MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 118/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 118         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 16 februarie 2016

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

 

10. - Hotărâre privind Propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind asigurarea portabilităţii transfrontaliere a serviciilor de conţinut Online în cadrul pieţei interne COM (2015) 627 final

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 797 din 17 noiembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice

 

Decizia nr. 802 din 18 noiembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare

 

Decizia nr. 810 din 24 noiembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. (1) şi art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Decizia nr. 813 din 24 noiembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2013 pentru stabilirea unor măsuri bugetare

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

15. - Ordin al ministrului afacerilor interne privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Acordului suplimentar scris, sub forma schimbului de scrisori, semnat la Varşovia la data de 30 septembrie 2015 şi la Bucureşti la data de 29 decembrie 2015, pentru prelungirea valabilităţii Acordului-cadru pe linie de pregătire dintre Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Agenţia Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene - Frontex, semnat la Bucureşti la 30 mai 2012 şi la Varşovia la 31 mai 2012

 

ACTE ALE CAMEREI AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

 

78/2015. - Hotărâre privind aprobarea Listei cuprinzând auditorii financiari care au fost autorizaţi în alte state membre ale Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European ori Confederaţiei Elveţiei

 

82/2015. - Hotărâre privind adoptarea Standardelor internaţionale de control al calităţii, audit, revizuire, alte servicii de asigurare şi servicii conexe, emise de Federaţia Internaţională a Contabililor (IFAC) - ediţia 2014, traduse şi revizuite

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

privind Propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind asigurarea portabilităţii transfrontaliere a serviciilor de conţinut online în cadrul pieţei interne COM (2015) 627 final

 

În temeiul dispoziţiilor art. 67, art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, şi al Protocolului (nr. 2) anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

având în vedere Raportul Comisiei pentru afaceri europene nr. LXI1/02.02.2016,

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. - Se constată:

I. Prezenta propunere de regulament respectă principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii.

II. Se notează:

a) impactul redus asupra dreptului de autor, în calitate de drept de proprietate, sau asupra libertăţii de a desfăşura o activitate comercială, astfel cum este recunoscută în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

b) aplicabilitatea în mod egal asupra tuturor întreprinderilor - acestea pot beneficia de mecanismul de stabilire a localizării serviciului, în scopul portabilităţii prevăzut în propunere;

c) efectele pozitive asupra competitivităţii - sprijinirea inovării în domeniul serviciilor online şi atragerea către acestea a unui număr mai mare de clienţi;

d) neimpunere de costuri suplimentare privind calitatea livrării serviciului - neaplicarea normelor pentru prestatorii de servicii care oferă servicii fără plată şi care nu verifică statul membru de reşedinţă al abonatului.

III. Se consideră necesare şi importante:

a) adaptarea cadrului juridic, în scopul asigurării faptului că acordarea licenţelor de drepturi nu mai face să apară bariere în calea portabilităţii transfrontaliere a serviciilor de conţinut online în cadrul Uniunii Europene;

b) nelezarea, în mod substanţial, a modului în care sunt licenţiate drepturile şi neobligativitatea titularilor de drepturi şi prestatorilor de servicii de a renegocia contractele;

c) cererea de înregistrare pentru primirea alertelor de conţinut sau simpla acceptare a cookie-urilor HTML nu ar trebui să fie considerate drept contract pentru prestarea de servicii de conţinut online în sensul prezentului regulament;

d) neimpunerea de măsuri prestatorului, pentru asigurarea calităţii livrării de servicii de conţinut online în afara statului membru de reşedinţă al abonatului;

e) asigurarea condiţiilor concurenţiale echitabile pentru prestatorii de servicii care îşi desfăşoară activitatea pe piaţa internă, prin aplicarea normelor şi în cazul contractelor încheiate şi drepturilor dobândite înainte de data aplicării sale;

f) promovarea inovării şi progresului la nivelul pieţei - aplicabilitate asupra tuturor serviciilor de conţinut online, independent de dispozitivele sau tehnologiile utilizate.

IV. Se recomandă:

- respectarea art. 101 şi 102 din Tratat, astfel încât noile prevederi să nu aducă efecte negative asupra concurenţei, prin restrângerea acesteia.

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea S.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senatul României în şedinţa din 8 februarie 2016, în conformitate cu prevederile art. 771 din Regulamentul Senatului şi ale art. 5 lit. f) şi art. 30 lit. b) din anexa la Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, cu modificările şi completările ulterioare.

 

PREŞEDINTELE SENATULUI

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 8 februarie 2016.

Nr. 10.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 797

din 17 noiembrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel-Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronie.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepţie ridicată de Cătălin Dumitru Ciobăniţi în Dosarul nr. 1.308/232/2014 al Judecătoriei Găeşti şi care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.321D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 9 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.308/232/2014, Judecătoria Găeşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepţie ridicată de Cătălin Dumitru Ciobăniţă cu prilejul soluţionării unei cauze civile în care a solicitat anularea încheierii de suspendare a executării silite a unor sume de bani reprezentând drepturi salariale, suspendare având ca temei dispoziţiile art. 21 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 21 şi 16 din Constituţie. Astfel, arată că prin Sentinţa civilă nr. 3.138 din 22 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în Dosarul nr. 2.717/120/2012, s-a dispus obligarea Unităţii Administrativ Teritoriale Crângurile şi a Consiliului Local Crângurile la plata unor sume reprezentând diferenţa de la salariul de bază şi diferenţa pentru sporurile legale neacordate conform treptei de salarizare corespunzătoare funcţiei de conducere exercitate în cadrul Primăriei Crângurile. Executarea acestor sume a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 21 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013. Or, consideră că dispoziţiile acestui text de lege nu îi sunt aplicabile şi consideră că sunt neconstituţionale, întrucât nu stabilesc în mod neechivoc domeniul de aplicare, astfel încât să nu mai permită confuzia între drepturile salariale suplimentare, a căror executare este supusă suspendării, şi drepturile salariale neacordate de angajator în mod abuziv, aşa cum sunt cele pe care le-a solicitat, şi a căror executare consideră că nu poate fi suspendată.

6. Autorul excepţiei mai susţine că se află într-o situaţie comparabilă cu cea reţinută de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 355 din 22 martie 2011, în sensul că persoanelor care au câştigat în instanţă drepturi salariale ca urmare a concedierii nelegale sau netemeinice nu li se aplică dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, care sunt asemănătoare celor ale art. 21 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013.

7. Judecătoria Găeşti consideră că „se impune verificarea de către instanţa de contencios constituţional dacă textul satisface cerinţa de previzibilitate, în raport de claritatea întinderii aplicabilităţii sale, în scopul asigurării destinatarilor normei protecţia adecvată împotriva arbitrariului.” De asemenea, arată că instanţa de contencios constituţional urmează să verifice dacă prevederile sunt neconstituţionale în măsura în care dispoziţiile privind eşalonarea se aplică situaţiilor juridice generate de existenţa unui comportament abuziv al angajatorului.

8. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

9. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că susţinerile autorului excepţiei, potrivit cărora textul de lege nu stabileşte clar domeniul de aplicare, nu pot fi acceptate, deoarece caracterul general al normei are semnificaţia unei aplicări generale conform principiului „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”.

10. Preşedinţii celor două Camere şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 21 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013. Curtea constată că aceste dispoziţii de lege şi-au încetat aplicarea la o dată anterioară sesizării sale cu excepţia de neconstituţionalitate, însă, având în vedere cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare”, precum şi faptul că dispoziţiile de lege criticate sunt aplicabile în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, urmează să analizeze constituţionalitatea textelor de lege criticate, aşa cum a fost sesizată. Dispoziţiile art. 21 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 au următoarea redactare: „(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituţiile şi autorităţile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2014, se va realiza astfel:

a) în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 5% din valoarea titlului executoriu;

b) în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 10% din valoarea titlului executoriu;

c) în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;

d) în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;

e) în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 35% din valoarea titlului executoriu.

(2) în cursul termenului prevăzut la alin. (1), orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

(3) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

(4) Prin ordin al ordonatorilor principali de credite va fi stabilită procedura de efectuare a plăţii titlurilor executorii, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1).

13. Autorul excepţiei susţine că aceste dispoziţii de lege sunt contrare prevederilor art. 16 şi 21 din Constituţie, referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, respectiv la accesul liber la justiţie.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate stabilesc eşalonarea pe o perioadă de cinci ani a plăţii sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituţiile şi autorităţile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2014. Aceste dispoziţii de lege nu au mai constituit obiect al analizei de constituţionalitate, însă Curtea constată că soluţii legislative asemănătoare au fost cuprinse şi în alte acte normative, unele dintre acestea fiind supuse analizei de constituţionalitate.

Astfel, prima reglementare privind eşalonarea plăţii unor sume prevăzute în titlurile executorii s-a făcut prin art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 20 iunie 2008. Eşalonarea se întindea pe o perioadă de 18 luni de la intrarea îh vigoare a actului normativ. Prin Decizia nr. 784 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 7 iulie 2009, Curtea Constituţională a constatat că art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 era contrar prevederilor art. 115 alin. (4) teza întâi din Constituţie.

15. Ulterior acestui act normativ, dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 18 iunie 2009, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 230/2011 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 8 decembrie 2011, dispoziţiile art. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 24 august 2012, şi dispoziţiile art. XI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învăţământului şi cercetării, precum şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 19 decembrie 2012, au prevăzut, de asemenea, eşalonarea plăţii sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, în anul 2012, respectiv în anul 2013. Curtea Constituţională s-a pronunţat în mai multe rânduri cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, reţinând, în esenţă, că acestea au în vedere rezolvarea unei situaţii extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar şi derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătoreşti. Măsurile instituite urmăresc un scop legitim - asigurarea stabilităţii economice a ţării - şi păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere - executarea eşalonată a hotărârilor judecătoreşti în cauză. Totodată, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaşte obligaţia de plată a autorităţii statale şi se obligă la plata eşalonată a titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situaţia de excepţie pe care o reprezintă, pe de o parte, proporţia deosebit de semnificativă a creanţelor astfel acumulate împotriva statului şi, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în actualul context de criză economică naţională şi internaţională. În acelaşi timp, Curtea a constatat că nu se poate reţine existenţa niciunei discriminări între debitori, în sensul că statul ca debitor şl-ar aroga mai multe drepturi decât debitorii persoane de drept privat în ceea ce priveşte executarea hotărârilor judecătoreşti, în acest sens, pot fi amintite Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010, Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, Decizia nr. 24 din 17 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 29 februarie 2012, şi Decizia nr. 384 din 1 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 14 noiembrie 2013.

16. Aşa cum s-a reţinut mai sus, dispoziţiile art. 21 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, ce fac obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, conţin o soluţie legislativă asemănătoare celei conţinute de art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, singura diferenţă constituind-o data la care au devenit executorii hotărârile judecătoreşti de acordare a unor drepturi salariate - perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2014 - şi perioada de eşalonare. Aşa fiind, Curtea apreciază că cete reţinute cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 sunt valabile şi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 21 din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 103/2013.

17. Spre deosebire însă de criticile cărora Curtea le-a răspuns prin deciziile mai sus amintite, autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 21 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, susţinând că sfera de aplicare a acestora nu ar fi clară, precisă, şi invocă în acest sens cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 355 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 13 iulie 2011. Prin această decizie, Curtea a făcut o precizare cu privire la sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, arătând că, deşi acestea „nu fac diferenţa explicită între drepturile salariale obţinute prin sentinţe judecătoreşti definitive şi executorii în cazul salariaţilor din instituţiile publice care au obţinut o majorare sau o completare a acestor drepturi, prin care li s-au acordat anumite sporuri, prime etc. la salariul stabilit prin contractul individual de muncă, şi drepturile salariale cuprinse în contractul individual de muncă, se poate reţine că întinderea de aplicare a acesteia, aşa cum de altfel reiese şi din titlul său, este circumscrisă la hotărâri judecătoreşti prin care au fost acordate drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar şi nu la hotărâri judecătoreşti prin care instituţiile publice sunt obligate la plata unor sume de bani în favoarea salariaţilor ca urmare a concedierilor efectuate în mod netemeinic sau nelegal.” În acelaşi sens, Curtea a reţinut că „una este situaţia în care anumite categorii de salariaţi au sesizat instanţele judecătoreşti pentru a obţine aplicarea unor dispoziţii legale prin care să obţină o majorare a drepturilor salariale, majorare care le-a fost refuzată de angajator tocmai pe motivul că acele dispoziţii legale nu se aplică, şi alta este situaţia în care un salariat a sesizat instanţa pentru ca aceasta să constate concedierea sa nelegală şi să dispună revenirea la situaţia anterioară, prin urmare să restabilească ordinea de drept încălcată.

18. În prima situaţie este vorba de obţinerea unor drepturi de natură salarială care nu au fost acordate prin procedura normală şi nu este cazul a distinge motivele pentru care angajatorii - instituţii publice - nu au acordat aceste drepturi, iar drepturile astfel obţinute grevează bugetul public fără ca Guvernul să aibă posibilitatea să angajeze cheltuieli de natură salarială prin bugetul de stat.

19. Doar pentru această stare de lucruri Guvernul a emis Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, care a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2010 şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2010, prin care a eşalonat acordarea acestor drepturi cuprinse în hotărâri judecătoreşti pe o perioadă de timp care să poată fi susţinută de resursele financiare ale bugetului.”

20. În argumentarea sa, Curtea a invocat şi istoricul legislativ în materie, amintind că „prima eşalonare a plăţii sumelor prevăzute în titlurile executorii a fost reglementată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sistemul justiţiei. Ulterior acestui act normativ a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, ce reglementează eşalonarea plăţii sumelor prevăzute în titlurile executorii, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar.” Prin urmare, a conchis că, „ţinând cont de intenţia legiuitorului, este evident că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariate personalului din sectorul bugetar nu vizează ipoteza art. 78 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ci ipoteza unor drepturi salariate suplimentare obţinute prin legi speciale.” în acelaşi sens, prin Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, Curtea a precizat că „miza litigiului (a se vedea şi definiţia dată procesului civil în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009) este una foarte mare pentru stat, reprezentantul intereselor generale ale societăţii, întrucât se pune în discuţie chiar stabilitatea sa economică, în timp ce pentru creditorii statului, respectiv personalul bugetar plătit din fonduri publice, miza constă în recuperarea unor suplimente la salariul/ indemnizaţia/solda de bază, care, deci, nu afectează dreptul constituţional la salariu.”

21. Altfel spus, deşi dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 se referă fără nicio deosebire la „sumele prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar”, Curtea, prin Decizia nr. 355 din 22 martie 2011, având în vedere contextul în care au fost adoptate aceste dispoziţii de lege, precum şi istoricul legislativ în materie, a apreciat că sunt avute în vedere numai situaţiile când hotărârile judecătoreşti devenite definite şi executorii îndeplinesc următoarele condiţii:

- Se referă la drepturi salariale care constituie o „majorare sau o completare” sub forma unor sporuri, prime etc.

- Aceste drepturi au fost prevăzute de legi speciale.

- Acordarea acestor drepturi a fost refuzată de angajator, considerând că dispoziţiile legale invocate nu sunt aplicabile.

- Aceste drepturi au fost acordate pe cale judecătorească.

- Numărul mare al hotărârilor judecătoreşti care au ca obiect aceste drepturi salariale suplimentare nu a fost anticipat sub aspectul cheltuielilor bugetare, reprezentând un efort financiar major.

22. Din contră, Curtea a considerat că dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 nu sunt aplicabile atunci când hotărârile judecătoreşti restabilesc ordinea de drept încălcată şi obligă instituţiile publice la plata unor drepturi ce decurg din contractul individual de muncă, mai exact elementele salariale de bază care definesc raportul de muncă.

23. Desigur, pentru a analiza aplicabilitatea dispoziţiilor de lege care constituie obiect al controlului de constituţionalitate este necesar să fie avut în vedere raţionamentul Curţii de departajare între hotărârile judecătoreşti de acordare a unor drepturi salariale de bază ori suplimentare, aşa cum s-a reţinut prin Decizia nr. 355 din 22 martie 2011. Astfel, deşi prin decizia amintită s-a referit la restabilirea ordinii de drept încălcate şi plata unor drepturi ce decurg din contractul individual de muncă - întrucât acestea erau drepturile solicitate în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate -, cele reţinute sunt aplicabile, mutatis mutandis, şi situaţiei restabilirii ordinii de drept încălcate şi plăţii unor drepturi salariale ce decurg dintr-un act administrativ de numire, aşa cum este cazul funcţionarilor publici, din a căror categorie face parte autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate.

24. De asemenea, urmărind considerentele reţinute prin Decizia nr. 355 din 22 martie 2015, Curtea apreciază că dispoziţiile privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale acordate prin hotărâri judecătoreşti se referă la majorări sau completări ale drepturilor salariale sub forma unor sporuri, prime etc., fără a viza drepturile salariale de bază cu toate consecinţele ce decurg din acestea.

25. Prin urmare, Curtea apreciază că aspectele invocate de autorul excepţiei reprezintă probleme de aplicare a legii, ce revin competenţei instanţei de judecată, iar nu celei a instanţei de contencios constituţional.

26. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepţie ridicată de Cătălin Dumitru Ciobăniţă în Dosarul nr. 1.308/232/2014 al Judecătoriei Găeşti.

Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Găeşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 noiembrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 802

din 18 noiembrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent 1 2

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Societatea „Bayer” - S.R.L din Bucureşti în dosarele nr. 800/2/2015 şi nr. 799/2/2015 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 1.066D/2015 şi nr. 1.142D/2015.

2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2015, în prezenţa reprezentanţilor părţilor şi a reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus conexarea dosarului nr. 1.142D/2015 la Dosarul nr. 1.066D/2015, iar, în temeiul dispoziţiilor art. 222 alin. (2) din Codul de procedură civilă coroborate cu ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 17 noiembrie 2015, apoi, în temeiul prevederilor art. 57 şi ale art. 58 din Legea nr. 47/1992, pentru data de 18 noiembrie 2015, dată la care este pronunţată prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

3. Prin încheierile din 25 mai 2015 şi 15 iunie 2015, pronunţate în dosarele nr. 800/2/2015 şi nr. 799/2/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Societatea „Bayer” - S.R.L din Bucureşti în cauze având ca obiect anularea unor notificări comunicate în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011.

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate, prin fixarea taxei de clawback în mod arbitrar şi necorelat cu bugetul aprobat pentru medicamente, sunt contrare art. 34, art. 44 şi art. 56 alin. (2) din Constituţie. În acest context arată că indicele BAt (bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii) ar trebui să fie determinat în corelaţie cu bugetul stabilit pentru medicamente compensate pentru anul în curs, iar pentru ca acest indice să fie cât mai aproape de realitate, la stabilirea acestuia ar trebui avut în vedere consumul de medicamente din anul precedent. Astfel, pentru a respecta principiul justei aşezări a sarcinilor fiscale, indicele BAt trebuie calculat prin raportare la bugetul naţional aprobat pentru medicamente compensate, şi nu fixat la o sumă prestabilită, respectiv la suma de 1.515 milioane RON.

5. Totodată, susţine că stabilirea indicelui BAt prin lege şi nedeterminarea acestuia prin împărţirea bugetului alocat medicamentelor compensate au puternice implicaţii şi asupra dreptului de proprietate, întrucât, după depăşirea bugetului stabilit la suma de 1.515 milioane RON, deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor suportă în integralitate contravaloarea medicamentelor compensate, fără a primi în schimb nicio contraprestaţie, Astfel, aşa cum este determinat, indicele BAt lasă loc unei situaţii disproporţionate în care, deşi ar exista suficienţi bani alocaţi bugetului pentru medicamentele compensate, totuşi deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă ar fi nevoiţi să suporte taxa clawback. Or, această taxă, fiind o taxă parafiscală, ar trebui colectată cu titlu excepţional doar când nu sunt îndeplinite anumite condiţii, respectiv atunci când statul român nu poate suporta în totalitate, din punct de vedere economic, compensarea medicamentelor. Ca atare, proporţionalitatea există doar în măsura în care statul asigură existenţa medicamentelor compensate, în limita bugetului anului respectiv, iar deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor se angajează să suporte diferenţa/deficitul,

6. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 34 arată că prin modul în care este stabilit indicele BAt, necorelat cu economia de piaţă şi cu bugetul anual, va avea „ca unică consecinţă retragerea producătorilor de medicamente, dar mai ales a deţinătorilor autorizaţiilor de punere pe piaţă din România”, iar urmarea imediată a acestui fapt va avea consecinţe negative asupra sistemului de sănătate, dar mai ales asupra cetăţenilor cărora statul nu le va mai putea asigura în mod efectiv dreptul la sănătate publică.

7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 268 din 7 mai 2014.

8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012 privind

reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 24 august

2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 280/2013 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 5 noiembrie

2013, care au următorul cuprins: „începând cu trimestrul IV 2012, calculul contribuţiei trimestriale se realizează potrivit formulei prevăzute la art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, cu completările ulterioare, unde CTt şi BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată, iar BAt este de 1.515 milioane lei.”

12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată şi art. 56 alin. (2) referitor la aşezarea justă a sarcinilor fiscale. De asemenea sunt menţionate prevederile art. 1 referitor la protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

14. Din examinarea prevederilor criticate, Curtea observă că prin dispoziţiile art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare se modifică formula de calcul a procentului „p” prevăzută la art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, aprobată prin Legea nr. 184/2015, respectiv în formula de calcul a contribuţiei trimestriale nu se mai include taxa pe valoarea adăugată, iar bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii (BAt), este de 1.515 milioane lei.

15. În forma iniţială, astfel cum era reglementat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, BAt (bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii) era calculat prin împărţirea la 4 a bugetului anual aprobat iniţial prin legea bugetului de stat.

16. În acest context, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumită de modul de stabilire a indicelui BAt - bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii - respectiv de faptul că acesta are o sumă fixă - 1.515 milioane lei, iar, în opinia autoarei, ar trebui determinat în corelaţie CU bugetul stabilit pentru medicamente compensate aferent anului în curs, buget la constituirea căruia ar trebui avut în vedere consumul de medicamente din anul precedent.

17. Curtea observă că, astfel cum reiese chiar din titlul Ordonanţei Guvernului nr. 17/2012, la adoptarea acesteia s-au avut în vedere raţiuni de politică financiară şi bugetară a statului, respectiv „reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare”. Or, planificarea bugetului statului şi concretizarea politicilor şi măsurilor financiare şi bugetare ale statului în plan legislativ sunt aspecte ce nu privesc controlul de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, în caz contrar realizându-se o ingerinţă a acestei instanţe în atributele puterilor legislativă şi executivă ale statului, ceea ce ar contraveni principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, consfinţit de art. 1 alin. (4) din Constituţie, sens în care este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu Decizia nr. 214 din 14 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 20 mai 2005.

18. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Societatea „Bayer” - S.R.L din Bucureşti în dosarele nr. 800/2/2015 şi nr. 799/2/2015 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII l-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII l-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 18 noiembrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţă Cochinţu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 810

din 24 noiembrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. (1) şi art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Daniel Marius Morar - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu,

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. (1) şi art. 268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Sindicatul Liber din învăţământ Satu Mare, în numele şi pentru membrii săi de sindicat, în Dosarul nr. 2.861/83/2014 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.168D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.169D/2015, nr. 1.193D/2015, nr. 1.325D/2015 şi nr. 1.358-1.360D/2015, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Sindicatul Liber din învăţământ Satu Mare, în numele şi pentru membrii săi de sindicat, în dosarele nr. 20/83/2015, nr. 2/83/2015, nr. 3.016/83/2014, nr. 3.134/83/2014 şi nr. 7/83/2015 ale Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi de Sindicatul Liber învăţământ Zona Balş, în numele şi pentru membrii săi de sindicat, în Dosarul nr. 712/104/2015 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă.

4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în Dosarul nr. 1.325D/2015, autorul excepţiei a depus la dosar o cerere prin care solicită judecarea în lipsă.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.

7. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.169D/2015, nr. 1.193D/2015, nr. 1.325D/2015 şi nr. 1.358-1.360D/2015 la Dosarul nr. 1.168D/2015, care a fost primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 169 din 19 martie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

9. Prin încheierile din 24 iunie 2015, 23 iunie 2015 şi din 8 septembrie 2015, pronunţate în dosarele nr. 2.861/83/2014, nr. 20/83/2015, nr. 2/83/2015, nr. 3.016/83/2014, nr. 3.134/83/2014 şi nr. 7/83/2015, Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. (1) şi art. 268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Sindicatul Liber din învăţământ Satu Mare, în numele şi pentru membrii săi de sindicat, în cadrul unor cauze având ca obiect soluţionarea apelurilor declarate împotriva unor sentinţe civile, prin care s-au admis excepţiile prescripţiei dreptului material la acţiunea referitoare la drepturi băneşti.

10. Prin încheierea din 3 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 712/104/2015, Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. (1) şi art. 268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Sindicatul Liber învăţământ Zona Balş, în numele şi pentru membrii săi de sindicat, în cadrul unei cauze având ca obiect soluţionarea apelului declarat împotriva unei sentinţe civile, prin care s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiunea referitoare la drepturi băneşti.

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 44 alin. (1>-(3) din Constituţie şi celor ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind protecţia proprietăţii. În acest sens arată că drepturile salariale fac parte din conţinutul complex al dreptului de proprietate, garantat şi ocrotit de dispoziţiile constituţionale şi ale Convenţiei sus-amintite, în acelaşi sens Tind Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 11/2012 şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Însă, prin instituirea prescripţiei asupra drepturilor salariale, dreptul de proprietate nu mai este garantat şi ocrotit, devenind iluzoriu şi pur teoretic.

12. În final, autorii excepţiei susţin că dispoziţiile de lege criticate contravin şi celor ale art. 38 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, potrivit cărora salariaţii nu pot renunţa la drepturile recunoscute prin lege şi orice fel de renunţare, inclusiv cea tacită, care şi-ar găsi exprimarea prin nedepunerea cererii într-un anumit termen, este exclusă prin prevederile textului de lege criticat

13. Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă opinează, în esenţă, în sensul că prevederile de lege criticate nu contravin art. 44 din Constituţie, deoarece exercitarea dreptului de acces la justiţie poate fi supusă unor condiţionări legale cum sunt termenele stabilite pentru introducerea cererilor, menite să asigure restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate, precum şi stabilitatea raporturilor juridice. Legiuitorul are dreptul de a opta pentru instituirea unor termene diferite în considerarea deosebirilor ce există între natura şi obiectul diferitelor litigii.

14. Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 169 din 19 martie 2015, nr. 210 din 31 martie 2015 şi nr. 435 din 9 iunie 2015.

15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

16. Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, deoarece instituirea unor termene de prescripţie este în deplină concordanţă cu prevederile art. 44 alin. (1) teza a două din Constituţie, aşa cum a reţinut Curtea Constituţională prin deciziile nr. 296 din 8 iulie 2003, nr. 216 din 13 martie 2007, nr. 251 din 6 martie 2008 şi nr. 648 din 11 mai 2010. Totodată, arată că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. În condiţiile în care, potrivit principiului nemo censetur ignorare legem, titularul unui drept este prezumat că a avut cunoştinţă de reglementarea care prevedea că valorificarea dreptului său se circumscrie unui anumit termen.

17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, cererea de judecare în lipsă depusă de autorul excepţiei de neconstituţionalitate în Dosarul nr. 1.325D/2015, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierile de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 171 alin. (1) şi art. 268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, cu modificările şi completările ulterioare. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă însă că autorii acesteia critică dispoziţiile art. 171 alin. (1) şi art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, având următorul conţinut:

- Art. 171 alin. (1): „Dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.

- Art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi: „Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate: [...] c) în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat

20. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de proprietate privată şi celor ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind protecţia proprietăţii.

21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 171 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii fac parte din capitolul III „Plata salariului” al titlului IV „Salarizarea”, iar dispoziţiile art. 268 alin. (1) lit. c)teza întâi fac parte din capitolul I „Dispoziţii generale” al titlului XII „Jurisdicţia muncii”. Curtea reţine că, asupra aceloraşi dispoziţii de lege, criticate din perspective identice, s-a pronunţat prin Decizia nr. 169 din 19 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 18 mai 2015, şi Decizia nr. 210 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 20 mai 2015, sau Decizia nr. 435 din 9 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 567 din 29 iulie 2015, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate.

22. Prin Decizia nr. 169 din 19 martie 2015, paragraful 15, Curtea a reţinut că, potrivit jurisprudenţei sale, dreptul la salariu se bucură, în egală măsură, de protecţia acordată dreptului la muncă, fiind o componentă a acestuia, dar şi de protecţia acordată dreptului de proprietate, întrucât reprezintă un „bun”în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, prin Decizia nr. 859 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 29 iulie 2009, Curtea a reţinut că, deşi „drepturile salariale nu sunt drepturi reale, cum este dreptul de proprietate, ci drepturi de creanţă, în privinţa apărării lor, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului acestea sunt asimilate cu bunuri, statuându-se că noţiunile de «bun» şi «proprietate» au un sens care «nu este limitat la dreptul de proprietate asupra bunurilor corporale, ci cuprinde şi alte drepturi şi interese patrimoniale»“ (Hotărârea din 5 ianuarie 2000, pronunţată în Cauza Beyeler împotriva Italiei, paragraful 100).

23. Referitor la conformitatea dintre textele de lege care stabilesc termene de prescripţie pentru exercitarea dreptului material la acţiune şi dispoziţiile constituţionale ale art. 44, prin Decizia nr. 210 din 31 martie 2015, paragraful 13, Curtea a reţinut jurisprudenţa sa constantă potrivit căreia imprescriptibilitatea nu este consacrată ca atare în Constituţie. Aşa fiind, legiuitorul poate, în considerarea unor raţiuni majore, să deroge de la acest principiu, aşa cum a procedat prin norma dedusă controlului, fără a îndreptăţi calificarea reglementării respective ca fiind neconstituţională. (în acest sens este Decizia nr. 296 din 8 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003.)

24. Totodată, Curtea a reţinut că reglementarea supusă controlului de constituţionalitate, prin care se instituie un termen de prescripţie de 3 ani în materia conflictelor de muncă având ca

obiect plata drepturilor salariale neacordate, are ca justificare asigurarea securităţii şi stabilităţii raporturilor juridice şi necesitatea soluţionării într-un termen rezonabil a conflictului de muncă izvorât din neplata acestor drepturi, în interesul legitim al fiecăreia dintre părţile litigante. Prin prescripţie se stinge doar dreptul la acţiune în sens material, deci posibilitatea titularului dreptului de creanţă de a obţine, pe calea silită, îndeplinirea obligaţiei subiectului pasiv. Aşadar, prescripţia nu stinge dreptul subiectiv în substanţa lui, drept care continuă să subziste, şi nici obligaţia corelativă, care va putea fi executată de bunăvoie. De asemenea, în această materie sunt aplicabile dispoziţiile Codului civil referitoare la suspendarea sau întreruperea curgerii termenului de prescripţie. În consecinţă, critica de neconstituţionalitate raportată la art. 44 alin. (1)-(3) din Constituţie este neîntemeiată.

25. Referitor la critica potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate contravin şi celor ale art. 38 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, conform cărora salariaţii nu pot renunţa la drepturile recunoscute prin lege, Curtea a reţinut că se poate pronunţa doar asupra conformităţii textelor de lege criticate cu prevederile şi principiile constituţionale, iar nu şi asupra conformităţii dintre mai multe texte de lege.

26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul Liber din învăţământ Satu Mare, în numele şi pentru membrii săi de sindicat, în dosarele nr. 2.861/83/2014, nr. 20/83/2015, nr. 2/83/2015, nr. 3.016/83/2014, nr. 3.134/83/2014 şi nr. 7/83/2015 ale Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi de Sindicatul Liber învăţământ Zona Balş, în numele şi pentru membrii săi de sindicat, în Dosarul nr. 712/104/2015 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 171 alin. (1) şi art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 24 noiembrie 2015.

 

PREŞEDINTE,

DANIEL MARIUS MORAR

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 813

din 24 noiembrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2013 pentru stabilirea unor măsuri bugetare

 

Daniel Marius Morar - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2013 pentru stabilirea unor măsuri bugetare, excepţie ridicată de Georgeta Birău, Maria Petcu, Georgeta Luminiţa Anghel, Dorin Ioan Labo, Anişoara Popescu, Mariana Doina Ionescu, Ana Nicoleta Mihăilescu, Simona Mihaela Marin, Mariana Alina Rădulescu şi Silvia Tarbu în Dosarul nr. 39.808/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.239D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă avocatul Dan Cimpoeru, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, pentru autorii excepţiei de neconstituţionalitate. Lipseşte partea Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. Susţine, în esenţă, că, pentru a se respecta principiul egalităţii în faţa legii, personalul din organismele intermediare trebuie să beneficieze de acelaşi nivel de salarizare ca personalul din structurile cu rol de autoritate de management, şi anume de nivelul aferent funcţiilor din cadrul Ministerului Fondurilor Europene, Arată că, potrivit normelor europene, organismele intermediare funcţionează în baza principiului delegării de atribuţii de către structurile cu rol de management, astfel încât personalul acestora trebuie salarizat în mod similar, în acest sens fiind şi punctul de vedere al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării. În concluzie, solicită Curţii Constituţionale pronunţarea unei decizii interpretative, în sensul că dispoziţiile art. VII alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2013 sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează că prin sintagma „structurile cu rol de autoritate de management” nu se înţeleg şi organismele intermediare

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât stabilirea salarizării este atributul legiuitorului.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 27 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 39.808/3/2014, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2013 pentru stabilirea unor măsuri bugetare, aprobată prin Legea nr. 70/2014. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Georgeta Birău, Maria Petcu, Georgeta Luminiţa Anghel, Dorin Ioan Labo, Anişoara Popescu, Mariana Doina Ionescu, Ana Nicoleta Mihăilescu, Simona Mihaela Marin, Mariana Alina Rădulescu şi Silvia Tarbu, având calitatea de funcţionari publici încadraţi la Organismul intermediar pentru Programul operaţional Mediu, într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de obligare a pârâtului Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice la emiterea actelor administrative necesare astfel încât să beneficieze de nivelul de salarizare aferent funcţiilor din cadrul Ministerului Fondurilor Europene, în condiţiile art. VII alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2013, la fel ca personalul din autoritatea de management.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate creează discriminări şi încalcă art. 16 din Constituţie, în măsura în care se interpretează că prin sintagma „structurile cu rol de autoritate de management” nu se înţeleg şi organismele intermediare, astfel cum sunt definite de art. 2 pct. 6 din Regulamentul (CE) nr. 1.083 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.260/1999, şi art. 2 pct. 18 din Regulamentul (UE) nr. 1.303 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziţii comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime, precum şi de stabilire a unor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului. Autorii excepţiei susţin că, prin asimilarea prevăzută de textul de lege criticat, salarizarea personalului din autorităţile de management a cunoscut o creştere semnificativă de aproximativ 60% şi că, având aceleaşi atribuţii (activitatea organismelor intermediare desfăşurându-se în baza unor acorduri de delegare de atribuţii încheiate cu autorităţile de management), funcţionarii publici din organismele intermediare trebuie să beneficieze de toate drepturile acordate funcţionarilor publici încadraţi la autorităţile de management. Precizează că în acelaşi sens s-a pronunţat şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 303 din 28 mai 2014.

7. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că Regulamentul nr. 1.083/2006 la care fac referire autoarele excepţiei de neconstituţionalitate a fost abrogat prin art. 153 alin. (1) din Regulamentul nr. 1.303/2013, care, la art. 2 pct. 18 defineşte sintagma de „organism intermediar” ca fiind „orice organism public sau privat care acţionează sub responsabilitatea unei autorităţi de management sau de certificare sau care îndeplineşte sarcini în numele unei astfel de autorităţi în raport cu operaţiunile implementate de beneficiari” Totodată, art. 123 din acelaşi regulament, privind desemnarea autorităţilor, stabileşte că fiecare stat membru desemnează pentru fiecare program operaţional: o autoritate de management, o autoritate de certificare şi o autoritate de audit, care în anumite situaţii expres numite de norme, pot face parte din aceeaşi autoritate publică. În plus, statul membru poate să desemneze unul sau mai multe organisme intermediare, în scopul desfăşurării anumitor sarcini ale autorităţii de management sau ale autorităţii de certificare. Potrivit art. 123 alin. (6), organismele intermediare sunt puse „sub răspunderea autorităţii respective”. Din analiza sistematică a prevederilor acestui regulament nu rezultă că organismele intermediare fac parte din autoritatea de management, aşa cum susţin autoarele excepţiei, ci sunt subordonate acesteia. Ca urmare, autoritatea de management şi organismele intermediare nu se află în aceeaşi situaţie juridică, astfel încât nu sunt încălcate prevederile art. 16 din Constituţie, astfel cum au fost dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. VII alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2013 pentru stabilirea unor măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 13 decembrie 2013, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 70/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 20 mai 2014, cu următorul cuprins: „Prin derogare de la prevederile cap. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, salarizarea personalului din structurile cu rol de autoritate de management pentru Programul operaţional sectorial creşterea competitivităţii economice, Programul operaţional sectorial Dezvoltarea resurselor umane, Programul operaţional Mediu, Programul operaţional Transport, Programul operaţional Dezvoltarea capacităţii administrative, Programul operaţional pentru pescuit şi Programul Naţional de Dezvoltare Rurală se stabileşte la nivelul de salarizare aferent funcţiilor din cadrul Ministerului Fondurilor Europene.” însă, anterior sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, prin articolul unic din Legea nr. 78/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2014 privind modificarea art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2013 pentru stabilirea unor măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 24 aprilie 2015, dispoziţiile art. VII alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2013 au fost modificate, având, la data sesizării, următorul cuprins: „Prin derogare de la prevederile cap. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014. cu modificările şi completările ulterioare, salarizarea personalului din structurile cu rol de autoritate de management pentru Programul operaţional sectorial Creşterea competitivităţii economice, Programul operaţional sectorial Dezvoltarea resurselor umane, Programul operaţional Mediu, Programul operaţional Transport, Programul operaţional Dezvoltarea capacităţii administrative, Programul operaţional pentru pescuit şi Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, personalului din Autoritatea competentă pentru acreditarea agenţiilor de plăţi şi a organismului coordonator, personalului din Direcţia pentru coordonarea agenţiilor de plăţi, personalului din cadrul structurilor care îndeplinesc prin delegare funcţii de gestionare şi implementare a asistenţei financiare nerambursabile pentru Programul operaţional pentru pescuit şi Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, personalului Agenţiei de plată pentru Programul operaţional pentru pescuit (POP), personalului structurii de control ex-post şi din cadrul Agenţiei de Plăţi şi intervenţie pentru Agricultură se stabileşte după cum urmează:

a) pentru personalul din structurile cu rol de autoritate de management pentru Programul operaţional sectorial Creşterea competitivităţii economice, Programul operaţional sectorial Dezvoltarea resurselor umane, Programul operaţional Mediu, Programul operaţional Transport, Programul operaţional Dezvoltarea capacităţii administrative, Programul operaţional pentru pescuit şi Programul Naţional de Dezvoltare Rurală şi Autoritatea competentă pentru acreditarea agenţiilor de plăţi şi a organismului coordonator, Direcţia pentru coordonarea agenţiilor de plăţi, personalul din cadrul structurilor care îndeplinesc prin delegare funcţii de gestionare şi implementare a asistenţei financiare nerambursabile pentru Programul operaţional pentru pescuit şi Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, personalul Agenţiei de plată pentru Programul operaţional pentru pescuit (POP) şi structura de control ex-post se stabileşte la nivelul de salarizare aferent funcţiilor din cadrul Ministerului Fondurilor Europene;

b) pentru funcţionarii publici din Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură se stabileşte la 85% din nivelul de salarizare aferent funcţiilor din cadrul Ministerului Fondurilor Europene.“

13. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textul de lege criticat reglementează categoriile de personal plătit din fonduri publice care beneficiază de nivelul de salarizare aferent funcţiilor din cadrul Ministerului Fondurilor Europene, stabilind că de acest nivel de salarizare beneficiază şi personalul din structurile cu rol de autoritate de management pentru anumite programe operaţionale. Potrivit susţinerilor autorilor excepţiei, prin asimilarea cu nivelul de salarizare aferent funcţiilor din cadrul Ministerului Fondurilor Europene, „salarizarea personalului din structurile cu rol de autoritate de management pentru programele menţionate a cunoscut o creştere semnificativă de aproximativ 60%”.

15. Cu privire la critica de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorii excepţiei solicită interpretarea şi completarea normei criticate cu prevederea ca şi personalul din organismele intermediare să beneficieze de nivelul de salarizare aferent funcţiilor din cadrul Ministerului Fondurilor Europene, la fel ca personalul din structurile cu rol de autoritate de management, deoarece Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziţii comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime, precum şi de stabilire a unor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1,083/2006 al Consiliului prevede la art. 2 („Definiţii*) pct. 18 că »«organism intermediar» înseamnă orice organism public sau privat care acţionează sub responsabilitatea unei autorităţi de management sau de certificare sau care îndeplineşte sarcini în numele unei astfel de autorităţi în raport cu operaţiunile implementate de beneficiari”, iar organismele intermediare îşi desfăşoară activitatea pe baza delegării de atribuţii de către autorităţile de management.

16. Or, o asemenea critică nu poate fi reţinută, întrucât stabilirea unui anumit nivel de salarizare a unei categorii de personal plătit din fonduri publice, precum şi asimilările referitoare la un anumit nivel de salarizare intră în atribuţiile legiuitorului de a edicta acte normative cu putere de lege. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.

17. De altfel, Curtea reţine că legiuitorul a stabilit că, începând cu data de 1 ianuarie 2015, salarizarea personalului din structurile cu rol de organisme intermediare pentru anumite programe operaţionale (inclusiv pentru Programul operaţional Mediu) se stabileşte la nivelul de salarizare aferent funcţiilor din cadrul Ministerului Fondurilor Europene. Astfel, potrivit art. 1 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015, „începând cu data de 1 ianuarie 2015, prin derogare de la alin. (1), salarizarea personalului din structurile cu rol de organisme Intermediare pentru Programul operaţional sectorial Creşterea competitivităţii economice, Programul operaţional sectorial Dezvoltarea resurselor umane, Programul operaţional Mediu şi Programul operaţional pentru Pescuit/Programul operaţional pentru pescuit şi afaceri maritime se stabileşte la nivelul de salarizare aferent funcţiilor din cadrul Ministerului Fondurilor Europene, cu excepţia agenţiilor pentru dezvoltare regională” potrivit art. 1 alin. (8) din acelaşi act normativ, Asimilarea funcţiilor şi salariilor din structurile cu rol de organism intermediar prevăzute la alin. (7) cu funcţiile şi nivelul de salarizare al acestora din cadrul Ministerului Fondurilor Europene, precum şi stabilirea nivelului concret al drepturilor salariate se fac prin ordin comun al ministrului fondurilor europene şi al ordonatorilor principali de credite în cadrul cărora funcţionează structurile cu rol de organism intermediar prevăzute la alin. (7).”

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2013 pentru stabilirea unor măsuri bugetare, excepţie ridicată de Georgeta Birău, Maria Petcu, Georgeta Luminiţa Anghel, Dorin Ioan Labo, Anişoara Popescu, Mariana Doina Ionescu, Ana Nicoleta Mihăilescu, Simona Mihaela Marin, Mariana Alina Rădulescu şi Silvia Tarbu în Dosarul nr. 39.808/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi generat obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 24 noiembrie 2015.

 

PREŞEDINTE,

DANIEL MARIUS MORAR

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

 

ORDIN

privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Acordului suplimentar scris, sub forma schimbului de scrisori, semnat la Varşovia la data de 30 septembrie 2015 şi la Bucureşti la data de 20 decembrie 2015, pentru prelungirea valabilităţii Acordului-cadru pe linie de pregătire dintre Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Agenţia Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene - Frontex, semnat la Bucureşti la 30 mai 2012 şi la Varşovia la 31 mai 2012

 

În temeiul dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele şi ale art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul afacerilor interne emite următorul ordin:

Articol unic. - Se dispune publicarea, fără plată, în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Acordului suplimentar scris, sub forma schimbului de scrisori*), semnat la Varşovia la data de 30 septembrie 2015 şi la Bucureşti la data de 29 decembrie 2015, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin, pentru prelungirea valabilităţii Acordului-cadru pe linie de pregătire dintre Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Agenţia Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene - Frontex, semnat la Bucureşti la 30 mai 2012 şi la Varşovia la 31 mai 2012.

 

Ministrul afacerilor interne,

Petre Tobă

 

Bucureşti, 28 ianuarie 2016.

Nr. 15.

 

*) Traducere oficială.

 

ANEXĂ

            MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI SI INTERNELOR

ACADEMIA PARTENERĂ DIN ROMÂNIA

 

Acord-cadru de parteneriat: extinderea perioadei de valabilitate

 

Nr. 15.378/30.09.2015

A se face referire la răspuns

 

Varşovia, 30 septembrie 2015

 

Stimate/ă domn/doamnă,

De-a lungul timpului, cooperarea în cadrul Reţelei de academii partenere a devenit unul dintre elementele esenţiale ale activităţii de pregătire a Frontex. Apreciem în mod deosebit cooperarea stabilită cu organizaţia dumneavoastră care a contribuit în mod semnificativ la rezultatele pozitive ale activităţii noastre de instruire. Un nou concept este în curs de pregătire, luând în considerare interesul crescut al potenţialilor noi membri, precum şi scopul extins al cooperării.

În referire la Acordul-cadru de pregătire (FTA) între instituţia dumneavoastră şi Frontex care expiră la 31 decembrie 2015 aş dori să vă cer acordul să menţinem actualul statut şi, în mod excepţional, să prelungim perioada de valabilitate a FTA (inclusiv acordul suplimentar scris) până la data de 30 iunie 2016. Acest lucru ne-ar permite să pregătim în mod adecvat noul concept în timp ce păstrăm continuitatea activităţilor.

Aş aprecia dacă ne-aţi putea transmite acceptul propunerii de prelungire la training.offîce@frontex.europa.eu, până la 16 octombrie 2015.

 

Cu stimă,

Fabrice Leggeri,

director executiv

 

CC: NFPOC din România

 

ROMÂNIA

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

ACADEMIE PARTENERĂ FRONTEX

 

Bucureşti

Nr. 411.935/29.12.2015

 

Domnului Fabrice Leggeri,

director executiv

 

Agenţia Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene - FRONTEX

 

Stimate domnule director executiv,

În răspuns la Scrisoarea dumneavoastră nr. 15.378/30.09.2015, prin prezenta corespondenţă vă confirm, în numele Academiei Partenere din România, că suntem de acord cu extinderea valabilităţii Acordului-cadru pe linie de pregătire dintre Ministerul Administraţiei şi Internelor din România şi Agenţia Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene - Frontex, semnat la Bucureşti la data de 30 mai 2012 şi la Varşovia la 31 mai 2012 (inclusiv a acordului suplimentar scris), până la data de 30 iunie 2016, prin încheierea unui acord, prin schimb de scrisori.

 

Cu deosebită stimă,

Liviu-Marius Galoş,

împuternicit inspector general al Poliţiei de Frontieră Române

 

ACTE ALE CAMEREI AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

 

CAMERAAUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea Listei cuprinzând auditorii financiari care au fost autorizaţi în alte state membre ale Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European ori Confederaţiei Elveţiei

 

Având în vedere prevederile:

- art. 6 alin. (3) şi ale art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. 15 alin. (1) şi (3) şi art. 38 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Camerei Auditorilor Financiari din România, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 433/2011;

- Hotărârea Consiliului Camerei Auditorilor Financiari din România nr. 164/2010 pentru adoptarea Normelor privind aprobarea auditorilor financiari şi a firmelor de audit din alte state membre ale Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European ori Confederaţiei Elveţiei şi din terţe ţări, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. 12 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2008 privind auditul statutar ai situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate şi supravegherea în interes public a profesiei contabile, aprobată cu modificări prin Legea nr. 278/2008, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârii Consiliului Camerei Auditorilor Financiari din România nr. 51/2015 privind modalitatea de adoptare a hotărârilor Consiliului Camerei Auditorilor Financiari din România,

ţinând cont de procesul-verbal întocmit la data de 26 noiembrie 2015 de Comisia de examinare,

Consiliul Camerei Auditorilor Financiari din România, întrunit în data de 21 decembrie 2015, hotărăşte:

Art. 1. - Se aprobă Lista cuprinzând auditorii financiari care au fost autorizaţi în alte state membre ale Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European ori Confederaţiei Elveţiei şi care au dobândit calitatea şi dreptul de exercitare a profesiei de auditor financiar în România, în urma testului de aptitudini organizat în data de 26 noiembrie 2015, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Prezenta hotărâre va fi comunicată Consiliului pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile pentru aprobarea listei cuprinzând persoanele care au participat la testul de aptitudini în vederea aprobării ca auditori financiari.

Art. 3. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Camerei Auditorilor Financiari din România,

Gabriel Radu

 

Bucureşti, 21 decembrie 2015.

Nr. 78.

 

ANEXĂ

 

LISTA

cuprinzând auditorii financiari care au fost autorizaţi în alte state membre ale Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European ori Confederaţiei Elveţiei şi care au dobândit calitatea şi dreptul de exercitare a profesiei de auditor financiar în România, în urma testului de aptitudini organizat în data de 26 noiembrie 2015

 

Nr. crt.

Numele şi prenumele

Ţara de origine

Institutul străin la care este membru

1.

BUTOLO ANITA SIDONIA

România

The Association of Chartered Certified Accountants

2.

CEBOTARI IGOR

România

The Association of Chartered Certified Accountants

3.

FLOREA OANA

România

The Association of Chartered Certified Accountants

4.

IACOB DIANA MANUELA

România

The Association of Chartered Certified Accountants

5.

MUTULESCU ALEXANDRA MADALINA

România

The Association of Chartered Certified Accountants

6.

STANOANA MONICA

România

The Association of Chartered Certified Accountants

7.

STROE CAMELIA ILEANA

România

The Association of Chartered Certified Accountants

 

CAMERA AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

 

HOTĂRÂRE

privind adoptarea Standardelor internaţionale de control al calităţii, audit, revizuire, alte servicii de asigurare şi servicii conexe, emise de Federaţia Internaţională a Contabililor (IFAC) - ediţia 2014, traduse şi revizuite

 

În temeiul prevederilor:

- art. 5 alin. (3) lit. c) şi art. 6 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. 15 alin. (3) şi (4) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Camerei Auditorilor Financiari din România, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 433/2011;

- Hotărârii Consiliului Camerei Auditorilor Financiari din România nr. 22/2015 privind aprobarea Procedurilor Camerei Auditorilor Financiari din România de traducere a standardelor publicate de către Federaţia Internaţională a Contabililor;

- Hotărârii Consiliului Camerei Auditorilor Financiari din România nr. 51/2015 privind modalitatea de adoptare a hotărârilor Consiliului Camerei Auditorilor Financiari din România,

în baza obligaţiilor Camerei Auditorilor Financiari din România, în calitate de membru cu drepturi depline al Federaţiei Internaţionale a Contabililor (IFAC), de a asigura adoptarea şi promovarea celei mai recente ediţii a Standardelor internaţionale emise de această organizaţie,

Consiliul Camerei Auditorilor Financiari din România, întrunit în şedinţa din data de 21 decembrie 2015, hotărăşte:

Art. 1. - Se adoptă Standardele internaţionale de control al calităţii, audit, revizuire, alte servicii de asigurare şi servicii conexe, emise de Federaţia Internaţională a Contabililor (IFAC)- ediţia 2014, traduse şi revizuite, aplicabile de către auditorii financiari din România, membri ai Camerei Auditorilor Financiari din România.

Art. 2. - Standardele internaţionale menţionate la art. 1, cuprinse în Manualul de reglementări internaţionale de control al calităţii, audit, revizuire, alte misiuni de asigurare şi servicii conexe, emis de Consiliul pentru standarde internaţionale de audit şi asigurare (IAASB) al Federaţiei Internaţionale a Contabililor (IFAC), sunt traduse, adoptate şi incluse în Manualul de reglementări internaţionale de control al calităţii, audit, revizuire, alte misiuni de asigurare şi servicii conexe, editat de Camera Auditorilor Financiari din România.

Art. 3. - Prezenta hotărâre se comunică Consiliului pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile.

Art. 4. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Camerei Auditorilor Financiari din România,

Gabriel Radu

 

Bucureşti, 30 decembrie 2015.

Nr. 82.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.