MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 245/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 245         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 1 aprilie 2016

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

53. - Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii

 

359. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 11 din 14 ianuarie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

231. - Hotărâre pentru aprobarea contractelor de servicii publice pentru perioada 1 ianuarie 2016-2 decembrie 2019 în transportul feroviar public de călători

 

ACTE ALE BIROULUI ELECTORAL CENTRAL

 

4/H. - Hotărâre privind interpretarea prevederilor art. 30 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 3 alineatul (1), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„b) lucrări de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum şi orice alte lucrări, indiferent de valoarea lor, care urmează să fie efectuate la toate categoriile de monumente istorice prevăzute de Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv la anexele acestora, identificate în acelaşi imobil - teren şi/sau construcţii, la construcţii amplasate în zone de protecţie a monumentelor şi în zone construite protejate, stabilite potrivit legii, ori la construcţii cu valoare arhitecturală sau istorică deosebită, stabilite prin documentaţii de urbanism aprobate;”.

2. La articolul 4 alineatul (1) litera a), punctul 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„2. În intravilanul şi extravilanul unităţilor administrativ-teritoriale ale căror primării nu au niciun angajat - funcţionar public cu atribuţii în domeniul urbanismului, amenajării teritoriului şi autorizării executării lucrărilor de construcţii, în structurile de specialitate organizate conform legii;”.

3. La articolul 4 alineatul (1), partea introductivă a literei e) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„e) de primarii unităţilor administrativ-teritoriale care au în aparatul de specialitate angajaţi - funcţionari publici cu atribuţii în domeniul urbanismului, amenajării teritoriului şi autorizării executării lucrărilor de construcţii pentru lucrările care se execută:”.

4. La articolul 26 alineatul (1), după litera m) se introduce o nouă literă, litera n), cu următorul cuprins:

„n) neefectuarea recepţiei la terminarea lucrărilor de construcţii în condiţiile prevederilor art. 37 alin. (2).”

5. La articolul 26 alineatul (2), liniuţa a şaptea se modifică şi va avea următorul cuprins:

„- de 2.000 lei, cele prevăzute la lit. l) şi n);u.

6. La articolul 27, alineatele (3) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

,,(3) Contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepţia celor de la lit. h), h1), l)-k), se constată şi se sancţionează de către compartimentele de specialitate cu atribuţii de control ale autorităţilor administraţiei publice locale ale judeţelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi comunelor, pentru faptele săvârşite în unitatea lor administrativ-teritorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului Bucureşti, potrivit competenţelor de emitere a autorizaţiilor de construire/desfiinţare.

(4) Contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. h), h1), i)-k) se constată şi se sancţionează numai de către organele de control ale Inspectoratului de Stat în Construcţii.”

Art. II. - Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. III. - Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

Art. IV. - Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, aprobate prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi locuinţei nr. 839/2009, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 şi 797 bis din 23 noiembrie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, se vor actualiza în termen de 45 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această lege a fost ac/optată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PREŞEDINTELE SENATULUI

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

CÂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TÂRICEANU

 

Bucureşti, 30 martie 2016.

Nr. 53.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 30 martie 2016.

Nr. 359.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 11

din 14 ianuarie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, excepţie ridicată de Constantin Silviu Dinischiotu în Dosarul nr. 56.526/299/2014 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.014D/2015.

2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prezent personal şi asistat de doamna avocat Ofelia Andreiţa Bârsan, din cadrul Baroului Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei, doamnei avocat Ofelia Andreiţa Bârsan, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se susţine că textul criticat discriminează persoanele juridice cu capital majoritar sau integral privat în raport cu cele cu capital majoritar sau integral de stat, prin instituirea în favoarea celor din urmă a unui regim juridic privilegiat în privinţa protecţiei dreptului de proprietate. Se arată

că, prin Decizia nr. 31 din 26 mai 1993, Curtea Constituţională a statuat că bunurile acestei categorii de persoane juridice sunt bunuri proprietate privată şi că ele nu aparţin statului, ci numai acţiunile sau părţile sociale din acestea. Prin urmare, bunurile în cauză aparţin unei persoane juridice care trebuie să beneficieze de acelaşi tratament juridic ca orice alta persoană juridică constituită conform dispoziţiilor Legii societăţilor nr. 31/1990 sau Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale. Se conchide că textul criticat încalcă dispoziţiile art. 16 din Constituţie, dar şi pe cele ale normei constituţionale de la art. 44 alin, (2), care stabilesc că proprietatea privată trebuie să fie ocrotită în mod egal indiferent de titular. Referitor la punctul de vedere transmis de Avocatul Poporului în prezenta cauză, se arată că textul criticat nu protejează un interes ai colectivităţii, ci reglementează cu privire la persoane juridice cu capital privat, care trebuie să beneficieze de aceleaşi măsuri de protecţie juridică ca şi restul persoanelor juridice, indiferent de titularul dreptului de proprietate privată. Se susţine, totodată, încălcarea prin textul criticat a dreptului la muncă şi la protecţia socială a muncii şi libertatea economică, prin restrângerea concurenţei. Se arată, în acest sens, că stabilirea unor sancţiuni speciale pentru persoanele juridice prevăzute la art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal îngrădeşte activitatea economică a persoanelor angajate în cadrul acestora, cu toate că activitatea lor se desfăşoară conform Legii nr. 31/1990 şi, respectiv, Legii nr. 15/1990.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că infracţiunile care au ca subiect activ calificat funcţionarul public în sensul legii penale sunt cele de serviciu şi

de corupţie şi că acestea nu au ca obiect juridic protecţia relaţiilor sociale din domeniul proprietăţii. Se mai susţine că, şi în situaţia în care obiectul juridic secundar al unei infracţiuni de corupţie sau de serviciu care are ca subiect activ un funcţionar public în sensul legii penale este unul material, aceasta nu schimbă cu nimic specificul acestor infracţiuni, care au ca obiect protecţia intereselor colectivităţii şi nu patrimoniul, indiferent de titularul acestuia. Se arată că, având în vedere scopul normelor de incriminare a infracţiunilor anterior referite, excepţia este neîntemeiată din perspectiva tuturor criticilor invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 29 aprilie 2015 pronunţată în Dosarul nr. 56.526/299/2014, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, excepţie ridicata de Constantin Silviu Dinischiotu într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăţiei autorului excepţiei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conflict de interese.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că bunurile aparţinând persoanelor juridice cu capital majoritar sau integral de stat sunt bunuri ce fac parte din proprietatea privată a statului şi că simplul fapt că statul este acţionar majoritar Intr-o societate nu îi conferă acesteia caracter public. În acest context, se arată că dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Constituţie ocrotesc proprietatea privată, în mod egal, indiferent de titular. În aceste condiţii, se susţine că definirea ca funcţionar public a unei persoane care exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui Operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate ai acesteia, prin dispoziţiile art. 175 alin. (2) din Codul penal, are ca efect stabilirea unui regim juridic diferit al bunurilor proprietate privată din patrimoniul persoanelor juridice arătate în cuprinsul normei criticate faţă de cea asigurată celorlalte bunuri proprietate privată. Se susţine că acest aspect este de natură a încălca dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Legea fundamentală. Pentru acelaşi motiv, se mai arată că textul criticat încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie. Se susţine că principiul egalităţii este aplicabil nu doar persoanelor fizice, Ci şi persoanelor juridice şi că dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal asigură o protecţie juridică superioară societăţilor cu capital majoritar de stat în raport cu cea asigurată societăţilor cu capital exclusiv privat, De asemenea, se susţine încălcarea prin textul criticat a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Constituţie. Se arată că acesta restrânge mediul concurenţial, deoarece, sub ameninţarea faptei penale, numeroşi operatori economici sunt excluşi din sfera potenţialilor clienţi beneficiari sau prestatori de activităţi economice, şi că, prin intermediul persoanelor juridice la care face trimitere art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, numeroase persoane fizice îşi exercită dreptul la muncă.

7. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Se susţine că dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal au ca efect ocrotirea procesuală privilegiată a bunurilor proprietate privată ce aparţin persoanelor juridice cu capital de stat faţă de cea acordată persoanelor juridice cu capital integral privat. Se arată că acest aspect determină încălcarea prin textul criticat a principiului egalităţii, prevăzut la art. 16 alin. (1) din Constituţie. Pentru aceleaşi motive se susţine şi încălcarea prin prevederile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal a dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (2), care presupun ocrotirea şi garantarea proprietăţii private în mod egal, indiferent de titular. Se mai arată că principiul egalităţii cetăţenilor trebuie aplicat şi persoanelor juridice, deoarece prin intermediul acestora cetăţenii îşi exercită dreptul constituţional la muncă. În acest context, instanţa apreciază că sintagma „folos patrimonial”, raportată la „o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani”, din cuprinsul dispoziţiilor art. 301 din Codul penal, restricţionează mediul economic sub aspectul raporturilor concurenţiale, excluzând din sfera potenţialilor clienţi o serie de agenţi economici.

8. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal sunt constituţionale. Se arată că atât doctrina, cât şi jurisprudenţa recunosc noţiunilor de „funcţionar*1 şi „funcţionar public” o semnificaţie mai largă în domeniul dreptului penal decât cea din dreptul administrativ. Se observă că textul criticat reglementează un raport de drept penal substanţial, care nu afectează libertatea comerţului, dreptul de proprietate sau dreptul la muncă. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare prin textul criticat a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, se arată că principiul egalităţii presupune acordarea de condiţii identice unor persoane aflate în situaţii juridice similare. Or, persoanele care desfăşoară activitatea în cadrul unor persoane juridice cu capital privat se află în situaţii juridice diferite de cele care desfăşoară activităţi în cadrul unor persoane juridice cu capital majoritar sau integral de stat, capital care provine din bani publici. Se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, la Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 26 din 3 decembrie 2014, prin care a fost dezlegată, de principiu, modalitatea de interpretare a dispoziţiilor art. 175 din Codul penal, precum şi la Decizia Curţii Constituţionale nr. 2 din 15 ianuarie 2014.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penai care au următorul cuprins: „(1) Funcţionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie: [...] c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia

13. Se susţine că textul criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 41 alin. (1) cu privire la muncă şi protecţia socială a muncii şi ale art. 44 alin. (2) cu privire la dreptul de proprietate privată.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că art. 175 din Codul penal reglementează noţiunea de funcţionar public în sensul legii penale, care, conform acestei dispoziţii legale, primeşte un înţeles autonom, diferit de cel din dreptul administrativ, potrivit căruia dobândeşte calitatea de funcţionar public orice persoană numită, în condiţiile legii, într-o funcţie publică. În acest sens, este şi Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 29 ianuarie 2014, prin care instanţa de contencios constituţional a reţinut că noţiunea de funcţionar public, conform legii penale, are un sens mai larg decât cel din domeniul dreptului administrativ, datorită atât caracterului relaţiilor sociale apărate prin incriminarea unor fapte socialmente periculoase, cât şi faptului că exigenţele de apărare a avutului şi de promovare a intereselor colectivităţii impun o cât mai bună ocrotire prin mijloacele dreptului penal. Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că, în legea penală, funcţionarul este definit exclusiv după criteriul funcţiei pe care o deţine sau, cu alte cuvinte, dacă îşi exercită activitatea în serviciul unei unităţi determinate prin legea penală, supus unui anumit statut şi regim juridic.

15. Astfel, potrivit art. 175 alin. (1) din Codul penal, este funcţionar public în sensul legii penale persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie: a) exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti; b) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură; c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia. Conform alin. (2) al art. 175 din Codul penai, este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, şi persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public. Această ultimă subcategorie a funcţionarilor publici în sensul legii penale este calificată drept cea a „funcţionarilor publici asimilaţi”.

16. Definiţiile prevăzute la art. 175 din Codul penal prezintă importanţă sub aspectul faptului că funcţionarii publici în sensul legii penale sunt potenţiali subiecţi activi ai acelor infracţiuni, reglementate în cuprinsul titlului V - „Infracţiuni de corupţie şi de serviciu” al Pârtii speciale a Codului penal, în cazul cărora ipoteza normei de incriminare prevede în mod expres această calitate. Din această subcategorie fac parte infracţiunile de luare de mită (art. 289), delapidare (art. 295), abuz în serviciu (art. 297), neglijenţă în serviciu (art. 298), folosirea abuzivă a funcţiei în scop sexual (art. 299), uzurparea funcţiei (art. 300), conflictul de interese (art. 301), violarea secretului corespondenţei [în varianta agravată, prevăzută la art. 302 alin. (3)] şi divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice (art. 304).

17. Prin urmare, Curtea constată că infracţiunile enumerate fac parte din categoria infracţiunilor de corupţie şi de serviciu. Aşa fiind, obiectul juridic al acestor infracţiuni vizează relaţiile sociale ce se formează în legătură cu activităţile profesionale ale funcţionarilor publici, relaţii sociale ce sunt incompatibile cu săvârşirea de către aceştia a faptelor incriminate prin dispoziţiile legale anterior enumerate.

18. Curtea reţine că obiectul juridic al infracţiunilor analizate nu constă în protecţia penală a relaţiilor sociale referitoare la proprietate, premisă de la care, în mod greşit, pleacă autorul excepţiei în formularea criticii de neconstituţionalitate atunci când face trimitere la regimul juridic reglementat, prin textul criticat, în favoarea proprietăţii private a statului prin raportare la cel al proprietăţii private aparţinând persoanelor juridice de drept privat. Această subcategorie de infracţiuni de corupţie şi de serviciu a fost reglementată de legiuitor în considerarea importanţei relaţiilor sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţii de serviciu a funcţionarilor publici, definiţi la art. 175 din Codul penal, activitate care nu se poate realiza în condiţiile îndeplinirii de către aceştia a unor acte cu încălcarea principiilor imparţialităţii, integrităţii, transparenţei deciziei şi supremaţiei interesului public în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice.

19. Având în vedere cele arătate, Curtea reţine că nici scopul şi nici efectul dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, criticate de autorul excepţiei, nu este cel de ocrotire a relaţiilor sociale din domeniul patrimonial, ci acela de prevenire a săvârşirii, de către persoanele care îşi desfăşoară activitatea în cadrul persoanelor juridice enumerate în cuprinsul acestuia, a faptelor prevăzute în cuprinsul normelor legale ce incriminează infracţiunile de corupţie sau de serviciu al căror subiect activare calitatea de funcţionar public în sensul legii penale. Astfel, legiuitorul a avut în vedere, prin delimitarea sferei funcţionarilor publici, nu ocrotirea superioară a unei anumite forme de proprietate privată, ci amplitudinea socială a activităţii pe care aceştia o desfăşoară, utilizând mijloace penale în funcţie de aceste criterii. În acest sens este primordial interesul general al societăţii, interes care se circumscrie în mod evident domeniilor în care statul exercită prerogative de orice natură, în speţă fiind vorba despre calitatea acestuia de acţionar, majoritar sau exclusiv, în cadrul regiilor autonome, al unor operatori economici sau al altor persoane juridice. În acelaşi sens, prin Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 noiembrie 2015 (paragraful 32), Curtea a reţinut că reglementarea ca subiect activ al infracţiunii de conflict de interese a unor persoane private, prin dispoziţiile art. 308 din Codul penai, este excesivă, întrucât are loc o extindere nepermisă a forţei de constrângere a statului, prin utilizarea mijloacelor penale asupra libertăţii de acţiune a persoanelor, circumscrisă în cauză dreptului la muncă şi libertăţii economice, fără să existe o justificare criminologică în acest sens.

20. Pentru aceste motive, Curtea constată că nu poate fi susţinută încălcarea, prin textul criticat, a prevederilor art. 44 alin. (2) din Constituţie, sub forma asigurării de către legiuitor a unei protecţii juridice sporite proprietăţii private a statului, aparţinând persoanelor juridice prevăzute la art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, în raport cu cea reglementată în favoarea persoanelor juridice cu capital majoritar sau integral privat.

21. De asemenea, Curtea constată că nu poate fi reţinută nici încălcarea, prin prevederile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi. Cu privire la acestea, Curtea Constituţională a stabilit, prin jurisprudenţa sa, că discriminarea presupune acordarea unui regim juridic diferit unor persoane aflate în situaţii identice. Însă, din punctul de vedere al importanţei sociale a activităţilor desfăşurate de către persoanele angajate în cadrul persoanelor juridice enumerate la art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, precum şi al importanţei sociale a obiectului de activitate al acestora - aspecte avute în vedere de legiuitor în reglementarea diferitelor categorii de funcţionari publici în sensul legii penale, precum şi a infracţiunilor de corupţie sau de serviciu ce au ca subiect activ persoane având această calitate - acestea nu se află în situaţii juridice identice cu persoanele fizice care îşi desfăşoară activitatea în cadrul persoanei juridice cu capital majoritar sau integral privat.

22. Referitor la pretinsa încălcare, prin dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, a prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, Curtea reţine că acestea din urmă asigură libera alegere a meseriei, ocupaţiei şi a locului de muncă, precum şi libera opţiune a oricărei persoane de a munci sau de a nu desfăşura nicio formă de muncă. Or, prevederile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal nu îngrădesc drepturile anterior enumerate, ci includ în categoria funcţionarilor publici în sensul legii penale persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute în cuprinsul acestei norme, arătând, în acest fel, importanţa pe care legiuitorul o atribuie activităţilor pe care aceştia le desfăşoară. Prin urmare, nu poate fi reţinută încălcarea, prin textul criticat, a prevederilor art. 41 alin. (1) din Legea fundamentală.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Constantin Silviu Dinischiotu în Dosarul nr. 56.526/299/2014 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi constată că dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa din data de 14 ianuarie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea contractelor de servicii publice pentru perioada 1 ianuarie 2016-2 decembrie 2019 în transportul feroviar public de călători

 

Având în vedere dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 1.370/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar şi rutier de călători şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1.191/69 şi nr. 1.107/70 ale Consiliului,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, precum şi al art. 38 şi 39 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă Contractul de servicii publice pentru perioada 1 ianuarie 2016-2 decembrie 2019 al Societăţii Naţionale de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători” - S.A., prevăzut în anexa nr. I.

Art. 2. - Se aprobă Contractul de servicii publice pentru perioada 1 ianuarie 2016-2 decembrie 2019 al Societăţii Comerciale REGIOTRANS - S.R.L., prevăzut în anexa nr. II.

Art. 3. - Se aprobă Contractul de servicii publice pentru perioada 1 ianuarie 2016-2 decembrie 2019 al Societăţii Comerciale INTERREGIONAL CĂLĂTORI - S.R.L., prevăzut în anexa nr. III.

Art. 4. - Se aprobă Contractul de servicii publice pentru perioada 1 ianuarie 2016-2 decembrie 2019 al Societăţii Comerciale TRANSFEROVIAR CĂLĂTORI - S.R.L., prevăzut în anexa nr. IV.

Art. 5. - Se aprobă Contractul de servicii publice pentru perioada 1 ianuarie 2016-2 decembrie 2019 al Societăţii Comerciale SOFTRANS - S.R.L., prevăzut în anexa nr. V.

Art. 6. - (1) în anul 2016, compensaţia serviciilor publice sociale pentru transportul feroviar de călători se acordă în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1), (4), (6), (7) şi (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Hotărârii Guvernului nr. 2.408/2004 privind metodologia de acordare de la bugetul de stat şi/sau de la bugetele locale a diferenţei dintre tarife şi costuri în transportul feroviar public de călători, cu modificările şi completările ulterioare, pachetul minim social în transportul feroviar de călători cuprinzând doar trenurile Interregio şi Regio, precum şi Regulamentului (CE) nr. 1.370/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar şi rutier de călători şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1.191/69 şi nr. 1.107/70 ale Consiliului, astfel:

a) pe total sistem, compensaţia de serviciu public programată a fi acordată pentru pachetul minim social aprobat în transportul feroviar de călători se distribuie 35% în funcţie de indicatorul călători-km şi 65% în funcţie de indicatorul tren-km;

b) pe total sistem, compensaţia de serviciu public programată, aferentă indicatorului călători-km, se acordă în proporţie de 20% pentru trenurile Interregio şi în proporţie de 80% pentru trenurile Regio;

c) pentru fiecare operator de transport feroviar de călători, procentul maxim al compensaţiei de serviciu public anual de acordat cuprinde cota de profit de maximum 3% şi nu poate depăşi 65% din total venituri pentru trenurile Interregio şi 85% din total venituri pentru trenurile Regio.

(2) Valorile compensaţiei de serviciu public acordate în anul 2016, potrivit alin, (1), pentru pachetul minim social aprobat, prin Contractul de activitate al Companiei Naţionale de Căi Ferate „C.F.R.”- S.A., stabilite potrivit legii, sunt următoarele;

a) pentru trenurile Interregio, 38,269 lei pe mia de călători-km şi 15.270,69 lei pe mia de tren-km;

b) pentru trenurile Regio, 221,577 lei pe mia de călători-km şi 15.270,69 lei pe mia de tren-km.

(3) în situaţia în care indicatorii realizaţi de operatori nu ating nivelul programat, acordarea compensaţiei de serviciu public se face potrivit realizării fiecărui indicator în parte, dar nu mai mult decât contravaloarea indicatorului aprobat prin prezentul contract şi ulterior prin acte adiţionale, în condiţiile legii.

(4) în situaţia prevăzută la alin. (3), operatorul are dreptul şi poate solicita cota de profit de maximum 3% pentru serviciul de transport feroviar realizat, cu condiţia respectării tuturor condiţionalităţilor cuprinse în prezenta hotărâre şi în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(5) în anul 2016, nerealizarea veniturilor minime obligatorii stabilite în anexa nr. 5 lit. B, la contractele din anexele nr. I-V, va conduce la penalizarea operatorului prin diminuarea compensaţiei cu suma nerealizată din total venituri minime obligatorii.

Art. 7. - Pentru crearea unei baze de date comune, operatorii de transport feroviar public de călători care au încheiat contracte de servicii publice vor asigura începând cu data de 1 ianuarie 2017 interoperabilitatea sistemelor de ticketing pe care le deţin, în conformitate cu reglementările în vigoare.

Art. 8. - Compensaţia de serviciu public se acordă pentru efectuarea pachetului minim social, potrivit legii, în baza indicatorilor tren-km şi călător-km, astfel:

a) operatorului de transport feroviar de călători cu capital de stat, pentru serviciul de transport feroviar efectuat pe infrastructura interoperabilă şi neinteroperabilă, închiriată sau neînchiriată, în condiţiile legii;

b) operatorilor de transport de călători cu capital privat, pentru serviciul de transport feroviar efectuat pe infrastructura interoperabilă, neinteroperabilă neînchiriată, administrată în condiţiile legii de către Compania Naţională de Căi Ferate „C.F.R.” - S.A., şi pe infrastructura neinteroperabilă închiriată, în baza angajamentului ferm încheiat cu gestionarul de infrastructură în condiţiile legii şi ale prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 643/2011 pentru aprobarea Condiţiilor de închiriere de către Compania Naţională de Căi Ferate „C.F.R.” - S A. a unor părţi ale infrastructurii feroviare neinteroperabile, precum şi gestionarea acestora, cu modificările ulterioare.

Art. 9. - Ministerul Transporturilor şi Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători” - S.A., Societatea Comercială „Regiotrans” - S.R.L., Societatea Comercială „Interregional Călători” - S.R.L., Societatea Comercială „Transferoviar Călători” - S.R.L., Societatea Comercială „Softrans” - S.R.L. vor actualiza anual, în condiţiile legii, contractele de servicii publice prevăzute la art. 1-5, după adoptarea legii bugetului de stat.

Art. 10. - Anexele nr. I-V*) fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Ministrul transporturilor,

Dan Marian Costescu

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

Ministrul afacerilor externe,

Lazăr Comănescu

 

Bucureşti, 30 martie 2016.

Nr. 231.


*) Anexele nr. I-V se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 245 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

 

ACTE ALE BIROULUI ELECTORAL CENTRAL

 

BIROUL ELECTORAL CENTRAL

PENTRU ALEGEREA AUTORITĂŢILOR ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE DIN ANUL 2016

 

HOTĂRÂRE

privind interpretarea prevederilor art. 30 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali

 

Constatând conţinutul dispoziţiilor art. 26 alin. (5), (8) şi (18), precum şi ale art. 30 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali,

văzând conţinutul dispoziţiilor art. 120 din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 3 alin. (2) şi (3) din Hotărârea Guvernului nr. 54/2016 privind stabilirea măsurilor tehnice necesare bunei organizări şi desfăşurări a alegerilor locale din anul 2016, precum şi Hotărârea Autorităţii Electorale Permanente nr. 11/2015 privind aprobarea Metodologiei de admitere în Corpul experţilor electorali,

în temeiul art. 39 alin. (1) lit. c) şi alin. (5) din Legea nr. 115/2015,

Biroul Electoral Central hotărăşte:

Art. 1. - Art. 30 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali se interpretează ca făcând trimitere la dispoziţiile corespunzătoare ale Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 24 iulie 2015, potrivit art. 120 din Legea nr. 208/2015, cu modificările şi completările ulterioare, care dispune: „Prevederile prezentei legi privind corpul experţilor electorali, secţiile de votare, Registrul electoral şi listele electorale permanente se aplică în mod corespunzător alegerilor pentru Preşedintele României, alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale, alegerilor pentru Parlamentul European, precum şi referendumurilor naţionale şi locale.”

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Biroului Electoral Central,

judecător Carmen Georgeta Negrilă

 

Bucureşti, 30 martie 2016.

Nr. 4/H.

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.