MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 326/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 326         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 27 aprilie 2016

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

 

56. - Hotărâre referitoare la Propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE, EURATOM) nr. 883/2013 în ceea ce priveşte secretariatul Comitetului de supraveghere a Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) - COM (2016) 113 final

 

57. - Hotărâre referitoare la Propunerea de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Deciziei-cadru 2009/315/JAI a Consiliului în ceea ce priveşte schimbul de informaţii privind resortisanţii ţărilor terţe şi în ceea ce priveşte Sistemul european de informaţii cu privire la cazierele judiciare (ECRIS) şi de înlocuire a Deciziei 2009/316/JAI a Consiliului - COM (2016) 7 final

 

59. - Hotărâre referitoare la Raportul Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu privind exercitarea delegării conferite Comisiei în temeiul Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligaţiilor care revin operatorilor care introduc pe piaţă lemn şi produse din lemn (Regulamentul UE privind lemnul) - COM (2016) 60 final

 

60. - Hotărâre referitoare la Raportul Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu privind progresele înregistrate în punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 391/2009 şi a Directivei 2009/15/CE privind normele şi standardele comune pentru organizaţiile cu rol de inspecţie şi control al navelor, precum şi pentru activităţile în domeniu ale administraţiilor maritime - COM (2016) 47 final

 

61. - Hotărâre privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor în legătură cu răspunsul la raportul grupului de experţi la nivel înalt privind evaluarea ex-post a celui de-al şaptelea program-cadru - COM (2016) 5 final

 

66. - Hotărâre privind numirea preşedintelui şi a vicepreşedintelui Consiliului de monitorizare a implementării Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 25 din 20 ianuarie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale ari. II art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar

 

Opinie separată

 

Decizia nr. 36 din 9 februarie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VI pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2009 privind îmbunătăţirea procedurilor fiscale şi diminuarea evaziunii fiscale, precum şi ale art. 781 alin. (8) şi (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, astfel cum au fost introduse prin dispoziţiile art. I pct. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

319. - Hotărâre pentru aprobarea modului de repartizare şi de utilizare parţială a sumei destinate finanţării acţiunilor cu caracter ştiinţific şi social-cultural, prevăzută la lit. d) din anexa nr. 3/13/02a la Legea bugetului de stat pe anul 2016 nr. 339/2015

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.470/C - Ordin al ministrului justiţiei pentru modificarea Regulamentului de ordine interioară al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.643/C/2015

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

referitoare la Propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE, EURATOM) nr. 883/2013 în ceea ce priveşte secretariatul Comitetului de supraveghere a Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) - COM (2016) 113 final

 

În temeiul dispoziţiilor art. 67, art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, şi ale Protocolului nr. 2 anexat Tratatului de la Lisabona, de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/314 din 7 aprilie 2016,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se constată următoarele:

I. Prezenta propunere de regulament respectă principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii.

II. Se notează:

a) importanta separării gestionării secretariatului Comitetului de cea a oficiului în vederea evitării oricărei presupuneri potrivit căreia OLAF ar putea compromite funcţionarea sprijinului acordat membrilor Comitetului:

b) neafectarea independenţei şi funcţionării operaţionale ale Comitetului de supraveghere şi ale secretariatului său, care continuă să beneficieze de aceleaşi drepturi şi să fie supuse aceloraşi obligaţii ca şi până acum;

c) modificările operate la nivelul Regulamentului (UE. EURATOM) nr. 883/2013:

1. În temeiul noii propuneri de regulament, secretariatul Comitetului de supraveghere va fi asigurat de către Comisie, şi nu de către OLAF [art. 15 alin. (8)].

2. creditele bugetare pentru secretariatul Comitetului de supraveghere vor fi transferate de la linia bugetară a OLAF către Comisie, iar schema de personal a oficiului se anexează la schema de personal a Comisiei (art. 18);

3. atribuţiile responsabilului cu protecţia datelor (DPO) din cadrul OLAF vor continua să includă activităţile de prelucrare a datelor de către secretariat [art. 10 alin. (4) şi (5)]. De asemenea, aplicarea regulilor de confidenţialitate pentru personalul secretariatului rămâne neschimbată.

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 11 aprilie 2016, în conformitate cu prevederile art. 78 din Regulamentul Senatului şi ale art. 5 lit. f) şi art. 30 lit. b) din anexa la Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

IOAN CHELARU

 

Bucureşti, 11 aprilie 2016.

Nr. 56.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

referitoare la Propunerea de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Deciziei-cadru 2009/315/JAI a Consiliului în ceea ce priveşte schimbul de informaţii privind resortisanţii ţărilor terţe şi în ceea ce priveşte Sistemul european de informaţii cu privire la cazierele judiciare (ECRIS) şi de înlocuire a Deciziei 2009/316/JAI a Consiliului - COM (2016) 7 final

 

În temeiul dispoziţiilor art. 67, art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, şi ale Protocolului nr. 2 anexat Tratatului de la Lisabona, de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

având în vedere raportul comun al Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/268 din 1 aprilie 2016 şi al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări nr. XIX/82 din 4 aprilie 2016,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se constată următoarele:

1. Prezenta propunere de directivă respectă principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii, întrucât obiectivele sale nu pot fi realizate la nivel naţional, iar măsurile propuse şi forma legislativă sunt adecvate.

2. Se notează:

a) importanţa propunerii de directivă, în special privind combaterea criminalităţii transfrontaliere, a infracţionalităţii şi a terorismului, ca responsabilitate europeană comună într-un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie;

b) îmbunătăţirea schimbului de informaţii în materie penală în ceea ce priveşte resortisanţii ţărilor terţe;

c) asigurarea egalităţii de tratament al resortisanţilor ţărilor terţe şi al resortisanţilor UE în ceea ce priveşte schimbul eficient de informaţii privind cazierele judiciare (ECRIS);

d) importanţa utilizării unei interfeţe facile, de tipul hit/no hit;

e) finalizarea încă din aprilie 2012 a implementării şi operaţionalizării ECRIS în România;

f) alinierea fără dificultate a României la noile prevederi privind transmiterea amprentelor digitale, aşa cum reiese şi din punctul de vedere transmis de ministerul de resort.

3. Se consideră necesare:

a) protejarea:

(i) drepturilor fundamentale ale cetăţenilor la toate nivelurile;

(ii) obligaţiilor care revin statelor membre în temeiul legislaţiei lor naţionale;

b) respectarea principiului nereturnării;

c) protecţia în caz de strămutare, expulzare sau extrădare.

4. Se recomandă:

a) abordarea practică a măsurilor concrete de prevenire a acţiunilor teroriste.

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar opinia cuprinsă în această hotărâre se transmite instituţiilor europene.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 11 aprilie 2016, în conformitate cu prevederile art. 78 din Regulamentul Senatului şi ale art. 5 lit. f) şi art. 30 lit. b) din anexa la Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

IOAN CHELARU

 

Bucureşti, 11 aprilie 2016.

Nr. 57.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

referitoare la Raportul Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu privind exercitarea delegării conferite Comisiei în temeiul Regulamentului (UE) nr. S95/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligaţiilor care revin operatorilor care introduc pe piaţă lemn şi produse din lemn (Regulamentul UE privind lemnul) - COM (2016) 60 final

 

În temeiul dispoziţiilor art. 67, art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, şi ale Protocolului nr. 1 anexat Tratatului de la Lisabona, de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/318 din 8 aprilie 2016,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se constată următoarele:

a) art. 15 alin. (1) din Regulamentul UE privind lemnul cere Comisiei să emită un raport privind puterile delegate;

b) în conformitate cu prevederile Regulamentului UE privind lemnul, Comisia poate adopta acte delegate în ceea ce priveşte:

1. noi criterii de evaluare a riscului, în completarea celor deja prevăzute în regulament [art. 6 alin. (3)];

2. procedura de recunoaştere şi retragerea recunoaşterii organizaţiilor de monitorizare şi, dacă este necesar ca urmare a experienţei, pentru a le modifica [art. 8 alin. (7)J;

3. lista de lemn şi produse din lemn pentru care se aplică Regulamentul UE privind lemnul (art. 14);

c) Comisia a adoptat Regulamentul delegat nr. 363/2012 din 23 februarie 2012 privind normele de procedură pentru recunoaşterea şi retragerea recunoaşterii organizaţiilor de monitorizare, care a intrat în vigoare la 17 mai 2012;

d) Comisia nu a adoptat încă acte delegate referitoare la criteriile suplimentare de evaluare a riscului şi la lista de lemn şi produse din lemn la care se aplică Regulamentul UE privind lemnul.

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 11 aprilie 2016, în conformitate cu prevederile art. 78 din Regulamentul Senatului şi ale art. 5 lit. f) şi art. 30 lit. b) din anexa la Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

IOAN CHELARU

 

Bucureşti, 11 aprilie 2016.

Nr. 59.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

referitoare la Raportul Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu privind progresele înregistrate în punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 391/2009 şi a Directivei 2009/15/CE privind normele şi standardele comune pentru organizaţiile cu rol de inspecţie şi control al navelor, precum şi pentru activităţile în domeniu ale administraţiilor maritime - COM (2016) 47 final

 

În temeiul dispoziţiilor art. 67, art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, şi ale Protocolului nr. 1 anexat Tratatului de la Lisabona, de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/273 din 1 aprilie 2016,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se constată următoarele:

1. România a transpus în legislaţia naţională Directiva 2009/15/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 prin Ordinul ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 249/2011 privind inspecţia, supravegherea tehnică şi certificarea navelor maritime ce arborează pavilionul român şi efectuează voiajuri internaţionale.

2. În momentul de faţă nu există organizaţii recunoscute din România, în sensul Regulamentului (CE) nr. 391/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 aprilie 2009 privind normele şi standardele comune pentru organizaţiile cu rol de inspecţie şi control al navelor

3. Având în vedere că navele maritime care arborează pavilionul român şi care efectuează voiaje internaţionale trebuie să posede un certificat de clasă emis de una dintre organizaţiile recunoscute, Autoritatea Navală Română a încheiat contracte de mandat special cu următoarele organizaţii recunoscute autorizate: American Bureau of Shipping (ABS), Bureau Veritas (BV), China Classification Society (CCS), DNV GL AS, Korean Register of Shipping (KR), Lloyds Register of Shipping (LR), Nippon Kaiji Kyokai (NK), Registro Italiano Register of Shipping (RINA), Russian Maritime Register of Shipping (RS) şi Polish Register of Shipping (PRS).

4. România susţine Raportul Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu privind progresele înregistrate în punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 391/2009 şi a Directivei 2009/15/CE privind normele şi standardele comune pentru organizaţiile cu rol de inspecţie şi control al navelor, precum şi pentru activităţile în domeniu ale administraţiilor maritime.

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senatul României În şedinţa din 11 aprilie 2016, în conformitate cu prevederile art. 78 din Regulamentul Senatului şi ale art. 5 lit. f) şi art. 30 lit. b) din anexa la Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

IOAN CHELARU

 

Bucureşti, 11 aprilie 2016.

Nr. 60.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor în legătură cu răspunsul la raportul grupului de experţi la nivel înalt privind evaluarea ex-post a celui de-al şaptelea program-cadru - COM (2016) 5 final

 

În temeiul dispoziţiilor art. 67, art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, şi ale Protocolului nr. 1 anexat Tratatului de la Lisabona, de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/316 din 8 aprilie 2016,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Se constată următoarele:

a) prezenta comunicare evaluează Programul-cadru 7 al Comunităţii Europene pentru activităţi de cercetare, dezvoltare tehnologică şi demonstrative (2007-2013) - (PC7) - pe baza unui set de criterii de evaluare aflate în „Ghidurile pentru o mai bună reglementare”;

b) se propun cinci recomandări:

1. să se garanteze că se pune accentul pe principalele provocări şi oportunităţi în context global;

2. să se alinieze instrumentele şi agendele de cercetare şi inovare în Europa;

3. să se integreze elementele esenţiale ale programelor-cadru într-un mod mai eficient;

4. să se aducă ştiinţa mai aproape de cetăţeni;

5. să se introducă monitorizarea şi evaluarea strategică a programului;

c) se oferă o imagine parţială a rezultatelor şi impactului PC7 pentru că circa 50% din proiectele PC7 se aflau încă în stadiul de execuţie la momentul evaluării.

(2) Se consideră necesare şi importante:

a) consolidarea dimensiunii internaţionale a politicilor şi programelor de cercetare şi inovare printr-o mai bună armonizare cu politicile UE, în contextul dezvoltării Spaţiului European de Cercetare, pe baza punerii în aplicare a Programului Orizont 2020 şi a altor iniţiative paneuropene, cum ar fi iniţiativele de programare în comun şi tehnologice comune;

b) continuarea simplificării procedurilor de participare şi ale regulilor de finanţare la programul-cadru, precum şi introducerea pe scară mai largă a utilizării instrumentelor informatice şi electronice, pentru facilitarea gestionării proiectelor şi programelor;

c) o participare activă a publicului larg la activităţi de conştientizare a rolului pe care îl are ştiinţa în societate, inclusiv printr-o mai bună ilustrare a contribuţiei pe care aceasta o poate avea la îmbunătăţirea calităţii vieţii cetăţenilor;

d) aplicarea de către Comisie a unui sistem de monitorizare şi evaluare a Programului Orizont 2020 bazat pe indicatori-cheie de performanţă, printr-o abordare sistemică, strategică şi unitară, care să asigure calitate şi să dea coerenţă proceselor de evaluare şi monitorizare.

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 11 aprilie 2016, în conformitate cu prevederile art. 78 din Regulamentul Senatului şi ale art. 5 lit. f) şi art. 30 lit. b) din anexa la Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005. republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI.

IOAN CHELARU

 

Bucureşti, 11 aprilie 2016.

Nr. 61.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

privind numirea preşedintelui şi a vicepreşedintelui Consiliului de monitorizare a implementării Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi

 

În temeiul prevederilor art. 67 din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 5 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 8/2016 privind înfiinţarea mecanismelor prevăzute de Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Doamna Elena Georgiana Pascu se numeşte în funcţia de preşedinte al Consiliului de monitorizare a implementării Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, pentru un mandat de 4 ani.

Art. 2. - Domnul Aştileanu Gheorghe se numeşte în funcţia de vicepreşedinte al Consiliului de monitorizare a implementării Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, pentru un mandat de 4 ani.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 25 aprilie 2016, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

IOAN CHELARU

 

Bucureşti, 25 aprilie 2016.

Nr. 66.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 25

din 20 ianuarie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale art. II art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepţie ridicată, din oficiu, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 8.784/2/2012 al acestei instanţe şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 783D/2015.

2. Dezbaterile iniţiale au avut loc în şedinţa publică din 14 ianuarie 2016 cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin, (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a amânat pronunţarea asupra cauzei pentru data de 19 ianuarie 2016, dată la care, constatând că nu sunt prezenţi toţi judecătorii care au participat la dezbateri, în temeiul art. 57 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, adoptat prin Hotărârea Plenului Curţii Constituţionale nr. 6/2012, a amânat pronunţarea asupra cauzei pentru data de 20 ianuarie 2016, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin încheierea din 19 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 8.784/2/2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal â sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepţie ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe civile prin care a fost respinsă cererea de anulare a unui ordin de salarizare şi obligarea la plata indemnizaţiei de încadrare lunară conform unor ordine ale procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că personalul, care, în anul 2011 şi ulterior, este avansat în funcţie de execuţie în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă, este încadrat în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010, majorarea fiind corespunzătoare numărului de clase de salarizare succesive multiplicat cu procentul prevăzut la art. 10 alin. (5), fără acordarea coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare. Ca urmare a aplicării dispoziţiilor de lege criticate, personalul (în speţă, judecători sau procurori) care îndeplinea condiţiile de a trece la o altă gradaţie până la 1 ianuarie 2011 are un salariu diferit faţă de cel care îndeplineşte aceleaşi condiţii după data menţionată. Astfel, pentru acele persoane care au îndeplinit condiţiile anterior datei de 1 ianuarie 2011 şi au trecut de la gradaţia 3 la 4 ori de la gradaţia 4 la 5, creşterea salarială a fost cu 5%, în schimb, pentru cei care îndeplinesc condiţiile de avansare după această dată, creşterea este de 2,5%, pentru că, potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, nu se acordă coeficientul de ierarhizare aferent noii clase de ierarhizare. Acest tratament juridic diferenţiat în raport cu un criteriu temporal (data de 1 ianuarie 2011) nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă, câtă vreme, prin ipoteză, judecătorul vizat are aceeaşi calificare profesională, exercită aceeaşi funcţie, la acelaşi nivel al instanţei cu colegii săi care primesc o remuneraţie mai mare.

5. Consideră că în speţă nu este aplicabil principiul „a distinge nu înseamnă a discrimina”, deoarece situaţia expusă nu are particularităţi ce ar necesita o tratare diferenţiată. În acest sens invocă şi cele reţinute de Curtea Constituţională cu privire la principiul egalităţii în drepturi prin Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011 şi Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului raportată la prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

7. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

8. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

9. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011. În realitate Curtea constată că sunt avute în vedere dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, precum şi ale art. II art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, dispoziţii introduse prin Legea nr. 283/2011. Dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins:

- Art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 285/2010:

(1) în anul 2011. avansarea personalului încadrat pe funcţii de execuţie în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 aţin. (3) din legea-cadru, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea-cadru. fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare.

[...]

(3) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi la trecerea într-o altă tranşă de vechime în funcţie pentru personalul care ocupă funcţii din cadrul familiei ocupaţionale «Justiţie», respectiv vechime în învăţământ pentru personalul didactic de predare universitar şi preuniversitar.”;

- Art. II art. 6 alin.(1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010:

(1) în anul 2012, avansarea personalului încadrat pe funcţii de execuţie în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea sus-menţionată, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare.

(2) în anul 2012, prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător personalului de conducere, precum şi la trecerea într-o altă tranşă de vechime în funcţie personalului care ocupă funcţii din cadrul familiei ocupaţionale «Justiţie».”

10. În opinia instanţei de judecată, autoare a excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 41 alin. (4) privind egalitatea de salarizare între femei şi bărbaţi. De asemenea sunt invocate şi dispoziţiile art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

11. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin prisma unor critici asemănătoare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 536 din 14 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 19 august 2015, şi Decizia nr. 311 din 28 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial ai României, Partea i, nr. 462 din 26 iunie 2015, Curtea a respins ca neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate aduse dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 285/2010, respectiv dispoziţiilor art. IE art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, dispoziţii introduse prin Legea nr. 283/2011, reţinând că avansarea personalului încadrat pe funcţii de execuţie în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă şi calculul indemnizaţiilor potrivit acestor gradaţii se fac potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislaţiei aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic al unor drepturi câştigate.

12. De asemenea, Curtea a mai reţinut că legiuitorul poate interveni oricând, din raţiuni ce ţin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor dispoziţii noi în ceea ce priveşte criteriile de avansare şi metodologia de calcul al indemnizaţiilor obţinute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având acelaşi obiect, pe care ie abrogă.

13. Cu privire la critica referitoare la art. 41 alin. (4) din Constituţie, potrivit căruia, la muncă egală, femeile au salariul egal cu bărbaţii, Curtea a constatat prin Decizia nr. 556 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 19 august 2015, paragraful 24, că aceasta nu poate fi reţinută, de vreme ce textul de lege criticat reglementează modul de calcul al majorării salariale în cazul avansării într-o altă treaptă de vechime în muncă, fără a institui discriminări pe criteriul de sex.

14. Referitor la critica privind încălcarea art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea discriminării, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudenţa sa faptul că acest articol nu are o existenţă autonomă şi nu poate fi invocat decât prin raportare la alte dispoziţii ale Convenţiei sau protocoalelor sale adiţionale. (Decizia de inadmisibilitate din 3 aprilie 2012, pronunţată în Cauza Coriolan Gabriel Ioviţoni şi alţii împotriva României, paragraful 52). Având în vedere acestea, Curtea constată că în cauza de faţă art. 14 din Convenţie nu este incident.

15. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 8.784/2/2012 şi constată că dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale art. II art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 20 ianuarie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

OPINIE SE PARATĂ

 

În dezacord cu soluţia majoritară, apreciem că excepţia de neconstituţionalitate ce formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 783D/2015 trebuia admisă, pentru următoarele motive:

Prevederile constituţionale ale art. 41, pe lângă stabilirea cadrului general în care se exercită dreptul la muncă, consacră principiul egalităţii de tratament în stabilirea salariului.

Acest principiu a fost transpus la nivel legal, spre exemplu, prin Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care a avut ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, proclamând ca principiu al sistemului de salarizare „echitate şi coerenţă, prin crearea de oportunităţi egale şi remuneraţie egală pentru muncă de valoare egală pe baza principiilor şi normelor unitare privind stabilirea şi acordarea salariului şi a celorlalte drepturi de natură salariată ale personalului din sectorul bugetar” [art. 3 lit. d) din Legea-cadru nr. 330/2009],

De altfel, aceasta a fost intenţia permanentă a legiuitorului, respectiv de a da prioritate principiului egalităţii de tratament în stabilirea salariului în ceea ce priveşte funcţiile similare, sens în care, pe lângă prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, se regăsesc şi prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Spre exemplu, art. 5 alin. (2)-(4) din Codul muncii prevede că „(2) Orice discriminare directă sau indirectă faţă de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală, este interzisă.

(3) Constituie discriminare directă actele şi faptele de excludere, deosebire, restricţie sau preferinţă, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea. restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării drepturilor prevăzute în legislaţia muncii.

(4) Constituie discriminare indirectă actele şi faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminări directe

Mergând pe acelaşi raţionament, legiuitorul, cu ocazia adoptării Legii nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015, stabileşte că în anul 2015 salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat, iar la art. 5 alin, (11) prevede că „Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorate -, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării Aceste prevederi se aplică şi pentru calculul indemnizaţiei de încadrare pentru persoanele care sunt demnitari, ocupă funcţii publice şi de demnitate publică, ca unică formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei [art. 5 alin. (12)]. Astfel, în cadrul procesului legislativ, cu prilejul întocmirii Raportului comun asupra proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, Comisia pentru muncă şi protecţie socială şi Comisia pentru buget, finanţe şi bănci au justificat introducerea diferitelor amendamente formulate ca fiind necesare „pentru clarificarea textului şi eliminarea discriminării între persoane care ocupă aceleaşi funcţii, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime şi „pentru evitarea situaţiilor de aplicare neuniformă a legii1. Totodată, în aplicarea prevederilor Legii nr. 71/2015, se precizează că „în contextul în care prevederile sus-menţionate nu se vor aplica personalului din toate instituţiile şi autorităţile publice, se va crea o discriminare salarială între instituţiile şi autorităţile publice care va genera procese în instanţă, care vor fi câştigate de către salariaţi, şi vor duce la plata acestor drepturi actualizate la data plăţii cu rata inflaţiei precum şi a cheltuielilor de judecată aferente 2.

Ca atare, se recunoaşte implicit că există discriminări create de legislaţia În vigoare cu privire la salarizarea personalului plătit din fonduri publice, iar această discriminare urmează să fie îndepărtată, pentru viitor, pentru tot personalul plătit din fonduri publice, prin aplicarea Legii nr. 71/2015.

În ceea ce priveşte diferenţele de salarizare referitoare la personalul care ocupă funcţii din cadrul familiei ocupaţionale „Justiţie* Curtea Constituţională a stabilit că acestea provin din întreaga succesiune a actelor normative intervenite după anul 2011, raportată la prevederile aplicabile anterior anului 2011 (a se vedea în acest sens Decizia nr. 579 din 29 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 30 octombrie 2015). În discuţie sunt prevederile legale care stabilesc, în mod diferenţiat pe gradaţii, modul de calcul al procentelor cu care se majorează salariul de bază, spre deosebire de vechea reglementare aplicabilă salarizării magistraţilor, care prevedea o majorare de 5%, indiferent de treapta de vechime în muncă în care se trecea.

În acest context se observă că, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 579 din 29 septembrie 2015, precitată, Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007).

Or, în opinia noastră, principiul tempus regit actum reprezintă în fapt o aplicare doctrinară a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit cu care legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile. Aşadar, dispoziţiile constituţionale protejează persoana împotriva aplicării pentru trecut a unor norme legale inexistente la momentul raportat.

De aceea, în materia normelor procesuale nu poate fi pus în discuţie acest principiu, dat fiind că ele operează în materia derulării unor proceduri şi nu afectează în substanţa lor drepturi şi libertăţi fundamentale. Tocmai de aceea, aplicarea retroactivă a legii este permisă în materie penală sau contravenţională, dar numai în situaţia în care această normă este favorabilă persoanei. În niciun caz, însă, norma penală sau contravenţională nu va retroactiva dacă este mai împovărătoare persoanei.

Principiul tempus regit actum permite normei de drept substanţial să producă modificări pentru viitor, fără a afecta însă dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţia României, potrivit cu care „cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”, altfel ne-am afla în situaţia în care principiul neretroactivităţii ar fi lipsit de eficienţă.

În cauza de faţă, tocmai o astfel de abordare în aplicarea principiului sus-menţionat a creat o discriminare evidentă faţă de persoane aflate în aceeaşi categorie socială, în aceeaşi situaţie juridică, prestând aceeaşi munca şi îndeplinind aceleaşi condiţii de vechime.

Astfel, principiul tempus regit actum sau momentul temporal al unei prevederi legate nu poate constitui o justificare obiectivă şi rezonabilă pentru a fi acceptată o discriminare în ceea ce priveşte salarizarea persoanelor care au aceeaşi vechime şi îndeplinesc aceeaşi funcţie. Prevederile criticate tocmai în acest sens operează - îndeplinirea condiţiei de vechime în muncă mai târziu decât momentul temporal avut în vedere de legiuitor privează respectivele persoane de drepturile echivalente pe care celelalte persoane le au în virtutea condiţiilor legate de vechimea în muncă sau profesie.

Aplicarea principiului tempus regit actum nu se poate face de plano în ceea ce priveşte dreptul substanţial sau material, ci, mai întâi, trebuie verificată compatibilitatea acestor norme cu prevederile constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi, astfel încât succesiunea în timp a normelor legale să nu conducă la discriminări nejustificate. Or, aplicarea nediferenţiată a prevederilor art. 15 alin. (1) din Constituţie ar putea încălca alte prevederi, respectiv art. 16 alin. (1) din Constituţie.

În opinia noastră, data împlinirii condiţiilor de a trece la o altă gradaţie nu depinde de atitudinea persoanei care se află într-o astfel de astfel de situaţie, ci se datorează unor circumstanţe obiective care ţin de modul firesc al evoluţiei vechimii în muncă sau în profesie. Faţă de prevederile criticate, prin aplicarea diferenţiată a coeficienţilor de ierarhizare, se instituie un tratament diferit aplicat persoanelor îndreptăţite, determinat de momentul împlinirii condiţiilor de a trece la o altă gradaţie şi determinat de legea în vigoare la acel moment.

Argumentele de mai sus se bazează şi pe jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie de discriminare. Potrivit Hotărârii pronunţate în Cauza Incze contra Austriei (1995), noţiunea de discriminare în sensul art. 14 din Convenţie cuprinde, în general, cazurile în care un individ sau un grup de indivizi se vede, fără justificare adecvată, mai bine tratat decât altul, chiar dacă dispoziţiile Convenţiei nu impun să îi fie acordat un tratament mai favorabil. Diferenţa de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenţie, atunci când autorităţile statale introduc distincţii între situaţii analoge şi comparabile fără ca ele să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă (Hotărârea pronunţată în Cauza Hoffman contra Austriei, 1993, sau Hotărârea pronunţată în Cauza Spadea şi Scalabrino contra Italiei, 1995).

De altfel, şi Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 599 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 18 mai 2009, a statuat că violarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010).

Or, tratamentul diferenţiat aplicat în cauză, în funcţie de momentul împlinirii condiţiilor de a trece la o altă gradaţie şi determinat de legea în vigoare la acel moment nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă din moment ce toate persoanele în discuţie ocupă aceeaşi funcţie, au acelaşi grad, acelaşi nivel al instanţei, respectiv îndeplinesc aceleaşi condiţii, însă li se aplică un nivel de salarizare diferit.

De altfel, sunt admisibile diferenţieri de salarii, sens în care, spre exemplu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că în sistemul public principiul egalităţii este aplicabil în interiorul aceleiaşi ramuri, al aceluiaşi domeniu sau la acelaşi nivel, fiind posibile diferenţieri întemeiate obiectiv şi rezonabil între domenii sau nivele de studii, în raport cu importanţa şi complexitatea muncii, cu funcţia, postul sau meseria (Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 46 din 15 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 16 iulie 2009). Totodată, salarizarea poate fi diferenţiată după alte criterii, spre exemplu nivelul studiilor, importanţa şi complexitatea muncii, funcţia, postul sau meseria îndeplinită, cantitatea, calitatea şi valoarea muncii, condiţiile de muncă şi vechimea în muncă.

Or, în speţă, în cazul persoanelor care îndeplinesc condiţiile de trecere în tranşa următoare de vechime în muncă sau funcţie, după 1 ianuarie 2011, nu există astfel de diferenţieri.

Concluzia care derivă din principiul egalităţii de tratament în stabilirea salariului este aceea că pentru muncă egală sau de valoare egală, plata este egală, respectiv faptul că munca poate fi egală deoarece posturile sau funcţiile sunt identice.

Aşadar, deşi prin deciziile nr. 311 din 28 aprilie 2015 şi nr. 536 din 14 iulie 2015 (pe care Curtea le-a exemplificat în decizia la care formulam prezenta opinie separată) s-a reţinut că „legiuitorul poate interveni oricând, din raţiuni ce ţin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor criterii de avansare şi a unor metodologii de calcul al indemnizaţiilor obţinute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având acelaşi obiect, pe care le abrogă”, considerăm că aceste noi reglementări nu pot încălca în mod flagrant norme şi principii constituţionale.

Faţă de toate aceste argumente apreciem că prevederile criticate sunt contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 41 din Constituţia României.

 

Judecător,

Petre Lăzăroiu


1 A se vedea pct. 6 şi 18 din Raportul comun asupra proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, care se regăseşte la adresa http://www.cdep.ro/comisii/munca/pdf/2015/rp191.pdf

2 Notă privind aplicarea prevederilor Legii nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. http://www.tribunainvatamantului.ro/nota-privind-aplicarea-prevederilor-legii-nr-712015-pentru-aprobarea-ordonantei-de-urgenta-a-guvemului-nr-832014-privind-salarizarea-personalului-platit-din-fonduri-publice-in-anul2015-precum/

 

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 36

din 9 februarie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VI pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2009 privind îmbunătăţirea procedurilor fiscale şi diminuarea evaziunii fiscale, precum şi ale art. 781 alin. (8) şi (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, astfel cum au fost introduse prin dispoziţiile art. I pct. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 781 alin. (8) şi (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală,precum şi a prevederilor art. I pct. 27 alin. (8) şi (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea „Regent Security

Prahova” - S R L. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.734/105/2013 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.170D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.598D/2Q15, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VI pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă â Guvernului nr. 46/2009 privind îmbunătăţirea procedurilor fiscale şi diminuarea evaziunii fiscale, ale art. 781 alin. (8) şi (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, precum şi a prevederilor art. I pct. 27 alin. (8) şi (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea „Regent Security Prahova” - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.736/105/2013 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, într-o cauză având ca obiect contestarea unui act administrativ-fiscal, precum şi a unor acte procedurale fiscale.

4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Având în vedere obiectul parţial identic al excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 1.598D/2015 la Dosarul nr. 1.170D/2015.

6. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.598D/2015 la Dosarul nr. 1.170D/2015, care este primul înregistrat.

7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate este în eroare, lista societăţilor aflate în inactivitate nu se publică prin ordin, astfel că nu se poate vorbi de o derogare de la regimul de drept comun.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

8. Prin încheierea din 16 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 6.734/105/2013, Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 781 alin. (8) şi (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, precum şi a prevederilor art. I pct. 27 alin. (8) şi (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea „Regent Security Prahova” - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect contestarea unui act administrativ-fiscal.

9. Prin încheierea din 16 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 6.736/105/2013, Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. VI pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2009 privind îmbunătăţirea procedurilor fiscale şi diminuarea evaziunii fiscale, ale art. 781 alin. (8) şi (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, precum şi a prevederilor art. I pct. 27 alin. (8) şi (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea „Regent Security Prahova” - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect contestarea unui act administrativ-fiscal, precum şi a unor acte procedurale fiscale.

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale întrucât producerea efectelor juridice faţă de terţi, prin simpla afişare a unui anunţ de declarare în inactivitate/reactivare, respectiv a ordinului preşedintelui A.N.A.F., pe o pagină de internet este de natură a afecta securitatea raporturilor juridice. Doar publicarea în Monitorul Oficial al României a unui act normativ dă siguranţă raporturilor juridice pe care acesta la reglementează, întrucât toţi destinatarii documentului vor şti care este conţinutul oficial al actului normativ, care este data certă, sigură, de la care acest act a intrat în vigoare şi vor fi în măsură să îşi îndeplinească obligaţia de respectare a legii.

11. De asemenea se mai arată că ordonanţele criticate ar fi trebuit să fie elaborate în concordanţă cu art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care este un act juridic cu o forţă juridică superioară în raport cu aceste ordonanţe ale Guvernului. Autoarea excepţiei subliniază faptul că, potrivit acestui articol, ordinele, instrucţiunile şi alte acte normative emise de conducătorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

12. Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra dispoziţiilor legale criticate în cele două dosare.

13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

14. Guvernul, în punctul său de vedere exprimat în Dosarul nr. 1.598D/2015, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

15 Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului din Dosarul nr. 1.598D/2015, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. VI pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2009 privind îmbunătăţirea procedurilor fiscale şi diminuarea evaziunii fiscale, ale art. 781 alin. (8) şi (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, precum şi a prevederilor art. I pct. 27 alin. (8) şi (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Din examinarea excepţiei reiese faptul că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. VI pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2009 privind îmbunătăţirea procedurilor fiscale şi diminuarea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 25 mai 2009, precum şi ale art. 781 alin. (8) şi (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, astfel cum au fost introduse prin dispoziţiile art. I pct. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 626 din 2 septembrie 2011. Prevederile legate criticate au următoarea formulare:

- art. VI pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2009: „Legea nr. 571/2003privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea i, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 11, alineatul (12) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«(12) De asemenea, nu sunt luate în considerare de autorităţile fiscale tranzacţiile efectuate cu un contribuabil declarat inactiv prin ordin ai preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Procedura de declarare a contribuabililor inactivi va fi stabilită prin ordin. Lista contribuabililor declaraţi

inactivi se publică pe pagina de internet a Ministerului Finanţelor Publice-portalul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi va fi adusă la cunoştinţa publică în conformitate cu cerinţele prevăzute prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.»“;

- art. 781 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală: „Registrul contribuabililor inactivi/reactivaţi este public şi se afişează pe site-ul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.”;

- art. 781 alin. (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală: „Decizia de declarare în inactivitate/reactivare produce efecte faţă de terţi de la data înscrierii în registrul prevăzut la alin. (8).”

18. Curtea constată că dispoziţiile art. 781 alin. (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală au fost modificate prin prevederile art. III pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2014. De asemenea, Curtea constată că, ulterior, dispoziţiile art. 781 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală au fost abrogate prin art. 354 lit. a) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, precum şi faptul că dispoziţiile art. VI pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2009 au ieşit din vigoare în urma adoptării Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015. Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea va analiza dispoziţiile legale în forma avută înainte de evenimentele legislative menţionate, pentru că ele sunt de natură să producă efecte juridice în dosar.

19. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept şi, respectiv, obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 78 privind intrarea în vigoare a legii, art. 108 alin. (2) privind emiterea hotărârilor Guvernului şi în art. 115 alin. (6) privind adoptarea ordonanţelor de urgenţă,

20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine Că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate este o societate comercială care, în perioada iunie 2009-ianuarie 2010, a derulat operaţiuni economice cu o altă societate comercială, contribuabil declarat inactiv, şi că este nemulţumită de faptul că simpla afişare a unui anunţ de declarare în inactivitate/ reactivare, respectiv a ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală pe o pagină de internet este de natură a afecta securitatea raporturilor juridice. Cu alte cuvinte, în calitate de terţ faţă de raporturile dintre contribuabilul declarat inactiv şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, nu a putut lua la cunoştinţă de intervenirea acestei situaţii.

21. Analizând dispoziţiile legale ale art. 78i alin. (8) şi (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, Curtea constată faptul că acestea au fost introduse prin art. I pct. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 626 din 2 septembrie 2011, aşadar, la mult timp distanţă după ce autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a derulat operaţiuni economice cu o societate comercială declarată inactivă prin Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.167/2009 [invocat de autoarea excepţiei, astfel cum reiese din piesele dosarului de la instanţă].

22. Prin urmare, dispoziţiile legale criticate, chiar dacă aduc o clarificare a efectelor produse faţă de terţi a declarării ca inactive a unei societăţi comerciale, ele nu erau aplicabile litigiului. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, „(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. Aşadar, Curtea urmează să respingă, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 781 alin. (8) şi (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, astfel cum au fost introduse prin dispoziţiile art. I pct. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

23. În continuare, Curtea va analiza excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. VI pct. 1 din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 46/2009 privind îmbunătăţirea procedurilor fiscale şi diminuarea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 25 mai 2009. Curtea observă că, în momentul începerii derulării operaţiunilor economice menţionate, aceste dispoziţii legale erau în vigoare.

24. Problema de drept care se pune este dacă ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală prin care un contribuabil este declarat inactiv trebuie sau nu publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

25. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate se raportează la prevederile art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, în coroborare cu dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010. Aceste din urmă dispoziţii au următoarea formulare: (1) în vederea intrării lor în vigoare, legile şi celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile şi ordonanţele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităţilor administrative autonome, precum şi ordinele, instrucţiunile şi alte acte normative emise de conducătorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea f. “ Denumirea marginală a art. 11 din Legea nr. 24/2000 este „Publicarea actelor normative”. Aşadar, obligativitatea publicării, potrivit acestei legi, revine numai pentru actele normative.

26. În analiza excepţiei de neconstituţionalitate trebuie ţinut cont că autoarea excepţiei este o societate care a intrat în raporturi comerciale cu o altă societate care a fost declarată contribuabil inactiv. Cu alte cuvinte, autoarea excepţiei invocă dreptul de a lua la cunoştinţă despre situaţia societăţii cu care a contractat dintr-un act oficial cum este Monitorul Oficial al României, Partea I. Curtea reţine că la momentul derulării operaţiunilor economice era în vigoare Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 819/2008, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 404 din 29 mai 2008, care, la art. 3, prevedea obligativitatea publicării ordinului de declarare a contribuabililor inactivi în Monitorul Oficial al României, Partea I. Potrivit susţinerilor autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.167 din 29 mai 2009, intrat în vigoare la 3 zile de la data semnării, care cuprindea şi numele societăţii partenere autoarei excepţiei, nu a fost adus la cunoştinţa publicului prin publicaţia menţionată. Însă, controlul de constituţionalitate nu poate avea ca obiect prevederi dintr-un ordin. În aceste condiţii trebuie analizată compatibilitatea procedurii descrise de dispoziţiile legale criticate cu prevederile constituţionale invocate.

27. Această procedură, pe de o parte, ţine cont de o realitate economică în care se manifestă foarte multe societăţi comerciale, dintre care, în condiţiile unei crize economice prelungite, destule pot ajunge în situaţia în care să fie declarate inactive din punct de vedere fiscal. Pe de altă parte, societatea interesată poate solicita să se constate că a existat o eroare în constatarea stării de inactivitate sau poate solicita declararea ei ca activă în condiţiile în care îndeplineşte din nou condiţiile legale. Impunerea obligaţiei de a publica un astfel de ordin poate avea un caracter excesiv, în condiţiile în care mijloacele moderne de comunicare sunt de natură să satisfacă exigenţele informării unui terţ cu privire la situaţia unei anumite societăţi. Publicarea se făcea pe un site oficial, în baza unui ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

28. Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept şi, respectiv, obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor şi ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului. Referitor la art. 78 privind intrarea în vigoare a legii, art. 108 alin. (2) din Constituţie privind emiterea hotărârilor Guvernului, Curtea reţine că acestea nu sunt incidente în cauză. În ceea ce priveşte art. 115 alin. (6) din Constituţie privind adoptarea ordonanţelor de urgenţă se constată faptul că autoarea excepţiei nu arată în mod concret cum este încălcat acest articol prin prevederile legale criticate, astfel încât nu se poate efectua un control de constituţionalitate prin raportare la acest articol. Prin urmare, Curtea urmează să respingă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. VI pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2009 privind îmbunătăţirea procedurilor fiscale şi diminuarea evaziunii fiscale.

29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale ale art. 781 alin. (8) şi (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, astfel cum au fost introduse prin dispoziţiile art. I pct. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea „Regent Security Prahova” - S.R.L. din Bucureşti în dosarele nr. 6 734/105/2013 şi nr. 6.736/105/2013 ale Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal,

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi autoare în Dosarul nr. 6.736/105/2013 al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. VI pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2009 privind îmbunătăţirea procedurilor fiscale şi diminuarea evaziunii fiscale sunt constituţionale în raport cu criticii© formulate.

Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 9 februarie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea modului de repartizare şi de utilizare parţială a sumei destinate finanţării acţiunilor cu caracter ştiinţific şi social-cultural, prevăzută la lit. d) din anexa nr. 3/13/02a la Legea bugetului de stat pe anul 2016 nr. 339/2015

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. XVII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2/2015 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi alte măsuri, aprobată cu modificări prin Legea nr. 171/2015, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Se aprobă modul de repartizare şi de utilizare parţială a sumei destinate finanţării acţiunilor cu caracter ştiinţific şi social-cultural, prevăzută la lit. d) din anexa nr. 3/13/02a la Legea bugetului de stat pe anul 2016 nr. 339/2015, cuprinsă în anexa la bugetul Secretariatului General al Guvernului, care se alocă Direcţiei pentru strategii guvernamentale.

(2) Din bugetul prevăzut la lit. d) din anexa nr. 3/13/02a la Legea bugetului de stat pe anul 2016 nr. 339/2015 se repartizează şi se utilizează suma de 120 mii lei conform destinaţiei prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - (1) Secretariatul General al Guvernului alocă fondurile prevăzute la art. 1 pe baza propunerii avizate din punctul de vedere al necesităţii şi oportunităţii de către şeful Cancelariei Primului-Ministru şi a devizelor de cheltuieli întocmite şi certificate de Direcţia pentru strategii guvernamentale privind legalitatea, oportunitatea, necesitatea şi economicitatea acestora, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, şi pe baza avizelor de specialitate ale direcţiilor din cadrul Secretariatului General al Guvernului, din punct de vedere economic, juridic şi al achiziţiilor publice.

(2) Direcţia pentru strategii guvernamentale justifică fondurile prevăzute la art. 1 alin. (2) prin documente legale avizate de

către şeful Cancelariei Primului-Ministru şi aprobate de secretarul general al Guvernului.

(3) La solicitarea Direcţiei pentru strategii guvernamentale avizată de către şeful Cancelariei Primului-Ministru şi cu aprobarea ordonatorului de credite se pot acorda avansuri de până la 30% din valoarea contractelor încheiate pentru derularea programelor, proiectelor şi acţiunilor prevăzute în anexă, fără solicitarea unei scrisori de garanţie bancară, pe baza avizelor de specialitate prevăzute la alin. (1).

(4) Pentru sumele avansate potrivit alin. (3) beneficiarii vor prezenta documente justificative în termen de 10 zile de la finalizarea programelor, proiectelor sau acţiunilor, dar nu mai târziu de 10 decembrie 2016.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Sorin Sergiu Chelmu

Şeful Cancelariei Primului-Ministru,

Ioan-Dragoş Tudorache

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

 

Bucureşti, 27 aprilie 2016.

Nr. 319.

 

ANEXĂ

 

MODUL

de repartizare şi utilizare a sumei de 120 mii lei din bugetul prevăzut la lit. d) din anexa nr. 3/13/02a la Legea bugetului de stat pe anul 2016 nr. 339/2015

 

Suma de 120 mii lei din bugetul prevăzut la lit. d) „Finanţarea acţiunilor cu caracter ştiinţific şi social-cultural” din anexa nr. 3/13/02a la Legea nr. 339/2015 se va utiliza pentru finanţarea acţiunilor cu caracter ştiinţific şi social-cultural realizate de Direcţia pentru strategii guvernamentale la iniţiativa sa ori în parteneriat cu structuri din ţară şi din străinătate (instituţii publice, organizaţii neguvernamentale, asociaţii şi fundaţii, organisme internaţionale etc.).

Pentru proiectele şi acţiunile cuprinse la lit. d) din anexa nr. 3/13/02a la Legea nr. 339/2015 se pot acoperi următoarele cheltuieli:

1. onorarii pentru prestaţii artistice şi cultural-ştiinţifice, inclusiv pentru solişti, interpreţi de muzică (voce), instrumentişti (violonişti, pianişti etc.), şefi orchestră, şefi partidă, compozitori, autori de texte/cantautori, dirijori, coordonatori muzicali, şefi de orchestră, coregrafi, balerini, dansatori, actori, regizori, scenarişti, recuziteri, autori de decoruri, coordonatori artistici, concert-maeştri, regizori scenă, ilustratori muzicali, scriitori, poeţi, artişti plastici (pictori, sculptori, graficieni etc.) şi alţi specialişti în domeniile artei şi culturii, precum şi artişti şi meşteri populari, lectori şi specialişti recunoscuţi în domeniile în care susţin conferinţe publice, în limita maximă a sumei de 12.000 lei brut/persoană;

2. achiziţii de bunuri şi servicii, inclusiv servicii de chirie, servicii de transport artişti şi instrumente, servicii de organizare a spectacolelor, expoziţiilor, festivalurilor, conferinţelor, congreselor şi a altor manifestări publice, servicii de închiriere a standurilor la astfel de manifestări, de amenajare a spaţiilor unde acestea se desfăşoară şi de decorare a lor cu aranjamente florale, precum şi servicii de publicitate şi promovare în mass-media şi pe internet:

3, realizarea, editarea, traducerea, tipărirea, multiplicarea şi difuzarea în ţară şi în străinătate de materiale de informare şi promovare şi obiecte promoţionale (cărţi, broşuri, enciclopedii, manuale, pliante, programe de spectacol, albume, albume foto, publicaţii periodice, bannere, pixuri, afişe, hărţi, atlase, agende, calendare, casete video, casete audio, compact-discuri, DVD-uri, insigne, medalii comemorative şi aniversare, obiecte de artizanat, obiecte decorative, instrumente muzicale, drapele, steguleţe şi alte materiale).

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL JUSTIŢIEI

 

ORDIN

pentru modificarea Regulamentului de ordine interioară al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.643/C/2015

 

În temeiul dispoziţiilor art. 140 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere propunerile procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, transmise prin Adresa nr. 4.281/C/1956/VI-2/2015 din 12 ianuarie 2016 privind modificarea unor prevederi ale Ordinului ministrului justiţiei nr. 1.643/C/2015 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, cu modificările ulterioare,

luând în considerare Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 312 din 24 martie 2016 prin care au fost avizate favorabil propunerile de modificare a Regulamentului de ordine interioară al Direcţiei Naţionale Anticorupţie,

în conformitate cu dispoziţiile art. 9 şi 13 din Hotărârea Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul justiţiei emite următorul ordin:

Art. I. - Regulamentul de ordine interioară al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.643/C/2015, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 21 mai 2015, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 4 alineatul (2), literele a), c) şi l) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„a) Secţia de combatere a corupţiei:

- Serviciul pentru efectuarea urmăririi penale în cauze de corupţie;

- Serviciul de combatere a corupţiei în justiţie;

- Serviciul de combatere a corupţiei la nivel înalt;

............................................................................................................

c) Secţia judiciară penală:

- Serviciul de reprezentare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie I;

- Serviciul de reprezentare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie II;

- Serviciul de reprezentare la alte instanţe;

- Biroul de reprezentare la alte instanţe;

............................................................................................................

l) Departamentul economico-financiar şi administrativ:

- Serviciul financiar, buget, contabilitate şi salarizare:

- Biroul buget şi contabilitate;

- Biroul salarizare şi decontări;

- Serviciul investiţii, achiziţii şi administrativ:

- Biroul administrativ, întreţinere şi deservire;

- Formaţia de întreţinere şi deservire;

- Biroul logistic şi parc auto.

- Compartimentul de achiziţii publice;”.

2. Articolul 25 se modifici şi va avea următorul cuprins:

„Art. 25. - Funcţiile personalului economic şi administrativ, în ordine ierarhică, sunt următoarele:

a) manager economic;

b) şef serviciu;

c) şef birou;

d) şef formaţie muncitori;

e) consilier, consilier pentru afaceri europene;

f) referent;

g) muncitor;

h) îngrijitor.”

3. La titlul VII capitolul II, titlul secţiunii a 4-a se modifică şi va avea următorul cuprins:

.,SECŢIUNEA a 4-a

Atribuţiile procurorului şef serviciu şi ale procurorului şef birou

4. Articolul 39 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 39. - Serviciile sunt conduse de un procuror şef serviciu şi biroul este condus de un procuror şef birou, care au următoarele atribuţii:

a) participă la judecarea cauzelor penale, potrivit legii;

b) exercită căile de atac, în condiţiile prevăzute de lege;

c) examinează legalitatea şi temeinicia hotărârilor judecătoreşti rămase definitive şi face propuneri în vederea exercitării căilor extraordinare de atac;

d) coordonează evidenţa apelurilor şi a recursurilor penale declarate de procurorii din serviciu/birou şi comunicarea soluţiilor date în apel sau recurs, cu observaţii asupra deficienţelor constatate;

e) sprijină pregătirea temeinică a procurorilor pentru şedinţele de judecată, verificând modul în care aceştia cunosc lucrările dosarelor, dispoziţiile legale şi jurisprudenţa aplicabilă în fiecare cauză, şi verifică ca fişele de şedinţă să fie complete şi fie reţinute aspectele care trebuie clarificate în cursul judecăţii;

f) aduce la cunoştinţa personalului actele normative nou-apărute, ordinele şi dispoziţiile conducerii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, precum şi pe cele ale Ministerului Public şi ale Ministerului Justiţiei;

g) exercită orice alte atribuţii prevăzute de legi, regulamente şi ordine sau stabilite din dispoziţia conducerii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în condiţiile legii.”

5. Articolul 71 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 71. - În cadrul Departamentului economico-financiar şi administrativ funcţionează:

A. Serviciul financiar, buget, contabilitate şi salarizare:

a) Biroul buget şi contabilitate;

b) Biroul salarizare şi decontări;

B. Serviciul investiţii, achiziţii şi administrativ:

a) Compartimentul de achiziţii publice;

b) Biroul administrativ, întreţinere şi deservire;

- Formaţia de întreţinere şi deservire;

c) Biroul logistic şi parc auto.”

6. La articolul 74, alineatele (1) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 74. - (1) în cadrul Serviciului investiţii, achiziţii şi administrativ funcţionează:

a) Compartimentul de achiziţii publice;

b) Biroul administrativ, întreţinere şi deservire; - Formaţia de întreţinere şi deservire;

c) Biroul logistic şi parc auto.

(4) Serviciul investiţii, achiziţii şi administrativ este condus de un şef de serviciu, iar Biroul administrativ, întreţinere şi deservire şi Biroul logistic şi parc auto sunt conduse de câte un şef birou, în cadrul Biroului administrativ, întreţinere şi deservire funcţionează Formaţia de întreţinere şi deservire, condusă de un şef formaţie muncitori. Această formaţie exercită atribuţiile specifice menţionate la alin. (2) lit. C.”

Art. II. - Direcţia Naţională Anticorupţie va duce la îndeplinire dispoziţiile prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul justiţiei,

Raluca Alexandra Prună

 

Bucureşti, 15 aprilie 2016.

Nr. 1.470/C.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.