MONITORUL OFICIAL AL ROMĀNIEI Nr. 654/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMĀNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 654         LEGI, DECRETE, HOTĂRĀRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 25 august 2016

 

SUMAR

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ĪN DOMENIUL ENERGIEI

 

43. - Ordin pentru modificarea Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare īn Domeniul Energiei nr. 40/2016 privind aprobarea venitului total şi a tarifelor de transport pentru activitatea de transport al gazelor naturale pe conductele de transport gaze naturale Isaccea 1-Negru Vodă 1

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

35. - Normă pentru modificarea şi completarea Normei Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 7/2013 privind forma şi clauzele cuprinse īn contractul de asigurare obligatorie a locuinţelor īmpotriva cutremurelor, alunecărilor de teren şi inundaţiilor

 

ACTE ALE ĪNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept īn materie penală)

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ĪN DOMENIUL ENERGIEI

 

AUTORITATEA NAŢIONALA DE REGLEMENTARE ĪN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

pentru modificarea Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare īn Domeniul Energiei nr. 40/2016 privind aprobarea venitului total şi a tarifelor de transport pentru activitatea de transport al gazelor naturale pe conductele de transport gaze naturale Isaccea 1-Negru Vodă 1

 

Avānd īn vedere dispoziţiile art. 178 alin. (2) lit. a) şi ale art. 179 alin. (2) lit. e), alin. (4) şi alin. (6) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare, art. 58 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

īn temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. a) şi m) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare īn Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012, precum şi al dispoziţiilor art. 24 din Metodologia de rezervare a capacităţii de transport şi de stabilire a tarifelor pentru activitatea de prestare a serviciilor de transport al gazelor naturale prin conductele de transport Isaccea-Negru Vodă, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare īn Domeniul Energiei nr. 34/2016,

preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare īn Domeniul Energiei emite prezentul ordin.

Art. I. - Anexa nr. 2 la Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare īn Domeniul Energiei nr. 40/2016 privind aprobarea venitului total şi a tarifelor de transport pentru activitatea de transport al gazelor naturale pe conductele de transport gaze naturale Isaccea 1-Negru Vodă 1, publicat īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea 1, nr. 617 din 11 august 2016, se modifică şi se īnlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, şi intră īn vigoare la 1 octombrie 2016.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare īn Domeniul Energiei,

Niculae Havrileţ

 

Bucureşti, 24 august 2016.

Nr. 43.

 

ANEXĂ

(Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 40/2016)

 

TARIFE DE TRANSPORT

pentru rezervarea capacităţii de transport pe puncte de intrare/ieşire īn/din conductele de transport gaze naturale Isaccea 1-Negru Vodă 1, pentru perioada 1 octombrie 2016-30 septembrie 2017

 

 

 

 

 

 

- lei/kWh/h –

Nr. crt.

Tipuri de servicii de transport al gazelor naturale pentru rezervarea capacităţii de transport pe conductele de transport Isaccea 1-Negru Vodă 1

Punctul de intrare Isaccea 1

Grupul punctelor de ieşire. Negru Vodă 1 şi punctele de ieşire destinate alimentării cu gaze naturale a unor localităţi de pe teritoriul Romāniei

1.

servicii ferme/īntreruptibile de transport pe termen lung, contractate pentru un an

0,0008324

0,0008324

2.

servicii ferme/īntreruptibile de transport pe termen scurt, contractate pentru un trimestru

vara

0,0009073

0,0009073

iarna

0,0012569

0,0012569

3.

servicii ferme/īntreruptibile de transport pe termen scurt, contractate pentru o lună

vara

0,0010488

0,0010488

iarna

0,0014484

0,0014484

4.

servicii ferme/īntreruptibile de transport pe termen scurt, contractate pentru o zi

vara

0,0020977

0,0020977

iarna

0,0028968

0,0028968

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

NORMĂ

pentru modificarea şi completarea Normei Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 7/2013 privind forma şi clauzele cuprinse īn contractul de asigurare obligatorie a locuinţelor īmpotriva cutremurelor, alunecărilor de teren şi inundaţiilor

 

Īn conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (1) lit. b), art. 3 alin. (1) lit. b), precum şi ale art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind īnfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

īn temeiul prevederilor art. 34 lit. b) din Legea nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor īmpotriva cutremurelor, alunecărilor de teren şi inundaţiilor, republicată,

potrivit deliberărilor Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară din data de 10 august 2016,

Autoritatea de Supraveghere Financiară emite prezenta normă.

Art. I. - Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 7/2013 privind forma şi clauzele cuprinse īn contractul de asigurare obligatorie a locuinţelor īmpotriva cutremurelor, alunecărilor de teren şi inundaţiilor, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 521 din 20 august 2013, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 2, punctul 1.61 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„1.61. contractant al asigurării - persoană fizică sau juridică care īncheie PAD pentru locuinţa asiguratului şi se obligă faţă de asigurător să plătească prima de asigurare, īn situaţiile şi condiţiile prevăzute de Codul civil;”.

2. La articolul 2, după punctul 1.8 se introduce un nou punct, punctul 1.9, cu următorul cuprins:

„1.9. emitere electronică - modalitate de emitere a poliţei PAD simultan cu īnregistrarea şi stocarea instantanee īn sistemul informatic al PAID a datelor cuprinse īn poliţă.”

3. La articolul 7, alineatele (1) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 7. - (1) Proprietarii de locuinţe care au īncheiate poliţe de asigurare facultative privind riscurile prevăzute de Legea nr. 260/2008, republicată, au obligaţia de a īncheia PAD la data expirării contractelor de asigurare facultativă sau, īn cazul asigurărilor facultative multianuale, obligaţia se aplică pentru fiecare aniversare anuală.

..............................................................................

(5) Verificarea īncheierii PAD de către asigurătorul ce īncheie o asigurare facultativă pentru locuinţă se realizează solicitānd prezentarea PAD sau prin verificarea īn baza de date a locuinţelor asigurate pusă la dispoziţie de către PAID care va genera un tichet de interogare care confirmă existenţa PAD pe locuinţa asigurată.”

4. La articolul 9 alineatul (1), litera h) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„h) semnătura reprezentantului asigurătorului;”.

5. La articolul 21 alineatul (1), punctul 5 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„5. pentru pagubele produse construcţiilor de apele provenite din una dintre cauzele prevăzute la pct. 3 şi 4 şi de apele subterane care ies la suprafaţa terenului, chiar dacă stratul de apă care acoperă terenul atinge (īn exterior) numai parţial construcţia cu destinaţia de locuinţă, pătrunde şi se infiltrează prin pereţi sau prin pardoseală şi din exteriorul acesteia.”

6. La articolul 23, punctele 2 şi 4 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„2. Īn declaraţiile asiguratului/contractantului ori ale reprezentanţilor acestora, care au stat la baza īncheierii contractului de asigurare sau īn declaraţiile care sunt făcute cu ocazia cererii de despăgubire ori cu oricare alt prilej de către asigurat/beneficiar ori de către reprezentanţii acestora, se constată neadevăruri, falsuri, aspecte frauduloase, exagerări sau omisiuni care conduc la inducerea īn eroare a PAID ori a asigurătorului care a eliberat PAD;

..............................................................................

4. pagubele au fost favorizate sau agravate din culpă, pentru partea de daună care s-a mărit/produs de către contractant/asigurat/beneficiar ori de persoanele care locuiesc īmpreună cu oricare dintre aceştia la locuinţa asigurată, de prepuşii contractantului/asiguratului/beneficiarului, de persoanele autorizate să reprezinte asiguratul/beneficiarul pentru obţinerea de despăgubiri.”

7. La articolul 25, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) După fiecare daună, suma asigurată se reīntregeşte automat de la data evenimentului asigurat prin plata unei prime de asigurare suplimentare care se reţine din despăgubirea datorată. Prima suplimentară se calculează proporţional cu despăgubirea primită şi perioada rămasă de asigurare.”

8. La articolul 25, alineatul (3) se abrogă.

9. La articolul 25, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(4) Dacă prin plata despăgubirii pentru un eveniment asigurat se atinge suma asigurată prevăzută īn PAD, proprietarul este obligat să īncheie o nouă asigurare obligatorie, dar numai după efectuarea tuturor reparaţiilor care conduc la satisfacerea cerinţelor de locuit ale unei persoane sau familii.”

10. La articolul 32, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(4) PAD emisă pe numele asiguratului iniţial rămāne valabilă pānă la expirarea acesteia, asigurătorul eliberānd suplimentar un act adiţional la PAD cu numele noului proprietar al locuinţei care face obiectul contractului.”

11. Anexa se modifică şi se īnlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezenta normă.

Art. II. - Prezenta normă se publică īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, şi intră īn vigoare la 60 de zile de la data publicării.

 

Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Mişu Negriţoiu

 

Bucureşti, 10 august 2016.

Nr. 35.

 

ANEXA 1)

(Anexa la Norma nr. 7/2013)


1) Anexa este reprodusă īn facsimil.

 

ACTE ALE ĪNALTEI CURŢI DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

 

ĪNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT ĪN MATERIE PENALĂ

DECIZIA Nr. 16

din 8 iunie 2016

 

Dosar nr. 1.624/1/2016

 

Mirela Sorina Popescu - preşedintele Secţiei penale a Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - preşedintele completului

Marius Dan Foitoş - judecător la Secţia penală

Rodica Aida Popa - judecător la Secţia penală

Geanina Cristina Arghir - judecător la Secţia penală

Rodica Cosma - judecător la Secţia penală

Mariana Ghena - judecător la Secţia penală

Cristina Rotaru-Radu - judecător la Secţia penală

Francisca Maria Vasile - judecător la Secţia penală

Anca Mădălina Alexandrescu - judecător la Secţia penală

 

S-a luat īn examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală, īn Dosarul nr. 1.624/1/2016, prin care, īn temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, se solicită pronunţarea unei hotărāri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarelor chestiuni de drept:

1. Acţiunile enumerate īn cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată, cu modificările ulterioare (schimbarea sau transferul, respectiv ascunderea ori disimularea şi, respectiv, dobāndirea, deţinerea sau folosirea) reprezintă modalităţi normative distincte de săvārşire a infracţiunii de spălare a banilor sau reprezintă variante alternative ale elementului material al laturii obiective a infracţiunii de spălare a banilor

2. Subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi acelaşi cu subiectul activ al infracţiunii din care provin bunurile sau trebuie să fie diferit de acesta

3. Infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune autonomă sau este o infracţiune subsecventă aceleia din care provin bunurile

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept īn materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală şi art. 27« din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa a fost prezidată de către preşedintele Secţiei penale a Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna judecător Mirela Sorina Popescu.

La şedinţa de judecată a participat doamna Oana Mihaela Dinu, magistrat-asistent īn cadrul Secţiei penale, desemnat īn conformitate cu dispoziţiile art. 27^ din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Procurorul general al Parchetului de pe lāngă Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de doamna procuror Irina Kuglay.

Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, arătānd că la dosar au transmis puncte de vedere Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Ploieşti, Curtea de Apel Constanţa, Curtea de Apel Galaţi, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Braşov, Curtea de Apel Timişoara, Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Tārgu Mureş, Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Iaşi, Curtea de Apel Piteşti, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Craiova care, după caz, au făcut referire şi la punctele de vedere ale unora dintre instanţele arondate.

De asemenea, au transmis puncte de vedere exprimate de Direcţia legislaţie, studii şi documentare şi informatică juridică din cadrul Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Universitatea de Vest din Timişoara, Facultatea de Drept şi Ştiinţe Economice.

La dosar a fost depus raportul īntocmit de judecătorul-raportor care a fost īnaintat părţilor la data de 18 mai 2016, potrivit dispoziţiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală.

Parchetul de pe lāngă Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţia, prin Adresa nr. 814/C2/982/1II - 5/2016 din 1 iunie 2016, a adus la cunoştinţă că nu există īn lucru nicio sesizare avānd ca obiect promovarea unui recurs īn interesul legii cu privire la problemele de drept cu care a fost sesizată instanţa, fiind depuse şi concluzii scrise.

Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept īn materie penală, doamna judecător Mirela Sorina Popescu, constatānd că nu sunt alte cereri sau excepţii de formulat, a solicitat doamnei procuror Irina Kuglay să susţină punctul de vedere al Parchetului de pe lāngă Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la problema supusă dezbaterii īn Dosarul nr. 1.624/1/2016.

Reprezentantul Parchetului de pe lāngă Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie, referitor la prima īntrebare, a arătat că a fost formulată īn termeni generali cu privire la toate variantele-tip ale infracţiunii de spălare a banilor prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, deşi instanţa care a formulat sesizarea a fost īnvestită cu fapte īncadrate numai īn dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din legea menţionată, concluzionānd că īntrebarea este nepertinentă. A opinat că, īn măsura īn care se va aprecia asupra fondului, nu este necesar să se distingă īntre cele trei litere ale articolului menţionat, putāndu-se da o rezolvare de principiu, respectiv că infracţiunile se reţin īn concurs sau constituie o infracţiune unică.

Cu privire la admisibilitatea celei de-a două īntrebări, respectiv identitatea dintre subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor şi infracţiunea predicat, a arătat că aceasta trebuie raportată la obiectul cauzei, iar din acest punct de vedere a conchis că nu este īndeplinită condiţia pertinenţei, īn sensul Că de rezolvarea īntrebării nu depinde soluţionarea fondului cauzei. De altfel, din īncheierea de sesizare nu rezultă care ar fi faptele pentru care judecătorul a considerat că există identitate de subiect activ. A evidenţiat că inculpaţii nu au fost trimişi īn judecată pentru comiterea simultan şi a vreuneia dintre infracţiunile predicat.

A reliefat că instanţa care a formulat sesizarea a avut īn vedere infracţiunea prevăzută de art. 2801 din vechiul Cod penal, ca fiind infracţiunea predicat. Or, īn realitate, infracţiunile predicat īn raport cu care se reţin infracţiunile de spălare a banilor sunt infracţiuni de furt săvārşite de alte persoane şi care constituie obiectul unui dosar separat. Prin urmare, īn cauză, nu există o identitate īntre participatul la infracţiunea predicat şi participantul la infracţiunea de spălare a banilor. Īn esenţă, a susţinut că infracţiunea prevăzută de art. 2801 din vechiul Cod penal, care este reţinută īn sarcina autorilor infracţiunilor de spălare a banilor, nu reprezintă infracţiunea predicat a infracţiunii de spălare a banilor.

A specificat că, īn rechizitoriu, se face referire expresă la infracţiunea predicat ca fiind infracţiunea de furt. Prin urmare, infracţiunea predicat, īn această cauză, nu poate fi alta decāt aceea identificată de procurorul care a sesizat instanţa cu infracţiunea de spălare a banilor.

Īn ceea ce priveşte īntrebarea privind caracterul autonom al infracţiunii de spălare a banilor a arătat că nici aceasta nu este pertinentă. Pe de o parte, a menţionat că instanţa care a formulat sesizarea nu arată la ce faptă se raportează pentru a stabili autonomia sau unitatea, dintre infracţiunea de spălare a banilor şi infracţiunea predicat. A opinat că, probabil, a avut īn vedere infracţiunea prevăzută de art. 2801 din vechiul Cod penal, pe care a apreciat-o ca fiind dezincriminată, iar īn aceste condiţii si-a pus īntrebarea dacă mai poate constitui situaţie premisă sau dacă soluţia cu privire la această infracţiune influenţează soluţia cu privire la infracţiunea de spălare a banilor. Or, abordarea este greşită, deoarece autonomia infracţiunii de spălare a banilor nu se poate raporta decāt la infracţiunea predicatoare, īn cauză, este furtul, cercetat separat.

Pe de altă parte, īntrebarea este nepertinentă şi pentru că judecătorul fondului, chiar raportāndu-se la art. 2801 din vechiul Cod penal, nu a observat că fapta nu este dezincriminată, cum greşit s-a constatat, ci este prevăzută īn alte dispoziţii speciale. Raportul dintre infracţiunea de spălare a banilor şi infracţiunea prevăzută de art. 2801 din vechiul Cod penal, se regăseşte, mutatis mutandis, şi īn cazul infracţiunilor prevăzute īn Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil, republicată. Astfel, īn art. 83 şi 87 din Legea nr. 182/2000, republicată, sunt descrise elemente de fapt care pot constitui un paralelism cu fosta incriminare din art. 2801 din vechiul Cod penal. Motivul principal pentru care, īn opinia sa, această īntrebare este nepertinentă este tocmai acela că judecătorul nu motivează relevanţa īntrebării pentru cauză, astfel īncāt instanţa īnvestită cu dezlegarea problemei de drept să poată aprecia pertinenţa

Cu privire la fondul chestiunilor a căror dezlegare se solicită, īn referire la problema concursului sau unităţii de infracţiuni, a opinat că infracţiunea de spălare a banilor nu poate fi considerată ca avānd conţinuturi alternative, astfel īncāt fiecare act material să constituie o infracţiune distinctă pentru următoarele motive: premisa infracţiunii de spălare a banilor şi premisa faptică ce a generat īntrebarea īn prezenta cauză este că acelaşi bun provenit dintr-o infracţiune este succesiv supus mai multor operaţiuni de disimulare, că asupra lui se săvārşesc acte materiale de transfer dintr-un patrimoniu īn altul sau dintr-un cont īn altul (īn cazul unei sume de bani) şi alte acte de ascundere a provenienţei lui (de exemplu, falsificarea unor documente de provenienţă) şi, īn final, că acelaşi bun sau aceeaşi sumă de bani sunt dobāndite efectiv de o persoană, desăvārşindu-se astfel aparenţa de legalitate a provenienţei lor, precum şi disimularea provenienţei lor ilicite.

A precizat că toate actele materiale incriminate la art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, sunt compatibile unele cu celelalte asupra aceluiaşi bun provenind din aceeaşi infracţiune, putāndu-se săvārşi simultan toate aceste acte materiale, iar organizarea lor īn trei litere distincte şi detalierea lor īn tipuri de acte materiale este realizată de legiuitor, nu pentru a institui o pluralitate, ci pentru o bună exprimare a verbului regens, această sistematizare pornind de la premiza efectuării unor operaţiuni cu scopul disimulării, continuānd cu efectuarea unor operaţiuni care realizează acelaşi scop al disimulării de la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, şi finalizāndu-se īn teza cea mai cuprinzătoare de la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, respectiv dobāndirea sau deţinerea, deţinerea sau folosirea, indiferent de vreunul dintre scopurile arătate mai sus. De aceea, faptele sunt privite ca un proces complex care, rareori, se limitează la o singură operaţiune materială.

De cele mai multe ori, săvārşirea infracţiunii de spălare a banilor se realizează simultan īn mai multe din variantele normative, iar din acest motiv infracţiunea a fost privită ca fiind susceptibilă de epuizare īn timp, şi nu de consumare instantanee. Astfel, infracţiunea se săvārşeşte odată cu primul act, de exemplu, transferul de bani īntre două conturi, dar se consumă şi se epuizează numai atunci cānd toate operaţiunile de disimulare a provenienţei se vor fi săvārşit, īn funcţie de modul īn care şi-a conceput infractorul activitatea infracţională sau īn funcţie de natura bunului.

Un alt argument, īn sensul celor mai sus menţionate, este acela că, dacă s-ar admite că trebuie reţinută o pluralitate de infracţiuni, ar īnsemna că infracţiunea prevăzută la art. 29 alin. (ī) lit. c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, ar intra īn concurs cu infracţiunile prevăzute la art. 29 lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, avānd īn vedere că niciuna dintre celelalte modalităţi nu poate fi săvārşită fără deţinere. Prin urmare, īn toate ipotezele ar trebui reţinute cel puţin două infracţiuni de spălare a banilor.

Este evident că o atare concluzie este greşită. De aceea, a apreciat că, īn dezlegarea acestei probleme de drept, trebuie stabilit că infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune cu conţinut alternativ şi că realizarea mai multora dintre faptele care constituie elementul material duce la reţinerea unei singure infracţiuni, şi nu a unei pluralităţi, atunci cānd aceste acte materiale privesc aceleaşi bunuri provenite din aceeaşi infracţiune predicat.

Cu privire la celelalte probleme de drept ridicate, a arătat că subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi subiect activ al infracţiunii predicat şi că infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune autonomă, īn sensul că soluţia care seva da acesteia nu depinde de soluţia predicat şi nici de existenţa vreunei proceduri penale cu privire la infracţiunea predicat.

Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept īn materie penală a declarat dezbaterile īnchise, reţināndu-se dosarul īn pronunţare.

ĪNALTA CURTE.

asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul şi obiectul sesizării

Prin īncheierea de şedinţă din 23 martie 2016 pronunţată īn Dosarul penal nr. 5.230/97/2013*, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală a dispus sesizarea Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie īn vederea dezlegării următoarelor chestiuni de drept:

1. Acţiunile enumerate īn cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare (schimbarea sau transferul, respectiv ascunderea ori disimularea şi, respectiv, dobāndirea, deţinerea sau folosirea) reprezintă modalităţi normative distincte de săvārşire a infracţiunii de spălare a banilor sau reprezintă variante alternative ale elementului material al laturii obiective a infracţiunii de spălare a banilor?

2. Subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi acelaşi cu subiectul activ al infracţiunii din care provin bunurile sau trebuie să fie diferit de acesta?

3. Infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune autonomă său este o infracţiune subsecventă aceleia din care provin bunurile?

II. Expunerea succintă a cauzei şi soluţia propusă de instanţa care a dispus sesizarea Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală au fost īnregistrate apelurile formulate de Parchetul de pe lāngă Tribunalul Hunedoara şi inculpaţii D. F. S., V. I., G. G. şi H. V.

Īmpotriva Sentinţei penale nr. 81 din 15 iunie 2015 pronunţată de Tribunalul Hunedoara īn Dosarul nr. 5.230/97/2013.

La termenul de judecată din data de 18 noiembrie 2015, inculpatul V. I. a solicitat, prin intermediul apărătorului ales, sesizarea Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie īn temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, pentru rezolvarea de principiu a următoarei probleme de drept:

Dacă sunt sau nu īntrunite elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor prevăzute şi pedepsite de art. 29 lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, īn cazul īn care infracţiunea premisă (art. 2801 din Codul penal din 1969) a fost dezincriminată odată cu intrarea īn vigoare a Codului penal īn data de 1 februarie 2014.

Obiectul cauzei: Prin Sentinţa penală nr. 81 din data de 15 iunie 2015, pronunţată de Tribunalul Hunedoara īn Dosarul nr. 5.230/97/2013, s-a hotărāt asupra acuzaţiilor aduse inculpaţilor D. F. S., V. I., G. G. şi H. V. după cum urmează: īn baza art. 396 alin. (5) din Codul de procedură penală raportat la art. 16 lit. b) teza a II-a din Codul de procedură penală, au fost achitaţi inculpaţii D. F. S., V. I., şi G. G. pentru săvārşirea infracţiunii de asociere īn vederea săvārşirii de infracţiuni, prevăzute de art. 323 din Codul penal din 1969.

Īn baza art. 396 alin. (5) din Codul de procedură penală raportat la art. 16 lit. b) teza I din Codul de procedură penală, au fost achitaţi inculpaţii D. F, S., V. I., G. G. şi H. V., pentru Săvārşirea infracţiunii de nerespectare a regimului de ocrotire a unor bunuri, prevăzută de art. 2801 alin. 2 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 şi a art5 din Codul penal.

Īn baza art. 396 alin. (5) din Codul de procedură penală raportat la art. 16 lit. c) din Codul de procedură penală, a fost achitat inculpatul G. G., pentru săvārşirea infracţiunii de spălare a banilor prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare.

Īn baza art. 396 alin. (5) din Codul de procedură penală raportat la art. 16 lit. c) din Codul de procedură penală, a fost achitat inculpatul H.V, pentru săvārşirea infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare.

Au fost condamnaţi inculpaţii:

1. D.F. S. şi V. L, la cāte 3 ani īnchisoare, pentru săvārşirea infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată, cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 şi a art. 5 din Codul penal, cu suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate celor doi inculpaţi pe durata unor termene de īncercare de 5 ani

2. G. G., la 3 ani īnchisoare, pentru infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată, cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 şi a art. 5 din Codul penal cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unor termene de īncercare de 5 ani.

3. H. V., la 1 an şi 6 luni īnchisoare, pentru infracţiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 74 lit. b) din Codul penal din 1969, a art. 76 lit. c) din Codul penal din 1969, a art. 5 din Codul penal şi cu īnlăturarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de īncercare de 3 ani şi 6 luni.

Pentru a hotărī  condamnarea inculpaţilor Tribunalul Hunedoara a reţinut, īn esenţă, că:

Fapta inculpatului D. F. S. de a dobāndi şi deţine, restaura şi transfera, la data de 8 mai 2013, prin vānzarea la preţul de 1.000 euro, īmpreună cu inculpatul G. G., lui D. A., pentru plasarea pe piaţa antichităţilor din Viena, a două loturi conţinānd 40 denari romani, cu urme de sol, sustrase din siturile arheologice Sarmizegetusa Regia şi Sarmizegetusa Ulpia Traiana, cunoscānd că acestea provin din săvārşirea de infracţiuni, īn scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a acestor bunuri, precum şi faptele aceluiaşi inculpat de a intermedia la pensiunea sa din Sarmizegetusa Ulpia Traiana, īmpreună cu inculpatul G. G., alte două tranzacţii īntre inculpaţii V. I. şi H. V., respectiv īntre inculpatul V. I. şi numitul D. A., prima īn luna martie 2013 care a avut ca obiect doi stateri Lysimach. vānduţi la 1500 euro, iar cea de-a două īn luna aprilie 2013, avānd ca obiect trei stateri Lysimach. şi o didrahmă dacică, vāndute la preţul de 2050 euro, cunoscānd că acestea provin din săvārşirea de infracţiuni, īn scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri, īntrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 şi a art. 5 din Codul penal.

Faptele inculpatului V, I, de a dobāndi, deţine, restaura şi transfera prin vānzare, īmpreună cu inculpatul D. F. S. la pensiunea celui din urmă Sarmizegetusa Ulpia Traiana şi inculpatul G. G., două loturi de stateri Lysimach, īn martie 2013, respectiv 30 aprilie 2013, transferate inculpatului H. V. (2 stateri Lysimach. la preţui de 1.500 euro) şi numitului D. A (3 stateri Lysimach. şi o didrahmă dacică, cu urme de sol, la preţul de 2.050 euro), cunoscānd că acestea provin din săvārşirea de infracţiuni, īn scopul ascunderii sau al disimulării ascunderii ilicite a acestor bunuri, īntrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 şi a art. 5 din Codul penal.

Faptele inculpatului G. G. de a intermedia, īmpreună cu inculpatul D. F. S., la pensiunea acestuia din urmă Sarmizegetusa Ulpia Traiana, tranzacţiile de transfer prin vānzare a două loturi de stateri Lysimach, realizate īn martie 2013 de inculpatul V. I. şi inculpatul H. V.(doi stateri Lysimach. la preţul de 1.500 euro), respectiv 30 aprilie 2013 de inculpatul V. I. şi numitul D. A.(3 stateri Lysimach. şi o didrahmă dacică, cu urme de sol, la preţul de 2.050 euro) şi fapta aceluiaşi inculpat de a intermedia la data de 8 mai 2013 tranzacţia de transfer prin vānzare a două loturi de denari romani, cu urme de sol, sustrase din siturile arheologice Sarmizegetusa Regia şi Sarmizegetusa Ulpia Traiana, tranzacţie care a avut loc īntre inculpatul D. F. şi numitul D. A. (40 denari romani şi un inel digilar la preţul de 1.000 euro), cunoscānd că acestea provin din săvārşirea de infracţiuni, īn scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri, īntrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 şi a art. 5 din Codul penal.

Fapta inculpatului H. V. de a dobāndi şi deţine, īn urma unei tranzacţii desfăşurate īn luna martie 2013, cu intermedierea inculpaţilor D. F. S. şi G. G., la pensiunea Sarmizegetusa Ulpia Traiana, un lot de doi stateri Lysimach, achiziţionaţi de la inculpatul V. I. la preţul de 1.500 euro, cunoscānd că monedele provin din săvārşirea de infracţiuni, īntruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

Pentru a hotărī achitarea inculpaţilor Tribunalul Hunedoara a reţinut, īn esenţă, că:

Īn cauză nu există probe din care să rezulte că inculpatul G. G. a săvārşit infracţiunea prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, īntrucāt nu s-a dovedit că persoana acuzată a dobāndit, deţinut sau folosit bunuri cunoscānd că acestea provin din săvārşirea de infracţiuni, faptele inculpatului constānd, īn fapt, īn intermedierea unor transferuri de bunuri, prin vānzare către alte persoane, cunoscānd că acestea provin din săvārşirea de infracţiuni, īntrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată, cu modificările ulterioare (pentru care a fost condamnat).

Situaţia este similară şi īn cazul inculpatului H.V. Īn cazul acestuia īn ceea ce priveşte infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, nu există probe din care să rezulte că inculpatul a schimbat sau transferat bunuri (monede), cunoscānd că acestea provin din săvārşirea de infracţiuni, monedele cumpărate de la inculpatul V.I. fiind restituite īn cursul judecăţii. Fapta dovedită īn cazul acestui inculpat este cea de dobāndire şi deţinere a unor bunuri (monede) cunoscānd că acestea  provin din săvārşirea de infracţiuni, iar pentru această faptă inculpatul a fost condamnat.

Cu privire la infracţiunea de nerespectare a regimului de ocrotire a unor bunuri, prevăzută de art. 28Q1 alin. 2 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969, reţinută īn sarcina inculpaţilor D. F. S., V. I., G. G. şi H. V., Tribunalul Hunedoara a constatat că această infracţiune a fost reglementată īn Codul penal din 1969, iar īn legislaţia penală actuală infracţiunea descrisă īn alineatul precedent nu a mai fost incriminată.

Īn acest context, s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 5 din Codul penal şi s-a hotărāt achitarea celor patru inculpaţi pentru infracţiunea menţionată.

Īn fine, cu privire la infracţiunea de asociere īn vederea săvārşirii de infracţiuni a reţinut prima instanţă că nu există suficiente probe care să conducă la concluzia că inculpaţii au acţionat cu vinovăţia prevăzută de lege pentru a se asocia īn vederea săvārşirii de infracţiuni la regimul de protecţie a patrimoniului cultural naţional (cu precizarea că infracţiunea de nerespectare a regimului de ocrotire a unor bunuri reţinută īn sarcina inculpaţilor a fost dezincriminată), ori pentru a săvārşi infracţiunea de spălare a banilor.

Punctele de vedere ale procurorului şi ale inculpaţilor asupra chestiunii de drept sesizate:

Procurorul a apreciat că este oportună sesizarea Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie īn baza art. 475 din Codul de procedură penală, cu precizarea că īntrebarea ar trebui să vizeze şi chestiuni legate de subiectul activ al infracţiunii şi de acţiunile ce caracterizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii. A apreciat procurorul că acţiunile de la art. 29 din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă modalităţi normative distincte de săvārşire a infracţiunii de spălare a banilor, că subiect activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi şi subiectul activ al infracţiunii din care provin bunurile spălate şi că infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune autonomă.

Inculpaţii, prin intermediul apărătorilor aleşi, au solicitat instanţei admiterea cererii de sesizare a Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, susţinānd punctul de vedere al inculpatului care, prin intermediul apărătorului ales, a ridicat problema de drept.

Inculpaţii au susţinut, prin intermediul apărătorilor aleşi, că infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune subsecventa celei din care provin bunurile spălate, astfel īncāt dezincriminarea infracţiunii din care provin bunurile spălate (īn speţa de faţă, a celei de nerespectare a regimului de ocrotire a unor bunuri prevăzută de art. 2801 din Codul penal din 1969) atrage automat achitarea lor pentru infracţiunea de spălare a banilor.

Au mai apreciat inculpaţii că subiect activ al infracţiunii de spălare a banilor nu poate fi decāt o altă persoană decāt subiectul activ al infracţiunii din care provin bunurile spălate. Pentru a ilustra punctul lor de vedere au făcut trimitere la

exemple de practică judiciară, īn concret la deciziile nr. 3.164/2008, 1.100/2012 şi 147/2011 ale Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la Sentinţa nr. 233/2002 a Tribunalului Bihor confirmată prin Decizia nr. 85/2003 a Curţii de Apel Oradea, Sentinţa penală nr. 31/24.02.2011 a Tribunalului Neamţ şi la un articol publicat la data de 27 noiembrie 2013 pe site-ul Juridice.ro.

Īn fine, legat de cea de-a treia chestiune supusă dezbaterii, inculpaţii s-au limitat la a aprecia oportunitatea sesizării instanţei supreme, evitānd să exprime un punct de vedere tranşant.

Partea civilă statul romān nu şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la chestiunea supusă dezbaterii.

Punctul de vedere al Curţii de Acel Alba Iulia - Secţia penală;

Completul care a sesizat Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie īn vederea pronunţării unei hotărāri prealabile a susţinut că:

- acţiunile enumerate īn cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a)-c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare (schimbarea sau transferul, respectiv ascunderea ori disimularea şi, respectiv, dobāndirea, deţinerea sau folosirea) reprezintă modalităţi normative distincte de săvārşire a infracţiunii de spălare a banilor astfel īncāt persoana care comite diferite acţiuni ce se circumscriu fiecăreia dintre enumerările de la lit. a), b) şi c) săvārşeşte atātea infracţiuni cāte acţiuni comite;

- subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi acelaşi cu subiectul activ al infracţiunii din care provin bunurile, īn lipsa unei excluderi exprese care să se regăsească īn cuprinsul textului de lege, orice persoană poate avea calitatea de subiect activ al infracţiunii de spălare a banilor;

- infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune autonomă, şi nu una subsecventă aceleia din care provin bunurile şi, īn consecinţă, poate atrage răspunderea penală a inculpatului independent de existenţa unei condamnări pentru infracţiunea din care provin bunurile, de vreme ce legiuitorul romān nu a instituit condiţia expresă a existenţei unei condamnări anterioare pentru infracţiunea premisă pentru ca un inculpat să poată fi condamnat pentru infracţiunea de spălare a banilor.

III. Opinia instanţelor judecătoreşti

Īn conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a solicitat punctul de vedere al instanţelor judecătoreşti asupra chestiunii de drept supuse dezlegării.

Au comunicat puncte de vedere asupra problemei de drept īn discuţie Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apei Ploieşti, Curtea de Apel Constanţa, Curtea de Apel Galaţi, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Braşov, Curtea de Apel Timişoara, Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Tārgu Mureş, Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel laşi, Curtea de Apel Piteşti, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Craiova care, după caz, au făcut referire şi la punctele de vedere ale unora dintre instanţele arondate.

Curtea de Apel Constanţa a opinat că acţiunile enumerate īn cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 sunt modalităţi normative distincte de săvārşire a infracţiunii de spălare a banilor, persoana care comite diferite acţiuni ce se circumscriu enumerărilor de la lit. a), b) şi c) ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, săvārşind atātea infracţiuni cāte acţiuni comite.

Subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi acelaşi cu subiectul activ al infracţiunii din care provin bunurile.

Infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune subsecventă infracţiunii din care provin bunurile, aspect care reiese din modalitatea de redactare a art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare.

Tribunalul Constanţa a apreciat că acţiunile enumerate īn cuprinsul art. 29 alin (1) lit. a), b), c) din Legea 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă modalităţi distincte de săvārşire a infracţiunii de spălare a banilor şi că infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune autonomă, şi nu una subsecventă, nefiind necesar să existe o hotărāre de condamnare cu privire la infracţiunea din care provin bunurile.

Tribunalul Tulcea a apreciat că acţiunile enumerate īn cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a)-c) din Legea 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, sunt modalităţi normative distincte de săvārşire a infracţiunii de spălare a banilor, că orice persoană poate avea calitatea de subiect activ al infracţiunii de spălare a banilor, din moment ce īn cuprinsul textului de lege nu există o excludere expresă a vreunei categorii de persoane şi că infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune autonomă, şi nu subsecventă celei din care provin bunurile.

Curtea de Apel Galaţi a opinat că acţiunile enumerate īn cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă variante alternative ale elementului material al laturii obiective a infracţiunii de spălare a banilor; că subiectul activ poate fi, īn anumite condiţii, acelaşi cu subiectul activ al infracţiunii din care provin bunurile şi că infracţiunea de spălare a banilor este subsecventă infracţiunii din care provin bunurile.

Curtea de Apel Braşov a opinat că acţiunile enumerate la art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă variante alternative ale elementului material al laturii obiective a infracţiunii de spălare a banilor, īn cazul īn care aceste acţiuni privesc acelaşi bun şi sunt săvārşite īn acelaşi moment, fiind īn prezenţa săvārşirii unei Singure infracţiuni de spălare a banilor, iar īn cazul īn care acţiunile privesc bunuri diferite şi momente diferite, aceste acţiuni reprezintă modalităţi normative distincte de săvārşire a infracţiunii de spălare a banilor, fiind comise tot atātea infracţiuni cāte acţiuni sunt comise, că subiectul activ al infracţiunii de spălare de bani poate fi acelaşi cu subiectul activ al infracţiunii din care provin bunurile şi că infracţiunea de spălare a banilor s-a susţinut că este o infracţiune autonomă.

Tribunalul Braşov a opinat că acţiunile enumerate īn cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă variante alternative ale elementului material al laturii obiective a infracţiunii de spălare a banilor.

Curtea de Apel Oradea a opinat că acţiunile enumerate īn cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă variante alternative ale elementului material al laturii obiective a infracţiunii de spălare a banilor, că subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi acelaşi cu subiectul activ al infracţiunii din care provin bunurile şi că infracţiunea de spălare a banilor presupune existenţa unei infracţiuni premisă, cea din care provine bunurile ce fac obiectul spălării banilor, ce nu echivalează cu necesitatea existenţei unei hotărāri de condamnare pentru infracţiunea premisă.

Tribunalul Bihor a exprimat acelaşi punct de vedere cu privire la prima şi cea de-a două problemă de drept, iar referitor la cea de-a treia problemă de drept a apreciat că infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune autonomă faţă de cea din care provin bunurile.

Instanţele din raza Curţii de Apel Tārgu Mureş

Judecătoria Topliţa şi Judecătoria Reghin au opinat că acţiunile enumerate īn cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă modalităţi normative distincte de săvārşire a infracţiunii de spălare a banilor.

Judecătoria Miercurea-Ciuc a opinat că acţiunile enumerate īn cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă variante alternative ale elementului material al laturii obiective a infracţiunii de spălare a banilor. Au argumentat că interpretarea ca modalităţi normative distincte de săvārşire a infracţiunii de spălare a banilor, cu consecinţa reţinerii atātor infracţiuni cāte acţiuni sunt comise, excedează din punct de vedere logico-juridic intenţiei legiuitorului. Tehnica juridică este comună īn dreptul penal material, īn care variante alternative ale elementului material al laturii obiective a unei infracţiuni pot fi reţinute simultan, dar constituind o infracţiune unică.

Judecătoria Luduş a opinat că acţiunile enumerate īn cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă variante alternative ale elementului material al laturii obiective a infracţiunii de spălare a banilor, că subiect activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi acelaşi cu subiectul activ al infracţiunii din care provin bunurile, īn lipsa unei excluderi exprese care să se regăsească īn cuprinsul textului de lege, şi că infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune autonomă, şi nu una subsecventă aceleia din care provin bunurile. Infracţiunea de spălare a banilor poate atrage răspunderea penală a inculpatului independent de existenţa unei condamnări pentru infracţiunea din care provin bunurile, de vreme ce legiuitorul romān nu a instituit condiţia expresă a existenţei unei condamnări anterioare pentru infracţiunea premisă pentru ca un inculpat să poată fi condamnat pentru infracţiunea de spălare a banilor.

Instanţele din raza Curţii de Apel Ploieşti

Tribunalul Prahova a transmis Sentinţa penală nr. 652 din 16 i u ni e 2014 pronunţată īn Dosarul nr. 5.916/105/2011, d i n care reiese că subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi acelaşi cu subiectul activ al infracţiunii din care provin bunurile.

De asemenea, instanţa a considerat că inculpatul a comis o singură infracţiune de spălare a banilor, īn formă continuată, reţinānd concomitent variantele normative de la art. 29 alin. (D lit. a) şi c) din Legea 656/2002, republicata, cu modificările ulterioare.

Totodată, s-a considerat că infracţiunea de spălare a banilor poate fi o infracţiune autonomă, deci se poate dispune o soluţie de condamnare pentru aceasta, chiar dacă s-ar pronunţa o soluţie de achitare pentru infracţiunea predicat, īn funcţie de cazul concret de achitare.

Tribunalul Dāmboviţa a opinat că acţiunile enumerate īn cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă modalităţi normative distincte de săvārşire a infracţiunii de spălare a banilor.

Curtea de Apel Bucureşti a menţionat că a fost exprimată atāt opinia că acţiunile enumerate īn cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă modalităţi normative distincte de săvārşire a infracţiunii de spălare a banilor, cāt şi cea potrivit căreia acestea reprezintă variante alternative ale elementului material al laturii obiective a infracţiunii de spălare a banilor, īn sensul că oricare dintre aceste acţiuni, īn condiţiile īn care sunt īndeplinite şi celelalte condiţii, poate constitui o infracţiune distinctă.

Īn majoritate, s-a apreciat că subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi acelaşi cu subiectul activ al infracţiunii din care provin bunurile.

Referitor la cea de-a treia īntrebare, s-au conturat opinii diferite, o parte dintre judecători considerānd că infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune subsecventă aceleia din care provin bunurile, existānd īnsă şi judecători care şi-au exprimat opinia īn sensul că ar fi o infracţiune autonomă aceleia din care provin bunurile.

Curtea de Apel Piteşti a opinat că acţiunile enumerate īh cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă modalităţi normative distincte de săvārşire a infracţiunii de spălare a banilor, ceea ce determină concursul de infracţiuni corelativ faptelor comise.

Curtea de Apel Bacău a opinat că acţiunile enumerate īn cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă modalităţi normative de săvārşire a infracţiunii de spălare a banilor.

Tribunalul Bacău a menţionat că se raliază punctului de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea.

Judecătoria Momeşti şi Bacău au opinat că acţiunile enumerate īn cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă modalităţi normative distincte de săvārşire a infracţiunii de spălare a banilor.

Instanţele din raza Curţii de Apel laşi

Tribunalul laşi a opinat că acţiunile enumerate īn cuprinsul art. 29 alin (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă tot atātea infracţiuni de spălare a banilor distincte, putāndu-se reţine concursul de infracţiuni īntre art. 29 alin. (1) lit. a) şi art. 29 alin. (1) lit. b) sau c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare. S-a menţionat că practica Tribunalului laşi a fost constantă īn acest sens şi niciodată nu s-a pus problema că variantele de incriminare de la art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, ar putea constitui o singură infracţiune de spălare a banilor.

Curtea de Apel Timişoara a opinat că acţiunile enumerate īn cuprinsul art. 29 alin (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă modalităţi distincte de săvārşire a infracţiunii. S-a apreciat că posibilitatea reţinerii īn concurs a infracţiunilor generatoare de bani murdari şi a infracţiunii de spălare a banilor trebuie analizată de la caz la caz, cu respectarea regulii de interpretare strictă a legii penale. S-a constatat că īnsuşi legiuitorul a creionat imposibilitatea reţinerii īn concurs a infracţiunii de spălare a banilor şi a infracţiunii din care provin bunurile īn varianta normativă prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. a) teza a II-a din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare. S-a apreciat că infracţiunea de spălare de bani este o infracţiune subsecventă deoarece legiuitorul condiţionează existenţa acestei infracţiuni de existenţa unei alte infracţiuni generatoare de bunuri sau valori definitiv stabilite.

Curte de Apel Alba Iulia a comunicat faptul că a fost identificată Sentinţa penală nr. 408 din 9 decembrie 2014 a Tribunalului Hunedoara, definitivă prin Decizia penală nr. 723/A din 18 august 2015 a Curţii de Apel Alba Iulia īn care s-a reţinut că acţiunile enumerate īn cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă variante alternative ale elementului material al laturii Obiective a infracţiunii de spălare a banilor. Acest aspect reiese din īncadrarea juridică a faptelor īn dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969.

Instanţele din raza Curţii de Apel Cluj

Tribunalul Cluj a opinat că acţiunile enumerate īn cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare (schimbarea sau transferul, respectiv ascunderea ori disimularea şi, respectiv, dobāndirea, deţinerea sau folosirea) reprezintă modalităţi normative distincte de săvārşire a infracţiunii de spălare a banilor, iar nu variante alternative ale elementului material al laturii obiective a infracţiunii de spălare a banilor şi că, īn esenţă, judecătorii īn materie de la această instanţă īşi īnsuşesc punctul de vedere exprimat īn īncheierea de şedinţă din data de 23 martie 2016, dată īn Dosarul nr. 5.230/97/2013* al Curţii de Apel Alba Iulia, prin care s-a dispus sesizarea Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru dezlegarea chestiunii de drept.

Tribunalul Bistriţa-Năsăud şi Tribunalul Maramureş au menţionat că nu au identificat jurisprudenţă relevantă.

Curtea de Apel Suceava a menţionat că nu a fost identificată jurisprudenţă relevantă īn materie.

Instanţele din raza Curţii de Apel Craiova

Tribunalul Dolj a opinat că acţiunile enumerate īn cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă variante alternative ale elementului material al laturii obiective a infracţiunii de spălare a banilor.

Tribunalul Olt a opinat că: acţiunile enumerate īn cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă modalităţi normative distincte de săvārşire a infracţiunii de spălare a banilor, astfel

īncāt persoana care comite diferite acţiuni ce se circumscriu fiecăreia dintre enumerările de la lit. a), b) şi c) săvārşeşte atātea infracţiuni cāte acţiuni comite.

Subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi acelaşi cu subiectul activ al infracţiunii din care provin bunurile īn lipsa unei excluderi exprese care să se regăsească īn cuprinsul textului de lege, orice persoană poate avea calitatea de subiect activ al infracţiunii de spălare a banilor.

Infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune autonomă, şi nu una subsecventă aceleia din care provin bunurile. Infracţiunea de spălare a banilor poate atrage răspunderea penală a inculpatului independent de existenţa unei condamnări pentru infracţiunea din care provin bunurile, de vreme ce legiuitorul romān nu a instituit condiţia expresă a existenţei unei condamnări anterioare pentru infracţiunea premisă pentru ca un inculpat să poată fi condamnat pentru infracţiunea de spălare a banilor.

Judecătoria Balş a opinat că acţiunile enumerate īn cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă variante alternative ale elementului material al laturii obiective a infracţiunii de spălare a banilor.

IV. Examenul jurisprudenţei

1. Jurisprudenţă naţională relevantă:

Sentinţa penală nr. 313 din 11 noiembrie 2011 a Tribunalului Braşov, definitivă prin Decizia penală nr. 128 din 31 octombrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, pronunţate īn Dosarul penal nr. 8/62/2005; Sentinţa penală nr. 21 din 21 iulie 2015 a Tribunalului Constanţa, definitivă prin Decizia penală nr. 80 din 12 februarie 2016 a Curţii de Apel Braşov, pronunţate īn Dosarul nr. 1.224/119/2014; Sentinţa penată nr. 216 din 14 octombrie 2015 a Tribunalului Braşov, definitivă prin Decizia penală nr. 29 din 26 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată īn Dosarul penal nr. 1.095/62/2014, Decizia penală nr. 1.660/A din data de 3 decembrie 2015, pronunţată de Secţia a II-a penală a Curţii de Apel Bucureşti īn Dosarul nr. 8.926/3/2012; Decizia penală nr. 987/A din data de 6 iulie 2015, pronunţată de Secţia a II-a penală a Curţii de Apel Bucureşti īn Dosarul nr. 1.207/98/2014; Decizia penală nr. 1.332 din data de 3 noiembrie 2014, pronunţată de Secţia a II-a penală a Curţii de Apel Bucureşti īn Dosarul nr. 40.408/3/2009*; Decizia penală nr. 888/A din data de 8 august 2014, pronunţată de Secţia a II-a penală a Curţii de Apel Bucureşti īn Dosarul nr. 25.497/3/2012*; Sentinţa penală nr. 2.764 din data de 3 decembrie 2014, pronunţată de Secţia I penală a Tribunalului Bucureşti īn Dosarul nr. 1.989/3/2014*; Sentinţa penală nr. 591 din data de 15 aprilie 2015, pronunţată de Secţia I penală a Tribunalului Bucureşti īn Dosarul nr. 7.098/3/2014; Sentinţa penală nr. 70 din 13 iunie 2013, pronunţată de Tribunalul Neamţ īn Dosarul nr. 2.019/103/2011, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 403 din 29 mai 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bacău; Decizia penală nr. 54 din 13 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel laşi īn Dosarul nr. 892/45/2013*; Decizia penală nr. 16 din 19 ianuarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel laşi īn Dosarul nr. 13.385/99/2011*; Decizia penală nr. 145 din 17 septembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel laşi īn Dosarul nr. 10.933/99/2012; Sentinţa penală nr. 81 din 25 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul laşi īn Dosarul nr. 13.385/99/2011; Sentinţă penală nr. 82 din 25 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul laşi īn Dosarul nr. 10.933/99/2012; Sentinţa penală nr. 408 din 9 decembrie 2014 a Tribunalului Hunedoara, definitivă prin Decizia penală nr. 723/A/l din 8 august 2015 a Curţii de Apel Alba Iulia; Sentinţa penală nr. 408 din 9 decembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Hunedoara īn Dosarul nr. 6.511/977/2013, Sentinţa penală nr. 523/2014 din 20 iunie 2014, pronunţată de Tribunalul Cluj, rămasă definitivă prin Decizia nr. 247/A/2016 din 23 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Cluj īn Dosarul nr. 5.351/117/2007.

2. Jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale

Decizia nr. 73 din 27 ianuarie 2011 a Curţii Constituţionale, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 108 din 10 februarie 2011.

Decizia nr. 524 din 27 iunie 2006 a Curţii Constituţionale, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006.

Decizia nr. 299 din 23 martie 2010 a Curţii Constituţionale, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 295 din 6 mai 2010.

3. Jurisprudenţa Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie: Decizia penală nr. 140 din 19 ianuarie 2010, Dosarul nr. 1.398/104/2007; Decizia penală nr. 146 din 19 ianuarie 2010, Dosarul nr. 793/111/2004; Decizia penală nr. 3.232 din 23 septembrie 2011, Dosarul nr. 5.531/97/2009; Decizia penală nr. 423 din 3 februarie 2014, Dosarul nr. 5.044/1/2013; Decizia penală nr. 449 din 5 februarie 2014, Dosarul nr. 2.016/91/2011; Decizia penală nr. 516 din 12 februarie 2014; Decizia penală nr. 634 din 20 februarie 2014, Dosarul nr. 10.933/99/2012; Decizia penală nr. 751 din 3 martie 2014, Dosarul nr. 775/32/2012*; Decizia penală nr. 809 din 5 martie 2014, Dosarul nr. 1.474/30/2011; Decizia penală nr. 836 din 13 februarie 2013, Dosarul nr. 7/62/2005; Decizia penală nr. 1.048 din 24 martie 2014, Dosarul nr. 786/90/2009; Decizia penală nr. 1.049 din 24 martie 2014, Dosarul nr. 20.980/63/2011 */a3; Decizia penală nr. 1.100 din 10 aprilie 2012, Dosarul nr. 2 815/109/2008; Decizia penală nr. 1 501 din 8 martie 2006; Decizia penală nr. 1.562 din 28 aprilie 2009, Dosarul nr. 2.724/114/2008; Decizia penală nr. 1.578 din 29 aprilie 2009, Dosarul nr. 8.145/30/2007; Decizia penală nr. 1.642 din 14 mai 2014, Dosarul nr. 11.139/118/2012; Decizia penală nr. 1 739 din 22 mai 2014, Dosarul nr. 8.443/30/2010; Decizia penală nr. 1916 din 25 mai 2009, Dosarul nr. 9.247/1/2008; Decizia penală nr. 1.933 din 5 iunie 2014; Decizia penală nr. 609 din 19 februarie 2014, Dosarul nr. 3.807/1/2013; Decizia penală nr. 2.270 din 27 iunie 2012, Dosarul nr. 3.134/111/2007; Decizia penală nr. 1.596 din 9 mai 2014, Dosarul nr. 6.644/105/2005*; Decizia penală nr. 2.550 din 13 august 2012; Decizia penală nr. 2.626 din 19 septembrie 2014, Dosarul nr. 73.304/3/2011; Decizia penală nr. 2.984 din 25 septembrie 2008, Dosarul nr. 1.822/117/2006; Decizia penală nr. 3.020 din 21 noiembrie 2014, Dosarul nr. 7.303/118/2012; Decizia penală nr. 3.425 din 6 noiembrie 2013, Dosarul nr. 6.696/118/2011; Decizia penală nr. 3.340 din 30 octombrie 2013, Dosarul nr. 4,136/104/2012; Decizia penală nr. 3,551 din 14 noiembrie 2013, Dosarul nr. 2.421/111/2011; Decizia penală nr. 3.587 din 18 noiembrie 2013, Dosarul nr. 1.560/109/2007; Decizia penală nr. 3.615 din 5 iulie 2007; Decizia penală nr. 3.761 din 29 noiembrie 2013, Dosarul nr. 1.707/116/2012; Decizia penală nr. 3.890 din 3 noiembrie 2010, Dosarul nr. 2.635/114/2008; Decizia penală nr. 4.072 din 9 decembrie 2008, Dosarul nr. 1.989/42/2007; Decizia penală nr. 4.072 din 9 decembrie 2008, Dosarul nr. 1.989/42/2007; Decizia penală nr. 103 din 18 ianuarie 2012, pronunţată de Completul de 5 judecători de la Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie īn Dosarul nr. 5.789/2/2010.

V. Punctul de vedere al Direcţiei legislaţie, studii şi documentare şi informatică juridică din cadrul Īnaltei Curţi de Casaţie şi justiţie:

1. Cu privire la prima īntrebare cuprinsă īn īncheierea de sesizare, dacă acţiunile enumerate īn cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a)-c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare (schimbarea sau transferul, respectiv ascunderea ori disimularea şi, respectiv, dobāndirea, deţinerea sau folosirea), reprezintă modalităţi normative distincte de săvārşire a infracţiunii de spălare a banilor sau reprezintă variante alternative ale elementului material al laturii obiective a infracţiunii de spălare a banilor s-a susţinut, īn principal, că sesizarea Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie īn vederea pronunţării unei hotărāri prealabile este inadmisibilă.

Īn jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept īn materie penală al Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, condiţia de admisibilitate a sesizării īn vederea pronunţării unei hotărāri prealabile constānd īn existenţa unei legături de dependenţă īntre lămurirea chestiunii de drept şi soluţionarea pe fond a cauzei a fost conturată īn considerentele unei serii de decizii. Astfel: īn considerentele Deciziei nr. 11/2014 (publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 503 din 7 iulie 2014), ale Deciziei nr. 17/2014 (publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014) şi ale Deciziei nr. 21/2015 (publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 549 din 23 iulie 2015), Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept īn materie penală a statuat că admisibilitatea sesizării īn vederea pronunţării unei hotărāri prealabile este condiţionată, atāt īn cazul īn care vizează o normă de drept material, cāt şi atunci cānd priveşte o dispoziţie de drept procesual, de īmprejurarea ca interpretarea dată de instanţa supremă să aibă consecinţe juridice asupra modului de rezolvare a fondului cauzei.

Īn considerentele Deciziei nr. 16/2015 (publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 490 din 3 iulie 2015), Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept īn materie penală a reţinut că, pentru admisibilitatea sesizării, chestiunea de drept supusă dezlegării trebuie să conducă la soluţionarea pe fond a cauzei, īn considerentele Deciziei nr. 26/2015 (publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 77 din 2 februarie 2016), Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept īn materie penală a reiterat īnţelesul atribuit īn jurisprudenţa sa sintagmei „chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei” şi a relevat că īntre problema de drept a cărei lămurire se solicită şi soluţia ce urmează a fi dată de către instanţă trebuie să existe o relaţie de dependenţă, decizia Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată īn procedura prevăzută de art. 476 şi art. 477 din Codul de procedură penală trebuind să fie de natură a produce un efect concret asupra conţinutului hotărārii din procesul principal, cerinţa pertinenţei fiind expresia utilităţii pe care rezolvarea de principiu a chestiunii de drept invocate o are īn cadrul soluţionării pe fond a litigiului.

Īntrebarea este inadmisibilă şi prin raportare la noţiunile utilizate īn cuprinsul acesteia şi la conţinutul īncheierii de sesizare (paragraful īn care este prezentat punctul de vedere al completului de judecată).

Īn acest sens, īn enunţul primei īntrebări, instanţa de sesizare se referă la modalităţi normative, iar din conţinutul īncheierii de sesizare rezultă că, īn măsura īn care Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar stabili că acţiunile enumerate īn art. 29 alin. (1) lit. a)-c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă modalităţi normative ale infracţiunii de spălare a banilor, instanţa de sesizare ar desprinde concluzia existenţei unui concurs de infracţiuni īntre modalităţile descrise īn art. 29 alin, (1) lit. a)-c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare.

Infracţiunea de spălare a banilor poate fi săvārşită īn modalităţile normative ale schimbării sau transferului [art. 29 alin. (1) lit. a)], ascunderii ori disimulării [art. 29 alin. (1) lit. b)], dobāndirii, deţinerii sau folosirii [art. 29 alin. (1) lit. c)], īnsă a stabili că infracţiunea de spălare a banilor poate fi săvārşită īn mai multe modalităţi normative nu permite desprinderea unei concluzii privind existenţa sau inexistenţa concursului de infracţiuni, īntrucāt comiterea unei infracţiuni īn mai multe modalităţi normative nu determină existenţa unui concurs de infracţiuni. Īn aceste condiţii, răspunsul la īntrebarea dacă acţiunile enumerate īn art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă modalităţi normative ale infracţiunii de spălare a banilor nu are consecinţe juridice asupra modului de rezolvare a fondului cauzei, nu conduce la soluţionarea pe fond a cauzei şi nu produce un efect concret asupra conţinutului hotărārii din procesul principal.

Īn doctrină, distincţia cu relevanţă īn privinţa existenţei sau inexistenţei concursului de infracţiuni se realizează īntre variantele-tip ale infracţiunii (dau naştere concursului de infracţiuni) şi variantele de incriminare (nu dau naştere concursului de infracţiuni) sau īntre infracţiunile cu conţinuturi alternative (dau naştere concursului de infracţiuni) şi infracţiunile cu conţinut alternativ (nu dau naştere concursului de infracţiuni).

Practic, īn cauză, răspunsul la īntrebarea dacă dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. a) şi dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reglementează variante de tip ale infracţiunii de spălare a banilor sau conţinuturi alternative ale infracţiunii de spălare a banilor are consecinţe juridice asupra modului de rezolvare a fondului cauzei, īnsă răspunsul la această īntrebare implică reformularea primei īntrebări din īncheierea de sesizare.

Īn subsidiar, īn raport cu conţinutul īncheierii de sesizare, a arătat că instanţa care a formulat īntrebările urmăreşte soluţionarea problemei de drept privind existenţa sau inexistenţa unui concurs de infracţiuni īn ipoteza spălării banilor săvārşită īn modalităţile schimbării şi transferului [art. 29 alin. (1) lit. a)], dobāndirii şi deţinerii de bunuri, cunoscānd că acestea provin din săvārşirea de infracţiuni [art. 29 alin. (1) lit. c)].

Astfel, săvārşirea infracţiunii de spălare a banilor īn modalităţile dobāndirii, deţinerii, schimbării şi transferului de bunuri, cunoscānd că acestea provin din săvārşirea de infracţiuni, nu generează existenţa unui concurs de infracţiuni, ci a unei infracţiuni unice de spălare a banilor.

Schimbarea şi transferul de bunuri presupun, īn principiu, dobāndirea şi deţinerea prealabilă a acestora, o acţiune de a schimba sau transfera bunuri, cunoscānd că provin din săvārşirea de infracţiuni, fiind concepută ca acţiune subsecventă unei acţiuni de dobāndire ori deţinere a acestor bunuri. A admite că īn toate cazurile īn care schimbarea şi transferul de bunuri au fost precedate de dobāndirea şi deţinerea acestora sunt īntrunite elementele constitutive a două infracţiuni de spălare a banilor, prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. a) şi la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, īn concurs, īnseamnă a admite că legiuitorul a creat, īn mod automat, un concurs de infracţiuni pentru ipoteza schimbării sau a transferului de bunuri.

Schimbarea şi transferul de bunuri, cunoscānd că acestea provin din săvārşirea de infracţiuni, īn scopul prevăzut īn art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, precedate de dobāndirea şi deţinerea acestor bunuri, constituie modalităţi prevăzute īn norma de incriminare echivalente din punct de vedere al semnificaţiei penale, care nu generează existenţa unui concurs de infracţiuni.

Īn consecinţă, dobāndirea, deţinerea, schimbarea şi transferul de bunuri, cunoscānd că provin din săvārşirea de infracţiuni, īn scopul prevăzut īn art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, realizează elementele constitutive ale unei infracţiuni unice de spălare a banilor prevăzute īn art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare.

2. Cu privire la a două īntrebare cuprinsă īn īncheierea de sesizare s-a opinat īn sensul că subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi acelaşi cu subiectul activ al infracţiunii din care provin bunurile, invocāndu-se următoarele argumente:

Art. 29 din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, nu cuprinde dispoziţii prin care să se stabilească o incompatibilitate īntre calitatea de subiect activ al infracţiunii de spălare a banilor şi calitatea de subiect activ al infracţiunii din care provin bunurile şi, īn consecinţă, o persoană poate avea calitatea de subiect activ al ambelor infracţiuni.

Convenţia Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii şi finanţarea terorismului, adoptată la Varşovia la 16 mai 2005, ratificată de

Romānia prin Legea nr. 420/2006, conferă, īn art. 9 paragraful 2 lit. b), posibilitatea statelor de a stabili īn legislaţia internă că infracţiunea de spălare a banilor „nu se aplică persoanelor care au săvārşit infracţiunea predicat”. Legiuitorul romān nu a utilizat īnsă, īn cuprinsul Legii nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, posibilitatea conferită de art. 9 paragraful 2 lit. b) din Convenţie, neinstituind inaplicabilitatea dispoziţiilor privind infracţiunea de spălare a banilor īn cazul persoanelor care au săvārşit infracţiunea predicat.

Dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, care definesc infracţiunea de spălare a banilor, se referă la cunoaşterea provenienţei bunurilor-cunoscānd că provin din săvārşirea de infracţiuni - condiţie īndeplinită īn ipoteza īn care o persoană are atāt calitatea de subiect activ al infracţiunii de spălare a banilor, cāt şi calitatea de subiect activ al infracţiunii din care provin bunurile.

Īn măsura īn care legiuitorul a prevăzut explicit numai condiţia cunoaşterii provenienţei bunurilor şi nu a reglementat o incompatibilitate īntre calitatea de subiect activ al infracţiunii de spălare a banilor şi calitatea de subiect activ al infracţiunii din care provin bunurile, nu există un temei legal care să permită excluderea persoanei care are calitatea de subiect activ al infracţiunii predicat din sfera de aplicare a normei de incriminare cuprinse īn art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare.

Jurisprudenţa Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, atāt la nivelul Completului de 5 judecători, cāt şi la nivelul Secţiei penale, reflectă soluţia potrivit căreia subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi acelaşi cu subiectul activ al infracţiunii din care provin bunurile. Astfel:

a) Prin Decizia nr. 103 din 26 martie 2012, Completul de 5 judecători a stabilit că ascunderea adevăratei naturi a provenienţei sumelor de bani obţinute din săvārşirea infracţiunii de trafic de influenţă, de către autorul infracţiunii de trafic de influenţă, prin īntocmirea unor documente fictive, care atestă executarea unor lucrări de construcţii īn domeniul energetic, īntruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor prevăzută īn art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului [(actualul art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată, cu modificările ulterioare] raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare.

b) Prin Decizia nr. 836 din 13 februarie 2013, Secţia penală a stabilit că dobāndirea, deţinerea şi folosirea banilor obţinuţi prin săvārşirea infracţiunii prevăzute īn art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie cu modificările şi completările ulterioare, de către subiectul activ al acestei infracţiuni, care a īncercat prin tranzacţii bancare succesive să ascundă atāt sursa, cāt şi destinaţia banilor, īntruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor prevăzute īn aii. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată, cu modificările ulterioare, raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, subiectul activ al infracţiunii prevăzute īn art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările ulterioare, putānd li şi subiect activ al infracţiunii prevăzute īn art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată, cu modificările ulterioare, raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările ulterioare.

3. Cu privire la a treia īntrebare cuprinsă īn īncheierea de sesizare s-a opinat īn sensul că infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune autonomă, a cărei existenţă nu este condiţionată de pronunţarea unei soluţii de condamnare (amānare a aplicării pedepsei sau renunţare la aplicarea pedepsei) pentru infracţiunea din care provin bunurile, invocāndu-se următoarele argumente:

Īn conformitate cu art. 9 paragraful 5 din Convenţia Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii şi finanţarea terorismului, adoptată la Varşovia la 16 mai 2005, ratificată de Romānia prin Legea nr. 420/2006, fiecare parte se va asigura că o condamnare anterioară sau simultană pentru o infracţiune predicat nu este o condiţie pentru o condamnare pentru spălarea banilor. Aşa cum rezultă din Raportul explicativ al Convenţiei (paragraful 100), art. 9 paragraful 5 conturează caracterul de infracţiune autonomă al infracţiunii de spălare a banilor.

Ratificānd Convenţia prin Legea nr. 420/2006, statul romān, ca stat parte, şi-a asumat obligaţia de a nu condiţiona condamnarea pentru infracţiunea de spălare a banilor prevăzută īn art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, de condamnarea anterioara sau simultană pentru infracţiunea din care provin bunurile. Īn acest sens, legiuitorul romān nu a introdus īn cuprinsul art. 29 din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, īn cadrul condiţiilor de existenţă privind infracţiunea de spălare a banilor, condiţia pronunţării unei soluţii de condamnare pentru infracţiunea din care provin bunurile^

Jurisprudenţa Secţiei penale a Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reflecta soluţia consacrării caracterului autonom al infracţiunii de spălare a banilor. Astfel, prin Decizia nr. 609 din 19 februarie 2014, Secţia penală a stabilit că infracţiunea de spălare a banilor prevăzută īn art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată, cu modificările ulterioare, nu este condiţionată de existenţa unei hotărāri de condamnare pentru infracţiunea din care provin bunurile. Īn acest sens, potrivit art. 9 paragraful 5 din Convenţia Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii şi finanţarea terorismului, adoptată la Varşovia la 16 mai 2005, ratificată prin Legea nr. 420/2006, condamnarea anterioară sau simultană pentru infracţiunea predicat nu este o condiţie a condamnării pentru infracţiunea de spălare a banilor.

VI. Opinia specialiştilor consultaţi

Punctul de vedere al Universităţii de Vest din Timişoara, Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative

a) Cu privire la admisibilitatea cererii s-a susţinut că cererea īndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, deoarece instanţa este īnvestită cu soluţionarea cauzei īn ultimă instanţă, există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective şi asupra căreia Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărāre prealabilă sau printr-un recurs īn interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs īn interesul legii īn curs de soluţionare.

b) Cu privire la infracţiunile incriminate de art. 29 alin. (1) Ut. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, s-a susţinut că mai īntāi trebuie să se facă distincţie īntre conţinutul constitutiv al infracţiunii şi variantele normative ale acesteia.

Din punctul de vedere al conţinutului constitutiv, infracţiunile pot avea conţinut unic sau conţinut alternativ.

Conţinutul constitutiv unic reprezintă conţinutul normativ al acelei infracţiuni care potrivit normei de incriminare nu prezintă decāt o modalitate unică, exclusivă de comitere (de exemplu, bigamia) spre deosebire de infracţiunile cu conţinut alternativ.

Conţinutul constitutiv alternativ există atunci cānd īn norma de incriminare există două sau mai multe modalităţi faptice de săvārşire a aceleiaşi infracţiuni (de exemplu, delapidarea prevăzută de art. 295 din Codul penal se săvārşeşte prin īnsuşirea, folosirea ori traficarea de bani sau alte valori din gestiune) sau mai multe rezultate posibile (de exemplu, vătămarea corporală prevăzută de art. 194 din Codul penal).

Realizarea oricăreia dintre acţiunile sau rezultatele prevăzute de norma de incriminare este suficientă pentru a reţine existenţa infracţiunii, după cum săvārşirea tuturor acestor acţiuni nu afectează unitatea infracţiunii] conferindu-i doar caracterul de infracţiune continuată.

Īn cazul variantelor normative ale infracţiunii īn cuprinsul aceluiaşi articol sunt incriminate, sub aceeaşi denumire (nomen juris), fapte distincte, prin săvārşirea cărora se realizează o pluralitate de infracţiuni sub forma concursului real de infracţiuni.

Aceasta este situaţia atāt a incriminărilor prevăzute de art. 29 din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, cāt şi a incriminărilor prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.

Infracţiunea de spălare a banilor are trei variante normative, respectiv cele prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, fiecare dintre ele avānd un conţinut constitutiv alternativ, respectiv schimbarea sau transferul de bunuri īn cazul infracţiunii prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a); ascunderea ori disimularea īn cazul infracţiunii prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. b) şi dobāndirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, īn cazul infracţiunii prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. c) din legea menţionată.

c) īn legătură cu subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor s-a susţinut că, īn principiu, īn lipsa unei excluderi exprese care să se regăsească īn cuprinsul textului de lege, orice persoană poate avea calitatea de subiect activ al infracţiunii de spălare a banilor, inclusiv autorul infracţiunii din care provin bunurile, cu unele excepţii care exclud posibilitatea ca autorul infracţiunii din care provin bunurile să fie şi autor al infracţiunii de spălare a banilor.

Astfel, infracţiunea prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, īn modalitatea faptică de săvārşire prin schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscānd că provin din săvārşirea de infracţiuni, īn scopul de a ajuta persoana care a săvārşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei nu poate fi comisă de autorul infracţiunii din care provin bunurile, deoarece acesta nu se poate autofavoriza.

Infracţiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, constānd īn dobāndirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscānd că acestea provin din săvārşirea de infracţiuni, nu poate fi comisă de autorul infracţiunii din care provin bunurile deoarece ar īnsemna o īncălcare a principiului ne bis īn idem. Autorul infracţiunii premisă dobāndeşte, deţine sau foloseşte bunurile provenite din infracţiunea săvārşită īn starea īn care le-a dobāndit, ele fiind „fructul infracţiunii”. Or, pentru aceeaşi faptă nu poate fi pedepsit de două ori, altfel ar īnsemna că īn chiar momentul săvārşirii infracţiunii de furt, īnşelăciune etc., el comite prin dobāndire şi infracţiunea de spălare a banilor, ceea ce evident este absurd.

Acţiunile de spălare a banilor sunt acţiuni posterioare comiterii infracţiunii din care provin bunurile (infracţiune predicat, infracţiune premisă), or dacă dobāndirea, deţinerea sau folosirea de bunuri se săvārşeşte fără a ascunde sau disimula ori transforma bunurile provenite din infracţiune, nu există intenţia de a le da acestora aparenţa de dobāndire legală, caracteristică infracţiunilor de spălare a banilor.

d) īn legătură cu caracterul autonom al Infracţiunii s-a susţinut că infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune autonomă faţă de infracţiunea predicat. Nu este necesar ca autorul infracţiunii de spălare a banilor să cunoască natura infracţiunii din care provin bunurile, fiind suficient să cunoască īn general activitatea infracţională a celui care a procurat bunurile şi unele fapte conexe, precum īmprejurarea că acesta nu are loc de muncă sau alte surse licite de venituri, motivul pentru care acesta transferă sau ascunde provenienţa bunurilor, valoarea disproporţionată a bunurilor īn raport cu posibilităţile făptuitorului, caracterul simulat al actelor de transfer sau de cumpărare a bunurilor etc. Faptul că un bun provine din săvārşirea de infracţiuni poate fi dovedit prin orice mijloc de probă.

De altfel, Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, prevede la art. 29 alin. (4): „Cunoaşterea provenienţei bunurilor sau scopul urmărit poate fi dedusă/dedus din circumstanţele faptice obiective.” Această interpretare este īn concordanţă cu Legea nr. 420/2006 pentru ratificarea Convenţiei Consiliului Europei de la Varşovia din 2005. Potrivit articolului 9 al Convenţiei, fiecare parte se va asigura că o condamnare anterioară sau simultană pentru o infracţiune predicat nu este o condiţie pentru o condamnare pentru spălarea banilor. Mai mult, acelaşi articol prevede că statele membre se vor asigura că este posibilă condamnarea pentru spălarea banilor acolo unde se dovedeşte faptul că bunurile provin dintr-o infracţiune predicat, fără a fi necesar să se stabilească exact care infracţiune.

VII. Dispoziţii legale incidente

Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului:

- art. 29 alin. (1) lit. a)-c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare: „(1) Constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu īnchisoare de la 3 la 10 ani:

a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscānd că provin din săvārşirea de infracţiuni, īn scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori īn scopul de a ajuta persoana care a săvārşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;

b) ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscānd că bunurile provin din săvārşirea de infracţiuni;

c) dobāndirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscānd Că acestea provin din săvārşirea de infracţiuni.”

Legislaţie internaţională

Art. 9 din Convenţia Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii şi finanţarea terorismului, adoptată la Varşovia la 16 mai 2005, ratificată prin Legea nr. 420/2006, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 968 din 4 decembrie 2006:

„1. Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a conferi caracterul de infracţiune, conform dreptului său intern, atunci cānd sunt comise cu intenţie, următoarelor fapte: a) transformarea sau transferul bunurilor, cunoscānd că aceste bunuri constituie produse, īn scopul de a disimula sau a ascunde originea ilicită a acestor bunuri ori de a ajuta orice persoană implicată īn comiterea unei infracţiuni predicat să se sustragă de la consecinţele juridice ale faptelor sale; b) disimularea sau ascunderea naturii, originii, amplasării, dispunerii, circulaţiei ori a proprietăţii reale a bunurilor sau a drepturilor relative la acestea, despre care autorul ştie că acestea constituie produse; si, sub rezerva principiilor sale constituţionale şi a conceptelor fundamentale ale sistemului său juridic; c) achiziţionarea, deţinerea sau folosirea bunurilor despre care cel care le achiziţionează, le deţine sau le foloseşte ştie, īn momentul dobāndirii lor, că acestea constituie produse; d) participarea, asocierea, conspirarea pentru a comite una dintre infracţiunile prevăzute īn prezentul articol, precum şi tentativa, complicitatea, instigarea, facilitarea şi consilierea privind comiterea oricăreia dintre infracţiunile specificate īn prezentul articol.

2. Īn scopul punerii īn practică sau al aplicării paragrafului 1:

a) nu are relevanţă faptul că infracţiunea predicat ţine sau nu ţine de jurisdicţia penală a părţii; b) se poate prevedea că infracţiunile enunţate īn acest paragraf nu se aplică persoanelor care au săvārşit infracţiunea predicat; c) cunoaşterea, intenţia sau scopul, ca element al uneia dintre infracţiunile prevăzute īn acest paragraf, se poate deduce din circumstanţele obiective ale faptei.

3. Fiecare parte poate adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a conferi, īn baza dreptului său intern, caracterul de infracţiune tuturor sau unora dintre faptele prevăzute la paragraful 1, īn unul sau īn ambele cazuri prezentate mai jos, cānd infractorul: a) a suspectat faptul că bunurile reprezentau produse; b) trebuia să presupună că bunurile constituiau produse.

4. Cu condiţia ca paragraful 1 să se aplice īn cazul infracţiunilor predicat prevăzute īn anexa la prezenta convenţie, fiecare parte din Comunitatea Europeană poate, īn momentul semnării sau al depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, să declare că paragraful 1 se aplică: a) doar īn măsura īn care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea predicat este mai mare de un an sau pentru acele state care au un minim general pentru infracţiuni īn sistemul juridic propriu, īn măsura īn care infracţiunea este sancţionată cu privarea de libertate sau cu un ordin de reţinere pentru un minim mai mare de 6 luni; şi/sau

b) doar īn cazul unor infracţiuni predicat precizate; şi/sau c) īn cazul unei categorii de infracţiuni grave conform legislaţiei naţionale a părţii la prezenta convenţie.

5. Fiecare parte se va asigura că o condamnare anterioară sau simultană pentru o infracţiune predicat nu este o condiţie pentru o condamnare pentru spălare de bani.

6. Fiecare parte se va asigura că este posibilă condamnarea pentru spălare de bani, conform prezentului articol, acolo unde se dovedeşte faptul că bunurile ce fac obiectul paragrafului 1 subparagraful a) sau b) provin dintr-o infracţiune predicat fără a fi necesar să se stabilească exact care infracţiune.

7. Fiecare parte se va asigura că infracţiunile predicat de spălare de bani acoperă şi activităţi desfăşurate īntr-un alt stat şi care constituie o infracţiune īn statul respectiv şi ar fi constituit 6 infracţiune predicat dacă ar fi avut loc pe teritoriul statului respectiv. Fiecare parte poate stabili că singura condiţie este ca fapta să fi constituit o infracţiune predicat dacă ar fi avut loc pe teritoriul propriului stat.”

VIII. Raportul asupra chestiunii de drept supuse dezlegării

Judecătorul-raportor a opinat īn sensul că:

1. Īn cazul reţinerii oricăreia din acţiunile enumerate īn cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a) schimbarea, transferul sau

c) dobāndirea, deţinerea, folosirea din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, acţiuni care se regăsesc doar īn norma de incriminare īn una din literele a) sau c), acestea fiind variante alternative ale elementului material al laturii obiective a infracţiunii de spălare a banilor, ne aflăm īn prezenţa doar a unei infracţiuni, īn timp ce reţinerea cel puţin a cāte uneia din acţiunile enumerate īn cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a) şi c), īn condiţiile īn care acestea sunt considerate modalităţi normative distincte, conduce la concluzia existenţei unei pluralităţi de infracţiuni.

2. Legislaţia īn vigoare, īn principiu, nu exclude posibilitatea ca subiect activ al infracţiunii de spălare a banilor să fie īnsuşi autorul infracţiunii predicat, din care provin bunurile supuse spălării.

3. Infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune autonomă, necondiţionată de existenţa unei soluţii de condamnare pentru infracţiunea din care provin bunurile.

IX. Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Examinānd sesizarea formulai de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală, raportul īntocmit de judecătorul-raportor şi chestiunile de drept ce se solicită a fi dezlegate, reţine următoarele:

A. Admisibilitatea sesizării

Reglementānd condiţiile de admisibilitate a sesizării Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie īn vederea pronunţării unei hotărāri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, legiuitorul a stabilit īn art. 475 din Codul de procedură penală posibilitatea anumitor instanţe, īnvestite cu soluţionarea cauzei īn ultimă instanţă, care constată, īn cursul judecăţii, existenţa unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei şi asupra căreia instanţa supremă nu a statuat īncă printr-o hotărāre prealabilă sau printr-un recurs īn interesul legii şi nici nu face obiectul unui asemenea recurs, să sesizeze īnaltă Curte de Casaţie şi Justiţie īn vederea pronunţării unei hotărāri prin care să se dea rezolvare de principiu respectivei probleme de drept.

Se constată că pentru a fi admisibilă o asemenea sesizare trebuie īndeplinite cumulativ mai multe cerinţe:

- problema de drept să nu fi fost īncă dezlegată de Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin mecanismele legale ce asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către instanţele judecătoreşti sau să nu facă īn prezent obiectul unui recurs īn interesul legii;

- existenţa unei cauze aflate īn cursul judecăţii īn ultimul grad de jurisdicţie pe rolul uneia dintre instanţele prevăzute expres de articolul anterior menţionat;

- soluţionarea pe fond a acelei cauze să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării.

Chestiunile de drept cu care a fost sesizată instanţa supremă nu au primit īncă o rezolvare printr-o hotărāre prealabilă sau printr-un recurs īn interesul legii şi nici nu fac obiectul unui asemenea recurs.

Īn cauză, Curtea de Apel Alba Iulia a fost īnvestită cu soluţionarea unei cauze īn ultimă instanţă, respectiv apelurile formulate de Parchetul de pe lāngă Tribunalul Hunedoara şi de inculpaţii D.F.S., V I,, G.G. şi H.V. Īmpotriva Sentinţei penale nr. 81 din 15 iunie 2015 pronunţate de Tribunalul Hunedoara.

Cea de-a treia condiţie cumulativă impusă de art. 475 din Codul de procedură penală este şi ea īndeplinită, īntrucāt soluţionarea pe fond a cauzei depinde de lămurirea chestiunilor de drept ce fac obiectul prezentei sesizări.

Avānd īn vedere cele arătate mai sus, Īnalta Curte - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - constată că sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia īndeplineşte cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, context īn care chestiunile de drept invocate pot primi o rezolvare de principiu prin pronunţarea unei hotărāri prealabile de către Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

B. Chestiunile de drept ce formează obiectul sesizării

1. Cu privire la prima īntrebare, dacă acţiunile enumerate īn cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare (schimbarea sau transferul; ascunderea ori disimularea şi, respectiv, dobāndirea, deţinerea sau folosirea), reprezintă modalităţi normative distincte de săvārşire a infracţiunii de spălare a banilor sau variante alternative ale elementului material al laturii obiective a infracţiunii de spălare a banilor, Īnalta Curte reţine următoarele:

Infracţiunea de spălare de bani are trei variante: cea prevăzută la lit. a), cea prevăzută la lit. b) şi cea prevăzută la lit. c) ale alin. 1 din art. 29 din Legea nr. 65&2002, republicată, cu modificările ulterioare.

Acţiunile enumerate īn cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă modalităţi ale elementului material. Spălarea de bani este o infracţiune la care elementul material constă īntr-o acţiune ce se poate realiza īn şapte modalităţi alternative (schimbarea, transferul, ascunderea, disimularea, dobāndirea, deţinerea sau folosirea). Realizarea oricărei modalităţi a elementului material va conduce la consumarea infracţiunii. Odată consumată infracţiunea, realizarea altei modalităţi a elementului material īn baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale va fi lipsită de consecinţe juridice. De exemplu, cel care deţine un bun despre care ştie că provine din săvārşirea unei infracţiuni comite infracţiunea de spălare de bani. Dacă ulterior această persoană transferă acest bun, vom fi īn prezenta aceleiaşi infracţiuni, realizāndu-se doar o nouă modalitate a elementului material, fără relevanţă juridică. Dacă infracţiunea de spălare de bani s-a produs prin realizarea mai multor modalităţi ale elementului material, aparţinānd unor variante distincte, acest aspect va fi valorificat īn īncadrarea juridică, prin reţinerea tuturor acestor variante.

Ca atare, realizarea mai multor acţiuni ce reprezintă elementul material al infracţiunii de spălare de bani, īn realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, nu afectează unitatea infracţională.

2. Cea de-a două īntrebare vizează problema dacă subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi acelaşi cu subiectul activ al infracţiunii din care provin bunurile.

Subiectul activ al infracţiunii din care provin bunurile poate fi şi subiect activ al infracţiunii de spălare de bani. Din punct de vedere teoretic, o asemenea posibilitate nu este interzisă de lege. Convenţia Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii şi finanţarea terorismului, adoptată la Varşovia la 16 mai 2005, ratificată de Romānia prin Legea nr. 420/2006, stipulează īn art. 9 paragraful 2 lit. a) că, īn scopul punerii īn practică sau al aplicării măsurilor ce se dovedesc necesare pentru sancţionarea īn dreptul intern a faptelor ce constituie spălare de bani, „se poate prevedea că infracţiunile enunţate īn acest paragraf nu se aplică persoanelor care au săvārşit infracţiunea predicat.” La momentul aderării la Convenţia de la Varşovia, statul romān nu a exprimat īnsă nicio rezervă. Cum nici īn Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, nu există vreo dispoziţie care să īmpiedice reţinerea īn sarcina subiectului activ al infracţiunii din care provin bunurile şi a infracţiunii de spălare de bani, rezultă că, din punct de vedere teoretic, un asemenea concurs de infracţiuni este posibil.

Īn acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională īn Decizia nr. 73/2011. Sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, susţināndu-se că ar īncălca principiul non bis īn idem, deoarece persoana considerată vinovată de săvārşirea infracţiunii din care provin bunurile ce constituie obiect material al infracţiunii de spălare de bani este cercetată şi urmărită īncă o dată pentru īnsuşirea aceloraşi bunuri, Curtea a arătat că dispoziţiile legale criticate sub aspectul lipsei de previzibilitate sunt constituţionale, deoarece acestea stabilesc criterii obiective de apreciere a caracterului penal al operaţiunilor săvārşite īn legătură cu bunul sau sumele rezultate dint-o anumită infracţiune. Pentru ca principiul non bis īn idem să-şi găsească aplicarea, persoana īn cauză trebuie să fi suferit o condamnare, să fi fost achitată sau să se fi dispus īncetarea urmăririi penale pentru fapta cu privire la care este din nou urmărită sau judecată. Īn situaţia concursului de infracţiuni īnsă, infractorului i se aplică o pedeapsă principală, fără ca prin aceasta să fie īncălcate īn vreun fel dispoziţiile art. 4 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţie.

Īnaltă Curte īnvederează īnsă că infracţiunea de spălare de bani nu trebuie reţinută automat īn sarcina autorului infracţiunii din care provin bunurile, pentru simplul fapt că īn activitatea sa infracţională s-a realizat şi una dintre acţiunile proprii elementului material al infracţiunii de spălare de bani, pentru că aceasta ar lipsi infracţiunea de spălare de bani de individualitate. Revine organelor judiciare sarcina de a decide īn situaţii concrete dacă infracţiunea de spălare de bani este suficient de bine individualizată īn raport cu infracţiunea din care provin bunurile şi dacă este cazul să se reţină un concurs de infracţiuni sau o unică infracţiune.

3. Referitor la cea de-a treia īntrebare, care vizează problema dacă infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune autonomă sau subsecventă aceleia din care provin bunurile, Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine caracterul autonom al infracţiunii, existenţa acesteia nefiind condiţionată de pronunţarea unei soluţii de condamnare (amānare a aplicării pedepsei  sau renunţare la aplicarea pedepsei) pentru infracţiunea din care provin bunurile.

Conform art. 9 paragraful 5 din Convenţia de la Varşovia, ratificată de Romānia prin Legea nr. 420/2006, „Fiecare parte se va asigura că o condamnare anterioară sau simultană pentru o infracţiune predicat nu este o condiţie pentru o condamnare pentru infracţiunea de spălare de bani”.

De altfel, şi din conţinutul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002,  republicată, cu modificările ulterioare,

„Cunoaşterea provenienţei bunurilor sau scopul urmărit poate fi dedusă/dedus din circumstanţele faptice obiective.” rezultă că infracţiunea de spălare de bani este autonomă, nefiind necesară pentru existenţa acesteia a unei condamnări pentru infracţiunea din care provin bunurile. Este evident īnsă că īn situaţia īn care nu există o condamnare pentru infracţiunea din care provin bunurile instanţa īnvestită cu soluţionarea cauzei privind infracţiunea de spălare de bani nu trebuie doar să suspecteze că bunurile provin din activitate infracţională, ci şi să aibă certitudini īn acest sens.

Pentru motivele arătate, īn temeiul art. 475 şi art. 477 din Codul de procedură penală,

ĪNALTA CURTE DE CASAŢIE şi JUSTIŢIE

Īn numele legii

DECIDE:

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală īn Dosarul nr. 5.230/97/2013* privind pronunţarea unei hotărāri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:

1. Acţiunile enumerate īn cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare (schimbarea sau transferul, ascunderea ori disimularea, dobāndirea, deţinerea sau folosirea), reprezintă modalităţi normative distincte de săvārşire a infracţiunii de spălare a banilor sau reprezintă variante alternative ale elementului material al laturii obiective a infracţiunii de spălare a banilor

2. Subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi acelaşi cu subiectul activ al infracţiunii din care provin bunurile sau trebuie să fie diferit de acesta

3. Infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune autonomă sau este o infracţiune subsecventă aceleia din care provin bunurile

Stabileşte că:

1. Acţiunile enumerate īn cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată, cu modificările ulterioare, respectiv schimbarea sau transferul, ascunderea ori disimularea, dobāndirea, deţinerea sau folosirea sunt modalităţi alternative ale elementului material al infracţiunii unice de spălare a banilor.

2. Subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi şi subiect activ al infracţiunii din care provin bunurile.

3. Infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune autonomă, nefiind condiţionată de existenţa unei soluţii de condamnare pentru infracţiunea din care provin bunurile.

Obligatorie de la data publicării īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, potrivit art. 477 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Pronunţată īn şedinţă publică astăzi, 8 iunie 2016.

 

PREŞEDINTELE SECŢIEI PENALE A ĪNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

judecător MIRELA SORINA POPESCU

Magistrat-asistent,

Oana Mihaela Dinu

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.