MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 638/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 638         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 19 august 2016

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 258 din 5 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) şi alin. (3) raportat la art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale

 

Decizia nr. 359 din 24 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali

 

Decizia nr. 360 din 24 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) şi ale art. 54 din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

676. - Ordin al ministrului transporturilor pentru aprobarea hărţilor strategice de zgomot şi a planurilor de acţiune aferente acestora în porturile Constanţa şi Tomis

 

2.657/C. - Ordin al ministrului justiţiei pentru aprobarea Instrucţiunilor privind organizarea şi executarea şedinţelor de tragere cu armamentul din dotarea personalului de penitenciare

 

4.689. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Gimnazială „Sfinţii Trei Ierarhi” din municipiul Bucureşti

 

4.690. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Liceul Teoretic Creştin „Pro Deo” din municipiul Cluj-Napoca

 

4.691. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa cu program prelungit „Panda” din municipiul Cluj-Napoca

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 258

din 5 mai 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) şi alin. (3) raportat la art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) şi alin. (3) raportat la art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Mircea Râul Ghete în Dosarul nr. 2.987/84/2014 al Tribunalului Sălaj - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.670D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar de către autorul excepţiei prin care se solicită admiterea acesteia.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. Aspectele la care autorul excepţiei face referire în critica sa sunt aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii, care reprezintă apanajul judecătorului de caz. Totodată, arată că, în ceea ce priveşte evaluarea prejudiciului de care face vorbire textul, instanţele au o jurisprudenţă constantă în sensul stabilirii acestuia la momentul săvârşirii faptei prin raportare la cursul valutar de la acea dată. În ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile arată că instanţa suprema, printr-un recurs în interesul legii, s-a pronunţat prin Decizia nr. 17 din 5 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficia! al României, Partea I, nr. 875 din 23 noiembrie 2015. Astfel, arată că nu pot fi reţinute criticile autorului excepţiei, acestea vizând, mai degrabă, interpretarea şi aplicarea legii, aspecte ce nu pot face obiectul controlului de constituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din data de 12 noiembrie 2015 pronunţată în Dosarul nr. 2.987/84/2014, Tribunalul Sălaj - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) şi alin. (3) raportat la art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Gheţe Mircea Râul cu ocazia soluţionării unei cauze penale.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că exigenţele principiului securităţii juridice nu se limitează la interzicerea retroactivităţii legii, ci ele sunt mult mai largi şi implică accesul la legislaţia aplicabilă şi previzibilitatea acestei legislaţii, obligaţia administraţiei fiscale de a-şi defini în mod clar exigenţele şi de a-şi respecta angajamentele luate şi dreptul la interpretarea unitară a legii. Astfel, pentru a fi respectat principiul securităţii juridice este necesar ca legislaţia să fie previzibilă, practica administrativă să fie consecventă, iar jurisprudenţă să fie unitară. Cu alte cuvinte, pentru a asigura deplina eficienţă a principiului, toate cele trei puteri ale statului trebuie să îşi dea concursul.

6. În ceea ce priveşte dispoziţiile de lege criticate susţine că acestea nu se bucură de accesibilitate şi previzibilitate. Astfel, noţiunea de „prejudiciu” nu este definită, determinând incertitudine în stabilirea acestuia Arată că opţiunea legiuitorului din anul 2005 a fost aceea de a adopta un element de referinţă de tipul monedei euro la determinarea prejudiciului, deşi România nu se afla în zona euro şi nici nu aderase la Uniunea Europeană, fără însă a adopta şi norme clare privind cursul valutar utilizat pentru determinarea prejudiciului Referitor la speţa în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate arată că inculpatului i se Impută un prejudiciu în valoare de 223.490 RON. În momentul emiterii rechizitoriului (23 decembrie 2014), 1 euro valora 4,4758 RON, astfel că prejudiciul total calculat în euro este de 49.932,97 Euro, iar în momentul sesizării instanţei de judecată 1 euro valora 4,4744 RON, astfel că prejudiciul total calculat în euro este de 49.948,59 euro. În ambele ipoteze, inculpatul beneficiază de cauza de nepedepsire prevăzută de forma veche a art. 10 din Legea nr. 241/2005. Cu toate acestea, Parchetul şi Tribunalul Sălaj apreciază că ar fi aplicabil cursul valutar de la data săvârşirii faptelor, consecinţa fiind că prejudiciul ar depăşi suma de 50.000 euro astfel că nu ar mai fi aplicabile dispoziţiile art. 10 şi, implicit, cauza de nepedepsire.

7. În continuare susţine că, în practică, pentru stabilirea prejudiciului se utilizează diverse cursuri valutare, după cum urmează: cursul valutar de la data sesizării instanţei de judecată prin rechizitoriu; cursul valutar de la data săvârşirii faptelor; cursul valutar de la data emiterii deciziei de impunere; cursul valutar de la data radierii din registrul comerţului a societăţii ale cărei obligaţii fiscale nu au fost achitate; cursul valutar mediu al anului/lunii îh care au fost săvârşite faptele imputate sau cursul valutar de la data efectuării raportului de expertiză sau a constatării tehnico-ştiinţifice. Această diversitate de soluţii utilizate în practică determină imprevizibilitatea cadrului juridic intern.

8. Se susţine, de asemenea, că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că în noţiunea de „prejudiciu” se includ atât obligaţiile fiscale principale, cât şi obligaţiile fiscale accesorii. Având în vedere că hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ar putea fi aplicată şi litigiilor în curs, este posibil ca aplicarea în primă instanţă a unei sancţiuni administrative în cazul unui prejudiciu mai mic de 50.000 euro să nu mai poată fi menţinută în căile da atac deoarece accesoriile calculate pentru o perioadă necunoscută ar putea determina depăşirea plafonului de 50.000 euro.

9. Tribunalul Sălaj - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că infracţiunea de evaziune fiscală în forma prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 este o infracţiune de prejudiciu. Prin urmare, în cazul infracţiunii de evaziune fiscală ceea ce interesează pentru încadrarea juridică şi sancţionarea faptei este prejudiciul cauzat prin fapta penală la momentul epuizării acesteia. În funcţie de prejudiciul cauzat şi achitat se stabileşte sancţiunea care se poate aplica făptuitorului. Apreciază că încadrarea juridică a faptei şi sancţiunea ce urmează a fi aplicată nu pot depinde de hazard, de momentul trimiterii în judecată, de primul termen de judecată etc., existând cazuri în care de la momentul comiterii faptei până la cel al sesizării instanţei şi chiar al condamnării în primă instanţă trece o perioadă îndelungată de timp în care limita de 50.000 de euro poate să sufere modificări în funcţie de oscilaţiile valutare. Având în vedere şi principiile dreptului penal, arată că momentul naşterii prejudiciului este momentul comiterii faptei, infracţiunea fiind o infracţiune de prejudiciu, astfel încât se va avea în vedere cursul euro de la data comiterii faptei şi nu de la un alt moment procesual. În privinţa noţiunii de prejudiciu apreciază că aceasta nu include - în sensul care interesează latura penală - penalităţile, dobânzile sau alte sume ce rezultă din prejudiciul cauzat. Sintagma „acoperire integrală a prejudiciului cauzat” nu poate fi interpretată în sensul că noţiunea de prejudiciu, în înţelesul legii penale, cuprinde şi dobânzile, penalităţile şi întârzierile etc., spre deosebire de noţiunea de prejudiciu potrivit legii civile - care interesează şi latura civilă a procesului penal - care cuprinde toate prejudiciile cauzate prin fapta penală.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este, în principal, inadmisibilă şi, în subsidiar, neîntemeiată. Apreciază că autorul excepţiei solicită ca, pe lângă reglementările existente de lege lata în cuprinsul art. 10 al Legii nr. 241/2005, prin admiterea excepţiei, să se adauge şi o definiţie legală a termenului „prejudiciu” Rezultă că se doreşte de fapt completarea textului de lege criticat, ceea ce excede competenţei Curţii Constituţionale. De asemenea arată că, din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate, rezultă că autorul acesteia s-a mărginit, în fapt, să invoce o pretinsă nerespectare a dispoziţiilor Constituţiei, despre care a afirmat că ar fi încălcată de textele legale criticate, fără a arăta concret care sunt dispoziţiile constituţionale pretins încălcate.

12. În continuare, pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate, arată că Legea nr. 241/2005 instituie măsuri de prevenire şi combatere a evaziunii fiscale şi incriminează unele fapte ca fiind infracţiuni de evaziune fiscală. Potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, Parlamentul are competenţa de a reglementa prin lege organică infracţiunile, pedepsele şt regimul executării acestora. În virtutea acestei prevederi constituţionale, legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcţie de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât şi condiţiile răspunderii juridice pentru această faptă.

13. Invocând Decizia nr. 16/2015 a Înaltei Curii de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală şi având în vedere faptul că temeiul acţiunii civile este delictual, Guvernul arată că rezultă indubitabil că instanţa penală învestită cu soluţionarea acţiunii civile va analiza dacă sunt sau nu întrunite elementele răspunderii civile delictuale aşa cum acestea sunt reglementate de legea civilă. Această concluzie este valabilă şi în ceea ce priveşte prejudiciul, acesta urmând a fi determinat potrivit legii civile, motiv pentru care nu mai este necesară o definiţie a prejudiciului într-o lege penală specială, respectiv prin Legea nr. 241/2005. În ceea ce priveşte faptul că instanţa de judecată şi parchetul au avut în vedere un curs valutar diferit (calculat având în vedere date diferite), apreciază că aceste aspecte ţin de aplicarea în concret a legii, putând fi cenzurate de instanţele judecătoreşti. De aceea, apreciază că motivele invocate nu constituie motive de neconstituţionalitate ale dispoziţiilor legale criticate, deoarece nu intră în atribuţiile Curţii Constituţionale cenzurarea modului de aplicare a legii într-o cauză concretă.

14. Avocatul Poporului, în ceea ce priveşte termenul „prejudiciu”, consideră ca acesta nu contravine principiului clarităţii şi previzibilităţii legii, fiind stabilit de către instanţa de judecată] în baza probelor administrate în timpul procesului. Totodată, partea interesată are deplina libertate să demonstreze existenţa sau inexistenţa, respectiv întinderea prejudiciului, după caz, instanţa urmând ca, în temeiul competenţei sale constituţionale, să decidă asupra prejudiciului. Arată că cerinţa de previzibilitate nu este absolută, deoarece, astfel cum a arătat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza Cantorii împotriva Franţei, 1996, datorită caracterului de generalitate a legilor, redactarea acestora nu poate avea o precizie absolută, astfel încât, prin forţa lucrurilor, numeroase legi utilizează formule mai mult sau mai puţin precise, în scopul evitării unei rigidităţi excesive care nu este de dorit şi al adaptării la noile situaţii sociale ce se pot ivi, astfel încât interpretarea şi aplicarea unor asemenea dispoziţii depind de practica autorităţilor jurisdicţionale. Apreciază, astfel, că dispoziţiile art. 9 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu trimitere la art. 10 din acelaşi act normativ, sunt constituţionale.

15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 9 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu trimitere la dispoziţiile art. 10 din acelaşi act normativ, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005. În cuprinsul motivării excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia precizează că aplicabile speţei sunt dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 în forma sa iniţială, faptele imputate fiind săvârşite în anul 2009. Având în vedere acest aspect, Curtea apreciază că excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect dispoziţiile art. 9 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu trimitere la dispoziţiile art. 10 din aceiaşi act normativ, în forma iniţială a acestora. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut:

- Art. 9 alin. (2) şi alin. (3): „(2) Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.

(3) Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.

- Art. 10: (1) în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.

(2) Dispoziţiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de prevederile alin. (1).”

18. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) potrivit cărora în România respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că o primă critică adusă dispoziţiilor art. 9 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 este, în esenţă, aceea că, deşi ar fi rezultat un prejudiciu mai mic dacă s-ar fi aplicat cursul valutar de la momentul emiterii rechizitoriului sau al sesizării instanţei de judecată, aceasta din urmă a decis să aplice cursul valutar de la momentul săvârşirii faptei, ceea ce determină inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005. Plecând de la aceste premise, autorul excepţiei deduce o imprevizibilitate a normei legale supuse controlului ce determină, în opinia sa, neconstituţionalitatea acesteia.

20. În legătura cu acest aspect, Curtea observă că, în doctrină, s-a arătat că încălcarea unei norme de drept penal de către o persoană dă naştere unui raport juridic de conflict între subiectul activ (persoana sau persoanele care au săvârşit, în calitate de autori, instigatori sau complici, o infracţiune fapt consumat ori o tentativă pedepsibilă), pe de o parte, şi subiectul pasiv al infracţiunii, care este statul, ca reprezentant al societăţii. Astfel, din acest moment se naşte dreptul statului de a-l trage la răspundere penală pe cel ce a săvârşit fapta penală, de a-i aplica o pedeapsă şi de a-l sili să o execute

21. Curtea reţine că, potrivit art. 3 din Codul penal, „legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare” Aceasta presupune că legea penală nu se aplică faptelor comise înainte de intrarea ei în vigoare şi nici faptelor săvârşite după ieşirea ei din vigoare, aspecte care, la nivel constituţional, se traduc în reglementarea principiului neretroactivităţii şi al legalităţii. Curtea constată că, în baza principiului activităţii legii penale, consacrat de art. 3 din Codul penal, legea penală are putere de a se aplica de la data naşterii raportului juridic penal de conflict, cât şi la data soluţionării lui pe cale judecătorească. Astfel, legea penală îşi produce efectele juridice pe perioada cât este activă, ceea ce presupune că faptelor care se săvârşesc, cât timp legea penală este în vigoare, li se aplică această lege, cu excepţia aplicării retroactive a legii penale mai favorabile.

22. În ceea ce priveşte legea penală aplicabilă unei fapte, Curtea reţine că aceasta trebuie să respecte anumite cerinţe pentru a fi respectat principiul legalităţii incriminării. Aceasta trebuie să fie clară, previzibilă, astfel încât orice persoană să îşi poată da seama dacă acţiunea sau inacţiunea interzisă sau ordonată intră sub incidenţa sa, şi accesibilă, ceea ce presupune posibilitatea oricărei persoane interesate de a lua cunoştinţă de existenta şi conţinutul normei penale.

23. În continuare, Curtea observă că infracţiunile de evaziune fiscală sunt infracţiuni de prejudiciu, acestea având ca urmare imediată producerea unei pagube bugetului general consolidat, aceste infracţiuni consumându-se în momentul în care s-a produs rezultatul prevăzut în norma de incriminare. Infracţiunile de evaziune fiscală fiind infracţiuni de prejudiciu, momentul naşterii prejudiciului este momentul comiterii faptei, această împrejurare având consecinţe în ceea ce priveşte cursul valutar aplicabil. Astfel, Curtea constată că stabilirea întinderii prejudiciului cauzat ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală produce consecinţe asupra încadrării juridice a faptei, dar şi asupra altor aspecte cum ar fi posibilitatea de exercitare a cauzei de nepedepsire/de reducere a pedepsei prevăzută de art. 10 din Legea nr. 241/2005 sau asupra întinderii măsurilor asigurătorii aplicate în vederea recuperării prejudiciului.

24. Din perspectiva cursului valutar aplicabil, Curtea observă că singura posibilitate care respectă cerinţele mai sus arătate este calculul prejudiciului prin aplicarea cursului valutar de la momentul săvârşirii faptei. Luarea în considerare şi aplicarea unui curs valutar valabil în alt moment - momentul emiterii rechizitoriului sau al sesizării instanţei de judecată - ar determina o imprevizibilitate a normei şi, posibil, o îngreunare a situaţiei făptuitorului. Totodată, ar echivala cu posibilitatea alegerii în mod aleatoriu, fără niciun criteriu obiectiv, a cursului valutar, curs necunoscut de făptuitor la data săvârşirii infracţiunii, ceea ce ar determina imposibilitatea acestuia de a-şi norma conduita.

25. În continuare, Curtea observă că o altă critică a autorului excepţiei este aceea că este posibilă existenţa unor interpretări diferite cu privire la obligaţiile fiscale ce intră în sfera noţiunii de prejudiciu, ceea ce determină neconstituţionalitatea dispoziţiilor criticate. Din această perspectivă Curtea apreciază că trebuie distins între latura penală şi latura civilă a procesului penal. În ceea ce priveşte prejudiciul ce interesează în soluţionarea laturii civile a procesului penal în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală, Curtea observă că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 17 din 5 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea t, nr. 875 din 23 noiembrie 2015, a statuat că, în cauzele penale având ca obiect infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute în Legea nr. 241/2005, instanţa, soluţionând acţiunea civilă, dispune obligarea inculpatului condamnat pentru săvârşirea acestor infracţiuni la plata sumelor reprezentând obligaţia fiscală principală datorată şi la plata sumelor reprezentând obligaţiile fiscale accesorii datorate, în condiţiile Codului de procedură fiscală.

26. În ceea ce priveşte prejudiciul ce interesează în soluţionarea laturii penale a procesului în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală, Curtea apreciază că, în general, acesta este constatat de către organele fiscale prin actele de control pe care le întocmesc, iar, ulterior, acesta este stabilit prin raportul de constatare fiscală sau raportul de expertiză contabilă/fiscală. Totodată, în baza probelor, instanţa de judecată se va pronunţa asupra existenţei şi întinderii acestuia. Curtea reţine că există posibilitatea ca prejudiciul ce va fi stabilit de instanţa de judecată prin soluţionarea acţiunii civile să fie superior prejudiciului stabilit În cursul urmăririi penale - cu incidenţă şi asupra laturii penale a procesului -, deoarece, în intervalul de timp cuprins Intre finalizarea fazei de urmărire penală şi pronunţarea unei soluţii definitive în cauză, prejudiciul va spori prin adiţionarea dobânzilor şi penalităţilor de întârziere.

27. În continuare, Curtea observă că eventuala aplicare neunitară a legii reclamată de autorul excepţiei, în ceea ce priveşte stabilirea prejudiciului în soluţionarea laturii penale în cazul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală, nu reprezintă aspect care poate face obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională. Aceste aspecte pot face obiectul unui recurs în interesul legii, având în vedere că potrivit art. 471 teza finală din Codul de procedură penală Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se pronunţă asupra chestiunilor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti.

28. De altfel, Curtea apreciază că autorul excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci este nemulţumit de eventuala interpretare şi aplicare a textelor legale de către instanţa de judecată. Însă aceste aspecte nu pot fi cenzurate pe calea controlului de constituţionalitate exercitat de instanţa de contencios constituţional, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţi actelor cu privire la care a fost sesizată”, iar nu cu privire la modul de aplicare a legii.

29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mircea Râul Gheţe în Dosarul nr. 2.987/84/2014 al Tribunalului Sălaj - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 9 alin. (2) şi alin. (3) raportat la art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Sălaj - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 5 mai 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 359

din 24 mai 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de Costică Bejan în Dosarul nr. 2.173/260/2016 şi, respectiv, de Cristian Ghingheş în Dosarul nr. 6.152/180/2016 ale Tribunalului Bacău - Secţia I civilă şi care constituie obiectul dosarelor nr. 734D/2016 şi, respectiv, nr. 736D/2016 ale Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în Dosarul nr. 734D/2016, autorul excepţiei, domnul Costică Bejan, a transmis Curţii un înscris prin care precizează că nu i-au fost comunicate înscrisuri din acest dosar şi, datorită termenelor scurte acordate, nu a avut posibilitatea să îşi pregătească apărarea, fiindu-i astfel încălcate drepturile constituţionale prevăzute de art. 15 alin. (1) şi art. 21, combinate cu art. 16 alin. (1) şi (2), art. 24 alin. (1), art. 31 alin. (1), art. 52 alin. (1)şi art. 124. Ca atare, nu îşi poate exprima opţiunea cu privire la posibilitatea (menţionată în citaţie) privind soluţionarea cauzei şi în lipsa sa. Îşi menţine concluziile scrise depuse pentru termenul anterior.

4. Magistratul-asistent referă asupra faptului că dezbaterile iniţiale au avut loc în şedinţa publică din 19 mai 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea a dispus conexarea Dosarului nr. 736D/2016 la Dosarul nr. 734D/2016 şi, constatând că nu este întrunită majoritatea prevăzută la art. 6 teza a două şi art. 51 alin. (1) teza a două din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a dispus redeschiderea dezbaterilor şi repunerea pe rol a cauzei pentru data de 24 mai 2016.

5. Cauza fiind În stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, menţinându-şi concluziile depuse la termenul de judecată anterior, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

6. Prin Decizia civilă nr. 294 din 2 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.173/260/2016 şi, respectiv, prin Decizia civilă nr. 297 din 3 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 6.152/180/2016, Tribunalul Bacău - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali. Excepţia a fost ridicată de Costică Bejan şi, respectiv, de Cristian Ghingheş în cauze având ca obiect soluţionarea apelurilor formulate împotriva unor sentinţe prin care au fost respinse contestaţiile împotriva unor hotărâri de respingere a înregistrării candidaturii (ca independent) la funcţia de consilier local, pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 50 alin. (1) din Legea nr. 115/2015.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, caracterul neconstituţional al dispoziţiilor art. 50 alin. (1) din legea examinată, în special în condiţiile în care Legea partidelor politice nr. 14/2003 permite înfiinţarea unui partid politic cu doar trei membri. Astfel, obligaţia prezentării unei liste cu un număr minim de semnături de susţinere la depunerea unei candidaturi independente are un caracter excesiv şi îngrădeşte dreptul de a fi ales, consacrat de art. 37 din Constituţie. În acest sens este menţionată Decizia nr. 75 din 26 februarie 2015, prin care Curtea Constituţională, aplicând „testul de proporţionalitate”, a constatat că cerinţa legală referitoare la prezentarea a 25.000 de semnături pentru înregistrarea unui partid politic, cuprinsă la art. 19 alin. (3) din Legea nr. 14/2003, nu mai serveşte interesului public în actualele condiţii socio-politice, este disproporţională în raport cu obiectivul urmărit şi, ca atare, a fost constatată ca fiind neconstituţională. Arată că, urmare a acestei decizii, legiuitorul a adoptat Legea 114/2015 privind modificarea şi completarea Legii partidelor politice nr. 14/2003, potrivit căreia partidele politice se pot înfiinţa cu doar 3 (trei) semnături de susţinere. Acelaşi legiuitor însă, elaborând o nouă lege a alegerilor locale - Legea nr. 115/2015 -, a păstrat aceleaşi restricţii în privinţa candidaţilor independenţi care păreau justificate la începutul anilor90, fără să arate însă dacă mai au o justificare în România anului 2015. Or, un raţionament similar celui din decizia mai sus amintită se impune şi în ceea ce priveşte condiţiile legale pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, care au căpătat, în acest nou context, un pronunţat caracter de neconstituţionalitate.

8. Mai mult, un candidat independent este lipsit de logistica tehnică şi umană a partidelor politice, astfel că baremul de 1% de semnături din numărul alegătorilor rămâne o constrângere insurmontabilă, potenţată şi de regulile stricte ale calendarului electoral. Se susţine că, pentru ca ideea de candidatură independentă să nu fie golită complet de conţinut, iar candidaţii independenţi care chiar ţin la acest statut al lor să nu fie siliţi să apeleze la trucuri de imagine şi la negocieri netransparente cu partidele politice, un legiuitor de bună-credinţă ar fi trebuit să impună condiţii rezonabile de participare la alegeri şi pentru candidaţii care sunt şi vor să rămână cu adevărat independenţi.

9. Tribunalul Bacău - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se argumentează că dreptul de a fi ales, deşi este garantat de Constituţie, nu are caracter absolut, Curtea Europeană a Drepturilor Omului apreciind, în acest sens, că un sistem electoral care fixează un număr minim de susţinători pentru depunerea unei candidaturi se înscrie în marja de apreciere recunoscută statelor în această materie. Această limitare urmăreşte un scop legitim, având în vedere că o persoană care tinde să ocupe o funcţie publică electivă trebuie să dovedească faptul că se bucură de suport din partea cetăţenilor. Pe de altă parte, limitările impuse de condiţiile de admisibilitate a candidaturii respectă criteriul proporţionalităţii prin raportare la scopul legitim al acestora. Cerinţa reglementată de art. 50 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 este una necesară, rezonabilă şi legitimă pentru exercitarea dreptului de a fi ales, reprezentând, în acelaşi timp, o garanţie a exercitării acestui drept, prin descurajarea eventualelor candidaturi abuzive, de natură să împiedice buna desfăşurare şi finalizare a procesului electoral. Totodată, nu se poate susţine nici încălcarea principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, de vreme ce textul de lege criticat îi vizează pe toţi cei care doresc să candideze pentru această funcţie.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

11. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Invocând Decizia nr. 252 din 6 mai 2014, ale cărei argumente apreciază că se menţin, mutatis mutandis, şi textului de lege ce constituie obiectul excepţiei de faţă, consideră că nu poate fi reţinută ontica de neconstituţionalitate cu privire la încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 37 din Constituţie. Cât priveşte invocarea art. 15 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1) şi (2) şi art. 124 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală, apreciază că nu sunt incidente în cauză, cu atât mai mult cu cât pretinsa contradicţie nu este susţinută de niciun argument. Referitor la invocarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 75 din 26 februarie 2015 se precizează că, spre deosebire de art. 19 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, constatat ca fiind neconstituţional prin această decizie, prevederile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 nu impun o condiţie de reprezentativitate ridicată, care să afecteze substanţa dreptului de a fi ales.

12. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 sunt constituţionale. Acestea instituie un prag de reprezentativitate rezonabil de minimum 1%, uşor de atins în practică şi care nu este de natură să lipsească de conţinut dreptul de vot şi de a fi ales. În legătură cu drepturile electorale fundamentale, respectiv dreptul de vot şi dreptul de a fi ales, se susţine, aşa cum a reţinut şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.013 din 27 noiembrie 2012 şi Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010, că legiuitorul are competenţa exclusivă ca, subordonându-se principiilor statuate în art. 16 alin. (3), art. 37 şi art. 40 din Constituţie, să stabilească modalităţile şi condiţiile de funcţionare a sistemului electoral. Aşadar, atât în accepţiunea Curţii Constituţionale (a se vedea Decizia nr. 226 din 3 iulie 2001), cât şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului [hotărârile din 2 martie 1987 şi 22 mai 2012, pronunţate în cauzele Mathieu-Mohin and Clerfayt împotriva Belgiei, paragraful 52, şi, respectiv, Scoppola împotriva Italiei (nr. 3), paragrafele 83 şi 84], dreptul de a fi ales implică posibilitatea existenţei unor condiţionări în exerciţiul acestuia, iar statele au o marjă largă de apreciere a sistemului electoral şi a condiţiilor de aplicare a acestuia. Totodată, potrivit Recomandărilor Comisiei de la Veneţia, cuprinse în Codul bunelor practici în materie electorală - Linii directoare şi raport explicativ, adoptat de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept în cadrul celei de-a 52-a sesiuni plenare (Veneţia, 18-19 octombrie 2002), obligaţia de a colecta un anumit număr de semnături pentru propunerea unei candidaturi este, în principiu, compatibilă cu sufragiul universal.

13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 20 mai 2015, având următorul cuprins: „(1) Candidaţii independenţi pentru funcţia de consilier trebuie să fie susţinuţi de minimum 1% din numărul total al alegătorilor înscrişi în Registrul electoral şi în listele electorale complementare din circumscripţia pentru care candidează, dar nu mai puţin de 100 în cazul comunelor, de 500 în cazul localităţilor urbane de rangul II şi III şi de 1.000 în cazul judeţelor, municipiului Bucureşti, sectoarelor municipiului Bucureşti şi localităţilor urbane de rangul I. “

16. În susţinerea excepţiei sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 15 alin (1) care consacră principiul universalităţii legii, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 37 - Dreptul de a fi ales şi ale art. 124 alin. (1) şi (2) referitoare la principiile înfăptuirii justiţiei

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 reglementează obligaţia candidaţilor independenţi la funcţia de consilier de a prezenta, la depunerea candidaturii, listele cu semnăturile de susţinere ale unui minim de 1% din numărul total al alegătorilor înscrişi în Registrul electoral şi în listele electorale complementare din circumscripţia pentru care candidează, dar nu mai puţin de 100 în cazul comunelor, de 500 în cazul localităţilor urbane de rangul II şi III şi de 1.000 în cazul judeţelor, municipiului Bucureşti, sectoarelor municipiului Bucureşti şi localităţilor urbane de rangul I.

18. Curtea constată că obligaţia ce revine, în contextul alegerilor locale, candidaţilor independenţi la funcţia de consilier, prevăzuta de textul de lege criticat, este, în esenţă, comună tuturor categoriilor de competitori electorali la oricare dintre funcţiile publice elective prevăzute de Legea nr. 115/2015. Astfel, art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 impune acelaşi prag minim de reprezentativitate de 1%, dovedit prin listele cu semnături de susţinere, şi partidelor politice, alianţelor politice, alianţelor electorale şi organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, pentru fiecare candidat la funcţia de primar şi listă de candidaţi pentru consiliul local şi pentru consiliul judeţean, propus/ă de respectiva formaţiune politică. În mod similar, art. 50 alin. (2) din legea criticată prevede, şi în situaţia candidaţilor independenţi la funcţia de primar, îndeplinirea aceleiaşi obligaţii privind prezentarea unei listei cu semnături de susţinere reprezentând minimum 1% din numărul total al alegătorilor înscrişi în respectiva circumscripţie.

19. Criticile de neconstituţionalitate formulate în prezenta cauză reclamă, în esenţă, caracterul excesiv al condiţiei prezentării listei de semnături de susţinere, care să cuprindă minimum 1% din numărul total al alegătorilor din respectiva circumscripţie, în special în contextul, apreciat de noutate, al Deciziei nr. 75 din 26 februarie 2015 a Curţii Constituţionale. Mai mult, se subliniază dificultăţile pe care un candidat independent le are, faţă de un partid politic, în îndeplinirea acestei cerinţe, ceea ce face ca dispoziţiile art. 50 alin. (1) să instituie un obstacol insurmontabil în exercitarea dreptului de a fi ales.

20. În raport cu cele mai sus arătate, Curtea constată că a mai analizat, în cadrul controlului de constituţionalitate, aceeaşi problematică a pragului minim de reprezentativitate de 1% prevăzut de Legea nr. 115/2015, faţă de critici de neconstituţionalitate asemănătoare, cu prilejul soluţionării unor excepţii de neconstituţionalitate asupra dispoziţiilor art. 49 alin. (2) sau ale art. 50 alin. (2) din această lege.

21. Astfel, prin deciziile nr. 286*), nr. 289**) şi nr. 290 din 11 mai 2016, nepublicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunţării acestei decizii, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, constatând, în esenţă, că dreptul de a fi ales şi de a alege nu are caracter absolut, iar statele au o marjă largă de apreciere în alegerea sistemului electoral şi a condiţiilor de aplicare a acestuia, fără însă a limita drepturile în discuţie atât de mult încât să afecteze esenţa acestora şi să le golească de conţinut (a se vedea Decizia nr. 286 din 11 mai 2016, paragrafele 92-95).

22. Examinând, în cadrul testului de proporţionalitate efectuat cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 286 din 11 mai 2016, precitată, pretinsul caracter nejustificat şi excesiv al condiţiei reglementate de textul de lege criticat, cu încălcarea art. 16 şi a art. 37 din Constituţie, Curtea a subliniat că în cauză nu poate fi aplicat, mutatis mutandis, acelaşi raţionament ce a fundamentat soluţia pronunţată prin Decizia nr. 75 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 21 aprilie 2015, prin care a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 19 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, referitoare la numărul minim de membri fondatori necesari pentru constituirea unui partid politic. Astfel, s-a arătat că, dimpotrivă, această decizie susţine, de principiu, constituţionalitatea soluţiei legislative criticate în prezenta cauză, iar nu încălcarea prevederilor constituţionale invocate. Aceasta deoarece înseşi exigenţele pe care legislaţia electorală în ansamblu le-a instituit în privinţa exercitării drepturilor electorale au fost apreciate de Curte ca justificând eliminarea condiţiei excesive de asigurare a reprezentativităţii partidelor politice încă de la înfiinţarea acestora. Referindu-se la „instrumente legale adecvate”, menite să limiteze riscul fragmentării excesive a reprezentării parlamentare sau al supraîncărcării bugetului de stat cu cheltuieli destinate finanţării partidelor politice şi a campaniilor electorale, Curtea a avut în vedere tocmai limitările inerente reglementării unor drepturi fundamentale, pentru evitarea exercitării abuzive a acestora. Reprezentativitatea candidaturilor la funcţiile elective - aşadar şi condiţia instituită de art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 - se înscrie, de principiu, între „instrumentele legale adecvate” menţionate. Aceasta întrucât desemnarea de candidaţi în alegeri constituie una dintre condiţiile de „existenţă1 a partidelor politice, potrivit art. 45 coroborat cu art. 46 alin. (1) lit. b) din Legea partidelor politice nr. 14/2003. Aşadar, indiferent de numărul de membri fondatori, prin instituirea unor condiţii de reprezentativitate prin legislaţia electorală în privinţa candidaţilor partidelor se evită o fragmentare politică excesivă; practic, partidele care nu au forţa politică de a desemna candidaţi în alegeri intră sub incidenţa cauzei de dizolvare menţionate (paragrafele 96-99).

23. Curtea a mai observat cu acelaşi prilej că textul criticat a fost adoptat chiar ulterior Deciziei nr. 75 din 26 februarie 2015, în cadrul unui demers general realizat, în cursul anului 2015, de adaptare legislativă în considerarea alegerilor locale şi parlamentare din anul 2016, inclusiv de corelare a reglementărilor în materie.

24. Cu privire la pretinsa stare de inegalitate creată, prin dispoziţiile legale criticate, între candidaţii independenţi la o funcţie publică electivă şi candidaţii propuşi de formaţiuni politice la aceleaşi funcţii, Curtea, examinând constituţionalitatea dispoziţiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 - referitoare la obligaţiile ce revin candidatului independent la funcţia de primar - a respins aceste critici, prin Decizia nr. 246***) din 4 mai 2016 (nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la momentul pronunţării prezentei decizii), şi a constatat că, drept urmare a modificării Legii nr. 14/2003 şi a eliminării condiţiei de reprezentativitate la alcătuirea unui partid politic, nu mai subzistă prezumţia enunţată de autorul excepţiei, referitoare la „logistica tehnică şi umană” pe care ar presupune-o, de principiu, un partid politic. Deopotrivă partidele politice şi candidaţii independenţi trebuie să îndeplinească aceeaşi condiţie în privinţa prezentării listei de susţinători la depunerea candidaturilor pentru funcţiile elective. Diferenţele de susţinere în sine, concretizate, în cazul unora dintre partidele politice, în existenţa logisticii menţionate de autorul excepţiei, ţin deja de natura/substanţa competiţiei politice, reflectând implicit libertatea de voinţă a electoratului, esenţială într-un stat democratic (paragraful 48).

25. În continuare, prin decizia anterior menţionată, Curtea Constituţională a conchis că legislaţia electorală din România a stabilit şi stabileşte condiţia prezentării unei liste de susţinători la depunerea candidaturii de către candidaţii independenţi, condiţie ce a fost constatată în mod consecvent ca fiind constituţională, inclusiv în privinţa candidaţilor independenţi la funcţia de primar. Aceasta reprezintă o modalitate prin care candidatul la o funcţie sau demnitate publică îşi dovedeşte potenţialul de reprezentativitate şi care previne totodată exercitarea abuzivă a dreptului de a fi ales, asigurând accesul efectiv la exerciţiul acestui drept persoanelor care, într-adevăr, beneficiază de credibilitatea şi susţinerea electoratului. Ca urmare, condiţia instituită de legiuitor dă expresie, în esenţă, dezideratelor stabilite de art. 2 din Constituţie referitoare la exercitarea suveranităţii naţionale. Cât priveşte, în sine, numărul susţinătorilor necesar pentru înregistrarea unei candidaturi independente, se constată că acesta a fost redus faţă de reglementările precedente în aceeaşi materie. Un nou test de proporţionalitate sub acest aspect şi-ar fi găsit eventual justificarea în ipoteza în care legiuitorul ar fi procedat la mărirea procentului reglementat, iar nu în situaţia constatată în care, prin reducerea acestuia cu 50%, legiuitorul a creat o evidentă facilitare a exercitării dreptului de a fi ales. Faptul că în privinţa exercitării altui drept constituţional (dreptul de asociere) legiuitorul a stabilit la un moment dat reguli noi nu este de natură să îl oblige pe acesta să stabilească acelaşi reguli în privinţa tuturor/altor drepturi constituţionale. Ca urmare, nu există niciun temei constituţional pentru a susţine raţionamentul potrivit căruia numărul de susţinători cerut pentru înregistrarea unei candidaturi la o funcţie electivă trebuie, în mod necesar, să fie identic cu numărul de fondatori necesar pentru înregistrarea unui partid politic. Rezultă că textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului de a fi ales în substanţa sa, astfel cum susţine autorul excepţiei, ci condiţionează exerciţiul său de îndeplinirea unor cerinţe, aplicabile în egală măsură candidaţilor Sa funcţia de primar (paragraful 49 din decizia precitată).

26. Curtea constată că argumentele expuse în cuprinsul deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează, mutatis mutandis, valabilitatea şi în prezenta cauză. Ca atare, Curtea va respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (1) din Legea nr. 115/2015.

27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Costică Bejan în Dosarul nr. 2.173/260/2016 şi, respectiv, de Cristian Ghingheş în Dosarul nr. 6.152/180/2016 ale Tribunalului Bacău - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bacău - Secţia ! civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I,

Pronunţată în şedinţa din data de 24 mai 2016,

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 


*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 286 din 11 mai 2016 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 451 din 16 iunie 2016.

**) Decizia Curţii Constituţionale nr. 289 din 11 mai 2016 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 1 iulie 2016.

***) Decizia Curţii Constituţionale nr. 246 din 4 mai 2016 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 14 iunie 2016.

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 360

din 24 mai 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) şi ale art. 54 din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) şi ale art. 54 din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de Costică Bejan în Dosarul nr. 2.174/260/2016 al Tribunalului Bacău - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 735D/2016 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a transmis Curţii un înscris prin care precizează că nu i-au fost comunicate înscrisuri din acest dosar şi, datorită termenelor scurte acordate, nu a avut posibilitatea să-şi pregătească apărarea, fiindu-i astfel încălcate drepturile constituţionale prevăzute de art. 15 alin. (1) şi art. 21 combinate cu art. 16 alin. (1) şi (2), art. 24 alin. (1), art. 31 alin. (1), art. 52 alin. (1) şi art. 124. Ca atare, nu-şi poate exprima opţiunea cu privire la posibilitatea (menţionată în citaţie) privind soluţionarea cauzei şi în lipsa sa. Precizează că îşi menţine concluziile scrise depuse pentru termenul anterior.

4. Magistratul-asistent referă asupra faptului că dezbaterile iniţiale au avut loc în şedinţa publică din 19 mai 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, constatând că nu este întrunită majoritatea prevăzută la art. 6 teza a două şi art. 51 alin. (1) teza a două din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a dispus redeschiderea dezbaterilor şi repunerea pe rol a cauzei pentru data de 24 mai 2016.

5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită menţinerea aceloraşi concluzii puse la termenul anterior, respectiv respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, deoarece, în lipsa unor elemente noi relevate în cauza de faţă, se justifică menţinerea jurisprudenţei în materie a Curţii, respectiv a Deciziei nr. 288 din 11 mai 2016. Apreciază că şi criticile de neconstituţionalitate formulate în privinţa art. 54 din aceeaşi lege sunt neîntemeiate, deoarece procedura de judecată în materie electorală este cea a ordonanţei preşedinţiale, astfel cum e prevăzută în Codul de procedură civilă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin Decizia civilă nr. 295 din 2 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.174/260/2016, Tribunalul Bacău - Secţia I civili a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (2) şi ale art. 54 din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice focale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de Costică Bejanîntr-0 cauză având ca obiect soluţionarea apelului împotriva unei sentinţe prin care a fost respinsă contestaţia sa împotriva hotărârii prin care Biroul Electoral de Circumscripţie nr. 2 Moineşti a respins candidatura sa (ca independent) pentru funcţia de primar, pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 50 alin. (2) din Legea nr. 115/2015.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că numărul de 500 de persoane, prevăzut de art. 50 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, este mult prea mare faţă de numărul de locuitori ai municipiului Moineşti şi că dispoziţiile legale indicate sunt neconstituţionale în condiţiile în care Legea partidelor politice nr. 14/2003 permite înfiinţarea unui partid politic cu doar trei membri. Referitor la art. 54 din legea criticată, care reglementează procedura de judecată a contestaţiilor în materie electorală, autorul excepţiei este nemulţumit de faptul că „deliberat nu a fost citat”, apreciind că Legea nr. 115/2015 nu poate înlocui/suplini prevederile obligatorii ale Codului de procedură civilă, la care nu face nicio trimitere.

8. Tribunalul Bacău - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Cerinţa reglementată de art. 50 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 este una necesară, rezonabilă şi legitimă pentru exercitarea dreptului de a fi ales, reprezentând, în acelaşi timp, o garanţie a exercitării acestui drept, prin descurajarea eventualelor candidaturi abuzive, de natură să împiedice buna desfăşurare şi finalizare a procesului electoral, Totodată, arată, în privinţa art. 54 din lege, că procedura de soluţionare a contestaţiilor este cea a ordonanţei preşedinţiale, procedură prevăzută de Codul de procedură civilă pentru soluţionarea cauzelor urgente.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În ce priveşte dispoziţiile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 115/2005, se susţine că acestea nu contravin dreptului de a fi ales, consacrat de art. 37 din Constituţie, întrucât instituirea obligativităţii unui anumit prag de reprezentativitate este compatibilă cu dreptul fundamental invocat. În acest sens, sunt indicate deciziile nr. 252 din 6 mai 2014, nr. 522 din 8 mai 2008 şi nr. 606 din 20 mai 2008 ale Curţii Constituţionale. Consideră că, faţă de aspectele arătate şi principiile statuate în aceste decizii, nu pot fi reţinute nici criticile formulate în prezenta cauză cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) şi ale art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Referitor la art. 54 din legea examinată, se arată că, prin jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a răspuns unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare formulate cu privire la reglementări similare conţinute de Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, argumentele reţinute cu acele prilejuri păstrându-şi valabilitatea şi în prezenta cauză (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 159 din 20 martie 2014, nr. 102 din 28 februarie 2013, nr. 1.542 din 25 noiembrie 2010 şi nr. 1.128 din 16 octombrie 2008).

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise ale autorului excepţiei, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 50 alin. (2) şi ale art. 54 din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 20 mai 2015, având următorul cuprins:

- Art. 50 alin. (2): „Pentru funcţia de primar, candidaţii independenţi trebuie să prezinte o listă de susţinători, care trebuie să cuprindă minimum 1% din numărul total al alegătorilor înscrişi în Registrul electoral şi în listele electorale complementare din circumscripţia pentru care candidează, dar nu mai puţin de 100 în cazul comunelor; de 500 în cazul oraşelor şi de 1.000 în cazul municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi în cazul municipiului Bucureşti.”

- Art. 54: „(1) Acceptarea de către biroul electoral de circumscripţie a unei candidaturi poate fi contestată de către cetăţeni, partidele politice, alianţele politice şi alianţele electorale, în termen de cel mult 48 de ore de la data afişării candidaturii

(2) Respingerea de către biroul electoral de circumscripţie a unei candidaturi poate fi contestată de către candidat, partidele politice, alianţele politice sau alianţele electorale care au propus candidatura respectivă, În termen de cel mult 48 de ore de la data afişării respingerii candidaturii.

(3) Contestaţiile trebuie să cuprindă numele şi prenumele, adresa şi calitatea contestatarului, numele şi prenumele persoanei a cărei candidatură a fost admisă sau respinsă, prezentarea temeiurilor contestaţiei, data şi semnătura contestatarului şi indicarea, dacă este cazul, a persoanei desemnate să îl reprezinte.

(4) Contestaţia şi, dacă este cazul, cererea de apel, se depun la instanţa competentă să le soluţioneze, sub sancţiunea nulităţii.

(5) Contestaţiile privind admiterea sau respingerea candidaturilor se soluţionează în termen de 48 de ore de la înregistrare, de către judecătoria, respectiv tribunalul în a cărui rază teritorială se află circumscripţia electorală. Hotărârea nu se comunică.

(6) împotriva hotărârii date în contestaţie se poate face apel în termen de 24 de ore de la pronunţare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul se soluţionează în termen de 24 de ore de la înregistrare.

(7) Hotărârea pronunţată în apel este definitivă.

(8) Instanţele judecătoreşti competente să soluţioneze contestaţiile formulate împotriva hotărârilor de admitere sau de respingere a unei candidaturi de către biroul electoral de circumscripţie vor lua măsuri de aducere la cunoştinţă, de îndată, a hotărârii definitive, după expirarea termenelor imperative prevăzute la alin. (5) şi (6), biroului electoral de circumscripţie care a pronunţat hotărârea atacată, în vederea definitivării candidaturilor. “

14. În susţinerea excepţiei se invocă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (1) care consacră principiul universalităţii legii, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 21 alin, (3) privind accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 37 - Dreptul de a fi ales şi ale art. 124 alin. (1) şi (2) referitoare la principiile înfăptuirii justiţiei.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, Curtea Constituţională constată că acestea au constituit recent obiectai controlului de constituţionalitate, exercitat prin raportare la critici de neconstituţionalitate asemănătoare. Criticile formulate urmăresc, în esenţă, să demonstreze caracterul nejustificat şi excesiv al instituirii obligaţiei de a prezenta liste de susţinători pentru candidaturile independente la alegerile locale, acest caracter fiind cu atât mai evident în contextul pronunţării Deciziei nr. 75 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 21 aprilie 2016, prin care Curtea Constituţională a constatat că obligaţia prevăzută de art. 19 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, referitoare la depunerea unei liste cu 25.000 de semnături ale membrilor fondatori necesară la înregistrarea unui partid politic, este neconstituţională.

16. Astfel, prin Decizia nr. 288 din 11 mai 2016*), încă nepublicată la data pronunţării acestei decizii, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, constatând, pentru argumentele acolo expuse pe larg, că dispoziţiile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 nu afectează exercitarea drepturilor electorale fundamentale, cum este dreptul de a fi ales, invocat în cauza de faţă

17. Prin decizia mai sus menţionată, Curtea a reiterat jurisprudenţa sa anterioară prin care s-a pronunţat asupra constituţionalităţii soluţiei legislative de principiu constând în obligaţia prezentării de liste de susţinători de către candidaţii Independenţi, inclusiv pentru funcţia de primar, considerentele enunţate cuprinzând, implicit, un test de proporţionalitate pe care Curtea l-a aplicat în privinţa numărului de susţinători prevăzut de lege (a se vedea, în acest sens, Hotărârea nr. 37 din 2 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 4 octombrie 1996, Hotărârea nr. 71 din 16 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 24 octombrie 1996, Hotărârea nr. 1 din 16 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 21 octombrie 2009, Decizia nr. 782 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 15 iunie 2009, Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010, Decizia nr. 522 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din data de 15 mai 2008).

18. Curtea a observat, cu acelaşi prilej, faptul că, faţă de legislaţia anterioară incidenţă în materie, respectiv art. 48 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 17 mai 2007 (act normativ abrogat prin art. 136 din Legea nr. 115/2015), care prevedea pentru funcţia de primar, obligaţia candidaţilor independenţi de a prezenta listă de susţinători cuprinzând minimum 2% din numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale permanente şi în listele electorale complementare din circumscripţia pentru care candidează, dar nu mai puţin de 200 în cazul comunelor, 300 în cazul oraşelor, 1.000 în cazul municipiilor şi sectoarelor municipiului Bucureşti şi 5.000 în cazul municipiului Bucureşti -, dispoziţiile legale în vigoare ce reglementează aceeaşi situaţie juridică, adică art. 50 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, înjumătăţesc, practic, minimul anterior al pragului de reprezentativitate. Or, dacă reglementarea anterioară a fost apreciată, de pildă prin Decizia nr. 522 din 8 mai 2008, precitată, ca instituind, sub acest aspect, o condiţie rezonabilă, o reglementare care reduce la jumătate procentul anterior instituit este circumscrisă cu atât mai justificat aceleiaşi concluzii.

19. În consecinţă, Curtea a constatat că elementul de noutate adus de Legea nr. 115/2015 în privinţa reglementării condiţiei analizate, şi anume reducerea cu 50% a numărului de susţinători cerut pentru depunerea unei candidaturi independente, este menit să faciliteze exercitarea dreptului de a fi ales. Prin urmare, această modificare nu este de natură să determine o schimbare a jurisprudenţei în care a răspuns aceloraşi critici referitoare la caracterul excesiv al unei asemenea condiţii. Astfel fiind, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată cu acele prilejuri, precum şi considerentele care au fundamentat-o, sunt aplicabile, mutatis mutandis, şi în această cauză.

20. Prin aceeaşi decizie, Curtea a conchis în sensul că legislaţia electorală din România a stabilit şi stabileşte condiţia prezentării unei liste de susţinători la depunerea candidaturii de către candidaţii independenţi, condiţie ce a fost constatată în mod consecvent ca fiind constituţională, inclusiv în privinţa candidaţilor independenţi la funcţia de primar. Instituirea acestei condiţii reprezintă o modalitate prin care candidatul la o funcţie sau demnitate publică îşi dovedeşte potenţialul de reprezentativitate, şi care previne, totodată, exercitarea abuzivă a dreptului de a fi ales, asigurând accesul efectiv la exerciţiul acestui drept persoanelor care, într-adevăr, beneficiază de credibilitatea şi susţinerea electoratului. Ca urmare, condiţia instituită de legiuitor dă expresie, în esenţă, dezideratelor stabilite de art. 2 din Constituţie referitoare la exercitarea suveranităţii naţionale. Aceasta se aplică tuturor candidaţilor, în egală măsură şi fără nicio discriminare, în caz contrar fiind încălcat art. 16 din Constituţie.

21. Curtea a mai observat că, prin actuala reglementare, legislaţia se corelează cu recomandările cuprinse în Liniile directoare din Codul bunelor practici în materie electorală - adoptate de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept în cadrul celei de-a 52-a Sesiuni Plenare (Veneţia, 18-

19 octombrie 2002), în sensul impunerii obligaţiei colectării semnăturilor, care, la art. 1.3 - Prezentarea candidaturilor, pct. i şi ii, următoarele, prevăd că „i. Prezentarea candidaţilor individuali sau a listelor de candidaţi pot fi condiţionate de obţinerea unui anumit număr de semnături; ii. Legea nu trebuie să impună colectarea semnăturilor a mai mult de un 1% din alegătorii circumscripţiei respective “

22. Faptul că procentul stabilit de legea română se află la limita superioară a pragului reţinut mai sus (minimum 1 % din alegători), precum şi instituirea unei condiţii subsidiare referitoare la numărul minim de susţinători (nu mai puţin de 100 în cazul comunelor, de 500 în cazul localităţilor urbane de rangul II şi III şi de 1.000 în cazul judeţelor, municipiului Bucureşti, sectoarelor municipiului Bucureşti şi localităţilor urbane de rangul I) ţine de marja de apreciere a legiuitorului şi vizează asigurarea unei minime reprezentativităţi a candidaţilor la funcţiile elective. Astfel, observând dispoziţiile Legii nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a IV-a „Reţeaua de localităţi”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 24 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea a reţinut că unul dintre indicatorii minimali de definire a localităţilor urbane este numărul de locuitori. În cazul localităţilor urbane de gradul III (cum este oraşul Moineşti) acest număr este „de regulă de la circa 5.000 la circa 30.000 de locuitori”, conform pct. 5.1 din anexa II la Legea nr. 351/2001. Este adevărat că, raportat la aceşti indicatori minimali, prin aplicarea condiţiei legale potrivit căreia listele de susţinători trebuie să cuprindă „nu mai puţin de (...) 500 în cazul localităţilor urbane de rangul II şi IU” se impune candidaţilor să prezinte liste de susţinători reprezentând mai mult de 1% din numărul de locuitori. Nu se poate susţine însă că în acest mod este golit de conţinut dreptul de a fi ales, în sensul unei imposibilităţi de îndeplinire a condiţiei stabilite de lege. Din configurarea acesteia transpare voinţa legiuitorului de a nu conferi listelor de susţinători un caracter pur formal. Astfel, în condiţiile aplicării procentului de 1% din numărul alegătorilor şi în cazul comunităţilor mici, listele de susţinători ar putea deveni doar o formă fără fond, având ca efect înscrierea în competiţia electorală a unor candidaţi cu o reprezentativitate nesemnificativă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 286 din 11 mai 2016**), nepublicată - la momentul pronunţării prezentei decizii - în Monitorul Oficial a! României, Partea I).

23. Curtea constată că atât soluţia de respingere pronunţată prin deciziile menţionate, cât şi considerentele ce le-au fundamentat îşi păstrează valabilitatea şi în această cauză.

24. Cât priveşte dispoziţiile art. 54 din Legea nr. 115/2015, Curtea reţine că acestea nu au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, însă problematica procedurii speciale de judecată în materie electorală nu constituie un aspect de noutate din perspectiva jurisprudenţei Curţii.

25. Astfel, examinând dispoziţiile art. 121 din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, abrogată prin art. 136 din Legea nr. 115/2015, Curtea a reţinut, în esenţă, că, în materie electorală, legiuitorul a stabilit o procedură specială de soluţionare a întâmpinărilor, contestaţiilor şi a oricăror altor cereri prevăzute de lege, desfăşurată potrivit regulilor stabilite de Codul de procedură civilă pentru ordonanţa preşedinţială. Obiectul reglementării - valorificarea drepturilor electorale - a impus adoptarea unei proceduri de judecată prin care să fie soluţionate cu celeritate toate cererile adresate instanţei (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.128 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008) şi că, în absenţa ei, aplicarea regulilor de drept comun ar fi de natură să împiedice desfăşurarea procedurilor electorale aflate în curs şi ar genera o stare de incertitudine cât priveşte raporturile juridice stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, afectând pentru un timp îndelungat rezultatul alegerilor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 159 din 20 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 14 mai 2014).

26. Cât priveşte, punctual, lipsa citării în cauză şi imposibilitatea depunerii probatoriului, reclamate de autorul excepţiei, Curtea constată că şi acestea reprezintă aspecte ce se integrează specificului procedurii contenciosului electoral.

Termenele scurte, prevăzute strict de Legea nr. 115/2015 pentru soluţionarea contestaţiilor servesc, în final, definitivării şi finalizării întregului proces electoral şi au în vedere respectarea calendarului electoral prestabilit pentru desfăşurarea fiecărei operaţiuni ce îl compun şi nu permit, prin urmare, tergiversarea procesului iniţiat în contenciosul electoral. Aşa fiind, Curtea constată că dispoziţiile art. 54 din Legea nr. 115/2015 nu aduc atingere drepturilor ocrotite de art. 21 alin. (3), art. 24 şi art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţie, invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.

27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi în privinţa excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 şi cu unanimitate de voturi în privinţa excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 din aceeaşi lege,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Costică Bejan în Dosarul nr. 2.174/260/2016 al Tribunalului Bacău - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 50 alin. (2) şi ale art. 54 din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bacău - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 mai 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 


*) Decizia Curţi Constituţionale nr. 288 din 11 mai 2016 a fost publicată lin Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 6 iulie 2016.

**) Decizia Curţii Constituţionale nr. 286 din 11 mai 2016 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 451 din 16 iunie 2016.

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

 

ORDIN

pentru aprobarea hărţilor strategice de zgomot şi a planurilor de acţiune aferente acestora în porturile Constanţa şi Tomis

 

Având în vedere art. 4 alin, (4) şi alin. (27) lit. g) din Hotărârea Guvernului nr. 321/2005 privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiant, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 1 lit. c) din Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1.258/2005 pentru stabilirea unităţilor responsabile cu cartarea zgomotului pentru căile ferate, drumurile, porturile din interiorul aglomerărilor şi aeroporturile, aflate în administrarea lor, elaborarea hărţilor strategice de zgomot şi a planurilor de acţiune aferente acestora, din domeniul propriu de activitate, cu modificările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 2 pct. 20 şi art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 21/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul transporturilor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă hărţile strategice de zgomot pentru porturile Constanţa şi Tomis aparţinând Companiei Naţionale „Administraţia Porturilor Maritime” - S.A. Constanţa, prevăzute în anexa nr. 1*), care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Se aprobă planurile de acţiune pentru prevenirea şi reducerea zgomotului ambiant în porturile Constanţa şi Tomis, prevăzute în anexa nr. 2*), care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3. - Compania Naţională „Administraţia Porturilor Maritime” - S.A. Constanţa va asigura implementarea planurilor de acţiune pentru prevenirea şi reducerea zgomotului ambiant în porturile Constanţa şi Tomis şi va prezenta anual Ministerului Transporturilor un raport cu privire la măsurile întreprinse în acest scop.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul transporturilor,

Petru Sorin Buşe

 

Bucureşti, 9 august 2016.

Nr. 676.


*) Anexele nr. 1 şi 2 nu pot fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, din motive de natură tehnico-redacţională, acestea fiind disponibile în format electronic pe pagina de internet a Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Maritime”- S.A. Constanţa.

MINISTERUL JUSTIŢIEI

 

ORDIN

pentru aprobarea Instrucţiunilor privind organizarea şi executarea şedinţelor de tragere cu armamentul din dotarea personalului de penitenciare

 

Având în vedere prevederile art. 21 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 32 şi 33 din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, republicată,

luând în considerare dispoziţiile art. 26 şi 42 din Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea pregătirii profesionale a funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare, aprobată prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.855/C/2004, precum şi ale art. 3 lit. k) din Regulamentul privind siguranţa locurilor de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.676/0/2010,

în temeiul art. 13 din Hotărârea Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul justiţiei emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă instrucţiunile privind organizarea şi executarea şedinţelor de tragere cu armamentul din dotarea personalului de penitenciare, prevăzute în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin,

Art. 2. - (1) Prevederile prezentului ordin se aplică şi funcţionarilor publici cu statut special din Ministerul Justiţiei.

(2) Baza de Aprovizionare, Gospodărire şi Reparaţii Bucureşti asigură cantitatea de muniţie şi ţintele necesare desfăşurării în bune condiţii a şedinţelor de tragere, organizate în întreg sistemul penitenciar.

(3) Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi unităţile subordonate acesteia duc la îndeplinire dispoziţiile prezentului ordin.

Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă orice alte dispoziţii contrare noii reglementări.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul justiţiei,

Raluca Alexandra Prună

 

Bucureşti, 13 iulie 2016.

Nr. 2.657/C.


*) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 bis care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

 

ORDIN

privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Gimnazială „Sfinţii Trei Ierarhi” din municipiul Bucureşti

 

Având în vedere prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.258/2005 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar (ARACIP), cu modificările ulterioare,

luând în considerare dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 22/2007 pentru aprobarea Metodologiei de evaluare instituţională în vederea autorizării, acreditării şi evaluării periodice a organizaţiilor furnizoare de educaţie,

având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 21/2007 privind aprobarea Standardelor de autorizare de funcţionare provizorie a unităţilor de învăţământ preuniversitar, precum şi a Standardelor de acreditare şi de evaluare periodică a unităţilor de învăţământ preuniversitar,

ţinând cont de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 844/2002 privind aprobarea nomenclatoarelor calificărilor profesionale pentru care se asigură pregătirea prin învăţământul preuniversitar, precum şi durata de şcolarizare, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 918/2013 privind aprobarea Cadrului naţional al calificărilor, cu modificările ulterioare,

luând în considerare Hotărârea Consiliului ARACIP nr. 4 din 31 mai 2016 privind propunerea de acordare a acreditării pentru unităţile de învăţământ preuniversitar de stat şi particular evaluate în perioada 11 aprilie-20 mai 2016,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 44/2016 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice emite prezentul ordin.

Art. 1 - Se acordă acreditarea pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Gimnazială „Sfinţii Trei Ierarhi”, cu sediul în municipiul Bucureşti, strada Virgiliu nr. 40, sectorul 1, pentru nivelul de învăţământ „primar”, respectiv pentru nivelul „gimnazial” (nivel 1 conform Hotărârii Guvernului nr. 918/2013, cu modificările ulterioare), limba de predare „română”, forma de învăţământ „cu frecvenţă (zi)”.

Art. 2. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Gimnazială „Sfinţii Trei Ierarhi” din municipiul Bucureşti, acreditată potrivit dispoziţiilor art. 1 din prezentul ordin, este persoană juridică de drept privat şi de interes public, parte a sistemului naţional de învăţământ şi beneficiază de toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege, începând cu anul şcolar 2016-2017.

Art. 3. - (1) Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Gimnazială „Sfinţii Trei Ierarhi” din municipiul Bucureşti dispune de patrimoniu propriu, care nu poate fi înstrăinat sau diminuat şi va fi utilizat numai în interesul învăţământului,

(2) în cazul desfiinţării, dizolvării sau lichidării, patrimoniul unităţii de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Gimnazială „Sfinţii Trei Ierarhi” din municipiul Bucureşti revine fondatorilor.

Art. 4. - Personalul didactic, didactic auxiliar şi personalul nedidactic din unitatea de învăţământ autorizată, angajat conform prevederilor legii, se preia la unitatea de învăţământ preuniversitar particular acreditată Şcoala Gimnazială „Sfinţii Trei Ierarhi” din municipiul Bucureşti.

Art. 5. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Gimnazială „Sfinţii Trei Ierarhi” din municipiul Bucureşti este monitorizată şi controlată periodic de către Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice şi Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar, în colaborare cu Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, îh vederea verificării respectării standardelor care au stat la baza acreditării.

Art. 6. - Fundaţia „Tradiţia Românească” din municipiul Bucureşti, unitatea de învăţământ preuniversitar particular acreditată Şcoala Gimnazială „Sfinţii Trei Ierarhi” din municipiul Bucureşti, Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar, respectiv Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 7. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea 1.

 

p. Ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice,

Monica Cristina Anisie,

secretar de stat

 

Bucureşti, 4 august 2016.

Nr. 4.689.

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

 

ORDIN

privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Liceul Teoretic Creştin „Pro Deo” din municipiul Cluj-Napoca

 

Având în vedere prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.258/2005 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar (ARACIP), cu modificările ulterioare,

luând în considerare dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 22/2007 pentru aprobarea Metodologiei de evaluare instituţională în vederea autorizării, acreditării şi evaluării periodice a organizaţiilor furnizoare de educaţie,

având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 21/2007 privind aprobarea Standardelor de autorizare de funcţionare provizorie a unităţilor de învăţământ preuniversitar, precum şi a Standardelor de acreditare şi de evaluare periodică a unităţilor de învăţământ preuniversitar,

ţinând cont de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 844/2002 privind aprobarea nomenclatoarelor calificărilor profesionale pentru care se asigură pregătirea prin învăţământul preuniversitar, precum şi durata de şcolarizare, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 918/2013 privind aprobarea Cadrului naţional al calificărilor, cu modificările ulterioare,

luând în considerare Hotărârea Consiliului Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar nr. 4 din 31 mai 2016 privind propunerea de acordare a acreditării pentru unităţile de învăţământ preuniversitar de stat şi particular evaluate în perioada 11 aprilie-20 mai 2016,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 44/2016 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se acordă acreditarea pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Liceul Teoretic Creştin „Pro Deo”, cu sediul în municipiul Cluj-Napoca, strada Alexandru Vaida Voevod nr. 55/A, judeţul Cluj, pentru nivelul de învăţământ „primar”, respectiv pentru nivelul „gimnazial” (nivel 1 conform Hotărârii Guvernului nr. 918/2013, cu modificările ulterioare), limba de predare „română”, forma de învăţământ „cu frecvenţă (zi)”.

Art. 2. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Liceul Teoretic Creştin „Pro Deo” din municipiul Cluj-Napoca, acreditată potrivit dispoziţiilor art. 1 din prezentul ordin, este persoană juridică de drept privat şi de interes public, parte a sistemului naţional de învăţământ şi beneficiază de toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege, începând cu anul şcolar 2016-2017.

Art. 3. - (1) Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Liceul Teoretic Creştin „Pro Deo” din municipiul Cluj-Napoca dispune de patrimoniu propriu, care nu poate fi înstrăinat sau diminuat şi va fi utilizat numai în interesul învăţământului.

(2) în cazul desfiinţării, dizolvării sau lichidării, patrimoniul unităţii de învăţământ preuniversitar particular Liceul Teoretic Creştin „Pro Deo” din municipiul Cluj-Napoca revine fondatorilor.

Art. 4. - Personalul didactic, didactic auxiliar şi personalul nedidactic din unitatea de învăţământ autorizată, angajat conform prevederilor legii, se preia la unitatea de învăţământ preuniversitar particular acreditată Liceul Teoretic Creştin „Pro Deo” din municipiul Cluj-Napoca.

Art. 5. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Liceul Teoretic Creştin „Pro Deo” din municipiul Cluj-Napoca este monitorizată şi controlată periodic de către Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice şi Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar, în colaborare cu Inspectoratul Şcolar al Judeţului Cluj, în vederea verificării respectării standardelor care au stat la baza acreditării.

Art. 6. - Fundaţia „Pro Deo” din municipiul Cluj-Napoca, unitatea de învăţământ preuniversitar particular acreditată Liceul Teoretic Creştin „Pro Deo” din municipiul Cluj-Napoca, Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar, respectiv Inspectoratul Şcolar al Judeţului Cluj vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 7. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice,

Monica Cristina Anisie,

secretar de stat

 

Bucureşti, 4 august 2016.

Nr. 4.690.

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

 

ORDIN

privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa cu program prelungit „Panda” din municipiul Cluj-Napoca

 

Având în vedere prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.258/2005 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar (ARACIP), cu modificările ulterioare,

luând în considerare dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 22/2007 pentru aprobarea Metodologiei de evaluare instituţională în vederea autorizării, acreditării şi evaluării periodice a organizaţiilor furnizoare de educaţie,

având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 21/2007 privind aprobarea Standardelor de autorizare de funcţionare provizorie a unităţilor de învăţământ preuniversitar, precum şi a Standardelor de acreditare şi de evaluare periodică a unităţilor de învăţământ preuniversitar,

ţinând cont de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 844/2002 privind aprobarea nomenclatoarelor calificărilor profesionale pentru care se asigură pregătirea prin învăţământul preuniversitar, precum şi durata de şcolarizare, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 918/2013 privind aprobarea Cadrului naţional al calificărilor, cu modificările ulterioare,

luând în considerare Hotărârea Consiliului Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar nr. 4 din 31 mai 2016 privind propunerea de acordare a acreditării pentru unităţile de învăţământ preuniversitar de stat şi particular evaluate în perioada 11 aprilie-20 mai 2016,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 44/2016 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se acordă acreditarea pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa cu program prelungit „Panda”, cu sediul în municipiul Cluj-Napoca, strada Mircea Eliade nr. 30, judeţul Cluj, pentru nivelul de învăţământ „preşcolar”, limba de predare „română”, program „normal”.

Art. 2. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa cu program prelungit „Panda” din municipiul Cluj-Napoca, acreditată potrivit dispoziţiilor art. 1 din prezentul ordin, este persoană juridică de drept privat şi de interes public, parte a sistemului naţional de învăţământ şi beneficiază de toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege, începând cu anul şcolar 2016-2017.

Art. 3. - (1) Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa cu program prelungit „Panda” din municipiul Cluj-Napoca dispune de patrimoniu propriu, care nu poate fi înstrăinat sau diminuat şi va fi utilizat numai în interesul învăţământului.

(2)în cazul desfiinţării, dizolvării sau lichidării, patrimoniul unităţii de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa cu program prelungit „Panda” din municipiul Cluj-Napoca revine fondatorilor.

Art. 4. - Personalul didactic, didactic auxiliar şi personalul nedidactic din unitatea de învăţământ autorizată, angajat conform prevederilor legii, se preia la unitatea de învăţământ preuniversitar particular acreditată Grădiniţa cu program prelungit „Panda” din municipiul Cluj-Napoca.

Art. 5. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa cu program prelungit „Panda” din municipiul Cluj-Napoca este monitorizată şi controlată periodic de către Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice şi Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar, în colaborare cu Inspectoratul Şcolar al Judeţului Cluj, în vederea verificării respectării standardelor care au stat la baza acreditării.

Art. 6. - Fundaţia „Panda Kindergarden” din municipiul Cluj-Napoca, unitatea de învăţământ preuniversitar particular acreditată Grădiniţa cu program prelungit „Panda” din municipiul Cluj-Napoca, Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar, respectiv Inspectoratul Şcolar al Judeţului Cluj vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 7. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice,

Monica Cristina Anisie,

secretar de stat

 

Bucureşti, 4 august 2016.

Nr. 4.691.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.