MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 643/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 643         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 22 august 2016

 

SUMAR

 

DECRETE

 

776. - Decret privind conferirea Ordinului Virtutea Aeronautică

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 247 din 5 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2), art. 10 şi art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative

 

Decizia nr. 365 din 2 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 666 din Codul de procedură civilă, în redactarea anterioară modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe

 

Decizia nr. 375 din 7 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

277. - Decizie privind eliberarea domnului Adrian Valentin Iliescu din funcţia de secretar de stat la Departamentul pentru relaţia cu Parlamentul

 

278. - Decizie privind numirea domnului Daniel Mărăcineanu în funcţia de secretar de stat la Departamentul pentru relaţia cu Parlamentul

 

DECRETE

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind conferirea Ordinului Virtutea Aeronautică

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. a) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, ale art. 4 alin. (1), ale art. 8 lit. A din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, republicată, precum şi ale Legii nr. 460/2002 privind Ordinul Virtutea Aeronautică şi Medalia Virtutea Aeronautică, cu modificările ulterioare,

având în vedere propunerea ministrului apărării naţionale,

în semn de apreciere a înaltului profesionalism şi a rezultatelor remarcabile obţinute de personalul unităţii în îndeplinirea misiunilor specifice, fiind structura reprezentativă de apărare antiaeriană cu bază la sol din Armata României, în măsură să îndeplinească misiuni de apărare aeriană a capitalei ţării noastre,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se conferă Ordinul Virtutea Aeronautică în grad de Cavaler, cu însemn pentru militari, de pace, Drapelului de Luptă al Brigăzii 1 Rachete Sol-Aer „General Nicolae Dăscălescu”.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

 

Bucureşti, 17 august 2016.

Nr. 776.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 247

din 5 mai 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2), art. 10 şi art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietatea acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Popescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 10 şi art. 14 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, excepţie ridicată de Cornel Iancu, Tănase C. Iancu şi Maria Caracostea în Dosarul nr. 803/120/2015 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, care formează obiectul Dosarului nr. 1.156D/2015 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, partea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a transmis note scrise prin care susţine respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 855 din 10 decembrie 2015, nr. 14 şi nr. 15, ambele din 19 ianuarie 2016.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

5. Prin încheierea din 21 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 803/120/2015, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 10 şi art. 14 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Iancu Cornel, Iancu C. Tănase şi Caracostea Maria într-o cauză având ca obiect obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la plata unei sume stabilite printr-o hotărâre a Comisiei Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că deciziile definitive de plată a despăgubirilor au generat un drept de creanţă asupra statului, care beneficiază de protecţie constituţională, în condiţiile art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală, dând naştere în patrimoniul persoanelor îndreptăţite, unui „bun”, în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Susţin că apariţia Legii nr. 164/2014, în temeiul căreia executarea integrală a unei creanţe asupra statului ar avea loc în decursul a 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2015, în contextul în care Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013, care viza aceeaşi situaţie a fost declarată neconstituţională, este de natură a nu răspunde exigenţei termenului rezonabil ce se circumscrie noţiunii de „proces echitabil”, afectând, în acest fel, drepturi fundamentale ale cetăţeanului, respectiv dreptul la un proces echitabil şi dreptul de proprietate. Conceptul de „termen rezonabil” al unei proceduri judiciare nu poate fi considerat respectat, în condiţiile în care Legea nr. 164/2014 instituie a treia eşalonare a plăţii unei creanţe asupra statului. Acelaşi concept de termen rezonabil al unei proceduri judiciare nu poate fi considerat respectat nici în ceea ce priveşte validarea sau invalidarea hotărârilor emise de comisiile judeţene în baza Legii nr. 9/1998. Astfel, potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998, Comisia centrală urma, ca în termen de cel mult 60 de zile, să valideze sau să invalideze măsurile stabilite de comisiile judeţene şi a municipiului Bucureşti. În speţă. Hotărârea nr. 4.405 din 9 noiembrie 2012 a Comisiei Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, prin care au fost acordate despăgubiri moştenitorilor defuncţilor Iancu Gheorghe şi Iancu Iana, nu a fost validată sau invalidată, până la acest moment, iar prin dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 se instituie un nou termen de 18 luni de va li da re/in validare a hotărârilor emise de comisiile judeţene, în temeiul Legii nr. 9/1998.

7. În acest context, autorii excepţiei arată că, prin măsurile instituite prin Legea nr. 164/2014, de reeşalonare a unor debite ale statului, pe o durată de 5 ani, precum şi stabilirea unei alte proceduri de validare sau invalidare a hotărârilor comisiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti, emise în temeiul Legii nr. 9/1998, persoana îndreptăţită suportă o sarcină disproporţionată şi excesivă în privinţa dreptului său de proprietate.

8. În final, autorii susţin că, prin Legea nr. 164/2014 se nesocoteşte Decizia Curţii Constituţionale nr. 528 din 12 decembrie 2013, care are un caracter general obligatoriu, conform art. 147 alin. (4) din Constituţie.

9. Tribunalul Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că prevederile de lege criticate aduc atingere dreptului de proprietate, precizând că deciziile definitive de plată a despăgubirilor au născut un drept de creanţă asupra statului, în patrimoniul reclamanţilor, care beneficiază de protecţie constituţională, în condiţiile art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală şi au dat naştere, în patrimoniul persoanelor îndreptăţite unui „bun”, în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

11. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Precizează că problema plăţii eşalonate a mai fost supusă controlului de constituţionalitate în raport cu critici similare, iar Curtea Constituţională a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor legale care prevăd asemenea măsuri. În acest sens sunt Decizia nr. 24 din 17 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 29 februarie 2012, Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010, Decizia nr. 712 din 25 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 22 iunie 2010, deciziile nr. 1.534 şi 1.535 din 28 noiembrie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2012.

12. De asemenea invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia „plafonarea despăgubirilor şi eşalonarea lor pe o perioadă mai lungă ar putea să reprezinte, de asemenea, măsuri capabile sa păstreze un just echilibru între interesele foştilor proprietari şi interesul general al colectivităţii” (Hotărârea din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Mana Atanasiu şi alţii împotriva României, paragraful 235). În plus, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaşte obligaţia de plată a autorităţii statale şi se obligă la plata despăgubirilor, modalitate de executare impusă de situaţia de excepţie pe care o reprezintă, pe de o parte, proporţia deosebit de semnificativă a creanţelor astfel acumulate împotriva statului şi, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în actualul context de criză economică, naţională şi internaţională.

13. Raportat la prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, privind forţa obligatorie a deciziilor Curţii Constituţionale, Guvernul menţionează că, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998, ale Legii nr. 290/2003, precum şi ale Legii nr. 393/2006, s-a stabilit un termen de 10 ani, însă acest act normativ a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 528/2013. Ulterior, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 a fost suspendată, până la 31 decembrie 2014, plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către şeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998 şi, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006. Ca urmare a apariţiei Legii nr. 164/2014, plata sumelor stabilite prin unul dintre actele administrative menţionate la paragraful anterior se face potrivit prevederilor art. 3 alin. (2) şi art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ, în sensul că plata efectivă se face în termen de 5 ani (iar nu 10 ani, cum era prevăzut în ordonanţa de urgenţă a Guvernului declarată neconstituţională), începând cu 1 ianuarie 2015, în tranşe anuale egale. Apreciază că prevederile art. 53 din Constituţie, invocate de autorii excepţiei, nu sunt incidente în cauza de faţă, nefiind vorba de restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

14. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 3, art. 10 şi art. 14 din Legea nr. 164/2014 sunt constituţionale, sens în care arată că normele de lege criticate, prin care s-a dispus eşalonarea plăţii despăgubirilor, precum şi faptul că validarea sau invalidarea hotărârilor emise de comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, înainte sau după data intrării în vigoare a prezentei legi, se realizează de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în termen de 18 luni, fie de la data intrării în vigoare a legii, fie de la data înregistrării lor, nu sunt de natură sa aducă atingere normelor constituţionale. În aplicarea dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a două din Constituţie, legiuitorul poate să reglementeze în mod diferit modul de plată a despăgubirilor acordate în temeiul Legii nr. 9/1998 şi al Legii nr. 290/2003, şi anume în tranşe anuale egale, eşalonat, pe o perioadă de 5 ani, chiar dacă acestea au fost stabilite prin hotărâri judecătoreşti, atât timp cât dreptul de proprietate stabilit printr-un act al instanţei nu este suprimat, din moment ce conţinutul şi limitele dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului sunt stabilite de lege.

15. Totodată, în măsura în care în dosarul de despăgubire există hotărâri judecătoreşti definitive, prin care se stabileşte în sarcina autorităţii publice pârâte doar o obligaţie de a emite o decizie ce intră în competenţa sa legală, fără ca instanţa să fi apreciat şi asupra existenţei sau întinderii dreptului de proprietate al persoanei îndreptăţite, nu se poate pune în discuţie neconstituţionalitatea normelor criticate. În acest sens, Avocatul Poporului invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 686 din 26 noiembrie 2014. Ca atare, noile dispoziţii care conduc la acordarea despăgubirilor în 5 tranşe, mod diferit faţă de cel stabilit în temeiul vechii legi, sunt justificate şi de contextul economico-financiar cu care se confruntă statul, în plus, normele criticate nu neagă dreptul beneficiarilor la plata despăgubirilor, ci instituie aplicarea unui nou sistem de acordare, motiv pentru care intervenţia unui act normativ nou, prin care legiuitorul a înţeles să instituie o serie de măsuri pentru finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 şi al Legii nr. 290/2003, nu este de natură să realizeze discriminări în cadrul aceleiaşi categorii de persoane îndreptăţite şi nici o restrângere a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

16. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 10 şi art. 14 din Legea nr. 164/2014, faţă de art. 147 alin. (4) din Constituţie, Avocatul Poporului menţionează că soluţia şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 528/2013 nu pot fi aplicate mutatis mutandis la soluţia legislativă actuală, şi anume la Legea nr. 164/2014. Prin urmare, normele de lege criticate nu sunt de natură a nesocoti caracterul obligatoriu atât al dispozitivului, cât şi al considerentelor deciziei menţionate. Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 1 alin. (4) din Constituţie precizează că normele de lege supuse controlului sunt în concordanţă cu principiul separaţiei puterilor în stat.

17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele tor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şt Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 3, art. 10 şi art. 14 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014. Din examinarea criticilor de neconstituţionalitate formulate în cauză, astfel cum rezultă din considerentele încheierii de sesizare, Curtea constată că, în realitate, acestea vizează dispoziţiile art. 3 alin. (2), art. 10 şi art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014. Prin urmare, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate aceste prevederi de lege, care au următorul cuprins:

- Art. 3 alin. (2): „Dispoziţiile prezentei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum şi cauzelor aliate pe rolul instanţelor judecătoreşti, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare.”;

- Art. 10: „(1) Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 lit. a) şi b) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranşe anuale egale, eşalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015.

(2) Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 lit. c) şi d) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranşe anuale egale, eşalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu anul următor emiterii deciziilor de validare.

(3) Plata sumelor de bani stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile sau, în cazul proceselor începute după data de 15 februarie 2013, rămase definitive, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se efectuează în tranşe anuale egale, eşalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015.

(4) Sumele neplătite, aferente hotărârilor judecătoreşti prevăzute la alin. (3) şi actelor administrative prevăzute la art. 9 lit. a) şi b), se actualizează cu indicele de creştere a preţurilor de consum pentru perioada de la momentul rămânerii irevocabile/definitive, respectiv al emiterii acestora, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, şi constituie obligaţii de plată, în tranşe, în condiţiile prezentei legi. Actualizarea sumei se face prin decizie a preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

(5) Sumele aferente actelor administrative prevăzute la ari. 9 lit. c) se actualizează prin decizia de validare cu indicele de creştere a preţurilor de consum, pentru perioada de la momentul emiterii hotărârilor până la data intrării în vigoare a prezentei legi, şi constituie obligaţii de plată, în tranşe, în condiţiile prezentei legi.

(6) Pentru fiecare tranşă anuală, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor emite un titlu de plată. Titlul de plată, în original, se comunică, în cel mult 5 zile de la emitere, Ministerului Finanţelor Publice şi persoanelor îndreptăţite.

(7) Cuantumul unei tranşe anuale nu poate fi mai mic de 20.000 lei. În cazul în care suma ce trebuie plătită este mai mică decât 20.000 lei, aceasta va fi achitată integral, într-o singură tranşă.”;

- Art. 14: „(1) Hotărârile emise de comisiile judeţene în baza Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi pentru care nu s-a emis decizie de validare/invalidare, se validează/invalidează în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”

20. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 147 alin. (4) privind deciziile Curţii Constituţionale.

21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 3 alin. (2) şi art. 10 din Legea nr.164/2014 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, iar prin deciziile nr. 855 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 4 martie 2016, nr. 865 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 4 martie 2016, nr. 14 şi nr. 15, ambele din 19 ianuarie 2016, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 22 martie 2016, nr. 120 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 20 mai 2016, şi nr. 133 din 10 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 16 mai 2016, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiate, excepţiile de neconstituţionalitate.

22. Astfel, referitor la invocarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, Curtea a reţinut, în acord cu jurisprudenţa sa, că modul de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia anterioară ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului actual, în considerarea prevederilor art. 44 alin. (1) teza a două din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Totodată, prevederile art. 1 cuprinse în Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reglementând dreptul persoanelor fizice şi juridice la respectarea bunurilor, lasă în competenţa statelor semnatare ale Convenţiei adoptarea măsurilor legislative concrete şi a procedurii de urmat, necesare în vederea acordării de despăgubiri (a se vedea, spre exemplu, Decizia Curţii Constituţionale nr. 202 din 18 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 19 iunie 2013).

23. Curtea a constatat că, prin prevederile de lege criticate, statul nu contestă existenţa unui „bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate şi nu refuză punerea în aplicare a acestora.

24. În ceea ce priveşte constituţionalitatea instituirii eşalonării plăţii unor sume prevăzute în titluri executorii, Curtea Constituţională a reţinut că executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este unica posibilă modalitate de executare care poate fi aplicată. Legiuitorul poate stabili anumite măsuri, respectiv plata eşalonată a unor sume prevăzute în titluri executorii, de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că acestea reprezintă un prim pas important al debitorului de a-şi executa creanţa.

25. Curtea a mai reţinut că mecanismul eşalonării plăţii, ca modalitate de executare, poate fi considerat ca fiind în concordanţă cu considerentele consacrate de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiţii: tranşe de efectuare a plăţilor intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 602 din 1 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 18 noiembrie 2015).

26. Curtea a constatat că prevederile art. 10 din Legea nr. 164/2014 îndeplinesc aceste condiţii, stabilind un termen de 5 ani pentru eşalonarea plăţii, precum şi obligaţia de actualizare a sumelor neplătite cu indicele de creştere a preţurilor de consum. Măsura instituită de reeşalonare a unor debite ale statului pe o durată de 5 ani poate fi considerată, aşadar, de natură a menţine un just echilibru între interesele debitorului - stat şi cele ale creditorului - persoană îndreptăţită la despăgubiri, de vreme ce persoana îndreptăţită nu suportă o sarcină disproporţionată şi excesivă în privinţa dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege. În plus, astfel cum rezultă din Expunerea de motive la Legea nr. 164/2014, Curtea a observat că evaluările Guvernului privind impactul financiar asupra bugetului se referă la o perioadă de 5 ani de la intrarea în vigoare a acestui act normativ, astfel încât şi din acest punct de vedere este justificată instituirea unui termen de 5 ani pentru eşalonarea plăţii despăgubirilor acordate potrivit Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 9/1998.

27. De asemenea, eşalonarea pe o perioadă de 5 ani a plăţii sumelor reprezentând despăgubiri fiind o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptăţite la despăgubire şi interesul general al colectivităţii urmăreşte principiile stabilite în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, astfel încât nu se poate considera că, prin această măsură, statul afectează esenţa dreptului de proprietate privată al beneficiarilor de despăgubiri, în temeiul Legii nr. 9/1998. Aceasta, cu atât mai mult cu cât statul, prin caracterul său social, valoare constituţională instituită de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, are obligaţia de a imprima acţiunilor sale cu caracter economic un conţinut just proporţionat, astfel încât să asigure tuturor cetăţenilor săi exercitarea efectivă a tuturor drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale.

28. Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, Curtea a reţinut, în acord cu jurisprudenţa sa, că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcţie de actul normativ incident fiecăreia. Raportat la situaţia de faţă, inegalitatea de tratament juridic prin comparaţie cu acele persoane care au beneficiat de plata despăgubirilor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014 nu reprezintă un viciu de neconstituţionalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum.

29. Distinct de acestea, referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 din Legea nr. 164/2014, Curtea observă că acest text de lege instituie reguli procedurale privind validarea/invalidarea hotărârilor emise de comisiile judeţene în baza Legii nr. 9/1998. Astfel cum este menţionat în Expunerea de motive la Legea nr. 164/2014, stabilirea atribuţiei Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor de a invalida hotărârile emise de comisiile judeţene are drept scop „îndreptarea unor erori, cu privire la întinderea dreptului de proprietate, la calitatea de persoană îndreptăţită sau cu privire la alte elemente relevante pentru soluţionarea dosarelor”. Această procedură urmăreşte „eliminarea blocajului existent la nivel central, prin acordarea posibilităţii de a invalida cererile neînsoţite de documente doveditoare, cele în care solicitanţii nu doresc să continue procedura sau au decedat fără moştenitori etc.”. Prin urmare, Curtea constată că, în cadrul măsurilor de finalizare a procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998, termenul de 18 luni, stabilit prin prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014, pentru validarea/invalidarea hotărârilor emise de comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, se circumscrie noţiunii de „termen rezonabil

30. Referitor la susţinerea privind încălcarea dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, Curtea constată că aceasta nu poate fi reţinută. Considerentele rezultate din Decizia Curţii Constituţionale nr. 528 din 12 decembrie 2013, prin care instanţa de contencios constituţional a reţinut că instituirea unui termen de 10 ani pentru executarea unei creanţe asupra statului nu satisface exigenţele unui termen rezonabil, nu pot fi aplicate mutatis mutandis în privinţa Legii nr. 164/2014, pentru că se referă la soluţii legislative diferite. Astfel, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 164/2014, plata despăgubirilor se efectuează, în tranşe anuale egale, eşalonat, pe o perioadă de 5 ani, în condiţiile prevăzute de art. 10 din lege. Curtea apreciază că soluţia legislativă menţionată reprezintă o măsură adecvată şi necesară în vederea atingerii scopului legitim urmărit - finalizarea procedurilor de despăgubire, fiind de natură a menţine un just echilibru între interesele debitorului - stat, respectiv asigurarea echilibrului bugetar, şi cele ale creditorilor-persoane îndreptăţite la despăgubiri, respectiv despăgubirea efectivă a acestora.

31. În final, Curtea reţine că nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale, în sensul art. 53 din Constituţie şi, prin urmare, aceste dispoziţii din Legea fundamentală nu au incidenţă în cauză.

32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cornel Iancu, Tănase C. Iancu şi Maria Caracostea în Dosarul nr. 803/120/2015 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 3 alin. (2), art. 10 şi art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 5 mai 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Popescu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 365

din 2 iunie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 666 din Codul de procedură civilă, în redactarea anterioară modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 665 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe, excepţie ridicată de Fundaţia pentru Tineret a Municipiului Bucureşti din Bucureşti în Dosarul nr. 5.543/4/2015 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.118D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.184D/2015, nr. 1.551D/2015, nr. 1.610D/2015, nr. 1.681D/2015, nr. 1.722D/2015, nr. 1.728D/2015, nr. 1.771D/2015 şi nr. 1.808D/2015, având un obiect similar cu dosarul anterior strigat. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa, şi Ion Cristache în dosarele nr. 64.275/299/2014 şi nr. 13.975/299/2015 ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, Iuliana Cioroiu în Dosarul nr. 9.597/233/2015 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă, Ioana Eftimie şi Adrian Dorel Eftimie în Dosarul nr. 3.700/202/2015 al Judecătoriei Călăraşi, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.Â., prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa, în Dosarul nr. 13.908/212/2015 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, Societatea Asigurare-Reasigurare Astra - S.A. din Bucureşti şi Cristian Paciea în dosarele nr. 14.871/301/2015 şi nr. 3.653/301/2015 ale Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi de Elena Eftimie în Dosarul nr. 17.461/325/2015 al Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă.

4. La apelul nominal răspund, în Dosarul nr. 1.722D/2015, pentru partea CEC Bank-S.A. din Bucureşti, doamna consilier juridic Mihaela Donose cu împuternicire depusă la dosar, şi pentru partea Banca Naţională a României, domnul consilier juridic Ciprian Jipa cu împuternicire depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi.

5. În legătură cu procedura de citare ce priveşte autoarea excepţiei din Dosarul nr. 1.722D/2015, magistratul-asistent referă asupra faptului că reprezentantul convenţional al acesteia a comunicat Curţii că a denunţat contractul de reprezentare de la data de 2 octombrie 2015, drept care societatea ar fi trebuit citată la lichidatorul judiciar. Drept urmare, autoarea excepţiei a fost citată prin afişare atât la sediul, cât şi pe pagina de internet a Curţii Constituţionale, iar, ca urmare a aflării adresei lichidatorului judiciar, acestuia i-a fost transmisă o citaţie, dovada îndeplinirii procedurii de citare fiind depusă la dosar. în acelaşi dosar, pentru partea RBS Bank dovada de citare s-a întors cu menţiunea destinatar mutat, iar, ca urmare a comunicării unei alte adrese de către instanţa de fond, i-a fost transmisă o telegramă la această adresă, care a fost restituită tot cu menţiunea destinatar mutat.

6. De asemenea, magistratul-asistent referă asupra faptului că la Dosarul nr. 1.808D/2015 autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus un înscris prin care invocă viciul de comunicare a citaţiei emise de Curtea Constituţională la data de 10 mai 2016, susţinând în esenţă că funcţionarul (factorul poştal) este învestit să îndeplinească atribuţii exclusive ale agenţilor procedurali, fiind astfel nerespectate şi interpretate neconstituţional dispoziţiile din Codul de procedură civilă referitoare la art. 154 alin. (4) - Organele competente şi modalităţi de comunicare coroborat cu art. 158 alin. (1)- Alegerea locului citării şi al comunicării actelor de procedură, raportat la art. 165 pct. 2 - Data îndeplinirii procedurii. Anexează copii după plicul şi citaţia transmise de Curtea Constituţională certificate pentru conformitate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate. Se mai invocă excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „la care se ataşează dovada de primire/procesul-verbal şi înştiinţarea prevăzute la art. 163* din cuprinsul art. 154 alin. (4) din Codul de procedură civilă, susţinând că prin interpretarea textului de lege, în sensul că funcţionarul poştal este învestit şi cu atribuţiile agentului procedural, instanţa de judecată a legiferat ceea ce reprezintă o încălcare a Constituţiei. Totodată apreciază asupra admisibilităţii invocării excepţiei de neconstituţionalitate în faţa Curţii Constituţionale.

7. Curtea, având în vedere dispoziţiile art. 168, art. 172 şi art. 155 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992, constată că procedura de citare este legal îndeplinită.

8. Magistratul-asistent referă asupra faptului că în Dosarul nr. 1.681D/2015 partea Societatea Omniasig Vienna Insurance Group - S.A. din Bucureşti a depus note scrise prin care solicită respingerea ca rămasă fără obiect a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 895 din 17 decembrie 2015, iar în Dosarul nr. 1.722D/2015 partea Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei şi judecarea cauzei în lipsă.

9. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.184D/2015, nr. 1.551D/2015, nr. 1.610D/2015, nr. 1.681D/2015, nr. 1.722D/2015, nr. 1.728D/2015, nr. 1.771 D/2015 şi nr. 1.808D/2015 la Dosarul nr. 1.118D/2015.

10. Reprezentanţii părţilor prezente arată că sunt de acord cu măsura conexării.

11. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.

12. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.184D/2015, nr. 1.551 D/2015, nr. 1.610D/2015, nr. 1.681D/2015, nr. 1.722D/2015, nr. 1.728D/2015, nr. 1.771D/2015 şi nr. 1.808D/2015 la Dosarul nr. 1.118D/2015, care a fost primul înregistrat.

13. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentanţilor părţilor prezente.

14. Reprezentantul Băncii Naţionale a României pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate şi apreciază că aceasta a rămas fără obiect, având în vedere Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015.

15. Reprezentanta CEC Bank - S.A. din Bucureşti arată că achiesează la punctul de vedere exprimat de reprezentantul Băncii Naţionale a României şi pune concluzii de respingere a excepţiei.

16. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că, prin Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015, Curtea a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 666 din Codul de procedură civilă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

17. Prin încheierea din 20 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 5.543/4/2015, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 665 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe. Excepţia a fost invocată de Fundaţia pentru Tineret a Municipiului Bucureşti din Bucureşti.

18. Prin încheierile din 18 mai 2015 şi, respectiv, 7 octombrie 2015, pronunţate în dosarele nr. 64.275/299/2014 şi, respectiv, nr. 13.975/299/2015, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 665 alin. (2) din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 138/2014, respectiv a art. 666 din Codul de procedură civilă republicat (fost art. 665 din Codul de procedură civilă). Excepţiile au fost ridicate de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa, şi Ion Cristache.

19. Prin încheierea din 16 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 9.597/233/2015, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 665 alin. (2) din Codul de procedură civilă [actual art. 666 alin. (2) din Codul de procedură civilă], astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 29 din Legea nr. 138/2014. Excepţia a fost invocată de Iuliana Cioroiu.

20. Prin încheierea din 28 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.700/202/2015, Judecătoria Călăraşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 665 alin. (2) din Codul de procedură civilă [art. 666 alin. (2) din Codul de procedură civilă]. Excepţia a fost invocată de Ioana Eftimie şi Adrian Dorel Eftimie.

21. Prin încheierea din 16 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 13.908/212/2015, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 665 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa.

22. Prin încheierile din 22 octombrie 2015 şi, respectiv, 26 noiembrie 2015, pronunţate în dosarele nr. 14.871/301/2015 şi, respectiv, nr. 3.653/301/2015, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 665 şi art. 666 din Codul de procedură civilă, respectiv a dispoziţiilor art. 666 alin. (2) şi (5) din Codul de procedură civilă[fost art. 665 alin. (2) şi (5) din Codul de procedură civilă]. Excepţiile au fost invocate de Societatea Asigurare-Reasigurare Astra - S.A. din Bucureşti şi Cristian Paciea.

23. Prin încheierea din 3 decembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 17.461/325/2015, Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 666 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Elena Eftimie.

24. Excepţiile au fost invocate în cauze având ca obiect soluţionarea unor contestaţii la executare silită prin care s-a solicitat, în principal, anularea încheierilor de încuviinţare a executării silite date de executorul judecătoresc, precum şi anularea tuturor formelor de executare.

25. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia critică, în esenţă, faptul că legiuitorul a transferat prerogativa încuviinţării silite de la instanţa judecătorească la executorul judecătoresc. Arată că, prin înlăturarea controlului judecătoresc asupra începerii executării silite, s-a atribuit executorului judecătoresc competenţa de a decide atât legalitatea, cât şi temeinicia cererii de executare, adică existenţa şi legalitatea titlului executoriu, caracterul cert, lichid şi exigibil ăl creanţei, calitatea părţilor în procedura de executare silită şi altele asemenea, în condiţiile în care executorii judecătoreşti nu fac parte din autoritatea judecătorească, iar activitatea acestora se desfăşoară sub coordonarea şi controlul Ministerului Justiţiei, în susţinerea neconstituţionalităţii textului de lege criticat se invocă şi argumentele în baza cărora Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3731 cuprinse în Codul de procedură civilă din 1865, care aveau un conţinut normativ similar cu cele supuse în prezenta cauză controlului de constituţionalitate.

26. judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens se arată că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale în măsura în care încheierea executorului judecătoresc prin care s-a încuviinţat executarea este comunicată debitorului înaintea efectuării unor acte de executare care să îi afecteze patrimoniul.

27. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

28. Guvernul, în punctul de vedere transmis în Dosarul nr. 1.551 D/2015, precizează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În punctele de vedere transmise în dosarele nr. 1.610D/2015, nr. 1.681D/2015, nr. 1.722D/2015, nr. 1.728/D/2015, nr. 1.771 D/2015, nr. 1.808D/2015 consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât prin Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015 Curtea a admis excepţia invocată.

29.  Avocatul Poporului, în punctul de vedere transmis în Dosarul nr. 1.551 D/2015, apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale. Prin punctele de vedere comunicate în dosarele nr. 1.610D/2015, nr. 1.771D/2015 şi nr. 1.808D/2015 precizează că îşi menţine punctul de vedere transmis în Dosarul nr. 1.551D/2015în sensul neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate. De asemenea face referire la Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015 prin care Curtea a admis excepţia invocată.

30. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

31. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

32. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 665 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014, art. 665 alin. (2) din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014 [actual art. 666 alin. (2) din Codul de procedură civilă], art. 666 din Codul de procedură civilă republicat (fost art. 665 din Codul de procedură civilă), art. 665 şi 666 din Codul de procedură civilă, art. 665 alin. (2) şi (5) din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 138/2014. În realitate, având în vedere motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate, precum şi dispoziţiile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora „Dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervenţiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază. “, Curtea reţine obiectai excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 666 - încuviinţarea executării silite din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015. Ulterior, textul de lege criticat a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 4 februarie 2016.

33. Având în vedere că textul de lege criticat în redactarea anterioară modificării prezentate a fost incident în litigiul în soluţionarea căruia a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate şi ţinând seama de cele statuate prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sintagma „în vigoare” cuprinsă în art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează a analiza dispoziţiile legale criticate în redactarea anterioară modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016, care au următorul cuprins:

„(1) Cererea de executare silită se soluţionează În maximum 3 zile de la înregistrarea ei.

(2) Executorul judecătoresc se pronunţă asupra încuviinţării executării silite, prin încheiere, fără citarea părţilor. Motivarea încheierii se face în cel mult 7 zile de la pronunţare.

(3) încheierea va cuprinde, în afara menţiunilor prevăzute la art. 657 alin. (1), arătarea titlului executoriu pe baza căruia se va face executarea, suma, atunci când aceasta este determinată sau determinabilă, cu toate accesoriile pentru care s-a încuviinţat urmărirea, când s-a încuviinţat urmărirea silită a bunurilor debitorului, şi modalitatea concretă de executare silită, atunci când s-a solicitat expres aceasta.

(4) încuviinţarea executării silite permite creditorului să ceară executorului judecătoresc competent să recurgă, simultan ori succesiv, la toate modalităţile de executare prevăzute de lege în vederea realizării drepturilor sale, inclusiv a cheltuielilor de executare. Încuviinţarea executării silite produce efecte pe întreg teritoriul ţării. De asemenea, încuviinţarea executării silite se extinde şi asupra titlurilor executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviinţate.

(5) Executorul judecătoresc va respinge cererea de încuviinţare a executării silite numai dacă:

1. cererea de executare silită este de competenţa altui organ de executare decât cei sesizat;

2. hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu;

3. Înscrisul, altui decât o hotărâre judecătorească, nu este învestit cu formulă executorie;

4. creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă;

5. debitorul se bucură de imunitate de executare;

6. titlul cuprinde dispoziţii care nu se pot duce la îndeplinire prin executare silită:

7. există alte impedimente prevăzute de lege.

(6) încheierea prin care s-a dispus încuviinţarea executării silite poate fi supusă controlului instanţei de executare pe calea contestaţiei la executare, în condiţiile legii. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi contestată de către creditor, în termen de 15 zile de la comunicare, la instanţa de executare”.

34. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse la art. 1 alin. (3) care enumeră caracteristicile statului român şi valorile care stau la baza acestuia, art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 11 alin. (2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 126 referitor la realizarea justiţiei şi art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană. Sunt invocate, de asemenea, prevederile art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 privind dreptul de proprietate privată din Primul Protocol adiţional la Convenţie.

35. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 4 februarie 2016, a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 666 din Codul de procedură civilă şi a constatat că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale. Curtea a statuat că nu este de competenţa executorului judecătoresc să dispună el însuşi executarea titlului executoriu, acesta putând efectua numai acte de executare în cadrul procedurii declanşate de către o instanţă judecătorească. În acelaşi timp, Curtea a subliniat că intervenţia instanţei judecătoreşti nu se poate realiza ex post, pe calea soluţionării unei eventuale contestaţii la executare, conform art. 712 din Codul de procedură civilă, întrucât hotărârea acesteia nu poate nici înlătura şi nici acoperi viciul de neconstituţionalitate al actului care a declanşat executarea silită ca fază a procesului civil, respectiv caracterul său extrajudiciar. Curtea a reţinut, totodată, că executorul judecătoresc, deşi îndeplineşte un serviciu public, îl reprezintă pe creditor în raportul execuţional care s-a născut între creditor şi debitor, fiind, practic, un agent al acestuia; de altfel, onorariul său, parte a cheltuielilor de executare, chiar dacă, în final, cade în sarcina debitorului, este avansat de creditor.

36. Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că executorul judecătoresc nu face parte din autoritatea judecătorească, iar activitatea sa, potrivit art. 4 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2000, se află sub coordonarea şi controlul Ministerului Justiţiei. Mai mult, acesta nu dispune de imperium - atribut care caracterizează numai judecătorul - pentru a da o hotărâre în baza căreia se dispune declanşarea executării silite, respectiv încheierea de încuviinţare a executării silite, şi nu beneficiază de atributele de imparţialitate şi de independenţă specifice numai instanţelor judecătoreşti.

37. În consecinţă, prin Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015, Curtea a constatat că prevederile art. 666 din Codul de procedură civilă, în redactarea criticată şi în prezenta cauză, încalcă dispoziţiile art. 21 alin. (3) şi art. 124 din Constituţie, prin prisma faptului că începerea/declanşarea procedurii executării silite este sustrasă controlului judecătoresc, astfel că nu sunt respectate exigenţele dreptului la un proces echitabil, sub aspectul imparţialităţii şi independenţei autorităţii, înfăptuirea justiţiei fiind „delegată” executorului judecătoresc, precum şi cele ale art. 147 alin. (4) din Constituţie, întrucât legiuitorul nu a respectat Decizia Curţii Constituţionale nr. 458 din 31 martie 2009, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea prevederilor art. 3731 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 459/2006, care reglementau o soluţie legislativă similară, ignorând exigenţele constituţionale stabilite prin aceasta. De asemenea, Curtea a constatat că soluţia legislativă contravine şi dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi art. 126 alin. (1) din Constituţie, prin prisma exercitării de către executorii judecătoreşti a unei activităţi specifice instanţelor judecătoreşti.

38. Potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. Având în vedere că prezenta excepţie de neconstituţionalitate a fost ridicată anterior publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei de admitere mai sus citate, soluţia ce urmează să fie pronunţată în cauza de faţă este cea de respingere a excepţiei ca devenită inadmisibilă.

39. Referitor la invocarea, prin notele scrise depuse în Dosarul nr. 1.808D/2015, a excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmei „la care se ataşează dovada de primire/procesul-verbal şi înştiinţarea prevăzute la art. 763* din cuprinsul art. 154 alin. (4) din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că în mod constant a statuat în jurisprudenţa sa că, în conformitate cu dispoziţiile art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 29 şi următoarele din Legea nr. 47/1992, o excepţie de neconstituţionalitate nu poate fi ridicată direct în faţa instanţei constituţionale, ci numai în faţa unei instanţe judecătoreşti (a se vedea în acest sens, Decizia nr. 285 din 1 iulie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 5 august 1997), astfel încât aceasta nu poate fi analizată.

40. Potrivit jurisprudenţei Curţii, reprezentată, de exemplu, prin Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 9 martie 2015, paragraful 18, în temeiul Deciziei de admitere nr. 895 din 17 decembrie 2015, prezenta decizie poate constitui motiv de revizuire, conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, după caz. De asemenea, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015, paragraful 28, a statuat cu privire la efectele pe care această decizie le produce în privinţa instanţelor de judecată şi a legiuitorului. Totodată, Curtea observă că, ulterior pronunţării Deciziei nr. 895 din 17 decembrie 2015, textul de lege criticat a fost pus de acord cu dispoziţiile Constituţiei a căror nesocotire a fost constatată prin decizia de admitere mai sus citată. Astfel, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 4 februarie 2016, s-a stabilit că executorul judecătoresc înregistrează cererea de executare, dar va solicita încuviinţarea acesteia de către instanţa judecătorească de executare.

41. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 666 din Codul de procedură civilă, în redactarea anterioară modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe, excepţie ridicată de Fundaţia pentru Tineret a Municipiului Bucureşti din Bucureşti în Dosarul nr. 5.543/4/2015 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa, şi Ion Cristache în dosarele nr. 64.275/299/2014 şi nr. 13.975/299/2015 ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, Iuliana Cioroiu în Dosarul nr. 9.597/233/2015 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă, Ioana Eftimie şi Adrian Dorel Eftimie în Dosarul nr. 3.700/202/2015 al Judecătoriei Călăraşi, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa, în Dosarul nr. 13.908/212/2015 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, Societatea Asigurare - Reasigurare Astra - S.A. din Bucureşti şi Cristian Paciea în dosarele nr. 14.871/301/2015 şi nr. 3.653/301/2015 ale Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi de Elena Eftimie în Dosarul nr. 17.461/325/2015 al Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă.

Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă, Judecătoriei Călăraşi, Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 2 iunie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 375

din 7 iunie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia Societatea Editorilor din România (SER) din Bucureşti în Dosarul nr. 1.943/301/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.284D/2015 al Curţii Constituţionale,

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Asociaţia Societatea Autorilor şt Editorilor Români de Opere Ştiinţifice - PERGAM din Bucureşti a depus la dosar un punct de vedere prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

4. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.685D/2015, nr. 1.826D/2015, nr. 1.836D/2015 şi nr. 107D/2016 având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate având un obiect identic, ridicată de Societatea Euro Transilvania - S.R.L. din Căptălan, judeţul Alba, Ioana Măruţescu, Cleonia Copaci şi Mariana Olaru în dosarele nr. 1.757/107/2013, nr. 16.943/3/2013/a1, nr. 10.313/101/2013 şi nr. 1.395/110/2014 ale Înaltei Curţi de Casaţie şt Justiţie - Secţia I civilă şi a II-a civilă.

5. La apelul nominal răspund, în Dosarul nr. 1.685D/2015, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate doamna avocat Angela Mare din Baroul Bucureşti, cu delegaţie depusă la dosar, şi pentru partea Societatea Leier Rom - S R L. din Cluj-Napoca domnul avocat Eugen Constantin Iordăchescu din Baroul Cluj, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

6. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

7. Reprezentanţii părţilor prezente arată că sunt de acord cu măsura conexării.

8. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.

9. Curtea, având în vedere obiectul similar al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.685D/2015, nr. 1.826D/2015, nr. 1.836D/2015şi nr. 107D/2016 la Dosarul nr. 1.284D/2015, care a fost primul înregistrat.

10. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Societăţii Euro Transilvania - S.R.L. din Căptălan, judeţul Alba, care solicită admiterea acesteia astfel cum a fost invocată şi motivată. Consideră că dispoziţia legală criticată contravine Legii fundamentale din cauza efectelor sale, respectiv din cauza faptului că suspendă o reglementare din Codul de procedură civilă potrivit căreia justiţiabilii care, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă şi până la data de 31 decembrie 2015, învestesc instanţele de judecată cu soluţionarea unor cereri a căror valoare se situează sub 1.000.000 lei sunt privaţi de o cale importantă de atac, respectiv recursul. Efectele dispoziţiei legale criticate înfrâng principiul egalităţii între justiţiabili, astfel cum este reglementat prin art. 16 din Constituţie, şi înfrâng, de asemenea, dispoziţiile constituţionale ale art. 124 alin. (2), dată fiind aceeaşi inegalitate nejustificată dintre justiţiabili. În concluzie, având în vedere aceste argumente, precum şi dispoziţiile art. 53 din Constituţie, solicită admiterea excepţiei şi constatarea neconstituţionalităţii art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

11. Reprezentantul Societăţii Leier Rom - S.R.L. din Cluj-Napoca solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate invocate. Apreciază că argumentaţia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate este edificată în jurul premisei că dispoziţia legală criticată ar genera o discriminare a anumitor justiţiabili care nu au avut posibilitatea de a fi introdus o acţiune în faţa instanţelor judiciare competente în perioada de aplicare a Legii nr. 2/2013. Arată că a admite critica formulată de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate ar echivala cu a considera ca neconstituţional orice text legal, inclusiv art. 483 din Codul de procedură civilă, care limitează căile de atac pentru anumite litigii, în funcţie de cuantumul valoric al pretenţiilor care fac obiectul acestora. În concluzie, apreciază criticile de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiate, drept care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Depune concluzii scrise.

12. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a arătat că accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege. În acord şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul liber la justiţie poate fi supus unor limitări, cu condiţia de a nu fi afectată însăşi substanţa dreptului. În toate cele cinci dosare în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate autorii acesteia au beneficiat de o cale de atac, respectiv apelul, împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă.

13. Referitor la pretinsa încălcare a art. 16 din Constituţie arată că, de asemenea, instanţa constituţională a reţinut că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea la momentul de faţă, potrivit principiului tempus regit actum, nu este de natură a afecta principiul egalităţii în drepturi.

14. În cauză, dispoziţia legală criticată stabileşte un tratament egal pentru persoanele aflate în aceeaşi situaţie, determinată după un criteriu obiectiv, acela al obiectului acţiunii.

15. Apreciază că, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cele reţinute în deciziile nr. 350 din 7 mai 2015, nr. 500 din 30 iunie 2015 şi nr. 517 din 7 iulie 2015 îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

16. Prin Decizia civilă nr. 693Rdin 17 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.943/301/2014, Curea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia Societatea Editorilor din România (SER) din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei decizii civile prin care a fost respins apelul declarat de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate.

17. Prin încheierile din 10 noiembrie şi 8 decembrie 2015, pronunţate în dosarele nr. 1.757/107/2013 şi nr. 10.313/101/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2), respectiv a dispoziţiilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepţii ridicate de Societatea Euro Transilvania - S.R.L. din Căptălan, judeţul Alba, şi de Cleonia Copaci în cauze având ca obiect soluţionarea recursurilor formulate împotriva unor decizii civile prin care a fost respins apelul declarat de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate. respectiv a fost admis apelul formulat de partea pârâtă.

18. Prin încheierea din 24 noiembrie 2015 şi Decizia nr. 8 din 13 ianuarie 2016, pronunţate în dosarele nr. 16.943/3/2013/a 1 şi nr. 1.395/110/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepţii ridicate de Ioana Măruţescu şi de Mariana Olaru în cauze având ca obiect soluţionarea recursurilor formulate împotriva unor decizii civile prin care au fost respinse apelurile declarate de autoarele excepţiei de neconstituţionalitate.

19. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se critică, în esenţă, modalitatea în care s-a reglementat exercitarea căii de atac a recursului pentru cauze înregistrate până la data de 31 decembrie 2015. Astfel, recursul poate fi exercitat doar pentru cauze a căror valoare depăşeşte 1.000.000 lei, iar pentru cauze înregistrate începând cu data de 1 ianuarie 2016 cu acelaşi obiect, calea de atac a recursului se poate promova pentru litigii a căror valoare depăşeşte suma de 500.000 lei. Se arată că astfel se generează o discriminare între anumite categorii de justiţiabili, în sensul că cei ale căror cereri, introduse până la data de 31 decembrie 2015, cu o valoare peste 500.000 lei, dar sub plafonul de 1.000.000 lei prevăzut de textul de lege criticat, sunt privaţi în mod nejustificat de calea de atac a recursului, pe când justiţiabilii care introduc cereri după data de 1 ianuarie 2016 şi a căror valoare se situează peste pragul valoric de 500.000 lei vor avea deschisă calea de atac a recursului.

20. Dreptul anumitor categorii de justiţiabili de a supune controlului unei instanţe de recurs hotărârile judecătoreşti pronunţate cu încălcarea legii, pe o anumită perioadă de timp, este încălcat în condiţiile în care, pentru aceeaşi cauză, altor justiţiabili li se permite exercitarea controlului de legalitate asupra hotărârilor pronunţate de instanţele de apel, singurul criteriu stabilit de legiuitor fiind data sesizării instanţei, respectiv anterior sau ulterior datei de 1 ianuarie 2016, ceea ce determină o discriminare între cetăţeni şi îngrădeşte accesul la justiţie prin privarea de calea de atac a recursului pentru o anumită categorie de justiţiabili.

21. Se mai apreciază că prin conţinutul său normativ art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 încalcă şi principiul neretroactivităţii legii prevăzut la art. 15 alin (2) din Legea fundamentală.

22. Astfel, se apreciază că imposibilitatea exercitării căii de atac a recursului determinată de un criteriu pecuniar este de natură să împiedice aplicarea efectivă a principiilor constituţionale ale egalităţii în drepturi, în general, şi egalităţii îh faţa justiţiei, în special.

23. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate se invocă şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 967 din 20 noiembrie 2012.

24. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat se încadrează în marja de apreciere a legiuitorului de care acesta dispune în ceea ce priveşte reglementarea cadrului legal în care pot fi exercitate căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti.

25 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia intr-un termen rezonabil, nu instituie discriminări şi nu contravine principiului egalităţii de tratament între subiectele de drept în condiţiile în care Curtea Constituţională a statuat că este de competenţa exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, soluţie care reiese şi din dispoziţiile art. 126 din Constituţie. Nu se poate reţine încălcarea principiului accesului liber la justiţie în condiţiile în care legea nu prevede calea de atac a recursului în cererile care se situează sub un anumit criteriu valoric.

26. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

27. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

28. Avocatul Poporului a comunicat punctul său de vedere în dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.826D/2015, nr. 1.836D/2015 şi nr. 107D/2016 şi apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

29. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere al Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

30. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

31. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actele de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile art. XVIII şi art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013. În realitate, având în vedere obiectul criticii de neconstituţionalitate, Curtea reţine ca obiect al excepţiei dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, care au următoarea redactare: (2) în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 inclusiv nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

32. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, textele de lege criticate au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2015 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 964 din 24 decembrie 2015, astfel că, în prezent, art. XVIII alin. (1) stabileşte că dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017, iar termenul prevăzut la art. XVIII alin. (2) a fost prelungit până la 31 decembrie 2016.

33. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate se invocă dispoziţiile constituţionale ale art. 15 care consacră principiul neretroactivităţii legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 alin. (2) privind caracterul unic, imparţial şi egal al justiţiei şi art. 129 privind folosirea căilor de atac. Se mai invocă dispoziţiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi prevederile art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

34. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că în cuprinsul art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt enumerate hotărârile care nu pot fi supuse recursului, printre care se numără şi cele cu privire la cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv, acestea fiind vizate de autorii prezentei excepţii.

35. Prin textul de lege criticat, cuprins în Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, s-a stabilit însă că de (a 15 februarie 2013 (data intrării în vigoare atât a Legii nr. 2/2013, cât şi a Codului de procedură civilă) şi până la 31 decembrie 2015 nu pot fi atacate cu recurs hotărârile cu privire la cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2015 acest termen a fost prelungit până la 1 ianuarie 2017, după această dată urmând să se aplice prevederile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă care exclud de la calea de atac a recursului pentru hotărârile pronunţate cu privire la cereri în valoare de până la 500.000 lei inclusiv.

36. Autorii excepţiei sunt nemulţumiţi, aşadar, de faptul că pe intervalul de timp cuprins între 15 februarie 2013 şi 1 ianuarie 2017 nu pot fi atacate cu recurs hotărârile pronunţate cu privire la cereri în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv, urmând ca, după această dată, să se aplice prevederile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care stabilesc o valoare mai mică, de 500.000 lei.

37. Faţă de aceste critici, Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, a statuat că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011) Respectarea egalităţii în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. În consecinţă, reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferenţe determinate de condiţiile obiective în care ele au fost adoptate, fără ca aceste diferenţe să aibă semnificaţia unei discriminări (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 321 din 10 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 5 august 2014, paragraful 31).

38. Referitor la critica privind încălcarea prevederilor art. 21 privind accesul liber la justiţie din Constituţie, Curtea a statuat, în jurisprudenţa sa, că accesul liber la justiţie nu are semnificaţia accesului la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege. Accesul liber la justiţie implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului şi poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanţa dreptului, în acest sens pronunţându-se şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunţată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006. Mai mult, nicio dispoziţie cuprinsă în Legea fundamentală nu instituite obligaţia legiuitorului de a garanta parcurgerea în fiecare cauză a tuturor gradelor de jurisdicţie, ci, dimpotrivă, potrivit art. 129 din Constituţie, căile de atac pot fi exercitate în condiţiile legii. Legea fundamentală nu cuprinde dispoziţii referitoare la obligativitatea existenţei tuturor căilor de atac, ci reglementează accesul general neîngrădit la justiţie al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor lor legitime, precum şi dreptul tuturor părţilor interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege.

39. De asemenea, Curtea a reţinut că, instituind reguli speciale privind exercitarea căilor de atac, legiuitorul trebuie să asigure părţilor interesate posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătoreşti considerate defavorabile. Lipsa oricărei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunţate În instanţă echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv, dreptul de acces liber la justiţie devenind astfel un drept iluzoriu şi teoretic (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 192 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 2 iulie 2014, paragraful 13, cu referire la deciziile nr. 99 din 23 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000, nr. 230 din 16 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 16 decembrie 2000, nr. 226 din 18 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 7 iunie 2004, nr. 572 din 3 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 144 din 19 decembrie 2005, nr. 500 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 18 iulie 2012, sau nr. 967 din 20 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 18 decembrie 2012).

40. Or, în cauza de faţă, autorii excepţiei au avut acces la judecarea cauzei în primă instanţă, precum şi în apel. Aşadar au beneficiat de o cale de atac, care, potrivit art. 476 alin. (1) din Codul de procedură civilă, provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept.

41. Aceleaşi considerente au fost reţinute, de altfel, de Curtea Constituţională şi în Decizia nr. 500 din 30 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 14 august 2015, prin care au fost examinate prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 prin prisma faptului că, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, era posibil accesul la calea de atac a recursului în acţiunile având ca obiect cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare.

42. În ceea ce priveşte invocarea încălcării principiului neretroactivităţii legii Curtea constată că aceasta nu poate fi reţinută, atât timp cât dispoziţia legală criticată se aplică pentru viitor, de la data intrării în vigoare, fără a produce efecte retroactive.

43. Referitor la invocarea în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, Curtea reţine că acestea nu au incidenţă în cauză, de vreme ce nu a fost constatată încălcarea vreunui drept sau libertăţi fundamentale.

44. În fine, în ceea ce priveşte invocarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 967 din 20 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 18 decembrie 2012, Curtea reţine că considerentele care au fundamentat soluţia de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată prin decizia amintită vizează aspecte specifice modului de reglementare a normelor constatate cu acel prilej ca fiind neconstituţionale, care nu se regăsesc în cazul normelor ce fac obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate.

45. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Asociaţia Societatea Editorilor din România (SER) din Bucureşti în Dosarul nr. 1.943/301/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, de Societatea Euro Transilvania - S.R.L. din Căptălan, judeţul Alba, şi de Cleonia Copaci în dosarele nr. 1.757/107/2013 şi nr. 10.313/101/2013 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă, de Ioana Măruţescu şi de Mariana Olaru în dosarele nr. 16.943/3/2013/a1 şi nr. 1.395/110/2014 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apei Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 7 iunie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind eliberarea domnului Adrian Valentin Iliescu din funcţia de secretar de stat la Departamentul pentru relaţia cu Parlamentul

 

În temeiul art. 15 lit. c) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data de 22 august 2016, domnul Adrian Valentin Iliescu se eliberează din funcţia de secretar de stat la Departamentul pentru relaţia cu Parlamentul.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Sorin Sergiu Chelmu

 

Bucureşti, 22 august 2016.

Nr. 277.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind numirea domnului Daniel Mărăcineanu în funcţia de secretar de stat la Departamentul pentru relaţia cu Parlamentul

 

În temeiul art. 15 lit. c) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data de 22 august 2016, domnul Daniel Mărăcineanu se numeşte în funcţia de secretar de stat la Departamentul pentru relaţia cu Parlamentul.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Sorin Sergiu Chelmu

 

Bucureşti, 22 august 2016.

Nr. 278.

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.