| MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 1049/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 1049         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 27 decembrie 2016

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 612 din 22 septembrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

999. - Ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale privind aprobarea sistemului de sancţiuni administrative pentru ecocondiţionalitate aplicabil schemelor şi măsurilor de sprijin pentru fermieri începând cu anul 2016

 

2.883. - Ordin al ministrului finanţelor publice pentru aprobarea nivelului accizei specifice la ţigarete

 

5.829. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Gimnazială „Copil Dorit” din municipiul Bucureşti

 

5.850. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Gimnazială „Wilhelm Moldovan” din municipiul Constanţa

 

5.858. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Primară „Ana Lugojana” din municipiul Bucureşti

 

5.859. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Primară „Discovery” din oraşul Voluntari

 

5.866. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Liceul Teoretic Creştin „PRO DEO” din municipiul Cluj-Napoca

 

5.867. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Liceul Tehnologic „Transcom” din municipiul Sibiu

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 20 din 24 octombrie 2016 (Completul competent să judece recursul în interesul legii)

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 612

din 22 septembrie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare 3 Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, excepţie ridicată de Duong Quy Nam în Dosarul nr. 8.554/99/2015 al Tribunalului Iaşi - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 89D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Se constată prezenţa doamnei Ana-Maria Saon, traducător de limba engleză.

3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 162D/2016 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, excepţie ridicată de Societatea Comercială Farmacia Gospodarilor - S.R.L. din Budeşti în Dosarul nr. 11.800/288/2015 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

4. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 254D/2016 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, excepţie ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 563/101/2016 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia penală. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere identitatea parţială de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 254D/2016 şi nr. 162D/2016 la Dosarul nr. 89D/2016, care a fost primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate.

Apreciază că dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 6 coroborate cu cele ale art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Arată că instanţa europeană a statuat, începând cu Cauza Abramiuc împotriva României, că în dreptul românesc nu există un remediu pentru părţile al căror drept de a le fi soluţionate cauzele într-un termen rezonabil este încălcat. Prin dispoziţiile criticate, legiuitorul a încercat asigurarea unui remediu pentru astfel de situaţii, limitându-se însă la anumite procese, anume cele începute după intrarea în vigoare a noului Cod penal. O situaţie similară este cea reţinută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Vlad împotriva României. Astfel, apreciază că nu poate exista o justificare obiectivă şi rezonabilă pentru care numai anumite părţi din anumite dosare să aibă acces la un drept reglementat de art. 6 din Convenţie. În concluzie, apreciază că se impune admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi constatarea că dispoziţiile criticate contravin art. 6 coroborat cu art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

7. Prin încheierea din 11 ianuarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 8 554/99/2015, Tribunalul Iaşi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, excepţie ridicată de Duong Quy Nam, cu ocazia soluţionării unei contestaţii privind durata urmăririi penale

8. Prin încheierea din 5 februarie 2016 pronunţată în Dosarul nr. 11.800/288/2015, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, excepţie ridicată de S.C. Farmacia Gospodarilor - S.R.L. din Budeşti, cu ocazia soluţionării unei contestaţii privind durata urmăririi penale.

9. Prin încheierea din 23 februarie 2016 pronunţată în Dosarul nr. 563/101/2016, Tribunalul Mehedinţi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penali şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, excepţie ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, cu ocazia soluţionării unei contestaţii privind durata procesului penal.

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Tribunalul Mehedinţi - Secţia penală şi autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate creează o discriminare între persoanele implicate în cauze penale în funcţie de momentul înregistrării dosarului la organele judiciare. Se arată că în cazul normelor de procedură nu se poate pune problema unei retroactivităţi a acestora sau a aplicării legii penale mai favorabile. Astfel, tocmai pentru faptul că aceste norme sunt de imediată aplicare, nu s-ar putea concluziona că în cazul proceselor începute înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 135/2010 s-ar putea aplica, în continuare, dispoziţiile din vechiul Cod de procedură penală. Cu alte cuvinte, în procesele penale începute înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 135/2010, dar nefinalizate încă, toate actele procesuale şi procedurale se efectuează doar în condiţiile prevăzute de această lege, iar nu de cele prevăzute de legea în vigoare la momentul începerii respectivului proces penal.

11. Se arată că dispoziţiile art. 105 din Legea nr. 255/2013 îngrădesc dreptul de acces liber la justiţie de care ar trebui să beneficieze şi persoanele supuse unor proceduri judiciare începute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 135/2010 şi nefinalizate încă. Apreciază că, deşi îngrădirea exercitării acestui drept poate fi justificată doar prin raportare la dispoziţiile art. 53 din Constituţie, în situaţia de faţă nu ne aflăm în niciuna dintre situaţiile expres menţionate de textul constituţional, pentru a se putea justifica restrângerea accesului liber la justiţie. Este adevărat că organele judiciare au obligaţia de a respecta un termen rezonabil de soluţionare a cauzelor penale, însă părţilor nu li se poate îngrădi posibilitatea de a se adresa justiţiei în cazul în care apreciază că procedura la care sunt supuse a depăşit o durată rezonabilă. O astfel de concluzie este cu atât mai evidentă cu cât şi în cazul proceselor penale începute sub imperiul vechiului Cod de procedură penală, dar finalizate după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, soluţia dispusă de procuror este supusă controlului de legalitate astfel cum acesta este reglementat de noua legislaţie.

12. De asemenea, se apreciază că termenul rezonabil al procesului penal este o componentă a dreptului la un proces echitabil, acesta din urmă neputând exista în lipsa unui remediu electiv care să permită titularului dreptului să obţină respectarea acestuia. Anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală şi a instituţiei contestaţiei privind durata procesului, nu exista un remediu efectiv care să permită valorificarea dreptului la un proces echitabil sub aspectul termenului rezonabil în materia proceselor penale. Astfel, înlăturarea acestui remediu efectiv în cazul proceselor începute înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 135/2010 echivalează cu atingerea existenţei dreptului constituţional la un proces echitabil. Având în vedere caracterul de excepţie al art. 105 din Legea nr. 255/2013, precum şi caracterul constituţional al dreptului afectat de această reglementare, apreciază că rezultă în mod evident că a avut loc o încălcare a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, deoarece un drept constituţional a fost lipsit de unicul remediu efectiv, ceea ce echivalează cu o atingere adusă chiar existenţei dreptului.

13. Tribunalul Iaşi - Secţia penală apreciază că dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor art. 16, art. 21 şi art. 41 din Constituţie.

14. Judecătoria Râmnicu Vâlcea, făcând referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 423 din 9 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 20 iulie 2015, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei în materie, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei invocate păstrându-şi valabilitatea şi în prezenta cauză.

15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

16. Guvernul apreciază că normele de reglementare a competenţei instanţelor judecătoreşti, a gradelor de jurisdicţie, precum şi a căilor de atac, constituie reguli de procedură, a căror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, se poate face numai prin lege. Sub imperiul vechii legi procesual-penale, nu exista o procedură prin care, dacă activitatea de urmărire penală sau de judecată nu se îndeplineşte într-o durată rezonabilă, să se poate face contestaţie, solicitându-se accelerarea procedurii. Arată că legiuitorul infraconstituţional, în cadrul amplei reforme a sistemului de drept penal şi procesual-penal, a optat pentru a introduce o astfel de procedură, denumită „contestaţia privind durata procesului penal”. Dând expresie principiului constituţional potrivit căruia, „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile” art. 105 din Legea nr. 255/2013 prevede că aceste dispoziţii referitoare la „contestaţia privind durata procesului penal” se aplică numai pentru procesele începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 135/2010. În continuare, se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 612 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 437 din 30 iunie 2012, apreciindu-se că aceleaşi considerente sunt valabile, mutatis mutandis, şi în cazul prezentei excepţii, legiuitorul optând pentru un criteriu obiectiv şi rezonabil, respectiv data intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, dispoziţiile acestuia fiind operante pentru toţi inculpaţii aflaţi în aceeaşi situaţie juridică.

17. În final, apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt norme tranzitorii, menite tocmai să dea eficienţă aplicării în timp a noilor reglementări privind procedura penală, fără a îngrădi în niciun fel dreptul părţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil.

18. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind introduse motivat de necesitatea existenţei unor remedii care să permită examinarea unei pretinse încălcări a dreptului la un proces echitabil, prin neîndeplinirea într-o durată rezonabilă a activităţii de urmărire penală sau de judecată. Arată că punctul de vedere al Avocatului Poporului a fost reţinut şi în deciziile nr. 589 din 21 octombrie 2014 şi nr. 154 din 17 martie 2015.

19. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

20. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, cu următorul conţinut: „Dispoziţiile art. 4881-4886 din Legea nr. 135/2010, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, referitoare la contestaţia privind durata rezonabilă a procesului penal, se aplică numai proceselor penale începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 135/2010”.

22. În opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în ari 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 105 din Legea nr. 255/2013 din perspectiva unor critici similare, respingând, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 589 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 16 ianuarie 2015, paragrafele 15-16, Curtea a statuat că, fiind vorba de norme penale ce aparţin domeniului procedural, acestea sunt guvernate de principiul activităţii, ceea ce înseamnă că legea se aplică din momentul intrării în vigoare şi până la momentul ieşirii sale din vigoare. Astfel, la aplicarea legii procesual penale nu se ia în considerare data săvârşirii infracţiunii, ci data la care se efectuează actul procesual sau procedural, chiar dacă procesul a fost început anterior intrării în vigoare a legii. Totodată, stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, Curtea a reţinut, cu mai multe prilejuri, că acesta este sensul art. 126 alin. (2) din Constituţie, care, referindu-se la competenţa instanţelor judecătoreşti şi la procedura de judecată, stabileşte că acestea „sunt prevăzute numai de lege “.

24. Totodată, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 154 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 21 aprilie 2015, a statuat că, prin dispoziţiile legale deduse controlului de constituţionalitate, legiuitorul nu a instituit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii diferite. De asemenea, Curtea a statuat că textul de lege criticat nu stabileşte vreo distincţie sau discriminare, motiv pentru care nu se poate reţine încălcarea art. 16 din Constituţie.

25. Referitor la invocarea prevederilor art. 21 din Constituţie, Curtea a constatat că principiul liberului acces la justiţie are ca semnificaţie faptul că legiuitorul nu poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale pe care Se-a instituit nicio categorie sau grup social. Cu toate acestea, el poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac, deoarece competenţa şi procedura sunt stabilite de lege. Este îndeobşte admis că procesul penal se desfăşoară sub autoritatea ordinii normative de drept care capătă caracter efectiv prin constrângere şi conformare, sens în care, dimpotrivă, tocmai în realizarea dreptului la un proces echitabil, situaţia nou reglementată, dacă s-ar aplica retroactiv, adică proceselor începute sub imperiul legii vechi, ar duce la afectarea previzibilităţii legii ce guvernează procesul. Mai mult, împrejurarea că procesele începute sub imperiul legii vechi nu sunt susceptibile de cenzura ce poate fi exercitată pe calea contestaţiei privind durata rezonabilă a procesului nu echivalează cu afectarea principiului constituţional consacrat de art. 21, deoarece în acord cu art. 8 referitor la caracterul echitabil şi termenul rezonabil al procesului penal din Codul de procedură penală „Organele judiciare au obligaţia de a desfăşura urmărirea penală şi judecata cu respectarea garanţiilor procesuale şi a drepturilor părţilor şi ale subiecţilor procesuali, astfel încât [...] orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil”. Prin urmare, indiferent de regimul juridic sub autoritatea căruia au fost începute procesele, organele judiciare, în deplin acord cu principiul legalităţii procesului penal consacrat de art. 2 din Codul de procedură penală, sunt obligate să respecte un termen rezonabil de soluţionare a cauzelor.

26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

27, în ceea ce priveşte invocarea prevederilor constituţionale ale art. 44, Curtea observă că acestea se referă la dreptul de proprietate privată, fără a avea incidenţă în cauza dedusă controlului de constituţionalitate. Totodată, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea apreciază că nici acestea nu au incidenţă în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de norma constituţională invocată.

28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Duong Quy Nam în Dosarul nr. 8.554/99/2015 al Tribunalului Iaşi - Secţia penală, de Societatea Comercială Farmacia Gospodarilor - S.R.L. din Budeşti în Dosarul nr. 11.800/288/2015 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea şi de Tribunalul Mehedinţi - Secţia penală, din oficiu, în Dosarul nr. 563/101/2016 şi constată că dispoziţiile art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penala sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Iaşi - Secţia penală, Judecătoriei Râmnicu Vâlcea şi Tribunalului Mehedinţi - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 22 septembrie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

privind aprobarea sistemului de sancţiuni administrative pentru ecocondiţionalitate aplicabil schemelor şi măsurilor de sprijin pentru fermieri începând cu anul 2016

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 55.562/2016 al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA),

în conformitate cu prevederile:

- Regulamentului (UE) nr. 1.305/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul pentru dezvoltare rurală (FEADR) şi de abrogare a Regulamentului CE nr. 1.698/2005 al Consiliului, cu modificările şi completările ulterioare;

- Regulamentului (UE) nr. 1.306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanţarea, gestionarea şi monitorizarea politicii agricole comune şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2.799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1.290/2005 şi (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului;

- Regulamentului delegat (UE) nr. 640/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1.306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte Sistemul Integrat de Administrare şi Control şi condiţiile pentru refuzarea sau retragerea plăţilor şi pentru sancţiunile administrative aplicabile în cazul plăţilor directe, al sprijinului pentru dezvoltare rurală şi al ecocondiţionalităţii;

- Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 809/2014 al Comisiei din 17 iulie 2014 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1.306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte sistemul integrat de administrare şi control, măsurile de dezvoltare rurală şi ecocondiţionalitatea;

- Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 747/2015 al Comisiei din 11 mai 2015 de derogare de la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 809/2014 în ceea ce priveşte data finală pentru depunerea cererii unice, a cererilor de ajutor sau a cererilor de plată, data finală pentru notificarea modificărilor cererii unice sau ale cererii de plată şi data finală pentru cererile de alocare a drepturilor la plată sau de creştere a valorii drepturilor la plată în cadrul schemei de plată de bază pentru anul 2015;

- Legii nr. 1/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, cu modificările şi completările ulterioare;

- Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013 aprobat prin Decizia Comisiei Europene nr. C(2008) 3.837 din 16 iulie 2008, cu modificările ulterioare;

- Programului Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020, aprobat prin Decizia de punere în aplicare a Comisiei Europene nr. C (2015) 3.508 din 26 mai 2015, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârii Guvernului nr. 226/2015 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor programului naţional de dezvoltare rurală cofinanţate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală şi de la bugetul de stat, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2014 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, prin reorganizarea Agenţiei de Plăti pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, aprobată prin Legea nr. 43/2015;

- Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 104/2015, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 243/2006 privind stabilirea măsurilor finanţate din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, care vor fi implementate de către Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi, respectiv, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură;

- Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, al ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 352/636/54/2015 pentru aprobarea normelor privind ecocondiţionalitatea în cadrul schemelor şi măsurilor de sprijin pentru fermieri în România, cu modificările ulterioare;

- Acordului de delegare pentru implementarea prin Sistemul integrat de administrare şi control (IACS) a măsurilor din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020 finanţate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) şi de la bugetul de stat, respectiv măsura 10 „Agromediu şi climă”, măsura 11 „Agricultură ecologică”, măsura 13 „Plăţi zone cu constrângeri naturale”, nr. P107/2015, încheiat la data de 24 iunie 2015 între AFIR şi APIA, cu modificările şi completările ulterioare;

- Acordului de delegare pentru implementarea măsurii 215 „Plăţi pentru bunăstarea animalelor” cuprinse în axa II a Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013 (PNDR) nr. P86/2012, încheiat în data de 12 iulie 2012 între AFIR, APIA şi ANSVSA;

- Acordului de delegare pentru implementarea, prin Sistemul integrat de administrare şi control (IACS), a măsurilor 8 „Investiţii în dezvoltarea zonelor împădurite şi în îmbunătăţirea viabilităţii pădurilor” şi 15 „Servicii de silvomediu, servicii climatice şi conservarea pădurilor” din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020 finanţate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) şi de la bugetul de stat, nr. P111/2015 încheiat în data de 27 iulie 2015 între AFIR, APIA şi MMAP/DGP,

- În temeiul prevederilor art. 10 alin. (5) şi (6) din Hotărârea Guvernului nr. 1.185/2014 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale emite prezentul ordin.

Art. 1. - (1) Se aprobă sistemul de sancţiuni administrative pentru ecocondiţionalitate aplicabil schemelor şi măsurilor de sprijin pentru fermieri începând cu anul 2016, prevăzut în anexa nr. 1 la prezentul ordin.

(2) Sistemul de sancţiuni administrative prevăzut la alin. (1) se aplică schemelor de plăţi directe în agricultură (schema de plată unică pe suprafaţă - SAPS, plata redistributivă, plata pentru practici agricole benefice pentru climă şi mediu, plata pentru tinerii fermieri şi schema de sprijin cuplat), măsurilor compensatorii de dezvoltare rurală aplicabile pe terenurile agricole, prevăzute în Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020 (măsura 10 „Agro-mediu şi climă”, măsura 11 „Agricultura ecologică” şi măsura 13 „Plăţi pentru zone care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice”), măsurilor 214 „Plăţi de agromediu” şi 215 „Plăţi în favoarea bunăstării animalelor* pentru angajamentele în derulare din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2007-2013, plăţilor pentru angajamente de silvomediu, primelor anuale în cadrul măsurilor pentru împădurire şi crearea de suprafeţe împădurite, măsurii de restructurare/reconversie plantaţii viticole cu soiuri de struguri pentru vin, precum şi altor scheme şi măsuri de sprijin din fonduri europene sau din bugetul naţional.

(3) Se aprobă elementele de control privind respectarea normelor de ecocondiţionalitate în cadrul schemelor şi măsurilor de sprijin pentru fermieri, prevăzute în anexa nr. 2 la prezentul ordin.

Art. 2. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Achim Irimescu

 

Bucureşti, 20 decembrie 2016.

Nr. 999.

 

ANEXA Nr. 1

 

SISTEMUL DE SANCŢIUNI ADMINISTRATIVE

pentru ecocondiţionalitate aplicabil schemelor şi măsurilor de sprijin pentru fermieri începând cu anul 2016

 

ARTICOLUL 1

Domeniul de aplicare

 

(1) Sistemul de sancţiuni administrative pentru ecocondiţionalitate se aplică beneficiarilor următoarelor scheme şi măsuri de sprijin pentru fermieri:

a) schemele de plăţi directe (schema de plată unică pe suprafaţă - SAPS, plata redistributivă, plata pentru practici agricole benefice pentru climă şi mediu, plata pentru tinerii fermieri, schema de sprijin cuplat);

b) măsurile compensatorii de dezvoltare rurală aplicabile pe terenurile agricole, prevăzute în PNDR 2014-2020 (măsura 10 „Agromediu şi climă”, măsura 11 „Agricultura ecologică” şi măsura 13 „Plăţi pentru zone care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice );

c) măsurile 214 „Plăţi de agromediu” şi 215 „Plăţi în favoarea bunăstării animalelor” - angajamente în derulare din PNDR 2007-2013;

d) plăţile pentru angajamente de silvomediu din PNDR 2014-2020;

e) primele anuale în cadrul măsurilor pentru împădurire şi crearea de suprafeţe împădurite din PNDR 2014-2020;

f) măsura de restructurare/reconversie plantaţii viticole cu soiuri de struguri pentru vin;

g) alte scheme şi măsuri de sprijin din fonduri europene sau din bugetul naţional.

(2) Sancţiunile administrative pentru nerespectarea normelor de ecocondiţionalitate nu se aplică fermierilor care beneficiază de ajutoare naţionale tranzitorii şi celor care participă la schema simplificată pentru micii fermieri.

 

ARTICOLUL 2

Criterii/aspecte relevante privind aplicarea sancţiunilor

 

(1) Sistemul de sancţiuni administrative pentru nerespectarea normelor privind ecocondiţionalitatea se stabileşte ţinând cont de următoarele aspecte ale neconformităţilor constatate:

a) neglijenţa presupune aplicarea unei reduceri din suma totală calculată fără penalităţi, chiar dacă fermierului i-au fost stabilite/nu i-au fost stabilite alte sancţiuni administrative, şi se datorează acţiunii neintenţionate a fermierului de nerespectare a unei norme de ecocondiţionalitate;

b) nerespectarea deliberată (intenţia) presupune prevederea de către fermier a rezultatului faptei sale în condiţiile în care fie urmăreşte producerea lui prin intermediul faptei, fie, deşi nu îl urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii acestui rezultat;

c) repetarea unei neconformi taţi presupune nerespectarea aceleiaşi cerinţe sau a aceluiaşi standard, în cazul în care aceasta se constată de mai multe ori în cursul unei perioade de 3 ani calendaristici consecutivi, în condiţiile în care beneficiarul a fost informat despre cazul precedent de nerespectare şi a avut posibilitatea, după caz, să ia măsurile necesare pentru a remedia situaţia anterioară de neconformitate;

d) amploarea (extinderea) unui caz de neconformitate este determinată examinând, în special, dacă aceasta are un impact de anvergură sau dacă este limitată la exploataţia în cauză;

e) gravitatea unei neconformităţi presupune cazul de nerespectare care depinde, în special, de importanţa consecinţelor acestuia, ţinându-se seama de obiectivele cerinţei sau ale standardului respectiv;

f) durata (persistenţa) presupune cazul de nerespectare care depinde în special de durata pe parcursul căreia se manifestă efectele acestuia sau de posibilitatea de a pune capăt acestor efecte prin mijloace rezonabile.

(2) Un anumit caz de nerespectare care nu constituie un risc direct pentru sănătatea publică sau pentru sănătatea animalelor, în situaţii justificate, poate fi considerat ca fiind un caz minor, ţinând cont do gravitatea, amploarea şi persistenţa nerespectării, fermierul nefiind sancţionat dacă a întreprins măsuri de remediere a neconformităţii, în urma notificării transmise de APIA.

 

ARTICOLUL 3

Norme privind ecocondiţionalitatea

 

(1) Ecocondiţionalitatea cuprinde cerinţele legale în materie de gestionare (SMR) şi standardele privind bunele condiţii agricole şi de mediu ale terenurilor (GAEC).

(2) De asemenea, pentru anul 2016, normele privind ecocondiţionalitatea cuprind şi obligaţia întreţinerii pajiştilor permanente prin păstrarea, la nivel naţional, a raportului dintre suprafaţa terenurilor utilizate ca pajişti permanente şi suprafaţa agricolă totală, declarate de fermieri în anul 2007.

(3) în conformitate cu prevederile alin. (1) şi cele ale anexei la Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, al ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 352/636/54/2015, cu modificările ulterioare, normele privind ecocondiţionalitatea vizează următoarele domenii:

- domeniul „Mediu, schimbări climatice, bunele condiţii agricole ale terenurilor” include cerinţe legale în materie de gestionare (SMR) şi standarde privind bunele condiţii agricole şi de mediu ale terenurilor (GAEC) pentru următoarele aspecte:

- aspectul „apă”:

- SMR 1 - Protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole;

- GAEC 1 - Crearea/Menţinerea benzilor-tampon (fâşiilor de protecţie) în vecinătatea apelor de suprafaţă;

- GAEC 2 - Respectarea procedurilor de autorizare, în cazul utilizării apei pentru irigaţii în agricultură;

- GAEC 3 - Protecţia apelor subterane împotriva poluării.

- aspectul „sol şi stoc de carbon”:

- GAEC 4 - Acoperirea minimă a solului;

- GAEC 5 - Gestionarea minimă a terenului care să reflecte condiţiile locale specifice pentru limitarea eroziunii;

- GAEC 6 - Menţinerea nivelului de materie organică din sol, inclusiv interdicţia de a incendia miriştile arabile.

- aspectul „Biodiversitate”:

- SMR 2 - Conservarea păsărilor sălbatice;

- SMR 3 - Conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică.

- aspectul „Peisaj, nivelul minim de întreţinere”:

- GAEC 7 - Păstrarea elementelor de peisaj, incluzând arborii izolaţi şi terasele existente pe terenul agricol, luând măsuri adecvate pentru a preveni instalarea vegetaţiei nedorite şi asigurarea unui nivel minim de întreţinere a terenului agricol;

- domeniul „Sănătate publică, sănătatea animalelor şi sănătatea plantelor” cuprinde cerinţe legale în materie de gestionare (SMR) pentru următoarele aspecte:

- aspectul „Siguranţa alimentară”:

- SMR 4 - Principii şi cerinţe generale ale legislaţiei alimentare şi proceduri în domeniul siguranţei produselor alimentare;

- SMR 5 - Interzicerea utilizării anumitor substanţe cu efect hormonal sau tireostatic şi a substanţelor betaagoniste în creşterea animalelor;

- aspectul „Identificarea şi înregistrarea animalelor”:

- SMR 6 - Identificarea şi înregistrarea suinelor;

- SMR 7 - Identificarea şi înregistrarea bovinelor;

- SMR 8 - Identificarea şi înregistrarea animalelor din speciile ovină şi caprină;

- aspectul „Bolile animalelor”:

- SMR 9 - Prevenirea, controlul şi eradicarea anumitor forme de encefalopatii spongiforme transmisibile (EST);

- aspectul „Produse de protecţie a plantelor”:

- SMR 10 - Introducerea pe piaţă a produselor de protecţie a plantelor;

- domeniul „Bunăstarea animalelor” cuprinde cerinţe legale în materie de gestionare (SMR) pentru bunăstarea animalelor, după cum urmează:

- SMR 11 - Norme minime privind protecţia viţeilor;

- SMR 12 - Norme minime de protecţie a porcinelor;

- SMR 13 - Protecţia animalelor de fermă.

 

ARTICOLUL 4

Sancţiuni administrative pentru nerespectarea normelor de ecocondiţionalitate

 

1. Constatarea neconformităţii şi aplicarea sancţiunilor pentru ecocondiţionalitate

În cazul în care normele privind ecocondiţionalitatea nu sunt respectate în orice moment în cursul unui an calendaristic şi dacă neconformitatea respectivă este rezultatul unei acţiuni ori al unei omiteri direct imputabile fermierului care a depus cererea unică de plată începând cu anul 2016, cuantumul total al plăţilor efectuate sau care urmează să fie efectuate beneficiarului (denumit în continuare cuantumul total) trebuie să fie redus ori beneficiarul să fie exclus de la plată, prin aplicarea unei sancţiuni administrative.

Sancţiunea administrativă se aplică dacă neconformitatea este legată de activitatea agricolă a beneficiarului şi/sau dacă vizează suprafaţa exploataţiei agricole a beneficiarului sau animalele deţinute.

Valoarea sancţiunilor administrative pentru un an calendaristic nu trebuie să depăşească cuantumul total la care ar avea dreptul fermierul vizat dacă acesta îndeplineşte condiţiile pentru respectiva plată în cadrul schemei/măsurii de plată/ajutorului/sprijinului solicitat

2. Nerespectarea datorată neglijenţei

Dacă nerespectarea se datorează neglijenţei unui fermier, sancţiunea administrativă calculată este de 3% din cuantumul total. Pe baza rezultatelor din raportul de control, se decide reducerea acestui procent la 1% sau creşterea până la 5% din cuantumul total (tabelul 1).

Dacă au fost stabilite nereguli repetate, cu excepţia celor considerate intenţionate, sancţiunea administrativă stabilită în cazul primei nerespectări repetate a aceleiaşi neconformităţi se triplează. În cazul repetiţiilor viitoare ale aceleiaşi nereguli, rezultatul reducerii fixate pentru repetarea precedentă se va înmulţi de fiecare dată cu trei. Reducerea maximă nu va depăşi 15% din cuantumul total.

3. Nerespectarea deliberată (intenţia)

Dacă fermierul nu a respectat în mod intenţionat o condiţie, sancţiunea aplicată va fi, ca regulă generală, de 20% din cuantumul total (tabelul 1). Pe baza rezultatelor din raportul de control se decide reducerea procentului în cauză până la maximum 15% sau, după caz, creşterea până la 100% din cuantumul total (tabelul 1).

În cazurile de neconform state deliberată cu niveluri mari de amploare, gravitate sau persistenţă (neconformităţi ale căror efecte sunt răspândite şi la alte ferme, de gravitate mare, permanente), în plus faţă de reducerea stabilită, în general, la 20% din cuantumul total, beneficiarul este exclus în următorul an calendaristic de la toate plăţile prevăzute la art. 1.

4. Aplicarea sancţiunilor pentru ecocondiţionalitate

În cazul în care la controlul administrativ se constată o neconformitate în anul curent, este considerată a fi neglijenţă situaţia în care în rapoartele de control pe teren din ultimii 2 ani nu apare acea condiţie ca fiind neconformă.

În cazul în care la controlul administrativ se constată o neconformitate în anul curent, este considerată a fi repetiţie situaţia în care în cel puţin unul dintre rapoartele de control pe teren din ultimii 2 ani apare acea condiţie ca fiind neconformă.

Sancţiunile administrative pentru nerespectarea normelor privind ecocondiţionalitatea (GAEC + SMR) sunt prezentate în tabelul 1.

 

Tabelul 1. Sancţiunile administrative pentru nerespectarea ecocondiţionalităţii

 

Tipul neconformităţii

Amploarea

Gravitatea**)

Persistenţa**)

Sancţiune

- %-

Prima repetiţie

A 2-a repetiţie

A 3-a repetiţie

A 4-a repetiţie

Neglijenţă*)

Limitare la fermă

Mică

Nepermanentă

(rectificabilă)

Nu este cazul pentru SMR

N/A

N/A

N/A

N/A

***) 0% +Notificare 1-GAEC

N/A

N/A

N/A

N/A

Nepermanentă

1%

3%

9% + Notificare 2

15% + Notificare 3

81%

Permanentă

3%

9%

15% + Notificare 2

81%

100%

Medie

Nepermanentă

3%

9%

15% + Notificare 2

81% + Notificare 3

100%

Permanentă

5%

15% + Notificare 2

45% + Notificare 3

100% şi excluderea de la măsură în anul următor

Exclus de la măsură

Mare

Nepermanentă

5%

15% + Notificare 2

45% + Notificare 3

100% şi excluderea de la măsură în arul următor

Exclus de la măsură

Permanentă

5%

15% + Notificare 2

45% + Notificare 3

100% şi excluderea de la măsură în anul următor

Exclus de la măsură

Răspândire asupra altor ferme

Mică

Nepermanentă

5%

15% + Notificare 2

45% + Notificare 3

100% şi excluderea de la măsură în anul următor

Exclus de la măsură

Permanentă

5%

15% + Notificare 2

45% + Notificare 3

100% şi excluderea de la măsură în anul următor

Exclus de la măsură

Neglijenţă*)

Răspândire asupra altor ferme

Medie

Nepermanentă

5%

15% + Notificare 2

45% + Notificare 3

100% şi excluderea de la măsură în anul următor

Exclus de la măsură

Permanentă

5%

15% + Notificare 2

45% + Notificare 3

100% şi excluderea de la măsură în anul următor

Exclus de la măsură

Mare

Nepermanentă

5%

15% + Notificare 2

45% + Notificare 3

100% şi excluderea de la măsură în anul următor

Exclus de la măsură

Permanentă

5%

15% + Notificare 2

45% + Notificare 3

100% şi excluderea de la măsură în anul următor

Exclus de la măsură

Intenţie

Limitare la fermă

Mică

Nepermanentă

15%

100% + excluderea de la măsură în anul următor

Exclus de la măsură

Exclus de la măsura

Permanentă

20%

Medie

Nepermanentă

20%

Permanentă

30%

Mare

Nepermanentă

50%

Permanentă

100% + excluderea de la măsură în anul următor****)

Exclus de la măsură

Exclus de la măsură

Răspândire asupra altor ferme

Mică

Nepermanentă

30%

100% + excluderea de la măsură în anul următor

Exclus

de la măsură

Permanentă

40%

Medie

Nepermanentă

40%

Permanentă

60%

Mare

Nepermanentă

80%

Permanentă

100% + excluderea de la măsura în anul următor****)

Exclus de la măsură

Exclus

de la măsură

 

*) Notificări pentru nerespectare:

- notificarea 1 reprezintă avertismentul către fermier cu privire la problemele identificate şi care pot fi remediate până la data de 30 iunie a anului următor celui pentru care a solicitat sprijinul;

- notificarea 2 reprezintă avertismentul către fermier cu privire la consecinţele care vor apărea în cazul nerespectării normelor de ecocondiţionalitate şi în anul următor;

- notificarea 3 reprezintă înştiinţarea fermierului cu privire la declararea ca intenţie a nerespectării ecocondiţionalităţii.

**) Definirea criteriilor de gravitate pentru nerespectarea normelor de ecocondiţionalitate este prevăzută în tabelele 2,3,4 pentru SMR şi în tabelele 5, 6, 7 pentru GAEC.

Definirea criteriilor de persistenţă pentru nerespectarea normelor de ecocondiţionalitate este prevăzută în tabelul 2 pentru SMR şi în tabelul 5 pentru GAEC.

***) Normele de ecocondiţionalitate care pot fi remediate de către fermier vizează GAEC 1 şi GAEC 5.2.

****) în cazurile de neconformitate deliberată cu niveluri mari de amploare, gravitate sau persistenţă, în plus faţă de reducerea stabilită, în general, la 20% din cuantumul total, beneficiarul este exclus în următorul an calendaristic de la toate plăţile prevăzute la art. 1.

În cazul în care fermierului i se transmite notificarea 1, acesta trebuie să înştiinţeze Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) cu privire la remedierea neconformităţilor cel târziu până la data de 30 iunie a anului următor celui pentru care a solicitat sprijinul.

În cazul în care fermierul nu înştiinţează APIA în termen/înştiinţează APIA că nu a remediat problemele semnalate în termenul-limită, acesta va fi sancţionat retroactiv cu cel puţin 1% din cuantumul total rezultat din schemele şi măsurile de sprijin finanţate din fondurile europene sau din bugetul naţional.

În cazul în care fermierul înştiinţează APIA în termen cu privire la remedierea problemelor semnalate de către APIA, experţii APIA vor reface vizita în teren pentru confirmarea celor semnalate de către fermier.

 

Tabelul 2. Criteriile de gravitate şi persistenţă, nivelul de gravitate şi persistenţă şi descrierea acestora pentru SMR care se verifică la nivelul parcelei şi se determină prin raportarea suprafeţei/numărului de animalele neconforme la suprafaţa determinată/numărul de animale verificate

 

Criteriu

Nivel

Definiţie

Gravitate (în cazul SMR care se verifică la nivelul parcelei)

Mică

Nerespectarea afectează

- < 0 - < 30% din suprafaţa determinată a fermei

[SMR 1 pentru elementele de control 1 .b), 1 .e), 1 .f), 1 .g),

SMR 2 pentru elementele de control 1 .a), 2.a), 2.b), 2.c),

SMR 3 pentru elementele de control 1 .a), 2.a), 2.b), 2.c),

SMR 10 pentru elementul de control 4].

Nerespectarea afectează

- < 0 - < 10% din numărul de animale din cadrul fermei (SMR 6-8)

Medie

Nerespectarea afectează

- ≥ 30 - < 50% din suprafaţa determinată a fermei

[SMR 1 pentru elementele de control 1.b), 1.e), 1.f), 1.g),

SMR 2 pentru elementele de control 1.a), 2.a), 2.b), 2.c),

SMR 3 pentru elementele de control 1 a), 2 a), 2 b), 2.c),

SMR 10 pentru elementul de control 4],

Nerespectarea afectează

- ≥ 10 - < 20% din numărul de animale din cadrul fermei (SMR 6-8)

Mare

Nerespectarea afectează

- ≥ 50% din suprafaţa determinată a fermei

[SMR 1 pentru elementele de control 1 b), 1.e), 1.f), 1.g),

SMR 2 pentru elementele de control 1 .a), 2.a), 2,b), 2.c),

SMR 3 pentru elementele de control 1 a), 2.a), 2 b), 2.c),

SMR 10 pentru elementul de control 4],

Nerespectarea afectează - ≥ 20% din numărul de animale din cadrul fermei (SMR 6-8)

Persistenţă

Nepermanentă

Condiţii nerespectate care pot fi rectificate pe parcursul anului pentru care a solicitat sprijinul

Permanentă

Condiţii nerespectate care nu pot fi rectificate pe parcursul anului pentru care a solicitat sprijinul

 

În cazul cerinţelor legale în materie de gestionare (SMR) care se verifică la nivelul exploataţiei, „Gravitatea” este definita conform tabelului 3.

 

Tabelul 3. Criterii de stabilire a nivelului de gravitate pentru cerinţele SMR detaliate pe elemente de control aferente fiecărei cerinţe obligatorii pentru fermieri, care se verifică la nivelul exploataţiei

 

Specificare SMR

Elementul de control, conform raportului de control

Cerinţa verificată,

conform Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, al ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 352/636/54/2015, cu modificările ulterioare

Nivelul la care se va realiza controlul

Gravitate

SMR 1 - Protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole

1.a

1-a)

exploataţie

mare

1.c

1.c)

parcelă *)

medie

1.d

1.d)

parcelă *)

mare

1.h

1-h)

exploataţie

mare

2

2

exploataţie

mare

*) Pentru cererile de plată aferente campaniei 2016, SMR 1 - cerinţele 1c) şi 1d) se verifică şi se sancţionează conform prevederilor Manualului APIA de procedură privind ecocondiţionalitatea în anul 2016 - versiunea 2.0 a Ghidului APIA pentru inspectorii care realizează controlul pe teren - versiune 1.1 - Anul de cerere 2016 şi a Raportului de control pe teren aferent Campaniei 2016, documente ce au fost întocmite în baza Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, al ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 352/636/54/2015, cu modificările ulterioare, în vigoare la data efectuării controlului pe teren.

SMR 2 - Conservarea păsărilor sălbatice

1.b

1b)

exploataţie

medie

SMR 3 - Conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică

1.b

1.b)

exploataţie

medie

SMR 4 - Principii şi cerinţe generale ale legislaţiei alimentare şi proceduri în domeniul siguranţei produselor alimentare

1.a

1.c), 1.g), 1.i)

exploataţie

mare

1.b

1.a), 1.b)

exploataţie

mare

1.c

1.a), 1.d), 1.h)

exploataţie

mare

1.d

1.g)

exploataţie

medie

1.e

1.d), 1.e)

exploataţie

medie

1.f

1.d)

exploataţie

medie

1.g

1.c), 1.f)

exploataţie

medie

1.h

1.f), 1.h)

exploataţie

medie

1.i

1.h)

exploataţie

medie

1.j

1.g), 1.i)

exploataţie

medie

1.k

1.f), 1.i)

exploataţie

medie

2.a

2.a), 2.b), 3.a), 3.b)

exploataţie

mare

2.b

2.c), 2.e), 4

exploataţie

mare

2.c

4, 5

exploataţie

medie

2.d

2.d), 4

exploataţie

medie

SMR 5- Interzicerea utilizării anumitor substanţe cu efect hormonal, tireostatic şi betaagoniste în creşterea animalelor

1.a

3.a)

exploataţie

mare

1.b

3.a), 3.b), 3.c), 3.e)

exploataţie

mare

1.c

3.d), 3.f)

exploataţie

mare

2. a

1, 2

exploataţie

mare

SMR 9 - Prevenirea, controlul şi eradicarea anumitor forme de encefalopatii spongiforme transmisibile - EST

1.a

1, 6

exploataţie

mare

1b

2

exploataţie

mare

1.c

1, 6

exploataţie

mare

1.d

4

exploataţie

mare

1.e

3, 5

exploataţie

mare

1.f

6

exploataţie

mare

SMR 10 - Introducerea pe piaţă a produselor de protecţie a plantelor

1

1

exploataţie

mare

2

2

exploataţie

medie

3

3

exploataţie

mare

5

5

exploataţie

mare

6

6

exploataţie

mare

SMR 11 - Norme minime privind protecţia viţeilor

1

art. 3 alin. (1) şi (2) din Norma sanitară veterinară ce stabileşte standarde minime pentru protecţia viţeilor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 72/2005

exploataţie

mică

2

art. 4 din Norma sanitară veterinară ce stabileşte standarde minime pentru protecţia viţeilor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 72/2005, şi anexa la norma sanitară veterinară

exploataţie

mică

SMR 12 - Norme minime de protecţie a porcinelor

1

art. 3 din Norma sanitară veterinară care stabileşte standarde minime pentru protecţia porcinelor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 202/2006, cu modificările şi completările ulterioare

exploataţie

mică

2

art. 4 din Norma sanitară veterinară care stabileşte standarde minime pentru protecţia porcinelor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 202/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi anexa la norma sanitară veterinară

exploataţie

mică

SMR 13 - Protecţia animalelor de fermă

1

art. 4 din Norma sanitară veterinară privind protecţia

animalelor de fermă, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 75/2005, şi anexa la norma sanitară veterinară

exploataţie

medie

 

Tabelul 4. Criterii de stabilire a nivelului de gravitate pentru cerinţele SMR 6-8 detaliate pe elemente de control aferente fiecărei cerinţe obligatorii pentru fermieri, care se verifică la nivelul exploataţiei, în funcţie de numărul de animale neconforme raportat la efectivul total verificat de animale al exploataţiei, exprimat procentual

 

Specificare SMR

Elementul de control, conform raportului de control

Cerinţa verificată,

conform Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, al ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 352/636/54/2015, cu modificările ulterioare

Nivelul la care se va realiza controlul

Gravitate

SMR 6 - Identificarea şi înregistrarea suinelor

a)

1.a), 1 b), 2.a), 2 b), 2.c), 3.a), 3.b), 3.c)

exploataţie

Conform tabelului 2

b)

1.d), 2.f), 3.d)

exploataţie

Conform tabelului 2

c)

1.c), 1.e), 2.d), 2.e), 3.e), 3.f)

exploataţie

Conform tabelului 2

d)

3.g)

exploataţie

Conform tabelului 2

e)

2.d)

exploataţie

Conform tabelului 2

f)

1.f), 2.g)

exploataţie

Conform tabelului 2

SMR 7 - Identificarea şi înregistrarea bovinelor

a)

1.a), 1.b), 2.a), 2.b), 2.c), 3.a), 3.b), 3.c)

exploataţie

Conform tabelului 2

b)

1.d), 2.f), 3.d)

exploataţie

Conform tabelului 2

c)

1.f), 1.g), 2.h), 2.i), 3.e)

exploataţie

Conform tabelului 2

d)

1.c), 1.d), 1.i), 2.d), 2.e), 2.k), 3.f), 3.h)

exploataţie

Conform tabelului 2

e)

1.b), 2.j). 3.g)

exploataţie

Conform tabelului 2

f)

2.d)

exploataţie

Conform tabelului 2

9)

1 e), 2.g)

exploataţie

Conform tabelului 2

b)

1.e), 2.g), 3.b)

exploataţie

Conform tabelului 2

SMR 8 - Identificarea şi înregistrarea animalelor din speciile ovină şi caprină

a)

1.a), 1.b), 2.a), 2.b), 2.c), 3.a), 3.b), 3.c)

exploataţie

Conform tabelului 2

b)

1.d), 2.f), 3.e)

exploataţie

Conform tabelului 2

c)

1.c), 2.e), 3.d)

exploataţie

Conform tabelului 2

d)

1.b), 2.d)

exploataţie

Conform tabelului 2

e)

1.e), 2.g)

exploataţie

Conform tabelului 2

f)

1.a), 1.e), 2.g)

exploataţie

Conform tabelului 2

 

Tabelul 5. Criterii de stabilire a nivelului de gravitate şi persistenţă pentru standardele GAEC care se verifică la nivelul parcelei şi descrierea acestora

 

Criteriu

Nivel

Definiţie

Gravitate

Mică

Nerespectarea afectează

- > 0 - < 30% din suprafaţa determinată a fermei pentru GAEC 1.1, GAEC 1.2, GAEC 5.1, GAEC 5.2, GAEC 6.1, GAEC 7.1, GAEC 7.2, GAEC 7.3.

Medie

Nerespectarea afectează

- ≥ 30 - < 50% din suprafaţa determinată a fermei pentru GAEC 1.1, GAEC 1.2, GAEC 5.1, GAEC 5.2, GAEC 6.1, GAEC 7.1, GAEC 7.2, GAEC 7.3.

Mare

Nerespectarea afectează

- ≥ 50% din suprafaţa determinată a fermei pentru GAEC 1.1, GAEC 1.2, GAEC 2, GAEC 3, GAEC 5.1, GAEC 5.2, GAEC 6.1, GAEC 6.2, GAEC 7.1, GAEC 7.2, GAEC 7.3.

Persistenţă

Nepermanentă

Condiţii nerespectate care pot fi rectificate pe parcursul anului pentru care a solicitat sprijinul

Permanentă

Condiţii nerespectate care nu pot fi rectificate pe parcursul anului pentru care a solicitat sprijinul

 

În cazul standardelor GAEC care se verifică la nivelul exploataţiei „gravitatea” este definită conform tabelului 6.

 

Tabelul 6 Criterii de stabilire a gravităţii pentru standardele GAEC care se verifică la nivelul exploataţiei

 

Specificare GAEC

Elementul de control conform raportului de control

Controlul se va realiza la nivelul parcelei/exploataţiei

Încadrare gravitate

GAEC 3 - Protecţia apelor subterane împotriva poluării

3.1

exploataţie

mare

 

Tabelul 7. Criterii gravitate GAEC 4 care se verifică la nivelul parcelei şi se evaluează în funcţie de gradul de acoperire a terenului arabil pe timpul iernii

 

Criteriu

Nivel

Definiţie

Gravitate

Mică

- între 15% şi 20% (> 15% - ≤ 20%) din suprafaţa arabilă totală a fermei

Medie

- între 0% şi 15% (> 0% - ≤ 15%) din suprafaţa arabilă totală a fermei

Mare

- 0% din suprafaţa arabilă a fermei

 

5. Sancţiuni administrative pentru nerespectarea normelor de ecocondiţionalitate

A. „Sancţiunea administrativă pe domeniu” aferentă fermierului care a depus cererea de plată se calculează prin aplicarea celei mai mari sancţiuni administrative dintre cele stabilite în cadrul fiecăruia dintre domeniile „mediu, schimbări climatice şi bune condiţii agricole ale terenurilor”, „sănătatea publică, sănătatea animalelor şi sănătatea plantelor” şi „bunăstarea animalelor”.

„Sancţiunea administrativă pe domeniu” se stabileşte astfel;

a) pentru domeniul „Mediu, schimbări climatice, bunele condiţii agricole ale terenurilor” este cea mai mare sancţiune dintre cele aplicate pentru normele din cadrul aspectelor: „Apă”, „Sol şi stoc de carbon”, „Biodiversitate” şi „Peisaj, nivel minim de întreţinere”;

b) pentru domeniul „Sănătate publică, sănătatea animalelor şi sănătatea plantelor” este cea mai mare sancţiune dintre cele aplicate pentru normele din cadrul aspectelor; „Siguranţa alimentară”, „Identificarea şi înregistrarea animalelor”, „Bolile animalelor” şi „Produse de protecţie a plantelor”;

c) pentru domeniul „Bunăstarea animalelor” este cea mai mare sancţiune dintre cele aplicate pentru normele din cadrul aspectului „Bunăstarea animalelor”.

B. „Sancţiunea administrativă calculată” aferentă fermierului care a depus cererea de plată se calculează prin însumarea sancţiunilor administrative finale pentru fiecare dintre domeniile:

a) Mediu, schimbări climatice, bunele condiţii agricole ale terenurilor;

b) Sănătate publică, sănătatea animalelor şi sănătatea plantelor;

c) Bunăstarea animalelor.

C. „Sancţiunea administrativă aplicată” fermierului:

a) în cazul în care sancţiunile administrative finale stabilite pentru nerespectarea cerinţelor din domeniile prevăzute la lit. B sunt datorate neglijenţei, este:

- „sancţiunea calculată”, dacă „sancţiunea calculată” este ≤ 5%;

- 5%, dacă „sancţiunea calculată” este > 5%;

b) în cazul în care cel puţin o sancţiune finală stabilită pentru nerespectarea cerinţelor din unul dintre domeniile prevăzute la lit. B este datorată repetiţiei, este:

* pentru prima repetiţie;

- „sancţiunea calculată”, dacă „sancţiunea calculată” este ≤ 15%;

- 15%, dacă „sancţiunea calculată” este > 15%;

* pentru a două repetiţie:

- „sancţiunea administrativă calculată”, conform tabelului 1 după notificarea fermierului;

c) în cazul în care sancţiunile administrative finale stabilite pentru nerespectarea cerinţelor din domeniile prevăzute la lit. B se datorează acţiunii intenţionate a fermierului, este:

- 20%, dacă „sancţiunea calculată” este ≤ 20%;

- „sancţiunea calculată”, dacă „sancţiunea calculată” este > 20%, dar nu mai mult de 100%.

 

ELEMENTELE DE CONTROL

privind respectarea normelor de ecocondiţionalitate în cadrul schemelor şi măsurilor de sprijin pentru fermieri

 

Tabelul 1. Elemente de control privind respectarea bunelor condiţii agricole şi de mediu (GAEC)

 

Specificare GAEC

Elemente de control

(Se verifică, conform raportului de control.)

Nivelul la care se va realiza controlul

GAEC 1 - Crearea/menţinerea benzilor-tampon (fâşii de protecţie) în vecinătatea apelor de suprafaţă

1.1 - Menţinerea fâşiilor de protecţie existente pe terenurile agricole situate în vecinătatea zonelor de protecţie a apelor de suprafaţă. Lăţimea minimă a fâşiilor de protecţie este de 1 m pe terenurile cu panta de până la 12% şi de 3 m pe terenurile cu panta mai mare de 12%, panta terenului fiind panta medie a blocului fizic adiacent cursului de apă.

parcelă

1.2 - Existenţa fâşiilor de protecţie pe terenurile agricole situate în vecinătatea zonelor de protecţie a apelor de suprafaţă

parcelă

GAEC 2 - Respectarea procedurilor de autorizare, în cazul utilizării apei pentru irigaţii în agricultură

2.1 - Documentele doveditoare ale dreptului de utilizare a apei pentru irigaţii [autorizaţia de utilizare a apei pentru irigaţii eliberată de către ANAR; calitatea de membru al unei organizaţii a utilizatorilor de apă pentru irigaţii; contractul de irigaţii al acesteia încheiat cu Agenţia Naţională de îmbunătăţiri Funciare (ANIF) sau contractul de irigaţii încheiat între beneficiar şi ANIF];

existenţa indiciilor de utilizare a apei pentru irigare (instalaţii de irigare în funcţiune pe teren, culturi recent irigate)

parcelă

GAEC 3 - Protecţia apelor subterane împotriva poluării

3.1 - Utilizarea/neutilizarea de către fermier a produselor ce conţin substanţe periculoase utilizate în agricultură; existenţa indiciilor de deversare directă sau a semnelor privind descărcarea pe teren şi infiltrarea în sol a produselor ce conţin substanţe periculoase utilizate în agricultură; respectarea condiţiilor stabilite cu privire la depozitarea, manipularea, utilizarea şi evacuarea în mediu a produselor ce conţin substanţe periculoase utilizate în agricultură

parcelă şi exploataţie*)

GAEC 4 - Acoperirea minimă a solului

4.1 - Acoperirea, pe timpul iernii, a terenului arabil cu culturi de toamnă şi/sau lăsarea terenului arabil nelucrat după recoltare pe cel puţin 20% din suprafaţa arabilă totală a fermei

parcelă

GAEC 5 - Gestionarea minimă a terenului care să reflecte condiţiile locale specifice pentru limitarea eroziunii

5.1 - Efectuarea, de-a lungul curbelor de nivel, a lucrărilor solului, inclusiv a semănatului pe parcelele situate în blocuri fizice cu panta medie mai mare de 12%, cultivate cu plante prăsitoare

parcelă

5.2 - Existenţa teraselor pe terenul agricol, menţinerea teraselor în bune condiţii agricole ale terenurilor şi înierbarea taluzurilor

parcelă

GAEC 6 - Menţinerea nivelului de materie organică din sol, inclusiv interdicţia de a incendia miriştile arabile

6.1 - Corespondenţa dintre cultura declarată de floarea-soarelui şi cea constatată la controlul pe teren, iar rezultatele din controlul pe teren vor fi preluate în controlul administrativ, comparate cu datele istorice privind amplasarea culturii de floarea-soarelui.

parcelă **)

6.2 - Existenţa unor indicii privind arderea miriştilor sau a resturilor vegetale pe terenul arabil, precum şi a vegetaţiei pajiştilor permanente.

parcelă

GAEC 7 - Păstrarea elementelor de peisaj, incluzând arborii izolaţi şi terasele existente pe terenul agricol, luând măsuri adecvate pentru a preveni instalarea vegetaţiei nedorite şi asigurarea unui nivel minim de întreţinere a terenului agricol

7.1 - Menţinerea elementelor de peisaj, incluzând arborii izolaţi şi terasele existente pe terenul agricol

parcelă

7.2 - Prezenţa vegetaţiei nedorite pe terenul agricol, inclusiv pe terenul agricol necultivat

parcelă

7.3 - întreţinerea pajiştilor permanente prin asigurarea nivelului minim de păşunat de 0,3 UVM/ha şi/sau prin cosirea lor cel puţin o dată pe an.

parcelă

 

*) Pentru elementul de control aferent GAEC 3, verificarea pe teren se efectuează atât la nivelul parcelei (utilizarea/neutilizarea de către fermier a produselor ce conţin substanţe periculoase utilizate În agricultură; existenţa indiciilor de deversare directă sau a semnelor privind descărcarea pe teren şi infiltrarea în sol a produselor ce conţin substanţe periculoase utilizate în agricultură), cât şi la nivelul exploataţiei agricole (respectarea condiţiilor stabilite cu privire la depozitarea, manipularea, utilizarea şi evacuarea în mediu a produselor ce conţin substanţe periculoase utilizate în agricultură).

**) Pentru elementul de control aferent GAEC 6.1, verificarea se efectuează la nivelul parcelei agricole, la controlul administrativ, pe baza datelor istorice şi pe baza rezultatelor controlului pe teren.

 

Tabelul 2. Elemente de control privind respectarea cerinţelor legale în materie de gestionare (SMR)

 

Specificare SMR

Elemente de control

(Se verifică, conform raportului de control.)

Nivelul la care se va realiza controlul

SMR 1 - Protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole

În scopul protecţiei resurselor de apă împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole, se verifică:

1.a-existenţa capacităţilor de stocare a gunoiului de grajd (platforme comunale/sisteme individuale), fără defecte structurale, precum şi mărimea acestor capacităţi având în vedere asigurarea necesarului de stocare a gunoiului de grajd în raport cu producţia de gunoi (efectivele de animale) şi durata de stocare conform Codului de bune practici agricole pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole. Inspectorul verifică şi calculează mărimea spaţiului de depozitare în funcţie de numărul şi specia de animale aflate în exploataţie pe perioada de un an;

exploataţie

1.b - să respecte perioadele de aplicare a gunoiului de grajd pe terenul agricol, respectiv calendarul de interdicţie pentru aplicarea îngrăşămintelor organice, în conformitate cu prevederile Codului de bune practici agricole;

parcelă

1.c - să nu depăşească cantitatea de 170 kg azot/ha provenită din aplicarea îngrăşămintelor organice şi/sau minerale pe terenul agricol în decursul unui an. În acest scop trebuie să urmeze un plan de fertilizare simplificat, întocmit pe baza standardelor privind cantităţile maxime de azot care pot fi aplicate pe terenul agricol, şi să asigure o distribuire uniformă a îngrăşămintelor pe terenul agricol*);

parcelă**)

1.d - în cazul exploataţilor care practică agricultura în sistem irigat şi în care producţia planificată necesită o cantitate mai mare de azot decât cea prevăzută de standardele privind cantităţile maxime de azot care pot fi aplicate pe terenul agricol, este obligatorie aplicarea unui plan de fertilizare întocmit pe baza studiului agrochimie, în conformitate cu prevederile Codului de bune practici agricole*);

parcelă**)

1.e - existenţa unor indicii privind aplicarea îngrăşămintelor organice sau minerale pe terenul agricol în condiţii meteorologice şi pedologice nefavorabile (terenuri saturate cu apă, inundate, îngheţate sau acoperite de zăpadă);

parcelă

1.f - Existenţa unor indicii privind aplicarea îngrăşămintelor organice pe terenul arabil cu panta mai mare de 12% şi neîncorporarea acestora în sol după aplicare;

parcelă

1.g - menţinerea fâşiilor de protecţie existente pe terenurile agricole situate în vecinătatea zonelor de protecţie a apelor de suprafaţă, precum şi prezenţa urmelor de îngrăşăminte organice şi chimice pe suprafeţele de teren agricol ce constituie fâşii de protecţie în zonele de protecţie a apelor de suprafaţă sau în zonele de protecţie sanitară şi hidrogeologică a surselor de captare a apelor potabile/minerale şi a lacurilor terapeutice, ce indică nerespectarea cerinţei. Se verifică lăţimea acestora, în funcţie de panta terenului;

parcelă

1.h - păstrarea de către fermieri a evidenţei suprafeţelor agricole utilizate, structura culturilor (plan de cultură), efectivele de animale, planul de fertilizare sau documente livrare/expediere a îngrăşămintelor;

exploataţie

2 - deţinerea de către fermieri a actelor de reglementare în domeniul protecţiei mediului şi/sau gospodăririi apelor şi respectarea condiţiilor stabilite de acestea cu privire la depozitarea, manipularea şi aplicarea îngrăşămintelor organice şi minerale pe terenul agricol.

exploataţie

 

*) În cazul cerinţelor 1 .c şi 1.d verificarea se limitează la cantitatea de azot din gunoiul de grajd existent lin fermă şi cantitatea de azot substanţă activă din îngrăşămintele organice şi sau minerale aplicate pe terenul agricol 1h decursul unui an (kg azot s.a./ha), conform planului de fertilizare.

**) Pentru cererile de plată aferente campaniei 2016, SMR 1 - cerinţele 1 .c şi 1 .d se verifică şi sancţionează conform prevederilor Manualului APIA de procedură privind ecocondiţionalitatea În anul 2016 - versiunea 2.0, ale Ghidului APIA pentru inspectorii care realizează controlul pe teren - versiunea 1.1 - Anul de cerere 2016 şi ale Raportului de control pe teren aferent Campaniei 2016, documente ce au fost întocmite în baza Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 352/636/54/2015, cu modificările ulterioare, în vigoare la data efectuării controlului pe teren.

 

Specificare SMR

Elemente de control

(Se verifică, conform raportului de control.)

Nivelul la care se va realiza controlul

SMR 2 - Conservarea păsărilor sălbatice

Pentru fermierii care deţin/administrează terenuri agricole şi care desfăşoară activităţi în  perimetrul ariilor de protecţie specială avifaunistică, se verifică:

1.a - existenţa suprafeţei agricole a fermierilor în perimetrul ariilor de protecţie specială avifaunistică în aplicaţia IPA Online/SIVGIS; respectarea restricţiilor prevăzute în planul de management şi în regulamentul ariei în ceea ce priveşte utilizarea suprafeţelor de teren cu destinaţie agricolă şi regimul activităţilor agricole;

parcelă

1.b - deţinerea de către fermieri a actelor de reglementare (autorizaţia de mediu/acordul de mediu/avizul de mediu/avizul Natura 2000 sau avizul administraţiei ariei), în situaţia în care aceste activităţi pot afecta în mod semnificativ ariile protejate; se verifică obţinerea actelor de reglementare în cazul în care titularul/deţinătorul terenului implementează/iniţiază planuri (PUG, PUZ), proiecte de construire sau de desfiinţare, se încadrează la cerinţele prevăzute în descrierea codului CAEN;

exploataţie

2.a - existenţa indiciilor/privind metodele/mijloacele de capturare intenţionată şi ucidere a păsărilor sălbatice;

parcelă

2.b - existenţa unor indicii privind deteriorarea, distrugerea şi/sau culegerea intenţionată a cuiburilor şi/sau a ouălor din natură;

parcelă

2.c - existenţa unor indicii privind perturbarea intenţionată a păsărilor sălbatice, în special în cursul perioadei de reproducere sau de maturizare, prin activităţi ce contravin scopului de protecţie şi conservare a acestora, cum ar fi: arderea vegetaţiei, tăierea arborilor/pâlcurilor arbustive şi a perdelelor agroforestiere existente pe terenul agricol sau schimbări în folosinţa terenurilor şt în cursul apelor, precum şi alte activităţi ce contravin scopului de protecţie şi conservare a ariei naturale protejate;

parcelă

SMR 3 - Conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică)

Pentru fermierii care deţin/administrează terenuri agricole şi care desfăşoară activităţi în perimetrul ariilor naturale protejate, se verifică: 1 .a - existenţa suprafeţei agricole a fermierilor în perimetrul ariilor de protecţie specială avifaunistică în aplicaţia IPA Online/SIVGIS; respectarea restricţiilor prevăzute în planul de management şi în regulamentul ariilor în ceea ce priveşte utilizarea suprafeţelor de teren cu destinaţie agricolă şi regimul activităţilor agricole;

parcelă

1.b - deţinerea autorizaţiei de mediu/acordului de mediu/avizului de mediu/avizului Natura 2000 sau avizului administraţiei ariei, după caz, şi respectarea condiţiilor prevăzute de acestea.

Obţinerea actelor de reglementare este necesară în cazul în care titularul terenului implementează/iniţiază planuri (PUG, PUZ), proiecte de construire sau desfiinţare, se încadrează la cerinţele prevăzute în descrierea codului CAEN;

exploataţie

2.a - existenţa unor indicii privind orice formă de recoltare sau a unor indicii privind mijloacele de capturare, ucidere, distrugere sau vătămare a exemplarelor aflate în mediul lor natural, în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic.

parcelă

2.b - existenţa unor indicii privind deteriorarea şi/sau distrugerea locurilor de reproducere ori de odihnă a animalelor sălbatice şi perturbarea intenţionată a animalelor sălbatice în cursul perioadei de reproducere, de creştere, de hibernare şi de migraţie, prin activităţi ce contravin scopului de protecţie şi conservare a acestora, cum ar fi: arderea vegetaţiei, tăierea arborilor/pâlcurilor arbustive şi a perdelelor agroforestiere existente pe terenul agricol, schimbări în folosinţa terenurilor şi în cursul apelor, precum şi alte activităţi ce contravin scopului de protecţie şi conservare a ariei naturale protejate;

parcelă

2.c - existenţa unor indicii privind recoltarea fiorilor şi a fructelor, precum şi culegerea, tăierea, dezrădăcinarea sau distrugerea cu intenţie a plantelor sălbatice în habitatele lor naturale, în oricare dintre stadiile lor biologice.

parcelă

SMR 4 - Principii şi cerinţe generale ale legislaţiei alimentare şi proceduri în domeniul siguranţei produselor alimentare

Pentru fermierii care desfăşoară activităţi de producţie, prelucrare şi punere pe piaţă a alimentelor şi a hranei pentru animale, se verifică: 1 .a - existenţa registrului exploataţiei (intrări şi ieşiri de efective, sacrificări, mortalitate, neutralizare cadavre etc.), completat la zi, conform prevederilor legale în vigoare. În cazul exploataţiilor non profesionale şi al celor comerciale de tip A, acesta poate fi înlocuit de colecţia de documente;

exploataţie

1.b - deţinerea de către fermier a documentelor privind originea şi starea de sănătate a animalelor achiziţionate în scopul producţiei de alimente. În cazul exploataţiilor nonprofesionale şi al celor comerciale de tip Acare plasează pe piaţă produse de origine animală, se verifică carnetul de sănătate, completat la zi, de către medicul veterinar de liberă practică împuternicit;

exploataţie

1.c - completarea zilnică a datelor în Registrul de consultaţii şi tratamente veterinare în fermă;

exploataţie

1.d - deţinerea de către fermier, a documentelor privind natura şi originea produselor furajere folosite în hrana animalelor sau introduse pe piaţă. În cazul exploataţiilor nonprofesionale şi al celor comerciale de tip A, nu se aplică;

exploataţie

1.e - deţinerea de către fermier a rezultatului analizelor pentru furajele şi ingredientele folosite în hrana animalelor sau introduse pe piaţă. Se verifică buletinele de analiză conform planului de autocontrol, numai în cazul exploataţiilor comerciale;

exploataţie

1.f - deţinerea de către fermier a evidenţelor produselor de protecţie a plantelor şi biocidelor, utilizate în realizarea produselor de origine animală sau vegetală. Nu se aplică la gospodăriile individuale;

exploataţie

1.g - deţinerea de către fermier a rezultatelor analizelor efectuate pe probe prelevate de la animale sau plante, care sunt importante pentru sănătatea umană. În cazul producătorilor de lapte se verifică buletinele de analiză privind calitatea laptelui în cazul în care laptele este plasat pe piaţă. În cazul în care hrana pentru animale este plasată pe piaţă, se verifică dacă agricultorul deţine documentele privind înregistrarea/autorizarea ca operator în domeniul hranei pentru animale;

exploataţie

1.h - existenţa datelor relevante pe eticheta produselor alimentare şi a hranei pentru animale achiziţionate sau distribuite pe piaţă. În cazul produselor alimentare de origine animală obţinute în centrele de prelucrare a laptelui integrate în cadrul exploataţiei se verifică respectarea prevederilor legislaţiei specifice în vigoare;

exploataţie

1.i - deţinerea de către fermier, a reţetei de utilizare a aditivilor furajeri în hrana animalelor, precum şi a aditivilor alimentari în fabricarea produselor alimentare. Nu se aplică în cazul gospodăriilor individuale;

exploataţie

1.j - existenţa planului fermei, iar circuitele pe care le utilizează în fermă şi sistemul de depozitare a produselor să fie corespunzătoare. Se verifică modul în care fermierul aplică proceduri în vederea evitării contaminării încrucişate a produselor obţinute, prin nerespectarea fluxurilor stabilite pentru circulaţia personalului, materiilor prime/ produselor finite, materialelor de ambalaj, deşeurilor etc.;

exploataţie

1.k - deţinerea de către fermier, a informaţiilor cu privire la responsabilităţile directe în domeniul siguranţei produselor alimentare şi a hranei pentru animale, cât şi existenţa facilităţilor de acces la astfel de informaţii/surse de informare.

exploataţie

În cazul agricultorilor cu activitate în domeniul alimentar, se verifică:

2.a - respectarea normelor generale privind igiena produselor alimentare la nivelul producţiei primare şi operaţiunilor asociate acesteia (transportul, depozitarea şi manipularea de animale vii şi produse primare la locul de producţie, operaţiunile de transport pentru livrarea acestora);

exploataţie

2.b - respectarea regulilor de bune practici privind igiena produselor alimentare de origine animală în toate etapele producerii, prelucrării, depozitării şi comercializării acestora, astfel: adăposturile pentru animale, spaţiile în care se realizează mulsul, sacrificarea, abatorizarea, recoltarea produselor, echipamentele de muls, recoltare; animalele de producţie, personalul de deservire, spaţiile de depozitare a produselor, mijloacele de transport şi distribuţie;

exploataţie

2.c - deţinerea informaţiilor cu privire la bunele practici privind igiena produselor alimentare de origine animală şi nonanimală pe care le realizează la nivelul exploataţiei - deţinerea unui exemplar al Ghidului de bune practici privind igiena produselor alimentare de origine animală şi nonanimală;

exploataţie

2.d - deţinerea informaţiilor cu privire la bunele practici privind utilizarea produselor de protecţie a plantelor (erbicide, insecticide,

fungicide etc.), a biocidelor şi a produselor pentru dezinfecţie şi

igienizare la nivelul fermei. Se aplică în cazul produselor obţinute în centrele de prelucrare a laptelui integrate în cadrul exploataţiei.

exploataţie

SMR 5 - Interzicerea utilizării anumitor substanţe cu efect hormonal, tireostatic şi betaagoniste în creşterea animalelor

La nivelul exploataţiilor comerciale se verifică:

1.a - existenţa unui contract valabil încheiat cu un medic veterinar de liberă practică, organizat în condiţiile legii, care să asigure supravegherea sanitară veterinară a animalelor de fermă;

exploataţie

1.b - deţinerea şi completarea la zi a registrului de consultaţii şi tratamente sanitare veterinare la nivelul exploataţiei, urmărindu-se în special utilizarea substanţelor cu efect hormonal, tireostatic şi betaagonist la animalele din specia bovine, ovine şi caprine;

exploataţie

1.c - respectarea perioadelor de aşteptare pentru produsele medicinale veterinare care conţin substanţe cu acţiune tireostatică, estrogenă, androgenă şi betaagonistă administrate în scop terapeutic;

exploataţie

2.a în cazul exploataţiilor noncomerciale (gospodării individuale) se verifică înscrierea tratamentelor efectuate cu substanţe cu efect hormonal, tireostatic şi betaagoniste în registrul de consultaţii şi tratamente [deţinut de către medicul veterinar de liberă practică, care asigură supravegherea sanitară veterinară a animalelor din gospodăriile populaţiei şi care, pentru acţiunile sanitare veterinare strategice, este împuternicit de către Direcţia sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor (DSVSA) din raza de activitate.]

exploataţie

SMR 6- Identificarea şi înregistrarea suinelor

Pentru fermierii care deţin animale din specia suine se verifică:

1.a - identificarea animalelor conform prevederilor legale în vigoare referitoare la sistemul de identificare şi înregistrare a suinelor; se verifică fizic efectivul de animale prezent în exploataţie;

exploataţie

1.b - existenţa registrului exploataţiei din care să reiasă istoricul fiecărui animal ce s-a regăsit la un moment dat în exploataţia respectivă;

exploataţie

1.c - existenţa corespondenţei între datele înscrise în Baza naţională de date, registrul exploataţiei şi animalele din teren;

exploataţie

1.d - înregistrarea în Baza Naţională de Date (BND) a efectivului de animale deţinut la data de 1 ianuarie până la sfârşitul lunii ianuarie a anului în curs;

exploataţie

1.e - predarea, spre distrugere, a crotaliilor recuperate de la animalele moarte sau sacrificate pentru consum propriu;

exploataţie

1.f - existenţa unor animale ce şi-au pierdut crotalia auriculară pentru care proprietarul nu a comandat în termenul legal un duplicat al crotaliei.

exploataţie

 

SMR 7 - Identificarea şi înregistrarea bovinelor

Pentru fermierii care deţin animale din specia bovine se verifică:

1.a - identificarea animalelor conform prevederilor legale în vigoare referitoare la sistemul de identificare şi înregistrare a bovinelor;

exploataţie

1.b - existenţa registrului exploataţiei, completat la zi, care să asigure trasabilitatea fiecărui animal ce a făcut obiectul verificării;

exploataţie

1.c - ridicarea în termenul legal, de către proprietarul animalelor, a paşapoartelor bovinelor de la DSVSA judeţeană;

exploataţie

1.d - existenţa corespondenţei între datele din registrul exploataţiei, paşapoartele animalelor, datele din BND şi situaţia din fermă;

exploataţie

1.e - existenţa înscrierii îh paşapoartele bovinelor în ceea ce priveşte schimbarea deţinătorilor bovinelor;

exploataţie

1.f - predarea, spre distrugere, a crotaliilor recuperate de la animalele moarte sau sacrificate pentru consum propriu;

exploataţie

1.g - existenţa animalelor care şi-au pierdut o singură crotalie auriculară pentru care proprietarul nu a comandat în termenul legal un duplicat al crotaliei;

exploataţie

1.h - existenţa animalelor care şi-au pierdut ambele crotalii auriculare

pentru care proprietarul nu a comandat în termenul legal un duplicat al crotaliilor.

exploataţie

SMR 8 - Identificarea şi înregistrarea animalelor din speciile ovină şi caprină

Pentru fermierii care deţin animale din speciile ovine şi caprine se verifică:

1.a - identificarea animalelor conform prevederilor legale în vigoare referitoare la sistemul de identificare şi înregistrare a animalelor din specia ovine şi caprine. Se verifică fizic efectivul de animale prezent în exploataţie;

exploataţie

1.b - existenţa registrului exploataţiei. completat la zi, care să asigure trasabilitatea fiecărui animai ce a făcut obiectul verificării;

exploataţie

1.c - existenţa corespondenţei între datele din registrul exploataţiei, datele din BND şi situaţia din fermă;

exploataţie

1.d - predarea, spre distrugere, a crotaliilor recuperate de la animalele moarte sau sacrificate pentru consum propriu;

exploataţie

1.e - existenţa animalelor care şi-au pierdut o singură crotalie auriculară pentru care proprietarul nu a comandat în termenul legal un duplicat al crotaliei;

exploataţie

1 .f - existenţa animalelor care şi-au pierdut ambele crotalii auriculare pentru care proprietarul nu a comandat în termenul legal un duplicat al crotaliilor.

exploataţie

SMR 9 - Prevenirea, controlul şi eradicarea anumitor forme de encefalopatii spongiforme transmisibile - EST

Pentru fermierii care deţin animale rumegătoare se verifică:

1.a - prelevarea probelor în caz de suspiciune privind nerespectarea interdicţiei totale de furajare, în vederea verificării respectării acesteia;

exploataţie

1.b - respectarea de către fermier a obligaţiei de a anunţa orice îmbolnăvire sau moarte prin accesarea informaţiilor din registrul de tratamente şi consultaţii existent la medicul veterinar şi a celor referitoare la exploataţie din Sistemul Naţional de Identificare şi înregistrare a Animalelor (SNIIA);

exploataţie

1.c - agricultorul să respecte obligaţia de a nu da în consum carnea şi alte produse provenite de la animalele în cauză până când nu se cunoaşte rezultatul testelor efectuate pentru depistarea EST, prin verificarea datei de emitere a buletinelor de analiză şi a datei de sacrificare din SNIIA;

exploataţie

1.d - respectarea, de către fermier, a măsurilor stabilite de medicul veterinar, prin verificarea actelor sanitare veterinare utilizate în caz de suspiciune sau confirmare şi a SNIIA în caz de suspiciune sau confirmare a EST;

exploataţie

1 .e - respectarea de către fermier a prevederilor privind punerea pe piaţa internă de bovine, ovine ori caprine aflate în proprietate sau îngrijire, în vederea completării certificatului de sănătate;

exploataţie

1.f - respectarea obligaţiei de a anunţa orice sacrificare prin existenţa buletinelor de analiză pentru animalele pentru care este obligatorie testarea.

exploataţie

SMR 10 - Introducerea pe piaţă a produselor de protecţie a plantelor

Pentru fermierii care prin activitatea lor depozitează, manipulează sau utilizează produse de protecţie a plantelor (p.p.p.) se verifică:

1. conformitatea produselor de protecţie a plantelor utilizate în exploataţie cu lista produselor omologate din baza de date PEST- EXPERT.

exploataţie

2. respectarea de către fermieri a instrucţiunilor de utilizare înscrise pe eticheta produselor de protecţie a plantelor, care se regăsesc în baza de date PESTEXPERT şi dacă aceştia au utilizat p.p.p. doar în scopul menţionat pe etichetă şi în conformitate cu instrucţiunile de utilizare (au respectat doza/ha.to, omologată, cultura, agentul de dăunare şi respectarea momentului aplicării);

exploataţie

3. deţinerea autorizaţiei de utilizare a produselor de protecţie a plantelor clasificate ca foarte toxice (T+) şi toxice (T), în cazul folosirii

acestor produse;

exploataţie

4. existenţa unor indicii (urme de tractor, urme de utilaje pentru efectuarea tratamentelor fitosanitare, urme de p.p.p., aflate pe vegetaţia fâşiilor de protecţie) privind efectuarea de tratamente cu produse de protecţie a plantelor în zonele de protecţie a resurselor de apă, în zonele de protecţie sanitară şi ecologică şi în alte zone protejate stabilite în condiţiile legii;

parcelă

5. - modul de depozitare în care sunt păstrate produsele de protecţie a plantelor;

- modul de manipulare a produselor de protecţie a plantelor şi a deşeurilor (ambalaje p.p.p.); în acest caz se verifică dacă sunt echipamente de protecţie (salopete, cizme, mănuşi, ochelari etc.);

- modul de curăţare a echipamentelor de protecţie şi a utilajelor utilizate în tratamente fitosanitare: fermierul trebuie să aibă condiţii de stocare a apelor reziduale (fosă/recipiente de stocare);

- modul de preluare a ambalajelor şi a deşeurilor: fermierul trebuie să deţină un contract cu o unitate de preluare a deşeurilor/să justifice prin documente contabile (avize) că a predat ambalajele de la p.p.p., în termen de 90 de zile, conform art. 25 din Ordonanţa Guvernului nr. 4/1995 privind fabricarea, comercializarea şi utilizarea produselor de uz fitosanitar pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în agricultură şi silvicultură, aprobată cu modificări prin Legea nr. 85/1995, cu modificările şi completările ulterioare (Program SCARA www.aiprom.ro);

- modul de utilizare a produselor de protecţie a plantelor: fermierul trebuie să deţină un proces-verbal de verificare a echipamentelor de stropit/erbicidat şi de instruire a operatorilor care vor efectua tratamentele fitosanitare;

exploataţie

6. deţinerea registrului de evidenţă a produselor de protecţie a plantelor depozitate şi utilizate în cadrul exploataţiei agricole, precum şi Registrul de evidenţă a tratamentelor cu produsele de protecţie a plantelor.

exploataţie

SMR 11 - Norme minime privind protecţia viţeilor

1. Se verifică respectarea prevederilor art. 3 alin. (1) şi (2) din Norma sanitară veterinară ce stabileşte standarde minime pentru protecţia viţeilor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 72/2005.

exploataţie

2. Se verifică respectarea prevederilor art. 4 din Norma sanitară veterinară ce stabileşte standarde minime pentru protecţia viţeilor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 72/2005, şi anexa la norma sanitară veterinară.

exploataţie

SMR12 - Norme minime de protecţie a porcinelor

1. Se verifică respectarea prevederilor art. 3 din Norma sanitară veterinară care stabileşte standarde minime pentru protecţia porcinelor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 202/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

exploataţie

2. Se verifică respectarea prevederilor art. 4 din Norma sanitară veterinară care stabileşte standarde minime pentru protecţia porcinelor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 202/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi anexa la norma sanitară veterinară.

exploataţie

SMR 13 - Protecţia animalelor de fermă

Se verifică respectarea prevederilor art. 4 din Norma sanitară

veterinară privind protecţia animalelor de fermă, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 75/2005, şi anexa la norma sanitară veterinară.

exploataţie

 

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

pentru aprobarea nivelului accizei specifice la ţigarete

 

În temeiul prevederilor art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 342 alin. (12) şi ale art. 343 alin. (5) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

Art. 1. - Nivelul accizei specifice la ţigarete în perioada 1 ianuarie 2017- 31 martie 2017 este de 334,17 lei/1.000 ţigarete.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

Bucureşti, 19 decembrie 2016.

Nr. 2.883.

 

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

 

ORDIN

privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Gimnazială „Copil Dorit” din municipiul Bucureşti

 

Având în vedere prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.258/2005 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar (ARACIP), cu modificările ulterioare,

luând în considerare dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 22/2007 pentru aprobarea Metodologiei de evaluare instituţională în vederea autorizării, acreditării şi evaluării periodice a organizaţiilor furnizoare de educaţie,

având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 21/2007 privind aprobarea Standardelor de autorizare de funcţionare provizorie a unităţilor de învăţământ preuniversitar, precum şi a Standardelor de acreditare şi de evaluare periodică a unităţilor de învăţământ preuniversitar,

ţinând cont de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 844/2002 privind aprobarea nomenclatoarelor calificărilor profesionale pentru care se asigură pregătirea prin învăţământul preuniversitar, precum şi durata de şcolarizare, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 918/2013 privind aprobarea Cadrului naţional al calificărilor, cu modificările ulterioare,

luând în considerare Hotărârea Consiliului ARACIP nr. 7 din 31 august 2016 privind propunerea de acordare a acreditării pentru unităţile de învăţământ preuniversitar de stat şi particular evaluate în perioada 9 mai-30 august 2016,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 44/2016 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se acordă acreditarea pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Gimnazială „Copil Dorit”, cu sediul în municipiul Bucureşti, Şoseaua Viilor nr. 33, sectorul 5, pentru nivelul de învăţământ „primar”, limba de predare „română”, forma de învăţământ „cu frecvenţă (zi)”.

Art. 2. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Gimnazială „Copil Dorit” din municipiul Bucureşti, acreditată potrivit dispoziţiilor art. 1, este persoană juridică de drept privat şi de interes public, parte a sistemului naţional de învăţământ, şi beneficiază de toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege.

Art. 3. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Gimnazială „Copil Dorit” din municipiul Bucureşti are obligaţia de a solicita evaluarea externă periodică în termen de maximum 5 ani de la obţinerea acreditării, dar nu mai târziu de anul şcolar 2020-2021.

Art. 4. - Personalul didactic, didactic auxiliar şi personalul nedidactic din unitatea de învăţământ autorizata, angajat conform prevederilor legii, se preia la unitatea de învăţământ preuniversitar particular acreditată Şcoala Gimnazială „Copil Dorit” din municipiul Bucureşti.

Art. 5. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Gimnazială „Copil Dorit” din municipiul Bucureşti este monitorizată şi controlată periodic de către Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice şi Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar, în colaborare cu Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, în vederea verificării respectării standardelor care au stat la baza acreditării.

Art. 6. - Asociaţia „Copil Dorit” din municipiul Bucureşti, unitatea de învăţământ preuniversitar particular acreditată Şcoala Gimnazială „Copil Dorit” din municipiul Bucureşti, Direcţia generală învăţământ preuniversitar, Direcţia generală management şi resurse umane din Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar, respectiv Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 7. - Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice,

Nicoleta-Claudia Moldovan

secretar de stat

 

Bucureşti, 28 noiembrie 2016.

Nr. 5.829.

 

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

 

ORDIN

privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Gimnazială „Wilhelm Moldovan” din municipiul Constanţa

 

Având în vedere prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.258/2005 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar (ARACIP), cu modificările ulterioare,

luând în considerare dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 22/2007 pentru aprobarea Metodologiei de evaluare instituţională în vederea autorizării, acreditării şi evaluării periodice a organizaţiilor furnizoare de educaţie,

având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 21/2007 privind aprobarea Standardelor de autorizare de funcţionare provizorie a unităţilor de învăţământ preuniversitar, precum şi a Standardelor de acreditare şi de evaluare periodică a unităţilor de învăţământ preuniversitar,

ţinând cont de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 844/2002 privind aprobarea nomenclatoarelor calificărilor profesionale pentru care se asigură pregătirea prin învăţământul preuniversitar, precum şi durata de şcolarizare, gu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 918/2013 privind aprobarea Cadrului naţional al calificărilor, cu modificările ulterioare,

luând în considerare Hotărârea Consiliului ARACIP nr. 7 din 31 august 2016 privind propunerea de acordare a acreditării pentru unităţile de învăţământ preuniversitar de stat şi particular evaluate în perioada 9 mai-30 august 2016,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 44/2016 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se acordă acreditarea pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Gimnazială „Wilhelm Moldovan”, cu sediul în municipiul Constanţa, Strada Eliberării nr. 1 A, judeţul Constanţa, pentru nivelul de învăţământ „primar”, limba de predare „română”, forma de învăţământ „cu frecvenţă (zi)”.

Art. 2. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Gimnazială „Wilhelm Moldovan” din municipiul Constanţa, acreditată potrivit dispoziţiilor art. 1, este persoană juridică de drept privat şi de interes public, parte a sistemului naţional de învăţământ, şi beneficiază de toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege.

Art. 3. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Gimnazială „Wilhelm Moldovan” din municipiul Constanţa are obligaţia de a solicita evaluarea externă periodică în termen de maximum 5 ani de la obţinerea acreditării, dar nu mai târziu de anul şcolar 2020-2021.

Art. 4. - Personalul didactic, didactic auxiliar şi personalul nedidactic din unitatea de învăţământ autorizată, angajat conform prevederilor legii, se preia la unitatea de învăţământ preuniversitar particular acreditată Şcoala Gimnazială „Wilhelm Moldovan” din municipiul Constanţa.

Art. 5. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Gimnazială „Wilhelm Moldovan” din municipiul Constanţa este monitorizată şi controlată periodic de către Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice şi Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar, în colaborare cu Inspectoratul Şcolar al Judeţului Constanţa, în vederea verificării respectării standardelor care au stat la baza acreditării.

Art. 6. - Asociaţia „Şcoala Wilhelm Moldovan” din municipiul Constanţa, unitatea de învăţământ preuniversitar particular acreditată Şcoala Gimnazială „Wilhelm Moldovan” din municipiul Constanţa, Direcţia generală învăţământ preuniversitar, Direcţia generală management şi resurse umane din Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar, respectiv Inspectoratul Şcolar al Judeţului Constanţa vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 7. - Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice,

Nicoleta-Claudia Moldovan

secretar de stat

 

Bucureşti, 28 noiembrie 2016.

Nr. 5.850.

 

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

 

ORDIN

privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Primară „Ana Lugojana” din municipiul Bucureşti

 

Având în vedere prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.258/2005 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar (ARACIP), cu modificările ulterioare,

luând în considerare dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 22/2007 pentru aprobarea Metodologiei de evaluare instituţională în vederea autorizării, acreditării şi evaluării periodice a organizaţiilor furnizoare de educaţie,

având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 21/2007 privind aprobarea Standardelor de autorizare de funcţionare provizorie a unităţilor de învăţământ preuniversitar, precum şi a Standardelor de acreditare şi de evaluare periodică a unităţilor de învăţământ preuniversitar,

ţinând cont de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 844/2002 privind aprobarea nomenclatoarelor calificărilor profesionale pentru care se asigură pregătirea prin învăţământul preuniversitar, precum şi durata de şcolarizare, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 918/2013 privind aprobarea Cadrului naţional al calificărilor, cu modificările ulterioare,

luând în considerare Hotărârea Consiliului ARACIP nr. 7 din 31 august 2016 privind propunerea de acordare a acreditării pentru unităţile de învăţământ preuniversitar de stat şi particular evaluate în perioada 9 mai-30 august 2016,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 44/2016 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se acordă acreditarea pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Primară „Ana Lugojana”, cu sediul în municipiul Bucureşti, sectorul 3, pentru nivelul de învăţământ „preşcolar”, limba de predare „română”, program „normal” şi program „prelungit”.

Art. 2. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Primară „Ana Lugojana” din municipiul Bucureşti, acreditată potrivit dispoziţiilor art. 1, este persoană juridică de drept privat şi de interes public, parte a sistemului naţional de învăţământ, şi beneficiază de toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege.

Art. 3. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Primară „Ana Lugojana” din municipiul Bucureşti are obligaţia de a solicita evaluarea externă periodică în termen de maximum 5 ani de la obţinerea acreditării, dar nu mai târziu de anul şcolar 2020-2021

Art. 4. - Personalul didactic, didactic auxiliar şi personalul nedidactic din unitatea de învăţământ autorizată, angajat conform prevederilor legii, se preia la unitatea de învăţământ preuniversitar particular acreditată Şcoala Primară „Ana Lugojana” din municipiul Bucureşti.

Art. 5. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Primară „Ana Lugojana” din municipiul Bucureşti este monitorizată şi controlată periodic de către Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice şi Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar, în colaborare CU Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, în vederea verificării respectării standardelor care au stat la baza acreditării.

Art. 6. - Societatea Comercială Coman Education - S.R.L. din municipiul Bucureşti, unitatea de învăţământ preuniversitar particular acreditată Şcoala Primară „Ana Lugojana” din municipiul Bucureşti, Direcţia generală învăţământ preuniversitar, Direcţia generală management şi resurse umane din Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar, respectiv Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 7. - Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice,

Nicoleta-Claudia Moldovan

secretar de stat

 

Bucureşti, 28 noiembrie 2016.

Nr. 5.858.

 

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

 

ORDIN

privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Primară „Discovery” din oraşul Voluntari

 

Având în vedere prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.258/2005 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar (ARACIP), cu modificările ulterioare,

luând în considerare dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 22/2007 pentru aprobarea Metodologiei de evaluare instituţională în vederea autorizării, acreditării şi evaluării periodice a organizaţiilor furnizoare de educaţie,

având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 21/2007 privind aprobarea Standardelor de autorizare de funcţionare provizorie a unităţilor de învăţământ preuniversitar, precum şi a Standardelor de acreditare şi de evaluare periodică a unităţilor de învăţământ preuniversitar,

ţinând cont de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 844/2002 privind aprobarea nomenclatoarelor calificărilor profesionale pentru care se asiguri pregătirea prin învăţământul preuniversitar, precum şi durata de şcolarizare, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 918/2013 privind aprobarea Cadrului naţional al calificărilor, cu modificările ulterioare,

luând în considerare Hotărârea Consiliului ARACIP nr. 7 din 31 august 2016 privind propunerea de acordare a acreditării pentru unităţile de învăţământ preuniversitar de stat şi particular evaluate în perioada 9 mai-30 august 2016.

În temeiul Hotărârii Guvernului nr. 44/2016 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se acordă acreditarea pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Primară „Discovery”, cu sediul în oraşul Voluntari, judeţul Ilfov, pentru nivelul de învăţământ „primar”, limba de predare „română”, forma de învăţământ „cu frecvenţă (zi)”.

Art. 2. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Primară „Discovery” din oraşul Voluntari, acreditată potrivit dispoziţiilor art. 1, este persoană juridică de drept privat şi de interes public, parte a sistemului naţional de învăţământ, şi beneficiază de toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege.

Art. 3. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Primară „Discovery” din oraşul Voluntari are obligaţia de a solicita evaluarea externă periodică în termen de maximum 5 ani de la obţinerea acreditării, dar nu mai târziu de anul şcolar 2020-2021.

Art. 4. - Personalul didactic, didactic auxiliar şi personalul nedidactic din unitatea de învăţământ autorizată, angajat conform prevederilor legii, se preia la unitatea de învăţământ preuniversitar particular acreditată Şcoala Primară „Discovery” din oraşul Voluntari.

Art. 5. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Primară „Discovery” din oraşul Voluntari este monitorizată şi controlată periodic de către Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice şi Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar, în colaborare cu Inspectoratul Şcolar al Judeţului Ilfov, în vederea verificării respectării standardelor care au stat la baza acreditării.

Art. 6. - Societatea Comercială Campus Discovery - SRL. din oraşul Voluntari, unitatea de învăţământ preuniversitar particular acreditată Şcoala Primară „Discovery” din oraşul Voluntari, Direcţia generală învăţământ preuniversitar, Direcţia generală management şi resurse umane din Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar, respectiv Inspectoratul Şcolar al Judeţului Ilfov vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 7. - Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice,

Nicoleta-Claudia Moldovan

secretar de stat

 

Bucureşti, 28 noiembrie 2016.

Nr. 5.859.

 

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

 

ORDIN

privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Liceul Teoretic Creştin „PRO DEO” din municipiul Cluj-Napoca

 

Având în vedere prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.258/2005 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar (ARACIP), cu modificările ulterioare,

luând în considerare dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 22/2007 pentru aprobarea Metodologiei de evaluare instituţională în vederea autorizării, acreditării şi evaluării periodice a organizaţiilor furnizoare de educaţie,

având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 21/2007 privind aprobarea Standardelor de autorizare de funcţionare provizorie a unităţilor de învăţământ preuniversitar, precum şi a Standardelor de acreditare şi de evaluare periodică a unităţilor de învăţământ preuniversitar,

ţinând cont de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 844/2002 privind aprobarea nomenclatoarelor calificărilor profesionale pentru care se asigură pregătirea prin învăţământul preuniversitar, precum şi durata de şcolarizare, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 918/2013 privind aprobarea Cadrului naţional al calificărilor, cu modificările ulterioare,

luând în considerare Hotărârea Consiliului ARACIP nr. 7 din 31 august 2016 privind propunerea de acordare a acreditării pentru unităţile de învăţământ preuniversitar de stat şi particular evaluate în perioada 9 mai-30 august 2016,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 44/2016 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se acordă acreditarea pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Liceul Teoretic Creştin „PRO DEO”, cu sediul în municipiul Cluj-Napoca, strada Alexandru Vaida Voievod nr. 55A, judeţul Cluj, pentru nivelul de învăţământ „liceal” (nivel 3 conform Hotărârii Guvernului nr. 844/2002, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv nivel 4 conform Hotărârii Guvernului nr. 918/2013, cu modificările ulterioare), profil „real (filieră teoretică)”, calificarea profesională „ştiinţe ale naturii”, respectiv profil „umanist (filieră teoretică)”, calificarea profesională „ştiinţe sociale”, limba de predare „română”, forma de învăţământ „cu frecvenţă (zi)”.

Art. 2. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Liceul Teoretic Creştin „PRO DEO” din municipiul Cluj-Napoca, acreditată potrivit dispoziţiilor art. 1, este persoană juridică de drept privat şi de interes public, parte a sistemului naţional de învăţământ, şi beneficiază de toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege.

Art. 3. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Liceul Teoretic Creştin „PRO DEO” din municipiul Cluj-Napoca are obligaţia de a solicita evaluarea externă periodică în termen de maximum 5 ani de la obţinerea acreditării, dar nu mai târziu de anul şcolar 2020-2021

Art. 4. - Personalul didactic, didactic auxiliar şi personalul nedidactic din unitatea de învăţământ autorizată, angajat conform prevederilor legii, se preia la unitatea de învăţământ preuniversitar particular acreditată Liceul Teoretic Creştin „PRO DEO” din municipiul Cluj-Napoca.

Art. 5. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Liceul Teoretic Creştin „PRO DEO” din municipiul Cluj-Napoca este monitorizată şi controlată periodic de către Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice şi Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar, în colaborare cu Inspectoratul Şcolar al Judeţului Cluj, în vederea verificării respectării standardelor care au stat la baza acreditării.

Art. 6. - Fundaţia „PRO DEO” din municipiul Cluj-Napoca, unitatea de învăţământ preuniversitar particular acreditată Liceul Teoretic Creştin „PRO DEO” din municipiul Cluj-Napoca, Direcţia generală învăţământ preuniversitar, Direcţia generală management şi resurse umane din Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar, respectiv Inspectoratul Şcolar al Judeţului Cluj vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 7. - Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice,

Nicoleta-Claudia Moldovan

secretar de stat

 

Bucureşti, 28 noiembrie 2016.

Nr. 5.866.

 

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

 

ORDIN

privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Liceul Tehnologic „Transcom” din municipiul Sibiu

 

Având în vedere prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.258/2005 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar (ARACIP), cu modificările ulterioare,

luând în considerare dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 22/2007 pentru aprobarea Metodologiei de evaluare instituţională în vederea autorizării, acreditării şi evaluării periodice a organizaţiilor furnizoare de educaţie,

având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 21/2007 privind aprobarea Standardelor de autorizare de funcţionare provizorie a unităţilor de învăţământ preuniversitar, precum şi a Standardelor de acreditare şi de evaluare periodică a unităţilor de învăţământ preuniversitar,

ţinând cont de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 844/2002 privind aprobarea nomenclatoarelor calificărilor profesionale pentru care se asigură pregătirea prin învăţământul preuniversitar, precum şi durata de şcolarizare, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 918/2013 privind aprobarea Cadrului naţional al calificărilor, cu modificările ulterioare,

luând în considerare Hotărârea Consiliului ARACIP nr. 7 din 31 august 2016 privind propunerea de acordare a acreditării pentru unităţile de învăţământ preuniversitar de stat şi particular evaluate în perioada 9 mai-30 august 2016,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 44/2016 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice emite prezentul ordin

Art. 1. - Se acordă acreditarea pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Liceul Tehnologic „Transcom, cu sediul în municipiul Sibiu, Strada Frigoriferului nr. 1, judeţul Sibiu, pentru nivelul de învăţământ „profesional” (nivel 2 conform Hotărârii Guvernului nr. 844/2002, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv nivel 3 conform Hotărârii Guvernului nr. 918/2013, cu modificările ulterioare), domeniul „mecanic”, calificarea profesională „tinichigiu vopsitor auto”, limba de predare „română”, forma de învăţământ „cu frecvenţă (zi)”,

Art. 2. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Liceul Tehnologic „Transcom” din municipiul Sibiu, acreditată potrivit dispoziţiilor art. 1, este persoană juridică de drept privat şi de interes public, parte a sistemului naţional de învăţământ, şi beneficiază de toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege.

Art. 3. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Liceul Tehnologic „Transcom” din municipiul Sibiu are obligaţia de a solicita evaluarea externă periodică în termen de maximum 5 ani de la obţinerea acreditării, dar nu mai târziu de anul şcolar 2020-2021.

Art. 4, - Personalul didactic, didactic auxiliar şi personalul nedidactic din unitatea de învăţământ autorizată, angajat conform prevederilor legii, se preia la unitatea de învăţământ preuniversitar particular acreditată Liceul Tehnologic „Transcom” din municipiul Sibiu.

Art. 5. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Liceul Tehnologic „Transcom” din municipiul Sibiu este monitorizată şi controlată periodic de către Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice şi Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar, în colaborare cu Inspectoratul Şcolar al Judeţului Sibiu, în vederea verificării respectării standardelor care au stat la baza acreditării.

Art. 6. - Fundaţia „ATLASSIB” din municipiul Sibiu, unitatea de învăţământ preuniversitar particular acreditată Liceul Tehnologic „Transcom” din municipiul Sibiu, Direcţia generală învăţământ preuniversitar, Direcţia generală management şi resurse umane din Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar, respectiv Inspectoratul Şcolar al Judeţului Sibiu vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 7. - Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice,

Nicoleta-Claudia Moldovan

secretar de stat

 

Bucureşti, 28 noiembrie 2016.

Nr. 5.867.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL COMPETENT SĂ JUDECE RECURSUL ÎN INTERESUL LEGII

DECIZIA Nr. 20

din 24 octombrie 2016

 

Dosar nr. 19/2016

 

Iulia Cristina Tarcea - preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele completului

Lavinia Curelea - preşedintele delegat al Secţiei I civile

Roxana Popa - preşedintele delegat al Secţiei a II-a civile

Ionel Barbă - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal

Mirela Sorina Popescu - preşedintele Secţiei penale

Andreia Liana Constanda - judecător la Secţia I civilă

Dragu Creţu - judecător la Secţia I civilă

Florentin Sorin Drăguţ - judecător la Secţia I civilă

Mihaela Paraschiv - judecător la Secţia I civilă

Simona-Gina Pietreanu - judecătoria Secţia I civilă

Mihaela Tăbârcă - judecător la Secţia I civilă

Lavinia Dascălu - judecător la Secţia I civilă

Bianca Elena Ţăndărescu - judecător la Secţia I civilă

Iulia Manuela Cîrnu - judecător la Secţia a II-a civilă

Cosmin Horia Mihăianu - judecător la Secţia a II-a civilă

Mirela Poliţeanu - judecător la Secţia a II-a civilă

Marian Budă - judecător la Secţia a II-a civilă

Constantin Brânzan - judecător la Secţia a II-a civilă

Lucia Paulina Brehar - judecător la Secţia a II-a civilă

Mărioara Isailă - judecător la Secţia a II-a civilă

Rodica Zaharia - judecător la Secţia a II-a civilă

Emanuel Albu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Adriana Elena Gherasim - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Daniel Grădinaru - judecător la Secţia penală

Cristina Rotaru Radu - judecător la Secţia penală

 

Completul competent să judece recursul în interesul legii a fost legal constituit conform dispoziţiilor art. 516 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi ale art. 272 alin. (2) lit. a) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa a fost prezidată de doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de doamna Antonia Constantin, procuror-şef adjunct al Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil.

La şedinţa de judecată a participat doamna Mihaela Lorena Mitroi, magistrat-asistent desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 273 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 915 alin. (2) din Codul de procedură civilă, cu privire la înţelesul noţiunii de „acord” al părţilor din cuprinsul tezei a două a acestui text de lege, respectiv condiţiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească convenţia părţilor cu privire la alegerea instanţei care ar urma să soluţioneze acţiunea de divorţ, în situaţia în care nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa pe teritoriul României.

Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, arătând că la dosar au fost depuse raportul întocmit de judecătorii-raportori, precum şi punctul de vedere formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, preşedintele completului de judecată, a acordat cuvântul reprezentantului procurorului general asupra recursului în interesul legii.

Doamna procuror Antonia Constantin, reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a solicitat admiterea recursului în interesul legii, conform punctului de vedere formulat în scris, apreciind că acordul părţilor cu privire la alegerea instanţei care urmează a soluţiona acţiunea de divorţ nu trebuie să îndeplinească anumite condiţii de formă, putând fi dedus şi din conduita procesuală a părţilor, inclusiv din neinvocarea de către soţul pârât, prin întâmpinare, a excepţiei necompetenţei teritoriale. Arată că punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care se raliază celei de-a două orientări de jurisprudenţă prezentate în actul de sesizare, are şi o utilitate practică. De asemenea, din analiza comparativă a dispoziţiilor art. 915 alin. (2) şi art. 126 alin. (1) din Codul de procedură civilă rezultă că există un raport între o normă specială - art. 915 alin. (2) şi una generală - art. 126 alin. (1).

Preşedintele completului, doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, constatând că nu sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului şi că nu mai există alte chestiuni prealabile, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunţare asupra recursului în interesul legii.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

I. Problema de drept care a generat practica neunitară. Orientările jurisprudenţiale divergente

1. Prin sesizarea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a arătat că nu există un punct de vedere unitar în practica judiciară privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 915 alin. (2) din Codul de procedură civilă, cu referire la următoarea problemă de drept: înţelesul noţiunii de „acord” al părţilor din cuprinsul tezei a două a acestui text de lege, respectiv condiţiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească convenţia părţilor cu privire la alegerea instanţei care ar urma să soluţioneze acţiunea de divorţ, în situaţia în care nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa pe teritoriul României.

2. Într-o primă opinie s-a statuat că, pentru a fi incidente dispoziţiile primei teze a alin. (2) al art. 915 din Codul de procedură civilă, este necesar ca acordul părţilor cu privire la alegerea instanţei care urmează a soluţiona acţiunea de divorţ să fie exprimat expres, fie în formă scrisă, anterior învestirii instanţei, fie verbal în faţa instanţei, în situaţia în care litigiul este pendinte. În ambele cazuri, manifestarea de voinţă a părţilor în sensul opţiunii pentru o anumită instanţă trebuie să rezulte explicit fie din cuprinsul convenţiei, fie din susţinerile formulate oral în faţa instanţei de judecată.

3. În argumentarea acestei opinii s-a reţinut că prin acord se înţelege manifestarea de voinţă a două sau mai multor persoane exprimată cu intenţia de a produce efecte juridice, iar exteriorizarea hotărârii de a încheia acordul prezintă, în această ipoteză, o relevanţă juridică deosebită, întrucât numai în prezenţa acestuia poate fi vorba despre existenţa consimţământului.

4. Consimţământul reprezintă exteriorizarea hotărârii de a încheia un acord juridic, fiind voinţa declarată, elementul extern al voinţei juridice.

5. Plecând de la definiţiile expuse, doctrina şi jurisprudenţa au fost constante în a aprecia că manifestarea de voinţă trebuie să fie una neechivocă, clară şi exteriorizată. Manifestarea tacită de voinţă nu poate produce efecte juridice decât în măsura în care legea prevede în mod expres acest lucru.

6. Astfel, în argumentarea acestei opinii s-a reţinut că, pentru ca alegerea de competenţă să producă efectul extinderii competenţei în favoarea instanţei alese de părţi, este necesar ca înţelegerea acestora să fie expresă, indiferent dacă este exprimată în formă scrisă (caz în care din cuprinsul său este necesar să rezulte explicit opţiunea pentru o anumită instanţă, iar aceasta să fie determinată în chiar cuprinsul convenţiei) sau în formă verbală, exprimată oral în faţa instanţei de judecată (pentru procesele aflate în curs de judecată).

7. Ceea ce este esenţial este natura expresă a convenţiei părţilor, respectiv ca din cuprinsul acesteia să rezulte explicit opţiunea pentru o anumită instanţă. Opţiunea poate fi exprimată într-o clauză atributivă de competenţă inserată în acord, înţelegere, convenţie ori într-o convenţie separată. Este posibilă şi o convenţie verbală, însă doar în cazul litigiilor născute, ceea ce înseamnă, per a contrario, că, anterior declanşării unui litigiu, convenţia poate fi încheiată doar în formă scrisă.

8. Simpla alegere a instanţei de către reclamant prin depunerea cererii de chemare în judecată, precum şi lipsa invocării excepţiei necompetenţei teritoriale de către partea pârâtă nu pot echivala cu acordul de voinţă al părţilor de care se face vorbire în cuprinsul art. 915 alin. (2) din Codul de procedură civilă, întrucât, în virtutea argumentelor expuse, manifestarea tacită de voinţă nu poate produce efecte juridice decât în măsura în care legiuitorul a prevăzut în mod expres aceasta. În această situaţie însă legiuitorul nu a reglementat o astfel de posibilitate, iar neinvocarea excepţiei poate fi determinată de absenţa unei apărări calificate, necunoaştere, omisiune etc., fără semnificaţia juridică a alegerii de competenţă.

9. Or, în aplicarea principiului potrivit căruia excepţiile sunt de strictă interpretare şi aplicare (exceptio est strictissimae interpretationis) nu se poate considera că lipsa invocării excepţiei necompetenţei teritoriale echivalează cu manifestarea tacită de voinţă în sensul alegerii instanţei competente teritorial.

10. S-a mai arătat, de asemenea, că nici menţiunea cuprinsă în conţinutul procurilor acordate de părţi reprezentanţilor convenţionali să îi reprezinte în litigiul aflat pe rolul instanţei unde a fost introdusă acţiunea de divorţ nu reprezintă o alegere a instanţei în sensul textului de lege evocat.

11. În argumentarea acestei interpretări s-a mai reţinut că un alt text cu valoare de normă specială, respectiv art. 126 alin. (1) din Codul de procedură civilă, referitor la alegerea de competenţă, prevede explicit că o asemenea convenţie a părţilor (admisibilă numai în litigii referitoare la alte drepturi de care părţile pot dispune şi, în aceste cazuri, doar dacă nu este vorba despre o competenţă teritorială exclusivă) trebuie să îmbrace forma scrisă, iar pentru litigiile începute poate fi făcută şi verbal în faţa instanţei. Ca atare, necesită un acord de voinţă neechivoc sub aspectul alegerii instanţei competente.

12. Realizând o interpretare prin analogie a celor două norme considerate speciale în materia competenţei jurisdicţionale, s-a conchis că se poate aprecia că şi art. 915 alin. (2) din Codul de procedură civilă cere ca înţelegerea părţilor să fie expresă, ceea ce înseamnă că din cuprinsul acesteia trebuie să rezulte explicit acordul părţilor pentru alegerea unei anumite instanţe.

13. Tot în argumentarea acestei prime opinii s-a mai apreciat că termenul de „acord” utilizat de legiuitor în textul art. 915 alin. (2) din Codul de procedură civilă desemnează sau poate fi asimilat, de principiu, înţelegerii reglementate de art. 5 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 1.259/2010 al Consiliului Uniunii Europene din 20 decembrie 2010 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în domeniul legii aplicabile divorţului şi separării de corp, potrivit căruia soţii pot conveni să aleagă legea aplicabilă divorţului şi separării de corp. Or, sub aspectul respectării condiţiilor de formă, norma europeană stabileşte că acest acord trebuie încheiat în scris, datat şi semnat de ambii soţi. În acelaşi sens, orice comunicare sub formă electronică, ce permite consemnarea durabilă a acordului, este considerată ca reprezentând o formă scrisă, însă atunci când legea statului membru participant, în care ambii soţi îşi au reşedinţa obişnuită la data încheierii acordului, prevede condiţii formale suplimentare pentru asemenea acorduri, se aplică aceste condiţii.

14. În cea de-a două opinie s-a apreciat că norma procedurală de competenţă cuprinsă în art. 915 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă operează şi în cazul în care acordul părţilor nu este exprimat în mod expres, în formă scrisă sau verbală, manifestarea de voinţă a părţilor cu privire la alegerea unei anumite instanţe putând fi dedusă din conduita lor procesuală, şi anume; neinvocarea excepţiei necompetenţei teritoriale de către pârât, prin întâmpinare, învestirea aceleiaşi instanţe de către pârât cu soluţionarea cererii reconvenţionale ori exprimarea acordului de către pârât în cuprinsul procurii acordate reprezentantului convenţional.

15. Cea de-a două opinie conturată este susţinută de argumentul potrivit căruia dispoziţiile art. 915 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu prevăd ca acordul de voinţe al părţilor cu privire la instanţa competentă să judece cererea de divorţ să fie dat expres, în cadrul aceluiaşi înscris - el putând rezulta şi din indicarea aceleiaşi instanţe realizată chiar separat, dar neechivoc, de fiecare dintre părţi - şi nici să fie anterior introducerii cererii de divorţ, în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 1.240 alin. (2) din Codul civil, privind formele de manifestare a consimţământului, potrivit cărora: „Voinţa poate fi manifestată şi printr-un comportament care, potrivit legii, convenţiei părţilor, practicilor statornicite între acestea sau uzanţelor, nu lasă nicio îndoială asupra intenţiei de a produce efectele juridice corespunzătoare.

16. Prin urmare, s-a apreciat că, în condiţiile în care, odată cu introducerea acţiunii de divorţ, reclamantul şi-a manifestat voinţa ca litigiul să fie soluţionat de o anumită instanţă, acordul părţilor este întrunit sub acest aspect şi în cazurile în care partea pârâtă nu s-a opus expres ca acţiunea de divorţ să fie soluţionată de judecătoria sesizată de partea reclamantă, în sensul că nu a invocat, prin întâmpinare, excepţia necompetenţei teritoriale a acelei instanţe judecătoreşti sau a introdus, la rândul său, o cerere reconvenţională pe rolul aceleiaşi instanţe, existând astfel un acord implicit şi al pârâtului în sensul alegerii instanţei competente. În plus, tot în acest context, alăturat împrejurărilor mai sus amintite, s-a mai reţinut că şi menţiunea din cuprinsul procurii date de către pârât unui reprezentant convenţional (avocat) de a-l reprezenta în litigiul având ca obiect cererea de divorţ, aflat pe rolul instanţei alese de către reclamant, reprezintă acordul acestei părţi în privinţa alegerii judecătoriei competente să soluţioneze cererea de divorţ în primă instanţă.

17. În această opinie jurisprudenţială este prezumată existenţa unui acord tacit al pârâtului (cu privire la instanţa aleasă de reclamant) în absenţa unei opoziţii exprese a acestuia.

II. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

18. Din verificările efectuate a rezultat că dispoziţiile art. 915 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu au făcut, până la momentul pronunţării prezentei decizii, obiectul controlului de constituţionalitate.

III. Opinia Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

19. Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, titularul sesizării, a constatat existenţa practicii judiciare neunitare a instanţelor judecătoreşti asupra problemei de drept semnalate şi, prin Hotărârea nr. 16 din 24 iunie 2016, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării asupra problemei de drept deduse judecăţii, fără a-şi exprima opinia cu privire la orientarea jurisprudenţială pe care o considera ca fiind legală.

IV. Opinia procurorului general

20. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat ca fiind în litera şi spiritul legii cea de-a două opinie exprimată, în sensul că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 915 alin. (2) din Codul de procedură civilă, acordul părţilor cu privire la alegerea instanţei care urmează a soluţiona acţiunea de divorţ nu trebuie să îndeplinească anumite condiţii de formă, putând fi dedus şi din conduita procesuală a părţilor, inclusiv din neinvocarea de către soţul pârât, prin întâmpinare, a excepţiei necompetenţei teritoriale, pentru următoarele considerente:

21. Art. 915 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă conţine o normă de competenţă teritorială de ordine privată, aspect ce rezultă din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 3 coroborate cu ale alin. (3) al aceluiaşi articol din Codul de procedură civilă. De asemenea, competenţa consacrată de art. 915 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă este şi alternativă, de vreme ce, în ipoteza analizată şi doar în aceasta, poate fi sesizată „orice judecătorie din România.

22. Instanţa prevăzută de art. 915 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă, sesizată de reclamant cu cererea de divorţ, este şi rămâne competentă doar atunci când există un acord al părţilor asupra competenţei sale. În lipsa unui atare acord, potrivit tezei a două a acestui articol, este competentă exclusiv Judecătoria Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.

23. Competenţa exclusivă a acestei din urmă instanţe este subsidiară, fiind atrasă condiţionat de lipsa unui acord al pârâtului asupra unei alte judecătorii din România, astfel cum această instanţă a fost aleasă de reclamant prin introducerea cererii principale.

24. Aşadar, s-ar putea considera că Judecătoria Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti are, în temeiul art. 915 alin. (2) teza a două din Codul de procedură civilă, o competenţă teritorială exclusivă subsidiară (reziduală) care intervine doar în condiţiile inexistenţei unui acord al părţilor din cererea de divorţ asupra competenţei unei alte judecătorii din România.

25. Analizând relaţia dintre art. 915 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi art. 126 alin. (1) din acelaşi act normativ, rezultă că situaţiile reglementate de cele două texte de lege sunt diferite.

26. Un prim element de diferenţă este dat de faptul că, potrivit normei de competenţă aplicabile în procedura specială a divorţului, atunci când soţii sunt cetăţeni români care locuiesc în străinătate, alegerea de competenţă, ca expresie a caracterului relativ al competenţei, conţinută de art. 915 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă, este recunoscută într-o materie în care, potrivit normei generale, o atare posibilitate este exclusă.

27. Un alt element de diferenţă este reprezentat de faptul că, spre deosebire de art. 126 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care prevede expres condiţiile formale pe care trebuie să le îndeplinească o convenţie a părţilor privitoare la alegerea competenţei (în scris sau verbal în faţa instanţei), art. 915 alin. (2) din acelaşi cod, normă cu caracter special, aplicabilă cu prioritate în virtutea principiului specialia generalibus derogant, se rezumă în a preciza că, pentru alegerea instanţei competente, este necesar şi suficient doar acordul părţilor.

28. Faţă de aceste elemente aflate în divergenţă se pune problema dacă acest acord ar trebui să îndeplinească sau nu anumite condiţii de formă.

29. În mod incontestabil acest acord nu reprezintă altceva decât un contract judiciar cu privire Sa un anumit aspect formal al judecăţii, şi anume competenţa instanţei învestite prin cererea de divorţ formulată de soţul reclamant.

30. În virtutea principiului consensualismului consacrat de art. 1.174 alin. (2) şi art. 1.178 din Codul civil, principiu care dă expresie autonomiei de voinţă a părţilor, pentru formarea valabilă a acestui contract judiciar, sunt necesare şi suficiente voinţele concordante exteriorizate ale părţilor, nefiind necesar, de regulă, ca acestea să îmbrace o anumită formă; în plus, excepţiile de la acest principiu trebuie să fie expres şi limitativ prevăzute de lege.

31. Or, analizat din perspectiva acestui principiu, se observă că art. 915 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu impune vreo condiţie de formă în privinţa acordului părţilor prin care acestea aleg judecătoria din România competentă să soluţioneze cererea de divorţ.

32. De asemenea, textul nu impune nici ca părţile să îşi exprime consimţământul concomitent, în cuprinsul aceluiaşi înscris, fiind suficient ca voinţele concordante în sensul alegerii instanţei competente să fie exprimate (exteriorizate).

33. Existenţa condiţiei formei scrise nu ar putea fi dedusă din aplicarea prin analogie a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 1.259/2010 al Consiliului Uniunii Europene referitoare la valabilitatea formală a acordului prevăzut de art. 5 alin. (1) din acelaşi act normativ, prin care soţii convin să desemneze legea aplicabilă divorţului şi separării de corp, întrucât scopul acestui regulament constă în determinarea legii materiale aplicabile în situaţiile în care există conflict de legi, nereglementând asupra alegerii competenţei teritoriale a instanţelor române, atunci când acestea sunt competente internaţional, potrivit art. 3 alin. (1) lit. b) teza întâi din Regulamentul (CE) nr. 2.201/2003 al Consiliului Uniunii Europene din 27 noiembrie 2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.347/2000.

34. În consecinţă, în această privinţă sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 1.240 din Codul civil referitoare la „Formele de exprimare a consimţământului”, potrivit cărora:

„(1) Voinţa de a contracta poate fi exprimată verbal sau în scris.

(2) Voinţa poate fi manifestată şi printr-un comportament care, potrivit legii, convenţiei părţilor, practicilor statornicite între acestea sau uzanţelor nu lasă nicio îndoială asupra intenţiei de a produce efectele juridice corespunzătoarei*

35. Astfel, atunci când soţul pârât formulează o cerere reconvenţională sau îşi exprimă acordul în cuprinsul procurii acordate reprezentantului convenţional, se poate considera că prin aceste acte se face proba consimţământului său expres cu privire la competenţa instanţei alese iniţial de soţul reclamant.

36. De altfel. În doctrină s-a arătat că, de vreme ce, potrivit art. 126 alin. (1) din Codul de procedură civilă, alegerea de competenţă poate fi făcută şi verbal, după sesizarea instanţei, nu există niciun impediment în a se considera că această alegere este valabilă şi atunci când pârâtul şi-a exprimat acordul prin transmiterea unui înscris din care să rezulte fără nicio îndoială că partea doreşte ca judecata să se facă la instanţa respectivă.

37. În aceste situaţii, împrejurarea că soţul pârât nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale în condiţiile art. 130 alin. (3) din Codul de procedură civilă contribuie la consolidarea convingerii judecătorului în sensul că se află în prezenţa unui acord al părţilor, suficient de bine dovedit, asupra instanţei competente teritorial să soluţioneze cererea de divorţ, astfel cum aceasta a fost aleasă de reclamant.

38. De asemenea, consimţământul soţului pârât ca cererea de divorţ să fie judecată de instanţa aleasă de soţul reclamant ar putea fi exprimat şi verbal la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, când, potrivit art. 131 alin. (1) din Codul de procedură civilă, se verifică competenţa instanţei.

39. În opinia Ministerului Public, din atitudinea procesuală a pârâtului, de a nu invoca prin întâmpinare excepţia necompetenţei teritoriale relative a judecătoriei alese de reclamant, se poate deduce un acord implicit al acestei părţi cu privire la competenţa instanţei sesizate prin cererea de chemare în judecată, deoarece, în esenţă, această atitudine procesuală a pârâtului dă expresie unui drept potestativ de sorginte legală, de alegere între mai multe instanţe deopotrivă competente teritorial, în privinţa căruia nu este exclusă o manifestare de voinţă prin fapte procesuale care au semnificaţia unei adeziuni tacite sau implicite.

40. Unei asemenea soluţii nu i-ar putea fi opuse prevederile art. 1.203 din Codul civil referitoare la clauzele neuzuale, aduse ca argument de partea doctrinei care nu acceptă posibilitatea prorogării tacite de competenţă, întrucât materia analizată excedează domeniului predilect al acestor dispoziţii legale.

41. Ministerul Public a apreciat că cea de-a două orientare a jurisprudenţei prezintă o incontestabilă utilitate practică, reflectând într-o mai mare măsură finalitatea edictării normei de competenţă în discuţie, aceea de a oferi părţilor aflate în ipoteza sa o anumită flexibilitate de natură a le facilita accesul la justiţia din statul de origine.

V. Raportul asupra recursului în interesul legii

42. Prin raportul întocmit în cauză, judecătorii-raportori au constatat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a recursului în interesul legii, iar cu referire la dezlegarea în drept au apreciat că acordul părţilor cu privire la alegerea instanţei care urmează să soluţioneze acţiunea de divorţ trebuie să fie exprimat expres.

VI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

43. Examinând sesizarea cu recurs în interesul legii, raportul întocmit de judecătorii/raportori, precum şi dispoziţiile legale ce se solicită a fi interpretate în mod unitar, se constată următoarele:

44. Completul competent să judece recursul în interesul legii a fost legal sesizat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care, potrivit dispoziţiilor art. 514 din Codul de procedură civilă, are calitatea procesuală de a declanşa acest mecanism de unificare a practicii în scopul interpretării şi aplicării unitare a legii de către toate instanţele judecătoreşti.

45. Sesizarea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost însoţită de hotărâri judecătoreşti, depuse în fotocopie, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă în soluţionarea conflictelor de competenţă, hotărâri care, potrivit dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din Codul de procedură civilă, sunt definitive. Prin urmare, este îndeplinită condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 515 din Codul de procedură civilă.

46. În ceea ce priveşte condiţia de admisibilitate care se desprinde din prevederile art. 514 din Codul de procedură civilă, privitoare la existenţa unei probleme de drept care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti, se constată că hotărârile judecătoreşti anexate sesizării relevă o practică judiciară divergentă în ceea ce priveşte interpretarea dispoziţiilor art. 915 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

47. Prin urmare, condiţiile legale de admisibilitate a recursului în interesul legii sunt îndeplinite.

48. Problema de drept care a creat divergenţa de practică judiciară vizează înţelesul noţiunii de „acord” al părţilor din cuprinsul tezei a două a alin. (2) al art. 915 din Codul de procedură civilă, respectiv condiţiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească convenţia părţilor cu privire la alegerea instanţei competente să soluţioneze acţiunea de divorţ, în situaţia în care niciuna dintre părţi nu are locuinţa pe teritoriul României.

49. Art. 915 alin. (2) din Codul de procedură civilă, situat în cartea a VI-a (Proceduri speciale), titlul I (Procedura divorţului) cap. I (Dispoziţii comune), are următorul conţinut: „Dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni $ă introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului Bucureşti.”

50. Astfel, acordul de voinţe la care face referire art. 915 alin. (2) din Codul de procedură civilă este, în esenţă, un contract în sensul art. 1,166 din Codul civil.

51. Potrivit dispoziţiilor art. 1.178 din acelaşi act normativ: „Contractul se încheie prin simplul acord de voinţe al părţilor dacă legea nu impune o anumită formalitate pentru încheierea sa valabilă.”

52. În ceea ce priveşte formele de exprimare a consimţământului, art. 1.240 din Codul civil prevede că: „(1) Voinţa de a contracta poate fi exprimată verbal sau în scris.

(2) Voinţa poate fi manifestată şi printr-un comportament care, potrivit legii, convenţiei părţilor, practicilor statornicite între acestea sau uzanţelor, nu iasă nicio îndoială asupra intenţiei de a produce efectele juridice corespunzătoare

53. După cum se poate observa, conform art. 1.240 alin. (2) din Codul civil, se poate da eficienţă şi consimţământului exprimat în mod tacit, însă numai dacă comportamentul în care acesta este exteriorizat are o astfel de semnificaţie conform legii, convenţiei părţilor, practicilor statornicite între acestea sau uzanţelor.

54. Aşa cum rezultă din hotărârile judecătoreşti anexate sesizării, au fost considerate modalităţi de manifestare în mod tacit a consimţământului soţului pârât la alegerea instanţei sesizate de către soţul reclamant neinvocarea, prin întâmpinare, a excepţiei necompetenţei teritoriale, introducerea cererii reconvenţionale de către soţul pârât-reclamant la instanţa sesizată cu cererea de chemare în judecată şi menţiunea inserată în contractul de mandat, dat de soţul pârât reprezentantului său convenţional, referitoare la indicarea instanţei.

55. Pentru a se verifica dacă suntem în prezenţa unui acord tacit în fiecare dintre aceste cazuri este necesar a verifica dacă există dispoziţii legale sau convenţionale ori practici statornicite între părţi sau uzanţe în baza cărora să poată fi astfel calificată forma de manifestare tacită a consimţământului.

56. Din punct de vedere legal, neinvocarea de către pârât a excepţiei necompetenţei teritoriale, până la primul termen la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe (potrivit art. 130 din Codul de procedură civilă), este sancţionată, în condiţiile art. 185 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cu decăderea, dacă legea nu dispune altfel.

57. În literatura de specialitate s-a arătat că neinvocarea de către pârât a excepţiei de necompetenţă de ordine privată nu echivalează cu o prorogare voluntară tacită de competenţă, deoarece faptul că instanţa necompetentă rămâne învestită cu judecarea pricinii este efectul decăderii pârâtului din dreptul de a invoca excepţia, nu al unui acord tacit.

58. Prin urmare, nu poate fi asimilată unui comportament care, potrivit legii, ar avea semnificaţia unui acord tacit neexercitarea în termenul prevăzut de lege a dreptului de a invoca excepţia necompetenţei teritoriale.

59. Chiar dacă prin neinvocarea excepţiei necompetenţei teritoriale de către pârât se poate ajunge la acelaşi rezultat, respectiv judecarea procesului de către instanţa sesizată de soţul reclamant (alta decât Judecătoria Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti), din punct de vedere procedural mecanismele juridice enunţate sunt diferite, aşa cum subliniază şi doctrina.

60. De asemenea, trebuie menţionat că legiuitorul a prevăzut în art. 1.067 alin. (2) din Codul de procedură civilă, situat în cartea a VII-a, dedicată „Procesului civil internaţional”, un caz de prorogare voluntară de competenţă în favoarea instanţei române pentru ipoteza în care pârâtul se prezintă în faţa instanţei române şi formulează apărări în fond, dar nu invocă excepţia necompetenţei, cel mai târziu până la terminarea cercetării procesului în faţa primei instanţe.

61. Acest caz se circumscrie dispoziţiilor art. 1.240 alin. (2) din Codul civil, în sensul că, în ipoteza textului enunţat, neinvocarea excepţiei privitoare la competenţă valorează acord tacit. Simpla neinvocare a excepţiei nu ar valora acord tacit în lipsa dispoziţiei prevăzute de art. 1.067 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

62. Cu referire la acordul tacit dedus din introducerea cererii reconvenţionale de către soţul pârât-reclamant la instanţa sesizată cu cererea de chemare în judecată se constată că, potrivit dispoziţiilor art. 917 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, cererea de divorţ formulată de pârât trebuie introdusă la instanţa la care se judecă cererea principală, neexistând un drept de opţiune al pârâtului sub acest aspect.

63. Faţă de prevederile legale enunţate, care au un caracter imperativ, nu poate fi primită interpretarea conform căreia introducerea cererii reconvenţionale de către soţul pârât-reclamant la instanţa sesizată cu cererea de chemare în judecată reprezintă, în fapt, un acord tacit cu privire la instanţa aleasă de reclamant.

64. Un alt element care a fost analizat de instanţele care susţin cea de-a două opinie este menţiunea inserată în contractul de mandat dat de soţul pârât reprezentantului său convenţional referitoare la indicarea instanţei.

65. Se cuvine a sublinia că aceste menţiuni indică numărul de dosar şi instanţa pe rolul căreia este înregistrat acesta la data contractului de mandat. Prin ipoteză, procurile analizate sunt date de persoanele chemate în judecată, ceea ce implică în mod necesar, pentru determinarea limitelor mandatului, indicarea dosarului şi a instanţei pe rolul căreia acesta a fost înregistrat.

66. Spre deosebire de situaţia în care în contractul de mandat dat în vederea introducerii cererii de divorţ de soţul reclamant, care nu locuieşte în România, se menţionează o judecătorie anume la care ar urma să fie reprezentat (ipoteză în care, într-o interpretare logică, rezultă opţiunea reclamantului pentru alegerea instanţei competente), în situaţia pârâtului care dă mandat spre a fi reprezentat în faţa instanţei la care a fost chemat în judecată nu poate fi dedus acordul tacit al acestuia.

67. Faţă de obiectul cererilor de chemare în judecată (cereri de divorţ), nu se impune analizarea acordului dat în mod tacit din perspectiva convenţiei părţilor, practicilor statornicite de acestea sau uzanţelor.

68. Din această analiză, care nu epuizează posibilele comportamente susceptibile de a reprezenta forme de manifestare a acordului tacit, se poate conchide că, faţă de dispoziţiile art. 1.240 alin. (2) din Codul civil, manifestarea de voinţă a părţilor cu privire la alegerea unei anumite instanţe nu poate fi dedusă din conduita lor procesuală constând în: neinvocarea excepţiei necompetenţei teritoriale de către pârât, prin întâmpinare, învestirea aceleiaşi instanţe de către pârât cu soluţionarea cererii reconvenţionale ori exprimarea acordului de către pârât în cuprinsul procurii acordate reprezentantului convenţional.

69. Rezultă că interpretarea dispoziţiilor art. 915 alin. (2) din Codul de procedură civilă trebuie făcută în sensul că acordul părţilor în vederea alegerii instanţei competente nu poate fi dat în mod tacit, ci doar expres.

70. În acest sens, se reţine că textul de lege în discuţie - art. 915 alin. (2) din Codul de procedură civilă - instituie o normă de competenţă specială care este de strictă interpretare, în acest sens, în aplicarea principiului conform căruia exceptio est strictissimae interpretationis, nu este permisă aplicarea prin analogie a acestei norme altor cazuri (cum sunt cererile de anulare a căsătoriei), iar interpretarea ei trebuie făcută restrictiv.

71. Caracterul derogatoriu al normelor care reglementează procesul de divorţ a fost evidenţiat şi de Curtea Constituţională care, în Decizia nr. 305 din 12 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 29 iunie 2016, a reţinut că, în considerarea caracterului strict personal al procesului de divorţ în ansamblul său, s-a impus „adoptarea unei proceduri speciale, derogatorii de la normele dreptului comun, care nu face decât să dea expresie particularităţii esenţiale a procesului de divorţ şi implicit prevederilor constituţionale cuprinse în art. 26 referitor la viaţa intimă, familială şi privată”.

72. Or, pentru considerentele expuse, nu poate fi primită interpretarea conform căreia şi-a dat acordul tacit pârâtul care nu s-a opus expres, deoarece art. 915 alin. (2) din Codul de procedură civilă implică o acţiune a fiecăreia dintre părţi în sensul manifestării acordului, iar nu în scopul de a se opune expres.

73. În sprijinul acestei atitudini procesuale sunt şi dispoziţiile art. 131 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: „(1) La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.

(2) în mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop. “

74. Totodată, conform art. 224 din Codul de procedură civilă: „Instanţa este obligată, în orice proces, să pună în discuţia părţilor toate cererile, excepţiile, împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate de ele, potrivit legii, sau invocate din oficiu.”

75. Prin urmare, ca regulă generală, chestiunea competenţei trebuie lămurită chiar la primul termen la care părţile sunt legal citate, iar, în mod excepţional, dacă pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri sau probe suplimentare, acest aspect va fi pus în discuţia părţilor, fiind acordat un termen în acest scop.

76. Această interpretare este similară soluţiei legislative conţinute de art. 126 din Codul de procedură civilă, privitoare la alegerea competenţei în pricinile privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care părţile pot să dispună.

77. În concluzie, este necesar ca acordul părţilor, prevăzut de art. 915 alin. (2) din Codul de procedură civilă, cu privire la alegerea instanţei care urmează a soluţiona acţiunea de divorţ să fie exprimat expres, în formă scrisă, iar, în situaţia în care litigiul este pendinte, şi verbal în faţa instanţei. În ambele cazuri, manifestarea de voinţă a părţilor în sensul opţiunii pentru o anumită instanţă trebuie să rezulte explicit fie din cuprinsul convenţiei, fie din susţinerile formulate în scris sau oral în faţa instanţei de judecată.

78. Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 517 alin. (1) cu referire la art. 514 din Codul de procedură civilă,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE şi JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă: în interpretarea şi aplicarea art. 915 alin. (2) din Codul de procedură civilă, stabileşte că acordul părţilor cu privire la alegerea instanţei care urmează să soluţioneze acţiunea de divorţ trebuie să fie exprimat expres.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 octombrie 2016.

 

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

IULIA CRISTINA TARCEA

Magistrat-asistent,

Mihaela Lorena Mitroi

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.