc de eroare dacă dispariţia simptomelor bolii semnifică totala vindecare a celui în cauză. De aceea, este necesar ca autorităţile naţionale competente să dispună de posibilitatea de a decide dacă, având în vedere toate circumstanţele speţei şi interesele aflate în joc, este cazul să dispună eliberarea imediată şi necondiţionată a unei persoane care nu mai prezintă tulburarea mintală care a necesitat internarea sa. Autorităţile naţionale trebuie să poată păstra un anumit control asupra progreselor făcute de respectiva persoană după întoarcerea sa la viaţa în comunitate, astfel că eliberarea sa poate fi supusă unor condiţii adecvate, după cum nu poate fi exclusă nici necesitatea amânării eliberării, pentru motive justificate. Respectarea scopului art. 5 paragraful 1 privind dreptul la libertate şi la siguranţă din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale - care interzice privările de libertate arbitrare - impune, însă, ca o asemenea amânare să nu se facă pe o durată excesivă, pentru că, altfel, ar fi contrară acestui scop (Hotărârea din 24 octombrie 1997, pronunţată în Cauza Johnson împotriva Regatului Unit, paragrafele 61 şi 63).

19. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată în Dosarul nr. 36.616/4/2014 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 65 alin. (3) şi (4) cu trimitere la art. 61 alin. (6) şi art. 62 din Legea nr. 487/2002 a sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României,

Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 14 iulie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ

 

ORDIN

privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor din unitatea administrativ-teritorială Telciu, judeţul Bistriţa-Năsăud

 

Având în vedere prevederile art. 11 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 15 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.288/2012, cu modificările ulterioare,

directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară emite prezentul ordin.

Art. 1. - (1) Se aprobă începerea lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor situate pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale Telciu, judeţul Bistriţa-Năsăud.

(2) Teritoriul unităţii administrativ-teritoriale Telciu, judeţul Bistriţa-Năsăud, este împărţit în 169 de sectoare cadastrale, potrivit anexei care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2, - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară,

Radu Codruţ Ştefănescu

 

Bucureşti, 3 septembrie 2015.

Nr. 906.

 

ANEXĂ*)

 


*) Anexa este reprodusă în facsimil.

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

pentru completarea Normelor metodologice privind utilizarea şi completarea ordinului de plată pentru Trezoreria Statului (OPT), aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 246/2005

În temeiul prevederilor art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

Art. I. - La articolul 5 din Normele metodologice privind utilizarea şi completarea ordinului de plată pentru Trezoreria Statului (OPT), aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 246/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 10 martie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, după litera s) se introduce o nouă literă, litera ş), cu următorul cuprins:

“ş) în rubrica «Semnătura plătitorului şi ştampila», persoanele autorizate din cadrul instituţiilor publice care dispun plăţi din conturile deschise la Trezoreria Statului semnează şi aplică amprenta ştampilei conform fişelor cu specimenele de semnături depuse la unităţile Trezoreriei Statului. Plătitorii prevăzuţi la art. V din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2015 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare şi modificarea şi completarea unor acte normative, semnează ordinul de plată pentru Trezoreria Statului (OPT) conform fişelor cu specimenele de semnături depuse la unităţile Trezoreriei Statului, fără a aplica amprenta ştampilei pe documentul de plată prezentat la unităţile Trezoreriei Statului.”

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 14 septembrie 2015.

Nr. 1.113.

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

pentru modificarea Normelor metodologice privind deschiderea şi repartizarea/retragerea creditelor bugetare din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru şomaj, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul Trezoreriei Statului, bugetul Fondului pentru mediu şi bugetele locale, aprobate prin Ordinul ministrului delegat pentru buget nr. 501/2013

În temeiul prevederilor art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

Art. I. - Alineatul (3) al articolului 1 din Normele metodologice privind deschiderea şi repartizarea/retragerea creditelor bugetare din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru şomaj, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul Trezoreriei Statului, bugetul Fondului pentru mediu şi bugetele locale, aprobate prin Ordinul ministrului delegat pentru buget nr. 501/2013, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 17 aprilie 2013, se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(3) Prin derogare de la prevederile alin, (2), exemplarul nr. 1 al cererilor pentru deschiderea de credite bugetare din bugetul Ministerului Finanţelor Publice - Acţiuni Generale se depune la Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia generală trezorerie şi contabilitate publică, cu cel puţin două zile lucrătoare înainte de data efectuării plăţii. Cererile pentru deschiderea de credite bugetare din bugetul Ministerului Finanţelor Publice - Acţiuni Generale pentru plăţile aferente serviciului datoriei publice guvernamentale, de la capitolul 54.01 «Alte servicii publice generale» şi capitolul 55.01 «Tranzacţii privind datoria publică şi împrumuturi», precum şi pentru plăţile aferente restituirii accizei de la capitolul 80.01 «Acţiuni generale economice, comerciale şi de muncă», articolul 55.01 «Transferuri interne», alineatul 55.01.60 «Transferuri în cadrul schemelor de ajutor de stat reprezentând sume restituite la accize pentru motorina utilizată drept combustibil», se depun trimestrial, în ultima lună a trimestrului anterior, la nivelul prevederilor bugetare aprobate şi repartizate pentru trimestrul respectiv.”

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea 1.

 

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 14 septembrie 2015.

Nr. 1.115.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

 

ORDIN

pentru aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2015 al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Biotehnologii în Horticultura Ştefănesti - Argeş în coordonarea Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare

 

Având în vedere prevederile art. 24 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

în conformitate cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2014 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 174/2015,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 26/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice şi al Hotărârii Guvernului nr. 27/2015 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2015 pentru Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Biotehnologii în Horticultură Ştefănesti - Argeş, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - (1) Cheltuielile totale aferente veniturilor înscrise în bugetul de venituri şi cheltuieli prevăzut la art. 1 reprezintă limite maxime ce nu pot fi depăşite.

(2) în cazul în care, în execuţie, se înregistrează nerealizări ale veniturilor aprobate, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Biotehnologii în Horticultură Ştefănesti - Argeş va efectua cheltuieli în funcţie de realizarea veniturilor, cu încadrarea în indicatorii de eficienţă aprobaţi.

Art. 3. - Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Biotehnologii în Horticultură Ştefăneşti - Argeş va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice,

Sorin Mihai Cîmpeanu

 

Bucureşti, 30 iulie 2015.

Nr. 4.649.

 

ANEXĂ

            MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ ŞI INOVARE

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Biotehnologii în Horticultură Ştefăneşti - Argeş

 

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI

pe anul 2015

 

 

INDICATORI

Nr. rd.

Program 2015

A

0

1

I. VENITURI TOTALE, din care:

01

3798

1. VENITURI DIN EXPLOATARE din care:

02

3798

a) Venituri din activitatea de bază

03

988

b) Venituri din activităţi conexe activităţii de cercetare-dezvo1tare

04

2810

c) Alte venituri din exploatare

05

0

2. VENITURI FINANCIARE

06

0

3. VENITURI EXTRAORDINARE

07

0

II. CHELTUIELI TOTALE, din care:

08

3798

1 .Cheltuieli de exploatare, total, din care:

09

3798

a) Bunuri şi servicii

10

H58

b) Cheltuieli de personal, din care:

11

2369

- cheltuieli cu salariile din care:

12

1915

- indemnizaţiile membrilor consiliului de administraţie

13

52

- drepturile salariale ale directorului (general)

14

119

- contribuţii de asigurări sociale de stat

15

303

- contribuţii de asigurări de şomaj

16

9

- contribuţii de asigurări sociale de sănătate

17

100

- contribuţii de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale

18

5

- contribuţii pentru concedii şi indemnizaţii

19

16

- contribuţii la Fondul de garantare a creanţelor salariale

20

5

- contribuţii la fondul de pensii facultative

21

0

- alte cheltuieli de personal, din care:

22

16

- tichete de masă

23

0

- deplasări, detaşări

24

0

c) Cheltuieli de exploatare privind amortizările,provizioanele şi ajustările pentru depreciere

25

271

d) Cheltuieli de protocol

26

0

e) Cheltuieli de reclamă şi publicitate

27

0

f) Cheltuieli cu sponsorizarea

28

0

g) Cheltuieli prevăzute de art. 21 alin. (3) litera c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

29

0

h) Alte cheltuieli

30

0

2. Cheltuieli financiare, din care:

31

0

- cheltuieli privind dobânzile

32

0

- alte cheltuieli financiare

33

0

3. Cheltuieli extraordinare

34

0

III. REZULTATUL BRUT ( profit/pierdere)

35

0

IV. IMPOZIT PE PROFIT

36

0

V. REZULTATUL NET

37

0

VI. ACOPERIREA PIERDERILOR CONTABILE DIN ANII PRECEDENT

38

0

VII. PROFITUL DE REPARTIZAT RĂMAS DUPĂ ACOPERIREA PIERDERILOR CONTABILE DIN ANII PRECEDENŢI:

39

0

a) pentru cointeresarea personalului

40

0

b)pentru finanţarea dezvoltării institutului naţional

41

0

c) pentru desfăşurarea activităţii curente, inclusiv pentru cofinanţarea proiectelor

42

0

VIII. SURSE DE FINANŢARE A INVESTIŢIILOR,din care:

43

50

I. Surse proprii

44

50

2. Sume de ta bugetul de stat pentru investiţii

45

0

3. Credite bancare pentru investiţii

46

0

- interne

47

0

- externe

48

0

4. Alte surse

49

0

IX. UTILIZAREA RESURSELOR PENTRU INVESTIŢII, din care:

50

50

I. Investiţii, inclusiv investiţii în curs la linele anului

51

50

2. Rambursări de rate aferente creditelor pentru investiţii

52

0

- interne

53

0

- externe

54

0

X. DATE DE FUNDAMENTARE

 

 

I. Venituri totale (rd. 01)

55

3798

2. Cheltuieli aferente veniturilor totale (rd. 08)

56

3798

3. Rezultate (+/-) (rd.55 - rd.56)

57

0

4. Număr mediu de personal, total institut, din care:

58

66

- număr mediu personal de cercetare-dezvoltare

59

29

5. Câştigul mediu lunar pe salariat, total institut - lei/persoană/lumi

60

2236

6. Câştigul mediu lunar pe personal de cercetare-dezvoltare - lei/persoană/lună

61

2710

7. Rentabilitatea (rd. 57/rd.56* 100)

62

0

8. Productivitatea muncii pe total personal - mii lei/pers. (rd.01/rd.58)

63

58

9, Rata rentabilităţii financiare rd.37*100 capital propriu

64

0

10. Plăţi restante

65

586

11. Creanţe de încasat

66

514

 

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

 

ORDIN

pentru aprobarea Procedurii privind alegerea reprezentantului elevilor în consiliul de administraţie al unităţilor de învăţământ preuniversitar din România

 

În conformitate cu prevederile art. 96 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului educaţiei naţionale nr. 4.619/2014 pentru aprobarea Metodologiei-cadru de organizare şi funcţionare a consiliului de administraţie din unităţile de învăţământ preuniversitar, cu modificările şi completările ulterioare,

în baza propunerii Consiliului Naţional al Elevilor nr. 108/09.08.2015/292/12.08.2015 înregistrate la Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice cu nr. 10.204 din 20 august 2015, referitoare la alegerea reprezentantului elevilor în consiliul de administraţie al unităţilor de învăţământ preuniversitar,

în baza Hotărârii Guvernului nr. 26/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice,

ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice emite prezentul ordin.

Art. 1. - (1) Se aprobă Procedura privind alegerea reprezentantului elevilor în consiliul de administraţie al unităţilor de învăţământ preuniversitar din România, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

(2) Procedura privind alegerea reprezentantului elevilor în consiliul de administraţie al unităţilor de învăţământ preuniversitar din România se aplică începând cu anul şcolar 2015-2016.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. - Direcţia generală învăţământ preuniversitar, Direcţia pentru învăţământ în limbile minorităţilor, Direcţia generală management şi reţea şcolară, Direcţia generală buget-finanţe, salarizare şi resurse umane, inspectoratele şcolare judeţene şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, conducerile unităţilor de învăţământ duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

 

Ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice,

Sorin Mihai Cîmpeanu

 

Bucureşti, 14 septembrie 2015.

Nr. 5.231.

 

 

ANEXĂ

 

PROCEDURĂ

privind alegerea reprezentantului elevilor în consiliul de administraţie al unităţilor de învăţământ preuniversitar din România

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - Prezenta procedură reglementează alegerea reprezentantului elevilor, care a împlinit vârsta de 18 ani, în consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ preuniversitar, numit în continuare reprezentantul elevilor.

Art. 2. - (1) Reprezentantul elevilor este ales prin vot secret de către toţi elevii unităţii de învăţământ.

(2) Reprezentantul elevilor în consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ preuniversitar are mandat de un an şcolar.

Art. 3. - (1) Procesul de alegere a reprezentantului elevilor se desfăşoară la începutul anului şcolar, conform prevederilor metodologiei-cadru de organizare şi funcţionare a consiliului de administraţie din unităţile de învăţământ preuniversitar.

(2) Directorul unităţii de învăţământ transmite consiliului elevilor solicitarea de desemnare a reprezentantului elevilor în consiliul de administraţie în prima zi de cursuri a semestrului întâi.

(3) Procesul de alegere a reprezentantului elevilor se desfăşoară astfel încât să fie respectat termenul de desemnare a reprezentantului elevilor în consiliul de administraţie prevăzut în metodologia-cadru de organizare şi funcţionare â consiliului de administraţie din unităţile de învăţământ preuniversitar.

 

CAPITOLUL II

Organizarea alegerii reprezentantului elevilor

 

Art. 4. - (1) Alegerile pentru reprezentantul elevilor sunt organizate de câtre consiliul elevilor din respectiva unitate de învăţământ, numit în continuare consiliul elevilor.

(2) Pentru organizarea alegerii reprezentantului elevilor, consiliul elevilor desemnează o comisie de organizare şi desfăşurare a alegerii reprezentantului elevilor în consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ, denumită în continuare comisie.

(3) Comisia se compune dintr-un număr impar de persoane, după cum urmează:

a) preşedinte - de regulă, preşedintele consiliului elevilor;

b) secretar - de regulă, secretarul consiliului elevilor;

c) 1-3 membri - vicepreşedinţi sau responsabili ai departamentelor prevăzute în regulamentul propriu al consiliului elevilor.

(4) în cazul în care unul dintre elevii care ocupă funcţiile nominalizate la alin. (3) doreşte să candideze pentru a fi ales ca reprezentant al elevilor, acesta va fi înlocuit în comisie de un alt elev, desemnat de consiliul elevilor.

Art. 5. - (1) Comisia poate decide invitarea unor observatori care să participe la organizarea şi desfăşurarea alegerii reprezentatului elevilor.

(2) Consiliile judeţene ale elevilor/Consiliul Municipal al Elevilor din Bucureşti, Consiliul Naţional al Elevilor sau organizaţii nonguvernamentale cu activitate relevantă în domeniul educaţiei îşi pot desemna observatori în cadrul comisiei.

(3) Desemnarea observatorilor de către organizaţiile menţionate la alin. (2) se face prin transmiterea unei adrese către consiliul elevilor din unitatea de învăţământ.

(4) Comisia are obligaţia de a invita observatorii desemnaţi la şedinţa de validare a dosarelor şi la şedinţa de numărare a voturilor. Invitaţia se transmite cu cel puţin 24 de ore înainte de şedinţa respectivă.

Art. 6. - (1) Comisia menţionată la art. 4 răspunde de buna organizare şi desfăşurare a alegerii reprezentantului elevilor.

(2) Calendarul alegerilor şi modalitatea de prezentare a candidaţilor prin întâlniri şi dezbateri cu elevii şcolii se stabilesc de consiliul elevilor, după consultarea şi cu acordul conducerii unităţii de învăţământ.

Art. 7. - (1) Conducerile unităţilor de învăţământ sprijină desfăşurarea alegerii reprezentantului elevilor în consiliul de administraţie, prin punerea la dispoziţia comisiei a logisticii şi a materialelor necesare.

(2) Directorul unităţii de învăţământ desemnează un reprezentant ai consiliului profesoral care sprijină comisia în buna organizare şi desfăşurare a alegerii reprezentantului elevilor.

 

CAPITOLUL IIII

Depunerea dosarelor

 

Art. 8. - (1) Elevii care doresc să candideze pentru a fi desemnaţi ca reprezentanţi ai elevilor în consiliul de administraţie ai unităţii de învăţământ trebuie să aibă, la data alegerilor, vârsta de 18 ani împliniţi.

(2) Nu pot fi aleşi ca reprezentanţi ai elevilor elevii care se află în unul dintre următoarele cazuri de incompatibilitate:

a) au rude sau afini până la gradul IV inclusiv desemnaţi ca membri în acelaşi consiliu de administraţie;

b) au primit sancţiuni disciplinare în ultimii 3 ani.

Art. 9. - (1) Candidaţii care doresc să fie desemnaţi ca reprezentanţi ai elevilor depun un dosar la comisia menţionată la art. 4.

(2) Dosarul conţine următoarele documente:

a) scrisoare de intenţie;

b) copia cărţii de identitate;

c) declaraţie pe propria răspundere a candidatului că nu se află în situaţiile de incompatibilitate prevăzute la art. 8 alin. (2).

 

CAPITOLUL IV

Desfăşurarea alegerilor

 

Art. 10. - Alegerea reprezentantului elevilor se desfăşoară astfel:

a) Comisia anunţă public calendarul acţiunilor desfăşurate pentru alegerea reprezentantului elevilor, componenţa comisiei de organizare şi desfăşurare a alegerilor şi documentele ce trebuie depuse la dosar, prin afişarea la avizier, pe site-ul unităţii de învăţământ sau utilizând alte mijloace de comunicare disponibile.

b) Candidaţii depun la comisie dosarele, în termen de două zile de la primirea solicitării transmise de director de desemnare a reprezentantului elevilor în consiliul de administraţie.

c) Comisia analizează validitatea dosarelor depuse, prin verificarea respectării condiţiilor menţionate la art. 8 şi 9 şi anunţă public, în ziua următoare încheierii depunerii dosarelor, numele candidaţilor care îndeplinesc condiţiile pentru a participa la alegeri.

d) Candidaţii care îndeplinesc condiţiile pentru a participa la alegeri se prezintă în cadrul unor întâlniri şi dezbateri cu elevii şcolii, organizate într-o perioadă de 4 zile, care se încheie în ziua premergătoare alegerilor.

e) Comisia pregăteşte buletinele de vot, care sunt semnate de către preşedintele şi secretarul comisiei, în preziua alegerilor.

f) în ziua stabilită prin calendar pentru alegeri, elevii din unitatea de învăţământ îşi exprimă opţiunea prin vot secret, universal şi liber exprimat.

Art. 11. - (1) După încheierea procesului de votare, comisia se întruneşte în plen, pentru numărarea voturilor.

(2) Alegerile sunt considerate valabile dacă se prezintă la vot cel puţin jumătate plus unu din numărul total al elevilor.

(3) Sunt considerate valide doar buletinele de vot pe care a fost exprimată o singură opţiune.

Art. 12. - (1) în urma numărării voturilor, secretarul comisiei întocmeşte procesul-verbal privind rezultatele alegerii reprezentantului elevilor în consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ.

(2) Este declarat câştigător candidatul care a întrunit cel mai mare număr de voturi din totalul voturilor valide.

(3) în cazul în care pe primul loc se află doi sau mai mulţi candidaţi cu acelaşi număr de voturi, consiliul decide organizarea unui ai doilea tur, la care participă doar candidaţii aflaţi pe primul loc după primul tur.

(4) Organizarea celui de al doilea tur se face cel mai târziu în a treia zi de la primul tur.

(5) La al doilea tur de alegeri este declarat câştigător candidatul care a întrunit cel mai mare număr de voturi din totalul voturilor valide.

Art. 13. - (1) în cazul în care se prezintă la vot mai puţin de jumătate plus unu din numărul total al elevilor, se va proceda la organizarea unor noi alegeri.

(2) Organizarea noilor alegeri se face cel mai târziu în a treia zi de la primul tur.

(3) La noul tur de alegeri, organizat în situaţia menţionată la alin. (1), este declarat câştigător candidatul care a întrunit cel mai mare număr de voturi din totalul voturilor valide, indiferent de numărul elevilor care se prezintă la vot.

 

CAPITOLUL V

Comunicarea rezultatului alegerilor

 

Art. 14. - Consiliul elevilor transmite, în scris, directorului unităţii de învăţământ numele candidatului ales ca reprezentant cu drept de vot al elevilor în consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ, în termen de 24 de ore de la data alegerilor.

Art. 15. - Consiliul elevilor transmite consiliului judeţean al elevilor, spre informare, numele candidatului ales ca reprezentant cu drept de vot al elevilor în consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ.

 

CAPITOLUL VI

Dispoziţii finale şi tranzitorii

 

Art. 16. - În cazul în care reprezentantul elevilor îşi pierde calitatea de membru în consiliul de administraţie în timpul anului şcolar, de drept sau prin revocare, adunarea generală a consiliului elevilor decide calendarul pentru desfăşurarea alegerii noului reprezentant conform prevederilor prezentei proceduri.

Art. 17. - Este Interzisă implicarea cadrelor didactice sau a conducerii unităţii de învăţământ în desemnarea unui candidat, în susţinerea unuia sau mai multor candidaţi, înainte sau în perioada alegerilor, sau în desemnarea reprezentantului elevilor, sub sancţiunea anulării procesului electoral.

Art. 18. - Sunt interzise:

a) distrugerea, deteriorarea, murdărirea, acoperirea prin scriere sau în orice mod a listelor electorale, a platformelor-program afişate, a afişelor ori anunţurilor elaborate de către membrii comisiei;

b) implicarea membrilor comisiei în campania electorală şi purtarea, pe durata votării, de către membrii comisiei, de ecusoane, insigne sau alte însemne de propagandă electorală;

c) împiedicarea prin orice mijloace a exercitării dreptului de a alege sau de a fi ales;

d) fraudarea alegerilor.

Art. 19. - (1) încălcarea prevederilor prezentei proceduri poate fi sesizată de către orice elev sau de către observatorii invitaţi ori desemnaţi, comisiei din unitatea de învăţământ sau, după caz, consiliului judeţean al elevilor sau Consiliului Naţional al Elevilor.

(2) Consiliul elevilor poate decide excluderea din comisie a membrilor acesteia care încalcă prevederile prezentei proceduri.

(3) Consiliul elevilor poate decide excluderea din rândul candidaţilor a acelor elevi care încalcă prevederile prezentei proceduri.

(4) Consiliul elevilor, consiliul judeţean al elevilor sau Consiliul Naţional al Elevilor, după caz, pot decide anularea rezultatului alegerilor dintr-o unitate de învăţământ, în cazul nerespectării procedurii.

Art. 20. - În situaţiile în care la nivelul unităţii de învăţământ nu există elevi care au împlinit vârsta de 18 ani, reprezentantul elevilor este desemnat de consiliul elevilor şi participă cu statut de observator la şedinţele consiliului de administraţie.

Art. 21. - Pentru anul şcolar 2015-2016, alegerea reprezentanţilor elevilor în consiliul de administraţie, în conformitate cu prevederile prezentei proceduri, se face conform unui calendar stabilit de consiliul elevilor, după consultarea şi cu acordul conducerii unităţii de învăţământ, astfel încât desemnarea reprezentantului elevilor să fie finalizată până la data de 15 octombrie 2015.

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.