MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 1057/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 1057         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 28 decembrie 2016

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

252. - Lege pentru completarea art. 41 din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004

 

1.159. - Decret privind promulgarea Legii pentru completarea art. 41 din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

 

168. - Hotărâre privind validarea magistraţilor aleşi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

981.- Hotărâre pentru aprobarea amendamentului convenit prin schimbul de scrisori semnate la Bucureşti la 25 octombrie 2016 şi la Paris la 8 noiembrie 2016 între Guvernul României şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei la Acordul-cadru de împrumut dintre România şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei pentru finanţarea Proiectului privind dezvoltarea la nivel local de servicii comunitare de prevenire a separării copilului de familia sa, precum şi instruirea personalului aferent, semnat la Bucureşti la29 ianuarie 2007 şi la Paris la 9 februarie 2007

 

1.001. - Hotărâre privind modificarea şi completarea anexei nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, prin includerea în domeniul public al statului şi darea în administrarea centrelor judeţene ale Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a unor construcţii rezultate ca urmare a finalizării unor investiţii

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

5.906. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Primară „Hănsel und Gretel” din municipiul Iaşi

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

117. - Ordin pentru modificarea Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 119/2013 privind aprobarea contribuţiei pentru cogenerarea de înaltă eficienţă şi a unor prevederi privind modul de facturare a acesteia

 

118. - Ordin privind aprobarea tarifelor şi contribuţiilor băneşti percepute de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei în anul 2017

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 22 din 25 octombrie 2016 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală)

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

10. - Regulament pentru modificarea şi completarea Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 20/2009 privind instituţiile financiare nebancare

 

Rectificări la:

 - Hotărârea Guvernului nr. 931/2016;

 - Ordinul ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nr. 5.382/2016;

 -  Ordinului ministrului justiţiei nr. 4.181/C/2016;

 - Ordinului ministrului justiţiei nr. 4.181/C/2016

 

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru completarea art. 41 din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - La articolul 41 din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, publicată În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:

„(4) Indemnizaţia lunară reparatorie prevăzută pentru beneficiarii ale căror certificate au fost preschimbate se acordă la cerere, începând cu luna următoare celei în care a fost depusă la Secretariatul de Stat documentaţia care a stat la baza preschimbării certificatului.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia Românieirepublicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PREŞEDINTELE SENATULUI

FLORIN IORDACHE

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 23 decembrie 2016.

Nr. 252.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru completarea art. 41 din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987

şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (3) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru completarea art. 41 din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004 şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 23 decembrie 2016.

Nr. 1.159.

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

HOTĂRÂRE

privind validarea magistraţilor aleşi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii

 

Având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 374/2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. (1) teza întâi şi art. 57 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii,

în temeiul prevederilor art. 133 alin. (2) lit. a) şi alin. (4) din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 18 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se validează, pentru un mandat de 6 ani, care va expira la data de 6 ianuarie 2023, magistraţii aleşi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, prevăzuţi în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 21 decembrie 2016. cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

NICULAE BĂDĂLĂU

 

Bucureşti, 27 decembrie 2016,

Nr. 168.

 

ANEXĂ

 

LISTA

magistraţilor aleşi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii

 

1. Marcu Simona Camelia - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

2. Ghena Mariana - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

3. Savonea Lia - Curtea de Apel Bucureşti

4. Ţînţ Nicoleta-Margareta - Curtea de Apel Braşov

5. Chiş Andrea-Annamaria - Curtea de Apel Cluj

6. Baltag Gabriela - Tribunalul Neamţ

7. Oprina Evelina-Mirela - Tribunalul Ilfov

8. Bălan Mihai-Andrei - Judecătoria Timişoara

9. Mateescu Mihai-Bogdan - Judecătoria Râmnicu Vâlcea

10. Olaru Codruţ - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

11. Ban Cristian-Mihai - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti

12. Deac Florin - Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş

13. Solomon Nicolae-Andrei - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti

14. Toader Tatiana - Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea amendamentului convenit prin schimbul de scrisori semnate la Bucureşti la 25 octombrie 2016 şi la Paris la 8 noiembrie 2016 între Guvernul României şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei la Acordul-cadru de împrumut dintre România şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei pentru finanţarea Proiectului privind dezvoltarea la nivel local de servicii comunitare de prevenire a separării copilului de familia sa, precum şi instruirea personalului aferent, semnat la Bucureşti la 29 ianuarie 2007 şi la Paris la 9 februarie 2007

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi având în vedere art. 6 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 928/2007 privind aprobarea Acordului-cadru de împrumut dintre România şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei pentru finanţarea Proiectului privind dezvoltarea la nivel local de servicii comunitare de prevenire a separării copilului de familia sa, precum şi instruirea personalului aferent, semnat la Bucureşti la 29 ianuarie 2007 şi la Paris la 9 februarie 2007, cu completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă amendamentul convenit prin schimbul de scrisori*) semnate la Bucureşti la 25 octombrie 2016 şi la Paris la 8 noiembrie 2016 între Guvernul României, prin Ministerul Finanţelor Publice, şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei la Acordul-cadru de împrumut dintre România şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei pentru finanţarea Proiectului privind dezvoltarea la nivel local de servicii comunitare de prevenire a separării copilului de familia sa, precum şi instruirea personalului aferent, semnat la Bucureşti la 29 ianuarie 2007 şi la Paris la 9 februarie 2007, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 928/2007, cu completările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Dragoş-Nicolae Pîslaru

Ministrul afacerilor externe,

Lazăr Comănescu

 

Bucureşti, 21 decembrie 2016.

Nr. 981.


*) Traducere

 

ROMÂNIA

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

Către: Dl dr. Thierry Poirel, director general

            Direcţia Generală pentru împrumuturi şi Dezvoltare Socială

            BANCA DE DEZVOLTARE A CONSILIULUI EUROPEI

Fax: 331 47 55 37 52

 

25 octombrie 2016

 

Subiect: FP 1566 (2006) - Servicii comunitare pentru prevenirea separării copiilor de familie

 

Stimate Domnule Poirel,

Până la data de 30 septembrie 2016 au fost depuse pentru finanţare 187 de potenţiale subproiecte, dintre care 89 au fost excluse de la finanţare în cadrul Proiectului din diferite motive (renunţarea de către beneficiari la implementarea subproiectelor, anularea contractelor de finanţare, respingerea subproiectelor datorită lipsei capacităţii administrative sau evaluării din teren sau deciziei Comitetului de selecţie).

În prezent, din împrumutul mai sus menţionat sunt susţinute 98, 58 dintre acestea fiind finalizate şi 40 fiind în curs de execuţie.

Pentru a finaliza şi efectua toate plăţile aferente acestor 40 de subproiecte este necesar un timp suplimentar. În consecinţă, va fi necesar să se extindă graficul lucrărilor cu 6 luni, adică de la 31 decembrie 2016 la 30 iunie 2017, şi, de asemenea, să se aducă unele modificări defalcărilor de costuri pe elemente bugetare, specificate în anexa 1.

Ţinând seama de faptul că anumite activităţi, precum instruirea personalului şi dezvoltarea mecanismelor IT şi de monitorizare, nu au fost contractate şi coroborând acest fapt cu scăderea numărului subproiectelor, se estimează că din sumele împrumutului vor trebui anulate 3,3 milioane euro.

Pe baza celor de mai sus, la solicitarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi în baza informaţiilor furnizate de către acesta, vă rugăm să fiţi de acord cu amendarea Acordului-cadru de împrumut menţionat mai sus, prin diminuarea sumei împrumutului, prevăzută la art. 1 şi 3, de la 10 milioane de euro la 6,7 milioane de euro, precum şi prin modificarea unor paragrafe din anexa 1 la acordul-cadru, dare vor avea următorul conţinut, restul anexei 1 rămânând neschimbată:

 

Descrierea Proiectului

.................................................................

 

II. Domenii de intervenţii. Lucrările planificate

Proiectul va sprijini procesul de descentralizare în România, prin care anumite funcţiuni de protecţie socială, incluzând serviciile de protecţie socială a copilului, vor fi transferate de la nivel de judeţ la nivel orăşenesc

Proiectul va susţine înfiinţarea a aproximativ 100 de centre de dimensiuni mici (ce pot asista 8-15 copii fiecare) destinate unui număr de aproximativ 1.750 de copii cu risc de abandon. Sumele împrumutului vor fi utilizate pentru: (i) achiziţionarea de terenuri pentru subproiecte (unde este cazul); (ii) ridicarea nivelului de informare al publicului, întocmirea de studii de fezabilitate; (iii) construcţii şi lucrări civile; (iv) achiziţionarea de bunuri şi servicii.

..............................................................................................................

 

Costul total al proiectului

9.572.000 euro

Defalcarea orientativă a costurilor:

euro

Finalizarea lucrărilor civile şi achiziţionarea de bunuri

8.642.750

Administrarea proiectului pe parcursul implementării

280.000

Furnizarea de clădiri şi terenuri

300.000

Proiecte tehnice, autorizaţii şi specificaţii

160.000

Întocmirea de studii de fezabilitate

120.000

Pregătirea şi elaborarea de subproiecte

69.250

Total

9.572.000

..............................................................................................................

 

 

6.700.000 euro

BDCE

70%

Plan de finanţare

2.010,000 euro

Guvernul României

21%

 

862.000 euro

Autorităţi locale şi alţi donatori

9%

..............................................................................................................

Graficul lucrărilor 2007-30 iunie 2017

..............................................................................................................

IV. Efecte sociale (pe domenii de intervenţie):

..............................................................................................................

Numărul total de beneficiari finali ai programului va fi de aproximativ 1.750 de copii cu risc ridicat de a fi abandonaţi de către familiile lor sau care sunt deja separaţi de familie.”

În speranţa că solicitarea noastră se va bucura de înţelegerea şi sprijinul dumneavoastră, aşteptăm cu nerăbdare răspunsul dumneavoastră prompt.

 

Cu stimă,

Attila György,

secretar de stat

(semnătură indescifrabilă)

 

BDCE, BANCA DE DEZVOLTARE A CONSILIULUI EUROPEI

Direcţia Generală pentru împrumuturi şi Dezvoltare Socială

 

Domnului György Attila,

secretar de stat Ministerul Finanţelor Publice

Str. Apolodor nr. 17 Bucureşti, sectorul

 ROMÂNIA

 

Paris, 8 noiembrie 2016

 

Subiect: F/P1566 (2006) - Servicii comunitare pentru prevenirea separării copiilor de familie

Amendarea Acordului-cadru de împrumut datat 9 februarie 2007

 

Suma aprobată a împrumutului: 10.000.000 euro

Stimate Domnule György,

 

Ca urmare a solicitării dumneavoastră, primită în data de 26 octombrie 2016, de reducere a obiectivelor proiectului şi de amendare a anexei 1 la Acordul-cadru de împrumut mai sus menţionat, BDCE ia act de faptul că:

- Lucrările planificate se modifică după cum urmează:

Proiectul va sprijini procesul de descentralizare în România, prin care anumite funcţiuni de protecţie socială, incluzând serviciile de protecţie socială a copilului, vor fi transferate de la nivel de judeţ la nivel orăşenesc.

 

Proiectul va susţine înfiinţarea a aproximativ 100 de centre de dimensiuni mici (ce pot asista 8-15 copii fiecare) destinate unui număr de aproximativ 1.750 de copii cu risc de abandon. Sumele împrumutului vor fi utilizate pentru: (i) achiziţionarea de terenuri pentru subproiecte (unde este cazul); (ii) ridicarea nivelului de informare al publicului, întocmirea de studii de fezabilitate; (iii) construcţii şi lucrări civile; (iv) achiziţionarea de bunuri şi servicii.

- Costul total al proiectului este în valoare de 9.572.000 euro.

- Defalcarea orientativă a costurilor este actualizată după cum urmează (în euro):

 

Finalizarea lucrărilor civile şi achiziţionarea de bunuri

8.642.750

Administrarea proiectului pe parcursul implementării

280.000

Furnizarea de clădiri şi terenuri

300.000

Proiecte tehnice, autorizaţii şi specificaţii

160.000

Întocmirea de studii de fezabilitate

120.000

Pregătirea şi elaborarea de subproiecte

69.250

Total

9.572.000

 

- Planul de finanţare al Proiectului se actualizează după cum urmează:

 

 

euro

%

BDCE

6.700.000

70

Guvernul României

2.010.000

21

Autorităţi locale şi alţi donatori

862.000

9

 

- Graficul lucrărilor este extins până la data de 30 iunie 2017.

- Efectele sociale se modifică după cum urmează:

Numărul total de beneficiari finali ai programului va fi de aproximativ 1.750 de copii cu risc ridicat de a fi abandonaţi de către familiile lor sau care sunt deja separaţi de familie.

Ne face plăcere să vă informăm că BDCE nu are nicio obiecţie în a confirma modificările de mai sus.

Vă rugăm să luaţi la cunoştinţă că, în urma solicitării dumneavoastră de anulare a sumei de 3.300.000 euro din împrumutul aprobat de BDCE, valoarea reziduală a Proiectului este de 2,700.000 euro la data de 8 noiembrie 2016.

Aşteptăm cu interes continuarea strânsei noastre colaborări în finalizarea Proiectului.

 

Cu stimă,

(semnătură indescifrabilă)

(semnătură indescifrabilă)

Melanie Wieschollek-Lacroix,

Thierry Poirel,

director de departament

director general

 

În copie: doamnei Carmen Ghiţă, Ministerul Finanţelor Publice

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind modificarea şi completarea anexei nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, prin includerea în domeniul public al statului şi darea în administrarea centrelor judeţene ale Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a unor construcţii rezultate ca urmare a finalizării unor investiţii

 

Având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 867 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, şi al art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.020 şi 1.020 bis din 21 decembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, privind bunurile aflate în administrarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, se modifică şi se completează după cum urmează:

a) se aprobă includerea în domeniul public al statului şi darea în administrarea centrelor judeţene ale Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a unor construcţii rezultate ca urmare a finalizării unor investiţii, conform anexei nr. 1;

b) se aprobă modificarea datelor de identificare ale unor bunuri imobile înregistrate în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului şi completarea acestora prin înscrierea construcţiilor prevăzute la art. 1, conform anexei nr. 2.

Art. II. - Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale îşi va actualiza datele din evidenţa cantitativ-valorică şi, împreună cu Ministerul Finanţelor Publice, va opera modificarea corespunzătoare a anexei nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. III. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Achim Irimescu

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

 

Bucureşti, 21 decembrie 2016.

Nr. 1.001.

 

ANEXA Nr. 1

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale construcţiilor care se includ în domeniul public al statului şi se dau În administrarea centrelor judeţene ale Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură

 

Nr. crt.

Administratorul imobilului (CUI şi denumirea)

Adresa

Descriere tehnică

1.

20659929 - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Harghita

Judeţul Harghita, comuna Sânmartin,

str. Ciucani nr. 30A

Sc = 154 m2; P + 1; Sd = 308 m2;

Magazie: Sc = 8 m2; Sd = 8 m2

CF nr. 50501 Sânmartin

2.

20659929 - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Harghita

Judeţul Harghita, municipiul Topliţa,

Str. Sportivilor nr. -

Sc = 153 m2; P + 1; Sd = 306 m2;

Magazie: Sc = 20 m2; Sd = 20 m2

CF nr. 52933 Topliţa

3.

20692062 - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Ialomiţa

Judeţul Ialomiţa, oraşul Fierbinţi-Târg,

Str. Silozului nr. -

Sc = 153 m2; P + 1; Sd = 306 m2

CF nr. 20148 şi

CF nr. 20148-C1 Fierbinţi-Târg

4.

20692062 - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură .- Centrul Judeţean Ialomiţa

Judeţul Ialomiţa, municipiul Feteşti,

Str. Promenadei nr. 8

Sc = 154 m2; P + 1;Sd = 308 m2

CF nr. 20886 şi

CF nr. 20886-C1 Feteşti

5.

20741726 - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Suceava

Judeţul Suceava, municipiul Câmpulung Moldovenesc,

str. Ştefan cel Mare nr. -

Sc= 160 m2; P + 1; Sd = 320 m2

CF nr. 30101 Câmpulung Moldovenesc

6.

20741726 - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Suceava

Judeţul Suceava, municipiul Vatra Dornei,

Str. Oborului nr. 11 B

Sc = 160 m2; P + 1;Sd = 320 m2

CF nr. 31000 Vatra Dornei

7.

20751460 - Agenţia de Plăţi şi intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Teleorman

Judeţul Teleorman, municipiul Turnu Măgurele,

Str. Chimiei nr. 21

Sc = 158 m2; P + 1; Sd = 316 m2

CF nr. 21386 Turnu Măgurele

8.

20751460 - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Teleorman

Judeţul Teleorman, municipiul Roşiorii de Vede,

Str. Sf. Teodor f.n.

Sc = 158 m2; P + 1; Sd = 316 m2

CF nr. 20858 Roşiorii de Vede

9.

20779321 - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Timiş

Judeţul Timiş, oraşul Jimbolia,

Str. Spre Nord nr. 31/A

Sc = 153 m2; P + 1;Sd = 306 m2

CF nr. 401290 Jimbolia

10.

20779321 - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Timiş

Judeţul Timiş, oraşul Făget,

Str. Drumul Gladnei nr. 18

Sc = 152 m2; P + 1;Sd = 304 m2;

Umbrar: Sc - 22 m2; Sd - 22 m2;

Magazie: Sc = 35 m2; Sd = 35 m2

CF nr. 400771 Făget

11.

20751118 - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Tulcea

Judeţul Tulcea, comuna Baia,

Str. Republicii nr. -

Sc = 152 m2; P + 1; Sd = 304 m2

CF nr. 31289 şi 31289-C1 Baia

12.

20851885 - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Botoşani

Judeţul: Botoşani, comuna Suliţă

Sc = 126 m2; P + 1; Sd = 252 m2

CF nr. 52032 Suliţa

 

 

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale bunurilor imobile la care se modifică şi se completează elementele de identificare

 

Nr. crt.

Codul

de clasificare şi nr. MFP

Administratorul imobilului

Denumirea

Dalele de identificare

Valoarea de inventar

(lei)

Baza legală

(CUI şi denumirea)

Descrierea tehnică

Adresa

1.

Imobil 8.29.08

MFP 154516

20659929 - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Harghita

Sediu Centrul Local Sânmartin

S teren = 500 m2;

Sc = 154 m2; P+1; Sd = 308 m2;

magazie: Sc = 8 m2; Sd = 8 m2

Judeţul Harghita,

comuna Sânmartin,

Str. Ciucani nr. 30A

673.132

CF nr. 50501

Sânmartin

2.

Imobil 8.29.08

MFP 154517

20659929 - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Harghita

Sediu Centrul Local Topliţa

S teren = 600 m2;

Sc = 153 m2; P+1;Sd = 306 m2;

magazie: Sc = 20 m2 Sd = 20 m2

Judeţul Harghita,

municipiul Topliţa,

Str. Sportivilor nr. -

660.969

CF nr. 52933

Topliţa

3.

Imobil 8.29.08

MFP 156258

20692062 - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Ialomiţa

Sediu Centrul Local Fierbinţi-Târg

S teren = 754 m2;

Sc = 153 m2; P+1; Sd = 306 m2

Judeţul Ialomiţa,

oraşul Fierbinţi-Târg,

Str. Silozului nr. -

753.729

CF nr. 20148 şi

CF nr. 20148-C1

Fierbinţi-Târg

4.

Imobil 8.29.08

MFP 156260

20692062 - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Ialomiţa

Sediu Centrul Local Feteşti

S teren = 600 m2;

Sc = 154 m2; P+1; Sd = 308 m2

Judeţul Ialomiţa,

municipiul feteşti,

Str. Promenadei nr. 8

739.965

CF nr. 20886 şi

CF nr. 20886-C1

Feteşti

5.

Imobil 8.29.08

MFP 154534

20741726 - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Suceava

Sediu Centrul Local Câmpulung Moldovenesc

S teren = 2.000 m2

Sc = 160 m2; P+1; Sd = 320 m2

Judeţul Suceava,

municipiul Câmpulung Moldovenesc,

Str. Ştefan cel Mare nr. -

915.980

CF nr. 30101

Câmpulung Moldovenesc

6.

Imobil 8.29.08

MFP 154535

20741726 - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Suceava

Sediu Centrul Local Vatra Dornei

S teren = 500 m2

Sc = 160 m2; P+1; Sd = 320 m2

Judeţul Suceava,

municipiul Vatra Dornei,

Str. Oborului nr. 11 B

740.012

CF nr. 31000

Vatra Domei

7.

Imobil 8.29.08

MFP 154536

20751460 - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Teleorman

Sediu Centrul Local Turnu Măgurele

S teren = 990 m2

Sc = 158 mp; P+1; Sd = 316 m2

Judeţul Teleorman,

municipiul Turnu Măgurele,

Str. Chimiei nr. 21

748.883

CF nr. 21386

Turnu Măgurele

8.

Imobil 8.29.08

MFP 154537

20751460 - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Teleorman

Sediu Centrul Local Roşiorii de Vede

S teren = 776 m2

Sc = 158 mp; P+1; Sd = 316 m2

Judeţul Teleorman,

municipiul Roşiorii de Vede,

Str. Sf. Teodor f.n.

691.107

CF nr. 20858

Roşiorii de Vede

9.

Imobil 8.29.08

MFP 154541

20779321 - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Timiş

Sediu Centrul Local Jimbolia

S teren = 600 m2

Sc = 153 m2; P+1;Sd = 306 m2

Judeţul Timiş,

oraşul Jimbolia,

Str. Spre Nord nr. 31/A

829.934

CF nr. 401290

Jimbolia

10.

Imobil 8.29.08

MFP 154542

20779321 - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Timiş

Sediu Centrul Local Făget

S teren = 1.330 m2 Sc = 152 m2; P+1;Sd = 304 m2;

umbrar: Sc = 22 m2; Sd = 22 m2;

magazie: Sc = 35 m2; Sd = 35 m2

Judeţul Timiş,

oraşul Făget,

str. Drumul Gladnei nr. 18

824.503

CF nr. 400771

Făget

11.

Imobil 8.29.08

MFP 154543

20751118 - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Tulcea

Sediu Centrul Local Baia

S teren = 1.000 m2;

Sc = 152 m2; P+1; Sd = 304 m2

Judeţul Tulcea,

comuna Baia,

Str. Republicii nr. -

975.213

CF nr. 31289 şi 31289-C1

Baia

12.

Imobil 8.29.08

MFP 154490

20851885 - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Botoşani

Sediu Centrul Local Suliţa

S teren = 500 m2

Sc = 126 m2; p+1; Sd = 252 m2

Judeţul: Botoşani,

comuna Suliţa

592.435

CF nr. 52032

Suliţa

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

 

ORDIN

privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Primară „Hănsel und Gretel” din municipiul Iaşi

 

Având în vedere prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.258/2005 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar (ARACIP), cu modificările ulterioare,

luând în considerare dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 22/2007 pentru aprobarea Metodologiei de evaluare instituţională în vederea autorizării, acreditării şi evaluării periodice a organizaţiilor furnizoare de educaţie,

având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 21/2007 privind aprobarea Standardelor de autorizare de funcţionare provizorie a unităţilor de învăţământ preuniversitar, precum şi a Standardelor de acreditare şi de evaluare periodică a unităţilor de învăţământ preuniversitar,

ţinând cont de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 844/2002 privind aprobarea nomenclatoarelor calificărilor profesionale pentru care se asigură pregătirea prin învăţământul preuniversitar, precum şi durata de şcolarizare, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 918/2013 privind aprobarea Cadrului naţional al calificărilor, cu modificările ulterioare,

în temeiul Ordinului ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 4.920/2012*) privind acordarea autorizării de funcţionare provizorie Fundaţiei pentru Educaţie şi Atitudine Socială din municipiul Iaşi pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Primară „Hănsel und Gretel” din municipiul Iaşi,

luând în considerare Hotărârea Consiliului ARACIP nr. 7 din 31 august 2016 privind propunerea de acordare a acreditării pentru unităţile de învăţământ preuniversitar de stat şi particular evaluate în perioada 9 mai-30 august 2016,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 44/2016 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se acordă acreditarea pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Primară „Hănsel und Gretel”, cu sediul în municipiul Iaşi, şoseaua Ştefan cel Mare şi Sfânt nr. 4, bloc A 10, parter, judeţul Iaşi, respectiv în municipiul Iaşi, şoseaua Păcurari nr. 138, judeţul Iaşi, pentru nivelul de învăţământ „preşcolar”, limba de predare „română”, program „normal” şi program „prelungit”.

Art. 2. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Primară „Hănsel und Gretel” din municipiul Iaşi, acreditată potrivit dispoziţiilor art. 1 din prezentul ordin, este persoană juridică de drept privat şi de interes public, parte a sistemului naţional de învăţământ, şi beneficiază de toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege.

Art. 3. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Primară „Hănsel und Gretel” din municipiul Iaşi are obligaţia de a solicita evaluarea externă periodică în termen de maximum 5 ani de zile de la obţinerea acreditării, dar nu mai târziu de anul şcolar 2020-2021.

Art. 4. - Personalul didactic, didactic auxiliar şi personalul nedidactic din unitatea de învăţământ autorizată, angajat conform prevederilor legii, se preia la unitatea de învăţământ preuniversitar particular acreditată Şcoala Primară „Hănsel und Gretel” din municipiul Iaşi.

Art. 5. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Primară „Hănsel und Gretel” din municipiul Iaşi este monitorizată şi controlată periodic de către Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice şi Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar, în colaborare cu Inspectoratul Şcolar al Judeţului Iaşi, în vederea verificării respectării standardelor care au stat la baza acreditării.

Art. 6. - Fundaţia pentru Educaţie şi Atitudine Socială din municipiul Iaşi, unitatea de învăţământ preuniversitar particular acreditată Şcoala Primară „Hănsel und Gretel” din municipiul Iaşi, Direcţia generală învăţământ preuniversitar, Direcţia generală management şi resurse umane din Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar, respectiv Inspectoratul Şcolar al Judeţului Iaşi vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 7. - Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficiai al României, Partea I.

 

p. Ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice,

Nicoleta-Claudia Moldovan,

secretar de stat

 

Bucureşti, 29 noiembrie 2016.

Nr. 5.906.

 

*) Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 4.920/2012 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

pentru modificarea Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 119/2013 privind aprobarea contribuţiei pentru cogenerarea de înaltă eficienţă şi a unor prevederi privind modul de facturare a acesteia

 

Având în vedere prevederile art. 72 alin. (1) şi art. 76 alin. (2) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 12 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.215/2009 privind stabilirea criteriilor şi a condiţiilor necesare implementării schemei de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă pe baza cererii de energie termică utilă, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 117/2013 privind aprobarea Metodologiei de determinare şi monitorizare a contribuţiei pentru cogenerarea de înaltă eficienţă,

în temeiul dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. b) şi alin. (5) şi ale art. 9 alin. (1) lit. x) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012,

preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei emite următorul ordin:

Art. I. - Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 119/2013 privind aprobarea contribuţiei pentru cogenerarea de înaltă eficienţă şi a unor prevederi privind modul de facturare a acesteia, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 30 decembrie 2013, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează: - Articolul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins: „Art. 1. - Se aprobă contribuţia pentru cogenerarea de înaltă eficienţă la valoarea de 0,01301 lei/kWh, exclusiv TVA.”

Art. II. - Operatorii economici din cadrul sectorului energiei electrice duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Direcţiile de specialitate din cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei urmăresc respectarea prevederilor prezentului ordin.

Art. IV. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2017.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Niculae Havrileţ

 

Bucureşti, 20 decembrie 2016.

Nr. 117.

 

AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

privind aprobarea tarifelor şi contribuţiilor băneşti percepute de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei în anul 2017

 

Având în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012, precum şi dispoziţiile Legii nr. 121/2014 privind eficienţa energetică, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 2 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012,

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă tariful perceput operatorilor economici care desfăşoară activităţi în sectorul energiei electrice, termice şi al gazelor naturale pentru acordarea de autorizaţii şi licenţe, conform anexei nr. 1, şi tariful perceput pentru emiterea de atestate şi autorizaţii operatorilor economici care prestează servicii de proiectare, execuţie, verificare şi exploatare instalaţii electrice şi de gaze naturale, conform anexei nr. 2.

Art. 2. - Se aprobă tariful perceput pentru autorizarea persoanelor fizice care desfăşoară activităţi în sectorul energiei electrice, termice şi gazelor naturale, conform anexei nr. 3.

Art. 3. - (1) Se aprobă tariful şi contribuţia bănească percepute anual de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei de la operatorii economici care desfăşoară activităţi în sectorul energiei electrice, termice şi gazelor naturale, care, potrivit legii, se află în competenţa de reglementare a Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei.

(2) Valoarea tarifului şi contribuţiei băneşti prevăzute la alin. (1) şi condiţiile de achitare a acesteia sunt prevăzute în anexa nr. 4.

Art. 4. - (1) Tariful şi contribuţia bănească se achită în contul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei R098TREZ70020F160300XXXX deschis la Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti.

(2) în cazul neachitării la scadenţă a facturilor aferente tarifului şi contribuţiei prevăzute în prezentul ordin, respectiv în termen de 20 de zile de la data emiterii acestora, pentru fiecare zi de întârziere la plată se percepe o sumă egală cu nivelul dobânzilor şi penalităţilor de întârziere datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, conform prevederilor legale în vigoare.

Art. 5. - Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 6. - Entităţile organizatorice din cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, precum şi persoanele fizice şi juridice a căror activitate, potrivit legii, se află în competenţa de reglementare a acesteia vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 7. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2017.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Niculae Havrileţ

 

Bucureşti, 20 decembrie 2016.

Nr. 118.

 

ANEXA Nr.1

 

TARIFUL

perceput operatorilor economici care desfăşoară activităţi în sectorul energiei electrice, termice şi al gazelor naturale pentru acordarea de autorizaţii şi licenţe

 

1. Tariful pentru acordarea/modificarea autorizaţiilor de înfiinţare şi a licenţelor pentru activităţi în sectorul energiei electrice şi termice

Tabelul nr. 1 - Tariful pentru acordarea/modificarea de autorizaţii de înfiinţare şi licenţe în sectorul energiei electrice şi termice1)

 

Nr. crt.

Activitatea Obiectul solicitării

Tariful

(lei)

Aplicare

0

1

2

3

1.

Acordarea autorizaţiei de înfiinţare pentru realizarea sau retehnologizarea de capacităţi de producere a energiei electrice8)

Tariful se aplică la valoarea totală a investiţiei prevăzută în anexa nr. 4 la Regulamentul pentru acordarea licenţelor şi autorizaţiilor în sectorul energiei electrice, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 12/2015, cu modificările şi completările ulterioare, şi nu poate fi mai mic de 2.500 lei 4).

0,32%

Pe 2) < 10 MW

0,1%

10 < Pe 2) < 100 MW

0,05%

Pe 2)  ≥ 100 MW

2.

Acordarea licenţei pentru exploatarea capacităţilor de producere a energiei electrice şi, după caz, a capacităţilor de producere a energiei electrice şi termice în cogenerare, cu Pe 2) ≥10 MW

5.000

 

3.

Acordarea licenţei pentru exploatarea capacităţilor de producere a energiei electrice şi, după caz, a capacităţilor de producere a energiei electrice şi termice în cogenerare cu 1 MW < Pe 2) <10 MW

2.5005)

 

4.

Acordarea licenţei pentru exploatarea capacităţilor de producere a energiei electrice şi, după caz, a capacităţilor de producere a energiei electrice şi termice în cogenerare cu Pe 2) ≤ 1 MW

5006)

 

5.

Acordarea licenţei pentru transportul energiei electrice, pentru prestarea serviciului de sistem şi pentru administrarea pieţei de echilibrare

10.000

 

6.

Acordarea licenţei pentru activitatea de administrare de pieţe centralizate de energie electrică (altele decât piaţa de echilibrare)

2.500

 

7.

Acordarea licenţei pentru prestarea serviciului de distribuţie a energiei electrice - P3) ≥ 10MW

10.000

 

8.

Acordarea licenţei pentru prestarea serviciului de distribuţie a energiei electrice - 1 MW ≤ P3) <10 MW

2.500

 

9.

Acordarea licenţei pentru activitatea de furnizare a energiei electrice

2.500

 

10.

Acordarea licenţei pentru activitatea traderului de energie electrică

2.500

 

11.

Modificarea unei autorizaţii de înfiinţare sau a unei licenţe, cu excepţia situaţiilor de la pct. 12, 13, 14, 15 şi 16

2.500

 

12.

Modificarea unei licenţe pentru exploatarea capacităţilor de producere a energiei electrice şi, după caz, a capacităţilor de producere a energiei electrice şi termice în cogenerare cu Pe2) ≤ 1 MW, cu excepţia situaţiilor de la pct. 13, 14, 15 şi 16

500

 

13.

Modificarea unei autorizaţii de înfiinţare sau a unei licenţe în cazul schimbării formei juridice, a denumirii/numelui sau a oricăror date privind sediile solicitantului, cu excepţia situaţiilor de la pct. 14

625

 

14.

Modificarea unei licenţe în cazul schimbării formei juridice, a denumirii/numelui sau a oricăror date privind sediile solicitantului - în cazul unei licenţe pentru exploatarea capacităţilor de producere a energiei electrice şi, după caz, a capacităţilor de producere a energiei electrice şi termice în cogenerare cu Pe 2) ≤ 1 MW

125

 

15.

Acordarea/Modificarea unei autorizaţii de înfiinţare provizorii/licenţe provizorii, cu excepţia autorizaţiei de înfiinţare/licenţei provizorii prevăzute la pct. 16

625

 

16.

Acordarea/Modificarea unei licenţe provizorii pentru exploatarea capacităţilor de producere a energiei electrice şi, după caz, a capacităţilor de producere a energiei electrice şi termice în cogenerare cu Pe 2) ≤ 1 MW

125

 

17.

Analiza documentaţiei anexate cererii pentru acordarea/modificarea unei autorizaţii de înfiinţare sau a unei licenţe, în cazurile prevăzute la pct. 1-3, pct. 5-11

2,5007)

 

18.

Analiza documentaţiei anexate cererii pentru acordarea /modificarea unei autorizaţii de înfiinţare sau a unei licenţe, în cazurile prevăzute la pct. 13 şi 15

6257)

 

19.

Analiza documentaţiei anexate cererii pentru acordarea/modificarea unei licenţe, în cazurile prevăzute la pct. 4 şi 12.

5007)

 

20.

Analiza documentaţiei anexate cererii pentru acordarea/modificarea unei licenţe, în cazurile prevăzute la pct. 14 şi 16

1257)

 

21.

Emiterea unui duplicat al autorizaţiei de înfiinţare/licenţei

125

 


1)  Instituţiile publice din domeniile de învăţământ şi sănătate sunt scutite de plata tarifului înscris în tabelul nr. 1 pentru acordarea/modificarea de autorizaţii de înfiinţare şi/sau licenţe.

2) Pe reprezintă puterea electrică instalată a capacităţilor de producere a energiei electrice.

3) P reprezintă puterea electrică aprobată pentru utilizatorii reţelelor electrice deţinute de solicitant în care nu se include puterea electrică aferentă locurilor de producere şi/sau consum de energie electrică ale acestuia.

4) Reprezintă tariful minim de acordare a unei autorizaţii de înfiinţare, bază de calcul pentru tarifele aferente autorizaţiilor prevăzute la pct. 15.

5) Reprezintă tariful minim de acordare a unei licenţe pentru activităţile prevăzute la pct. 3, bază de calcul pentru tarifele aferente licenţelor prevăzute la pct. 4 şi 15.

6) Reprezintă tariful minim de acordare a unei licenţe pentru activităţile prevăzute la pct. 4, bază de calcul pentru tarifele prevăzute la pct. 16.

7) Tariful de analiză:

a) se deduce din tariful de acordare sau de modificare a autorizaţiei/licenţei care se percepe în legătură cu soluţionarea favorabilă a cererii respective;

b) nu se restituie solicitantului, în cazul în care Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei refuză acordarea sau modificarea autorizaţiei/licenţei sau clasează solicitarea respectivă;

c) în cazul în care este egal cu tariful de acordare sau de modificare a autorizaţiei/licenţei nu se emite factură pentru plata tarifului de acordare sau de modificarea autorizaţiei/licenţei, valoarea datorată fiind achitată în avans prin tariful de analiză;

d) se datorează inclusiv de persoanele juridice din statele membre ale Uniunii Europene prevăzute la art. 10 alin. (5) din Regulamentul pentru acordarea licenţelor şi autorizaţiilor în sectorul energiei electrice, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 12/2015, cu modificările şi completările ulterioare, care solicită Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei desfăşurarea în România a activităţii de furnizare a energiei electrice sau a activităţii traderului de energie electrică pe baza licenţei deţinute în statul membru sau unui document similar, caz în care valoarea tarifului de analiză este egală cu 2.500 lei,

8) În situaţiile prevăzute la art. 9 alin. (3) din Regulamentul pentru acordarea licenţelor şi autorizaţiilor în sectorul energiei electrice, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 12/2015, cu modificările şi completările ulterioare, pct. 1 din tabel, care se referă la capacităţi/instalaţi* comune în domeniul energiei electrice şi gazelor naturale nu se mai aplică tariful de acordare a autorizaţiei prevăzut la pct. 1 din tabelul nr. 3.

 

2. Tariful de analiză a documentaţiei pentru obţinerea avizului furnizorilor de formare profesională

 

Tabelul nr. 2 - Tariful de analiză a documentaţiei pentru obţinerea avizului furnizorilor de formare profesională

 

Nr. crt.

Tipul documentaţiei

Tarif

(lei)

1.

Aviz furnizori de formare profesională

500

 

NOTĂ:

Instituţiile publice din domeniul de învăţământ sunt scutite de plata tarifului înscris în tabelul nr. 2 pentru obţinerea avizului furnizorilor de formare profesională.

 

3. Tariful perceput de la operatorii economici care desfăşoară activităţi în sectorul gazelor naturale Tabelul nr. 3 - Tariful pentru acordarea autorizaţiilor şi licenţelor în sectorul gazelor naturale

 

Nr. crt.

Activitate

Criteriu de fundamentare

U.M.

Tariful

(% din valoarea obiectivului)

Tariful

lei/U.M

1.

Acordare/Modificare autorizaţii

Valoarea actualizată a obiectivului conform anexei nr. 3 la Regulamentul pentru acordarea autorizaţiilor de înfiinţare şi a licenţelor în sectorul gazelor naturale, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 34/2013, cu modificările şi completările ulterioare (regulament)

lei

0,32

-

2.

Acordare licenţă de furnizare gaze naturale/biogaz/biometan/GNC/ GNCV

Cantitatea de gaze naturale/biogaz/biometan/ GNC/GNCV estimată a fi furnizată în anul în care se acordă licenţa

mii mc

-

0,45

3.

Acordare licenţă de furnizare de GPL

Cantitate de GPL estimată a fi furnizată în anul în care se acordă licenţa

t

-

0,70

4.

Acordare licenţă de furnizare de GNL

Cantitate de GNL estimată a fi furnizată în anul în care se acordă licenţa

t

-

0,63

5.

Acordare licenţă de operare a sistemelor de transport al gazelor naturale

Cantitatea de gaze naturale estimată a se transporta în anul în care se acordă licenţa

mii mc

-

0,25

6.

Acordare licenţă de operare a sistemului de distribuţie, a sistemului de distribuţie închis

Cantitatea de gaze naturale estimată a se distribui în anul în care se acordă licenţa

mii mc

-

0,35

7.

Acordare licenţă de operare a sistemului de înmagazinare subterană a gazelor naturale

Valoarea actualizată a obiectivului conform anexei nr. 7 la regulament

lei

0,32

-

8.

Acordare licenţă de operare a conductelor de alimentare din amonte aferente producţiei de gaze naturale

Valoarea actualizată a obiectivului conform anexei nr. 7 la regulament

lei

0,32

-

9.

Acordare licenţă de operare a terminalelor GNL

Valoarea actualizată a obiectivului conform anexei nr. 7 la regulament

lei

0,32

-

 

Tabelul nr. 4 - Tariful pentru analiza solicitărilor de acordare/modificare/prelungire a autorizaţiilor de înfiinţare/licenţelor în sectorul gazelor naturale

 

Nr. crt.

Tipul licenţei

Tariful

(lei)

1.

Autorizaţii de înfiinţare/Modificare autorizaţii

2.500

2.

Licenţe - toate tipurile/modificare licenţe

2.500

3.

Prelungire a valabilităţii autorizaţiei de înfiinţare/licenţei

2.500

 

NOTĂ:

Suma achitată nu se înapoiază solicitantului în cazul retragerii cererii de autorizare/licenţiere, al clasării documentaţiei, precum şi al neacordării autorizaţiei. Tariful perceput pentru analiza documentaţiilor privind acordarea/modificarea/prelungirea autorizaţiilor de înfiinţare/licenţelor se facturează solicitanţilor la depunerea documentaţiilor. Tariful perceput pentru analiza documentaţiilor se deduce din tariful de acordare/modificare a autorizaţiei de înfiinţare/licenţei.

 

Tabelul nr. 5 - Tarife pentru analiză documentaţii

 

Nr. crt.

Tipul documentaţiei

Tariful

(lei)

1.

Aviz de principiu consumatori izolaţi tip A sau tip B

500

2.

Aviz furnizori de formare profesională

500

3.

Aviz de principiu sisteme de distribuţie închise

500

4.

Aviz pentru studii de fezabilitate

500

 

4. Tariful pentru autorizarea furnizorilor de energie electrică şi gaze naturale să participe la licitaţiile de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 1.031/2010 al Comisiei din 12 noiembrie 2010 privind calendarul, administrarea şi alte aspecte ale licitării certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii

 

Tabelul nr. 6 - Tariful pentru autorizarea furnizorilor de energie electrică şi gaze naturale să participe la licitaţiile de certificate de emisii de gaze cu efect de seră

 

Nr. crt.

Activitatea

Obiectul solicitării

Tariful

(lei)

1.

Acordarea/Modificarea autorizaţiei pentru participarea la licitaţiile de certificate de emisii de gaze cu efect de seră

1.000

2.

Analiza documentaţiei anexate cererii pentru acordarea/modificarea unei autorizaţii pentru participarea la licitaţiile de certificate de emisii de gaze cu efect de seră*)

1.000


*) Tariful de analiză:

a) se deduce din tariful de acordare a autorizaţiei/licenţei;

b) nu se restituie solicitantului, în cazul în care Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei refuză acordarea ori modificarea autorizaţiei/licenţei sau clasează solicitarea respectivă.

 

NOTĂ:

Instituţiile publice din domeniile de învăţământ şi sănătate sunt scutite de plata tarifelor înscrise în tabelul de mai sus.

 

ANEXA Nr. 2

 

TARIFUL

perceput pentru emiterea de atestate şi autorizaţii operatorilor economici care prestează servicii de proiectare, execuţie, verificare şi exploatare instalaţii electrice şi de gaze naturale

 

1. Tariful pentru emiterea de atestate operatorilor economici care prestează servicii de proiectare, execuţie, verificare şi exploatare instalaţii electrice din sistemul electroenergetic naţional

 

Tabelul nr. 1 - Tariful pentru emiterea de atestate

 

Nr. crt.

Tip atestat - Categoria de activităţi

Tariful

(lei)

1.

Atestate de tip A1. Bp, Be, Bi, B

1.600

2.

Atestate de tip A2, A3, C1 A, C2A

3.100

3.

Atestate de tip A, C1B, C2B, D1, D2, E1, E2, E2PA

4.500

4.

Emiterea unui duplicat al atestatului

125

 

2. Tariful pentru autorizarea operatorilor economici care prestează servicii de proiectare, execuţie, exploatare şi de verificare în sectorul gazelor naturale şi în instalaţiile de utilizare gaze naturale

 

Tabelul nr. 2 - Tariful pentru emiterea de autorizaţii

 

Nr. crt.

Tipul autorizaţiei

Tariful

(lei)

1.

Proiectare

2.000

2.

Execuţie şi exploatare

3.000

 

Tabelul nr. 2 - Tariful pentru autorizarea persoanelor juridice ca auditori energetici

 

Nr. crt.

Tipul autorizaţiei

Tariful

(lei)

1.

Autorizaţie nouă

3.000

2.

Prelungirea valabilităţii autorizaţiei existente

2.000

3.

Emitere duplicat al autorizaţiei de auditor energetic sau al deciziei de prelungire a autorizaţiei de auditor energetic

300

4.

Modificare autorizaţie auditor energetic

400

 

NOTĂ:

Tariful include analizarea documentaţiei transmise de solicitant pentru eliberarea autorizaţiei de auditor energetic de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, întocmirea documentelor aferente autorizării şi monitorizarea realizării auditurilor energetice.

 

ANEXA Nr. 3

 

TARIFUL

perceput pentru autorizarea persoanelor fizice care desfăşoară activităţi în sectorul energiei electrice, termice şi gazelor naturale

 

1. Tariful pentru autorizarea electricienilor care proiectează, execută, verifică şi exploatează instalaţii electrice

 

Tabelul nr. 1 - Tariful pentru autorizarea electricienilor

 

Nr. crt.

Tip autorizare

Tariful

(lei)

1.

Gradul I

250

2.

Gradele de autorizare II, III, IV, de tip A sau de tip B

250

3.

Prelungire pentru oricare dintre gradele de autorizare, de tip A sau de tip B (inclusiv gradul I), inclusiv vizare periodică

125

4.

Gradele de autorizare II, III, IV, de tip A+B

350

5.

Prelungire pentru oricare dintre gradele de autorizare, de tip A+B, inclusiv vizare periodică

175

6.

Verificator de proiecte în domeniul instalaţiilor electrice, inclusiv vizare periodică

125

7.

Responsabil tehnic cu execuţia lucrărilor de instalaţii electrice, inclusiv vizare periodică

125

8.

Expert tehnic de calitate şi extrajudiciar în domeniul instalaţiilor electrice, inclusiv vizare periodică

175

9.

Emiterea unui duplicat al legitimaţiei/adeverinţei de electrician autorizat

30

 

2. Tariful pentru atestarea verificatorilor de proiecte şi experţilor tehnici în sectorul gazelor naturale şi pentru autorizarea şi verificarea persoanelor fizice care desfăşoară activităţi de proiectare, execuţie şi exploatare în domeniul gazelor naturale

 

Tabelul nr. 2 - Tariful pentru atestare/autorizare/prelungire legitimaţii persoane fizice

 

Nr. crt.

Tipul atestării

Tariful

(lei)

1.

Verificatori de proiecte

350

2.

Prelungirea duratei de valabilitate a legitimaţiilor verificatorilor de proiecte, fiecare tip

175

3.

Experţi tehnici

450

4.

Prelungirea duratei de valabilitate a legitimaţiilor de experţi tehnici, fiecare tip

225

5.

Instalatori autorizaţi

250

6.

Prelungirea duratei de valabilitate a legitimaţiilor instalatorilor autorizaţi, fiecare tip

125

7.

Eliberare duplicat legitimaţie

30

 

3. Tariful pentru autorizarea persoanelor fizice ca auditori energetici

 

Tabelul nr. 3 - Tariful pentru autorizarea persoanelor fizice ca auditori energetici

 

Nr. crt.

Tipul autorizaţiei

Tariful

(lei)

1.

Autorizaţie nouă

1.700

2.

Prelungirea valabilităţii autorizaţiei existente

1.100

3.

Emitere duplicat al autorizaţiei de auditor energetic sau al deciziei de prelungire a autorizaţiei de auditor energetic

300

 

NOTĂ:

Tariful include analiza documentaţiei transmise de solicitant pentru eliberarea autorizaţiei de auditor energetic de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, întocmirea documentelor aferente autorizării şi monitorizarea realizării auditurilor energetice.

 

4. Tariful pentru atestarea managerilor energetici

 

Tabelul nr. 4 - Tariful pentru atestarea managerilor energetici

 

Nr. crt.

Tipul autorizaţiei

Tariful

(lei)

1.

Autorizaţie nouă

3.000

2.

Prelungirea valabilităţii autorizaţiei existente

2.000

3.

Emitere duplicat al autorizaţiei de manager energetic sau al deciziei de prelungire a autorizaţiei de manager energetic

300

 

NOTĂ:

Tariful include analiza documentaţiei transmise de solicitant pentru eliberarea atestatului de manager energetic de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, examinarea candidatului şi întocmirea documentelor aferente atestării.

 

ANEXA Nr. 4

 

TARIFUL ŞI CONTRIBUŢIA BĂNEASCĂ

percepute anual de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei de la operatorii economici care desfăşoară activităţi în sectorul energiei electrice, termice şi gazelor naturale

 

I. Contribuţia bănească percepută de la operatorii economici care desfăşoară activităţi în sectorul energiei electrice şi termice

1. Titularii licenţelor acordate de Autoritatea Naţionala de Reglementare în Domeniul Energiei pentru desfăşurarea de activităţi comerciale în sectorul energiei electrice şi al energiei termice produse în cogenerare au obligaţia de a plăti anual Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei o contribuţie bănească după cum urmează:

a) pentru persoana juridică titulară de licenţă, contribuţia care se percepe este egală cu 0,08% din cifra de afaceri realizată de aceasta în anul 2016 din activităţile comerciale ce fac obiectul licenţelor pe care le deţine, dar nu mai puţin de contribuţia minimă de 2.500 lei, cu excepţia persoanei juridice prevăzute la lit. b), c), d);

b) pentru persoana juridică deţinătoare exclusiv a unei licenţe pentru exploatarea comercială a capacităţilor de producere a energiei electrice sau de producere a energiei electrice şi termice în cogenerare, cu puterea electrică instalată mai mică sau egală cu 1 MW şi puterea termică instalată mai mică sau egală cu 1 MW la data de 31 decembrie 2016, contribuţia care se percepe în anul 2017 este egală cu 250 lei, prin derogare de la prevederile art. 49 alin. (4) din Regulamentul pentru acordarea licenţelor şi autorizaţiilor în sectorul energiei electrice, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 12/2015, cu modificările şi completările ulterioare;

c) pentru persoana juridică deţinătoare exclusiv a unei licenţe pentru exploatarea comercială a capacităţilor de producere a energiei electrice, cu puterea electrică instalată la data de 31 decembrie 2016 mai mare de 1 MW şi mai mică sau egală cu 5 MW şi care nu deţine capacităţi de producere a energiei electrice şi termice în cogenerare, contribuţia care se percepe în anul 2017 este egală cu 2.500 lei;

d) pentru persoana juridică deţinătoare exclusiv a unei licenţe pentru exploatarea comercială a capacităţilor de producere a energiei electrice, cu puterea electrică instalată la data de 31 decembrie 2016 mai mare de 5 MW şi mai mică sau egală cu 10 MW şi care nu deţine capacităţi de producere a energiei electrice şi termice în cogenerare, contribuţia care se percepe în anul 2017 este egală cu 6.000 lei;

e) pentru persoana fizică deţinătoare exclusiv a unei licenţe pentru exploatarea comercială a capacităţilor de producere a energiei electrice sau de producere a energiei electrice şi termice în cogenerare, cu puterea electrică instalată mai mică sau egală cu 1 MW, contribuţia care se percepe este egală cu 250 lei;

f) pentru persoana juridică din statul membru al Uniunii Europene prevăzută la art. 10 alin. (5) din Regulamentul pentru acordarea licenţelor şi autorizaţiilor în sectorul energiei electrice, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 12/2015, cu modificările şi completările ulterioare, se percepe o contribuţie calculată conform prevederilor de la lit. a), referitoare la cifra de afaceri realizată în România.

2. În cazul oricărei persoane juridice care intră sub incidenţa pct. 1 lit. a), titulară a unei unice licenţe acordate de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei:

a) dacă anul 2017 este anul de expirare a valabilităţii sau de retragere a licenţei, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei facturează titularului licenţei contribuţia a Cărei valoare se determină astfel: valoarea calculată în conformitate cu prevederile pct. 1 se ponderează cu raportul dintre durata de valabilitate a licenţei în anul 2017, exprimată în zile calendaristice, şi numărul de zile ale anului calendaristic (365), dar nu poate fi mai mică de 2.500 iei;

b) prevederile de la lit. a) sunt aplicabile în situaţiile în care valabilitatea licenţei expiră în anul 2017 dacă nu se solicită sau nu se aprobă modificarea acelei licenţe, în scopul de a se prelungi valabilitatea acesteia, cel puţin până la un termen din anul următor.

3. Instituţiile publice din domeniile de învăţământ şi sănătate sunt scutite de la plata contribuţiei băneşti către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.

4. Titularii de licenţe [inclusiv persoanele juridice având sediul social în unul din statele membre ale Uniunii Europene prevăzute la art. 10 alin. (5) din Regulamentul pentru acordarea licenţelor şi autorizaţiilor în sectorul energiei electrice, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 12/2015, cu modificările şi completările ulterioare] vor comunica Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, prin scrisoare oficială semnată de reprezentantul legal al solicitantului sau de o persoană împuternicită de acesta, până la sfârşitul decadei a două a lunii februarie, valoarea cifrei de afaceri realizate în anul precedent. Pentru titularii de licenţe care nu transmit valoarea cifrei de afaceri specificate până la termenul prevăzut mai sus, contribuţia bănească se facturează la o valoare egală cu contribuţia bănească percepută de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei în anul 2016. În astfel de cazuri nu se aplică prevederile pct. 2.

5. Titularul de licenţă care, în cursul anului 2017, preia integral activitatea desfăşurată pe baza unei licenţe de acelaşi tip de către o altă persoană fizică sau juridică va asigura achitarea completă a contribuţiei pentru anul 2017, care îi revine titularului de licenţă care îşi încetează activitatea, dacă acesta din urmă nu mai deţine nicio altă licenţă acordată de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.

Titularul de licenţă care, în cursul anului 2016, a preluat integral activitatea desfăşurată pe baza unei licenţe de acelaşi tip de către alţi titulari de licenţe, persoane fizice sau juridice:

a) va transmite prin scrisoarea prevăzută la pct. 4 atât valoarea cifrei de afaceri pe care a realizat-o în anul 2016, de la momentul preluării activităţii ce face obiectul licenţei, cât şi valoarea cifrei de afaceri realizate în anul 2016, până la momentul predării activităţii, de către fiecare dintre deţinătorii anteriori ai licenţei;

b) va achita o contribuţie calculată la valoarea totală rezultată din însumarea valorii cifrei de afaceri înregistrate în anul 2016 cu cea a cifrei de afaceri obţinute în anul 2016 de către fiecare deţinător al respectivei licenţe.

6. Pentru titularii de licenţe a căror contribuţie bănească are o valoare superioară nivelului de 2.500 lei, aceasta se poate achita în rate trimestriale egale; termenul de achitare a fiecăreia dintre aceste rate este sfârşitul primei luni a trimestrului respectiv, cu excepţia primei rate care se achită potrivit termenului scadent înscris în factura emisă de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.

7. Durata de suspendare a unei licenţe, care este precizată în decizia emisă în acest scop de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, nu diminuează valoarea contribuţiei percepute de la titularul licenţei pentru anul în care se înregistrează suspendarea acesteia.

8. Regularizarea contribuţiei băneşti constă în facturarea diferenţei dintre valoarea contribuţiei facturate iniţial, la începutul anului, şi valoarea contribuţiei determinate pe baza cifrei de afaceri realizate în anul precedent din activităţile comerciale desfăşurate de către producători (pentru producţia de energie electrică sau pentru producţia de energie electrică şi termică livrată din unităţile descrise în licenţe), operator de transport şi sistem, operatori de distribuţie, furnizori sau trader de energie electrică pentru desfăşurarea de activităţi comerciale numai în sectorul energiei electrice sau pentru activităţi desfăşurate în sectorul energiei electrice şi al energiei termice livrate din unităţile descrise în licenţe. Regularizarea contribuţiei băneşti percepute pe anul 2017 se efectuează după depunerea la Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei de către titularii de licenţe a Raportului anual, elaborat în conformitate cu Metodologia de întocmire a Raportului anual de către titularii de licenţe din sectorul energiei electrice, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 32/2016.

9. Contribuţia bănească încasată de la solicitantul de licenţă/licenţe în anul acordării licenţei/licenţelor respective nu este supusă regularizării,

10. În cazul titularului care deţine mai multe licenţe acordate de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, iar în cursul anului de facturare a contribuţiei percepute sistează desfăşurarea uneia dintre activităţile reglementate prin licenţă, la expirarea valabilităţii sau la retragerea licenţei respective, calculul de regularizare a contribuţiei băneşti se efectuează astfel:

a) cifra de afaceri realizată, aferentă activităţii desfăşurate în anul precedent, pe baza licenţei a cărei valabilitate a expirat sau care a fost retrasă în cursul anului de facturare, se ponderează cu raportul dintre numărul de zile din anul de facturare/regularizare a contribuţiei, în care licenţa a fost valabilă, şi numărul total de zile ale anului respectiv;

b) la regularizarea contribuţiei băneşti, cifra de afaceri realizată-totalul aferent anului precedent, care constituie baza de calcul pentru regularizare -, este suma cifrelor de afaceri realizate din activităţile desfăşurate în anul precedent pe bază de licenţe, iar una dintre aceste cifre de afaceri este aceea care a fost determinată potrivit celor specificate la lit. a);

c) regularizarea contribuţiei băneşti constă în facturarea diferenţei dintre valoarea contribuţiei facturate iniţial, la începutul anului, şi valoarea contribuţiei determinate pe baza cifrei de afaceri realizate, stabilite conform celor specificate la lit. b).

11. La regularizarea contribuţiilor băneşti, creanţele sau datoriile ce pot apărea în raport cu Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, care sunt mai mici de 10 lei, se anulează.

12. Dacă în urma regularizării contribuţiilor băneşti rezultă sume pe care Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei le datorează titularilor de licenţe, aceste sume se vor constitui ca avans pentru contribuţia bănească datorată de respectivii titulari de licenţe în anul următor, numai dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiţii:

a) au achitat contribuţia bănească aferentă anului în curs;

b) deţin cel puţin o licenţă valabilă, atât în anul în curs, cât şi în anul următor.

13. La acordarea unei licenţe, solicitantul care nu este titular al unei alte licenţe pentru desfăşurarea de activităţi în sectorul energiei electrice achită Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei o contribuţie bănească în valoare de 0,08% din cifra de afaceri pe care acesta a estimat că o va realiza prin prestarea activităţilor ce fac obiectul licenţei solicitate, în anul acordării acesteia, cu excepţia solicitanţilor care deţin sau au deţinut licenţă în anul 2017 şi care au achitat anterior contribuţia băneasca aferentă întregului an 2017.

14. Pentru analiza documentaţiei transmise În vederea emiterii deciziei de aprobare a preţurilor/tarifelor în sectorul energiei electrice şi termice în cogenerare, persoanele fizice şi juridice vor achita o contribuţie bănească de 2.500 lei dacă:

a) au obligaţia legală de a solicita Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei aprobarea preţurilor/tarifelor percepute în desfăşurarea activităţilor comerciale;

b) desfăşoară, potrivit legii, astfel de activităţi în sectorul energiei electrice, fără a fi titulare de licenţe.

Această contribuţie se percepe odată cu depunerea dosarului de analiză şi nu se restituie solicitantului în cazul în care Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei refuză aprobarea sau în caz de restituire a documentaţiei pe motiv că documentaţia nu este completă.

15. La stabilirea cifrei de afaceri pentru care se percepe contribuţia bănească se au în vedere şi următoarele cazuri particulare:

a) cifra de afaceri include veniturile realizate din vânzările de energie electrică şi de energie termică produse în capacităţile energetice specificate în condiţiile asociate licenţei;

b) cifra de afaceri a Operatorului Pieţei de Energie Electrică şi de Gaze Naturale „OPCOM” - S A. nu include veniturile din tranzacţiile de vânzare-cumpărare de energie electrică pentru pieţele în care operatorul pieţei de energie electrică are rol de contraparte;

c) cifra de afaceri nu include veniturile din tranzacţiile de energie electrică ale participanţilor la piaţa de energie electrică ce au rolul de intermediari pentru piaţa cu negociere dublă continuă.

16. Operatorii economici, persoane fizice şi juridice, solicitanţi ai acreditării pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi, care nu sunt titulari de licenţă de exploatare comercială a capacităţii de producere a energiei electrice din surse regenerabile E-SRE pentru care se solicită acreditarea, operatorii economici care dezvoltă proiecte de centrale de producere a E-SRE cu putere instalată mai mare de 250 MW, supuşi evaluării detaliate a măsurii de sprijin şi notificării către Comisia Europeană, precum şi operatorii economici titulari de licenţă de producere de energie electrică în cogenerare cu capacităţi instalate în centrală mai mari de 200 MW care solicită accesarea măsurii de sprijin aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.215/2009 privind stabilirea criteriilor şi a condiţiilor necesare implementării schemei de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă pe baza cererii de energie termică utilă, cu modificările şi completările ulterioare, supuşi evaluării detaliate a notificării individuale către Comisia Europeană, achită Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei o contribuţie bănească de:

a) 2.500 lei pentru operatorii economici persoane juridice, solicitanţi ai acreditării pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi, care nu sunt titulari de licenţă de exploatare comercială a capacităţii de producere a E-SRE pentru care se solicită acreditarea;

b) 600 lei pentru operatorii economici persoane fizice, solicitanţi ai acreditării pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi, care nu sunt titulari de licenţă de exploatare comercială a capacităţii de producere a E-SRE;

c) 600 lei/MW instalat pentru operatorii economici care dezvoltă proiecte de centrale electrice supuse evaluării detaliate şi notificării măsurii de sprijin către Comisia Europeană.

17. Operatorii economici care solicită emiterea de avize pentru acreditarea preliminară/finală a unităţilor de cogenerare noi sau retehnologizate achită Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei o contribuţie bănească determinată cu formula: T = 2500 + 200 x P [lei], în care „T” reprezintă contribuţia bănească, iar „P” se exprimă în [MW] şi reprezintă suma puterii electrice (P(e)) şi termice (P(t)) instalate.

18. În cazul falimentului titularului licenţei, contribuţia bănească nu se datorează de la data deschiderii procedurii falimentului titularului licenţei, constatată prin hotărâre judecătorească.

II. Tariful şi contribuţia bănească percepute pentru desfăşurarea activităţilor din domeniul gazelor naturale pe bază de licenţă

 

Tabelul nr. 1 - Tariful pentru desfăşurarea activităţilor din domeniul gazelor naturale pe bază de licenţă

 

Nr. crt.

Activitate

Criteriu de fundamentare

U.M.

Tariful

(lei/U.M)

1.

Furnizarea de gaze naturale/ biogaz/biometan

Cantitatea de gaze naturale

mii mc

0,45

2.

Furnizarea de GPL

Cantitate de GPL

t

0,7

3.

Furnizarea de GNL

Cantitate de GNL

t

0,63

4.

Furnizarea de GNC/GNCV

Cantitate de GNC/GNCV

mii mc

0,45

5.

Transportul gazelor naturale

Cantitatea de gaze naturale transportată

mii mc

0,25

6.

Înmagazinarea subterană a gazelor naturale

Cantitatea de gaze naturale înmagazinată în depozitele de înmagazinare subterană

mii mc

0,38

7.

Distribuţia gazelor naturale

Cantitatea de gaze naturale distribuită

mii mc

0,35

8.

Operarea conductelor din amonte

Cantitate de gaze naturale transportată prin conductele din amonte către clienţii finali şi sistemele de distribuţie a gazelor naturale, conectaţi/conectate direct la conductele din amonte

mii mc

0,25

 

1. Titularii licenţelor acordate de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei pentru desfăşurarea activităţii de administrare a pieţelor centralizate de gaze naturale plătesc anual Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei o contribuţie bănească.

Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei facturează contribuţia ce se percepe de la fiecare titular de licenţă la valoarea de 0,08% din cifra de afaceri realizată de acesta în anul precedent din activitatea ce face obiectul de administrare a pieţelor centralizate de gaze naturale sau la o valoare minimă, dacă rezultatul calculului efectuat este inferior sau egal cu 2.500 lei.

2. În cazul oricărei persoane fizice sau juridice, care este titular al unei licenţe unice acordate de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, dacă anul 2017 este anul de expirare a valabilităţii sau de retragere a licenţei, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei facturează titularului licenţei contribuţia/tariful, a cărei/cărui valoare se ponderează cu raportul dintre durata de valabilitate a licenţei în anul 2017, exprimată în zile calendaristice, şi numărul de zile ale anului calendaristic (365), dar nu poate fi mai mică/mai mic de 2.500 lei.

3. Titularii de licenţe vor comunica Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, până la sfârşitul decadei a două a lunii februarie, valoarea cifrei de afaceri realizate în anul precedent/cantitatea de gaze naturale estimată pentru anul 2017. Pentru titularii de licenţe care nu transmit valoarea cifrei de afaceri/cantitatea estimate, specificate până la termenul precizat mai sus, contribuţia bănească/tariful se facturează pe baza unei valori care este estimată de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei. Valoarea cifrei de afaceri realizate în anul precedent se estimează la nivelul cifrei de afaceri realizate din ultimele raportări financiare ale titularului licenţei. Cantitatea de gaze naturale estimată pentru anul 2017 se stabileşte având în vedere datele deţinute de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei ca urmare a monitorizării pieţei de gaze naturale (consum an/ani precedent/precedenţi, istoric tranzacţii, contracte de achiziţie şi alte documente cu conţinut relevant).

4. Titularul de licenţă care, în cursul anului 2017, preia integral activitatea desfăşurată pe baza unei licenţe de acelaşi tip de către o altă persoană fizică sau juridică va asigura achitarea completă a valorii contribuţiei/tarifului pentru anul 2017, ce îi revine titularului de licenţă care îşi încetează activitatea.

5. Pentru titularii de licenţe a/al căror contribuţie bănească/tarif are o valoare superioară nivelului de 2.500 lei, aceasta/acesta se poate achita în rate trimestriale egale; termenul de achitare a fiecăreia dintre aceste rate este sfârşitul primei luni a trimestrului respectiv, cu excepţia primei rate care se achită potrivit termenului scadent înscris în factura emisă de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.

6. Durata de suspendare a unei licenţe, care este precizată în decizia emisă în acest scop de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, nu diminuează valoarea contribuţiei/tarifului percepute/perceput de la titularul licenţei pentru anul în care se înregistrează suspendarea acesteia/acestuia.

7. Regularizarea valorii contribuţiei băneşti/tarifului constă în facturarea diferenţei dintre valoarea contribuţiei/tarifului facturate/facturat iniţial pe baza declaraţiei pe propria răspundere şi valoarea contribuţiei/tarifului determinate/ determinat pe baza cifrei de afaceri realizate/ cantităţii realizate în anul precedent din activităţile comerciale desfăşurate în sectorul gazelor naturale,

8. Perioada de regularizare a valorii contribuţiei băneşti/tarifului este cuprinsă între 1 martie-15 martie a anului următor celui de referinţă, supus regularizării, având în vedere faptul că raportarea lunii decembrie se face în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Metodologia de monitorizare a pieţei de gaze naturale, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 5/2013. Pentru titularii de licenţe de furnizare GPL, GNL, biogaz/biometan sau GNC/GNCV, perioada de regularizare a valorii tarifului este cuprinsă între 1 martie-15 martie a anului următor celui de referinţă, supus regularizării, luând în considerare cantităţile realizate în anul anterior, declarate până în data de 31 ianuarie 2017. Declaraţia se transmite prin e-mail la adresa anre@anre.ro, prin fax nr. 021-312.43.65 sau prin poştă la adresa str. Constantin Nacu nr. 3, Bucureşti, sectorul 2, cod poştal 020995.

9. La acordarea unei licenţe pentru desfăşurarea de activităţi în sectorul gazelor naturale, titularul acesteia achită Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei un tarif conform tabelului nr. 1/o contribuţie bănească în valoare de 0,08% din cifra de afaceri estimată a se realiza prin prestarea activităţilor ce fac obiectul licenţei respective.

10. La regularizarea valorii contribuţiilor băneşti/tarifelor, creanţele sau datoriile ce pot apărea în raport cu Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, care sunt mai mici de 10 lei, se anulează.

11. Dacă în urma regularizării valorii contribuţiilor băneşti/tarifelor rezultă sume pe care Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei le datorează titularilor de licenţe, aceste sume se vor constitui ca avans pentru valoarea contribuţiei băneşti/tarifului datorate/datorat de respectivii titulari de licenţe în anul următor, numai dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiţii:

a) au achitat valoarea contribuţiei băneşti/tarifului aferente/aferent anului în curs;

b) deţin cel puţin o licenţă valabilă, atât în anul în curs, cât şi în anul următor.

12. Valoarea contribuţiei băneşti/tarifului anual percepute/ perceput de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei de la un solicitant de licenţă/titular de licenţă nu poate fi mai mică de 2.500 lei.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT ÎN MATERIE PENALĂ

DECIZIA Nr. 22

din 25 octombrie 2016

 

Dosar nr. 2.458/1/2016/HP/P

 

Mirela Sorina Popescu - preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele completului

Daniel Grădinaru - judecător la Secţia penală

Leontina Şerban - judecător la Secţia penală

Silvia Cerbu - judecător la Secţia penală

Valentin Horia Şelaru - judecător la Secţia penală

Săndel Lucian Macavei - judecător la Secţia penală

Ana Maria Dascălu - judecător la Secţia penală

Aurel Gheorghe Ilie - judecător la Secţia penală

Simona Cristina Neniţă - judecător la Secţia penală

 

S-a luat în examinare sesizarea formulată de către Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 843/86/2016/a1, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarelor probleme de drept: dacă pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică lucrătorii Specializaţi din cadrul poliţiei prevăzuţi de art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală necesită aviz de poliţie judiciară sau este suficient ca aceste persoane să îndeplinească condiţiile legale pentru a obţine avizul.

Dacă în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, conform considerentelor prezentate în paragraful 49 din Decizia nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale, lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei care pot obţine avizul de poliţie judiciară sunt organe de cercetare penală speciale.

Dacă lucrătorii Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă/Serviciul de informaţii şi Protecţie internă au calitatea de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei, în accepţiunea prevăzută de art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală.

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală şi art. 274 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa este prezidată de către preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna judecător Mirela Sorina Popescu

La şedinţa de judecată participă doamna Iulia Humă, magistrat-asistent în cadrul Secţiei penale, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 276 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare. ^

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna procuror Irina Kuglay, procuror în cadrul Secţiei judiciare.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, învederând obiectul Dosarului nr. 2.458/1/2016 aflat pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, arătând că la data de 3 octombrie 2016 a fost depus raportul întocmit în cauză de către judecătorul-raportor, domnul Daniel Grădinaru, raportul fiind comunicat părţilor la aceeaşi dată potrivit dispoziţiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală, iar la data de 21 octombrie 2016 inculpatul P.F.V., prin avocat, a depus la dosar punctul său de vedere privind chestiunile de drept supuse judecăţii.

Totodată, precizează că la dosar au fost trimise punctele de vedere ale magistraţilor de la Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Braşov, Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Constanţa, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Galaţi, Curtea de Apel Iaşi, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Ploieşti, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Timişoara, Curtea de Apel Târgu Mureş, care, după caz, au făcut referire şi la punctele de vedere ale unora dintre instanţele arondate.

Prin Adresa nr. 1.004/C/1.788/111-5/2016 din data de 22 septembrie 2016, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia judiciară, Serviciul judiciar penal, a comunicat faptul că Secţia judiciară a unităţii de parchet sus menţionate nu are în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii cu privire la problemele de drept cu care a fost sesizată instanţa, fiind depuse şi concluzii scrise în sensul că, în temeiul art. 475- 477 din Codul de procedură penală, sesizarea este inadmisibilă.

Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, doamna judecător Mirela Sorina Popescu, constatând că nu sunt alte cereri sau excepţii de formulat, a solicitat doamnei procuror Irina Kuglay să susţină punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la problemele supuse dezbaterii în Dosarul nr. 2.458/1/2016/HP/P, respectiv: dacă pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei prevăzuţi de art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală necesită aviz de poliţie judiciară sau este suficient ca aceste persoane să îndeplinească condiţiile legale pentru a obţine avizul.

Dacă în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, conform considerentelor prezentate în paragraful 49 din Decizia nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale, lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei care pot obţine avizul de poliţie judiciară sunt organe de cercetare penală speciale.

Dacă lucrătorii Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă/Serviciul de Informaţii şi Protecţie Internă au calitatea de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei, în accepţiunea prevăzută de art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală.

Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, doamna procuror Irina Kuglay, procuror în cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a invocat în această cauză inadmisibilitatea sesizării prealabile, arătând că niciuna din cele trei întrebări adresate Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nu întruneşte condiţiile pentru a învesti acest complet să se pronunţe printr-o hotărâre de dezlegare a unor probleme de drept.

Procurorul a arătat că, pe de o parte, problema pe care o ridică interpretarea dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală nu este o veritabilă problemă de drept, întrucât textul de lege este neechivoc.

Astfel, art. 142 alin. (1) teza a două din Codul de procedură penală enumera categoriile de persoane cărora li se conferă abilitarea legală de a pune în executare, din dispoziţia procurorului, supravegherea tehnică. În forma iniţială, textul enumera trei categorii de persoane: organele de cercetare penală, lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei şi alte organe specializate ale statului.

Acestea sunt categorii diferite, cărora legiuitorul le-a acordat, distinct, independent uneia de cealaltă, vocaţia legală de a pune în executare supravegherea tehnică. Enumerarea cu caracter limitativ pe care a făcut-o legiuitorul nu lasă loc vreunei interpretări extensive: oricare dintre acestea avea, în redactarea iniţială a legii, abilitarea de a executa actul procedural, fără ca vreo condiţie suplimentară, neexprimată de text - cum ar fi aceea ca abilitarea vreuneia dintre aceste categorii ar depinde de atribute specifice alteia - să poată fi în mod rezonabil dedusă pe cale de interpretare.

Concluzia se menţine şi după ce textul iniţial fiind declarat neconstituţional în privinţa ultimei categorii articolul a fost modificat astfel încât în prezent el prevede, enumeră, numai două categorii de persoane: organele de cercetare penală sau lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei. Enumerarea are caracter disjunctiv, ceea ce semnifică indicarea unor categorii distincte, separate, exclusive (fie una, fie cealaltă). Dacă legiuitorul ar fi intenţionat să subsumeze una dintre categorii celeilalte, este evident că nu ar fi utilizat această tehnică de redactare, a enumerării disjunctive, ci arii indicat numai o singură categorie, aceea care ar fi întrunit toate presupusele condiţii

Aşadar, nimic din această redactare ori din redactarea anterioara nu ridică problema dacă abilitarea legală a lucrătorilor specializaţi din cadrul poliţiei de a executa mandatele ar fi sau nu influenţată, condiţionată, de trăsături specifice celeilalte categorii, care este separat prevăzută.

Or, o interpretare nu doar singulară, ci şi nejudicioasă, lipsită de suport logic, a unui text altminteri neechivoc nu poate constitui, în opinia procurorului, premisa sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru o dezlegare preliminară, situaţia fiind echivalentă inexistenţei unei reale probleme de drept.

Privitor la cea de-a două întrebare, s-a arătat că autorul sesizării solicită instanţei de dezlegare să dea o interpretare considerentelor Curţii Constituţionale.

Or, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, dezlegarea dată de instanţa supremă unor probleme de drept „nu poate primi decât interpretarea şi aplicarea unitară a conţinutului dispoziţiei legale, în sensul de acte normative, iar nu şi a deciziilor Curţii Constituţionale şi a efectelor pe care acestea le produc”. Prin urmare, o procedură prin care instanţa se pronunţă în legătură cu efectele deciziilor Curţii Constituţionale este inadmisibilă, având ca obiect starea legii, în loc de interpretarea şi aplicarea unitară a acesteia.

În acelaşi sens şi instanţa supremă a arătat că efectele deciziilor Curţii Constituţionale nu pot fi interpretate, în procesul de aplicare a legii, de către alte instituţii ale statului, întrucât un atare demers ar genera o ştirbire a competenţei sale exclusive în materie

Privitor la cea de-a treia întrebare, procurorul a arătat că, ceea ce se solicită, în esenţă, este ca instanţa de dezlegare să stabilească dacă lucrătorii din cadrul D.I.P.I./S.I.P.I. fac parte din vreuna dintre categoriile de organe la care se referă art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, autorul sesizării arătând, între altele, că nici dispoziţiile codului, nici considerentele deciziei Curţii Constituţionale şi nici legislaţia specială, exhaustiv prezentată, nu definesc şi nu clarifică condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele prevăzute în art. 142 alin. (1) din sintagma lucrători specializaţi din cadrul poliţiei pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică”.

Acest demers este inadmisibil, în opinia procurorului, întrucât, pe de o parte, se solicită aplicarea legii în concret la o situaţie particulară, iar, pe de altă parte, se solicită instanţei de dezlegare să adauge la lege condiţii neprevăzute de aceasta.

Astfel, pe de o parte, a stabili dacă un anume subiect de drept se circumscrie unei ipoteze legale reprezintă o aplicare în concret a dispoziţiei legale la speţă, şi nu constituie o problemă de drept în sensul art. 475 din Codul de procedură penală.

Pe de altă parte, nici omisiunea legii de a reglementa, suplimentar celor pe care le enunţă expres, şi alte condiţii pe care să le îndeplinească „persoanele care pun în executare” măsura supravegherii nu are aptitudinea de a constitui o problemă de drept în înţelesul aceleiaşi norme.

Dispoziţiile procesual penale instituie explicit, în art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, două condiţii pe care, îndeplinindu-le, un oficial are abilitarea de a pune în executare mandatul: să fie specializat în atare activităţi, adică să aibă pregătirea profesională care să îi permită realizarea tehnică a operaţiunii, şi să funcţioneze în cadrul poliţiei.

S-a mai arătat, de asemenea, că opinia autorului sesizării în sensul că aceste condiţii ar trebui dezvoltate în cuprinsul altor reglementări legale nu echivalează însă cu identificarea, în această presupusă omisiune, a unei probleme de drept.

Pentru aceste considerente, în final procurorul a solicitat respingerea ca inadmisibilă a sesizării formulate de Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 843/86/2016/a1.

Preşedintele completului, doamna judecător Mirela Sorina Popescu, preşedinte al Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a declarat dezbaterile închise, iar Completul pentru

dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reţinut dosarul în pronunţare cu privire la admisibilitatea sesizării.

ÎNALTA CURTE,

asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul şi obiectul sesizării

Prin încheierea de şedinţă din data de 7 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 843/86/2016/a1, Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 475 şi următoarele din Codul de procedură penală, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarelor probleme de drept: dacă pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei prevăzuţi de art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală necesită aviz de poliţie judiciară sau este suficient ca aceste persoane să îndeplinească condiţiile legale pentru a obţine avizul.

Dacă în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, conform considerentelor prezentate în paragraful 49 din Decizia nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale, lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei care pot obţine avizul de poliţie judiciară sunt organe de cercetare penală speciale.

Dacă lucrătorii Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă/Serviciul de Informaţii şi Protecţie Internă au calitatea de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei, în accepţiunea prevăzută de art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală.

II. Expunerea succintă a cauzei:

Din cuprinsul încheierii de sesizare a reieşit că prin Rechizitoriul nr. 130/P/2015 din 22 februarie 2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - Serviciul Teritorial Suceava s-a dispus trimiterea în judecată a mai multor persoane, printre care şi a inculpatului P.F.V., pentru săvârşirea a patru infracţiuni de luare de mită, fapte prevăzute de art. 289 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, două infracţiuni de trafic de influenţă, fapte prevăzute de art. 291 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, şi trei infracţiuni de fals în declaraţii, fapte prevăzute de art. 326 din Codul penal, cu aplicarea art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal.

În faţa judecătorului de cameră preliminară din cadrul instanţei învestite cu rechizitoriu, inculpatul P.F.V. a invocat cereri şi excepţii ce au vizat în special neregularitatea actului de sesizare şi nelegalitatea probelor obţinute prin punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, cereri şi excepţii ce au fost respinse prin încheierea din camera de consiliu din data de 21 martie 2016, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Suceava, care a constatat, în baza art. 342 raportat la art. 346 din Codul de procedură penală, legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cauzei cu privire la inculpaţi.

Împotriva încheierii a formulat contestaţie inculpatul P.F.V., care a reiterat cererile şi excepţiile invocate în faţa judecătorului de cameră preliminară de la instanţa învestită prin rechizitoriu.

Excepţiile şi cererile referitoare la nelegalitatea probelor obţinute ca urmare a punerii în executare a mandatelor de supraveghere tehnică au făcut trimitere la Decizia nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale prin care s-a constatat că sintagma „ori de alte organe specializate ale statului” din cuprinsul dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală este neconstituţională.

Verificând cererile şi excepţiile prezentate de inculpatul contestator, judecătorul de cameră preliminară învestit cu soluţionarea contestaţiei a constatat, pe baza relaţiilor transmise de autorităţile competente, că mandatele de supraveghere tehnică emise în prezenta cauză au fost puse în executare de către lucrători din cadrul Serviciului de Informaţii şi Protecţie Internă Suceava.

Prin Adresa nr. 88/111-13 din 22 aprilie 2016, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava a susţinut că în cadrul Serviciului de Informaţii şi Protecţie Internă Suceava funcţionează lucrători specializaţi din cadrul poliţiei, potrivit art. 142 alin. (1) teza a II-a din Codul de procedură penală, această categorie neincluzându-se în sintagma „alte organe specializate ale statului” ce a făcut obiectul excepţiei de neconstituţionalitate admise prin Decizia nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale.

Solicitând relaţii cu privire la punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică emise în cauză, MAI - Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă a comunicat, prin Adresa nr. 16.400.540 din 22 aprilie 2016, că Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă este structură specializată în Ministerul Afacerilor Interne ce intră în categoria organelor specializate ale statului cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, instituţia făcând parte din categoria „alte organe specializate ale statului”, sintagmă declarată neconstituţională prin Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 a Curţii Constituţionale a României, răspuns menţinut şi prin Adresa MÂI - Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă nr. 1.640,751 din 6 iunie 2016

Prin Adresa nr. 2.100.675/MMD din 3 mai 2016, MAI-DIPI - Serviciul de Informaţii şi Protecţie Internă Suceava a confirmat faptul că mandatele de supraveghere tehnica din cauză au fost puse în executare de lucrători din cadrul SIPI Suceava care nu au calitatea de organe de cercetare sau urmărire penală, nu deţin avize de ofiţeri de poliţie judiciară şi nu fac parte din categoria lucrătorilor specializaţi din cadrul poliţiei.

Ulterior, prin Adresa nr. 2.100.687 din 27 mai 2016, MAI-DIPI - Serviciul de Informaţii şi Protecţie Internă Suceava a precizat că persoanele din cadrul SIPI Suceava care au pus efectiv în executare mandatele de supraveghere tehnică sunt lucrători specializaţi în efectuarea activităţilor de punere în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică şi au statutul profesional de poliţişti, fiindu-le aplicabile dispoziţiile Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare.

Pentru susţinerea punctului de vedere exprimat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava referitor la existenţa unei practici prin care se reţine calitatea de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei a personalului D.I.P.I./S.I.P.I., la dosarul cauzei au fost depuse încheierea nr. 452 din 30 martie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 870/1/2015, şi încheierea nr. 486 din 6 aprilie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 2.246/2/2016.

Prin încheierea de sesizare din data de 7 iunie 2016, Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a reţinut că problema de drept ridicată în cauză este:

- Dacă pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei prevăzuţi de art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală necesită aviz de poliţie judiciară sau este suficient ca aceste persoane să îndeplinească condiţiile legale pentru a obţine avizul.

- Dacă în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, conform considerentelor prezentate în paragraful 49 din Decizia nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale, lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei care pot deţine avizul de poliţie judiciară sunt organe de cercetare penală speciale.

- Dacă lucrătorii Departamentului de informaţii şi Protecţie Internă/Serviciul de Informaţii şi Protecţie Internă au calitatea de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei, în accepţiunea prevăzută de art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală.

Drept urmare, în conformitate cu dispoziţiile art. 475 şi următoarele din Codul de procedură penală, a dispus sesizarea instanţei supreme în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile referitoare la problemele arătate,

În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (2) din Codul de procedură penală a dispus suspendarea judecăţii cauzei până la pronunţarea hotărârii prealabile.

III. Punctul de vedere al completului care a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Asupra admisibilităţii sesizării:

Judecătorul de cameră preliminară a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 475 din Codul de procedură penală sub aspectul admisibilităţii sesizării.

Astfel, s-a reţinut că judecătorul de cameră preliminară a fost învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, respectiv a contestaţiei formulate împotriva încheierii pronunţate de judecătorul de cameră preliminară de la instanţa învestită cu rechizitoriu.

Întrucât în cauză s-au invocat cereri şi excepţii ce vizează legalitatea administrării probelor şi nulitatea relativă a acestora, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că de lămurirea problemei de drept puse în discuţie depinde soluţionarea pe fond a cauzei, nu numai cu privire la contestaţia formulată de inculpat, ci şi cu privire la stabilirea vinovăţiei acestuia pe fondul cauzei.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 342 din Codul de procedură penală, obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Potrivit art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală, încălcarea oricăror dispoziţii legale în afara celor prevăzute de art. 281 din Codul de procedură penală determină nulitatea actului atunci când, prin nerespectarea dispoziţiilor legale, s-a adus o vătămare drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului, iar, potrivit alin. (4) lit. a) din text, încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute de alin. (1) poate fi invocată până la închiderea procedurii de cameră preliminară dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în această procedură.

Având în vedere aceste dispoziţii legale coroborate cu cele ale art. 102 din Codul de procedură penală care reglementează excluderea probelor obţinute în mod nelegal, judecătorul de cameră preliminară a subliniat importanţa deosebită pe care o reprezintă lămurirea problemei de drept puse în discuţie, atât în ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiei formulate în condiţiile art. 347 din Codul de procedură penală şi pronunţarea uneia dintre soluţiile prevăzute de art. 346 din Codul de procedură penală, cât şi asupra fondului cauzei cu privire la susţinerea acuzaţiei în materie penală şi posibilitatea instanţei de fond de a rezolva acţiunea penală prin pronunţarea uneia dintre soluţiile prevăzute de art. 396 alin. (1) din Codul de procedură penală.

Judecătorul de cameră preliminară, consultând jurisprudenţa în materie, a constatat totodată că asupra chestiunii de drept puse în discuţie Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Asupra chestiunii de drept:

Potrivit dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală în forma actuală, după modificarea prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2016, „procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau lucrători specializaţi din cadrul poliţiei.

Codul de procedură penală stabileşte în art. 30 lit. a) şi b) şi art. 55 alin. (1) că procurorul şi organele de cercetare penală sunt organe judiciare şi, respectiv, organe de urmărire penală, neexistând nicio dispoziţie care să definească sintagma „lucrători specializaţi din cadrul poliţiei”.

Organele de cercetare penală în general, precum şi cele de cercetare penală ale poliţiei judiciare îşi găsesc reglementarea în dispoziţiile Legii nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, republicată, precum şi ale Legii nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, care arată în mod clar condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească personalul, modul de numire şi atribuţiile acestuia.

Din analiza legislaţiei speciale prezentate anterior, respectiv Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, republicată, Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, precum şi a Legii nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei nu sunt definiţi, neavând o reglementare expresă.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (2) din Legea nr. 218/2002, republicată, personalul Poliţiei Române se compune din poliţişti, alţi funcţionari publici şi personal contractual.

Anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 416/2007 privind structura organizatorică şi efectivele Ministerului Afacerilor Interne, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte la lit. A pct. 1 că Poliţia Română este instituţie şi structură aflată în subordinea/în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, fiind enumerate încă alte 23 de unităţi, instituţii şi structuri aflate în subordine, printre care, la lit. Â pct. 3, Poliţia de Frontieră Română, iar la lit. A pct. 7, Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă, structură ce este prezentată şi în dispoziţiile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare, ce a pus în executare mandatele de supraveghere tehnică în prezenta cauză.

Totodată, s-a constatat că Poliţia Română este organizată în unităţi, structuri, direcţii centrale şi teritoriale, printre care Direcţia de Ordine Publică, Direcţia de Investigaţii Criminale, Direcţia de Constatare a Criminalităţii Organizate, Direcţia de Investigare a Criminalităţii Economice, Direcţia Rutieră, Direcţia Arme Explozibile şi Substanţe Periculoase, Direcţia de Poliţie Transporturi, Direcţia Anticorupţie, Direcţia Operaţiuni Speciale, Serviciul pentru Intervenţii şi Acţiuni Speciale, Direcţia Control Intern, Serviciul de Poliţie Canină, Sanitar Veterinar şi pentru Siguranţa Alimentelor etc., precum şi servicii specializate, cadrul legal general care reglementează activitatea acestora fiind tot Legea nr. 218/2002, republicată, şi Legea nr. 360/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal a modificat Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, cu modificările şi completările ulterioare, introducând dispoziţii noi, precum că în vederea desfăşurării activităţilor prevăzute de art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, în cadrul Ministerului Public şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism funcţionează prin detaşare ofiţeri sau agenţi de poliţie judiciară sub directa conducere şi controlul nemijlocit al procurorilor, în limita posturilor prevăzute de lege.

Dispoziţii similare privind încadrarea cu ofiţeri şi agenţi de poliţie judiciară ce îşi desfăşoară activitatea sub directa conducere, supraveghere şi control al procurorului se regăsesc şi în art. 6 şi art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, aprobată cu modificări prin Legea nr. 503/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Faţă de dispoziţiile legale mai sus enumerate, în opinia judecătorului, sintagma „lucrători specializaţi din cadrul poliţiei” rămâne fără reglementare atât timp cât aceştia nu sunt organe de cercetare penală conform art. 30 lit. a) din Codul de procedură penală, organe de cercetare penală ale poliţiei judiciare conform art. 27 din Legea nr. 218/2002, republicată, şi art. 55 alin. (4) din Codul de procedură penală şi nici ofiţerii sau agenţii de poliţie judiciară prezentaţi în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2016.

Judecătorul de cameră preliminară a mai constatat că, în paragraful 49 al Deciziei nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale, deopotrivă obligatoriu, precum şi în dispozitivul deciziei, se reţine ca fiind justificată opţiunea legiuitorului ca mandatul de supraveghere tehnică să fie pus în executare de către procuror şi organele de cercetare penală care sunt organe judiciare conform art. 30 din Codul de procedură penală, precum şi de către lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei, în condiţiile în care aceştia pot deţine avizul de ofiţeri de poliţie judiciară în condiţiile art. 55 alin. (5) din Codul de procedură penală.

Paragraful 49 al Deciziei nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale face trimitere la posibilitatea obţinerii avizului de către lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei în condiţiile art. 55 alin. (5) din Codul de procedură penală, indicând astfel necesitatea îndeplinirii unei condiţii prealabile de către aceştia. Art. 55 alin. (5) din Codul de procedură penală, la care face trimitere paragraful 49 al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 51/2006, vizează atribuţiile organelor de cercetare penală speciale care, potrivit textului, sunt îndeplinite de ofiţeri anume desemnaţi în condiţiile legii, care au primit avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ceea ce conduce la ideea că lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei nu sunt organe de cercetare penală ale poliţiei judiciare, întrucât dacă ar fi fost aşa s-ar fi făcut trimitere la dispoziţiile art. 55 alin. (4) din Codul de procedură penală, care reglementează atribuţiile acestei categorii de organe de urmărire penală şi arată expres ca sunt îndeplinite de lucrători specializaţi din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, în fapt Ministerul Afacerilor Interne.

Potrivit art. 57 alin. (2) din Codul de procedură penală, organele de cercetare penală speciale efectuează acte de urmărire penală numai în condiţiile art. 55 alin. (5) şi (6) din acelaşi cod, corespunzător structurii din care fac parte, în cazul săvârşirii infracţiunilor de către militari sau în cazul infracţiunilor de corupţie şi de serviciu prevăzute de Codul penal săvârşite de către personalul navigant al marinei civile, dacă fapta a pus sau a putut pune în pericol siguranţa navei sau a navigaţiei ori a personalului. De asemenea, organele de cercetare penală speciale pot efectua, în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale prevăzute în titlul X din Codul penal şi al infracţiunilor de terorism, din dispoziţia procurorului, punerea în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică.

Judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Suceava consideră că interpretarea sistematică sau teleologică a sintagmei „lucrători specializaţi din cadrul poliţiei” nu conduce la stabilirea fără echivoc a acestei categorii de persoane, iar o interpretare literală a sintagmei, pornind de la sensul cuvintelor folosite, ar crea o situaţie paradoxală atât timp cât în cadrul poliţiei lucrători sunt şi funcţionarii publici, şi personalul contractual, iar termenul de poliţie se regăseşte şi în legislaţia specială care reglementează activitatea Poliţiei de Frontieră, Poliţiei Locale şi Poliţiei Militare etc.

Astfel că, deşi mandatele de supraveghere tehnică sunt, potrivit dispoziţiilor art. 139 alin. (1) din Codul de procedură penală, emise de judecătorul de drepturi şi libertăţi atunci când sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege, pentru punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică de către lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei prevăzuţi de art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, Codul de procedură penală şi legislaţia specială nu conţin reglementări care să definească şi să arate condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească această categorie de personal.

Potrivit art. 6 şi 9 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, republicată, raportat la art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare, Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă este structură specializată a Ministerului Afacerilor Interne care desfăşoară activităţi de informaţii, contrainformaţii şi securitate în vederea asigurării ordinii publice, prevenirii şi combaterii ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, privind misiunile, personalul, patrimoniul şi informaţiile clasificate în cadrul ministerului

Structura Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă este formată din aparatul central cu direcţii generale/diviziuni şi structuri independente şi aparatul teritorial cu servicii judeţene de informaţii şi protecţie internă.

Personalul Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă este compus din funcţionari publici cu statut special şi personal contractual care au drepturile şi obligaţiile prevăzute de Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare.

Or, întrucât dispoziţiile Codului de procedură penală, legislaţia specială şi considerentele prezentate în paragraful 49 al Deciziei nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale nu definesc şi nu clarifică condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele prezentate în art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală din sintagma „lucrători specializaţi din cadrul poliţiei pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică”, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că se impune pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept enunţate.

IV. Punctele de vedere ale procurorului şi părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava, cu ocazia dezbaterilor din şedinţa din camera de consiliu din data de 7 iunie 2016, a arătat că se opune sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât apreciază că sintagma „lucrători specializaţi din cadrul poliţiei” aşa cum este prevăzută de art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală nu reprezintă o chestiune de drept pentru care este necesar a fi pronunţată o hotărâre prealabilă pentru a fi lămurită. A făcut trimitere la dispoziţiile legale în vigoare pentru interpretarea acestei sintagme. Astfel, a apreciat că sesizarea nu face obiectul art. 475 din Codul de procedură penală, arătând că paragraful 49 al Deciziei nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale dezleagă şi analizează sintagma „lucrători specializaţi din cadrul poliţiei”.

Apărătorii inculpatului contestator şi ai intimaţilor au arătat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 475 din Codul de procedură penală atât sub aspectul admisibilităţii sesizării, cât şi sub aspectul chestiunii de drept care nu a fost clarificată printr-o hotărâre prealabilă sau prin intermediul unui recurs în interesul legii soluţionat sau aflat pe rolul instanţei competente.

V. Punctele de vedere exprimate de către curţile de apel şi Instanţele Judecătoreşti arondate

În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală s-a solicitat punctul de vedere al instanţelor judecătoreşti asupra chestiunilor de drept supuse dezlegării:

„Dacă pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei prevăzuţi de art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală necesită aviz de poliţie judiciară sau este suficient ca aceste persoane să îndeplinească condiţiile legale pentru a obţine avizul.

Dacă în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, conform considerentelor prezentate în paragraful 49 din Decizia nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale, lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei care pot obţine avizul de poliţie judiciară sunt organe de cercetare penală speciale.

Dacă lucrătorii Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă/Serviciul de informaţii şi Protecţie Internă au calitatea de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei, în accepţiunea prevăzută de art. 142 alin. (1 j din Codul de procedură penală”.

Au comunicat puncte de vedere asupra problemelor de drept în discuţie: Curtea de Apel Alba Iulia. Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Braşov, Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Constanţa, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Galaţi, Curtea de Apel Iaşi, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Ploieşti, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Timişoara, Curtea de Apel Târgu Mureş, care, după caz, au făcut referire şi la punctele de vedere ale unora dintre instanţele arondate.

a) Cu privire la problema de drept supusă dezlegării, respectiv dacă pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei prevăzuţi de art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală necesită aviz de poliţie judiciară sau este suficient ca aceste persoane să îndeplinească condiţiile legale pentru a obţine avizul, opinia majoritară exprimată de instanţe este în sensul că, pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei prevăzuţi de art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală necesită aviz de poliţie judiciară (Judecătoria Mizil, Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Dolj, Tribunalul Olt, Judecătoria Balş, Tribunalul Gorj, Curtea de Apel Bacău, Judecătoria Moineşti, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală, Tribunalul Bucureşti Secţia I penală, judecătoriile sectoarelor 1-6 Bucureşti, judecătoria Alexandria, Curtea de Apel Braşov (o parte dintre magistraţii instanţei au exprimat această opinie, respectiv Tribunalul Covasna, Judecătoria Rupea, Judecătoria Lugoj), Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală, Judecătoria Galaţi - Secţia penală, Judecătoria Brăila.

Opinia minoritară exprimată de instanţe este în sensul că pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică este suficient ca lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei prevăzuţi de art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală să îndeplinească condiţiile legale pentru a obţine avizul (Tribunalul Prahova, Judecătoria Ploieşti, Judecătoria Paşcani, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II a penală, Curtea de Apel Braşov, Tribunalul Braşov, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, Curtea de Apel Timişoara, Tribunalul Timiş, Curtea de Apel Târgu Mureş).

b) Cu privire la problema de drept supusă dezlegării, respectiv dacă în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, conform considerentelor prezentate în paragraful 49 din Decizia nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale, lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei care pot obţine avizul de poliţie judiciară sunt organe de cercetare penală speciale, opinia majoritară exprimată de instanţe este în sensul că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. *142 alin. (1) din Codul de procedură penală, conform considerentelor prezentate în paragraful 49 din Decizia nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale, lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei care pot obţine avizul de poliţie judiciară nu sunt organe de cercetare penală speciale (Tribunalul Prahova, Judecătoria Ploieşti, Judecătoria Mizil, Tribunalul Olt, Judecătoria Balş, Tribunalul Gorj, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală,Tribunalul Bucureşti, judecătoriile sectoarelor 1-6 Bucureşti, Judecătoria Bolintin-Vale, Judecătoria Videle, Curtea de Apel Braşov, Curtea de Apel Timişoara, Tribunalul Timiş, Curtea de Apel Galaţi, Judecătoria Galaţi), Opinia minoritară exprimată de instanţe este în sensul că lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei care pot obţine avizul de poliţie judiciară sunt organe de cercetare penală speciale (Tribunalul Dolj, Judecătoria Paşcani, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Covasna, Tribunalul Braşov, Judecătoria Rupea, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, Judecătoria Brăila, Curtea de Apel Târgu Mureş, Judecătoria Luduş).

c) Cu privire la problema de drept supusă dezlegării, respectiv dacă lucrătorii Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă/Serviciul de Informaţii şi Protecţie Internă au calitatea de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei, în accepţiunea prevăzută de art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, opinia majoritară exprimată de instanţe este în sensul că lucrătorii Departamentului de informaţii şi Protecţie Internă/Serviciul de Informaţii şi Protecţie Internă nu au calitatea de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei, în accepţiunea prevăzută de art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală (Tribunalul Prahova, Judecătoria Ploieşti, Judecătoria Mizil, Tribunalul Olt, Judecătoria Balş, Judecătoria Paşcani, Tribunalul Bucureşti, judecătoriile sectoarelor 1-6 Bucureşti, Judecătoria Bolintin-Vale, Curtea de Apel Galaţi, Judecătoria Galaţi).

Opinia minoritară exprimată de instanţe este în sensul că lucrătorii Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă/Serviciul de Informaţii şi Protecţie Internă au calitatea de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei, în accepţiunea prevăzută de art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală (Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Dolj, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală, Judecătoria Alexandria, Judecătoria Turnu Măgurele, Judecătoria Videle, Curtea de Apel Braşov, Tribunalul Covasna, Judecătoria Rupea, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, Curtea de Apel Timişoara, Tribunalul Timiş, Judecătoria Brăila, Curtea de Apel Târgu Mureş).

VI. Opinia specialiştilor consultaţi

Nu s-au solicitat opinii ale specialiştilor în domeniul dreptului penal.

VII. Examenul jurisprudenţei în materie

1. Jurisprudenţa naţională relevantă

În materialul transmis de curţile de apel a fost identificată ca fiind relevantă doar încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Suceava, pronunţată la data de 13 aprilie 2016 în Dosarul nr. 43.886/2016/a1, definitivă prin încheierea nr. 52 din 24 iunie 2016, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava.

Prin aceasta s-a reţinut, printre altele, că lucrătorii de poliţie din cadrul D.I.P.I., ce au pus în executare mandatele de supraveghere provizorii emise de procurorul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava faţă de inculpatul Ş.D., fac parte din categoria „lucrătorilor specializări din cadrul poliţiei”, categorie prevăzută expres de dispoziţiile art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală şi validată de Curtea Constituţională ca îndeplinind exigenţele de constituţionalitate pentru a pune în executare mandatele de supraveghere.

S-a considerat că este relevant paragraful 49 din motivarea Deciziei nr. 51 din 16 februarie 2016 a Curţii Constituţionale, în care se arată că este justificată opţiunea legiuitorului ca mandatul de supraveghere tehnică să fie pus în executare de procuror şi organul de cercetare penală, care sunt organe judiciare, conform art. 30 din Codul de procedură penală, precum şi de către lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei, în condiţiile în care aceştia pot deţine avizul de ofiţeri de poliţie judiciară, potrivit art. 5*5 alin. (5) din Codul de procedură penală. Această opţiune nu se justifică însă în privinţa includerii în cuprinsul art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală a sintagmei „alte organe specializate ale statului”, neprecizate în Codul de procedură penală sau în alte legi speciale.

Judecătorul de cameră preliminară a considerat neîntemeiate susţinerile inculpaţilor din acea cauză cu privire la împrejurarea că lucrătorii DIPI nu sunt lucrători specializaţi din cadrul poliţiei, întrucât nu ar deţine aviz de poliţie judiciară, nefiind astfel organe de cercetare penală conform art. 55 alin. (1) lit. b) şi c) din Codul de procedură penală.

Aşa cum rezultă din textul art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, punerea în executare a mandatului de supraveghere se poate face de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei, conjuncţia sau indicând că lucrătorii specializaţi de poliţie ce pot pune în executare mandatul de supraveghere nu sunt organe de cercetare penală (ale poliţiei judiciare sau speciale), doar pentru acestea din urmă art. 55 din Codul de procedură penală prevăzând necesitatea obţinerii avizului de poliţie judiciară.

2. Jurisprudenţa relevantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Nu a fost identificată.

3. Jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale

Relevantă pentru problema de drept analizată este Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 a Curţii Constituţionale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016), prin care s-a constatat că sintagma „ori de alte organe specializate ale statului” din cuprinsul dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală este neconstituţională.

În argumentarea acestei decizii Curtea Constituţională a arătat că pune, în mod esenţial, accentul pe respectarea exigenţelor de calitate a legislaţiei interne, legislaţie care, pentru a fi compatibilă cu principiul preeminenţei dreptului, trebuie să îndeplinească cerinţele de accesibilitate (normele care guvernează materia interceptării comunicaţiilor trebuie reglementate la nivel de lege), claritate (normele trebuie şi aibă o redactare fluentă şi inteligibilă, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce, într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale şi de ortografie), precizie şi previzibilitate (lex certa, norma trebuie să fie redactată clar şi precis, astfel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanţă de specialitate - să îşi corecteze conduita şi să fie capabilă să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea dintr-un act determinat). Aceste exigenţe trebuie să fie inerente oricărui act normativ, cu atât mai mult unei reglementări care dă dreptul autorităţilor publice de a interveni în viaţa intimă, familială şi privată, precum şi dreptul de a accesa corespondenţa persoanelor.

În examinarea criticilor de neconstituţionalitate, Curtea constată totodată că nicio reglementare din legislaţia naţională în vigoare, cu excepţia dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, nu conţine vreo normă care să consacre expres competenţa unui alt organ al statului, în afara organelor de urmărire penală, de a efectua interceptări, respectiv de a pune în executare un mandat de supraveghere tehnică. Or, pornind de la datele concrete din speţa dedusă controlului de constituţionalitate, Curtea a apreciat că reglementarea în acest domeniu nu poate fi realizată decât printr-un act normativ cu putere de lege, iar nu printr-o legislaţie infralegală, respectiv acte normative cu caracter administrativ, adoptate de alte organe decât autoritatea legiuitoare, caracterizate printr-un grad sporit de instabilitate sau inaccesibilitate.

Având în vedere aceste argumente şi caracterul intruziv al măsurilor de supraveghere tehnică, Curtea a constatat că este obligatoriu ca aceasta să se realizeze într-un cadru normativ clar, precis şi previzibil, atât pentru persoana supusă acestei măsuri, cât şi pentru organele de urmărire penală şi pentru instanţele de judecată. În caz contrar s-ar ajunge la posibilitatea încălcării într-un mod aleatoriu/abuziv a unora dintre drepturile fundamentale esenţiale într-un stat de drept: viaţa intimă, familială şi privată şi secretul corespondenţei. Este îndeobşte admis că drepturile prevăzute la art. 26 şi 28 din Constituţie nu sunt absolute, însă limitarea lor trebuie să se facă cu respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, iar gradul de precizie a termenilor şi noţiunilor folosite trebuie să fie unul ridicat, dată fiind natura drepturilor fundamentale limitate. Aşadar, standardul constituţional de protecţie a vieţii intime, familiale şi private şi a secretului corespondenţei impune ca limitarea acestora să se realizeze într-un cadru normativ care să stabilească expres, într-un mod clar, precis şi previzibil care sunt organele abilitate să efectueze operaţiunile care constituie ingerinţe în sfera protejată a drepturilor.

Prin urmare, Curtea a reţinut că este justificată opţiunea legiuitorului ca mandatul de supraveghere tehnicăfie pus în executare de procuror şi de organele de cercetare penală, care sunt organe judiciare, conform art. 30 din Codul de procedură penală, precum şi de către lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei, în condiţiile în care aceştia pot deţine avizul de ofiţeri de poliţie judiciară, în condiţiile art. 55 alin. (5) din Codul de procedură penală. Această opţiune nu se justifică însă în privinţa includerii, în cuprinsul art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, a sintagmei „alte organe specializate ale statului”, neprecizate în cuprinsul Codului de procedură penală sau în cuprinsul altor legi speciale.

Pentru toate argumentele arătate. Curtea a constatat că dispoziţiile criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) referitoare la statul de drept în componenta sa privind garantarea drepturilor cetăţenilor şi în art. 1 alin. (5) care consacră principiul legalităţii.

4. Jurisprudenţa relevantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului

Cu privire la procedura obligatorie de accesare, utilizare şi stocare a datelor obţinute din interceptări ale comunicaţiilor, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a făcut distincţie între două etape ale interceptării convorbirilor telefonice: autorizarea supravegherii şi efectuarea propriu-zisă a supravegherii. Distincţia a fost făcută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 28 iunie 2007, pronunţată în Cauza Association for European Integration and Human Rights şi Ekimdzhiev împotriva Bulgariei, paragraful 84, prin care s-a reţinut că pe parcursul primei etape, cea de autorizare a supravegherii, conceptul de „securitate naţională”, dincolo de înţelesul său obişnuit, trebuie să ofere garanţii substanţiale împotriva supravegherii arbitrare şi discriminatorii. De asemenea, Curtea a constatat că trebuie să examineze şi dacă astfel de garanţii există pe parcursul celei de-a două etape, când supravegherea este realizată efectiv sau a fost deja încheiată. Cu privire la acest aspect s-a reţinut că nu este prevăzută nicio verificare a implementării măsurilor de supraveghere tehnică secretă de către un organism sau o entitate oficială, externă serviciilor care desfăşoară măsurile de supraveghere, sau cel puţin căreia să îi fie impusă îndeplinirea unor condiţii care să îi asigure independenţa şi conformitatea cu principiile statului de drept, dar că nicio altă instituţie, în afara celor care dispun măsurile speciale de supraveghere, nu poate să verifice dacă măsurile luate îndeplinesc condiţiile prevăzute în mandatul de supraveghere sau dacă datele originale sunt reproduse cu exactitate în documentele scrise. De asemenea, a fost menţionată aparenta lipsă a unor dispoziţii legale care să prevadă cu suficient grad de precizie maniera în care datele sunt obţinute prin supravegherea tehnică, procedura pentru protejarea integrităţii şi confidenţialităţii acestora şi procedura pentru distrugerea lor (paragraful 86). Mai mult, a fost reţinut faptul că controlul activităţii de supraveghere tehnică îi revine în mod exclusiv ministrului afacerilor interne, iar dacă datele obţinute depăşesc scopul în care a fost aplicată măsura supravegherii tehnice, doar Ministrul Afacerilor Interne poate decide, în mod discreţionar şi fără un control independent, ce trebuie făcut cu aceste date. S-a arătat că, spre deosebire de procedura existentă în Bulgaria, legea germană, modificată ca urmare a unei decizii a Curţii Constituţionale a Germaniei, obligă la transmiterea înregistrărilor în condiţii foarte stricte şi încredinţează responsabilitatea verificării îndeplinirii condiţiilor legale unui oficial care are dreptul să exercite funcţii judiciare (paragraful 89).

Totodată, prin Hotărârea din 10 februarie 2009, pronunţată în Cauza Iordachi şi alţii împotriva Moldovei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, cu privire la etapa a două a procedurii interceptărilor convorbirilor telefonice, că în cauza dedusă judecăţii, aparent, judecătorul de instrucţie joacă un rol foarte limitat. Conform prevederilor art. 41 din Codul de procedură penală, rolul judecătorului este de autorizare a interceptărilor Potrivit articolului 136 din acelaşi Cod, judecătorul de instrucţie are dreptul de a păstra „casetele cu originalul înregistrării comunicărilor, însoţite de reproducerea integrală în scris a înregistrării [...] în locuri speciale, într-un plic sigilat” şi de a emite „încheiere cu privire la distrugerea înregistrărilor care nu sunt importante pentru urmărirea penală”. Cu toate acestea, deşi judecătorul are competenţa de a autoriza interceptarea convorbirilor, Codul de procedură penală nu prevede informarea acestuia cu privire la rezultatele interceptării şi nu-i impune să verifice dacă prevederile legislative au fost respectate (paragraful 47). Alt punct de vedere necesar a fi menţionat în acest sens este lipsa aparentă a reglementărilor cu un înalt grad de precizie şi care ar orândui maniera în care se face filtrarea datelor secrete obţinute prin aceste măsuri operative de investigaţii sau procedurile prin care s-ar păstra integritatea şi confidenţialitatea acestora, fie reguli de distrugere a acestora (paragraful 48). În concluzie, reţinând încălcarea în cauză a dispoziţiilor art. 8 din Convenţie referitoare la dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, Curtea a statuat că interceptarea convorbirilor telefonice este o ingerinţă foarte gravă în drepturile unei persoane şi că o chestiune care merită a fi menţionată este lipsa aparentă a reglementărilor care să specifice, cu un grad corespunzător de precizie, modalitatea de examinare a informaţiei obţinute ca rezultat al supravegherii sau procedurile de păstrare a integrităţii şi confidenţialităţii acesteia, precum şi procedurile de distrugere a ei.

VIII. Dispoziţii legale incidente

Art. 55 alin. (1), (4), (5) şi (6) din Codul de procedură penală - Organele de urmărire penală

„(1) Organele de urmărire penală sunt:

a) procurorul;

b) organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare;

c) organele de cercetare penală speciale.

(4) Atribuţiile organelor de cercetare penală ale poliţiei judiciare sunt îndeplinite de lucrători specializaţi din Ministerul Administraţiei şi Internelor anume desemnaţi în condiţiile legii speciale, care au primit avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori avizul procurorului desemnat în acest sens.

(5) Atribuţiile organelor de cercetare penală speciale sunt îndeplinite de ofiţeri anume desemnaţi în condiţiile legii, care au primit avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

(6) Organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare şi organele de cercetare penală speciale îşi desfăşoară activitatea de urmărire penală sub conducerea şi supravegherea procurorului.”

Art. 57 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală - Competenţa organelor de cercetare penală.

„(1) Organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare efectuează urmărirea penală pentru orice infracţiune care nu este dată, prin lege, în competenţa organelor de cercetare penală speciale sau procurorului, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.

(2) Organele de cercetare penală speciale efectuează acte de urmărire penală numai în condiţiile art. 55 alin. (5) şi (6), corespunzător specializării structurii din care fac parte, în cazul săvârşirii infracţiunilor de către militari sau în cazul săvârşirii infracţiunilor de corupţie şi de serviciu prevăzute de Codul penal săvârşite de către personalul navigant al marinei civile, dacă fapta a pus sau a putut pune în pericol siguranţa navei sau navigaţiei ori a personalului. De asemenea, organele de cercetare penală speciale pot efectua, în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale prevăzute în titlul X din Codul penal şi infracţiunilor de terorism, din dispoziţia procurorului, punerea în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică.”

Art. 142 alin 1 şi (11) din Codul de procedură penală - Punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică.

„(1) Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei.

(11) Pentru realizarea activităţilor prevăzute la art. 138 alin. (1) lit. a)-d), procurorul, organele de cercetare penală sau lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei folosesc nemijlocit sistemele tehnice şi proceduri adecvate, de natură să asigure integritatea şi confidenţialitatea datelor şi informaţiilor colectate.”

IX. Opinia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin Adresa nr. 1.004/C/1788/II1-5/2016 din 22 septembrie 2016 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii cu privire la problema de drept cu care a fost sesizată instanţa, fiind transmis totodată şi un punct de vedere cu privire la chestiunea de drept, în sensul că, în speţă, sesizarea este inadmisibilă pentru motive ţinând de inaptitudinea întrebărilor dacă pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei prevăzuţi de art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală necesită aviz de poliţie judiciară sau este suficient ca aceste persoane să îndeplinească condiţiile legale pentru a obţine avizul.

Dacă în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, conform considerentelor prezentate în paragraful 49 din Decizia nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale, lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei care pot Obţine avizul de poliţie judiciară sunt organe de cercetare penală speciale.

Dacă lucrătorii Departamentului de Informaţii şi Protecţie internă/Serviciul de Informaţii şi Protecţie Internă au calitatea de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei, în accepţiunea prevăzută de art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, de a constitui „probleme de drept” în sensul art. 475 din Codul de procedură penală.

X. Opinia judecătorului-raportor

Opinia judecătorului-raportor este în sensul că problema înţelesului sintagmei „lucrători specializaţi din cadrul poliţiei”, în accepţiunea dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, astfel cum a fost expusă în încheierea de sesizare, nu constituie o veritabilă chestiune de drept cu relevanţă practică, susceptibilă a genera interpretări judiciare diferite şi a impune, în consecinţă, o dezlegare prealabilă în procedura reglementată de art. 475 din Codul de procedură penală.

În argumentarea soluţiei s-a arătat că primele două întrebări nu ridică o veritabilă problemă de drept întrucât rezolvarea chestiunilor teoretice puse în discuţie nu comportă vreo dificultate rezonabilă de interpretare a textului legal.

XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Examinând sesizarea formulată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, reţine următoarele:

Cu privire la admisibilitatea sesizării:

În conformitate cu dispoziţiile art. 475 din Codul de procedură penală: „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective şi asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată “

Ca urmare, admisibilitatea unei sesizări formulate în procedura pronunţării unei hotărâri prealabile este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor exigenţe:

- instanţa care a formulat întrebarea să fie învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă;

- soluţionarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării;

- chestiunea de drept supusă analizei să nu fi primit o rezolvare anterioară printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi să nu facă obiectul unui asemenea recurs în curs de soluţionare.

În speţă, este îndeplinită prima condiţie analizată, referitoare la existenţa unei cauze pendinte aflate în curs de judecată în ultimă instanţă, Curtea de Apel Suceava fiind învestită, în Dosarul nr. 843/86/2016/a 1, cu soluţionarea contestaţiei declarate de inculpatul P.F.V. Împotriva încheierii din data de 21 martie 2016 a Tribunalului Suceava, pronunţată în Dosarul nr. 843/86/2016/a 1.

De asemenea, este îndeplinită şi cea de-a treia condiţie enunţată, întrucât chestiunea de drept cu a cărei analiză a fost sesizată instanţa supremă nu a primit o rezolvare printr-o hotărâre prealabilă anterioară sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui asemenea recurs.

În schimb, cerinţa referitoare la natura chestiunii ce poate face obiectul sesizării şi la aptitudinea dezlegării date de a avea consecinţe juridice directe asupra modulul de rezolvare a fondului cauzei nu este îndeplinită în cauză.

În jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor probleme de drept în materie penală s-a statuat, în mod progresiv, asupra înţelesului ce trebuie atribuit sintagmei „chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei”, regăsită în cuprinsul art. 475 din Codul de procedură penală.

S-a subliniat, sub un prim aspect, că între problema de drept a cărei lămurire se solicită (indiferent dacă ea vizează o normă de drept material sau o dispoziţie de drept procesual) şi soluţia ce urmează a fi dată de către instanţă trebuie să existe o relaţie de dependenţă, în sensul ca decizia instanţei supreme să fie de natură a produce un efect concret asupra conţinutului hotărârii (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Decizia nr. 11/2014 şi Decizia nr. 19/2014).

În al doilea rând, este necesar ca sesizarea să tindă la interpretarea în abstracto a unor dispoziţii legale determinate, iar nu la rezolvarea implicită a unor chestiuni ce ţin de particularităţile fondului speţei, cum ar fi analiza întrunirii elementelor constitutive ale unei infracţiuni ori stabilirea încadrării juridice în cauza dedusă judecăţii (Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Decizia nr. 14/2015).

În fine, jurisprudenţa recentă a Completului pentru dezlegarea unor probleme de drept în materie penală a abordat, tangenţial, şi elemente ce nuanţează semnificativ înţelesul sintagmei „chestiune de drept” la care face referire art. 475 din Codul de procedură penală, impunând examinarea acesteia fie din perspectiva cerinţei „noutăţii” problemei de drept ridicate, fie a existenţei unei neclarităţi, ambiguităţi a dispoziţiei legale supuse interpretării.

Date fiind diferenţele de redactare între art. 475 din Codul de procedură penală şi art. 519 din Codul de procedură civilă, „noutatea” problemei supuse dezlegării nu a fost reţinută, până în prezent, ca o cerinţă propriu-zisă de admisibilitate a sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile în materie penală.

Completul competent a efectuat însă, recent, o primă analiză a admisibilităţii şi din această perspectivă. Astfel, raportându-se la deciziile date în materie civilă, respectiv deciziile nr. 6/2014 şi nr. 7/2014, s-a subliniat că acest caracter „de noutate se pierde, pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanţelor, în urma unei interpretări adecvate, concretizată într-o practică judiciară consacrată, iar opiniile jurisprudenţiale izolate sau cele pur subiective nu pot constitui temei declanşator al mecanismului pronunţării unei hotărâri prealabile” (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penala, Decizia nr. 10 din 22 aprilie 2015).

Această opinie se apreciază a fi pertinentă şi în speţa de faţă, în scopul delimitării mai exacte a problemelor de drept ce pot face obiectul hotărârii prealabile (respectiv chestiuni de drept de o dificultate rezonabilă, susceptibile a da naştere unor interpretări judiciare diferite) de opiniile jurisprudenţiale cu totul izolate, ce pot fundamenta, uneori, o astfel de sesizare.

Pe de altă parte, condiţia caracterizării dispoziţiilor legale ce fac obiectul sesizării printr-o doză necesară de echivoc a fost subliniată în considerentele secţiunii a IX-a Deciziei nr. 16/2015 din 22 mai 2015 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Aşadar, numai o problemă de drept de o dificultate rezonabilă şi de natură a da naştere, în mod previzibil, unor interpretări judiciare diferite legitimează concursul dat tribunalelor şi curţilor de apel de către instanţa supremă într-o cauză pendinte. În cazul considerării ca admisibile a unor sesizări prin care se tinde, dimpotrivă, la dezlegarea unor probleme pur teoretice ori la soluţionarea propriu-zisă a unor chestiuni ce ţin de fondul cauzei, există riscul transformării mecanismului hotărârii prealabile fie într-o „procedură dilatorie pentru litigii caracterizate, prin natura lor ca fiind urgente, fie într-o procedură care va substitui mecanismul recursului în interesul legii”.

Din perspectiva acestor argumente teoretice se constată, sub un prim aspect (referitor la primele două întrebări adresate), că dispoziţiile art. 142 alin, (1) din Codul de procedură penală au fost modificate după pronunţarea Deciziei nr. 51 din 16 februarie 2016 a Curţii Constituţionale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016), prin care s-a constatat că sintagma „ori de alte organe specializate ale statului”din cuprinsul dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală este neconstituţională.

Astfel, la intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, art. 142 alin. (1) avea următorul conţinut: „Procurorul pune în executare mandatul de supraveghere tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei ori de alte organe specializate ale statului.

Prin decizia Curţii Constituţionale s-a statuat, printre altele, că nicio reglementare din legislaţia naţională în vigoare, cu excepţia dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, nu conţine vreo normă care să consacre expres competenţa unui alt organ al statului, în afara organelor de urmărire penală, de a efectua interceptări, respectiv de a pune în executare un mandat de supraveghere tehnică. Or, pornind de la datele concrete din speţa dedusă controlului de constituţionalitate, Curtea a apreciat că reglementarea în acest domeniu nu poate fi realizată decât printr-un act normativ cu putere de lege, iar nu printr-o legislaţie infralegală, respectiv acte normative cu caracter administrativ, adoptate de alte organe decât autoritatea legiuitoare, caracterizate printr-un grad sporit de instabilitate sau inaccesibilitate. S-a reţinut totodată că standardul constituţional de protecţie a vieţii intime, familiale şi private şi a secretului corespondenţei impune ca limitarea acestora să se realizeze într-un cadru normativ care să stabilească expres, într-un mod clar, precis şi previzibil care sunt organele abilitate să efectueze operaţiunile care constituie ingerinţe în sfera protejată a drepturilor.

Prin urmare, Curtea a considerat că este justificată opţiunea legiuitorului ca mandatul de supraveghere tehnică să fie pus în executare de procuror şi de organele de cercetare penală, care sunt organe judiciare, conform art. 30 din Codul de procedură penală, precum şi de către lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei, în condiţiile în care aceştia pot deţine avizul de ofiţeri de poliţie judiciară, în condiţiile art. 55 alin. (5) din Codul de procedură penală. Această opţiune nu se justifică însă în privinţa includerii, în cuprinsul art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, a sintagmei „alte organe specializate ale statului” neprecizate în cuprinsul Codului de procedură penală sau în cuprinsul altor legi speciale.

După publicarea acestei decizii, dispoziţiile art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală au fost modificate, prin art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal, în prezent având următorul conţinut: „Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei. “ Mai mult, prin acelaşi act normativ (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2016) a fost introdus alin. (11) în cuprinsul aceluiaşi articol, care prevede că „Pentru realizarea activităţilor prevăzute la art. 138 alin. (1) lit. a)-d), procurorul, organele de cercetare penală sau lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei folosesc nemijlocit sistemele tehnice şi procedurile adecvate, de natură să asigure integritatea şi confidenţialitatea datelor şi informaţiilor colectate”

Rezultă aşadar cu claritate, atât din dispoziţiile art. 142 alin. (1) şi (11), cât şi din decizia Curţii Constituţionale sus-menţionate, care sunt organele care pot efectua supravegherea tehnică, dar şi exigenţele de constituţionalitate ce trebuie îndeplinite pentru aceasta de către organele abilitate.

Or, intervenţia instanţei supreme în procedura reglementată de art. 475 din Codul de procedură penală este legitimă doar atunci când tinde la clarificarea înţelesului uneia sau mai multor norme juridice ambigue sau complexe, al căror conţinut ori a căror succesiune în timp poate da naştere la dificultăţi rezonabile de interpretare pe cale judecătorească, afectând în final unitatea aplicării lor de către instanţele naţionale.

Se consideră că, în prezenta cauză, identificarea organelor care se circumscriu sintagmei „lucrători specializaţi din cadrul poliţiei”, în sensul art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, precum condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească pentru a putea efectua activităţile descrise în aceste dispoziţii nu comportă o veritabilă dificultate. Aceasta deoarece, în paragraful 49 al deciziei menţionate (amintit şi de instanţa care a sesizat Înalta Curte) se reţine că este justificată opţiunea legiuitorului ca mandatul de supraveghere tehnică să fie pus în executare de procuror şi de organele de cercetare penală, care sunt organe judiciare, conform art. 30 din Codul de procedură penală, precum şi de către lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei, în condiţiile în care aceştia pot deţine avizul de ofiţeri de poliţie judiciară, în condiţiile art. 55 alin. (5) din Codul de procedură penală.

Or, efectele unei decizii prin care Curtea Constituţională declară neconstituţionalitatea unei dispoziţii legale sunt expres prevăzute de art. 147 alin. (4) din Constituţia României, respectiv ele sunt generai obligatorii de la data publicării în Monitorul Oficial şi au putere numai pentru viitor. În plus, forţa obligatorie ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care acesta se sprijină (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 17 ianuarie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 26 ianuarie 1995, Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, Decizia nr. 3 din 15 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 29 ianuarie 2014), nefiind necesare din această perspectivă alte clarificări.

Cât timp, în prezentarea raţionamentului său juridic (paragraful 49 al deciziei), Curtea Constituţională a identificat, într-o manieră lipsită de orice echivoc, organele care au abilitarea să efectueze acte de supraveghere tehnică şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească, aceasta a furnizat astfel atât autorităţilor cu competenţe în procesul de legiferare, cât şi instanţelor judecătoreşti toate elementele necesare pentru cunoaşterea efectelor ce trebuie atribuite deciziei sale.

Or, în acest context argumentativ neechivoc, a solicita instanţei supreme clarificări suplimentare cu privire la aceste aspecte echivalează cu o nesocotire a plenitudinii de jurisdicţie a Curţii Constituţionale în domeniul controlului de neconstituţionalitate.

Efectele deciziilor Curţii nu pot fi interpretate, în procesul de aplicare a legii, de către alte instituţii ale statului, întrucât un atare demers ar genera o ştirbire a competenţei sale exclusive în materie. Prin urmare, instanţele judecătoreşti nu trebuie să interpreteze efectele deciziei, ci să aplice acea decizie într-un mod conform considerentelor sale la cazul dedus judecăţii, demers pe deplin posibil şi în speţa de faţă.

Din perspectiva tuturor acestor considerente se concluzionează că formularea actuală a art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală are, în lumina considerentelor Deciziei nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale, un conţinut suficient de clar pentru a exclude diverse probleme de interpretare.

Aşadar, cu privire la primele două întrebări formulate, sesizarea este inadmisibilă pentru considerentele arătate mai sus.

Şi în ceea ce priveşte ultima întrebare formulată sesizarea este inadmisibilă, întrucât prin aceasta se solicită să se dea o dezlegare unei probleme de drept ivite cu ocazia judecăţii, respectiv dacă lucrătorii Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă/Serviciul de Informaţii şi Protecţie Internă (care au efectuat activităţi de supraveghere tehnică în cauză) au calitatea de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei, în accepţiunea prevăzută de art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, ceea ce nu este permis prin această procedură. Aşa cum s-a arătat mai sus, sesizarea într-o astfel de procedură trebuie să tindă la interpretarea în abstracto a unor dispoziţii legale determinate, iar nu la rezolvarea implicită a unor chestiuni ce ţin de particularităţile fondului speţei (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Decizia nr. 14/2015).

În concluzie, problema înţelesului sintagmei „lucrători specializaţi din cadrul poliţiei”în accepţiunea dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, astfel cum a fost expusă în încheierea de sesizare, nu constituie o veritabilă chestiune de drept cu relevanţă practică, susceptibilă a genera interpretări judiciare diferite şi a impune, în consecinţă, o dezlegare prealabilă în procedura reglementată de art. 475 din Codul de procedură penală.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, sesizarea urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 477 din Codul de procedură penală.

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 843/86/2016/a1, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarelor probleme de drept: dacă pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei prevăzuţi de art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală necesită aviz de poliţie judiciară sau este suficient ca aceste persoane să îndeplinească condiţiile legale pentru a obţine avizul.

Dacă în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, conform considerentelor prezentate în paragraful 49 din Decizia nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale, lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei care pot obţine avizul de poliţie judiciară sunt organe de cercetare penală speciale.

Dacă lucrătorii Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă/Serviciul de Informaţii şi Protecţie internă au calitatea de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei, în accepţiunea prevăzută de art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 octombrie 2016.

 

PREŞEDINTELE SECŢIEI PENALE A ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

judecător MIRELA SORINA POPESCU

Magistrat-asistent,

Iulia Humă

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

 

REGULAMENT

pentru modificarea şi completarea Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 20/2009 privind instituţiile financiare nebancare

 

Având în vedere prevederile art. 26, art. 28 alin. (1) lit. a), art. 36 şi ale art. 42 lit. a) din Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul dispoziţiilor art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, precum şi ale art. 73 alin. (1) din Legea nr. 93/2009, cu modificările şi completările ulterioare,

Banca Naţională a României emite prezentul regulament.

Art. I. - Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 20/2009 privind instituţiile financiare nebancare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 21 octombrie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 27, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(2) în aplicarea alin. (1), instituţiile financiare nebancare înscrise în Registrul general raportează trimestrial Băncii Naţionale a României - Direcţia supraveghere situaţia indicatorilor privind criteriile de înscriere în Registrul special, prin intermediul formularului prevăzut în anexa nr. 3, semnat de conducătorii instituţiei. Formularul de raportare se transmite, în format letric şi în format electronic, prin intermediul Sistemului de raportări directe către BNR (RAPDIR), în termen de 25 de zile de la încheierea trimestrului pentru care se întocmeşte raportarea.”

2. La articolul 31, litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,b) copia certificatului constatator emis de oficiul registrului comerţului care atestă identitatea asociaţilor/acţionarilor şi a conducătorilor societăţii, precum şi faptul că activitatea principală este acordarea de credite cu primire de bunuri în gaj, respectiv amanetare prin case de amanet;”.

3. La articolul 33, litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„b) copia hotărârii organului statutar din care rezultă identitatea persoanelor împuternicite, în calitate de conducători, să conducă şi să coordoneze activitatea zilnică a casei de ajutor reciproc şi sunt învestite cu competenţa de a angaja răspunderea asociaţiei;”.

4. La articolul 36, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (31), cu următorul cuprins:

„(31) Prin derogare de [a prevederile alin. (2) şi (3), pentru casele de amanet şi casele de ajutor reciproc, comunicările privind modificările referitoare la denumire, adresa sediului social sau conducători vor fi însoţite de documentele prevăzute la art. 31, respectiv la art. 33 lit. a), b) şi c), corespunzător modificărilor intervenite “

5. Articolul 57 se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,(1) Instituţiile financiare nebancare înscrise în Registrul de evidenţă vor comunica modificările referitoare la denumire, adresa sediului social, forma juridică, conducători şi starea entităţii, respectiv dacă se află în situaţia prevăzută la art. 42 lit. c) din Legea nr. 93/2009, cu modificările şi completările ulterioare, sau dacă au participat la un proces de fuziune la finalizarea căruia a încetat existenţa unei alte instituţii financiare nebancare.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător pentru sucursalele din România ale instituţiilor financiare, persoane juridice străine, înscrise în Registrul de evidenţă.”

6. La articolul 65 alineatul (2), punctul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

1. În format electronic prin intermediul Sistemului de raportări directe către BNR (RAPDIR);”.

7. La articolul 75 alineatul (2), punctul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

1. În format electronic prin intermediul Sistemului de raportări directe către BNR (RAPDIR);”.

8. La articolul 113, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(1) în aplicarea art. 28 alin. (1) lit. a) şi a art. 42 lit. a) din Legea nr. 93/2009, cu modificările şi completările ulterioare, instituţia financiară nebancară va transmite Direcţiei supraveghere, respectiv Direcţiei reglementare şi autorizare din cadrul Băncii Naţionale a României o cerere de radiere din Registrul general, respectiv Registrul de evidenţă, însoţită de hotărârea organului statutar competent referitoare la solicitarea radierii din registrele ţinute de Banca Naţională a României potrivit prevederilor Legii nr. 93/2009.”

9. Anexa nr. 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

ANEXA Nr. 1

 

CERERE DE ÎNSCRIERE

 

Subsemnatul, ................................................... (numele şi prenumele), în calitate de reprezentant legal/împuternicit conform ..................................................., solicit înscrierea în Registrul general/de evidenţă (Se barează varianta necorespunzătoare.) a ................................................... (denumirea entităţii pentru care se solicită înscrierea în Registrul general/de evidenţă), cu sediul în ..................................................., înregistrată la oficiul registrului comerţului/Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa (Se barează varianta necorespunzătoare.) ................................................... cu nr. .............. având ca obiect de activitate 1) ................................................... .

În susţinerea cererii anexez următoarea documentaţie:

........................................................................................................................................................................................................

........................................................................................................................................................................................................

........................................................................................................................................................................................................

Adresa noastră de contact este:  ................................................... , telefon ................................................... , fax ................................................... , e-mail ................................................... .


1 Vor fi indicate activităţile de creditare ce urmează a fi desfăşurate, înscrise în actele constitutive ale entităţii, prevăzute la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Data ...........................................

Semnătura ...........................................“

 

Art. II. - Prezentul regulament se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României,

Mugur Constantin Isărescu

 

Bucureşti, 5 decembrie 2016.

Nr. 10.

 

RECTIFICĂRI

 

La art. 2 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 931/2016 privind înfiinţarea Comitetului interministerial pentru trecerea la moneda euro, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.014 din 16 decembrie 2016, se fac următoarele rectificări:

- lit. d) se elimină;

- lit. e) se renumerotează ca lit. d).

 

În cuprinsul anexei la Ordinul ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nr. 5.382/2016 privind funcţionarea şcolilor doctorale în anul universitar 2016-2017, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 17 noiembrie 2016, se face următoarea rectificare:

- la nr. crt. 27, în coloana a 4-a, după domeniul „Biotehnologii” se va citi: „Calculatoare şi tehnologia informaţiei”.

 

În cuprinsul Ordinului ministrului justiţiei nr. 4.181/C/2016 pentru modificarea şi completarea unor ordine ale ministrului justiţiei în scopul corelării cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2016 privind stabilirea unor măsuri de simplificare la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 978 din 6 decembrie 2016, se face următoarea rectificare:

- la art. III pct. 2, în loc de: „După articolul 461 se introduce un nou articol, articolul 462,” se va citi:

„După articolul 463 se introduce un nou articol, articolul 464,

 

În cuprinsul Normei Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 39/2016 privind asigurările auto din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 986 din 8 decembrie 2016, se face următoarea rectificare:

- la art. 19 alin. (5), în loc de: „... Începând cu data de 1 iunie 2017 se face...” se va citi:,,... Începând cu data de 1 iulie 2017se face...”.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.