MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 328/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 328         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 27 aprilie 2016

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

70. - Lege pentru ratificarea Acordului multilateral al autorităţilor competente pentru schimb automat de informaţii privind conturi financiare, semnat la Berlin la 29 octombrie 2014

 

Acord multilateral al autorităţilor competente pentru schimb automat de informaţii privind conturi financiare

 

433. - Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului multilateral al autorităţilor competente pentru schimb automat de informaţii privind conturi financiare, semnat la Berlin la 29 octombrie 2014

 

HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR

 

41. - Hotărâre privind alegerea unui vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 78 din 23 februarie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947

 

Decizia nr. 104 din 25 februarie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

929. - Decizie privind aprobarea cererii de suspendare a activităţii Societăţii GENERAL INSURANCE BROKER - S.R.L.

 

930. - Decizie privind aprobarea cererii de retragere a autorizaţiei de funcţionare a Societăţii I.M. BRATU - BROKER DE ASIGURARE-REASIGURARE - S.R.L

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII ELECTORALE PERMANENTE

 

22. - Hotărâre pentru modificarea anexei la Hotărârea Autorităţii Electorale Permanente nr. 14/2016 privind desemnarea reprezentanţilor Autorităţii Electorale Permanente în birourile electorale de circumscripţie judeţeană şi în biroul electoral de circumscripţie a municipiului Bucureşti, organizate pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale din data de 5 iunie 2016

 

ACTE ALE PARTIDELOR POLITICE

 

Cuantumul total al sumelor provenite din finanţările private ale partidelor politice în anul 2015, conform Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale - Partidul Social Românesc

 

Rectificări la:

 - Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 456/2016

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru ratificarea Acordului multilateral al autorităţilor competente pentru schimb automat de informaţii privind conturi financiare, semnat la Berlin la 29 octombrie 2014

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. 1. - Se ratifică Acordul multilateral al autorităţilor competente pentru schimb automat de informaţii privind conturi financiare, semnat la Berlin la 29 octombrie 2014*), denumit în continuare Acord.

Art. 2. - (1) Ministerul Finanţelor Publice, prin ordin al ministrului, este autorizat să menţioneze autorităţile competente din celelalte state cu care se realizează schimbul automat de informaţii privind conturile financiare.

(2) Ministerul Finanţelor Publice, prin ordin al ministrului, este autorizat să indice, după caz, măsurile şi procedurile necesare pentru aplicarea Acordului prevăzut la art. 1.

Art. 3. - Contribuţia României pentru finanţarea Secretariatului Organismului de Coordonare a Acordului multilateral al autorităţilor competente pentru schimb automat de informaţii privind conturi financiare se plăteşte anual din bugetul Ministerului Finanţelor Publice, începând cu anul semnării Acordului.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PREŞEDINTELE SENATULUI

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 25 aprilie 2016.

Nr. 70.


*) Traducere oficială din limba engleză.

 

ACORD

multilateral al autorităţilor competente pentru schimb automat de informaţii privind conturi financiare

 

întrucât jurisdicţiile semnatarilor Acordului multilateral al autorităţilor competente pentru schimbul automat de informaţii financiare („Acordul”) sunt părţi la sau teritorii acoperite de Convenţia privind asistenţa administrativă reciprocă În domeniul fiscal sau Convenţia privind asistenţa administrativă reciprocă în domeniul fiscal aşa cum a fost aceasta modificată prin Protocolul de modificare a Convenţiei privind asistenţa administrativă reciprocă în domeniul fiscal („Convenţia*) sau au semnat sau şi-au exprimat intenţia de a semna Convenţia şi recunosc că Convenţia trebuie să fie în vigoare şi să producă efecte în legătură cu ele înainte de a avea loc primul schimb de informaţii referitoare la conturi financiare,

întrucât jurisdicţiile intenţionează să îmbunătăţească conformarea fiscală internaţională prin dezvoltarea în continuare a relaţiilor lor cu privire la asistenţa reciprocă în domeniul fiscal,

întrucât standardul comun de raportare a fost elaborat de OECD, împreună cu ţările G20, pentru a combate evitarea plăţii impozitelor şi evaziunea fiscală şi pentru a îmbunătăţi conformarea fiscală,

întrucât o ţară care a semnat sau care şi-a exprimat intenţia de a semna Convenţia va deveni o jurisdicţie aşa cum este definită în secţiunea 1 a prezentului acord numai atunci când aceasta devine parte la Convenţie,

întrucât legislaţia jurisdicţiilor respective solicită sau este de aşteptat să solicite instituţiilor financiare să raporteze informaţii cu privire la anumite conturi şi să urmeze procedurile de conformare aferente, în conformitate cu scopul schimbului prevăzut în secţiunea a 2-a a prezentului acord şi cu procedurile de raportare şi de conformare prevăzute în standardul comun de raportare, întrucât este de aşteptat ca legislaţia jurisdicţiilor să fie modificată periodic pentru a reflecta actualizările aduse standardului comun de raportare şi ţinând cont de faptul că atunci când astfel de modificări sunt adoptate de o jurisdicţie se va considera că, pentru acea jurisdicţie, definiţia standardului comun de raportare se referă la versiunea actualizată,

întrucât capitolul III din Convenţie autorizează schimbul de informaţii în scopuri fiscale, inclusiv schimbul de informaţii în mod automat, şi permite autorităţilor competente ale jurisdicţiilor să convină cu privire la scopul şi modalităţile unor astfel de schimburi automate,

întrucât articolul 6 din Convenţie prevede faptul că două sau mai multe părţi pot conveni de comun acord să facă schimb automat de informaţii, schimbul de informaţii având loc între autorităţile competente pe bază bilaterală,

întrucât jurisdicţiile dispun de sau este de aşteptat să dispună până la data la care are loc primul schimb de (i) măsuri de protecţie adecvate pentru a se asigura că informaţiile primite în baza prezentului Acord rămân confidenţiale şi sunt folosite numai în scopurile prevăzute de Convenţie şi (ii) infrastructura necesară pentru un schimb eficient (inclusiv proceduri stabilite pentru asigurarea unor schimburi de informaţii efectuate în timp util, exacte şi confidenţiale, mijloace de comunicare eficiente şi sigure şi capacitatea de a soluţiona cu promptitudine întrebările şi preocupările legate de schimburile sau solicitările de informaţii şi de a administra prevederile secţiunii 4 din prezentul acord),

întrucât autorităţile competente ale jurisdicţiilor intenţionează să încheie un acord prin care să fie îmbunătăţită conformarea fiscală internaţională în baza schimbului automat prevăzut de Convenţie, fără a aduce atingere procedurilor legislative naţionale (dacă acestea există), cu respectarea legislaţiei UE (dacă este cazul) şi sub rezerva confidenţialităţii şi a altor măsuri de protecţie prevăzute de Convenţie, inclusiv prevederile care limitează folosirea informaţiilor schimbate în baza acesteia, astfel, prin urmare, autorităţile competente au convenit după cum urmează:

 

SECŢIUNEA 1

Definiţii

 

1. În sensul prezentului acord, următorii termeni au următorul înţeles:

a) termenul „jurisdicţie” înseamnă o ţară sau un teritoriu în legătură cu care Convenţia este în vigoare sau se aplică, ca urmarea semnării sau ratificării, în conformitate cu articolul 28 sau prin extindere teritorială în conformitate cu articolul 29 şi care este parte semnatară a acestui acord;

b) expresia „autoritate competentă” înseamnă, pentru fiecare jurisdicţie, persoanele şi autorităţile listate în anexa B a Convenţiei;

c) expresia „Instituţia financiară a jurisdicţiei” înseamnă pentru fiecare din respectivele jurisdicţii, (i) orice instituţie financiară care este rezidentă în jurisdicţie, dar exclude orice sucursală a acelei Instituţii financiare care este localizată în afara jurisdicţiei, şi (ii) orice sucursală a instituţiei financiare care nu este rezidentă a jurisdicţiei, dacă sucursala este localizată în jurisdicţie;

d) expresia „instituţii financiare raportoare” înseamnă orice instituţie financiară a jurisdicţiei care nu este o instituţie financiară neraportoare;

e) expresia „cont raportabil” înseamnă orice cont financiar care este menţinut de o instituţie financiară raportoare şi care, ca urmare a procedurilor de conformare cu standardele comune de raportare, a fost identificat ca un cont care este deţinut de una sau mai multe persoane care sunt persoane raportabile pentru altă jurisdicţie sau de o entitate pasivă nefinanciară cu una sau mai multe persoane care deţin controlul care sunt persoane raportabile într-o altă jurisdicţie;

f) expresia „standarde comune de raportare” înseamnă standardul pentru schimbul automat de informaţii în domeniul fiscal cu privire la conturile financiare (care include comentariile), dezvoltat de OECD împreună cu ţările G20;

g) expresia „Secretariat ai Organismului de Coordonare” înseamnă Secretariatul OECD care, conform paragrafului 3 al articolului 24 al Convenţiei, asigură sprijin organismului coordonator care este format din reprezentanţii autorităţilor competente ale părţilor la Convenţie;

h) expresia „Acord în aplicare” înseamnă în legătură cu oricare două autorităţi competente că ambele autorităţi competente au indicat intenţia lor de a face schimb automat de informaţii între ele şi au îndeplinit celelalte condiţii prevăzute în subparagraful 2.1 al secţiunii 7. Autorităţile competente pentru care acordul se aplică sunt listate în anexa E.

2. Toţi termenii cu majuscule care nu sunt altfel definiţi în acest acord vor avea înţelesul care este atribuit la data respectivă de legislaţia jurisdicţiei care aplică Acordul, acest înţeles fiind conform cu cel care există în standardele comune de raportare. Orice termen care nu este altfel definit în acest acord sau în standardele comune de raportare va avea, în afară de cazul în care contextul nu cere o interpretare diferită sau autorităţile competente convin asupra unui înţeles comun (astfel cum este permis de legea internă), înţelesul care este atribuit din timp în timp de legislaţia jurisdicţiei care aplică acest acord, orice înţeles pe care îl are în baza legislaţiei fiscale aplicabile a acelei jurisdicţii prevalând asupra înţelesului pe care termenul îi are în alte legi ale acelei jurisdicţii.

 

SECŢIUNEA 2

Schimb de informaţii în legătură cu conturile raportabile

 

1.1. Conform prevederilor articolelor 6 şi 22 ale Convenţiei şi sub rezerva regulilor aplicabile în domeniul declarării şi a regulilor de conformare cu standardele comune de raportare, fiecare autoritate competentă va schimba anual, cu cealaltă autoritate competentă, cu care are în aplicare acest acord, pe baza automată, informaţiile obţinute ca urmare a acestor reguli şi prevăzute în paragraful 2.

1.2. Independent de paragraful anterior, autorităţile competente ale jurisdicţiilor listate în anexa A vor trimite, dar nu vor primi informaţia menţionată în paragraful 2. Autorităţile competente ale jurisdicţiilor nelistate în anexa A vor primi întotdeauna informaţia menţionată în paragraful 2. Autorităţile competente nu vor transmite asemenea informaţii autorităţilor competente ale jurisdicţiilor listate în anexa A.

2. Informaţiile care trebuie schimbate referitoare la fiecare cont raportabil al celeilalte jurisdicţii sunt:

a) numele, adresa, NIF-ul şi data şi locul naşterii (pentru o persoană fizică) a fiecărei persoane raportabile care este titularul contului şi în situaţia unei entităţi care este titularul unui cont şi pentru care după aplicarea regulilor de conformare cu standardele comune de raportare este identificată ca având una sau mai multe persoane care deţinând controlul devin persoane raportabile, numele, adresa şi NIF-ul entităţii şi numele, adresa, NlF-ul şi data şi locul naşterii fiecărei persoane raportabile;

b) numărul de cont (sau echivalentul funcţional în absenţa unui număr de cont);

c) numele şi numărul de identificare (dacă există) al Instituţiei financiare raportoare;

d) soldul sau valoarea unui cont (inclusiv în cazul contractelor de asigurare cu valoare cash sau contractelor de anuitate, valoarea cash sau valoarea de răscumpărare) la sfârşitul anului calendaristic relevant sau altă perioadă de raportare adecvată sau dacă contul a fost închis în timpul acelui an sau perioade, închiderea contului;

e) în cazul oricărui cont de custodie:

(1) suma brută totală a dobânzii, suma brută totală a dividendelor şi suma brută totală a altor venituri realizate în legătură cu activele deţinute în cont, în orice situaţie, plătite sau creditate în cont (sau în legătură cu contul) în timpul anului calendaristic sau altor perioade de raportare adecvate; şi

(2) veniturile totale brute din vânzarea sau răscumpărarea activelor financiare plătite sau creditate din cont în timpul anului calendaristic sau al unor perioade de raportare adecvate în legătură cu care instituţiile financiare raportoare acţionează în calitate de custode, broker, împuternicit sau în alt mod ca un agent pentru un titular de cont;

f) în cazul depozitarului de cont, suma totală brută a dobânzilor plătite sau creditate în cont în timpul anului calendaristic sau al altor perioade adecvate de raportare; şi

g) în cazul oricărui cont care nu este menţionat în subparagraful 2(e) sau (f). suma brută totală plătită sau creditată titularului de cont cu privire la cont în timpul anului calendaristic sau al altei perioade adecvate de raportare în legătură cu care instituţia financiară raportoare este debitor, incluzând suma totală a oricăror plăti de răscumpărare efectuate către titularul de cont în timpul anului calendaristic sau al altei perioade adecvate de raportare.

 

SECŢIUNEA 3

Momentul şi modalitatea de efectuare a schimbului de informaţii

 

1. În scopul efectuării schimbului de informaţii prevăzut de secţiunea 2, suma şi caracterizarea plăţilor efectuate cu privire la un cont raportabil pot fi stabilite conform principiilor legislaţiei fiscale ale jurisdicţiilor care efectuează schimbul de informaţii.

2. În scopul obligaţiei de schimb de informaţii prevăzute de secţiunea 2, informaţiile schimbate vor identifica valuta în care este denominată suma vizată

3. Cu privire la alineatul 2 al secţiunii 2 şi sub rezerva procedurii de notificare prevăzute la secţiunea 7, inclusiv datele specificate acolo, informaţiile vor fi schimbate începând cu anii specificaţi în anexa F în nouă luni de la sfârşitul anului calendaristic la care se referă informaţiile. Independent de propoziţia precedentă, schimbul de informaţii este efectuat în legătură cu un an calendaristic numai dacă ambele autorităţi aplică prezentul acord şi jurisdicţiile lor respective aplică legislaţia care solicită raportarea în legătură cu un asemenea an calendaristic şi care să fie conformă cu scopul schimbului de informaţii prevăzut în secţiunea 2 şi cu raportarea şi procedurile de conformare conţinute în standardele comune de raportare.

4. [şters]

5. Autorităţile competente vor efectua schimbul automat de informaţii descrise în secţiunea 2, în schema standardului comun de raportare în Extensible Markup Language.

6. Autorităţile competente vor conlucra şi vor agrea asupra uneia sau mai multor metode pentru transmiterea datelor, inclusiv asupra standardelor de codificare în vederea maximizării standardizării şi minimizării complexităţii şi costurilor şi vor specifica acestea în anexa B.

 

SECŢIUNEA 4

Colaborare pentru conformare şi aplicare

 

O autoritate competentă va notifica cealaltă autoritate competentă când prima autoritate competentă menţionată are motive să creadă că o eroare ar fi putut să conducă la raportarea de informaţii incorecte sau incomplete sau o instituţie financiară de raportare nu a respectat cerinţele de raportare aplicabile şi procedurile de conformare cu standardul comun de raportare. Autoritatea competentă notificată va lua toate măsurile corespunzătoare disponibile în temeiul legislaţiei naţionale pentru a se ocupa de erorile sau de neconformarea descrisă în notificare.

 

SECŢIUNEA 5

Confidenţialitate şi măsuri de protecţie

 

1. Toate informaţiile furnizate sunt supuse regulilor de confidenţialitate şi altor reguli de protecţie a datelor prevăzute în Convenţie, inclusiv prevederilor care limitează folosirea informaţiilor furnizate şi în măsura în care este necesar, pentru a asigura nivelul necesar de protecţie a datelor personale în conformitate cu protecţia care poate fi specificată de autoritatea competentă furnizoare aşa cum este cerută conform legislaţiei sale naţionale şi înscrisă în anexa C.

2. O autoritate competentă va notifica imediat Secretariatul organismului de coordonare referitor la orice încălcare a confidenţialităţii sau nerespectare a protecţiei datelor şi referitor la orice sancţiuni sau acţiuni de remediere care se impuneau în consecinţă. Secretariatul organismului de coordonare va notifica toate autorităţile competente pentru care acesta este un acord în aplicare cu prima autoritate competentă menţionată.

 

SECŢIUNEA 6

Consultări şi amendamente

 

1. Dacă apar dificultăţi de implementare sau interpretare a acestui acord, o autoritate competentă poate cere consultări cu una sau mai multe autorităţi competente pentru a elabora măsuri adecvate care să asigure aplicarea Acordului. Autoritatea competentă care a cerut consultările va asigura, după cum este cazul, notificarea Secretariatul organismului de coordonare despre orice măsuri care au fost elaborate, iar Secretariatul organismului de coordonare va notifica toate autorităţile competente, chiar şi acelea care nu au participat la consultări, asupra oricăror măsuri care au fost elaborate.

2. Acest acord poate fi amendat prin consens, în urma unui acord scris, de către toate autorităţile competente pentru care Acordul este în aplicare. Cu excepţia altor înţelegeri convenite, un astfel de amendament este efectiv începând cu prima zi a lunii care urmează terminării unei perioade de o lună după data ultimei semnări a unui astfel de acord scris.

 

SECŢIUNEA 7

Durata Acordului

 

1. O autoritate competentă trebuie să trimită Secretariatului organismului de coordonare, la momentul semnării Acordului sau cât mai curând posibil, după ce jurisdicţia a adoptat legislaţia necesară pentru implementarea standardelor comune de raportare, o notificare:

a) că acea jurisdicţie a adoptat legislaţia necesară pentru implementarea standardelor comune de raportare şi specificarea datelor relevante efective în legătură cu conturile preexistente, conturile noi şi aplicarea sau terminarea procedurilor de raportare pentru conformare;

b) o confirmare dacă jurisdicţia este listată în anexa A;

c) specificarea uneia sau mai multor metode pentru transmiterea datelor, inclusiv codificarea (anexa B);

d) specificarea măsurilor de siguranţă, dacă ele există, pentru protecţia datelor cu caracter personal (anexa C);

e) că are implementate măsuri adecvate şi corespunzătoare care să asigure că sunt îndeplinite standardele de confidenţialitate şi protecţie a datelor necesare şi ataşează chestionarul de confidenţialitate şi protecţie a datelor completat care va fi inclus în anexa D; şi

f) o listă a autorităţilor competente din jurisdicţiile cu care intenţionează să se aplice acest acord conform procedurilor legislative naţionale (dacă acestea există).

Autorităţile competente trebuie să notifice cu promptitudine Secretariatul organismului de coordonare în legătură cu orice modificare ulterioară care va fi făcută anexelor menţionate mai sus.

2.1. Acest acord va intra în vigoare între două autorităţi competente la ultima dintre următoarele date: (i) data la care cea de-a două dintre cele două autorităţi competente a trimis notificarea către Secretariatul organismului de coordonare conform paragrafului 1, inclusiv listarea jurisdicţiei celeilalte autorităţi competente conform subparagrafului 1 (f), şi, dacă este cazul, (ii) data la care Convenţia a intrat în vigoare şi produce efecte pentru ambele jurisdicţii.

2.2. Secretariatul organismului de coordonare va menţine şi va publica pe site-ul OECD o listă a autorităţilor competente care au semnat Acordul şi între care acesta este un Acord în vigoare (anexa E).

2.3. Secretariatul organismului de coordonare va publica pe Site-ul OECD informaţiile furnizate de autorităţile competente conform subparagrafelor 1 (a) şi (b). Informaţiile furnizate conform subparagrafelor 1(c) până la (f) vor fi disponibile celorlalţi semnatari în urma unei cereri scrise adresate Secretariatului organismului de coordonare.

3. O autoritate competentă poate înceta schimbul de informaţii cu o altă autoritate competentă conform acestui acord, printr-o notificare în scris prin care a stabilit că este sau a fost o

neconformare semnificativă din partea celei de-a două autorităţi competente în legătură cu acest acord. O astfel de încetare va avea efect imediat. În scopurile acestui paragraf, neconformare semnificativă include, dar nu se limitează la neconformare în ceea ce priveşte prevederile legate de confidenţialitatea şi protecţia datelor din acest acord şi din Convenţie, nefurnizarea de informaţii corespunzătoare şi la timp conform acestui acord de către autoritatea competentă sau definirea statutului entităţilor sau conturilor ca instituţii financiare neraportoare şi conturi excluse într-o manieră care frustrează scopurile standardelor comune de raportare.

4. O autoritate competentă poate înceta participarea sa la acest acord sau în legătură cu o anumită autoritate competentă, printr-o notificare de încetare în scris către Secretariatul organismului de coordonare. O astfel de încetare devine efectivă în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 12 luni de la data notificării de încetare. În cazul încetării, toate informaţiile primite anterior conform acestui acord vor rămâne confidenţiale şi subiect al termenilor din Convenţie.

 

SECŢIUNEA 8

Secretariatul organismului de coordonare

 

1. Cu excepţia altor prevederi din acest acord, Secretariatul organismului de coordonare va notifica toate autorităţile competente despre orice notificări pe care le-a primit conform acestui acord şi va furniza o notificare tuturor semnatarilor Acordului când o nouă autoritate competentă semnează Acordul.

2. Toţi semnatarii Acordului vor împărţi anual în mod egal costurile de administrare a Acordului prin Secretariatul organismului de coordonare. Fără a ţine seama de fraza precedentă, ţările care îndeplinesc unele condiţii vor fi scutite de împărţirea costurilor conform articolului X din Regulile de procedură ale organismului de coordonare al Convenţiei.

 

Semnat în limbile engleză şi franceză, ambele texte fiind egal autentice.

 

 

ANEXA A

 

LISTA JURISDICŢIILOR NERECIPROCE

[Se va completa.]

 

ANEXA B

 

METODE DE TRANSMITERE

[Se va completa.]

 

ANEXA C

 

METODE SPECIFICE DE PROTECŢIE A DATELOR

[Se va completa.]

 

ANEXA D

 

CHESTIONAR DE CONFIDENŢIALITATE

[Se va completa.]

 

ANEXA E

 

AUTORITĂŢI COMPETENTE PENTRU CARE ACESTA ESTE UN ACORD ÎN VIGOARE

[Se va completa.]

 

ANEXA F

 

DATELE LA CARE SE INTENŢIONEAZĂ SCHIMBUL

 

Conturi

Se intenţionează a fi definit ca:

Datele de la care se intenţionează să se facă schimbul de informaţii

Conturi noi

Un cont financiar menţinut de o instituţie financiară de raportare deschis la sau după 1 ianuarie 2016

Septembrie 2017

 

 

Conturi individuale de valori mari

Conturi individuale de valori mici

Conturi ale entităţii

Conturi preexistente

Un cont financiar menţinut de o instituţie financiară de raportare de la 31 decembrie 2015

Septembrie 2017

Septembrie 2017 sau septembrie 2018, în funcţie de când a fost identificat ca fiind raportabil

Septembrie 2017 sau septembrie 2018, în funcţie de când a fost identificat ca fiind raportabil

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului multilateral al autorităţilor competente pentru schimb automat de informaţii privind conturi financiare, semnat la Berlin la 29 octombrie 2014

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru ratificarea Acordului multilateral al autorităţilor competente pentru schimb automat de informaţii privind conturi financiare, semnat la Berlin la 29 octombrie 2014, şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 22 aprilie 2016.

Nr. 433.

 

HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

HOTĂRÂRE

privind alegerea unui vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor

 

În temeiul prevederilor art. 24 alin. (2) şi ale art. 29 alin. (2) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat,

 

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Domnul deputat Mihai Alexandru Voicu, aparţinând Grupului parlamentar al PNL, se alege în funcţia de vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor în locul devenit vacant ca urmare a demisiei din această funcţie a domnului deputat Ludovic Orban.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 26 aprilie 2016, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

 

Bucureşti, 26 aprilie 2016.

Nr. 41.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 78

din 23 februarie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Harţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, excepţie ridicată de Maria Muth în Dosarul nr. 53.706/299/2014 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi care constituie obiectul Dosarului nr. 805D/2015 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului  Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Apreciază că îşi menţin valabilitatea cele statuate în jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, precizând totodată că eşalonarea plăţilor prevăzută prin ordonanţa de urgenţă criticată este în concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, iar adoptarea acestui act normativ nu neagă posibilitatea de punere în executare a hotărârilor judecătoreşti.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 18 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 53.706/299/2014, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor ârt. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele masuri temporare În vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, excepţie ridicată de Mana Muth într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare formulate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine Că textul de lege criticat încalcă principiul egalităţii, dreptul la un proces echitabil, dreptul de proprietate privată şi regimul constituţional al adoptării ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului.

6. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale la care face referire autoarea excepţiei.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Avocatul Poporului arată că, în opinia sa, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, apreciind că normele criticate, care s-au aplicat până la finele anului 2014, nu continuă să îşi producă efecte juridice în prezenta cauză, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014, dispoziţiile acestei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluţionate până la data intrării în vigoare a acesteia, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluţionate până la data intrării în vigoare a acestei legi, precum şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, având că obiect acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998, precum şi a Legii nr. 290/2003.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 14 martie 2014. Ordonanţa de urgenţă a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 112/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014, astfel că textul de lege criticat are în prezent următorul cuprins: „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă, până la data de 31 decembrie 2014, plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către şeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998 şi, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006.”

12. Anterior aprobării prin lege a ordonanţei de urgenţă, suspendarea fusese preconizată pentru un interval de 6 luni începând cu data intrării în vigoare a ordonanţei (14 martie 2014), prin legea de aprobare stabilindu-se data de 31 decembrie 2014.

13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 16 alin. (1) care instituie principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări, art. 21 alin, (3) care consacră dreptul la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (2) privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private şi art. 115 alin. (6) privind regimul adoptării ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă, în ceea ce priveşte aplicabilitatea în timp a textelor de lege criticate, că acestea cuprind norme temporare, care au fost în vigoare până la data de 31 decembrie 2014. Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare. Ţinând cont de împrejurările cauzei, Curtea reţine că în speţă sunt incidente cele statuate prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sintagma „în vigoare” este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Astfel, în cauza de faţă, autoarea excepţiei a cerut punerea în executare silită a unei hotărâri emise de Comisia municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 (Hotărârea nr. 2.562 din 8 aprilie 2004), Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti încuviinţând executarea silită. Prezenta excepţie de neconstituţionalitate a fost ridicată în cursul soluţionării contestaţiei la executare formulate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, care a invocat în susţinerea acestei acţiuni prevederile art. 2 din ordonanţa de urgenţă criticată, prin care a fost suspendată, în intervalul 14 martie 2014-31 decembrie 2014, plata despăgubirilor stabilite conform legilor reparatorii nr. 9/1998, nr. 290/2003 şi nr. 393/2006. În consecinţă, deşi în prezent textele de lege deduse controlului de constituţionalitate nu mai sunt în vigoare, Curtea este competentă să analizeze prezenta excepţie de neconstituţionalitate, subliniind totodată faptul că instanţa de judecată este cea care are competenţa de a se pronunţa asupra aplicabilităţii efective la cauza dedusă judecăţii a textului de lege supus controlului de constituţionalitate.

15. În continuare, Curtea observă că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a rezumat, în motivarea acesteia, la a enumera dispoziţiile din Legea fundamentală pe care consideră că textul de lege criticat le nesocoteşte, fără să argumenteze în vreun fel pretinsa contradicţie. Faţă de aparenta nemotivare a excepţiei, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, reprezentată prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a conturat o anumită structură inerentă şi intrinsecă oricărei excepţii de neconstituţionalitate. Astfel, aceasta cuprinde trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte. Curtea a remarcat că primele două elemente pot fi determinate absolut, dar al treilea element comportă un anumit grad de relativitate, determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Prin urmare, motivarea În sine a excepţiei, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci ea rezultă din dinamica primelor elemente. În aceste condiţii, Curtea a constatat că, în situaţia În care textul de referinţă invocat este suficient de precis şi clar, astfel încât instanţa constituţională să poată reţine în mod rezonabil existenţa unei minime critici de neconstituţionalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepţia de neconstituţionalitate şi să considere deci că autorul acesteia a respectat şi a cuprins în excepţia ridicată cele trei elemente menţionate.

16. În cauza de faţă, excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată prin întâmpinarea depusă în vederea contracarării contestaţiei la executare formulate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor. Deşi subpunctul aferent excepţiei în cuprinsul întâmpinării menţionate se limitează la enumerarea unor texte din Legea fundamentală pretins încălcate, din ansamblul întâmpinării se desprinde ideea că autoarea excepţiei este nemulţumită de condiţionarea plăţii despăgubirilor cuvenite de existenţa disponibilităţilor financiare ale statului, ceea ce ar fi de natură să aducă atingere dreptului de proprietate privată.

17. Critici similare au mai făcut obiectul analizei Curţii Constituţionale, care, de exemplu, prin Decizia nr. 31 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 31 martie 2015, a observat că acordarea despăgubirilor cetăţenilor români care au suferit pierderi într-o anumită perioadă de timp istorică a fost stabilită prin legile nr. 9/1998, nr. 290/2003 şi nr. 393/2006, iar prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 a fost suspendată acordarea acestor despăgubiri, suspendare care a operat pentru perioada 14 martie-31 decembrie 2014. Având în vedere această situaţie, Curtea a reţinut că măsura instituită de Guvern reprezintă o soluţie temporară, limitată în timp, având ca scop evitarea unor eventuale disfuncţionalităţi ale procedurilor de restituire până la adoptarea unui nou cadru legislativ, coerent, care să asigure realizarea electivă a drepturilor la despăgubire acordate potrivit legilor reparatorii menţionate, precum şi pentru identificarea surselor de finanţare necesare. Prin urmare, Curtea a constatat că, prin actul normativ criticat, nu a fost negat dreptul la despăgubire, aşadar dreptul de proprietate privată al persoanelor îndreptăţite, statul urmând să continue procesul de restituire potrivit noii legi adoptate în această materie.

18. Curtea a mai observat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 reprezintă un act normativ cu aplicabilitate limitată în timp, iar statul a depus diligenţele necesare continuării procedurilor de despăgubire. Aşadar, măsura instituită prin ordonanţa de urgenţă în discuţie constituie o măsură adecvată şi necesară în vederea atingerii scopului legitim urmărit, fiind de natură a menţine un just echilibru între interesele debitorului - stat, respectiv asigurarea echilibrului bugetar, şi cele ale creditorului - persoană îndreptăţită la despăgubiri, respectiv despăgubirea efectivă a acestora, fără a încălca art. 44 din Constituţie. În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 346 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 22 iulie 2015, şi Decizia nr. 530 din 14 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea J, nr. 630 din 19 august 2015.

19. Întrucât în cauza de faţă critica ce poate fi dedusă din cuprinsul întâmpinării se realizează prin raportare la dispoziţiile constituţionale care garantează şi ocrotesc dreptul de proprietate, cele reţinute în jurisprudenţa mai sus citată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

20. În fine, Curtea observă că nu pot fi în mod rezonabil decelate alte eventuale critici de neconstituţionalitate, astfel că referirea la celelalte texte din Constituţie invocate nu poate fi reţinută.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi ai art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Maria Muth în Dosarul nr. 53.706/299/2014 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi constată că dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 23 februarie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 104

din 25 februarie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. II art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, excepţie ridicată de Marius Ionel Galan în Dosarul nr. 2.628/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.201D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.427D/2015, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, excepţie ridicată, din oficiu, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 9.707/2/2012* al acestei instanţe.

4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.201D/2015 şi nr. 1.427D/2015, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

7. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.427D/2015 la Dosarul nr. 1.201D/2015, care este primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiata, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

9. Prin încheierea din 28 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.628/2/2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Marius Ionel Galan într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.

10. Prin încheierea din 26 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 9.707/2/2012Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată, într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile criticate creează discriminai între persoane aflate într-o situaţie identică, respectiv o diferenţiere de salarizare între persoanele care au aceeaşi vechime şi îndeplinesc aceeaşi funcţie, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest context, arată că unul dintre principiile sistemului de salarizare, rezultat din dispoziţiile constituţionale ale art. 41 alin. (4) şi art. 16 alin. (1), precum şi din prevederile art. 6 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, este acela că, pentru muncă egală sau de valoare egală, plata trebuie să fie aceeaşi, astfel încât să excludă orice discriminare în materia salariului. Apreciază astfel că „diferenţa de salarizare care rezultă din aplicarea prevederilor art. II art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 este nejustificată obiectiv şi rezonabil, criteriul temporal nefiind identificat ca sursă constituţională pentru acordarea unor salarii/remuneraţii diferite”, sens în care arată că „elementele care determină în mod necesar valoarea salariului sunt: felul muncii, cerinţele de calificare profesională şi condiţiile de muncă”, aşa încât „numai aceste elemente au caracter obiectiv şi pot conduce la salarizare diferită”. Or, „prin norma criticată s-a instituit un criteriu care nu poate justifica obiectiv şi rezonabil diferenţa de salarizare între judecători şi procurori sau orice altă categorie de personal din sistemul public, atunci când îndeplinesc aceeaşi funcţie, la acelaşi nivel al instanţei, au aceeaşi calificare profesională”.

12. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că textele de lege criticate sunt în deplin acord cu normele constituţionale invocate.

13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate,

16. Având în vedere criticile formulate, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. II art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, ordonanţă de urgenţă aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011. Aceste prevederi au următorul cuprins:

Art. II: „Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează:

Art. 6. - (1) în anul 2012, avansarea personalului încadrat pe funcţii de execuţie în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea sus-menţionată, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizam aferent noii clase de salarizam.

(2) în anul 2012, prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător personalului de conducem, precum şi la trecerea într-o altă tranşă de vechime în funcţie personalului care ocupă funcţii din cadrul familiei ocupaţionale «Justiţie».

(3) Personalul care, în cursul anului 2012, desfăşoară activităţi noi care presupun, potrivit Legii-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, acordarea unor clase de salarizare succesive celei deţinute pentru funcţia respectivă beneficiază de o majorare a salariului de bază, respectiv a soldei/salariului de funcţie, corespunzător numărului de clase de salarizare suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea sus-menţionată

17. Prevederile de lege criticate au avut o aplicabilitate temporară, însă, cu toate acestea, continuă să îşi producă efectele juridice în cauzele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, astfel încât, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale (a se vedea în acest sens Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), Curtea urmează a analiza constituţionalitatea acestora.

18. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, prin raportare la art. 14 şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 11 referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 privind tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi art. 41 alin. (4) potrivit căruia „la muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaţii”.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că reglementarea criticată a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare, prin raportare la aceleaşi norme din Legea fundamentală.

20. În acest sens este, spre exemplu, Decizia nr. 343 din 17 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 30 iulie 2014, Decizia nr. 311 din 28 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 26 iunie 2015, Decizia nr. 475 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 11 august 2015, Decizia nr. 556 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 19 august 2015, sau Decizia nr. 607 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 883 din 25 noiembrie 2015, decizii prin care Curtea a constatat că prevederile art. II art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

21. Curtea reţine totodată că soluţia legislativă cuprinsă în art. II art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, referitoare la drepturile salariale cuvenite ca urmare a trecerii într-o altă tranşă de vechime în muncă/funcţie, se regăseşte şi în cuprinsul art. 6 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010. Şi dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 285/2010 au constituit, la rândul lor, obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 536 din 14 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 19 august 2015, prin care Curtea a constatat că aceste prevederi de lege nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 41 alin. (4) privind egalitatea de salarizare între femei şi bărbaţi şi nici prevederilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la interzicerea discriminării.

22. În esenţă, prin deciziile mai sus menţionate, Curtea a constatat că „diferenţele de salarizare apărute sunt rezultatul schimbărilor legislative care au intervenit de-a lungul timpului în această materie, în special între legislaţia anterioară anului 2010 şi cea ulterioară acestui an, iar nu ca urmare a neacordării în anii 2012,2013 şi 2014 a salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent clasei de salarizare prevăzut de Legea-cadru nr. 284/2010 “. Totodată, Curtea a reţinut că „avansarea personalului încadrat pe funcţii de execuţie în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă şi calculul indemnizaţiilor potrivit acestor gradaţii se fac potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislaţiei aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic al unor drepturi câştigate”.

23. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări (a se vedea în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007).

24. Curtea a mai constatat că prevederile criticate, care prevăd modul de calcul al majorării salariale de care beneficiază personalul avansat într-o tranşă de vechime în muncă, nu instituie prin ele însele discriminări de natură a contraveni art. 16 din Constituţie. De asemenea, Curtea a subliniat faptul că „legiuitorul poate interveni oricând, din raţiuni ce ţin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor criterii de avansare şi a unor metodologii de calcul al indemnizaţiilor obţinute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având acelaşi obiect, pe care le abrogă”.

25. Cu privire la critica referitoare la încălcarea art. 41 alin. (4) din Constituţie, potrivit căruia, la muncă egală, femeile au salariul egal cu bărbaţii, Curtea a constatat că aceasta nu poate fi reţinută, de vreme ce textul de lege criticat reglementează modul de calcul al majorării salariale în cazul avansării într-o altă treaptă de vechime în muncă, fără a institui discriminări pe criteriul de sex.

26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezentele cauze.

27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marius Ionel Galan în Dosarul nr. 2.628/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi, din oficiu, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 9.707/2/2012* al acestei instanţe şi constată că prevederile art. II art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 25 februarie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

DECIZIE

privind aprobarea cererii de suspendare a activităţii Societăţii GENERAL INSURANCE BROKER - S.R.L.

 

Autoritatea de Supraveghere Financiară, cu sediul în Splaiul Independenţei nr. 15, sectorul 5, Bucureşti, cod de înregistrare fiscală 31588130, în temeiul art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în urma hotărârii Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară consemnate în extrasul procesului-verbal al şedinţei din data de 13 aprilie 2016, în cadrul căreia au fost analizate rezultatele controlului inopinat efectuat la Societatea GENERAL INSURANCE BROKER - S.R.L., cu sediul social în Bucureşti, str. Băneasa nr. 2A-26, bl. 5/1, sc. A, et. 3, ap. 15, sectorul 1, înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr. J40/2329/2004, cod unic de înregistrare 16149441/2004 şi înscrisă în Registrul brokerilor de asigurare al Autorităţii de Supraveghere Financiară cu numărul RBK-207/2004, reprezentată de către domnul Ene Constantin, administrator,

a constatat următoarele:

1. Prin Hotărârea nr. 32 din 30 noiembrie 2015 a Adunării generale a asociaţilor Societăţii GENERAL INSURANCE BROKER - S.R.L. s-a decis „suspendarea temporară a activităţii societăţii pentru o perioadă de până la 3 ani”.

2. La sfârşitul exerciţiului financiar 2015, societatea a înregistrat profit în sumă de 11.490,50 lei,

3. Societatea GENERAL INSURANCE BROKER - S.R.L. a notificat toate societăţile de asigurare cu care a colaborat cu privire la decizia de suspendare a activităţii de brokeraj şi intenţia de încetare a contractelor de intermediere/mandat/brokeraj.

4. Societatea GENERAL INSURANCE BROKER - S.R.L. a solicitat tuturor societăţilor de asigurare informaţii privind situaţia decontărilor (prime intermediate şi documente cu regim special).

5. Societatea GENERAL INSURANCE BROKER - S.R.L. a procedat la notificarea asiguraţilor cu privire la decizia de suspendare temporară a activităţii şi a îndrumat asiguraţii direct către asigurători pentru plata ratelor aferente contractelor de asigurare în derulare.

6. Conform declaraţiei reprezentantului societăţii, brokerul nu are înregistrate litigii pe rolul instanţelor de judecată din România, cu societăţi de asigurare, intermediari în asigurări, clienţi sau foşti clienţi, angajaţi sau foşti angajaţi sau alţi terţi.

7. La data încheierii prezentului proces-verbal Societatea GENERAL INSURANCE BROKER - S.R.L. nu figurează cu debite către Autoritatea de Supraveghere Financiară, în contul taxei de funcţionare.

Faţă de motivele de fapt şi de drept arătate, în scopul apărării drepturilor asiguraţilor şi al promovării stabilităţii activităţii de asigurare în România,

Autoritatea de Supraveghere Financiară emite următoarea decizie:

Art. 1. - În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 5 lit. f) şi art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea şi supravegherea intermediarilor în asigurări şi reasigurări, cu modificările şi completările ulterioare, se aprobă, la cerere, pentru o perioadă de cel mult 3 ani, suspendarea activităţii Societăţii GENERAL INSURANCE BROKER - S.R.L., denumită în continuare Societatea, cu sediul social în Bucureşti, str. Băneasa nr. 24-26, bl. 5/1, sc. A, et. 3, ap. 15, sectorul 1, înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr. J40/2329/2004, cod unic de înregistrare 16149441/2004, reprezentată de către domnul Ene Constantin, administrator al Societăţii, şi înscrisă în Registrul brokerilor de asigurare al Autorităţii de Supraveghere Financiară cu numărul RBK-207/2004.

Art. 2. - (1) După data suspendării activităţii, Societăţii i se interzic desfăşurarea activităţilor de negociere şi încheiere de noi contracte de asigurare pentru persoanele fizice sau juridice, acordarea de asistenţă pe durata derulării contractelor în cursori în legătură cu regularizarea daunelor, precum şi desfăşurarea oricăror operaţiuni specifice brokerilor de asigurare, astfel cum sunt definite în Legea nr. 32/2000 privind activitatea şi supravegherea intermediarilor în asigurări şi reasigurări, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea duratei de suspendare, Societatea este obligată să comunice Autorităţii de Supraveghere Financiară fie reluarea activităţii de asigurare, fie încetarea activităţii de broker de asigurare.

(3) Reluarea activităţii Societăţii se va dispune prin decizie motivată a Autorităţii de Supraveghere Financiară.

Art. 3. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea şi supravegherea intermediarilor în asigurări şi reasigurări, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Mişu Negriţoiu

 

Bucureşti, 21 aprilie 2016.

Nr. 929.

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

DECIZIE

privind aprobarea cererii de retragere a autorizaţiei de funcţionare a Societăţii I.M. BRATU - BROKER DE ASIGURARE-REASIGURARE - S.R.L.

 

Autoritatea de Supraveghere Financiară, cu sediul în municipiul Bucureşti, Splaiul Independentei nr. 15, sectorul 5, cod de înregistrare fiscală 31588130, în temeiul art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9&2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în urma hotărârii Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară consemnate în extrasul procesului-verbal al şedinţei din data de 13 aprilie 2016, în cadrul căreia au fost analizate rezultatele controlului inopinat efectuat la Societatea I.M. BRATU - BROKER DE ASIGURARE-REASIGURARE - S.R.L., cu sediul social în Bucureşti, str. Popa Nan nr. 185, sc. 2, et. 8, ap. 55, sectorul 3, înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr. J40/14403/27.08.2008, cod unic de înregistrare 24383175/27.08.2008 şi înscrisă în Registrul brokerilor de asigurare al Autorităţii de Supraveghere Financiară cu numărul RBK-517/03.10.2008, reprezentată de doamna Bratu Ioana-Monica, în calitate de administrator,

a constatat următoarele:

1. Prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor nr. 4 din 15 decembrie 2015 s-a decis încetarea activităţii societăţii şi s-a solicitat retragerea autorizaţiei de funcţionare nr. 908/2008 a societăţii I.M. BRATU - BROKER DE ASIGURARE-REASIGURARE - S.R.L. de către Autoritatea de Supraveghere Financiară.

2. La data de 30 iunie 2015 societatea I.M. BRATU - BROKER DE ASIGURARE-REASIGURARE - S.R.L. a înregistrat profit în sumă de 6.342 lei.

3. Brokerul a notificat toate societăţile de asigurare cu care a colaborat cu privire la decizia de încetare a activităţii şi intenţia de reziliere a contractelor de intermediere/mandat/brokeraj în asigurări şi a solicitat informaţii privind situaţia decontărilor (prime intermediate şi documente cu regim special).

4. Brokerul a solicitat tuturor societăţilor de asigurare cu care a colaborat informaţii referitoare la situaţia decontărilor (prime intermediate şi documente cu regim special. Începând cu data de 1 ianuarie 2016, Societatea I.M. BRATU - BROKER DE ĂSIGURARE-REASIGURARE - S.R.L nu a mai desfăşurat activitate de intermediere în asigurări

5. Conform documentelor prezentate, precum şi a precizărilor reprezentantului legal al Societăţii I.M. BRATU - BROKER DE ASIGURARE-REASIGURARE - S.R.L., doamna Bratu Ioana-Monica, aceasta a înmânat personal, în data de 15 decembrie 2015, notificări clienţilor, cu privire la încetarea activităţii societăţii, începând cu data de 16 decembrie 2015 şi i-a îndrumat să se adreseze direct societăţilor de asigurare emitente ale contractelor de asigurare în derulare,

6. Conform declaraţiei reprezentantului Societăţii I.M. BRATU - BROKER DE ASIGURARE-REASIGURARE - S.R.L., brokerul nu are înregistrat niciun litigiu pe rolul instanţelor de judecată din România cu societăţi de asigurare/reasigurare, intermediari în asigurări, clienţi sau foşti clienţi, angajaţi sau foşti angajaţi sau alţi terţi.

7. La data de 31 decembrie 2015 Societatea I.M. BRATU - BROKER DE ASIGURARE-REASIGURARE - S.R.L. nu înregistrează debite către Autoritatea de Supraveghere Financiară, în contul taxei de funcţionare.

Faţă de motivele de fapt şi de drept arătate, în scopul apărării drepturilor asiguraţilor şi al promovării stabilităţii activităţii de asigurare în România,

Autoritatea de Supraveghere Financiară emite următoarea decizie:

Art. 1. - În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 5 lit. f) şi art. 35 alin. (7) lit. e)din Legea nr. 32/2000 privind activitatea şi supravegherea intermediarilor în asigurări şi reasigurări, cu modificările şi completările ulterioare, se aprobă, la cerere, retragerea autorizaţiei de funcţionare a Societăţii I.M. BRATU - BROKER DE ASIGURARE-REASIGURARE - S.R.L., denumită în continuare Societatea, cu sediul social în Bucureşti, str. Popa Nan nr. 185, sc. 2, et. 8, ap. 55, sectorul 3, înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr. J40/14403/27.08.2008, cod unic de înregistrare 24383175/27.08.2008, reprezentată de către doamna Bratu Ioana-Monica, în calitate de administrator şi înscrisă în Registrul brokerilor de asigurare al Autorităţii de Supraveghere Financiară cu numărul RBK- 517/03.10.2008 şi radierea acesteia din secţiunea Aşi trecerea în secţiunea B din Registrul brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, conform dispoziţiilor art. 3 şi art. 4 alin. (4) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 29/2015 privind Registrul asigurătorilor-reasigurătorilor şi Registrul brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare.

Art. 2. - După data retragerii autorizaţiei, Societăţii i se interzic desfăşurarea activităţii de negociere şi încheiere de noi contracte de asigurare pentru persoanele fizice sau juridice, acordarea de asistenţă pe durata derulării contractelor în cursori în legătură cu regularizarea daunelor, precum şi desfăşurarea oricăror operaţiuni specifice brokerilor de asigurare, astfel cum sunt definite în Legea nr. 32/2000 privind activitatea şi supravegherea intermediarilor în asigurări şi reasigurări, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 3. - Societatea are obligaţia să aducă la cunoştinţa clienţilor săi retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data primirii prezentei decizii, în vederea efectuării plăţii ratelor scadente la contractele în curs de derulare direct la asigurător, rămânând direct răspunzătoare pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractele în vigoare.

Art. 4. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 32/2000, privind activitatea şi supravegherea intermediarilor în asigurări şi reasigurări, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Mişu Negriţoiu

 

Bucureşti, 21 aprilie 2016.

Nr. 930.

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII ELECTORALE PERMANENTE

 

AUTORITATEA ELECTORALĂ PERMANENTĂ

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea anexei la Hotărârea Autorităţii Electorale Permanente nr. 14/2016 privind desemnarea reprezentanţilor Autorităţii Electorale Permanente în birourile electorale de circumscripţie judeţeană şi în biroul electoral de circumscripţie a municipiului Bucureşti, organizate pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale din data de 5 iunie 2016

 

Având în vedere dispoziţiile art. 26 alin, (4) şi (6) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali,

văzând Nota Departamentului de organizare a proceselor electorale cu nr. 7.627 din 25 aprilie 2016,

în temeiul art. 104 alin. (1) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, cu modificările şi completările ulterioare,

Autoritatea Electorală Permanentă adoptă prezenta hotărâre.

Art. I. - Punctul 39 din anexa la Hotărârea Autorităţii Electorale Permanente nr. 14/2016 privind desemnarea reprezentanţilor Autorităţii Electorale Permanente în birourile electorale de circumscripţie judeţeană şi în biroul electoral de circumscripţie a municipiului Bucureşti, organizate pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale din data de 5 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 6 aprilie 2016, se modifică şi va avea următorul cuprins:

„39. Biroul electoral de circumscripţie judeţeană Vaslui - Gache Daniel”.

Art. II. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Autorităţii Electorale Permanente,

Ana Maria Pătru

Contrasemnează:

Vicepreşedinte,

Constantin-Florin Mituleţu-Buică

Vicepreşedinte,

Marian Muhuleţ

 

Bucureşti, 26 aprilie 2016.

Nr. 22.

 

ACTE ALE PARTIDELOR POLITICE

 

CUANTUMUL TOTAL

al sumelor provenite din finanţările private ale partidelor politice în anul 2015, conform Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale - Partidul Social Românesc

 

1. Cuantumul total al veniturilor din cotizaţii: 92.247 lei.

2. Situaţia cuantumului total al cotizaţiilor primite în anul 2015

 

Nr. crt.

Organizaţia/

Filiala judeţeană

Cuantumul total al cotizaţiilor primit în luna ianuarie

Cuantumul total al cotizaţiilor primit în luna

februarie

Cuantumul total al cotizaţiilor primit În luna martie

Cuantumul total al cotizaţiilor primit În luna aprilie

Cuantumul total al cotizaţiilor primit În luna mai

Cuantumul total al cotizaţiilor primit În luna iunie

Cuantumul total al cotizaţiilor primit În luna iulie

Cuantumul total al cotizaţiilor primit În luna august

Cuantumul total al cotizaţiilor primit în luna

septembrie

Cuantumul total al cotizaţiilor primit în luna

octombrie

Cuantumul total al cotizaţiilor primit în luna

noiembrie

Cuantumul total al cotizaţiilor primit în luna

decembrie

TOTAL

1.

DÂMBOVIŢA

96

46

91

126

76

70

40

712

525

110

340

1.115

3.347

2.

PRAHOVA

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

700

1.150

1.850

3.

SECTOR 2

 

 

 

 

 

 

 

 

2.650

2.450

2.450

2.650

10.200

4.

CONSILIU NAŢIONAL

 

 

 

 

 

 

 

1.400

 

14.500

11.000

49.950

76.850

5.

TOTAL

96

46

91

126

76

70

40

2.112

3.175

17.060

14.490

54.865

92.247

 

RECTIFICĂRI

 

În anexa nr. 2 la Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 456/2016 pentru modificarea Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 1.997/2015 privind aprobarea Manualului de procedură specifică pentru evaluarea, selectarea şi contractarea cererilor de finanţare pentru proiecte aferente submăsurilor, măsurilor şi schemelor de ajutor de stat sau de minimis aferente Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 13 aprilie 2016, se face următoarea rectificare:

- la art. 4 alin. (3) lit. a) pct. (iii), în loc de: „... alin. (1)],...” se va citi: „... art. 3 alin. (1)],-”.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.