MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 308/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 308         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 21 aprilie 2016

 

SUMAR

 

ACTE ALE PARLAMENTULUI ROMÂNIEI

 

1. - Declaraţia Parlamentului României privind obiectivele dezvoltării durabile

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 41 din 9 februarie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor ari. 427 alin. (1) din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 151 din 17 martie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 460/2003 privind exercitarea profesiunilor de biochimist, biolog şi chimist, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor în sistemul sanitar din România

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

284. - Hotărâre pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 38/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, precum şi a altor acte normative

 

ACTE ALE PARLAMENTULUI ROMÂNIEI

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

DECLARAŢIA

Parlamentului României privind obiectivele dezvoltării durabile

 

În luna septembrie 2015, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a adoptat Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, un program ambiţios care, asimilând experienţa şi rezultatele obţinute în implementarea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (2000-2015), stabileşte noul cadru de acţiune pentru eliminarea sărăciei şi a inegalităţilor la scară globală, prin promovarea unei dezvoltări incluzive şi echitabile, având ca fundament drepturile omului.

Cele 17 obiective ale dezvoltării durabile, parte integrantă a Agendei, vor constitui, în următorii 15 ani, reperele esenţiale ale cooperării internaţionale şi acţiunii statelor lumii pentru stimularea creşterii economice incluzive, realizarea de progrese în toate sferele vieţii sociale, prevenirea şi combaterea schimbărilor climatice şi protecţia mediului.

Parlamentul României susţine importanţa celor trei dimensiuni - economică, socială şi de mediu - ale dezvoltării durabile, precum şi necesitatea abordării lor integrate, în strânsă corelare cu îmbunătăţirea cadrului şi capacităţilor instituţionale, atât la nivel naţional, cât şi internaţional. Afirmăm, în acelaşi timp, că pacea şi securitatea, democraţia şi statul de drept, eliminarea oricărei forme de discriminare, consolidarea statutului femeilor, implicarea tinerilor şi, nu în ultimul rând, buna guvernare sunt absolut esenţiale pentru o evoluţie ireversibilă pe calea dezvoltării durabile.

Mai mult, transformarea în realitate a noului concept al dezvoltării durabile este intrinsec legată de promovarea cunoştinţelor, deprinderilor şi atitudinilor care conduc la edificarea societăţii bazate pe cunoaştere şi inovare şi, implicit, la îmbunătăţirea calităţii vieţii. Astfel, educaţia, în sensul său cel mai larg, devine factorul indispensabil şi o veritabilă forţă motrice în îndeplinirea tuturor obiectivelor dezvoltării durabile.

Prin natura sa eminamente reprezentativă şi atribuţiile sale constituţionale de legiferare, control şi alocare a resurselor bugetare. Parlamentul României are un rol hotărâtor în asumarea, la nivel naţional, a obiectivelor dezvoltării durabile, în transpunerea lor în priorităţi strategice, obiective şi ţinte specifice şi în crearea condiţiilor necesare pentru implementarea lor.

Asumându-ne pe deplin această responsabilitate, vom continua să adaptăm structurile şi modul nostru de lucru pentru a asigura o abordare coerentă şi unitară a obiectivelor dezvoltării durabile în întreaga activitate parlamentară şi pentru a facilita continuitatea demersului parlamentar de la o legislatură la alta.

Susţinem, în acelaşi scop, integrarea obiectivelor dezvoltării durabile pentru România într-un document programatic care să asigure coagularea, pe termen lung, a voinţei şi efortului tuturor forţelor politice, independent de doctrină şi de viitoarele majorităţi parlamentare.

Încredinţaţi fiind că dezvoltarea durabilă nu reprezintă un scop în sine, ci singura cale spre realizarea drepturilor omului, a dezvoltării umane şi a prosperităţii pentru toţi, vom asigura implicarea activă a Parlamentului, încă din primele etape, în elaborarea noului cadru strategic naţional pentru dezvoltarea durabilă a României, precum şi adoptarea lui, prin lege, de către Parlament.

Stabilirea axelor prioritare şi a domeniilor majore de intervenţie, cu luarea în considerare a strategiilor naţionale relevante şi planurilor de acţiune aferente deja adoptate, ca şi definirea şi transpunerea în practică, la orizontul anului 2030, a componentelor viitorului cadru strategic reprezintă sarcini de maximă anvergură şi complexitate, care considerăm că impun o coordonare intersectorială, la cel mai înalt nivel, de către un organism plasat sub directa autoritate a prim-ministrului Guvernului României.

Parlamentul va acorda prioritate revizuirii şi actualizării legislaţiei naţionale, astfel încât aceasta să poate susţine, de o manieră eficientă şi integrată, toate obiectivele de dezvoltare durabilă ale României. În cadrul activităţilor de control parlamentar vom solicita Guvernului informări periodice privind stadiul implementării politicilor naţionale în domeniu şi ne vom asigura Că rapoartele naţionale de etapă, elaborate de Guvern cu ocazia evaluărilor globale realizate de Forumul Politic la nivel înalt al Naţiunilor Unite privind Dezvoltarea Durabilă, sunt prezentate în prealabil Parlamentului, spre analiză şi dezbatere.

Finanţarea dezvoltării durabile va trebui să constituie un reper important în alocarea resurselor bugetare. În acelaşi scop vom avea în vedere măsuri de stimulare fiscală pentru încurajarea modelelor de producţie şi de consum sustenabile, creşterea investiţiilor în sectoarele economice-cheie, îmbunătăţirea mediului economic, promovarea parteneriatelor public-privat.

Modernizarea şi eficientizarea Sistemului statistic naţional, dezvoltarea şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor şi produselor statistice reprezintă cerinţe esenţiale pentru fundamentarea, monitorizarea şi evaluarea corectă a politicilor naţionale de dezvoltare durabilă. Parlamentul va susţine măsurile de ordin legislativ şi financiar necesare transpunerii în practică a Strategiei de dezvoltare a Sistemului statistic naţional şi a statisticii oficiale a României (2015-2020), creând astfel condiţii pentru ca baza de date privind dezvoltarea durabilă în România să ofere repere solide în evaluarea parcursului către realizarea obiectivelor naţionale de dezvoltare şi adoptarea, după caz, a unor măsuri corective.

Având convingerea că succesul României pe calea dezvoltării durabile este dat de măsura în care obiectivele pe care ni le propunem răspund în mod real aşteptărilor şi nevoilor populaţiei şi deciziile adoptate pentru îndeplinirea lor se concretizează în creşterea calităţii vieţii şi a bunăstării individuale şi colective, vom acorda prioritate implicării cetăţenilor în activităţile şi procesele parlamentare din sfera dezvoltării durabile, facilitându-le accesul la informaţie, consultare şi participare.

Totodată, vom stimula dezbaterea publică privind dezvoltarea durabilă a României şi vom crea premise pentru o mai bună concertare a acţiunii parlamentare în domeniu cu cea a instituţiilor naţionale, a autorităţilor locale, a organizaţiilor societăţii civile, a mediului academic, a sectorului privat, a altor actori importanţi, la nivel local, naţional şi internaţional.

Politica naţională de cooperare pentru dezvoltare reprezintă principalul instrument prin care România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene şi donator de asistenţă oficială pentru dezvoltare, îşi îndeplineşte angajamentele privind dezvoltarea durabilă asumate în plan extern. Parlamentul României susţine actualizarea cadrului juridic şi instituţional, a strategiilor şi programelor naţionale relevante, precum şi identificarea unor mecanisme financiare inovatoare, astfel încât ţara noastră să îşi îndeplinească obligaţiile internaţionale operativ şi eficient, în deplină concordanţă cu noile obiective ale dezvoltării durabile.

Apreciind contribuţia semnificativă a Uniunii Interparlamentare la afirmarea, consolidarea şi recunoaşterea internaţională a rolului esenţial al parlamentelor în realizarea Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă, Parlamentul României îşi reiterează ataşamentul faţă de obiectivele acestei prestigioase organizaţii la care a aderat acum 125 de ani şi se angajează să îşi mobilizeze în continuare expertiza şi resursele, acţionând ca punct focal regional al UIP în sprijinul bunei guvernări şi al dezvoltării durabile în Europa Centrală şi de Est.

În acelaşi spirit, având convingerea că diplomaţia parlamentară oferă un spaţiu generos şi multiple oportunităţi de maximizare a contribuţiei parlamentelor la implementarea obiectivelor dezvoltării durabile, ne vom asigura că acestea ocupă un loc central pe agenda activităţilor de cooperare interparlamentară în plan bilateral, regional şi multilateral la care participă Parlamentul României.

 

Această declaraţie a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comună din 18 aprilie 2016.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

AUGUSTIN CONSTANTIN MIITU

 

Bucureşti, 18 aprilie 2016.

Nr. 1.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 41

din 9 februarie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 427 alin. (1) din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 427 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea de întreţinere şi Reparaţii Drumuri Timişoara - S.A. în Dosarul nr. 4.897/2/2015 (2.923/2015) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.476D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta, făcând referire la Decizia nr. 623 din 8 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 858 din 18 noiembrie 2015, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin Decizia penală nr. 1.184/A din 23 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 4.897/2/2015 (2.923/2015), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 427 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea de întreţinere şi Reparaţii Drumuri Timişoara - S.A. cu ocazia soluţionării unei cauze penale având ca obiect o contestaţie în anulare.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate conferă dreptul de a formula contestaţia în anulare părţilor, persoanei vătămate şi procurorului, excluzând din categoria persoanelor îndreptăţite să formuleze contestaţia acele persoane care nu au avut calitatea de părţi în procesul penal, dar ale căror drepturi legitime sunt în mod direct şi nemijlocit vătămate prin dispoziţiile hotărârii penale definitive. Se arată că bunurile sale sunt supuse măsurii asigurătorii a sechestrului ca urmare a dispunerii măsurii confiscării speciale, din oficiu, direct de către instanţa de apel împotriva altor persoane, prin hotărâre definitivă şi executorie. Apreciază că măsurile de siguranţă se iau numai faţă de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală, ceea ce înseamnă că, fără a fi o pedeapsă, confiscarea specială are caracter penal şi punitiv, deci este o sancţiune de drept penal, intrând în noţiunea autonomă de „penal”, prevăzută de art. 6 şi 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Pe cale de consecinţă, şi sechestrul dispus în raport cu o confiscare specială constituie o măsură asigurătorie cu caracter penal, în continuare, arată că sechestrarea bunurilor constituie o măsură de reglementare a utilizării bunurilor, ce atrage după sine dreptul la respectarea bunurilor, consacrat de art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie. Dreptul la respectarea bunurilor comportă şi o dimensiune procedurală, autorităţile statului fiind obligate să ia măsuri pozitive pentru a asigura o procedură efectivă pentru protecţia proprietăţii. În concluzie, apreciază că textul criticat nu asigură dreptul de acces la o procedură efectivă şi echitabilă pentru protecţia dreptului de proprietate violat de sechestrul impus prin decizia penală definitivă, în condiţiile în care nu a fost parte în respectivul proces penal şi nu s-a putut apăra, deci nu s-a aflat niciodată în faţa unui judecător.

6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală apreciază că acordarea de către legiuitor a dreptului de a formula contestaţie în anulare numai părţilor nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate. Stabilirea cadrului procesual, mai precis a calităţii pe care diverse persoane o au în procesul penal, este atributul exclusiv al legiuitorului. Curtea Constituţională nu are atribuţii de legiferare, astfel încât nu poate adăuga la dispoziţiile legale existente, singurul este legiuitorul care poate să reglementeze termenele de declarare a căilor de atac, forma în care trebuie făcută declaraţia, conţinutul sau instanţa la care se depune, competenţa şi modul de judecare, soluţiile ce pot fi adoptate, astfel cum prevede art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit căruia „competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”. În ceea ce priveşte instituirea sechestrului asigurător, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că aceasta nu este o judecată asupra unei acuzaţii în materie penală în sensul art. 6 din Convenţie, deoarece atât stabilirea unor drepturi de creanţă ale unor terţi, cât şi confiscarea unor bunuri sunt măsuri ce urmează a fi luate ulterior, în cadrul unor proceduri separate (Decizia din 18 septembrie 2006, pronunţată în Cauza Mohammad Yassin Dogmoch. împotriva Germaniei). Referitor la invocarea prevederilor constituţionale ale art. 44 apreciază că măsurile reglementate prin textele de lege ce fac obiectul excepţiei justifică restrângerea exerciţiului dreptului de proprietate, în deplină concordanţă cu prevederile art. 53 din Legea fundamentală.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 427 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: „Contestaţia în anulare poate fi făcută de oricare dintre părţi, de persoana vătămată sau de către procuror.”

11. În opinia autoarei excepţiei, dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) referitor la dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, art. 24 referitor la dreptul la apărare şi art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată. De asemenea sunt invocate prevederile art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie.

12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 427 alin. (1) din Codul de procedură penală, din perspectiva unor critici identice. Astfel, prin Decizia nr. 623 din 8 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 858 din 18 noiembrie 2015, paragrafele 16, 18, 19, 21, şi Decizia nr. 667 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 20 noiembrie 2015, paragrafele 23, 25, 26, 28, 29-34, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, reţinând că formularea contestaţiei în anulare poate fi realizată împotriva hotărârilor penale definitive numai în cazurile strict reglementate de normele procesual penale ale art. 426 şi în termenul prevăzut de art. 428 din Codul de procedură penală, la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere, respectiv la instanţa la care a rămas definitivă ultima hotărâre. Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, având drept scop îndreptarea unor vicii de ordin procedural ce atrag nulitatea. Această cale extraordinară de atac vizează hotărâri judecătoreşti definitive şi se promovează în condiţii procedurale mult mai stricte decât căile ordinare de atac (cât priveşte titularii, termenul de introducere, cazurile de contestaţie în anulare, motivele aduse în sprijinul acestora, dovezile în susţinerea lor), tocmai în considerarea caracterului aparte indus de legiuitor pentru această instituţie juridică, datorat aspectului că, prin aceasta, se tinde la înlăturarea autorităţii de lucru judecat pentru o hotărâre penală definitivă şi care îşi produce efecte.

13. De asemenea, Curtea a constatat că intenţia legiuitorului a fost aceea de a nu permite reformarea, pe calea contestaţiei în anulare, a unor hotărâri care sunt în puterea lucrului judecat decât în situaţiile excepţionale în care se remarcă erori de procedură care nu au putut fi înlăturate pe calea apelului şi doar în condiţiile reglementate expres în art. 426-432 din Codul de procedură penală. În această împrejurare Curtea a reţinut că, potrivit prevederilor art. 129 din Constituţie, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”. Această normă constituţională cuprinde două teze: prima teză consacră dreptul subiectiv al oricărei părţi a unui proces, indiferent de obiectul procesului, precum şi dreptul Ministerului Public de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti considerate ca fiind nelegale sau neîntemeiate; cea de-a două teză prevede că exercitarea căilor de atac se poate realiza în condiţiile legii. Prima teză exprimă, în alţi termeni, dreptul fundamental înscris în art. 21 din Constituţie privind liberul acces la justiţie, conţinând aşadar o reglementare substanţială. Cea de-a două teză se referă la reguli de procedură, care nu pot însă aduce atingere substanţei dreptului conferit prin cea dintâi teză decât în condiţiile restrictive stabilite în art. 53 din Constituţie. Aşa fiind, în privinţa condiţiilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze categoria persoanelor care pot exercita căile de atac, termenele de declarare a acestora, forma în care trebuie făcută declaraţia, conţinutul său, instanţa la care se depune, competenţa şi modul de judecare, soluţiile ce pot fi adoptate şi altele de acelaşi gen, astfel cum prevede art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege” Totodată, Curtea a observat că atât în sistemul nostru procesual, cât şi în alte ţări, legiuitorul poate exclude folosirea unor căi de atac sau poate limita utilizarea anumitor instrumente procesuale aflate la îndemâna părţilor, fără ca prin aceasta să se încalce litera sau spiritul Legii fundamentale.

14. Prin aceeaşi jurisprudenţă, anterior citată, Curtea a reţinut că art. 21 alin. (3) din Constituţie garantează dreptul părţilor de acces liber la justiţie, precum şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, constituind valorificarea explicită a prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Dreptul de acces liber la justiţie presupune dreptul oricărei persoane de a se adresa instanţelor de judecată pentru apărarea drepturilor şi a intereselor sale legitime. Dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3), coroborate cu cele ale art. 129, nu presupun însă accesul la toate căile de atac şi la toate categoriile de instanţe, indiferent de obiectul cauzei ce se cere a fi soluţionată. Dreptul la un proces echitabil, invocat în susţinerea excepţiei, reprezintă un standard constituţional a cărui îndeplinire este apreciată în funcţie de ansamblul procesului şi ţinând cont de specificul normelor procedurale aplicabile. Totodată, dreptul la un proces echitabil presupune asigurarea unor principii fundamentale precum contradictorialitatea şi egalitatea armelor, care presupun ca fiecare dintre părţi să dispună de posibilităţi suficiente, echivalente şi adecvate de a-şi susţine apărările, fără ca vreuna dintre ele să fie defavorizată în raport cu cealaltă.

15. În continuare, Curtea a reţinut că art. 6 din Convenţie, referitor la dreptul la un proces echitabil, obligă statele membre la asigurarea prin legislaţia naţională a unor garanţii procesuale precum egalitatea armelor, contradictorialitatea, motivarea hotărârilor pronunţate, publicitatea procesului, soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil, prezumţia de nevinovăţie şi asigurarea dreptului la apărare. Totodată, dreptul la apărare, reglementat la art. 24 din Constituţie, conferă oricărei părţi implicate într-un proces, potrivit intereselor sale şi indiferent de natura procesului, posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca în apărarea sa fapte sau împrejurări. Acest drept presupune participarea la şedinţele de judecată, folosirea mijloacelor de probă, invocarea excepţiilor prevăzute de legea procesual penală, exercitarea oricăror altor drepturi procesual penale şi posibilitatea de a beneficia de serviciile unui apărător.

16. Astfel, Curtea a constatat că prevederile art. 427 alin. (1) din Codul de procedură penală nu contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie şi nici prevederilor art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţie.

17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie, Curtea apreciază că soluţiile şi considerentele mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, ai art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea de întreţinere şi Reparaţii Drumuri Timişoara - S.A. În Dosarul nr. 4.897/2/2015 (2.923/2015) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi constată că dispoziţiile art. 427 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 februarie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 151

din 17 martie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 460/2003 privind exercitarea profesiunilor de biochimist, biolog şi chimist, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor în sistemul sanitar din România

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 460/2003 privind exercitarea profesiunilor de biochimist, biolog şi chimist, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor în sistemul sanitar din România, excepţie ridicată de Magdalina Cărăuşu în Dosarul nr. 978/113/2015 al Tribunalului Brăila - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.482D/2015.

2. La apelul nominal răspunde avocat Geanina Voinea, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, cu împuternicire avocaţială la dosar. Lipseşte cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens arată că legiuitorul este liber să instituie condiţii pentru ocuparea unei profesii, însă reglementarea trebuie să nu fie discriminatorie. Totodată, arată că posibilitatea cumulului pensiei cu alte venituri nu este exclusă de legiuitor şi, astfel, exercitarea dreptului la muncă pentru persoanele care activează în domeniul privat nu poate fi îngrădită. Aşadar, susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale în măsura în care sunt interpretate în sensul că exercitarea profesiei de biolog în sistemul privat este condiţionată, pe de-o parte, de deţinerea titlului de doctor în ştiinţe şi, pe de altă parte, de neîmplinirea vârstei de 65 ani de către femei, respectiv de 70 de ani de către bărbaţi. Depune concluzii scrise în acest sens.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece instituirea unor condiţii pentru continuarea activităţii profesionale după împlinirea vârstei de pensionare nu contravine Constituţiei. Mai mult, criteriul vârstei nu se regăseşte printre criteriile de discriminare aşa cum sunt prevăzute de Constituţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Sentinţa civilă nr. 543 din 9 septembrie 2015, pronunţată îh Dosarul nr. 978/113/2015, Tribunalul Brăila - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 460/2003 privind exercitarea profesiunilor de biochimist, biolog şi chimist, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor în sistemul sanitar din România. Excepţia a fost ridicată de reclamanta Magdalina Cărăuşu în cadrul soluţionării unei cauze de contencios administrativ prin care aceasta a solicitat, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa, să fie obligată pârâta, Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Brăila, la emiterea autorizaţiei de liberă practică.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 41 privind dreptul la muncă şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. În acest sens arată că intenţia legiuitorului la elaborarea Legii nr. 460/2003 nu a fost aceea de a limita exercitarea profesiilor de biochimist, biolog şi chimist până la 65 ani, aşa cum rezultă din interpretarea istorico-teleologică a formei iniţiale a proiectului de lege avizat favorabil de Consiliul Legislativ. Mai mult, şi celelalte categorii profesionale care acţionează în domeniul sănătăţii - medici, asistenţi medicali, moaşe îşi pot continua activitatea în sectorul privat fără a se limita vârsta la 65 ani. Prin urmare, consideră că se îngrădeşte dreptul la muncă pentru persoanele care activează în sectorul privat prin impunerea unei limite maxime de vârstă şi/sau a deţinerii titlului ştiinţific de doctor. În concluzie, susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale în măsura în care sunt interpretate în sensul că exercitarea profesiei de biolog în sistemul privat este condiţionată, pe de-o parte, de deţinerea titlului de doctor în ştiinţe şi, pe de altă parte, de neîmplinirea vârstei de 65 ani de către femei, respectiv de 70 de ani de către bărbaţi.

7. Tribunalul Brăila - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, arată că „este adevărat că legiuitorul a omis să reglementeze şi categoria persoanelor care au profesia de biolog, biochimist şi chimist şi care au depăşit vârstele de 65/70 ani, însă acest aspect nu poate echivala cu încălcarea dispoziţiilor constituţionale invocate, chiar dacă, prin lipsa acestei reglementări, ar putea fi atinse drepturi constituţionale”.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 223 din 2 aprilie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 alin. (1) lit. c) şi ale art. 691 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, dispoziţii referitoare la menţinerea poliţiştilor în serviciu după împlinirea vârstei standard de pensionare.

10. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Cu privire la art. 16 alin. (1) din Constituţie apreciază că nu poate fi reţinută critica autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, egalitatea nu este sinonimă cu uniformitatea, astfel încât situaţia juridică a anumitor categorii de persoane justifică aplicarea unui regim juridic diferit. Mai mult, criteriul vârstei nu se regăseşte printre criteriile de discriminare enumerate de art. 4 alin. (2) din Constituţie, acesta având în speţă doar natura unei condiţii legale pentru exercitarea unei profesii, aplicabilă în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţii identice, respectiv acelora care se încadrează în ipoteza prevăzută de norma juridică. În ceea ce priveşte îngrădirea dreptului la muncă apreciază că art. 41 alin. (1) din Constituţie nu se referă la obligaţia statului de a garanta efectiv accesul tuturor cetăţenilor la toate profesiile, ci la posibilitatea concretă de alegere pe care o are fiecare cetăţean, în condiţii identice cu cele ale oricărei persoane Cu alte cuvinte, alegerea profesiei este liberă din momentul în care condiţiile solicitate pentru respectiva profesie sunt îndeplinite. În acest sens, stabilirea unor condiţii pentru exercitarea profesiei de biochimist, biolog şi chimist în sistemul sanitar reprezintă o condiţie legală aplicabilă tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie, fără discriminare, astfel încât nu se poate susţine că norma legală criticată încalcă art. 41 sau 53 din Constituţie. În final, invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.003 din 7 octombrie 2008 şi nr. 689 din 12 iunie 2008.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autoarei excepţiei şi concluziile scrise depuse de aceasta, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 460/2003 privind exercitarea profesiunilor de biochimist, biolog şi chimist, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor în sistemul sanitar din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 25 noiembrie 2003, dispoziţii care au următorul conţinut: „Biochimiştii, biologii şi chimiştii din sistemul sanitar, care au titlul de doctor în ştiinţe şi care îndeplinesc condiţiile privind vârsta standard de pensionare, pot continua activitatea profesională, la cerere, până la vârsta de 65 de ani, femeile, şi de 70 de ani, bărbaţii, prin prelungiri anuale, în condiţiile prevăzute la art. 3 aţin. (1), numai cu acordul angajatorului. “

14. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 41 privind dreptul la muncă şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

15.  Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că exercitarea profesiunilor de biochimist, biolog şi chimist în sistemul sanitar este autorizată de Ministerul Sănătăţii. Astfel, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 460/2003, „Exercitarea profesiunilor de biochimist, biolog şi chimist în sistemul sanitar se face pe baza autorizatei de liberă practică, care se acordă de Ministerul Sănătăţii pe baza următoarelor acte: a) diplomă eliberată de o instituţie de învăţământ superior de profil biochimic, biologic sau chimic, recunoscută de lege; b) certificat de cazier judiciar; c) certificat de sănătate; d) avizul Ordinului Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor.” M. 4 alin. (1) din aceeaşi lege prevede că „Profesiunile de biochimist, biolog şi chimist pot fi practicate în unităţi sanitare publice sau private şi în instituţii de învăţământ şi cercetare cu profil biomedical.*

16. În ceea ce priveşte critica raportată la art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi, Curtea reţine că autoarea excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate instituie discriminări faţă de alte categorii profesionale din domeniul sănătăţii care îşi pot continua activitatea după vârsta de pensionare, tară a fi limitate la vârsta de 65 ani. Cu privire la această critică, Curtea observă că biochimiştii, biologii şi chimiştii din sistemul sanitar îşi desfăşoară activitatea în condiţiile prevăzute de Legea nr. 460/2003, iar art. 6 prevede că aceştia se pensionează la împlinirea vârstei standard de pensionare. Potrivit art. 53 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare. „Vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbaţi şi 63 de ani pentru femei. Atingerea acestei vârste se realizează prin creşterea vârstelor standard de pensionare, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 5.”Prin dispoziţiile de lege criticate, legiuitorul a acordat posibilitatea continuării activităţii biochimiştilor, biologilor şi chimiştilor din sistemul sanitar, care au titlul de doctor în ştiinţe, până la împlinirea vârstei de 65 ani pentru femei şi 70 ani pentru bărbaţi.

17. Celorlalte categorii profesionale din sistemul medical la care face referire autoarea excepţiei de neconstituţionalitate - medici, farmacişti, asistenţi medicali li se aplică, cu privire la vârsta de pensionare, alte reglementări speciale, potrivit cărora aceştia se pensionează la împlinirea vârstei de 65 ani, după cum urmează: „Medicii se pensionează la vârsta de 65 de ani, indiferent de sex” [potrivit art. 391 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015 cu modificările şi completările ulterioare, care face parte din titlul XII al legii, denumit „Exercitarea profesiei de medic. Organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor din România]: „Farmaciştii, indiferent de sex, se pensionează la vârsta de 65 de ani” [potrivit art. 575 aţin. (1) din Legea nr. 95/2006, care face parte din titlul XIV al Legii nr. 95/2006, denumit „Exercitarea profesiei de farmacist. Organizarea şi funcţionarea Colegiului Farmaciştilor din România “]; „Asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali se pensionează la vârsta de 65 de ani, indiferent de sex” [potrivit art. 22 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 53/2014, cu modificările şi completările ulterioare.]

18. Având în vedere aceste reglementări, reiese că vârsta de pensionare prevăzută de lege pentru categoria biochimiştilor, biologilor şi chimiştilor din sistemul sanitar este vârsta standard de pensionare, potrivit art. 53 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, iar, spre deosebire de aceasta, pentru celelalte categorii profesionale din sistemul sanitar la care se raportează autoarea excepţiei, legiuitorul a prevăzut vârsta de pensionare de 65 ani, indiferent de sex.

19. Totodată, Curtea observă că prevederi de lege speciale referitoare la condiţiile în care se poate continua activitatea profesională în unităţi sanitare publice după împlinirea vârstei de pensionare sunt instituite de legiuitor pentru anumite categorii profesionale, cum sunt: medici, farmacişti, biochimişti, biologi şi chimişti, asistenţi medicali generalişti, moaşe şi asistenţi medicali. Astfel, potrivit art. 391 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, în unităţile sanitare publice, medicii membri titulari sau membrii corespondenţi ai Academiei Române şi ai Academiei de Ştiinţe Medicale, profesorii universitari şi cercetătorii ştiinţifici gradul I, doctorii în ştiinţe medicale, care desfăşoară activităţi medicale, pot continua, la cerere, activitatea medicală până la împlinirea vârstei de 70 de ani; potrivit art. 575 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, în unităţile sanitare publice, farmaciştii, membri titulari şi membri corespondenţi ai Academiei Române şi ai Academiei de Ştiinţe Medicale, profesorii universitari, cercetătorii ştiinţifici gradul I, doctorii în ştiinţe farmaceutice, care desfăşoară activităţi farmaceutice, pot continua, la cerere, activitatea până la împlinirea vârstei de 70 de ani.

20. Prin urmare, Curtea constată că atât vârsta de pensionare, cât şi limita de vârstă până la care se poate continua activitatea profesională în unităţile sanitare publice, după îndeplinirea condiţiilor de pensionare, sunt stabilite diferit de legiuitor pentru categoriile profesionale invocate de autoarea excepţiei. Astfel, biochimiştii, biologii şi chimiştii din sistemul sanitar pot continua activitatea profesională până la vârsta de 65 de ani, femeile, şi de 70 de ani, bărbaţii, iar medicii şi farmaciştii - care, potrivit legii, se pensionează la vârsta de 65 ani - pot continua activitatea profesională, în unităţi sanitare publice, până la 70 ani

21. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, principiul egalităţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 din Constituţie, presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. (Ase vedea Decizia nr. 1 din 8februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Aplicând aceste considerente de principiu la speţa de faţă, având în vedere faptul că, sub aspectul vârstelor de pensionare, categoriile profesionale invocate de autoarea excepţiei nu sunt în aceeaşi situaţie juridică, Curtea constată că tratamentul juridic aplicabil cu privire la vârsta-limită până la care se poate continua activitatea profesională poate varia, în funcţie de Opţiunea legiuitorului. Aşadar, este neîntemeiată critica de neconstituţionalitate privind încălcarea principiului egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 din Constituţie, astfel cum a fost dezvoltat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în ceea ce priveşte vârsta de pensionare,

22. Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 41 din Constituţie privind dreptul la muncă, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, dreptul la muncă include, după cum indică şi prevederea constituţională, libertatea alegerii profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, libertatea alegerii locului de muncă, protecţia socială a muncii, retribuţia pentru munca depusă, dreptul la negocieri colective, dreptul la repaus săptămânal şi la concediu de odihnă plătit etc., toate aceste drepturi componente fiind stabilite prin lege (Decizia nr. 542 din 27 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 1 august 2006). Cu privire la art. 41 alin. (1) din Constituţie, Curtea a mai reţinut, prin Decizia nr. 545 din 7 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 25 ianuarie 2005, că acest text constituţional nu poate fi interpretat în sensul că oricând orice persoană poate opta pentru exercitarea unei profesii ori a unei meserii sau pentru alegerea oricărui loc de muncă fără a avea pregătirea şi calificarea corespunzătoare ori fără a face dovada că a obţinut avizul, autorizaţia sau atestatul, în cazul în care pentru exercitarea unei profesii sau meserii se cere, pe lângă absolvirea studiilor ori calificarea necesară, şi acest lucru. Obţinerea acestor avize, autorizaţii sau atestări este motivată de specificul fiecărei profesii sau meserii care presupune o calificare corespunzătoare, precum şi anumite aptitudini pe care cel ce doreşte să exercite acea meserie sau profesie trebuie să le aibă, tocmai pentru îndeplinirea sarcinilor de la locul de muncă ales.

23. Dispoziţiile de lege criticate prevăd că biochimiştii, biologii şi chimiştii din sistemul sanitar, care au titlul de doctor în ştiinţe şi care îndeplinesc condiţiile privind vârsta standard de pensionare, pot continua activitatea profesională, la cerere, până la vârsta de 65 de ani, femeile, şi de 70 de ani, bărbaţii, prin prelungiri anuale, în condiţiile prevăzute la art. 3 alin. (1), numai cu acordul angajatorului. Curtea observă că textul criticat prevede posibilitatea biochimiştilor, biologilor şi chimiştilor din sistemul sanitar de a-şi continua activitatea profesională, la cerere, după împlinirea vârstei standard de pensionare, în anumite condiţii cumulative, şi anume: deţin titlul de doctor în ştiinţe; până la vârsta maximă de 65 de ani, femeile, şi de 70 de ani, bărbaţii; prin prelungiri anuale, în condiţiile prevăzute la art. 3 alin. (1) din lege, ce prevede eliberarea autorizaţiei de liberă practică, care se acordă de Ministerul Sănătăţii; acordul angajatorului.

24. Curtea constată că textul de lege criticat nu distinge între sistemul sanitar public şi sistemul sanitar privat, aşadar, toate aceste condiţii, inclusiv condiţia de a deţine titlul de doctor în ştiinţe, precum şi limita de vârstă până la care se poate continua activitatea profesională după împlinirea vârstei de pensionare se aplică atât biochimiştilor, biologilor şi chimiştilor care solicită continuarea activităţii profesionale în unităţile sanitare publice, cât şi celor care solicită continuarea activităţii profesionale în unităţile sanitare private.

25. Curtea mai reţine că, aşa cum reiese din prevederile art. 1 alin. (3) şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 460/2003, exercitarea profesiunilor de biochimist, biolog şi chimist în sistemul sanitar este autorizată de Ministerul Sănătăţii, care acordă autorizaţia de liberă practică. Totodată, potrivit art. 4 alin. (1) din aceeaşi lege, profesiunile de biochimist, biolog şi chimist pot fi practicate în unităţi sanitare publice sau private şi în instituţii de învăţământ şi cercetare cu profil biomedical.

26. Aşa cum s-a reţinut la paragraful 19 al prezentei decizii, legiuitorul a instituit condiţiile în care se poate continua activitatea profesională în unităţi sanitare publice după împlinirea vârstei de pensionare pentru medici şi farmacişti. Instituirea unor asemenea condiţii aplicabile sistemului sanitar public intră în competenţa legiuitorului de a legifera, acesta fiind liber să stabilească anumite condiţii de studii sau limite de vârstă până la care se poate continua activitatea profesională în unităţile sanitare publice.

27. Pe de altă parte, în ceea ce priveşte posibilitatea continuării activităţii profesionale în unităţi sanitare private după împlinirea vârstelor de pensionare prevăzute de lege pentru fiecare categorie profesională din sistemul medical, Curtea constată că legiuitorul nu a impus nicio limită de vârstă până la care se poate continua activitatea profesională sau vreo condiţie suplimentară de studii referitoare la activitatea profesională a medicilor [art. 391 alin. (4) din Legea nr. 95/2006], farmaciştilor [art. 575 alin. (4) din Legea nr. 95/2006], asistenţilor medicali generalişti, moaşelor şi asistenţilor medicali [art. 22 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008], ci doar, evident, condiţia obţinerii autorizaţiei sau avizelor anuale cerute de lege pentru fiecare categorie profesională şi condiţia asigurării de răspundere civilă pentru greşeli în activitatea profesională.

28. Însă, în cazul dispoziţiilor de lege criticate - art. 6 din Legea nr. 460/2003, care impun limită de vârstă până la care se poate continua activitatea profesională după împlinirea vârstei de pensionare, precum şi condiţia deţinerii titlului de doctor în ştiinţe, fără a distinge între situaţia continuării activităţii în sistemul medical public şi situaţia continuării activităţii în sistemul medical privat, Curtea constată că biochimiştii, biologii şi chimiştii care au depăşit vârsta standard de pensionare şi care nu deţin titlul de doctor în ştiinţe nu pot continua activitatea profesională în unităţi sanitare private, chiar dacă ar îndeplini celelalte condiţii prevăzute de lege (autorizaţia de liberă practică acordată de Ministerul Sănătăţii, prin prelungiri anuale şi acordul angajatorului). De asemenea, chiar dacă ar deţine titlul de doctor în ştiinţe, biochimiştii, biologii şi chimiştii nu pot continua activitatea în unităţi sanitare private după împlinirea vârstei de 65 ani pentru femei şi de 70 ani pentru bărbaţi.

29. Or, dacă reglementarea criticată are o justificare obiectivă şi raţională pentru biochimiştii, biologii şi chimiştii care doresc continuarea activităţii profesionale în sistemul sanitar public, după împlinirea vârstei standard de pensionare, legiuitorul având libertatea de a stabili condiţiile pentru continuarea activităţii profesionale în sistemul public, aşa cum a procedat cu celelalte categorii din sistemul medical, reglementarea criticată nu este justificată, nefiind bazată pe considerente obiective şi raţionale, în ceea ce priveşte biochimiştii, biologii şi chimiştii care solicită continuarea activităţii profesionale în unităţile sanitare private. Astfel, interdicţia aplicabilă biochimiştilor, biologilor şi chimiştilor din sistemul medical de a-şi continua activitatea profesională în unităţi sanitare private după împlinirea vârstei standard de pensionare, dacă nu deţin titlul de doctor în ştiinţe, precum şi interdicţia absolută de a-şi continua activitatea profesională în unităţi sanitare private după împlinirea vârstei de 65 ani pentru femei şi de 70 ani pentru bărbaţi nu au nicio justificare obiectivă şi raţională, în situaţia îndeplinirii celorlalte condiţii prevăzute de textul de lege criticat (prelungiri anuale ale autorizaţiei de liberă practică acordate de Ministerul Sănătăţii), ceea ce conduce la încălcarea dreptului la muncă al acestor persoane.

30. Aşa cum a reţinut Curtea Constituţională prin Decizia nr. 545 din 7 decembrie 2004, precitată, obţinerea unor avize, autorizaţii sau atestări pentru exercitarea unor profesii este motivată de specificul fiecărei profesii sau meserii care presupune o calificare corespunzătoare, precum şi anumite aptitudini pe care cel ce doreşte să exercite acea meserie sau profesie trebuie să le aibă, tocmai pentru îndeplinirea sarcinilor de la locul de muncă ales. Însă, în speţa de faţă, dispoziţiile de lege criticate impun pentru biochimiştii, biologii sau chimiştii din sistemul medical limite de vârstă şi condiţia de deţinere a titlului de doctor în ştiinţe, pentru continuarea activităţii în unităţi sanitare private, ceea ce reprezintă negarea libertăţii de exercitare a profesiei, fără a avea nicio justificare obiectivă şi raţională, conducând astfel la încălcarea dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Constituţie privind dreptul fundamental la muncă.

31. Mai mult, Curtea reţine că aceste interdicţii nu sunt prevăzute de lege pentru celelalte categorii profesionale din sistemul medical, care îşi pot continua activitatea profesională după împlinirea vârstei de pensionare în unităţi sanitare private, doar cu condiţia obţinerii avizelor anuale prevăzute de lege pentru fiecare categorie în parte şi a asigurării de răspundere civilă, pentru greşeli în activitatea profesională, încheiată pentru anul respectiv. Aşadar, pentru celelalte categorii profesionale din sistemul medical, aceste două condiţii, şi anume obţinerea avizelor anuale prevăzute de lege şi asigurarea de răspundere civilă, pentru greşeli în activitatea profesională, încheiată pentru anul respectiv sunt necesare, dar şi suficiente pentru continuarea activităţii profesionale în sistemul medical privat.

32. În consecinţă, Curtea constată că sintagmele „care au titlul de doctor în ştiinţe”şi „până la vârsta de 65 de ani, femeile, şi de 70 de ani, bărbaţii cuprinse în textul art. 6 din Legea nr. 460/2003 sunt constituţionale în măsura în care se aplică doar biochimiştilor, biologilor şi chimiştilor din sistemul medical care solicită continuarea activităţii profesionale în unităţile sanitare publice. Aşadar, urmează ca, pentru biochimiştii, biologii şi chimiştii care solicită continuarea activităţii profesionale după împlinirea vârstei standard de pensionare, în unităţile sanitare private, să fie necesare şi suficiente obţinerea prelungirilor anuale, în condiţiile prevăzute la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 460/2003, adică autorizaţia de liberă practică emisă de Ministerul Sănătăţii şi acordul angajatorului.

33. În final, cât priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la art. 53 din Constituţie privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, Curtea constată că analizarea acesteia nu mai este necesară, din moment ce s-a reţinut încălcarea dreptului la muncă, drept fundamental prevăzut de art. 41 alin. (1) din Constituţie,

34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Magdalina Cărăuşu în Dosarul nr. 978/113/2015 al Tribunalului Brăila - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că sintagmele „care au titlul de doctor în ştiinţe” ş\ „până la vârsta de 65 de ani, femeile, şi de 70 de ani, bărbaţii”, cuprinse în textul art. 6 din Legea nr. 460/2003 privind exercitarea profesiunilor de biochimist, biolog şi chimist, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor în sistemul sanitar din România, sunt constituţionale în măsura în care se aplică doar biochimiştilor, biologilor şi chimiştilor din sistemul sanitar care solicită continuarea activităţii profesionale în unităţile sanitare publice.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Tribunalului Brăila - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 martie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 38/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, precum şi a altor acte normative

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 40 alin. (1) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 5 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile şi instituţiile publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, precum şi pentru modificarea art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2015 privind înfiinţarea Gărzilor forestiere,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Hotărârea Guvernului nr. 38/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului Apelor şi Pădurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 23 ianuarie 2015, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 1, alineatele (2)-(4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor îşi desfăşoară activitatea în domeniile: planificare strategică, dezvoltare durabilă, economie verde, infrastructura de mediu, rezilienţă ecologică, managementul fondului forestier şi cinegetic, gospodărirea apelor, meteorologie, hidrologie, hidrogeologie, schimbări climatice, protejarea, conservarea şi ameliorarea capitalului natural, arii naturale protejate, biodiversitate, biosecuritate, protejarea cetăţenilor la riscurile de mediu, gestionarea deşeurilor, gestionarea substanţelor şi preparatelor periculoase, gestionarea calităţii aerului şi zgomotului ambient, controlul poluării industriale şi managementul riscului de accidente industriale, protecţia atmosferei, sistemul de management de mediu şi audit - EMAS şi eticheta UE ecologică.

(3) Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor realizează politica la nivel naţional în domeniile protecţiei mediului înconjurător, economiei verde, biodiversităţii, ariilor naturale protejate, schimbărilor climatice, gospodăririi apelor şi silviculturii cu privire la toate sectoarele şi subsectoarele pe care le administrează, elaborează strategia şi reglementările specifice de dezvoltare şi armonizare a acestor activităţi în cadrul politicii generale a Guvernului, asigură şi coordonează aplicarea strategiei Guvernului în domeniile sale de competenţă, îndeplinind rolul de autoritate de stat, de sinteză, coordonare, reglementare, monitorizare, inspecţie şi control în aceste domenii.

(4) Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor asigură coordonarea interministerială a procesului de elaborare, implementare, monitorizare şi revizuire a politicii naţionale privind dezvoltarea durabilă din domeniul de competenţă.”

2. La articolul 1, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (61), cu următorul cuprins:

„(61) Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor este desemnat ca autoritate pentru administrarea ariilor naturale protejate în domeniul său de competenţă, în condiţiile legii.”

3. La articolul 1, alineatul (7) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(7) Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor este desemnat ca autoritate competentă pentru aplicarea prevederilor Regulamentului (UE) nr. 1.293/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind instituirea unui program pentru mediu şi politici climatice (LIFE) şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 614/2007.”

4. La articolul 1, după alineatul (8) se Introduc trai noi alineate, alineatele (9)-(11), cu următorul cuprins:

„(9) Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor este desemnat ca autoritate competentă pentru aplicarea prevederilor Regulamentului (UE)nr. 511/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind măsurile de conformitate destinate utilizatorilor prevăzute în Protocolul de la Nagoya privind accesul la resursele genetice şi împărţirea corectă şi echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora îh Uniune.

(10) Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor asigură coordonarea interministerială a procesului de implementare a Convenţiei-cadru privind protecţia şi dezvoltarea durabilă a Carpaţilor.

(11) Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor asigură coordonarea interministerială a implementării măsurilor pentru protecţia şi conservarea sturionilor din Bazinul Dunării elaborate în cadrul Strategiei UE pentru Regiunea Dunării, precum şi a Planului de acţiune pentru conservarea sturionilor, de pe poziţia de membru a structurii naţionale de implementare, elaborată de Ministerul Afacerilor Externe în calitate de coordonator naţional.”

5. La articolul 5, după litera h) se introduce o nouă literă, litera h1), cu următorul cuprins:

,,h1) susţine tranziţia economiei româneşti către economia verde prin politici de creştere economică durabilă cu un consum redus de carbon şi utilizarea eficientă a resurselor naturale;”.

6. La articolul 5, literele k), n), s) şi w) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

,,k) poate contracta servicii specializate, în condiţiile legii, în vederea obţinerii documentelor, studiilor, colectării datelor, informaţiilor şi raportărilor, necesare realizării atribuţiilor sale, precum şi servicii de consultanţă, inclusiv servicii de evaluare, prognoză şi statistică;

.............................................................................................................

n) dezvoltă, monitorizează şi evaluează politicile publice CU impact asupra domeniilor sale de activitate;

.............................................................................................................

s) asigură transparenţa şi accesul publicului la informaţiile de mediu, consultarea şi participarea acestuia la luarea deciziilor privind mediul;

.............................................................................................................

w) efectuează acte de control şi inspecţie, conform reglementărilor legale în vigoare, inclusiv regulamentelor naţionale, europene şi regulamentului propriu de organizare şi funcţionare, în domeniile sale de activitate; în exercitarea atribuţiilor de control, reprezentanţii mandataţi solicită documentele şi informaţiile necesare, iar entităţile controlate sau inspectate au obligaţia să le pună la dispoziţie în termenul solicitat, în condiţiile legii;”.

7. La articolul 5, după litera w) se introduce o nouă literă, litera x), cu următorul cuprins:

„x) organizează şi administrează activităţi de voluntariat, în condiţiile legii.”

8. La articolul 6 punctul I subpunctul 1, litera m) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„m) Strategia forestieră naţională şi Planul de acţiune în domeniul forestier;”.

9. La articolul 6 punctul I subpunctul 1, litera o) se abrogă.

10. La articolul 6 punctul I subpunctul 1, după litera ş) se introduce o nouă literă, litera t), cu următorul cuprins:

„t) Planul naţional de tranziţie pentru instalaţiile de ardere din domeniul emisiilor industriale,potrivit art. 32 alin. (1) din Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale.”

11. La articolul 6 punctul I, subpunctul 8 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„8. asigură monitorizarea implementării angajamentelor în domeniul mediului la nivel naţional, în conformitate cu prevederile documentului final al Conferinţei ONU pentru Dezvoltare Durabilă («Rio+20»), «Viitorul pe care ni-l dorim», adoptat prin Rezoluţia Adunării Generale ONU A/RES/66/288;

12. La articolul 6 punctul II, după subpunctul 3 se introduce un nou subpunct, subpunctul 31, cu următorul cuprins:

„31. coordonează şi monitorizează implementarea legislaţiei europene şi naţionale în domeniul său de competenţă;”.

13. La articolul 6 punctul II, subpunctele 9-12 se abrogă.

14. La articolul 6 punctul II, după subpunctul 12 se introduce un nou subpunct, subpunctul 13, cu următorul cuprins:

„13. aprobă ghidurile pentru evaluarea impactului asupra mediului.”

15. La articolul 6 punctul IV, după subpunctul 1 se introduce un nou subpunct, subpunctul 11, cu următorul cuprins:

„11. asigură realizarea acţiunilor necesare îndeplinirii condiţionalităţilor ex-ante în conformitate cu planurile de măsuri asumate, în domeniile sale de activitate.”

16. La articolul 6 punctul IV, subpunctul 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„2. coordonează, monitorizează şi asigură participarea României în procesul de negociere şi promovare a noului acquis european, în domeniul său de activitate, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 379/2013 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului naţional de gestionare a afacerilor europene în vederea participării României la procesul decizional al instituţiilor Uniunii Europene şi pentru completarea art. 2 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 8/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Externe;”.

17. La articolul 6 punctul IV, după subpunctul 2 se Introduc două noi subpuncte, subpunctele 21 şi 22, cu următorul cuprins:

„21. asigură compatibilitatea legislaţiei naţionale cu dreptul Uniunii Europene în domeniul său de competenţă, precum şi implementarea acesteia;

22. asigură implementarea tratatelor internaţionale, convenţiilor, acordurilor, memorandumurilor şi protocoalelor la care România este parte, în domeniul său de competenţă;”.

18. La articolul 6 punctul IV, subpunctele 5,16,19, 20, 23, 25-29, 42 şi 43 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„5. propune şi recomandă autorităţilor sau instituţiilor competente şi, după caz, stabileşte măsuri care să asigure conformarea  cu angajamentele asumate prin Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, precum şi cu cerinţele legislaţiei europene şi cu obligaţiile internaţionale asumate de România în domeniile sale de activitate şi monitorizează modul de îndeplinire a acestora;

.............................................................................................................

16. coordonează realizarea inventarului naţional anual al consumurilor de energie defalcate pe tipuri de combustibili şi a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţii de ardere care intră sub incidenţa domeniului privind emisiile industriale, a inventarelor instalaţiilor care intră sub incidenţa prevederilor legale din domeniul emisiilor industriale şi a inventarelor amplasamentelor care intră sub incidenţa prevederilor legale din domeniul managementului riscului;

.............................................................................................................

19. asigură măsurile pentru punerea în aplicare, implementarea şi promovarea la nivel naţional a sistemului UE de management de mediu şi audit (EMAS);

20. asigură măsurile pentru punerea în aplicare, implementarea şi promovarea la nivel naţional a sistemului UE privind etichetarea ecologică;

.............................................................................................................

23. asigură administrarea prin Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului a sistemului naţional pentru estimarea nivelului emisiilor antropice de gaze cu efect de seră rezultate din surse sau din reţinerea prin sechestrare a dioxidului de carbon, reglementate prin Protocolul de la Kyoto;

.............................................................................................................

25. asigură coordonarea implementării Schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în România;

26. administrează prin Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului conturile naţionale din Registrul Uniunii Europene al emisiilor de gaze cu efect de seră, aflate sub jurisdicţia statului român, conform prevederilor legale ale Uniunii Europene şi ale reglementărilor internaţionale în vigoare;

27. asigură adaptarea cadrului naţional în conformitate cu prevederile Deciziei nr. 406/2009/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră astfel încât să respecte angajamentele Comunităţii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020;

28. asigură coordonarea procesului de raportare conform cerinţelor Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 mai 2013 privind un mecanism de monitorizare şi de raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră, precum şi de raportare, la nivel naţional şi al Uniunii, a altor informaţii relevante pentru schimbările climatice şi de abrogare a Deciziei nr. 280/2004/CE;

29. elaborează şi actualizează, în conformitate cu principiile europene, politica naţională de adaptare la efectele schimbărilor climatice şi asigură coordonarea implementării acesteia la nivel naţional, precum şi raportarea rezultatelor conform cerinţelor europene şi internaţionale;

.............................................................................................................

42. organizează şi coordonează activitatea referitoare la protecţia şi conservarea naturii, a diversităţii biologice, utilizarea durabilă a componentelor sale în acord cu politicile şi practicile specifice aplicate la nivel european şi internaţional;

43. asigură cadrul necesar pentru managementul ariilor naturale protejate din reţeaua naţională prin structuri de administrare special constituite şi custozi, funcţionând în una din următoarele forme: în subordine, sub autoritate, în coordonare sau în relaţie contractuală;”.

19. La articolul 6 punctul IV, după subpunctul 43 se introduc două noi subpuncte, subpunctele 431 şi 432, cu următorul cuprins:

„431. asigură monitorizarea, evaluarea şi controlul în domeniul administrării ariilor naturale protejate, cu excepţia celor de interes judeţean sau local, precum şi a activităţilor desfăşurate în interiorul acestora;

432. constituie şi coordonează Comisia Patrimoniului Speologic, cu competenţe în domeniul explorării, protecţiei şi conservării patrimoniului speologic, potrivit prevederilor art. 43 alin. (52) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare.”

20. La articolul 6 punctul IV, subpunctele 66 şi 86 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„66. susţine iniţierea şi dezvoltarea de scheme şi programe de investiţii verzi, cu respectarea reglementărilor legale;

.............................................................................................................

86. atestă persoane juridice pentru lucrări de regenerare, întreţinere a seminţişurilor şi plantaţiilor, lucrări de îngrijire a arboretelor;”.

21. La articolul 6 punctul IV, după subpunctul 89 se Introduc două noi subpuncte, subpunctele 90 şi 91, cu următorul cuprins:

„90. coordonează şi supraveghează respectarea prevederilor legale din domeniile privind reglementarea emisiilor industriale, limitarea emisiilor de poluanţi atmosferici, infrastructura pentru informaţii spaţiale, prevenirea accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase;

91. autorizează ocoalele silvice prin înscrierea în Registrul naţional al administratorilor de păduri şi al ocoalelor silvice, ţinut la nivelul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, potrivit legii.”

22. La articolul 9, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins;

„(2) Numărul maxim de posturi aprobat Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor este de 404, exclusiv demnitarii şi posturile aferente cabinetului ministrului.”

23. La articolul 12 alineatul (1), după litera I) se introduc două noi litere, literele m) şi n), cu următorul cuprins:

„m) Comisia tehnică de avizare pentru silvicultură;

n) Consiliul Naţional de Vânătoare.”

24. La articolul 12 alineatul (2), litera d) se modifică şi va avea următorul cuprins;

„d) decide asupra aprobării sau refuzului plăţilor prevăzute în notificările de plată.”

25. Anexele nr. 1-3 se modifică şi se înlocuiesc cu anexele nr. 1-3 la prezenta hotărâre.

Art. II. - Hotărârea Guvernului nr. 1.000/2012 privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului şi a instituţiilor publice aflate în subordinea acesteia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 29 octombrie 2012, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 4 punctul 2, după litera I) se introduce o nouă literă, litera l1), cu următorul cuprins:

„l1) administrează sistemul naţional pentru estimarea nivelului emisiilor antropice de gaze cu efect de seră rezultate din surse sau din reţinerea prin sechestrare a dioxidului de carbon, reglementate prin Protocolul de la Kyoto;”.

2. La articolul 4 punctul 2, litera o) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„o) administrează conturile naţionale din Registrul Uniunii Europene al emisiilor de gaze cu efect de seră, aflate sub jurisdicţia statului român, conform prevederilor legale naţionale, ale Uniunii Europene şi ale reglementărilor internaţionale în vigoare;”.

3. La articolul 4 punctul 2, după litera v) se introduce o nouă literă, litera w), cu următorul cuprins:

„w) emite autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de seră.”

4. La articolul 10, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 10. - (1) Numărul maxim de posturi pentru aparatul propriu al Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului şi instituţiile din subordine este de 1.956.”

5. Anexa nr. 1 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 4 la prezenta hotărâre.

Art. III. - Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 743/2015 privind organizarea şi funcţionarea Gărzilor forestiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 22 septembrie 2015, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 5 la prezenta hotărâre.

Art. IV. - (1) încadrarea personalului Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor în numărul maxim de posturi aprobat şi noua structură organizatorică se face în termenele şi cu respectarea condiţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare pentru fiecare categorie de personal.

(2) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului preia în termen de minimum 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, prin protocol de predare-primire, 20 de posturi cu personalul aferent din cadrul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor cu atribuţii în domeniul schimbărilor climatice, precum şi bunurile necesare desfăşurării activităţii acestuia.

(3) Personalul preluat potrivit alin. (2) este încadrat pe funcţii echivalente celor deţinute, cu păstrarea drepturilor salariate şi a dispoziţiilor legale aplicabile fiecărei categorii de personal.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Ministrul mediului, apelor şi pădurilor,

Cristiana Paşca Palmer

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Vasile Dîncu

Viceprim-ministru, ministrul economiei, comerţului şi relaţiilor cu mediul de afaceri,

Costin Grigore Borc

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Claudia-Ana Costea

p. Ministrul finanţelor publice,

Daniela Pescaru, secretar de stat Ministrul energiei,

Victor Vlad Grigorescu

Ministrul afacerilor externe,

Lazăr Comănescu

 

Bucureşti, 13 aprilie 2016.

Nr. 284.

 

ANEXA Nr. 1V

(Anexa nr. 1 La Hotărârea Guvernului nr. 38/2015)

 

Structura organizatorică a Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor

 

 

Număr maxim de posturi:404

(exclusiv demnitarii şi posturile aferente cabinetului ministrului)

 

 

 

 

MINISTRU

 

 

 

C0LEG1ULMINISTERULUI*

 

 

 

 

BIROUL DE INTEGRITATE ŞI ANTICORUPŢIE

 

 

CABINET MINISTRU

 

 

 

 

 

 

 

 

CONSIUUL CONSULTATIV*

 

 

 

 

 

 

UNITATEA DE POLITICI PUBUCE**

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

DIRECŢIA CORP CONTROL

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

SECRETAR DE STAT

 

SECRETAR DE STAT

 

 

SECRETAR DE STAT

 

SECRETAR DE STAT

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CABINET SECRETAR DE STAT

 

CABINET SECRETAR DE STAT

 

 

CABINET SECRETAR DE STAT

 

CABINET SECRETAR DE STAT

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

secretar general

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

SECRETAR GENERAL ADJUNCT

 

 

SECRETAR GENERAL ADJUNCT

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Direcţia de comunicare transparenţă şi IT

 

Gestiunea şi protecţia informaţiilor clasificate**

 

Direcţia afaceri europene şi relaţii internaţionale

 

Direcţia accesare fonduri externe

 

Audit public intern***

 

Direcţia economie verde, schimbări climatice şi dezvoltare durabilă

 

Direcţia generală evaluare impact şi controlul poluării

 

Direcţia generală deşeuri, situri contaminate şi substanţe periculoase

 

Direcţia biodiversitate

 

Direcţia generală păduri

 

Direcţia generală ape

 

Direcţia juridică şi relaţia cu Parlamentul

 

Direcţia resurse umane

 

Direcţia economico - financiară

 

Direcţia generală investiţii, achiziţii şi logistică

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Direcţia gestionarea deşeurilor

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Direcţia păduri şi exploatare forestieră

 

Direcţia politici şi strategii în silvicultură

 

Direcţia control silvic şi cinegetic

 

Direcţia managementului riscului la inundaţii şi siguranţa barajelor

 

Direcţia managementului resurselor de apă

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

* se organizează conform legislaţiei în vigoare, prin ordin al ministrului;

** se organizează la nivel de compartiment;

*** se organizează la nivel de serviciu;

 

 

ANEXA Nr. 2

(Anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 38/2015)

 

1. Unităţi care funcţionează în subordinea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor

 

Nr. crt.

Denumirea unităţii

I. Instituţii publice cu personalitate juridică finanţate integral din bugetul de stat

1.

Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului

2.

Administraţia Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”

3.

Garda Naţională de Mediu

4.

Gărzi forestiere

II. Unităţi cu finanţare externă şi de la bugetul de stat

1.

Unităţi de management al proiectului (UMP)

2.

Unităţi de implementare a proiectului (UIP)

 

NOTĂ:

Numărul maxim de posturi finanţate de la bugetul de stat pentru instituţiile prevăzute la cap. I este de 3.552, din care:

- Garda Naţională de Mediu - 823 de posturi;

- Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi instituţiile din subordine - 1.956 de posturi;

- Administraţia Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”- 171 de posturi;

- Gărzi forestiere - 602 posturi.

 

2. Unităţi care funcţionează sub autoritatea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor

 

Nr. crt.

Denumirea unităţii

1

Administraţia Naţională de Meteorologie

2

Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva

 

3. Unităţi care funcţionează în coordonarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor

 

Nr. crt.

Denumirea unităţii

I. Unităţi finanţate din venituri proprii

 

Administraţia Fondului pentru Mediu

 

Administraţia Naţională „Apele Române”

 

ANEXA Nr. 3

(Anexe nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 33/2015)

 

Schema parcului auto al Ministerului, Mediului, Apelor şi Pădurilor

 

Nr. crt.

Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor - aparat propriu

Tipul mijlocului de transport

Numărul maxim aprobat (bucăţi)

1

1. Parc auto miniştri, secretari de stat, secretari generali, secretari generali adjuncţi

autoturism

8

2

Parc auto comun

autoturism

3

3

Parc auto situaţii de urgenţă, activităţi de control, delegaţii, transport persoane, transport marfă

autoturism microbuz

12

 

Numărul de autoturisme de la parcul comun poate varia în funcţie de numărul posturilor la nivelul ministerului şi în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

 

NOTE:

I. Autoturismele din parcul auto al ministerului pot fi conduse şi de demnitari sau alte categorii de salariaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu. Alte categorii de salariaţi vor conduce autoturismele ministerului cu aprobarea ordonatorului principal de credite.

II. Cotele privind consumul lunar de carburanţi vor fi aprobate de către ordonatorul principal de credite, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate cu această destinaţie.

 

ANEXA Nr. 4

(Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.000/2012)

 

Structura organizatorică a Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului

 

 

CABINET PREŞEDINTE

 

 

PREŞEDINTE

 

 

DIRECŢIA JURIDICĂ, RESURSE UMANE

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

SERVICIUL AUDIT PUBLIC INTERN

 

 

 

VICEPREŞEDINTE

 

 

 

 

BIROUL CORP CONTROL

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

DIRECŢIA CONTROLUL POLUĂRII ŞI REGLEMENTĂRI

 

 

 

DIRECŢIA GENERALĂ MONITORIZARE

 

DIRECŢIA BUGET, FINANŢE, ADMINISTRATIV

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

DIRECŢIA DEŞEURI ŞI SUBSTANŢE  CHIMICE PERICULOASE,  SOL ŞI SUBSOL

 

 

 

DIRECŢIA CENTRU EVALUARE CALITATE AER

 

DIRECŢIA SCHIMBĂRI CLIMATICE

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

DIRECŢIA CONSERVAREA NATURII, BIODIVERSITATE

 

 

 

DIRECŢIA LABORATOARE NAŢIONALE DE REFERINŢĂ

 

SERVICIUL DEZVOLTARE DURABILĂ, PROIECTE, RELAŢII PUBLICE

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

SERVICIUL SISTEME INFORMAŢIONALE

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

41 DE AGENŢII JUDEŢENE PENTRU PROTECŢA MEDIULUI ŞI AGENŢIA PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI

 

 

TOTAL POSTURI DIN CADRUL AGENŢIEI NAŢIONALE PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI Şt INSTITUŢIILOR DIN SUBORDINE= 1956 (INCLUSIV DEMNITARII)

 

ANEXA Nr. 5

(Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 743/2015)

 

Numărul de posturi aferente Gărzilor forestiere

 

Nr. crt.

Denumirea

Sediul

Judeţele arondate

Numărul de posturi

Total

Din care personal silvic

1

Garda forestieră Braşov

Municipiul Braşov

Braşov, Covasna, Harghita, Mureş, Sibiu

82

74

2

Garda forestieră Bucureşti

Municipiul Bucureşti

Municipiul Bucureşti, Călăraşi, Constanţa, Ilfov, Giurgiu, Ialomiţa, Teleorman

49

41

3

Garda forestieră Cluj

Municipiul Cluj-Napoca

Alba, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş

67

59

4

Garda forestieră Focşani

Municipiul Focşani

Brăila, Buzău, Galaţi, Tulcea, Vrancea, Vaslui

65

57

5

Garda forestieră Oradea

Municipiul Oradea

Arad, Bihor, Satu Mare, Sălaj

61

53

6

Garda forestieră Ploieşti

Municipiul Ploieşti

Argeş, Dâmboviţa, Prahova

55

47

7

Garda forestieră Râmnicu Vâlcea

Municipiul Râmnicu Vâlcea

Dolj, Gorj, Mehedinţi, Olt, Vâlcea

73

65

8

Garda forestieră Suceava

Municipiul Suceava

Bacău, Botoşani, laşi, Neamţ, Suceava

85

77

9

Garda forestieră Timişoara

Municipiul Timişoara

Caraş-Severin, Hunedoara, Timiş

65

57

TOTAL

602

530

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.