MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 634/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 634         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 18 august 2016

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 530 din 5 iulie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor

 

Decizia nr. 561 din 12 iulie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

119. - Ordin al ministrului afacerilor interne pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea consiliilor de onoare şi consiliilor de judecată în unităţile militare din Ministerul Afacerilor Interne, precum şi pentru reglementarea unor măsuri în domeniul regimului disciplinar al personalului militar din Ministerul Afacerilor Interne

 

ACTE ALE CAMEREI CONSULTANŢILOR FISCALI

 

7. - Hotărâre privind aprobarea publicării Registrului consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală în Monitorul Oficial al României, Partea I

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 530

din 5 iulie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, excepţie ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 1.670/62/2015 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 478D/2016 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care susţine că textul de lege criticat nu încalcă, ci, dimpotrivă, chiar susţine exercitarea dreptului de petiţionare, prevăzut de art. 51 din Constituţie, şi solicită, prin urmare, respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate,

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 31 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.670/62/2015, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, excepţie ridicată de Filofteia Ciobanu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva unei încheieri prin care Tribunalul Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus aplicarea art. 24 din Legea contenciosului administrativ (constând în aplicarea sancţiunii amenzii în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, pentru o anumită perioadă, conducătorilor instituţiilor publice pârâte) pentru neexecutarea unei decizii judecătoreşti (cu autoritate de lucru judecat) prin care s-a constatat încălcarea art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002, iar pârâţii au fost obligaţi să comunice informaţiile solicitate de reclamantă.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată că dispoziţiile legale criticate contravin normelor fundamentale ale art. 1 alin (5) şi ale art. 51, referitoare la obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, respectiv la dreptul de petiţionare. Pretinsa încălcare are loc „prin neclaritate, duplicitate, incoerenţă”, în sensul că textul legal vizat nu asigură protecţia cetăţeanului petent în faţa autorităţilor publice şi nu le obligă pe acestea din urmă să răspundă „efectiv, şi nu mimat”, în „scris şi la obiect, iar nu ocolit/străin/incomplet, să respecte cerinţa de înscriere a temeiului legal, iar nerespectarea ei să sancţioneze actul emis cu o sancţiune juridică efectivă, să conţină elemente reale şi efective ale autorităţii şi conducătorilor emitenţi semnatari.”

6. Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că textul de lege criticat corespunde exigenţelor constituţionale pretins încălcate.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul observă că motivele expuse în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate pun în evidenţă aspecte ce ţin de aplicarea şi interpretarea legii, de modalitatea concretă în care norma legală a fost aplicată în cazul particular, elemente ce nu intră în competenţa instanţei de contencios constituţional. Pentru aceste motive apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.

9. Avocatul Poporului arată că Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 are ca obiect reglementarea modului de exercitare de către cetăţeni a dreptului de a adresa autorităţilor şi instituţiilor publice petiţii formulate în nume propriu, precum şi modul de soluţionare a acestora, ca expresie a dreptului de petiţionare prevăzut de art. 51 din Constituţie, stabilind responsabilităţile ce revin autorităţilor şi instituţiilor publice cărora le sunt adresate petiţii, precum şi termenele în care acestea sunt obligate să soluţioneze petiţiile. Avocatul Poporului apreciază că autoarea excepţiei critică, de fapt, lipsa reglementării unor aspecte pe care le consideră esenţiale pentru soluţionarea petiţiilor şi care vizează modul de interpretare şi de aplicare a prevederilor din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002, ceea ce, însă, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, conferă excepţiei de neconstituţionalitate caracter de inadmisibilitate.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de autoarea excepţiei ulterior şedinţei publice de judecată, dar anterior şedinţei de deliberări, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 8 alia. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 233/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 30 aprilie 2002. Acestea au următorul conţinut: „(1) Autorităţile şi instituţiile publice sesizate au obligaţia să comunice petiţionarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiţiei, răspunsul, indiferent dacă soluţia este favorabilă sau nefavorabilă. “

13. În susţinerea excepţiei sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) şi ale art. 51, referitoare la Obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, respectiv la dreptul de petiţionare.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, Curtea reţine că acestea prevăd obligaţia autorităţilor şi instituţiilor publice sesizate cu o petiţie de a răspunde petiţionarului în termen de 30 de zile, indiferent dacă soluţia este favorabilă sau nefavorabilă. În opinia autoarei excepţiei, acest text este incomplet, neclar şi incoerent, deoarece nu asigură protecţia cetăţeanului patent în faţa autorităţilor publice şi nu le obligă pe acestea din urmă să răspundă „efectiv, şi nu mimat”, în „scris şi la obiect, iar nu ocolit/străin/incomplet, să respecte cerinţa de înscriere a temeiului legal, iar nerespectarea ei să sancţioneze actul emis cu o sancţiune juridică efectivă, să conţină elemente reale şi efective ale autorităţii şi conducătorilor emitenţi semnatari.”

15. În considerarea acestor critici, astfel cum au fost formulate în susţinerea excepţiei, Curtea constată că autoarea acesteia este nemulţumită, în realitate, de modalitatea în care autoritatea publică pârâtă în speţă, căreia i-a adresat o petiţie, a înţeles să-şi îndeplinească obligaţia prevăzută de art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002, context în care apreciază că textul de lege criticat ar fi trebuit să fie mult mai detaliat, în sensul de a obliga autoritatea la un răspuns în scris, cât mai complet, cuprinzător, „nu mimat”.

16. Or, acest aspect nu reprezintă o problemă de constituţionalitate în sine a dispoziţiilor legale criticate, ci o chestiune de interpretare şi aplicare a legii de către autorităţile publice pârâte, asupra căreia, în temeiul art. 126 din Constituţie, instanţa de judecată are competenţa exclusivă să se pronunţe cu prilejul soluţionării litigiului în cadrul căruia a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 87 din 27 ianuarie 2011, publicată În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 17 martie 2011, sau Decizia nr. 825 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 12 decembrie 2012).

17. Întrucât aspectele sesizate prin invocarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate excedează competenţei Curţii Constituţionale, urmează ca aceasta să fie respinsă ca inadmisibilă.

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, excepţie ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 1.670/62/2015 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 5 iulie 2016.

 

PREŞEDINTELE INTERI MAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE

Prof. univ. dr. Valer Dorneanu

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 561

din 12 iulie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali. Excepţia a fost ridicată de reclamantul Ioan Todea în Dosarul nr. 5.719/3/2014 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, formând obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.802 D/2015.

2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 7 iulie 2016, în prezenţa mandatarului autorului excepţiei, domnul Ioan Brînduşe, şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror Liviu Drăgănescu, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 12 iulie 2016, când a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin încheierea din 9 iulie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 5.719/3/2014, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali. Excepţia a fost ridicată de reclamantul Ioan Todea, într-o cauză în care acesta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul statul român prin Ministerul Finanţelor Publice, obligarea acestuia la plata sumei de 3500 lei, sumă ce a fost depusă cu titlu de garanţie pentru participarea la alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012.

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul criticat nu respectă prevederile art. 1 alin. (3) din Constituţie deoarece este nedemn, nedrept, nedemocratic şi antisocial să obligi pe cineva la atingerea unui prag imposibil de atins şi care nu are niciun temei constituţional sau legal. Se încalcă şi dreptul de proprietate privată, câtă vreme Autoritatea Electorală Permanentă a luat măsuri de „trecere silită a depozitelor candidaţilor în proprietatea statului”. De asemenea, „lipsa unei fundamentări temeinice a Legii nr. 35/2008, prin neaplicarea art. 6 alin. (1) din Legea nr. 24/2000” a dus implicit şi la nerespectarea art. 29 alin (7) din lege şi, în consecinţă, la încălcarea prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, referitoare la obligaţia de respectare a Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor. Se mai susţine că în structura textului criticat se află susţineri contradictorii. Astfel, deşi în prima parte a textului se spune că depozitul se restituie în termen de 14 zile lucrătoare de la data rămânerii definitive a rezultatelor alegerilor [...] partidelor politice, alianţelor politice, alianţelor electorale, organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, care obţin un număr de voturi egal cu cel puţin 2% din voturile valabil exprimate la nivel naţional, în partea a două a acestuia se stabileşte că depozitul se restituie şi organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, altele decât cele care ating pragul electoral, astfel că un candidat al minorităţii naţionale cu doar câteva voturi va putea beneficia de restituirea depozitului. O altă discriminare se referă la candidaţii independenţi, cărora li se cere să obţină pentru restituirea depozitului cel puţin 20% din totalul voturilor valabil exprimate în colegiul în care au candidat contra unor competitori electorali din 3 partide parlamentare, 3 partide neparlamentare şi mulţi alţi candidaţi ai minorităţilor naţionale aflaţi pe liste. Având în vedere faptul că partidele neparlamentare nu au primit nicio subvenţie de la bugetul de stat, alături de faptul că din Raportul final încheiat de Biroul pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului, OSCE/BIDDO Echipa de experţi a alegerilor, capitolul IX, Finanţarea partidelor politice, pag. 14, rezultă că partidele de la putere au beneficiat de 18.350 salarii minime pe economie pentru un candidat, în loc de 350 câte erau prevăzute pentru un competitor la funcţia de deputat, şi 500 pentru fiecare candidat la Senat, deci de peste 52 de ori mai multe decât cele aprobate prin lege pentru un deputat şi de peste 36 mai multe decât cele aprobate pentru un senator, rezultă de ce cetăţenii de bună-credinţă nu au avut nicio şansă să fie aleşi şi, deci, organele reprezentative care trebuie să exercite suveranitatea poporului român nu sunt alese în mod corect. În consecinţă, au fost încălcate prevederile art. 16 din Constituţie. Mai precizează că persoanele care au candidat din partea Partidului Alianţa Socialistă aveau venituri cuprinse între 500 şi 1300 lei, situaţie în care sumele preluate de la deponenţi au o valoare însemnată pentru fiecare competitor. Pierderea acestor bani va duce cu certitudine la restrângerea exerciţiului dreptului de a fi ales, Încălcându-se astfel prevederile art. 37 din Constituţie.

5. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă reţine, cu titlu prealabil, că reclamantul invocă, în esenţă, o problemă de interpretare şi de aplicare a legii la cazul concret de către instanţele de judecată. Or, maniera în care instanţele de judecată interpretează şi aplică legea nu poate face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate. În continuare, instanţa opinează că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituţionale invocate. Legiuitorul are competenţa exclusivă de a institui modalităţile şi condiţiile de funcţionare a sistemului electoral, iar condiţia reglementată de dispoziţia legală criticată este de natură a-i responsabiliza pe toţi cei care se angajează în viaţa politică, pe candidaţii care participă la alegerile parlamentare şi, în egală măsură, a garanta exercitarea cu bună-credinţă a dreptului de a fi ales şi creşterea credibilităţii partidelor politice. Invocă Decizia nr. 503/2010 a Curţii Constituţionale, exemple de drept comparat (Republica Cehă şi Slovacia), care consacră soluţii legislative similare, precum şi dispoziţii ale Codului bunelor practici în materie electorală adoptat de Comisia de la Veneţia,

6. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

7. Guvernul a comunicat punctul său de vedere cu Adresa nr. 5/7447/2016, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 900 din 5 februarie 2016, prin care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Aceasta întrucât Legea nr. 35/2008 a fost abrogată prin Legea nr. 208/2015, iar noua reglementare nu conservă soluţia legislativă.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 13 martie 2008, cu modificările şi completările ulterioare.

11. Legea nr. 35/2008 a fost abrogată prin art. 123 din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 24 iulie 2015. Având în vedere însă considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 35/2008, având următorul cuprins: „Depozitul se restituie în termen de 14 zile lucrătoare de la data rămânerii definitive a rezultatelor alegerilor organizate în circumscripţia electorală, numai partidelor politice, alianţelor politice, alianţelor electorale, organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, care obţin un număr de voturi egal cu cel puţin 2% din voturile valabil exprimate la nivel naţional. Depozitul se restituie şi organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, altele decât cele care ating pragul electoral, care obţin un mandat de deputat din partea acestor organizaţii în condiţiile prezentului titlu. Depozitul se restituie şi candidaţilor independenţi care obţin cel puţin 20% din voturile valabil exprimate în colegiul uninominal în care au candidat. Sumele care nu se restituie se fac venit la bugetul de stat. “

12. În susţinerea excepţiei se invocă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) referitoare la statul român, art. 4 - Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 37 - Dreptul de a fi ales şi art. 44 alin. (1) şi (4) privitoare la dreptul de proprietate privată.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei critică dispoziţiile alin. (7) al art. 29 din Legea nr. 35/2008 referitoare la condiţiile de restituire a depozitului constituit în temeiul alin. (5) al aceluiaşi articol, potrivit căruia „La depunerea candidaturilor, fiecare partid politic, alianţă politică, alianţă electorală, organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, candidat independent trebuie să facă dovada constituirii unui depozit, în contul Autorităţii Electorale Permanente, cu valoare de 5 salarii minime brute pe ţară pentru fiecare candidat. “

14. Asupra acestui din urmă text de lege, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, în raport cu prevederile constituţionale ale art. 4 privind egalitatea între cetăţeni, sub aspectul criteriilor de discriminare, ale art. 8 privind pluralismul şi partidele politice, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi cele ale art. 37 alin. (1) privind dreptul de a fi ales. Respingând excepţiile de neconstituţionalitate invocate, Curtea a reţinut, în esenţă, că „cerinţa constituirii depozitului având o valoare egală cu 5 salarii minime pe economie, ca o condiţie a depunerii candidaturilor, este reglementată prin legea organică în materie electorală, legiuitorul având competenţa exclusivă de a institui modalităţile şi condiţiile de funcţionare a sistemului electoral, potrivit art. 73 alin. (3) lit. a) din Constituţie. Cadrul constituţional al dreptului de a fi ales îl constituie prevederile art. 37 din Constituţie, iar prin acte normative de natură organică, legiuitorul detaliază condiţiile necesare exercitării în concret a acestui drept şi stabileşte drepturile electorale procedurale. [...] Condiţia reglementată de dispoziţia legală criticată este de natură a-i responsabiliza pe toţi cei care se angajează în viaţa politică, pe candidaţii care participă la alegerile parlamentare, şi, în egală măsură, a garanta exercitarea cu bună-credinţă a dreptului dea fi ales şi creşterea credibilităţii partidelor politice” (Decizia nr. 954 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea i, nr. 26 din 12 ianuarie 2013, cu referire şi la Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010).

15. Antamând în acelaşi context şi problematica restituirii depozitului reglementată de textul de lege criticat în prezenta, Curtea a observat că „dispoziţiile legale care instituie necesitatea constituirii unui depozit, precum şi obligaţia restituirii acestuia în anumite condiţii se regăsesc şi în legislaţia altor state europene şi în instrumente internaţionale în materie electorală”. Curtea a reţinut, cu titlu de exemplu, dispoziţiile în materie din Republica Cehă, precum şi dispoziţiile Codului bunelor practici în materie electorală - Linii directoare şi raport explicativ, adoptat de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept în cadrul celei de-a 52-a sesiuni plenare (Veneţia, 18-19 octombrie 2002), care, la art. 1.3 - Prezentarea candidaturilor, pct. vi, prevede că, în cazul în care este solicitată depunerea unei cauţiuni, aceasta este rambursată dacă respectivul candidat sau partidul depăşeşte un anumit număr de voturi; suma şi numărul de voturi cerut nu trebuie să fie excesive.

16. Examinând criticile formulate în prezenta cauză, având în vedere şi considerentele deciziilor mai sus menţionate, Curtea reţine că reglementarea situaţiilor şi a modului de restituire a depozitului prevăzut de lege este menită să asigure efectivitatea condiţiei cerută la depunerea candidaturilor, respectiv să asigure responsabilizarea candidaţilor care participă la alegerile parlamentare, exercitarea cu bună-credinţă a dreptului de a fi ales şi creşterea credibilităţii partidelor politice. În măsura în care, indiferent de rezultatul obţinut în alegeri, s-ar proceda la restituirea depozitului, însăşi constituirea lui nu şi-ar mai găsi raţiunea. Ca urmare, contrar susţinerilor excepţiei, textul de lege criticat este în concordanţă cu principiile instituite de art. 1 alin. (3) din Constituţie, statul de drept impunând, între altele, exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

17. Nu poate fi reţinută nici încălcarea dispoziţiilor referitoare la egalitatea în drepturi, câtă vreme textul criticat nu cuprinde nicio discriminare între candidaţii aflaţi în aceeaşi situaţie juridică. Pretinsa neconcordanţă sesizată de autorul excepţiei în cuprinsul textului este dedusă dintr-o prezentare trunchiată a primei şi a celei de-a două teze, în sensul că nu este avută în vedere circumstanţierea realizată de legiuitor în cea de-a două teză, care priveşte numai acele organizaţii ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale „care obţin un mandat de deputat din partea acestor organizaţii” în condiţiile legii, iar nu toate organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care au participat la alegeri.

18. Tot astfel, nu poate fi reţinută nici pretinsa încălcare a art. 53 din Constituţie, referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi, în corelaţie cu dispoziţiile art. 37 şi 44 din Constituţie, referitoare la dreptul de a fi ales şt dreptul de proprietate. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, impunerea prin lege a îndeplinirii anumitor condiţii pentru exercitarea unui drept constituţional nu constituie o încălcare sau o restrângere a acestuia, ci reflectarea în plan legal a condiţiilor prevăzute de Constituţie pentru realizarea acestui drept, fără a se putea susţine încălcarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie (în acelaşi sens, Decizia nr. 765 din 18 decembrie 2014, paragraful 17).

19. Cât priveşte, în sine, cele două drepturi în discuţie, Curtea constată, mai întâi, că, referitor la alegeri, art. 73 alin. (3) lit. a) din Constituţie stabileşte că sistemul electoral se reglementează prin lege organică. Aşadar, constituantul a lăsat în seama legiuitorului ordinar libertatea de a stabili regulile de organizare şi de desfăşurare a procesului electoral, modalităţile concrete de exercitare a dreptului de vot şi a dreptului de a fi ales, cu respectarea condiţiilor impuse de Constituţie. Condiţiile de fond şi de formă pe care o persoană trebuie să le îndeplinească pentru exercitarea dreptului de a fi ales sunt prevăzute, la nivel constituţional, de art. 16 alin. (3), art. 37 şi 40, precum şi, la nivelul legislaţiei infraconstituţionale, de norme cuprinse în aceleaşi legi electorale, care se subordonează condiţiilor generale constituţionale şi le dezvoltă, totodată, după criteriul funcţiei publice elective pentru care sunt organizate respectivele alegeri (a se vedea Decizia nr. 61 din 14 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 3 februarie 2010). Îndeplinirea condiţiei constituirii unui depozit la depunerea candidaturilor, precum şi a modalităţilor de restituire a acestuia intră în marja de apreciere a legiuitorului, acordată de textele constituţionale de referinţă. Tot astfel, dreptul de proprietate nu este un drept absolut, art. 44 alin. (1) din Constituţie statuând în acest sens că „Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege”. Or, depunerea unei sume corespunzătoare a 5 salarii minime pe economie şi nerestituirea acesteia în situaţia în care candidaţii nu obţin un număr minim de voturi în alegeri constituie o limitare rezonabilă a dreptului de proprietate privată, în raport cu obiectivul urmărit, şi anume exercitarea în bune condiţii a procesului electoral, corespunzător unui interes general major.

20, Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioan Todea în Dosarul nr. 5.719/3/2014 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României,

Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 12 iulie 2016.

 

PREŞEDINTELE INTERI MAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Prim-magistrat asistent,

Marieta Safta

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

 

ORDIN

pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea consiliilor de onoare şi consiliilor de judecată în unităţile militare din Ministerul Afacerilor Interne, precum şi pentru reglementarea unor măsuri în domeniul regimului disciplinar al personalului militar din Ministerul Afacerilor Interne

 

Având în vedere prevederile art. 35 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul afacerilor interne emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea consiliilor de onoare şi consiliilor de judecată în unităţile militare din Ministerul Afacerilor Interne, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - (1) Comandanţii/Şefii unităţilor militare dispun de prerogativa disciplinară, astfel:

a) acordă recompense, în scopul recunoaşterii publice a meritelor personalului militar care se evidenţiază în mod deosebit în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu şi a misiunilor, precum şi pentru motivarea acestuia în vederea obţinerii unor rezultate superioare în activitatea profesională;

b) aplică sancţiuni disciplinare, potrivit legii, personalului militar din subordine ori de câte ori constată că acesta a săvârşit o abatere disciplinară, în mod direct sau pe baza rezultatului cercetării disciplinare prealabile ori a hotărârilor consiliilor de onoare sau ale consiliilor de judecată, după caz, în condiţiile prezentului ordin.

(2) Recompensele se acordă de către comandanţii/şefii unităţilor militare care au competenţa de numire în funcţie a personalului militar, din proprie iniţiativă sau la propunerea comandanţilor/şefilor personalului militar care nu au competenţă de numire în funcţie a acestuia ori, după caz, de către şefii ierarhici superiori ai acestora, care au competenţă de gestiune a resurselor umane.

(3) Sancţiunile disciplinare se aplică de către comandanţii/şefii unităţilor militare care au competenţă de gestiune a resurselor umane şi au dispus cercetarea prealabilă a personalului militar, trimiterea în faţa consiliului de onoare sau trimiterea în faţa consiliului de judecată, după caz, respectiv de către şefii unităţilor ierarhic superioare care soluţionează contestaţiile formulate împotriva sancţiunilor disciplinare, în condiţiile prezentului ordin.

Art. 3. - Prevederile capitolului I-IV şi VII din anexa la Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.64/2013 pentru aprobarea Regulamentului disciplinei militare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 şi 399 bis din 3 iulie 2013, se aplică şi militarilor din Ministerul Afacerilor Interne, cu excepţia dispoziţiilor care reglementează în materii ce fac obiectul prezentului ordin.

Art. 4. - Prevederile prezentului ordin sunt incidente cadrelor militare în activitate, soldaţilor şi gradaţilor profesionişti, rezerviştilor pe timpul concentrării sau mobilizării, elevilor şi studenţilor înmatriculaţi pe locurile destinate formării iniţiale a personalului militar din instituţiile de învăţământ ale Ministerului Afacerilor Interne.

Art. 5. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă:

a) Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Afacerilor Interne1, cu modificările şi completările ulterioare;

b) Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 116 din 24 iulie 2013 privind reglementarea unor măsuri în domeniul regimului disciplinar al militarilor din Ministerul Afacerilor Interne, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, 461 din 25 iulie 2013.

Art. 6. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul afacerilor interne,

Petre Tobă

 

Bucureşti, 9 august 2016.

Nr. 119.

 

1 Ordinul nr. 400/2004 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, deoarece avea ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

 

ANEXĂ

 

REGULAMENT

privind organizarea şi funcţionarea consiliilor de onoare şi consiliilor de judecată în unităţile militare din Ministerul Afacerilor Interne

 

CAPITOLUL I

Organizarea şi funcţionarea consiliilor de onoare

 

 

SECŢIUNEA 1

Organizarea consiliilor de onoare

 

Art. 1. - (1) Consiliile de onoare se constituie la nivelul unităţilor militare în care efectivul este de minimum 15 cadre militare, precum şi la nivelul aparatului central al Ministerului Afacerilor Interne.

(2) Consiliile de onoare prevăzute la alin. (1) se constituie separat, unul pentru corpul ofiţerilor şi unul pentru corpul maiştrilor militari şi subofiţerilor.

(3) în situaţia în care efectivul existent în unitatea militară nu permite constituirea de consilii separate pentru ofiţeri şi pentru maiştri militari şi subofiţeri, se constituie un singur consiliu de onoare.

(4) în situaţia prevăzută la alin. (3). atunci când consiliul de onoare analizează abaterile săvârşite de maiştri militari sau subofiţeri, în compunerea acestuia intră un maistru militar sau subofiţer.

(5) La nivelul aparatului central al Ministerului Afacerilor Interne consiliul de onoare se constituie pentru fiecare caz în parte.

Art. 2. - (1) Cadrele militare sunt trimise în faţa consiliului de onoare constituit la nivelul unităţilor din care fac parte.

(2) Prin excepţie de la alin. (1), cadrele militare sunt trimise în faţa consiliului de onoare constituit la nivelul eşalonului superior când:

a) efectivul existent nu permite constituirea consiliului de onoare la nivelul unităţilor din care fac parte:

b) membrii consiliului de onoare constituit la nivelul unităţilor din care fac parte nu au gradul cel puţin egal cu al acestora;

c) îndeplinesc funcţia de inspector general/comandant/şef de unitate/adjuncţi ai acestora.

(3) Cadrele militare detaşate la alte unităţi din Ministerul Afacerilor Interne sunt trimise în faţa consiliilor de onoare constituite la nivelul unităţilor din care fac parte, la propunerea comandanţilor/şefilor unităţilor unde sunt detaşate.

(4) Cadrele militare numite în statul „M” cu posturi civile din structurile de specialitate ale Administraţiei prezidenţiale, Senat, Guvern, ministere şi alte organe centrale de specialitate care se încadrează cu specialişti militari şi funcţionari publici cu statut special detaşaţi de la Ministerul Afacerilor Interne, denumit în continuare statul „M”, ori în statul „S” - Statul de organizare al posturilor pentru încadrarea personalului din aparatul central al Ministerului Afacerilor Interne care desfăşoară misiuni în străinătate, denumit în continuare statul „S” al Ministerului Afacerilor Interne, care constituie anexe la Statui de organizare al Direcţiei generale management resurse umane, sunt trimise în faţa consiliilor de onoare constituite la nivelul aparatului central al Ministerului Afacerilor Interne.

(5) Cadrele militare numite în statul „S” al inspectoratelor generale sunt trimise în faţa consiliilor de onoare constituite la nivelul acestora.

(6) Cadrele militare care urmează cursuri sau susţin examene de carieră în instituţiile de formare ale Ministerului Afacerilor Interne sunt trimise în faţa consiliilor de onoare constituite la nivelul unităţilor din care fac parte, la propunerea comandanţilor/şefilor instituţiilor de formare ale Ministerului Afacerilor Interne în care urmează cursuri sau susţin examene de carieră.

Art. 3. - Consiliul de onoare are în componenţă 3 membri titulari, dintre care, de regulă, cel puţin unul are studii juridice, precum şi 2 membri supleanţi, din rândul:

a) ofiţerilor, pentru consiliul de onoare al acestora, dintre care, de regulă, 2 membri titulari şi un membru supleant trebuie să fie ofiţeri cu grade superioare;

b) ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor, pentru consiliul de onoare al maiştrilor militari şi subofiţerilor, dintre care 2 membri titulari şi un membru supleant trebuie să fie ofiţeri.

Art. 4. - (1) Membrii consiliilor de onoare se aleg pentru o perioadă de 3 ani, de regulă în luna ianuarie.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) în instituţiile militare de învăţământ membrii consiliilor de onoare se aleg în prima lună a anului de învăţământ.

Art. 5. - (1) Cadrele militare propuse pentru a fi alese în consiliile de onoare trebuie să fie apreciate pentru integritatea morală, competenţă profesională şi credibilitate.

(2) Nu pot fi propuse pentru a fi alese în consiliile de onoare cadrele militare aflate în următoarele situaţii:

a) îndeplinesc funcţia de comandant/şef al unităţii sau sunt înlocuitori legali ai acestuia;

b) ocupă funcţia de consilier juridic sau îndeplinesc atribuţii de consilier juridic în/pentru unitatea la nivelul căreia se constituie consiliul de onoare;

c) ocupă funcţia de ofiţer psiholog sau îndeplinesc atribuţii de asistenţă psihologică în/pentru unitatea la nivelul căreia se constituie consiliul de onoare;

d) se află sub efectul unei sancţiuni disciplinare;

e) se află în curs de cercetare prealabilă ori în analiza consiliului de judecată/onoare;

f) împotriva acestora a fost dispusă începerea urmării penale, se află în faza de judecată sau au fost condamnaţi prin hotărâre judecătorească la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării pedepsei ort la pedeapsa amenzii penale pentru infracţiuni săvârşite din culpă ori faţă de acestea s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă.

Art. 6. - (1) Membrii consiliilor de onoare se aleg în adunări ale cadrelor militare, la care participă şi comandantul/şeful unităţii.

(2) La adunările în care se aleg membrii consiliilor de onoare ale ofiţerilor participă numai ofiţerii, iar la cele în care se aleg consiliile de onoare ale maiştrilor militari şi subofiţerilor participă cadrele militare cu astfel de grade, precum şi un număr de ofiţeri, ca invitaţi, stabiliţi de comandantul/şeful unităţii.

(3) Adunările sunt valabile numai dacă la acestea iau parte cel puţin jumătate plus unu din numărul cadrelor militare pentru care se alege consiliul de onoare.

(4) Adunările cadrelor militare pentru alegerea membrilor consiliilor de onoare se desfăşoară astfel:

a) comandantul/şeful unităţii deschide adunarea şi comunică scopul pentru care a fost convocată; se alege apoi, prin vot deschis, un prezidiu format din 3-5 membri, propuşi dintre participanţi, care să conducă lucrările adunării. Unul din membrii acestuia va redacta şi procesul-verbal. Comandantul/Şeful unităţii nu poate fi ales în prezidiu;

b) participanţii la adunare fac propuneri de candidaţi pentru membrii titulari şi, separat, pentru membrii supleanţi; candidaturile propuse se supun, pe rând, discuţiei adunării, în cazul când sunt obiecţii asupra unei propuneri, participanţii hotărăsc prin vot deschis, cu majoritate simplă, dacă cel propus se trece sau nu pe lista de candidaţi;

c) se alege, prin vot deschis, o comisie pentru numărarea voturilor, formată din 3-5 membri dintre participanţii care nu figurează pe lista de candidaţi, din care unul este ales preşedinte;

d) se trece la alegerea, prin vot secret, a membrilor titulari şi supleanţi ai consiliului de onoare. Pentru a fi declarat ales, candidatul propus trebuie să întrunească majoritatea simplă a voturilor exprimate;

e) rezultatul alegerilor se consemnează într-un proces-verbal care este citit, în faţa adunării, de către preşedintele comisiei de numărare a voturilor. Componenţa consiliilor de onoare se consemnează în ordinul de zi pe unitate.

(5) Preşedintele consiliului de onoare este, de drept, cel mai mare în grad, la grad egal, cel mai mare în funcţie, iar la funcţii egale, cel mai vechi în funcţie dintre membrii titulari ai consiliului.

Art. 7. - (1) Pe locurile de membri titulari, devenite vacante, preşedintele consiliului de onoare numeşte membrii supleanţi, iar în locul acestora sunt aleşi alţi membri.

(2) Membrii consiliilor de onoare care comit fapte incompatibile cu calitatea pe care o au sunt înlocuiţi astfel:

a) cu membri supleanţi, în cazul membrilor titulari;

b) CU alte cadre militare, în cazul membrilor supleanţi.

(3) în situaţiile prevăzute la alin. (2) lit. b), membrii supleanţi ai consiliilor de onoare sunt aleşi în condiţiile art. 6 în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la apariţia situaţiei.

(4) în situaţia în care membri titulari ai consiliilor de onoare nu pot fi înlocuiţi în condiţiile alin, (2) lit. a), prevederile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

Art. 8. - (1) Membrii consiliilor de onoare constituite la nivelul aparatului central al Ministerului Afacerilor Interne sunt numiţi prin ordin al ministrului afacerilor interne, la propunerea secretarului de stat/secretarului general care coordonează activitatea structurii din care face parte cadrul militar trimis în faţa consiliului de onoare.

(2) Dispoziţiile art. 3, 5, art. 6 alin. (5) şi art. 7 se aplică în mod corespunzător.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Funcţionarea consiliilor de onoare

 

Art. 9. - (1) Comandantul/Şeful unităţii care, pe orice cale, a luat cunoştinţă de săvârşirea uneia sau mai multor fapte care pot constitui abateri disciplinare sau care a primit un raport scris de cadrele militare care se consideră lezate în onoarea şi demnitatea lor emite un ordin/o dispoziţie prin care desemnează un ofiţer pentru cercetarea prealabilă, denumit în continuare ofiţer desemnat.

(2) în ordinul/dispoziţia prevăzut(ă) la alin. (1) se nominalizează şi cadrul militar cercetat, precum şi, după caz, un ofiţer care să ajute la efectuarea cercetării.

(3) Ordinul/Dispoziţia prevăzut(ă) la alin. (1) se aduce la cunoştinţa ofiţerului desemnat şi a celui care ajută la efectuarea cercetării, pe bază de semnătură, prin grija structurii de resurse umane, iar cadrului militar cercetat, prin grija ofiţerului desemnat.

(4) Ofiţerii desemnaţi, de regulă, se nominalizează dintre ofiţerii cu studii juridice şi sunt cel puţin egali în grad sau în funcţie cu cadrul militar cercetat.

(5) Ofiţerii desemnaţi nu pot fi din rândul cadrelor militare care:

a) au calitatea de şef nemijlocit sau subordonat al cadrului militar cercetat;

b) ocupă funcţia de consilier juridic sau îndeplinesc atribuţii de consilier juridic în/pentru unitatea în care îşi desfăşoară activitatea cadrul militar cercetat;

c) ocupă funcţia de ofiţer psiholog sau îndeplinesc atribuţii de asistenţă psihologică în/pentru unitatea în care îşi desfăşoară activitatea cadrul militar cercetat;

d) au calitatea de soţ, rudă sau afin, până la gradul al patrulea inclusiv, cu cadrul militar cercetat ori se află într-o altă situaţie de conflict de interese prevăzută de lege;

e) se află în curs de cercetare prealabilă ori în analiza consiliului de judecată/onoare;

f) sunt sub efectul unei sancţiuni disciplinare;

g) împotriva acestora a fost dispusă începerea urmării penale, se află în faza de judecată sau au fost condamnaţi prin hotărâre judecătorească la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării pedepsei ori la pedeapsa amenzii penale pentru infracţiuni săvârşite din culpă ori faţă de acestea s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă;

h) au făcut sesizări împotriva celui cercetat;

i) sunt parte (ei sau rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv) într-un proces contra celui cercetat;

j) sunt membri titulari sau supleanţi ai consiliului de onoare.

(6) Dispoziţiile alin. (5) se aplică şi cu privire la desemnarea ofiţerului nominalizat să ajute la efectuarea cercetării prealabile.

Art. 10. - Cercetarea prealabilă, denumită în continuare cercetare, are ca scop stabilirea existenţei/inexistenţei abaterii disciplinare şi a vinovăţiei, cu privire la aspectele sesizate sau cunoscute, la cauzele şi împrejurările concrete în care acestea s-au produs.

Art. 11. - (1) Ofiţerul desemnat efectuează cercetarea şi întocmeşte dosarul cauzei, pe care îl prezintă comandantului/ şefului unităţii militare, în termen de cel mult 10 zile lucrătoare de la data numirii prin ordin/dispoziţie.

(2) Pentru motive temeinice, termenul poate fi prelungit cu cel mult 5 zile lucrătoare la solicitarea ofiţerului desemnat, cu aprobarea comandantului/şefului care a emis ordinul/dispoziţia.

(3) în situaţia în care pe parcursul cercetării cadrul militar cercetat absentează în mod justificat - misiune, spitalizare, concediu, permisie ori în situaţii de forţă majoră -, ofiţerul desemnat încheie un proces-verbal, care se introduce în dosarul cauzei, termenul prevăzut la alin. (1) fiind suspendat până la data încetării situaţiei.

Art. 12. - (1) în vederea întocmirii dosarului cauzei, ofiţerul desemnat poate solicita, în scris, copii ale acelor acte care pot constitui probe pentru aflarea adevărului cu privire la existenţa sau inexistenţa abaterii disciplinare, gravitatea şi condiţiile care au cauzat sau au favorizat săvârşirea acesteia.

(2) Pe timpul cercetării, cu respectarea prevederilor legale, se pot desfăşura următoarele activităţi; verificarea unor înscrisuri, inclusiv privind activitatea desfăşurată anterior de cadrul militar cercetat; constatarea, la faţa locului, a unor situaţii de fapt; inventarieri, audierea altor persoane, controale financiar-contabile, ridicări de înscrisuri, precum şi alte activităţi necesare lămurii cauzei.

(3) Ofiţerul desemnat are obligaţia de a asculta punctul de vedere al cadrului militar cercetat.

(4) Cadrele militare cercetate, precum şi persoanele audiate au obligaţia de a da note explicative.

Art. 13. - La finalizarea cercetării, ofiţerul desemnat întocmeşte un referat care cuprinde, în mod obligatoriu:

a) numărul ordinului/dispoziţiei prin care a fost desemnat cu efectuarea cercetării;

b) descrierea faptei sesizate şi cadrele militare implicate;

c) procedeele şi modalităţile de verificare;

d) prevederile legale încălcate de cadrul militar şi încadrarea juridică a faptelor reţinute, cu indicarea probelor şi a dovezilor pe care se întemeiază;

e) cauzele şi condiţiile care au generat şi au favorizat comiterea abaterilor;

f) modul de comportare anterioară a cadrului militar cercetat;

g) sancţiunile aplicate neradiate şi recompensele acordate pe parcursul carierei cadrului militar cercetat;

h) concluziile privind existenţa sau inexistenţa aspectelor sesizate şi a vinovăţiei cadrului militar cercetat;

i) alte date şi elemente apreciate ca necesare, după caz.

Art. 14. - (1) Dosarul cauzei trebuie să cuprindă:

a) opis privind documentele existente în dosarul cauzei;

b) materialul de sesizare a faptei care face obiectul cercetării sau, după caz, cererea formulată în scris de cadrele militare care se consideră lezate în onoarea şi demnitatea lor;

c) copia ordinului/dispoziţiei de numire a ofiţerului desemnat;

d) referatul întocmit de ofiţerul desemnat;

e) nota explicativă a cadrului militar cercetat sau, după caz, procesul-verbal întocmit de ofiţerul desemnat, prin care se menţionează refuzul întocmirii notei;

f) note explicative ale persoanelor audiate;

g) actele întocmite/administrate pe parcursul cercetării;

h) dovada de luare la cunoştinţă de către cadrul militar cercetat a conţinutului ordinului/dispoziţiei prevăzut(e) la art. 9 alin. (1) sau, după caz, procesul-verbal întocmit de ofiţerul desemnat, prin care se menţionează refuzul luării la cunoştinţă.

(2) Documentele din dosarul cauzei trebuie să fie, în mod obligatoriu, datate şi semnate.

(3) Dosarul cauzei, constituit potrivit alin. (1), se înregistrează la structura de secretariat.

Art. 15. - (1) Dacă în cadrul desfăşurării cercetării sunt identificate şi alte abateri disciplinare, săvârşite de acelaşi cadru militar sau de alte cadre militare din cadrul unităţii, comandantul/şeful unităţii care a dispus efectuarea cercetării poate dispune, prin ordin/dispoziţie, extinderea cercetării acestora.

(2) în situaţia în care sunt identificate şi cadre militare din afara unităţii, ofiţerul desemnat aduce la cunoştinţa comandantului/şefului unităţii această situaţie, care este obligat Să îi sesizeze în scris pe comandanţii/şefii unităţilor din care fac parte cadrele militare respective, în vederea dispunerii măsurilor legale, potrivit competenţelor.

Art. 16. - (1) După efectuarea cercetării, dosarul cauzei se prezintă comandantului/şefului unităţii care a dispus-o sau înlocuitorului legal al acestuia, cel târziu în ziua următoare, care poate lua una dintre următoarele măsuri;

a) clasarea dosarului, în cazul inexistenţei faptei, constatării nevinovăţiei cadrului militar cercetat, prescrierii faptei sau în situaţia trecerii în rezervă a cadrului militar cercetat;

b) restituirea motivată a dosarului pentru completarea cercetării, cu indicarea elementelor concrete suplimentare, necesare lămuririi cauzei;

c) aplicarea avertismentului sau mustrării scrise;

d) trimiterea cadrului militar cercetat în faţa consiliului de onoare.

(2) în situaţia dispunerii măsurilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c), dosarul cauzei va fi introdus în dosarul personal al cadrului militar cercetat.

(3) în situaţia dispunerii măsurii prevăzute la alin. (1) lit. d), comandantul/şeful unităţii emite ordinul/dispoziţia de trimitere în faţa consiliului de onoare, în termen de cel mult 3 zile lucrătoare.

(4) Ordinul/Dispoziţia de trimitere în faţa consiliului de onoare se transmite, în termen de cel mult două zile lucrătoare de la emitere, prin grija structurii de resurse umane:

a) preşedintelui şi membrilor consiliului de onoare constituit la nivelul unităţii, împreună cu dosarul cauzei sau, după caz, ministrului afacerilor interne în vederea constituirii consiliului de onoare/comandantului/şefului eşalonului superior pentru sesizarea consiliului de onoare constituit la nivelul acestuia;

b) comandantului/şefului unităţii din care face parte cadrul militar trimis în faţa consiliului de onoare sau celui la care se află detaşat sau pus la dispoziţie, după caz;

c) ofiţerului desemnat;

d) cadrului militar trimis în faţa consiliului de onoare, pe bază de semnătură. În situaţia în care cadrul militar refuză să semneze de luare la cunoştinţă şi de primire a ordinului/dispoziţiei de trimitere în faţa consiliului de onoare se încheie un proces-verbal, care se introduce în dosarul cauzei.

(5) în situaţia în care cadrul militar trimis în faţa consiliului de onoare absentează în mod justificat - misiune, spitalizare, concediu, permisie ori în situaţii de forţă majoră - se încheie un proces-verbal, care se introduce în dosarul cauzei, termenul de comunicare către acesta, prevăzut la alin. (4), urmând să curgă de la data încetării acestei situaţii.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Activitatea consiliilor de onoare

 

Art. 17. - (1) Consiliul de onoare îşi desfăşoară activitatea de la momentul comunicării preşedintelui acestuia a ordinului/dispoziţiei de trimitere a cadrului militar în faţa consiliului de onoare.

(2) Cauza se analizează de către membrii titulari ai consiliului de onoare.

Art. 18. - (1) Membrii consiliului de onoare au obligaţia să se abţină de la desfăşurarea activităţilor în cadrul consiliului pentru un anumit caz, dacă se află în următoarele situaţii:

a) au făcut sesizări împotriva celui trimis în faţa consiliului;

b) au calitatea de şef nemijlocit sau subordonat al cadrului militar cercetat;

c) sunt rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv cu cel trimis în faţa consiliului;

d) sunt creditori sau debitori ai celui trimis în faţa consiliului;

e) sunt parte (ei sau rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv) într-un proces contra celui trimis în faţa consiliului;

f) urmează să se prezinte ca martori în şedinţa de judecată.

(2) Cadrul militar chemat în faţa consiliului de onoare are dreptul să ceară recuzarea membrilor din compunerea consiliului pentru situaţiile prevăzute la alin. (1).

(3) Cererea de recuzare sau declaraţia de abţinere se face în scris, în termen de 24 de ore de la luarea ia cunoştinţă a ordinului/dispoziţiei de trimitere în faţa consiliului de onoare, şi trebuie să fie temeinic argumentată.

(4) Preşedintele consiliul de onoare va stabili, în termen de maximum două zile lucrătoare de la depunerea cererii de recuzare ori a declaraţiei de abţinere, dacă acestea sunt sau nu întemeiate, consemnând ulterior hotărârea luată într-un proces-verbal care se introduce în dosarul cauzei.

(5) Membrii titulari în privinţa cărora a fost admisă declaraţia de abţinere sau cererea de recuzare, precum şi membrii titulari care nu pot participa la şedinţa de analiză din motive temeinice (misiuni, concedii etc.) sunt înlocuiţi de către preşedintele consiliului de onoare cu membrii supleanţi, în termen de 3 zile lucrătoare de la data soluţionării cererii de recuzare ori a declaraţiei de abţinere.

(6) în cazul când nici membrii supleanţi nu îndeplinesc condiţiile pentru a fi titulari, cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de data şedinţei, se procedează la alegerea, prin vot deschis, a altor membri titulari ai consiliului, numai pentru analizarea respectivei cauze.

(7) în situaţia în care analizarea cauzei nu se poate realiza nici în condiţiile alin. (6), devin aplicabile prevederile art. 2 alin. (2) lit. a) şi b).

(8) Recuzarea sau abţinerea preşedintelui consiliului de onoare se soluţionează de persoana care a emis ordinul/dispoziţia de trimitere în faţa consiliului de onoare, prin rezoluţie scrisă pe cererea de recuzare ori declaraţia de abţinere. Prevederile alin. (4)-(7) se aplică în mod corespunzător.

Art. 19. - (1) Şedinţa consiliului de onoare se ţine în cel mult 15 zile lucrătoare de la momentul comunicării preşedintelui a ordinului/dispoziţiei de trimitere a cadrului militar în faţa consiliului de onoare sau, după caz, de la data luării la cunoştinţă, în condiţiile art. 16 alin, (5), a acestuia de către cadrul militar trimis în faţa consiliului, timp în care dosarul va fi studiat de membrii consiliului.

(2) Pe timpul studierii dosarului, precum şi în vederea pregătirii desfăşurării şedinţei, membrii consiliului de onoare pot solicita consilierilor juridici asistenţă juridică,

(3) Data şi ora începerii şedinţei se stabilesc de preşedintele consiliului de onoare şi se comunică în scris membrilor, ofiţerului desemnat şi cadrului militar trimis în fata consiliului.

(4) Persoanele care au dat note explicative pe timpul cercetării, ale căror declaraţii verbale în faţa consiliului sunt necesare, vor fi încunoştinţate în scris, în timp util, asupra datei şi locului şedinţei, prezenţa acestora fiind obligatorie.

Art. 20. - Conţinutul dosarului se aduce la cunoştinţa cadrului militar trimis în faţa consiliului de onoare de către preşedintele acestuia, pe bază de semnătură, cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de data desfăşurării şedinţei consiliului de onoare.

Art. 21. - (1) în scopul exercitării dreptului la apărare, cadrul militar trimis în faţa consiliului de onoare are dreptul:

a) să solicite administrarea de probe în apărarea sa;

b) să depună orice înscrisuri doveditoare pe care le deţine, inclusiv rapoarte personale;

c) să noteze date şi informaţii din dosar care nu sunt clasificate potrivit legii.

(2) Preşedintele consiliului de onoare întocmeşte un proces-verbal, în care consemnează condiţiile în care a fost asigurat accesul la documentele din dosar, care se prezintă pentru semnare şi cadrului militar trimis în faţa consiliului de onoare.

(3) în procesul-verbal se consemnează şi situaţiile în care consultarea actelor dosarului sau doar a unora dintre acestea nu a fost posibilă din cauza neîndeplinirii condiţiilor privind accesul la informaţii clasificate.

Art. 22. - Prezenţa cadrului militar chemat în faţa consiliului de onoare la data stabilită pentru desfăşurarea şedinţei acestuia este obligatorie. Atunci când se constată absenţa justificată a celui în cauză (misiune, spitalizare, concediu, permisie ori în situaţii de forţă majoră), se încheie un proces-verbal, care se introduce în dosarul cauzei, termenul prevăzut la art. 19 alin. (1) fiind suspendat, urmând ca şedinţa să se stabilească într-un termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la data încetării situaţiei.

Art. 23 - în situaţia în care absenţa persoanelor prevăzute la art. 19 alin. (4), respectiv a cadrului militar trimis în faţa consiliului de onoare este nejustificată, şedinţa consiliului de onoare se desfăşoară în lipsa acestora, specificându-se această situaţie în procesul-verbal al şedinţei.

Art. 24. - (1) Pentru asigurarea efectului preventiv şi educativ al activităţii consiliilor de onoare, la şedinţele acestora pot asista toate cadrele militare prezente în unitatea respectivă, care sunt cel puţin egale în grad cu cel trimis în faţa consiliului.

(2) Martorii se introduc, pe rând, în sală şi rămân numai după ce au fost audiaţi, dacă îndeplinesc condiţiile de a asista la dezbateri.

(3) Membrii consiliului de onoare care se abţin sau sunt recuzaţi pot asista la şedinţă, dar nu au dreptul să pună întrebări sau să influenţeze în vreun fel hotărârea consiliului de onoare.

Art. 25. - La începutul şedinţei, preşedintele consiliului de onoare atrage atenţia membrilor să îşi dea votul fără patimă şi prejudecăţi, îndeplinindu-şi datoria de conştiinţă ca păstrători ai onoarei şi demnităţii militare. În numele aceloraşi valori morale, înainte de a fi audiaţi, martorilor li se va cere să spună numai adevărul şi să nu ascundă nimic din ceea ce cunosc.

Art. 26. - (1) în deschiderea şedinţei preşedintele consiliului de onoare dă cuvântul ofiţerului desemnat, care prezintă referatul întocmit de către acesta. În continuare, se dă cuvântul cadrului militar trimis în faţa consiliului pentru a-şi prezenta poziţia faţă de faptele reţinute în sarcina sa, precum şi eventualele probe pregătite în apărare.

(2) Se trece la audierea cadrului militar trimis în faţa consiliului, apoi la audierea martorilor. Întrebările adresate acestora se pun numai de către membrii consiliului prin sau cu acordul preşedintelui acestuia. În acelaşi mod cel trimis în faţa consiliului de onoare poate cere lămuriri martorilor.

(3) Dacă în şedinţa de analiză rezultă necesitatea completării dosarului cu noi probe, consiliul de onoare poate amâna analiza pentru o altă şedinţă, amânare care se face o singură dată pentru cel mult 10 zile lucrătoare.

(4) Lucrările şedinţei consiliului de onoare se consemnează de unul din membrii consiliului de onoare desemnat de către preşedinte, într-un proces-verbal semnat de membrii consiliului.

(5) Preşedintele declară dezbaterile încheiate, iar membrii consiliului de onoare care au analizat cazul se retrag pentru deliberare şi adoptarea hotărârii.

(6) în luarea hotărârii, consiliul de onoare va avea în vedere caracterul şi gravitatea abaterii, împrejurările în care a fost săvârşită, consecinţele acesteia, comportarea anterioară acelui în cauză etc.

(7) Consiliul de onoare ia hotărârea astfel: fiecare membru, începând cu cel mai mic în grad, iar la grade egale cu cel mai nou în grad, propune una dintre soluţiile prevăzute la art. 27, adoptându-se hotărârea propusă de majoritatea membrilor consiliului.

(8) Hotărârea va conţine descrierea pe scurt a abaterii săvârşite, concluziile rezultate, propunerea fiecărui membru al consiliului şi decizia luată.

(9) Hotărârea se semnează de membrii consiliului care au analizat cauza.

(10) După adoptare, hotărârea va fi adusă imediat la cunoştinţa celui trimis în faţa consiliului, sub semnătură, de către preşedintele consiliului de onoare, în prezenţa cadrelor militare care au participat la şedinţa consiliului.

 

SECŢIUNEA a 4-a

Hotărârea consiliilor de onoare

 

Art. 27. - Consiliile de onoare adoptă o hotărâre care cuprinde una dintre următoarele soluţii:

a) fapta sesizată nu constituie abatere de la disciplina militară;

b) fapta sesizată constituie abatere de la disciplina militară, cu propunere de aplicare a uneia dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 33 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare lege;

c) fapta sesizată constituie abatere de la disciplina militară, cu propunere de trimitere a celui în cauză în faţa consiliului de judecată, când faptele săvârşite sunt de natura sau gravitatea celor ce intră în competenţa acestuia.

Art. 28. - Hotărârea adoptată, procesul-verbal al şedinţei, precum şi documentele rezultate în urma desfăşurării activităţii consiliului de onoare completează dosarul cauzei constituit în condiţiile art. 14 alin. (1), care se prezintă în termen de două zile lucrătoare comandantului/şefului unităţii care a dispus trimiterea cadrului militar în faţa consiliului de onoare sau înlocuitorului legal al acestuia.

Art. 29. - În termen de 10 zile de la prezentarea hotărârii potrivit art. 28, comandantul/şeful unităţii poate lua una dintre următoarele măsuri:

a) infirmarea în scris a hotărârii adoptate, dacă au fost încălcate prevederile de procedură cuprinse în prezentul regulament şi restituirea motivată a dosarului în vederea reanalizării de către consiliul de onoare;

b) clasarea dosarului, în cazul adoptării soluţiei prevăzute la art. 27 lit. a);

c) aplicarea sancţiunii disciplinare propuse sau a uneia mai uşoare, în cazul adoptării soluţiei prevăzute la art. 27 lit. b);

d) trimiterea în faţa consiliului de judecată, în cazul adoptării soluţiei prevăzute la art. 27 lit. c).

Art. 30. - (1) în cazul dispunerii măsurii prevăzute la art. 29 lit. a), cauza se reanalizează de către consiliul de onoare, în termen de cel mult 10 zile lucrătoare.

(2) în cazul dispunerii măsurii prevăzute la art. 29 lit. c), dosarul cauzei se înaintează structurii de resurse umane, în vederea întocmirii ordinului/dispoziţiei de sancţionare.

(3) în cazul dispunerii măsurii prevăzute la art. 29 lit. d), comandantul/şeful unităţii constituie consiliul de judecată, iar dosarul cauzei se transmite acestuia în termen de cel mult 3 zile lucrătoare.

(4) în situaţia în care consiliul de judecată nu se constituie la nivelul unităţii, dosarul cauzei se înaintează ierarhic comandantului/şefului eşalonului la care se va constitui consiliul de judecată, în termen de 5 zile lucrătoare, însoţit de un raport în care menţionează şi punctul său de vedere motivat. Comandanţii/Şefii eşaloanelor superioare dispun constituirea consiliului de judecată, iar dosarul cauzei se transmite acestuia.

Art. 31 - (1) Ordinul/Dispoziţia de sancţionare trebuie să cuprindă:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară şi încadrarea juridică a acesteia;

b) precizarea prevederilor legale încălcate de către cadrul militar;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate;

d) sancţiunea disciplinară şi temeiul legal în baza căruia aceasta se aplică;

e) termenul în care sancţiunea disciplinară poate fi contestata şi persoana competentă să soluţioneze contestaţia, după caz;

f) instanţa competentă la care poate fi contestat actul administrativ prin care s-a dispus sancţiunea disciplinară;

g) alte date şi elemente apreciate ca necesare, după caz.

(2) Cadrului militar sancţionat disciplinar i se comunică ordinul/dispoziţia de sancţionare, prin grija structurii de resurse umane, de regulă, prin înmânare cu semnătură de primire, la sediul unităţii în care acesta îşi desfăşoară activitatea sau la domiciliul/reşedinţa acestuia.

(3) Ordinul/Dispoziţia de sancţionare clasificat/clasificată potrivit legii se aduce la cunoştinţă cadrului militar sancţionat disciplinar prin intermediul structurii de resurse umane din unitatea în care îşi desfăşoară activitatea. În acest caz, se întocmeşte un proces-verbal privind modalitatea de comunicare.

 

CAPITOLUL II

Organizarea şi funcţionarea consiliilor de judecată

 

SECŢIUNEA 1

Organizarea consiliilor de judecată

 

Art. 32. - Consiliile de judecată se constituie, pentru fiecare caz ce urmează a fi judecat, la nivelul aparatului central al Ministerului Afacerilor Interne/unităţilor militare în care sunt constituite consilii de onoare în condiţiile art. 1, prin ordin al ministrului afacerilor interne, la propunerea secretarului de stat care coordonează activitatea structurii din care face parte cadrul militar care urmează să fie judecat/ordin/dispoziţie al/a comandanţilor/şefilor.

Art. 33. - În situaţia în care se impune judecarea generalilor şi amiralilor, precum şi a ofiţerilor a căror numire în funcţie intră în competenţa ministrului afacerilor interne, consiliul de judecată se numeşte prin ordin al ministrului afacerilor interne, la propunerea secretarului de stat care coordonează activitatea structurii din care face parte cadrul militar care urmează să fie judecat.

Art. 34. -. (1) Consiliile de judecată se compun din 3 membri, apreciaţi pentru integritatea morală, competenţă profesională şi credibilitate, dintre care cel puţin unul cu studii juridice, după cum urmează:

a) pentru generali (amirali):

- preşedinte: un general (amiral) cu grad sau funcţie superioară celui care urmează a fi judecat;

- membri: generali (amirali) cu grad cel puţin egal cu al celui care urmează să fie judecat;

b) pentru ofiţerii cu gradul de colonei (comandor):

- preşedinte: un ofiţer care are cel puţin gradul de colonel (comandor);

- membri: colonei (comandori);

c) pentru ofiţerii cu gradul de locotenent-colonel (căpitan-comandor):

- preşedinte: un colonel (comandor);

- membri: - un colonel (comandor);

- un locotenent-colonel (căpitan-comandor);

d) pentru ofiţerii cu gradul de maior (locotenent-comandor):

- preşedinte: un ofiţer care are cel puţin gradul de locotenent-colonel (căpitan-comandor);

- membri: - un ofiţer care are cel puţin gradul de

locotenent-colonel (căpitan-comandor);

- un ofiţer care are cel puţin gradul de maior (locotenent-comandor);

e) pentru ofiţerii cu grade inferioare:

- preşedinte: un ofiţer cu grad superior;

- membri: - un ofiţer cu grad superior;

- un ofiţer cu grad inferior, cel puţin egal în grad cu cadrul militar trimis în faţa consiliului de judecată;

f) pentru maiştri militari şi subofiţeri:

- preşedinte: un ofiţer cu grad superior;

- membri: - un ofiţer, indiferent de grad;

- un maistru militar sau subofiţer, cel puţin egal în grad cu cadrul militar trimis în faţa consiliului de judecată.

(2) Cadrele militare care se numesc în componenţa consiliilor de judecată pot fi de la eşaloanele unde funcţionează consiliile respective, precum şi din unităţile subordonate acestora. De regulă, 1-2 cadre vor fi din unitatea unde este încadrat cel care urmează să fie judecat.

(3) Nu pot fi numite ca membri în consiliile de judecată cadrele militare aflate în următoarele situaţii:

a) îndeplinesc funcţia de comandant/şef al unităţii sau sunt înlocuitori legali ai acestuia;

b) ocupă funcţia de consilier juridic sau îndeplinesc atribuţii de consilier juridic în/pentru unitatea în care îşi desfăşoară activitatea cadrul militar trimis în faţa consiliului de judecată;

c) ocupă funcţia de ofiţer psiholog sau îndeplinesc atribuţii de asistenţă psihologică în/pentru unitatea la nivelul căreia se constituie consiliul de judecată;

d) se află sub efectul unei sancţiuni disciplinare;

e) se află în curs de cercetare prealabilă ori în analiza consiliului de judecată/onoare;

f) împotriva acestora a fost dispusă începerea urmării penale, se află în faza de judecată sau au fost condamnaţi prin hotărâre judecătorească la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării pedepsei ori la pedeapsa amenzii penale pentru infracţiuni săvârşite din culpă ori faţă de acestea s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă;

g) sunt rude sau afini, până la gradul al patrulea inclusiv, cu cel trimis în judecată;

h) sunt parte (ei sau rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv) într-un proces contra celui cercetat;

i) sunt creditori sau debitori ai celui trimis în judecată;

j) au avut calitatea de ofiţer desemnat pentru cercetarea faptei;

k) au avut calitatea de ofiţer nominalizat să ajute la efectuarea cercetării prealabile;

l) au calitatea de şef nemijlocit sau subordonat al cadrului militar cercetat;

m) au făcut sesizări împotriva celui cercetat sau urmează să se prezinte ca martori în şedinţa de judecată;

n) au participat la analiza cauzei în consiliul de onoare.

Art. 35. - În cazul în care într-o unitate nu este posibilă constituirea consiliului de judecată, componenţa acestuia se stabileşte de comandantul/şeful eşalonului superior.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Funcţionarea consiliilor de judecată

 

Art. 36. - (1) Ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii sunt trimişi în faţa consiliilor de judecată de către comandanţii/şefii unităţilor din care fac parte.

(2) Comandanţii/Şefii unităţilor de la nivelurile ierarhice superioare pot trimite cadrele militare din unităţile subordonate, iar ministrul afacerilor interne pe orice ofiţer, maistru militar sau subofiţer în faţa consiliilor de judecată de la eşaloanele la care, potrivit prevederilor art. 32 şi 33, acestea pot să fie judecate.

(3) Cadrele militare detaşate la alte unităţi din Ministerul Afacerilor Interne sunt trimise în faţa consiliilor de judecată constituite la nivelul unităţilor din care fac parte.

(4) Cadrele militare numite în statul „M” ori în statul „S” al Ministerului Afacerilor Interne sunt trimise în faţa consiliilor de judecată constituite la nivelul aparatului central al Ministerului Afacerilor Interne.

(5) Cadrele militare numite în statul „S” al inspectoratelor generale sunt trimise în faţa consiliilor de judecată constituite la nivelul acestora.

(6) Cadrele militare care urmează cursuri sau susţin examene de carieră în instituţiile de formare ale Ministerului Afacerilor Interne sunt trimise în faţa consiliilor de judecată constituite la nivelul unităţilor din care fac parte.

Art. 37. - Comandanţii/Şefii unităţilor unde se constituie consiliul de judecată iniţiază demersurile necesare cercetării faptelor care se supun analizei acestuia, astfel:

a) la ordinul ministrului afacerilor interne sau al comandanţilor/şefilor eşaloanelor superioare unităţii din care face parte cadrul trimis în faţa consiliului de judecată;

b) în urma hotărârii consiliilor de onoare;

c) la aprecierea lor, în următoarele situaţii:

(i) când constată personal că se impune acest lucru şi sunt date certe în acest sens;

(ii) când primesc propuneri din partea comandanţilor/şefilor unităţilor subordonate sau ai unităţilor unde sunt detaşate cadrele care urmează a fi judecate sau ai instituţiilor de formare ale Ministerului Afacerilor Interne în care urmează cursuri sau susţin examene de carieră. În astfel de situaţii propunerile se înaintează, ierarhic, la eşalonul unde se constituie consiliul de judecată, în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la descoperirea faptei de către comandanţii/şefii unităţilor în care sunt detaşaţi sau, după caz, ai instituţiilor de formare ale Ministerului Afacerilor Interne, fiind obligaţi să consemneze în scris punctul lor de vedere în legătură cu această propunere;

(iii) în urma unei reclamanţii sau sesizări primite de la o persoană care şi-a declinat identitatea şi a prezentat date certe transmise pe cale legală.

Art. 38. - (1) Ordinul/Dispoziţia de trimitere în faţa consiliului de judecată se emite în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă de fapta comisă sau, după caz, de la data luării măsurii prevăzute la art. 29 lit. d).

(2) Ordinul/Dispoziţia prevăzut(ă) la alin. (1) conţine, în mod obligatoriu:

a) temeiul legal în baza căruia se emite;

b) gradul, numele, prenumele, unitatea şi funcţia cadrului militar trimis în faţa consiliului de judecată,

c) descrierea faptelor săvârşite,

d) componenţa consiliului de judecată;

e) după caz, numărul hotărârii consiliului de onoare şi descrierea, pe scurt, a aspectelor reţinute;

f) numele ofiţerului desemnat care va efectua cercetarea prealabilă sau, după caz, al ofiţerului desemnat care a efectuat cercetarea.

(3) Ordinul/Dispoziţia de trimitere în faţa consiliului de judecată se transmite, în scris, în termen de cel mult 2 zile lucrătoare de la emitere, prin grija structurii de resurse umane:

a) preşedintelui şi membrilor consiliului de judecată;

b) comandantului/şefului unităţii din care face parte cadrul militar trimis în faţa consiliului de judecată sau celui la care se află detaşat sau pus la dispoziţie, după caz;

c) ofiţerului desemnat care va efectua cercetarea sau, după caz, ofiţerului desemnat care a efectuat cercetarea;

d) cadrului militar trimis în faţa consiliului de judecată pe bază de semnătură. În situaţia în care cadrul militar refuză să semneze de luare la cunoştinţă şi de primire a ordinului/dispoziţiei de trimitere în faţa consiliului de judecată se încheie un proces-verbal, care se introduce în dosarul cauzei.

(4) în situaţia în care cadrul militar trimis în faţa consiliului de judecată absentează în mod justificat - misiune, spitalizare, concediu, permisie ori în situaţii de forţă majoră - se încheie un proces-verbal, care se introduce în dosarul cauzei, termenul de comunicare către acesta, prevăzut la alin. (3), urmând să curgă de la data încetării acestei situaţii.

(5) Ordinul/Dispoziţia prevăzut(ă) la alin. (1) se introduce în dosarul cauzei.

Art. 39. - (1) Cercetarea se realizează în condiţiile prevăzute la art. 9 alin. (4)-(6) şi art. 10-15.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în situaţia prevăzută la art. 37 lit. b), nu se mai efectuează o nouă cercetare.

Art. 40. - (1) Dosarul cauzei, înregistrat la structura de secretariat a unităţii unde este constituit consiliul de judecată, se prezintă de către ofiţerul desemnat preşedintelui acestuia.

(2) Şedinţa consiliului de judecată se ţine în cel mult 5 zile lucrătoare de la prezentarea dosarului cauzei, data şi ora fiind fixate de preşedintele consiliului, timp în care conţinutul acestuia va fi studiat de membrii consiliului.

(3) Acest termen se reduce la maximum 48 de ore când trimiterea în faţa consiliului de judecată se face pentru fapte care aduc grave prejudicii ordinii şi disciplinei militare.

(4) în cazul în care preşedintele consideră că rezultatul cercetărilor nu este edificator, va chema cadrul militar trimis în faţa consiliului de judecată, precum şi persoanele care pot da relaţii asupra abaterilor săvârşite de acesta, pentru lămurirea diverselor aspecte şi completarea dosarului cauzei.

Art. 41. - (1) Când două sau mai multe cadre militare sunt trimise în faţa consiliului de judecată pentru aceleaşi fapte săvârşite În comun, li se întocmesc dosare separate, dar sunt trimise în faţa aceluiaşi consiliu de judecată, constituit în raport cu cel mai mare în grad, respectiv în funcţie pentru cadrele militare cu grade egale.

(2) Dacă cei învinuiţi fac parte din unităţi subordonate unor eşaloane care pot constitui consilii de judecată, aceştia vor fi trimişi în faţa consiliului de judecată al primului eşalon superior comun, la ordinul comandantului acestuia.

Art. 42. - (1) Cadrul militar trimis în faţa consiliului de judecată are dreptul să fie asistat de un apărător, cu respectarea prevederilor legale referitoare la protecţia informaţiilor clasificate.

(2) Apărătorul este ales de cel în cauză dintre cadrele militare în activitate, din rândul absolvenţilor cu studii juridice care deţin certificat/autorizaţie de acces la informaţiile clasificate vehiculate în cauză.

(3) Apărătorul ales nu poate fi:

a) consilierul juridic al unităţii sau care îndeplineşte atribuţii de consilier juridic în/pentru unitatea în care îşi desfăşoară activitatea cadrul militar trimis în faţa consiliului de judecată:

b) membru al consiliului de judecată sau, după caz, membru al consiliul de onoare care a analizat cauza;

c) ofiţerul desemnat:

d) ofiţerul nominalizat să ajute la efectuarea cercetării prealabile

Art. 43. - (1) Preşedintele consiliului de judecată, cu cel mult 3 zile lucrătoare înainte de desfăşurarea şedinţei, va aduce la cunoştinţa cadrului militar trimis în faţa consiliului, sub semnătură, precum şi apărătorului acestuia, în cazul în care şi l-a ales, conţinutul dosarului cauzei. În situaţia prevăzută la art. 40 alin. (3), acest termen va fi de 24 de ore.

(2) Prevederile art. 21 se aplică în mod corespunzător atât cadrului militar trimis în faţa consiliului de judecată, cât şi apărătorului ales.

Art. 44. - (1) Cadrul militar trimis în faţa consiliului de judecată are dreptul să ceară recuzarea membrilor consiliului.

(2) Membrii consiliului de judecată au obligaţia să se abţină de la a desfăşura activităţi în cadrul consiliului, dacă se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 18 alin. (1).

(3) Prevederile art. 18 alin. (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător.

(4) Recuzarea sau abţinerea preşedintelui consiliului de judecată se soluţionează de persoana care a constituit consiliul

de judecată, prin rezoluţie scrisă pe cererea de recuzare ori declaraţia de abţinere.

(5) Cadrul militar în privinţa căruia a fost admisă cererea de recuzare, respectiv declaraţia de abţinere se înlocuieşte prin ordin emis de comandantul/şeful care a constituit consiliul de judecată.

Art. 45. - Membrul sau membrii consiliului de judecată recuzaţi sau care, din motive bine întemeiate, se abţin să participe la judecarea cazului vor fi înlocuiţi de către ministrul afacerilor interne/comandantul/şeful unităţii care i-a numit cu alte cadre militare care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 33, în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la data când s-a admis recuzarea, respectiv abţinerea.

Art. 46. - (1) Şedinţele consiliului de judecată nu sunt publice.

(2) La începutul şedinţei, preşedintele consiliului de judecată le va atrage atenţia membrilor acestuia să îşi dea votul fără patimă şi prejudecăţi, îndeplinindu-şi datoria de conştiinţă ca păstrători ai onoarei şi demnităţii militare. În numele aceloraşi valori morale, înainte de a fi audiaţi, martorilor ii se va cere să spună numai adevărul şi să nu ascundă nimic din ceea ce cunosc.

(3) Preşedintele consiliului de judecată dă citire ordinului/dispoziţiei de trimitere a cadrului militar în faţa consiliului de judecată, iar ofiţerul desemnat va prezenta referatul întocmit. În continuare, se dă cuvântul cadrului militar trimis în faţa consiliului de judecată, personal ori prin apărător, pentru a-şi prezenta faptele, precum şi eventualele probe pregătite în apărare.

(4) Se trece la ascultarea celui judecat, căruia membrii consiliului de judecată, prin preşedintele acestuia, îi pun întrebările pe care le consideră necesare pentru a se edifica asupra faptelor săvârşite. Acesta răspunde la întrebări personal, în prealabil putând să se consulte cu apărătorul.

(5) După epuizarea întrebărilor sunt audiaţi martorii care vor fi introduşi în sală, pe rând, în ordinea stabilită de preşedintele consiliului.

(6) Membrii consiliului de judecată pot adresa întrebări martorilor prin preşedintele consiliului. În acelaşi mod, cadrul militar judecat sau apărătorul poate adresa întrebări sau cere lămuriri martorilor.

(7) Preşedintele declară dezbaterile încheiate şi se trece la deliberare, pe timpul căreia este permisă prezenţa numai a membrilor consiliului de judecată. Deliberarea se va încheia prin luarea unei hotărâri.

Art. 47, - (1) Prezenţa în sală a cadrului militar judecat este obligatorie. Atunci când cadrul militar trimis în faţa consiliului de judecată absentează justificat (misiune, spitalizare, concediu, permisie ori în situaţii de forţă majoră), se încheie un proces-verbal, care se introduce în dosarul cauzei, termenul prevăzut la art. 40 alin. (2) fiind suspendat, urmând ca şedinţa să se stabilească într-un termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la data încetării situaţiei.

(2) în caz de absenţă nejustificată a cadrului militar trimis în faţa consiliului de judecată, şedinţa de judecată se desfăşoară în lipsa acestuia, specificându-se acest lucru în procesul-verbal al şedinţei şi în hotărâre.

Art. 48. - (1) în situaţia în care în şedinţa de judecată rezultă necesitatea completării dosarului cu noi probe, consiliul poate hotărî cu majoritate de voturi, o singură dată, reluarea judecării cauzei în termen de cel mult 5 zile lucrătoare.

(2) Hotărârea de reluare a judecăţii va fi adusă la cunoştinţa cadrului militar trimis în faţa consiliului de judecată, va fi consemnată în procesul-verbal şi, totodată, despre aceasta preşedintele consiliului va raporta ministrului afacerilor interne/comandantului/şefului unităţii la care funcţionează consiliul de judecată.

(3) în procesul-verbal se vor preciza aspectele insuficient clarificate, asupra cărora trebuie să se obţină date suplimentare necesare la reluarea judecării.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Hotărârea consiliilor de judecată

 

Art. 49. - Consiliile de judecată adoptă o hotărâre care cuprinde una dintre următoarele soluţii:

a) fapta sesizată nu constituie abatere de la disciplina militară;

b) fapta sesizată constituie abatere de la disciplina militară, cu propunere de aplicare a uneia dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 33 din lege;

c) fapta sesizată constituie abatere de la disciplina militară, cu propunere de trecere în rezervă, prin aplicarea prevederilor art. 85 alin. (1) lit. i] şi j) şi art. 88 din lege.

Art. 50. - (1) În luarea hotărârii, consiliul de judecată va avea în vedere caracterul şi gravitatea abaterii, împrejurările în care a fost săvârşită şi comportarea anterioară a celui judecat.

(2) Consiliul de judecată ia hotărârea în felul următor: fiecare membru, începând cu cel mai mic în grad, iar la grade egale cu cel mai nou în grad, propune una din hotărârile prevăzute la art. 49 din prezentul regulament, adoptându-se hotărârea propusă de majoritatea membrilor consiliului.

(3) Hotărârea consiliului de judecată va conţine descrierea pe scurt a abaterii săvârşite, concluziile rezultate, propunerea fiecărui membru al consiliului şi decizia adoptată.

(4) Hotărârea se semnează de toţi membrii consiliului de judecată şi se aduce la cunoştinţă celui judecat, sub semnătură. Dacă acesta refuză să semneze, preşedintele consiliului va dispune consemnarea situaţiei în procesul-verbal al şedinţei.

(5) Modul de desfăşurare a şedinţei de judecată, precum şi hotărârea adoptată se consemnează în procesul-verbal al şedinţei de către unul din membrii consiliului, desemnat de către preşedintele acestuia.

Art. 51. - Hotărârea adoptată, împreună cu procesul-verbal al şedinţei şi dosarul cauzei, se prezintă imediat ministrului afacerilor interne/comandantului/şefului unităţii care a dispus trimiterea cadrului militar în faţa consiliului de judecată.

Art. 52. - (1) După analizarea documentelor, ministrul afacerilor interne/comandantul/şeful unităţii va proceda astfel:

a) infirmă în scris hotărârea adoptată, dacă au fost încălcate prevederile de procedură cuprinse în prezentul regulament, şi restituie motivat dosarul în vederea reanalizării de către consiliul de judecată;

b) în căzui adoptării hotărârii de la art. 49 lit. b), va aplica sancţiunea disciplinară propusă sau una mai uşoară;

c) în cazul adoptării hotărârii de la art. 49 lit. c), va aplica o sancţiune disciplinară mai uşoară sau va emite actul administrativ de trecere în rezervă, iar în situaţia în care nu are competenţă, va înainta pe cale ierarhică, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data pronunţării, un raport însoţit de dosarul cauzei ministrului afacerilor interne, respectiv comandantului/şefului care are competenţă potrivit art. 43 din lege, în vederea emiterii actului administrativ de trecere în rezervă.

(2) După adoptarea uneia din hotărârile prevăzute la art. 49 alin. (1) lit. a) şi b), dosarul cauzei va fi introdus în dosarul personal al celui judecat de consiliul de judecată.

(3) în cazul dispunerii măsurii prevăzute la alin. (1) lit. a), cauza se reanalizează de către consiliul de judecată, în termen de cel mult 10 zile lucrătoare.

(4) în cazul dispunerii măsurii prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c), dosarul cauzei se înaintează structurii de resurse umane, în vederea întocmirii ordinului/dispoziţiei de sancţionare sau, după caz, în vederea înaintării acestuia, pe cale ierarhică, ministrului afacerilor interne/comandantului/şefului care are competenţă potrivit art. 43 din lege, în vederea emiterii actului administrativ de trecere în rezervă.

Art. 53. - Cadrului militar sancţionat disciplinar i se comunică ordinul/dispoziţia de sancţionare, în condiţiile art. 31.

 

CAPITOLUL III

Contestarea sancţiunii

 

Art. 54. - (1) Cadrul militar sancţionat poate formula contestaţie împotriva sancţiunii disciplinare, care se depune la secretariatul unităţii conduse de persoana care a dispus sancţiunea disciplinară, în termen de 10 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă. Cu această ocazie pot fi contestate şi celelalte acte care au stat la baza emiterii ordinului/dispoziţiei de sancţionare

(2) în această situaţie, persoana prevăzută la alin. (1) înaintează, cu celeritate, şefului unităţii ierarhic superioare dosarul cauzei şi un raport motivat cu privire la sancţiunea disciplinară dispusă şi la motivele propunerii de respingere sau de admitere a contestaţiei.

(3) în cazul sancţiunilor dispuse de ministrul afacerilor interne, acestea pot fi contestate de cadrul militar nemulţumit, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 55. - (1) Şeful unităţii ierarhic superioare soluţionează contestaţia, în termen de 20 de zile lucrătoare de la data înregistrării la structura de secretariat a unităţii, prin decizie motivată, şi poate dispune, după caz:

a) respingerea contestaţiei ca tardiv introdusă sau ca neîntemeiată şi menţinerea sancţiunii aplicate;

b) admiterea contestaţiei şi aplicarea unei sancţiuni disciplinare mai uşoare decât cea aplicată prin ordinul/dispoziţia de sancţionare contestat/contestate;

c) admiterea contestaţiei şi anularea ordinului/dispoziţiei de sancţionare contestat/contestate.

(2) Decizia motivată trebuie să cuprindă cel puţin următoarele:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor legale încălcate de cadrul militar;

c) analiza susţinerilor prezentate de cadrul militar în cuprinsul contestaţiei;

d) temeiul de drept în baza căruia se aplică sancţiunea disciplinară;

e) motivul admiterii sau respingerii contestaţiei cadrului militar cu privire la sancţiunea aplicată.

Art. 56. - (1) Cadrului militar sancţionat i se comunică decizia motivată, prin grija structurii de resurse umane, în condiţiile art. 31 alin. (2) şi (3).

(2) Ordinul/Dispoziţia de sancţionare şi decizia motivată se comunică şi unităţii care asigură gestiunea resurselor umane.

(3) Prin grija structurii de resurse umane a unităţii prevăzute la alin. (2), ordinul/dispoziţia de sancţionare şi decizia motivată se comunică structurii financiare care asigură plata drepturilor salariale ale cadrului militar sancţionat, dacă sancţiunea disciplinară are efecte pecuniare.

Art. 57. - După soluţionarea contestaţiei, cadrul militar nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii.

 

ACTE ALE CAMEREI CONSULTANŢILOR FISCALI

 

CAMERA CONSULTANŢILOR FISCALI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea publicării Registrului consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultantă fiscală în Monitorul Oficial al României, Partea I

 

Având în vedere prevederile art. 16 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Camerei Consultanţilor Fiscali, aprobat prin Hotărârea Consiliului superior al Camerei Consultanţilor Fiscali nr. 6/2012, cu modificările ulterioare,

Consiliul superior al Camerei Consultanţilor Fiscali, întrunit în şedinţa din 27 iulie2016, hotărăşte:

Articol unic. - Se aprobă publicarea Registrului consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală în Monitorul Oficial al României, Partea I, prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

Preşedintele Camerei Consultanţilor Fiscali,

Ion-Toni Teau

 

Bucureşti, 27 iulie 2016.

Nr. 7.


*) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.