MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 653/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 653         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 25 august 2016

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 436 din 21 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului

 

Decizia nr. 464 din 28 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (3) teza a două din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare

 

Decizia nr. 529 din 5 iulie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 230/2607 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari

 

Decizia nr. 539 din 12 iulie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (1), (3), (8) şi (9), art. 60 alin. (2) coroborat cu art. 15 alin. (1) lit. c), art. 61 alin. (1) şi art. 69 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, în redactarea anterioară modificării acestor norme prin Legea nr. 81/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, precum şi pentru modificarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare

 

ORDONANŢE SI HOTÂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

17. - Ordonanţă pentru prorogarea termenului prevăzut la art. 30 alin. (41) din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor

 

586. - Hotărâre pentru modificarea şi completarea anexei nr. 6 la Hotărârea Guvernului nr. 1.357/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Suceava, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Suceava

 

587. - Hotărâre privind acordarea de către România a unui ajutor umanitar extern de urgenţă, cu titlu gratuit, pentru Republica Macedonia, precum şi pentru suplimentarea bugetului Ministerului Afacerilor Interne din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2016

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 436

din 21 iunie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului

 

Mona-Maria Pivniceru - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, excepţie ridicată de Dan Dragoş Dumitraşcu în Dosarul nr. 1.925/54/2014 al Curţii de Apei Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.703D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea statul român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate,

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 4 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.925/54/2014, Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, excepţie ridicată de Dan Dragoş Dumitraşcu într-o cauză penală în care se fac cercetări pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată şi evaziune fiscală.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că deducerea cunoaşterii provenienţei bunurilor din circumstanţele faptice obiective creează o veritabilă prezumţie de vinovăţie, încălcând dreptul la un proces echitabil şi principiul egalităţii în faţa legii. Astfel, se răstoarnă sarcina probei în procesul penal care, în final, îl obligă pe inculpat să îşi dovedească nevinovăţia prin fapte negative nedeterminate.

7. Totodată, este afectat principiul egalităţii în faţa legii, deoarece în cazul persoanelor acuzate de săvârşirea infracţiunii de spălare de bani aceştia trebuie să îşi probeze nevinovăţia, pe când, în cazul celorlalţi inculpaţi, nu operează o asemenea prezumţie.

8. De asemenea, norma legală atacată ridică serioase semne de întrebare cu privire la previzibilitatea dispoziţiei şi având în vedere exigenţele art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, textul apare ca fiind confuz, imprecis şi impredictibil.

9. În sfârşit, sintagma „circumstanţe faptice obiective” lipseşte de previzibilitate norma de incriminare, în condiţiile în care principiul respectării legilor şi cel al legalităţii incriminării impun legiuitorului să legifereze prin texte suficient de clare şi precise pentru a putea fi aplicate, inclusiv prin asigurarea posibilităţii persoanelor interesate de a se conforma prescripţiei legale,

10. Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 73 din 27 ianuarie 2011.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

12. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 73 din 27 ianuarie 2011.

13. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, principiul egalităţii în drepturi nu exclude, ci, dimpotrivă presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite, iar violarea principiului egalităţii şi nediscriminării ar putea exista atunci când se aplică un tratament diferenţiat la cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă. Or, în speţă, dispoziţiile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice.

14. Nu poate fi primită nici susţinerea potrivit căreia dispoziţiile criticate afectează dreptul la un proces echitabil şi prezumţia de nevinovăţie, deoarece acestea se aplică în corelaţie cu principiul aplicării legii procesual penale consacrat de art. 5 din Codul de procedură penală privind aflarea adevărului, care instituie obligaţia organelor judiciare de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana suspectului/inculpatului. Totodată, organele judiciare sunt obligate să strângă şi să administreze probe atât în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului/inculpatului. De asemenea, potrivit art. 101 alin. (1) din Codul de procedură penală, probele nu au o valoare mai dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Ca urmare, legea procesual penală conţine norme-garanţii de natură să asigure şi să garanteze aflarea adevărului prin aprecierea obiectivă a probelor.

15. În sfârşit, conţinutul juridic al infracţiunii de spălare a banilor, precum şi modalităţile concrete de săvârşire a faptei, coroborate cu împrejurarea cunoaşterii provenienţei bunurilor sau a scopului urmărit sunt de natură să ofere suficientă previzibilitate, judecătorul având astfel posibilitatea de a proceda la o corectă individualizare a pedepsei. Totodată, textul criticat permite destinatarilor săi - care pot apela, la nevoie, la sfatul unor specialişti - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. în acest sens este şi jurisprudenţa instanţei europene de la Strasbourg care a reţinut în mod constant că previzibilitatea legii nu se opune ca persoana interesată să fie nevoită să recurgă la consiliere de specialitate pentru a evalua la un nivel rezonabil circumstanţele cauzei şi consecinţele ce ar putea decurge dintr-o anumită acţiune (a se vedea hotărârile din 25 mai 1993 şi 15 noiembrie 1996 pronunţate în cauzele Kokkinakis împotriva Greciei şi Cantoni împotriva Franţei).

16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate,

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 12 octombrie 2012, care au următorul conţinut: „(4) Cunoaşterea provenienţei bunurilor sau scopul urmărit poate fi dedusă/dedus din circumstanţele faptice obiective

19. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la respectarea Constituţiei şi a legilor, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, precum şi dispoziţiile art. 6 part. 2 referitor prezumţia de nevinovăţie din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale contestate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 687 din 20 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 903 din 4 decembrie 2015, Curtea a statuat că din simpla analiză a textului se poate observa că legiuitorul a incriminat fapta condiţionat de cunoaşterea de către autorul operaţiunii a împrejurării că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni, sens în care o astfel de cunoaştere poate fi dedusă din circumstanţe faptice obiective. Acest fapt nu echivalează cu încălcarea prezumţiei de nevinovăţie, deoarece, în acord cu art. 99 din Codul de procedură penală, sarcina probei care serveşte la cunoaşterea împrejurărilor care dovedesc că o persoană avea cunoştinţă de anumite aspecte referitoare la provenienţa bunurilor aparţine procurorului, suspectul sau inculpatul nefiind obligat să îşi dovedească nevinovăţia.

21. Acesta este sensul dispoziţiilor legale criticate, potrivit cărora cunoaşterea provenienţei bunurilor sau scopul urmărit poate fi dedusă/dedus din circumstanţele faptice obiective ce îşi găsesc corespondent în probele administrate în condiţiile mâi sus arătate.

22. În plus, prevederile contestate stabilesc criterii obiective de apreciere a caracterului penal al operaţiunilor săvârşite în legătură cu bunul sau sumele rezultate dintr-o anumită infracţiune, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că norma legală trebuie să fie suficient de accesibilă şi de previzibilă, astfel încât să permită cetăţeanului să dispună de informaţii suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat şi să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea. Astfel, în Hotărârea din 25 august 1998, pronunţată în Cauza Hertel împotriva Elveţiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că previzibilitatea legii nu trebuie neapărat să fie însoţită de certitudini absolute. Certitudinea, chiar dacă este de dorit, este dublată uneori de o rigiditate excesivă, or, dreptul trebuie să ştie să se adapteze schimbărilor de situaţie. Există multe legi care se servesc, prin forţa lucrurilor, de formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare depinde de practică, aşa cum se întâmplă şi îh cazul judecătorului român. În Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că legea internă pertinentă care înglobează atât dreptul scris, cât şi pe cel nescris trebuie să fie formulată cu o precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate, care pot apela, Sa nevoie, la sfatul unui specialist, să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Aşa fiind, o lege care atribuie o putere de apreciere (cum este, în speţă, cazul autorităţilor chemate să aplice legea) nu contravine, în principiu, acestei exigenţe.

23. În sfârşit, Curtea a mai constatat că, potrivit considerentelor (19) din Directiva 20Q5/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului, „Directiva 91/308/CEE a inclus notarii şi alţi membri ai profesiilor liberale juridice în domeniul de aplicare a regimului comunitar de combatere a spălării banilor; acest domeniu de aplicare trebuie să rămână neschimbat în prezenta directivă; membrii acestor profesii liberale juridice, definiţi de statele membre, se supun dispoziţiilor prezentei directive, atunci când participă la tranzacţii financiare sau comerciale, inclusiv la furnizarea de consultanţă fiscală, deoarece aici se întâlneşte riscul cel mai ridicat ca serviciile membrilor profesiilor liberale juridice să fie folosite ilegal, în scopul spălării produselor activităţii infracţionale sau în scopul finanţării terorismului.” Aşa fiind, potrivit art. 1 din această ultimă directivă, cunoaşterea, intenţia sau motivaţia, ce trebuie să fie un element al activităţilor de spălare de bani, pot fi stabilite pe baza unor stări de fapt obiective, adică pe baza aceloraşi circumstanţe faptice obiective criticate de autor în prezenta cauză şi care, prin excelenţă, constituie atributul organelor judiciare, Curtea Constituţională nefiind competentă să se pronunţe asupra modului de interpretare şi de aplicare a legii într-o speţă dedusă judecăţii instanţei de drept comun.

24. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

25. Distinct de aceste argumente, Curtea constată că nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece se compară situaţia juridică a persoanelor acuzate de săvârşirea infracţiunii de spălare de bani cu cea a persoanelor acuzate de săvârşirea altor infracţiuni. Or, prezumţia de nevinovăţie operează pentru toate persoanele acuzate indiferent de fapta pentru care sunt cercetaţi şi, prin urmare, nu poate fi primită susţinerea potrivit căreia este afectat principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii.

26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Dan Dragoş Dumitraşcu în Dosarul nr. 1.925/54/2014 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală pentru cauze cu minori şi constată că dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia penală pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 21 iunie 2016.

PREŞEDINTE,

MONA-MARIA PIVNICERU

Magi strat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 464

din 28 iunie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (3) teza a două din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (3) teza a două din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, excepţie ridicată de Vasile Verdeş în Dosarul nr. 50/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 82D/2016.

2. La apelul nominal se prezintă pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate avocatul Dan Cimpoeru, cu împuternicire depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţii prezente care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În esenţă, acesta reiterează argumentele deja expuse în notele scrise depuse cu prilejul invocării excepţiei de neconstituţionalitate în faţa instanţei de judecată şi susţine că art. 3 alin. (3) teza a două din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 contravine dispoziţiilor art. 115 alin. (6) teza a două din Constituţie, potrivit cărora ordonanţele de urgenţă nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului. Arată că, aşa cum reiese din cuprinsul art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003, Garda Financiară se afla în subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, împrejurare ce denotă faptul că este o instituţie fundamentală a statului. De asemenea subliniază că întreaga caracterizare a Gărzii Financiare prin legislaţia subsecventă relevă faptul că această instituţie are o dublă subordonare, respectiv atât Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cât şi Ministerului Finanţelor Publice, ceea ce conduce la concluzia că regimul juridic al acestei instituţii intră sub incidenţa art. 115 alin. (6) din Constituţia României, în sensul că acesta nu poate fi modificat decât prin lege, şi nu prin ordonanţă de urgenţă.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care arată că Garda Financiară se află în subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, deci iu în subordinea Guvernului sau a vreunui alt minister.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Sentinţa civilă nr. 3.356 din 15 decembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 50/2/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (3) teza a două din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Vasile Verdeş într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi intervenientul accesoriu în interesul pârâtului, Ministerul Finanţelor Publice.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că textul criticat, în forma în vigoare la data adoptării Hotărârii Guvernului nr. 566 din 1 iunie 2011 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare, este neconstituţional în măsura în care prin sintagma „numărul de posturi (...) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului” s-ar înţelege că Guvernul poate reduce numărul de posturi. În acest sens susţine că prin reglementarea criticată se încalcă dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie, care stipulează că ordonanţele de urgenţă nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului. Aşa fiind, apreciază că posturile ocupate în instituţiile fundamentale ale statului nu pot fi reduse printr-o ordonanţă de urgenţă a Guvernului şi arată, totodată, că nu poate fi lăsată la latitudinea ordonatorilor de credite desfiinţarea posturilor ocupate în cadrul acestor instituţii, fără a fi stabilite niciun fel de criterii prin lege pentru desfiinţarea lor (în acest sens invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 55 din 5 februarie 2014). Cât priveşte caracterul de instituţie fundamentală a statului, în raport cu dispoziţiile legale în vigoare la data la care a produs efecte Hotărârea Guvernului nr. 566 din 1 iunie 2011, autorul excepţiei susţine că Garda Financiară poate fi inclusă în această categorie. Subliniază că acest caracter al Gărzii Financiare rezultă din însăşi Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 91/2003, în forma actualizată până la data de 25 mai 2009, aplicabilă în cazul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, în care se arată, printre altele, că Garda Financiară este subordonată Ministerului Finanţelor, intrând astfel, în opinia autorului excepţiei, sub incidenţa dispoziţiilor art. 116-117 din Constituţie.

7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul caracterului neîntemeiat al acesteia.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. În acest sens arată că, în prezent, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 a fost abrogată prin intermediul art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013, astfel încât nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. În măsura în care, însă, este aplicabilă Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, pe fondul criticilor formulate, Guvernul apreciază că nu sunt incidente considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 55 din 5 februarie 2014, invocate de autorul excepţiei în susţinerea argumentelor sale de neconstituţionalitate a textului criticat. În acest context, arată că prin intermediul normei legale criticate nu se operează o reducere a numărului de posturi ocupate, ci se prevede doar faptul că acest număr este stabilit în cuprinsul unei hotărâri de Guvern.

10. Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 3 alin. (3) teza a două din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 sunt constituţionale. În acest sens reţine faptul că regimul juridic al Gărzii Financiare a fost supus controlului Curţii Constituţionale, care a statuat că Garda Financiară, ca instituţie publică de control care se afla în subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, „nu poate fi încadrată în categoria instituţiilor fundamentale, întrucât, potrivit legii, şi-a desfăşurat activitatea în subordinea unui organ de specialitate al administraţiei publice centrale, iar nu în subordinea Guvernului sau a unui minister, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 116-117 din Constituţie, şi nici nu a constituit o autoritate administrativă autonomă” (Decizia Curţii Constituţionale nr. 366/2014, paragraful 50 teza finală).

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 3 alin. (3) teza a două din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 13 octombrie 2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2004, prevederi potrivit cărora „(...) Structura organizatorică a Gărzii Financiare, numărul de posturi, normele generale şi speciale de dotare, însemnele distinctive şi modelele de uniformă se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.”

14. Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare a fost abrogată, potrivit art. 19 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 29 iunie 2013. În acest context, în legătură cu examinarea unor texte de lege ce nu mai sunt în vigoare, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, interpretând sintagma „în vigoare”din cuprinsul art. 29 din Legea nr. 47/1992, text care circumstanţiază controlul de constituţionalitate numai la legile şi ordonanţele în vigoare, Curtea Constituţională a reţinut că acest control vizează „dispoziţiile aplicabile cauzei, chiar dacă acestea nu mai sunt în vigoare”, dar ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. O astfel de soluţie a fost justificată prin faptul că, deşi abrogată, „legea civilă poate ultraactiva în unele situaţii, potrivit principiului «tempus regit actum“. Astfel, deşi nu mai sunt în vigoare, prevederile de lege criticate îşi produc în continuare efectele juridice, fiind aplicabile cauzei, iar, în aceste condiţii, Curtea are competenţa de a controla constituţionalitatea acestora.

15. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, reglementarea criticată contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (6) teza a doua, potrivit cărora „Ordonanţele de urgenţă (...) nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în esenţă, autorul acesteia susţine că art. 3 alin. (3) teza a două din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, în forma în vigoare la data adoptării Hotărârii Guvernului nr. 566 din 1 iunie 2011, este neconstituţional şi contravine art. 115 alin. (6) din Constituţie, în măsura în care prin sintagma „numărul de posturi se stabileşte prin hotărâre de Guvern”, s-ar înţelege că Guvernul poate reduce numărul de posturi, având în vedere caracterul de instituţie fundamentală a statului al Gărzii Financiare.

17. În acest context, Curtea subliniază faptul că, în ceea ce priveşte interdicţiile şi limitele de reglementare pe calea ordonanţelor de urgenţă, prin Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, Curtea a reţinut că din interpretarea art. 115 alin. (6) din Constituţie „se poate deduce că interdicţia adoptării de ordonanţe de urgenţă este totală şi necondiţionată atunci când menţionează că «nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale» şi că «nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică». În celelalte domenii prevăzute de text-regimul instituţiilor fundamentale ale statului sau drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţie -, ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă «afectează», dacă au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin”. În continuare, Curtea a arătat că „verbul «a afecta» este susceptibil de interpretări diferite, aşa cum rezultă din unele dicţionare. Din punctul de vedere al Curţii, aceasta urmează să reţină numai sensul juridic al noţiunii, sub diferite nuanţe, cum ar fi. «a suprima», «a aduce atingere», «a prejudicia», «a vătăma», «a leza», «a antrena consecinţe negative»11.

18. În ceea ce priveşte regimul instituţiilor fundamentale ale statului, în jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că „sunt instituţii fundamentale ale statului acelea reglementate expres de Constituţie, în mod detaliat ori măcar sub aspectul existenţei lor, în mod explicit sau doar generic (instituţiile cuprinse în titlul III din Constituţie, precum şi autorităţile publice prevăzute în alte titluri ale Legii fundamentale)” (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 6 noiembrie 2009, sau Decizia nr. 55 din 5 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 25 februarie 2014). Aşadar, instituţiile fundamentale ale statului au „statut constituţional” (Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 6 februarie 2009). Astfel, Curtea a considerat că sunt instituţii fundamentale ale statului, spre exemplu, Curtea de Conturi (Decizia nr. 544 din 28 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 30 iunie 2006, sau Decizia nr. 1.555 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 916 din 28 decembrie 2009), Preşedintele României (Decizia nr. 1.133 din 27 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 12 decembrie 2007), Consiliul Superior al Magistraturii (Decizia nr. 1.133 din 27 noiembrie 2007 sau Decizia nr. 230 din 9 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 12 iunie 2013), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009) , Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009), ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice (Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009), Ministerul Public (Decizia nr. 297 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010), consiliile locale, primăriile şi consiliile judeţene (Decizia nr. 1.105 din 21 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 8 octombrie 2010) sau Curtea Constituţională (Decizia nr. 738 din 19 septembrie 2012).

19. Cât priveşte înţelesul sintagmei „afectare a regimului instituţiilor fundamentale ale statului”, Curtea, prin Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009 sau Decizia nr. 230 din 9 mai 2013, a statuat că aceasta vizează „toate componentele care definesc regimul juridic al acestora - structura organizatorică, funcţionarea, competenţele, resursele materiale şi financiare, numărul şi statutul personalului, salarizarea, categoria de acte juridice pe care le adoptă etc.”. De asemenea, toate aceste componente se subsumează organizării şi funcţionării instituţiilor fundamentale ale statului (Decizia nr. 1.105 din 21 septembrie 2010) .

20. În acest context, prin Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014, paragraful 50, referitor la Garda Financiară, instituţie publică de control care se afla în subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Curtea a subliniat că „această instituţie nu poate fi încadrată în categoria instituţiilor fundamentale, întrucât, potrivit legii, şi-a desfăşurat activitatea în subordinea unui organ de specialitate al administraţiei publice centrale, iar nu în subordinea Guvernului sau a unui minister, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 116-117 din Constituţie, şi nici nu a constituit o autoritate administrativă autonomă.” Aşa fiind, la paragraful 51 din decizia menţionată, Curtea a statuat că „în ceea ce priveşte Garda Financiară, aceasta nu reprezintă o instituţie fundamentală a statului, care să cadă sub incidenţa protecţiei prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie”, motiv pentru care criticile formulate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate în prezenta cauză sunt neîntemeiate.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vasile Verdeş în Dosarul nr. 50/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 3 alin. (3) teza a două din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 28 iunie 2016.

 

PREŞEDINTELE INTERI MAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE

Prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 529

din 5 iulie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 2.902/108/2015 al Tribunalului Arad - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 458D/2016,

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că libera alegere a profesiei nu este incompatibilă cu impunerea prin lege a anumitor condiţii pe care persoana este obligată să le îndeplinească, în acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 321 din 14 septembrie 2004.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Sentinţa civilă nr. 457 din 9 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2,902/108/2015, Tribunalul Arad - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari. Excepţia a fost ridicată de Faur Nistor Isai, reclamant într-o cauză având ca obiect obligarea Primăriei Municipiului Arad de a-i permite să profeseze meseria de administrator condominium fără obligarea de a obţine atestat, precum şi obligarea la plata de daune morale.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 230/2007 încalcă dreptul la muncă al persoanei care doreşte să exercite activitatea de administrare a unui condominiu, întrucât condiţionează angajarea sa de deţinerea unui atestat pentru funcţia de administrator de imobile.

6. Tribunalul Arad - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că, prin instituirea unor cerinţe privitoare la exercitarea profesiei de administrator condominiu, legiuitorul nu restricţionează dreptul la muncă, ci doar instituie măsuri necesare pentru exercitarea acestei activităţi în condiţii optime.

7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 545/2004, prin care instanţa constituţională a reţinut că „instituirea prin lege a unor condiţii pentru ocuparea unor funcţii sau exercitarea unor profesii nu reprezintă o încălcare a dreptului la muncă şi la alegerea profesiei”. Însă, în cauză nu se pune problema neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate de către autorul excepţiei, ci este vorba despre o problemă de interpretare şi aplicare a acestora, în raport cu situaţia de fapt ce urmează a fi reţinută de către instanţa de judecată.

9. Avocatul Poporului consideră neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

10. Preşedinţii Senatului şi Camerei Deputaţilor nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin, (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 35 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, cu modificările şi completările ulterioare. Textul de lege criticat are următorul cuprins: „Art. 35. - (1) Pentru activitatea de administrare care include activităţi de administrare tehnică, de contabilitate şi casierie, asociaţia de proprietari poate angaja fie persoane fizice atestate pentru funcţia de administrator de imobile, fie poate încheia contract de administrare cu persoane juridice specializate şi autorizate, care au ca obiect de activitate numai domeniul asociaţiilor de proprietari ori care au ca activitate principală administrarea imobilelor pe bază de tarife sau contract. Administratorilor de imobile li se aplică în mod corespunzător prevederile art. 21 alin. (2) şi ale art. 22.

(2) Persoanele fizice pot fi angajate prin încheierea unui contract individual de muncă, conform celor stabilite prin negociere directă.

(3) Candidaţii pentru funcţia de administrator de imobile trebuie să prezinte comitetului executiv al asociaţiei de proprietari documentele solicitate, garanţiile profesionale şi materiale prevăzute de lege şi trebuie să nu fi suferit nicio condamnare.

(4) Comitetul executiv adoptă decizii asupra cuantumului salariilor, al indemnizaţiilor şi al eventualelor premieri care se acordă personalului încadrat cu contract individual de muncă, precum şi asupra valorii şi a modalităţilor de contractare, în cazul în care administrarea clădirii este asigurată de persoane juridice, în limita bugetului de venituri şi cheltuieli adoptat de adunarea generală a proprietarilor.

(5) De asemenea, comitetul executiv decide şi asupra acordării unor drepturi băneşti membrilor asociaţiei de proprietari care desfăşoară activităţi lucrative folositoare acesteia, în limita bugetului de venituri şi cheltuieli adoptat de adunarea generală a proprietarilor*

13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 41 care consacra dreptul la muncă.

14. Analizând criticile de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin textul de lege criticat, legiuitorul a condiţionat dobândirea calităţii de administrator de imobile de îndeplinirea unor cerinţe pozitive (atestatul pentru funcţia de administrator de imobile, garanţiile profesionale şi materiale) şi negative (să nu fi suferit nicio condamnare penală), care trebuie întrunite cumulativ.

15. Cu privire la libertatea alegerii profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă, în jurisprudenţa sa, Curtea a constatat că acestea sunt componente ale dreptului la muncă, Constituţia consacrând dreptul fiecărei persoane de a-şi alege profesia, meseria sau ocupaţia şi, desigur, de a-şi alege singură locul de muncă.

16. Curtea a reţinut că dispoziţiile constituţionale referitoare la alegerea liberă a profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă nu poate fi interpretată în sensul că orice persoană, oricând, poate opta pentru exercitarea unei profesii ori a unei meserii sau pentru alegerea oricărui loc de muncă fără a avea pregătirea şi calificarea corespunzătoare ori fără a face dovada că a obţinut avizul, autorizaţia sau atestatul, în cazul în care pentru exercitarea unei profesii sau meserii se cere, pe lângă absolvirea studiilor ori calificarea necesară, şi acest lucru. Obţinerea acestor avize, autorizaţii sau atestări este motivată de specificul fiecărei profesii sau meserii care presupune o calificare corespunzătoare, precum şi anumite aptitudini pe care cel ce doreşte să exercite acea meserie sau profesie trebuie să le aibă, tocmai pentru îndeplinirea sarcinilor de la locul de muncă ales, în vreme ce retragerea avizului, autorizaţiei sau atestatului de către autoritatea sau organismul competent se face numai în momentul în care nu mai sunt îndeplinite condiţiile din momentul acordării acestora. De asemenea, Curtea a observat că atât emiterea avizelor, autorizaţiei sau atestatelor, cât şi retragerea acestora se fac de către autorităţile sau organismele competente în anumite cazuri şi condiţii stabilite de lege, în mod obiectiv, această retragere având ca efect încetarea de drept a contractului individual de muncă ce se materializează într-un act administrativ al angajatorului. Acest act, dacă a fost emis în mod abuziv, cu nerespectarea dispoziţiilor legale, poate fi contestat în justiţie de cel interesat (a se vedea în acest sens Decizia nr. 545 din 7 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 25 ianuarie 2005).

17. Potrivit dispoziţiilor art. 54 din Legea nr. 230/2007, persoanele fizice care doresc să obţină calitatea de administrator de imobile sunt atestate de către primar, la propunerea compartimentelor specializate din cadrul autorităţii administraţiei publice locale, în baza unei hotărâri a consiliului local. Atestatul are drept scop certificarea calităţilor profesionale ale persoanelor care doresc să practice activitatea de administrare a imobilelor la asociaţiile de proprietari. Potrivit Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 18 ianuarie 2007, atestatul de administrator de imobil se eliberează pentru o perioadă nedeterminată, este valabil pe tot teritoriul României şi se poate retrage de către autoritatea administraţiei publice locale care l-a eliberat, dacă nu mai sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acestei activităţi

18. Opţiunea legiuitorului de a condiţiona dobândirea calităţii de administrator de imobile de îndeplinirea cerinţelor legale nu poate fi considerată ca fiind neconstituţională, având în vedere că scopul ei este asigurarea unei activităţi calificate de administrare a imobilelor. Faptul că accesul la profesia de administrator de imobile este condiţionat de satisfacerea anumitor cerinţe nu poate fi privit ca o îngrădire a dreptului la muncă sau a alegerii libere a profesiei. Normele în baza cărora funcţionează persoane juridice specializate şi autorizate sau persoanele fizice atestate nu contravin principiilor constituţionale, cei care doresc să practice această profesie fiind datori să respecte legea şi să accepte regulile impuse de aceasta.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 2.902/108/2015 al Tribunalului Arad - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Arad - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 5 iulie 2016.

 

PREŞEDINTELE INTERIMAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE

Prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent-şef,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 539

din 12 Iulie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (1), (3), (8) şi (9)f art. 60 alin. (2) coroborat cu art. 15 alin. (1) lit. c), art. 61 alin. (1) şi art. 69 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, în redactarea anterioară modificării acestor norme prin Legea nr. 81/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, precum şi pentru modificarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Bianca Drăghici - magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (1), (3), (8) şi (9), art. 60 alin. (2) coroborat cu art. 15 alin. (1) lit. c), art. 61 alin. (1) şi art. 69 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Emil Florin Dincă în Dosarul nr. 347/93/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.097D/2015.

2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 7 iulie 2016, în prezenţa reprezentantului Ministerului Afacerilor Interne, consilier juridic Andreea Vâlvoi, şi a reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 12 iulie 2016, când a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

3. Prin Decizia civilă nr. 2.161 din 17 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 347/93/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (1), (3), (8) şi (9), art. 60 alin. (2) coroborat cu art. 15 alin. (1) lit. c), art. 61 alin. (1) şi art. 69 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului. Excepţia a fost ridicată de Emil Florin Dincă, în calea de atac a recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 92 din 15 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Ilfov - Secţia civilă, într-o cauză având ca obiect suspendarea executării şi anularea unor decizii prin care s-a dispus o sancţiune disciplinară şi destituirea din poliţie.

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că, prin Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, a încetat prezumţia de constituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) şi ale art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, însă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, într-o cauză a sa, nu a dat eficienţă deciziei de admitere pronunţate de Curtea Constituţională. Ca atare, autorul susţine că „are un interes să conteste toate textele din Legea nr. 360/2002, care au mai rămas cu o oarecare relevanţă”. În acest sens, autorul apreciază, în esenţă, că art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 este o normă lipsită de claritate şi previzibilitate şi nu conţine suficiente standarde care să ofere o minimă garanţie împotriva arbitrariului, deoarece nu precizează cine poate stabili şi aplica sancţiunea disciplinară. De asemenea, consideră că textul criticat nu impune obligaţia de motivare a actului prin care se stabileşte sancţiunea disciplinară, iar sintagma „cercetare prealabilă” nu este definită. Totodată, nu sunt menţionate reguli de constituire, organizare, funcţionare şi consultare a consiliilor de disciplină.

5. Referitor la dispoziţiile art. 59 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, autorul excepţiei arată că acestea sunt lipsite de claritate şi previzibilitate, deoarece nu definesc termenii de „şef unitate” şi „unitate”, fiind imposibil a se determina persoana care are această calitate. De asemenea, textul nu conţine reguli privind desemnarea poliţiştilor în vederea efectuării cercetării prealabile. Ca atare, susţine autorul excepţiei, în lipsa acestor reguli, „şeful unităţii” poate desemna discreţionar persoana care să efectueze cercetarea prealabilă. Cât priveşte alineatele (8) şi (9) ale art. 59 din Legea nr. 360/2002, se apreciază că aceste dispoziţii sunt lipsite de claritate şi previzibilitate, întrucât nu este precizat subiectul destinatar al normei, respectiv subiectul obligat să pună în aplicare dispoziţia legală.

6. În continuare, autorul excepţiei arată că dispoziţiile art. 60 alin. (2) şi art. 69 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 sunt norme incomplete, deoarece nu pot fi aplicate decât prin raportare la art. 15 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege. De asemenea, consideră că aceste dispoziţii contravin şi art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, referitor la reglementarea prin lege organică a statutului funcţionarilor publici, întrucât Parlamentul nu avea dreptul de a-şi delega atribuţia exclusivă de legiferare în ceea ce priveşte statutul funcţionarilor publici către un organ inferior al administraţiei publice, respectiv ministrului de interne, care să reglementeze competenţa de destituire din funcţia publică şi de încetare a raportului de serviciu a unui agent de poliţie, printr-un act infralegal şi netransparent. În acest context, autorul afirmă că se află într-o situaţie similară cu cea care a făcut obiectul dosarului Curţii Constituţionale, în care s-a pronunţat Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, susţinând că, dacă textele declarate neconstituţionale prin decizia menţionată, se completau cu Ordinul ministrului de resort nr. 400/2004 privind cercetarea disciplinară - act infralegal, netransparent şi sustras de la aducerea la cunoştinţa publică atunci art. 15 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002, care face trimitere la un ordin de ministru, este o normă lipsită de previzibilitate. Ca atare, autorul apreciază că atât art. 60 alin. (2), cât şi art. 69 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, completate cu art. 15 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege, contravin accesului liber la justiţie şi art. 126 alin. (6) din Constituţie, potrivit căruia controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat. În final, cu privire la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, autorul excepţiei de neconstituţionalitate arată că aceste dispoziţii sunt lipsite de claritate şi previzibilitate, întrucât persoanele care au stabilit şi aplicat sancţiunea „nu pot fi determinate din întregul text al legii”.

7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal arată, pe de o parte, că instanţa de contencios constituţional, prin Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, s-a pronunţat asupra dispoziţiilor art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) şi ale art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, iar, pe de altă parte, că textele criticate au legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât „privesc aspecte referitoare la cercetarea prealabilă, consultarea comisiilor de disciplină, stabilirea şi aplicarea sancţiunii disciplinare şi încetarea raportului de serviciu pentru agentul de poliţie”.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Guvernul arată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică dispoziţiile din Legea nr. 360/2002, într-o variantă care nu mai este în vigoare. Astfel, se menţionează că dispoziţiile art. 59, art. 60 şi art. 69 din Legea nr. 360/2002 au fost modificate prin Legea nr. 81/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, precum şi pentru modificarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 21 aprilie 2015. Ca atare, se apreciază că, având în vedere că dispoziţiile articolelor în forma criticată de autorul excepţiei nu mai sunt în vigoare, excepţia de neconstituţionalitate a art. 59 alin. (1), (3), (8) şi (9), art. 60 alin. (2) coroborat cu art. 15 alin. (1) lit. c), art. 61 alin. (1) şi art. 69 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului este inadmisibilă.

10. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 15 alin. (1) lit. c) şi art. 69 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 sunt constituţionale, iar excepţia de neconstituţionalitate a art. 59 alin. (1), (3), (8) şi (9), art. 60 alin. (2) şi a art. 61 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 este inadmisibilă. În acest sens, se arată că dispoziţiile art. 59, art. 60 şi art. 61 din Legea nr. 360/2002 au fost abrogate prin Legea nr. 81/2015, adoptată ca urmare a Deciziei nr. 392 din 2 iulie 2014 prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) şi ale art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002. Prin urmare, se consideră că, în temeiul art. 29 alin. (1) şi a art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a art. 59 alin, (1), (3), (8) şi (9), art. 60 alin. (2) şi a art. 61 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, este inadmisibilă. Referitor la critica de neconstituţionalitate a art. 15 alin. (1) lit. c) raportat la art. 69 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, se arată că textele supuse controlului de constituţionalitate stabilesc persoanele abilitate să acorde avansarea în grad profesional şi să dispună încetarea raporturilor de serviciu pentru agenţii de poliţie, şi anume inspectorul general al Poliţiei Române şi şefii celorlalte structuri ale ministerului, potrivit competenţelor stabilite prin ordin al ministrului de resort. De asemenea, se consideră că aceste norme se completează cu dispoziţiile Legii nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 25 aprilie 2014.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, înscrisurile depuse la dosar, susţinerile părţii, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispoziţiile art. 59 alin. (1), (3), (8) şi (9), art. 60 alin. (2) coroborat cu art. 15 alin. (1) lit. c), art. 61 alin. (1) şi art. 69 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare.

14. Curtea observă că dispoziţiile art. 59 alin. (1), (3), (8) şi (9), art. 60 alin. (2) şi art. 61 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 au fost modificate prin art. I pct. 5, 7 şi 8 din Legea nr. 81/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, precum şi pentru modificarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, publicată în Monitorul Oficial, Partea \, nr. 266 din 21 aprilie 2015, însă, din notele autorului excepţiei, depuse în motivarea criticii de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textele sunt criticate în forma În care erau în vigoare la data emiterii actelor administrative prin care acesta a fost destituit din poliţie şi i-a încetat raportul de serviciu. Prin urmare, ţinând seama de jurisprudenţa Curţii, concretizată în Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare”, obiectai excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 59 alin. (1), (3), (8) şi (9), art. 60 alin, (2) coroborat cu art. 15 alin. (1) lit. c), art. 61 alin. (1) şi art. 69 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, în redactarea anterioară modificării acestor norme prin Legea nr. 81/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, precum şi pentru modificarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare.

15. Dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate, în redactarea anterioară modificării acestor norme prin Legea nr. 81/2015, aveau următorul cuprins:

- Art. 15 alin. (1) lit. c): „Acordarea gradelor profesionale se face prin avansare de către: [...]

c) inspectorul general al Poliţiei Române şi şefii celorlalte structuri ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, potrivit competenţelor stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, pentru agenţii de poliţie.

- Art. 59: „(1) Sancţiunile disciplinare se stabilesc şi se aplică numai după cercetarea prealabilă şi după consultarea consiliilor de disciplină, cu excepţia sancţiunilor prevăzute la art. 58 lit. a) şi b), care se pot aplica fără consultarea consiliilor de disciplină.

(3) Cercetarea prealabilă se efectuează de şeful unităţii sau de poliţişti anume desemnaţi.

(8) La stabilirea sancţiunii se ţine seama de activitatea desfăşurată anterior, de împrejurările în care abaterea disciplinară a fost săvârşită, de cauzele, gravitatea şi consecinţele acesteia, de gradul de vinovăţie a poliţistului, precum şi de preocuparea pentru înlăturarea urmărilor faptei comise.

(9) Sancţiunea disciplinară se aplică în maximum 60 de zile de la finalizarea cercetării prealabile, dar nu mai târziu de un an de la data comiterii faptei.

- Art. 60 alin. (2): „Destituirea din poliţie se dispune în mod corespunzător de persoanele care, potrivit art. 15, au competenţa să acorde gradele profesionale ale poliţiştilor.*

- Art. 61 alin. (1): „Poliţistul poate contesta sancţiunea disciplinară, în termen de 5 zile de la luarea la cunoştinţă, şefului ierarhic superior celui care a aplicat sancţiunea. Acesta se pronunţă prin decizie motivată, în termen de 15 zile.*,

- Art. 69 alin. (1): „încetarea raporturilor de serviciu ale poliţistului se dispune în mod corespunzător de către persoanele care, potrivit art. 15, au competenţa de acordare a gradelor profesionale şi are loc:

a) la împlinirea vârstei şi a celorlalte condiţii necesare pensionării în sistemul public de pensii pentru instituţiile din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale;

b) la pierderea capacităţii de muncă, în condiţiile legii, cu excepţia situaţiei în care a intervenit menţinerea în activitate în condi123pile art. 331;

c) la împlinirea limitei de vârstă în grad profesional;

d) la cerere;

e) la numirea într-o altă funcţie publică;

f) prin demisie;

g) la destituirea din poliţie;

h) la acordarea calificativului nesatisfăcător, de două ori;

i) când este condamnat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, cu excepţia cazurilor în care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau amenzii penale pentru infracţiuni săvârşite din culpă, pe baza aprobării persoanelor care au acordat gradele profesionale prevăzute la art. 15;

j) când, în urma reorganizării activităţii Ministerului Administraţiei şi Internelor sau a unei unităţi de poliţie ori a reducerii unor posturi de natura celui ocupat de poliţistul respectiv, nu sunt posibilităţi pentru ca acesta să fie încadrat într-o funcţie similară în aceeaşi unitate sau în alte unităţi;

k) când nu promovează examenul de definitivare prevăzut la art. 21 alin. (5);

f) când s-a stabilit că a fost încadrat în mod fraudulos în poliţie, chiar dacă această situaţie a fost depistată ulterior;

m) în situaţia nedefinitivării de către agenţii de poliţie a studiilor prevăzute la art. 73 alin. (8).”

16. Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 21 care consacră accesul liber la justiţie, art. 30 privind libertatea de exprimare, art. 31 referitor la dreptul la informaţie, art. 73 alin. (3) lit. j) privind reglementarea prin lege organică a statutului funcţionarilor publici şi art. 126 alin. (6) referitor la instanţele judecătoreşti.

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine Că, prin cererea de chemare în judecată formulată şi înregistrată la instanţă la data de 29 decembrie 2011, în contradictoriu cu statul român, prin Ministerul Administraţiei şi Internelor, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ilfov şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, reclamantul, autorul prezentei excepţii, a solicitat Tribunalului Ilfov - Secţia civilă, ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună: suspendarea executării şi anularea dispoziţiilor prin care s-a dispus destituirea sa din poliţie şi încetarea raporturilor de serviciu; reîncadrarea sa în funcţia publică deţinută, respectiv de cea de agent principal, în cadrul postului de poliţie unde a activat; obligarea pârâtelor la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate. În motivarea acţiunii, a arătat, în esenţă, că cele două acte administrative, a căror suspendare şi anulare o solicită, au fost emise în temeiul Ordinului ministrului

administraţiei şi internelor nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al poliţiştilor din Ministerul Administraţiei şi Internelor, care în perioada 11.08.2011-5.09.2011, în care s-a aplicat reclamantului, nu era publicat în Monitorul Oficial al României şi nici nu se afla în evidenţa oficială a legislaţiei României. Ca atare, nefiind publicat în Monitorul Oficial al României, ordinul menţionat nu îndeplinea, în sens material, exigenţele de accesibilitate şi previzibilitate ale unui act normativ.

18. Tribunalul Ilfov - Secţia civilă, prin Sentinţa civilă nr. 92 din 15 februarie 2012, a respins acţiunea reclamantului, reţinând că Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 400/2004 a fost adoptat în conformitate cu dispoziţiile art. 59 alin. (2) şi art. 60 alin. (1) din Legea nr. 360/2002. Sentinţa civilă menţionată a fost recurată şi, prin Decizia civilă nr. 2.161 din 17 aprilie 2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII l-a contencios administrativ şi fiscal a soluţionat irevocabil cauza în favoarea autorului excepţiei.

19. Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa (spre exemplu, prin Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, şi Decizia nr. 289 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 10 iulie 2014), a statuat că legătura cu soluţionarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate În scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului. Prin urmare, condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, nu trebuie analizată în abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat.

20. Or, în prezenta cauză, Curtea reţine că, prin actul de sesizare - Decizia civilă nr. 2.161 din 17 aprilie 2015 -, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII l-a contencios administrativ şi fiscal, menţionând Decizia Curţii Constituţionale nr. 392 din 2 iulie 2014, a soluţionat irevocabil cauza în favoarea autorului excepţiei. Astfel, instanţa a admis recursul declarat şi a modificat în parte sentinţa civilă recurată, în sensul că a admis acţiunea în parte, a anulat Dispoziţia de sancţionare disciplinară nr. 155.293 din 11 august 2011 şi Dispoziţia nr. 627 din 5 septembrie 2011, prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu, emise de pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ilfov, a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior şi a obligat pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ilfov la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale actualizate, aferente funcţiei, începând cu data de 5 septembrie 2011 şi până la data reintegrării efective.

21. Faţă de cele expuse, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate, raportate la obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, nu au legătură cu soluţionarea acesteia, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată. Prin urmare, Curtea constată că, în situaţia dată, o eventuală admitere a prezentei excepţii nu ar avea niciun efect în dosar, şi ca atare, excepţia nu îndeplineşte condiţia legăturii cu soluţionarea cauzei, fiind Inadmisibilă.

22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (1), (3), (8) şi (9), art. 60 alin. (2) coroborat cu art. 15 alin. (1) lit. c), art. 61 alin. (1) şi art. 69 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, în redactarea anterioară modificării acestor norme prin Legea nr. 81/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, precum şi pentru modificarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, excepţie ridicată de Emil Florin Dincă, în Dosarul nr. 347/93/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII l-a civilă de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII l-a civilă de contencios administrativ şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 12 iulie 2016.

 

PREŞEDINTELE INTERIMAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE,

Prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici

 

ORDONANŢE ŞI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ

pentru prorogarea termenului prevăzut la art. 30 alin. (41) din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 1 pct. IX din Legea nr. 123/2016 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.

 

Articol unic. - Termenul pentru obţinerea autorizaţiei de securitate la incendiu prevăzut la art. 30 alin. (41) din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 21 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se prorogă până la data de 30 iunie 2017,

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor interne,

Petre Tobă

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Vasile Dîncu

 

Bucureşti, 24 august 2016.

Nr. 17.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea şi completarea anexei nr. 6 la Hotărârea Guvernului nr. 1.357/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Suceava, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Suceava

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - În anexa nr. 6 „Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al municipiului Vatra Dornei” la Hotărârea Guvernului nr. 1.357/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Suceava, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Suceava, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 şi 642 bis din 30 august 2002, cu modificările şi completările ulterioare, secţiunea I „Bunuri imobile” se modifică şi se completează după cum urmează:

a) la poziţia nr. 196, coloana nr. 3 va avea următorul cuprins: „cu îmbrăcăminte din beton asfaltic, situată în municipiul Vatra Dornei, judeţul Suceava, lungime - 613 m, suprafaţă - 6.020 mp, de la strada Chilia până la blocul nr. 27”;

- la poziţia nr. 202, coloana nr. 3 va avea următorul cuprins: „cu îmbrăcăminte din beton asfaltic, situată în municipiul Vatra Dornei, judeţul Suceava, lungime - 1.941 m, suprafaţă - 20.281 mp, de la spitalul de boli infecţioase până la strada Foresta”;

- la poziţia nr. 210, coloana nr. 3 va avea următorul cuprins: „cu îmbrăcăminte din beton asfaltic, situată în municipiul Vatra Dornei, judeţul Suceava, lungime - 350 m, suprafaţă - 1.820 mp, de la Strada Pinului până la locuinţa numitului Vătămănescu Ciprian”;

- la poziţia nr. 212, coloana nr. 3 va avea următorul cuprins: „cu îmbrăcăminte din beton asfaltic, situată în municipiul Vatra Dornei, judeţul Suceava, lungime - 656 m, suprafaţă - 8.336 mp, de la Strada Unirii până la staţia de epurare”;

- la poziţia nr. 236, coloana nr. 1 va avea următorul cuprins: „1.3.7.1;”, coloana nr. 3 va avea următorul cuprins: „cu îmbrăcăminte din balast, lungime - 310 m, suprafaţă - 1.750 mp, de la strada Chilia până la locuinţa numitei Volosciuc Valeria”;

- la poziţia nr. 248, coloana nr. 1 va avea următorul cuprins: „1.3.7.2”, coloana nr. 3 va avea următorul cuprins: „cu îmbrăcăminte din beton asfaltic, situată în municipiul Vatra Dornei, judeţul Suceava, lungime - 226 m, suprafaţă - 3.065 mp, de la Strada Domelor până la Fabrica Bernath”;

- la poziţia nr. 250, coloana nr. 3 va avea următorul cuprins: „îmbrăcăminte din beton asfaltic, lungime - 335 m, suprafaţa - 1.900 mp, de la Strada Unirii până la Pensiunea Adrisel”;

- la poziţia nr. 251, coloana nr. 1 va avea următorul cuprins: „1.3.7.1.”, coloana nr. 3 va avea următorul cuprins: „cu îmbrăcăminte din balast, lungime - 104 m, suprafaţă - 480 mp, de la strada Dealul Negru până la locuinţa numitului Mocanu Vasile”;

- la poziţia nr. 256, coloana nr. 3 va avea următorul cuprins: „cu îmbrăcăminte din beton asfaltic, lungime - 3.196 m, suprafaţă - 48.260 mp, de la Strada Republicii până la locuinţa numitei Samuilă Georgeta”;

b) la secţiunea I „Bunuri imobile”, după poziţia nr. 455 se introduc opt noi poziţii, poziţiile nr. 456-463, potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Viceprim-ministru,

ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Vasile Dîncu

 

Bucureşti, 24 august 2016.

Nr. 586.

 

ANEXĂ

 

COMPLETĂRI

la inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al municipiului Vatra Dornei

 

SECŢIUNEA I

Bunuri imobile

 

Nr. crt.

Codul de clasificare

Denumirea bunului

Elemente de identificare

Anul dobândirii sau, după caz, al dării în folosinţă

Valoarea de

Inventar

(mii lei)

Situaţia juridică actuală

Denumire act proprietate sau alte acte doveditoare

0

1

2

3

4

5

6

456

1.3.7.1

Strada Bîrnărel

cu îmbrăcăminte din balast, situată în municipiul Vatra Dornei, judeţul Suceava, cartier Bîrnărel, lungime - 763 m, suprafaţa - 4.577 mp, de la blocul nr. 27 până la locuinţa numitului Dranca Vasile, înscrisă în CF 36829

2015

412

Domeniul public al municipiului Vatra Dornei, potrivit Hotărârii Consiliului Local nr. 138/2016

Carte funciară nr. 36829

457

1.3.7.1

Strada Eroilor

cu îmbrăcăminte din balast, situată în municipiul Vatra Domei, judeţul Suceava, în continuarea Străzii Eroilor, lungime - 333 m, suprafaţă - 3.238 mp, de la intersecţia cu Strada Pinului până la Strada Miriştei, înscrisă în CF 36824

2015

219

Domeniul public al municipiului Vatra Dornei, potrivit Hotărârii Consiliului Local nr. 138/2016

Carte funciară nr. 36824

458

1.3.7.1

Strada Pinului

cu îmbrăcăminte din balast, situată în municipiul Vatra Domei, judeţul Suceava, în continuarea Străzii Pinului, lungime - 148 m, suprafaţă -1.087 mp, de la Strada Pinului până la intersecţia cu Strada Bistriţei, înscrisă în CF 36821

2015

73

Domeniul public al municipiului Vatra Dornei, potrivit Hotărârii Consiliului Local nr. 138/2016

Carte funciară nr. 36821

459

1.3.7.1

Strada Sondei

cu îmbrăcăminte din balast, situată în municipiul Vatra Dornei, judeţul Suceava, în continuarea Străzii Sondei, lungime - 139 m, suprafaţă - 627 mp, de la Strada Sondei până la locuinţa numitului Gligan Ioan, înscrisă în CF 36850

2015

16

Domeniul public al municipiului Vatra Dornei, potrivit Hotărârii Consiliului Local nr. 138/2016

Carte funciară nr. 36850

460

1.3.7.1

Strada

Telefericului

cu îmbrăcăminte din balast, situată în municipiul Vatra Domei, judeţul Suceava, în continuarea Străzii Telefericului, lungime - 1/027 m, suprafaţă - 4.108 mp, de la Strada Telefericului până la fondul forestier al municipiului Vatra Domei, înscrisă în CF 36818

2015

222

Domeniul public al municipiului Vatra Dornei, potrivit Hotărârii Consiliului Local nr. 138/2016

Carte funciară nr. 36818

461

1.3.7.2

Strada Unirii

cu îmbrăcăminte din beton asfaltic, situată în municipiul Vatra Dornei, judeţul Suceava, în continuarea Străzii Unirii, lungime - 455 m, suprafaţă - 6.208 mp, de la locuinţa numitei Samoilă Georgeta până la pârâul Neagra, înscrisă în CF 36917

2015

550

Domeniul public al municipiului Vatra Dornei, potrivit Hotărârii Consiliului Local nr. 138/2016

Carte funciară nr. 36917

462

1.3.7.1

Strada Bistriţei

(Segment îmbrăcăminte balast)

cu îmbrăcăminte din balast, situată în municipiul Vatra Dornei, judeţul Suceava, lungime - 297 m, suprafaţă - 2.601 mp, de la Strada Pinului până la Strada Miriştei, înscrisă în CF 36936

2015

175

Domeniul public al municipiului Vatra Dornei, potrivit Hotărârii Consiliului Local nr. 138/2016

Carte funciară nr. 36936

463

1.3.7.2

Strada Bistriţei

(segment îmbrăcăminte asfalt)

cu îmbrăcăminte din beton asfaltic, situată în municipiul Vatra Domei, judeţul Suceava, lungime -1.122 m, suprafaţă -10.796 mp, de la Strada Pinului până la strada Argestru, înscrisă în CF 36936

2015

729

Domeniul public al municipiului Vatra Dornei, potrivit Hotărârii Consiliului Local nr. 138/2016

Carte funciară nr. 36936

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind acordarea de către România a unui ajutor umanitar extern de urgenţă, cu titlu gratuit, pentru Republica Macedonia, precum şi pentru suplimentarea bugetului Ministerului Afacerilor Interne din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului,

prevăzut în bugetul de stat pe anul 2016

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 5 alin. 1 lit. a) şi art. 8 alin. 3 din Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 30 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă scoaterea din rezervele de stat şi acordarea de către România a unui ajutor umanitar extern de urgenţă, cu titlu gratuit, pentru Republica Macedonia, constând în cantităţile de produse prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, în valoare de 594,12 mii lei, exclusiv transportul.

Art. 2. - Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale scade din gestiune, la preţurile de înregistrare, prin debitarea contului 6891 „Cheltuieli privind rezerva de stat”, cantităţile de produse prevăzute în anexă, aprobate a fi scoase din rezervele de stat potrivit prezentei hotărâri, pe baza documentelor justificative întocmite conform prevederilor legale.

Art. 3. - Se aprobă suplimentarea bugetului Ministerului Afacerilor Interne, pentru Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2016, cu suma de 555 mii lei, la capitolul 80.01 „Acţiuni generale, economice, comerciale şi de muncă1, titlul XIII „Active nefinanciare”, alineatul 71 02,01 „Rezerve de stat şi de mobilizare”, pentru reîntregirea stocurilor rezervă de stat la produsele apă minerală, conserve carne de porc, conserve pate de ficat, pături şi sad de dormit, în limita cantităţilor prevăzute în anexă.

Art. 4. - Ordonatorul principal de credite răspunde de modul de utilizare a sumei repartizate din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, în conformitate cu prevederile Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare,

Art. 5. - Se autorizează Ministerul Finanţelor Publice să introducă, la solicitarea ordonatorului principal de credite, modificările corespunzătoare în structura bugetului de stat şi în volumul şi în structura bugetului Ministerului Afacerilor Interne pe anul 2016.

Art. 6. - Ministerul Afacerilor Interne, prin Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, întreprinde demersurile necesare în vederea predării ajutorului către reprezentanţii Directoratului de Protecţie şi Salvare din Republica Macedonia, pe bază de proces-verbal de predare-primire.

Art. 7. - Cheltuielile de transport, precum şi alte cheltuieli ocazionate de îndeplinirea acţiunilor prevăzute la art. 1 se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul aprobat Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, în limita sumei de 30 mii lei.

Art. 8. - Ajutorul umanitar extern de urgenţă prevăzut în anexă se preia de la unităţile teritoriale subordonate Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale de către reprezentanţii Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă şi se predă la destinaţie reprezentanţilor Directoratului de Protecţie şi Salvare din Republica Macedonia.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor interne,

Petre Tobă

Preşedintele Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale,

Dan Cornel Baranga

Ministrul afacerilor externe,

Lazâr Comânescu

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

 

Bucureşti, 24 august 2016.

Nr. 587.

 

ANEXĂ

 

LISTA

produselor acordate de către România ca ajutor umanitar extern de urgenţă, cu titlu gratuit, pentru Republica Macedonia

 

Nr. crt.

Produsul

UM

Cantitatea

Valoarea (mii lei) exclusiv TVA

1

Apă minerală

litri

2.736,00

4,11

2

Conserve carne porc

kg

5.658,00

90,53

3

Conserve pate de ficat

kg

14.499,20

203,00

4

Conserve de legume

kg

2.549,98

11,48

5

Cizme din cauciuc

perechi

1.300,00

78,00

6

Pelerine de ploaie

buc.

1.000,00

15,00

7

Pături

buc.

200,00

12,00

8

Saci de dormit

buc.

1.000,00

180,00

TOTAL

594,12

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.