MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 136/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 136         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 22 februarie 2016

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 870 din 10 decembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 lit. a) şi art. 4 lit. a) din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei

 

Decizia nr. 877 din 15 decembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

219. - Ordin al ministrului finanţelor publice privind instituirea şi aprobarea componenţei Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate şi a regulamentului de organizare şi funcţionare a acesteia

 

220. - Ordin al ministrului finanţelor publice privind instituirea comisiilor teritoriale pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate şi a regulamentului de organizare şi funcţionare a acestora

 

726. - Ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală pentru aprobarea modelului şi conţinutului formularului (012) „Notificare privind modificarea sistemului anual/trimestrial de declarare şi plată a impozitului pe profit

 

Lista cuprinzând asociaţiile şi fundaţiile române cu personalitate juridică din municipiul Sibiu care primesc subvenţii de la bugetul local în anul 2016, precum şi cuantumul acestora, în conformitate cu prevederile Legii nr. 34/1998 privind acordarea unor subvenţii asociaţiilor şi fundaţiilor române cu personalitate juridică, care înfiinţează şi administrează unităţi de asistenţă socială

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 870

din 10 decembrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 lit. a) şi art. 4 lit. a) din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei

 

Daniel Marius Morar - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Popescu - magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 lit. a) şi art. 4 lit. a) din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, excepţie ridicată de George Bostan în Dosarul nr. 514/1,372/2014 al Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov şi care formează obiectul Dosarului nr. 980D/2015 al Curţii Constituţionale.

2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 26 noiembrie 2015, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 10 decembrie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

3. Prin încheierea din 14 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 514/1.372/2014, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 lit. a) şi art. 4 lit. a) din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de George Bostan într-o cauză având ca obiect cererea de încuviinţare a adopţiei.

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece îngrădesc dreptul soţului la adopţia copilului minor al soţiei, cetăţeni români cu domiciliul în România, dar cu drept de muncă şi rezidenţă în spaţiul Uniunii Europene. Astfel, contrar Constituţiei, se instituie obligaţia ca adoptatorul, cetăţean român, să locuiască efectiv şi continuu pe teritoriul României, în ultimele 12 luni anterioare depunerii cererii de adopţie, această cerinţă fiind impusă şi copilului ce urmează a fi adoptat. Prin obligativitatea de a locui efectiv şi continuu pe teritoriul României în ultimele 12 luni anterioare depunerii cererii de adopţie impusă de prevederile imperative ale art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 273/2004, se creează o situaţie discriminatorie între cetăţenii români care au drept de rezidenţă în străinătate şi cetăţenii români cu domiciliul în România şi care vor să adopte copilul sau copiii soţilor lor.

5. În acest sens, autorul excepţiei susţine că textele de lege criticate aduc atingere inclusiv principiilor consacrate de Convenţia europeană revizuită în materia adopţiei de copii, adoptată la Strasbourg la 27 noiembrie 2008 şi semnată de România la Strasbourg la 4 martie 2009, ratificată prin Legea nr. 138/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 21 iulie 2011, care se referă la interesul superior al minorului de a i se asigura un mediu stabil şi armonios, precum şi la interesul de a reglementa dispoziţii mai favorabile pentru copilul adoptat. De asemenea, se apreciază că sunt încălcate şi principiile consacrate de Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale, încheiată la Haga la 29 mai 1993, ratificată prin Legea nr. 84/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 21 octombrie 1994, referitoare la faptul că minorul trebuie să crească într-un mediu familial, de fericire, iubire şi de înţelegere şi că fiecare stat semnatar trebuie să ia, cu prioritate, măsuri corespunzătoare pentru a permite menţinerea copilului în familia sa de origine.

6. În susţinerea criticii de neconstituţionalitate se invocă Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 27 octombrie 1994, pronunţată în Cauza Kroon şi alţii împotriva Olandei.

7. Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov consideră că exigenţa impusă de art. 3 lit. a) din Legea nr. 273/2004 cetăţenilor români, potenţiali adoptatori, de a avea domiciliul în România şi de a locui efectiv şi continuu pe teritoriul României în ultimele 12 luni anterioare demarării procedurii de adopţie încalcă dreptul la liberă circulaţie, instituit prin art. 25 din Constituţie. De asemenea, instanţa judecătorească apreciază că, prin modul de reglementare a art. 3 lit. a) şi art. 4 lit. a) din Legea nr. 273/2004, se aduce atingere dreptului la viaţă intimă, familială şi privată, prevăzut de ari. 26 din Legea fundamentală, întrucât statul nu permite dezvoltarea unei legături familiale existente între un soţ şi copilul celuilalt soţ, sub forma adopţiei copilului soţului. Instanţa judecătorească apreciază că art. 3 lit. a) din Legea nr. 273/2004 şi art. 4 din lege nu aduc atingere celorlalte dispoziţii constituţionale invocate.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 3 lit. a) şi art. 4 lit. a) din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 19 aprilie 2012, având următorul conţinut:

- Art. 3 lit. a): „în înţelesul prezentei legi, prin reşedinţă obişnuită în România a adoptatorului/familiei adoptatoare se înţelege situaţia:

a) cetăţenilor români sau cetăţenilor români cu multiplă cetăţenie, după caz, care au domiciliul în România, care au locuit efectiv şi continuu pe teritoriul României în ultimele 12 luni anterioare depunerii cererii de atestare; la stabilirea continuităţii nu sunt considerate întreruperi absenţele temporare care nu depăşesc 3 luni şi nici cele determinate de şederea pe teritoriul altui stat ca urmare a existenţei unor contracte de muncă impuse de derularea unor activităţi desfăşurate în interesul statului român, precum şi ca urmare a unor obligaţii internaţionale asumate de România;”;

- Art. 4 lit. a): „în înţelesul prezentei legi, prin reşedinţă obişnuită în România a copilului se înţelege situaţia:

a) copiilor cetăţeni români cu domiciliul în România care au locuit efectiv şi continuu pe teritoriul României în ultimele 12 luni anterioare introducerii cererii de încuviinţare a adopţiei;”.

12. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 4 privind unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 17 referitor la românii din străinătate, art. 26 privind dreptul la viaţă intimă, familială şi privată şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 3 lit. a) şi art. 4 lit. a) din Legea nr. 273/2004 stabilesc înţelesul noţiunilor de „reşedinţă obişnuită în România” a adoptatorului, respectiv a copilului, în strânsă legătură cu condiţiile necesar a fi îndeplinite pentru declanşarea procedurii adopţiei interne. Aceste prevederi au fost introduse în cuprinsul Legii nr. 273/2004, în anul 2011, prin art. I pct. 2 din Legea nr. 233/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 860 din 7 decembrie 2011.

14. Curtea observă că, potrivit Expunerii de motive la Legea nr. 233/2011, prin acest act normativ „este revizuit cadrul normativ în materia adopţiei, ţinând cont atât de Convenţia Europeană de la Strasbourg revizuită în materia adopţiilor de copii, semnată de România la 4 martie 2009, cât şi de Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale, încheiată la Haga la 29 mai 1993, ratificată de România prin Legea nr. 84/1994, Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, din 20 noiembrie 1989, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, cât şi în raport cu legislaţia română în domeniul protecţiei copilului”. Una dintre schimbările determinate de promovarea Legii nr. 233/2011 a fost „redefinirea noţiunilor de adopţie internă şi adopţie internaţională. În prezent, criteriul utilizat pentru definirea celor două noţiuni şi, respectiv, diferenţierea procedurilor adopţiei interne şi a celei internaţionale este cel al domiciliului. Pentru o aplicare adecvată a Convenţiei de la Haga, se impune însă utilizarea criteriului reşedinţei obişnuite a adoptatorului sau a familiei adoptatoare şi a copilului ce urmează a fi adoptat”. De asemenea, în aceeaşi expunere de motive se arata c㠄în contextul intrării ţării noastre în Uniunea Europeană şi al liberei circulaţii s-a constatat existenţa unor situaţii frecvente în care cetăţeni români care au obţinut un drept de şedere permanentă pe teritoriul altor state păstrează şi domiciliul în România (având cărţi de identitate încă valabile) sau îşi restabilesc domiciliul în România (deşi locuiesc efectiv pe teritoriul unui stat străin) şi solicită să adopte conform procedurii adopţiei interne. Aceste situaţii creează însă, ulterior finalizării adopţiilor respective, o serie de dificultăţi în ceea ce priveşte recunoaşterea lor în statele străine şi implicit asupra statutului copilului pe teritoriul statului respectiv”.

15. Sub acest aspect, Curtea reţine că prevederile de lege criticate dau expresie opţiunii legiuitorului de a reglementa condiţii precise, specifice, în acord cu realităţile sociale actuale, privind procedura adopţiei interne, distinctă de cea a adopţiei internaţionale. Astfel, potrivit art. 2 lit. c) şi d) din Legea nr. 273/2004, prin adopţie internă se înţelege adopţia în care atât adoptatorul sau familia adoptatoare, cât şi adoptatul au reşedinţa obişnuită în România, în timp ce prin adopţie internaţională se înţelege adopţia în care adoptatorul sau familia adoptatoare şi copilul ce urmează să fie adoptat au reşedinţa obişnuită în state diferite, iar, în urma încuviinţării adopţiei, copilul urmează să aibă aceeaşi reşedinţă obişnuită cu cea a adoptatorului.

16. În aceste condiţii, examinând critica de neconstituţionalitate formulată în raport de art. 16 şi art. 4 din Constituţie, prin prisma susţinerii autorului excepţiei că prevederile art. 3 lit. a) şi art. 4 lit. a) din Legea nr. 273/2004 creează o situaţie discriminatorie între cetăţenii români care au drept de rezidenţă în străinătate şi cetăţenii români cu domiciliul în România şi care vor să adopte copilul sau copiii soţilor lor, Curtea constată că aceasta nu poate fi reţinută. Situaţia celor două categorii de persoane este în mod evident şi obiectiv distinctă, adresa la care persoana fizică locuieşte fiind tocmai criteriul utilizat de legiuitor pentru a stabili norme distincte referitoare la adopţia internă şi cea internaţională.

17. Prin urmare, fiind în prezenţa unor situaţii distincte şi, în mod obiectiv, a unui tratament juridic diferenţiat, pe deplin justificat, Curtea constată că dispoziţiile art. 16 din Constituţie nu sunt încălcate.

18. Desigur, aprecierea în concret a îndeplinirii condiţiei legale de a locui efectiv şi continuu pe teritoriul României în ultimele 12 luni anterioare depunerii cererii de atestare, în cazul adoptatorului/familiei adoptatoare, respectiv ultimele 12 luni anterioare introducerii cererii de încuviinţare a adopţiei, în cazul copilului, revine autorităţilor publice competente în procedura adopţiei.

19. În aceiaşi timp, Curtea reţine că prevederile de lege criticate nu îngrădesc exerciţiul dreptului la viaţă intimă, familială şi privată, ci stabilesc, în acord cu interesul superior al copilului cu reşedinţa obişnuită în România, ce urmează a fi adoptat, condiţiile privind exercitarea acestui drept.

20. De altfel, Curtea observă că cetăţenii români, care nu locuiesc efectiv şi continuu pe teritoriul României timp de 12 luni anterioare depunerii cererii de adopţie, ci au reşedinţa în străinătate (aceasta fiind şi situaţia autorului excepţiei), au deschisă posibilitatea de declanşare a procedurii adopţiei internaţionale, conform cap. IV din Legea nr. 273/2004. Astfel, potrivit art. 52 din Legea nr. 273/2004, adopţia internaţională a copilului cu reşedinţa obişnuită în România de către o persoană/familie cu reşedinţa obişnuită în străinătate poate fi încuviinţată numai pentru copiii care se află în evidenţa Oficiului (Oficiul Român pentru Adopţii a fost desfiinţat, fiind înfiinţată Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, potrivit art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2014 privind adoptarea unor măsuri de reorganizare la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 21 martie 2014) şi numai în următoarele situaţii:

a) adoptatorul sau unul dintre soţii familiei adoptatoare este rudă până la gradul al patrulea inclusiv cu copilul pentru care a fost încuviinţată deschiderea procedurii adopţiei interne;

b) adoptatorul sau unul dintre soţii familiei adoptatoare este şi cetăţean român;

c) adoptatorul este soţ al părintelui firesc al copilului a cărui adopţie se solicită.

21. Adopţia prevăzută la lit. b) este permisă numai pentru copiii pentru care s-a admis cererea de deschidere a procedurii adopţiei interne şi nu a putut fi identificat un adoptator sau o familie adoptatoare cu reşedinţa obişnuită în România sau una dintre persoanele prevăzute la lit. a), într-un termen de 2 ani de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care s-a admis cererea de deschidere a procedurii adopţiei interne.

22. De asemenea, Legea nr. 273/2004 instituie procedura de urmat în cazul adopţiei internaţionale stabilind reguli privind atestarea adoptatorului sau familiei adoptatoare din statul de primire şi încuviinţarea adopţiei internaţionale de către instanţa română.

23. În raport cu cele enunţate mai sus şi din analiza dispoziţiilor legale privind adopţia internaţională care dau cetăţenilor români cu reşedinţa obişnuită în străinătate posibilitatea de a adopta, în cazul îndeplinirii tuturor condiţiilor legale prevăzute în cadrul acestei proceduri, Curtea constată că textele de lege supuse controlului de constituţionalitate nu sunt contrare dispoziţiilor art. 26 din Constituţie privind dreptul la viaţă intimă, familială şi privată.

24. În final, Curtea constată că invocarea dispoziţiilor art. 17 şi art. 25 din Constituţie nu are relevanţă pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de George Bostan în Dosarul nr. 514/1.372/2014 al Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov şi constată că prevederile art. 3 lit. a) şi art. 4 lit. a) din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 10 decembrie 2015.

 

PREŞEDINTE

DANIEL MARIUS MORAR

Magistrat-asistent,

Simina Popescu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 877

din 15 decembrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 3 alin. (3) din Legea nr. 133/2011 pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului şi ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Florin Popa în Dosarul nr. 1.174/119/2014 al Tribunalului Covasna - Secţia civilă, şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 896 D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Prim-magistratul-asistent referă că partea Inspectoratul de Poliţie Judeţean Covasna a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere Decizia nr. 637 din 13 ianuarie 2015 a Curţii Constituţionale.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, având în vedere faptul că prin Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, Curtea a admis o excepţie de neconstituţionalitate având acelaşi obiect.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 7 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.174/119/2014, Tribunalul Covasna - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 3 alin. (3) din Legea nr. 133/2011 pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului şi ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului. Excepţia a fost ridicată de reclamantul Florin Popa în cadrul acţiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea fişei de evaluare pentru perioada 1.12.2012-30.11.2013 şi obligarea pârâtului să emită o altă fişă de evaluare cu respectarea prevederilor legale.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât prevăd ca procedura evaluării profesionale să fie stabilită printr-o normă administrativă, cu o putere juridică inferioară legii organice, respectiv printr-un ordin al ministrului administraţiei şi internelor. Astfel, prin acest text normativ se transmite competenţa constituţională exclusivă a legiuitorului organic de a reglementa în domeniul statutului funcţionarilor publici către o autoritate unipersonală din puterea executivă, şi anume, ministrul administraţiei şi internelor. De asemenea, din coroborarea art. 31, art. 73 şi art. 78 din Constituţie, se deduce că, în situaţia în care legiuitorul constituant a dispus ca un domeniu social să fie reglementat prin lege organică, acesta a urmărit ca reglementarea în cauză să fie adusă şi la cunoştinţa publică, prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I. Susţine, astfel, că prevederile de lege criticate contravin art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie şi încalcă voinţa legiuitorului constituant de transparenţă a reglementării care are ca obiect statutul funcţionarilor publici. Astfel, în aplicarea prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, ministrul administraţiei şi internelor a emis Ordinul nr. 300/2004 şi alte ordine modificatoare, pe care îns㠄le-a sustras cu rea-credinţă de la formalităţile de publicitate specifice actelor normative.” De asemenea precizează că poliţistul este funcţionar public cu statut special, învestit cu exerciţiul autorităţii publice. Totodată, statutul juridic ai poliţistului cunoaşte elemente derogatorii de la dispoziţiile generale care reglementează raporturile de muncă, respectiv Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, poliţistul fiind subiect al unui raport de serviciu, raport care ia naştere, se execută şi încetează în condiţii speciale. De aceea, acest element esenţial privind evaluarea profesională se referă în mod intrinsec la statutul poliţistului, statut care este reglementat prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie. Evaluarea profesională, conform aii. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, se referă la modul de executare a raportului de serviciu, iar, în condiţiile acordării unor calificative inferioare, este afectată executarea raportului de serviciu, putându-se ajunge chiar la încetarea acestuia. În aceste condiţii, evaluarea profesională a poliţistului, ţinând de statutul poliţistului, trebuie reglementată, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, prin lege organică, respectiv Legea nr. 360/2002, lege specială în sensul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. De altfel, art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie prevede că regimul general privind raporturile de muncă se reglementează prin lege organică. Având în vedere aceste aspecte, prin delegarea unei competenţe ce aparţine în exclusivitate legiuitorului, către un membru al Guvernului, sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (4) din Constituţie referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, precum şi ale art. 1 alin. (5) din Constituţie în componenta sa referitoare la previzibilitatea legii. Astfel, personalul vizat, care se poate raporta, în aceste condiţii, doar la prevederile legii, nu este în măsură să îşi adapteze conduita în mod corespunzător şi nici să aibă reprezentarea corectă a derulării procedurii de evaluare profesională.

6. Tribunalul Covasna - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. În acest sens arată că poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, şi că, în conformitate cu art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege, poliţistul este învestit cu exerciţiul autorităţii publice. În considerarea acestor prevederi legale, statutul său juridic cunoaşte elemente derogatorii de la dispoziţiile generale care reglementează raporturile de muncă, respectiv Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, precum şi de la dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, care reprezintă dreptul comun în materia statutului funcţionarilor publici. Astfel, poliţistul este subiectul unui raport de serviciu, raport care ia naştere, se execută şi încetează în condiţii speciale. De aceea, aspectele esenţiale ce vizează elemente ale raporturilor de serviciu se referă în mod intrinsec la statutul poliţistului, statut care este reglementat prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, respectiv Legea nr. 360/2002. Or, cadrul legal care reglementează procedura de evaluare a poliţistului este Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 300 din 21 iunie 2004, aşa cum se face trimitere prin art. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002. În opinia instanţei, normele privind evaluarea profesională, ţinând de statutul poliţistului, trebuie reglementate, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, prin lege organică. Dar prevederile legale criticate deleagă reglementarea acestor aspecte importante privind evaluarea profesională a unui funcţionar public cu statut special ministrului de resort, care este abilitat să emită ordine. Aşadar, se ajunge la situaţia ca un aspect esenţial care vizează executarea şi/sau încetarea raporturilor de serviciu să fie reglementat printr-un act administrativ, care, în cazul de faţă, nici măcar nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, ceea ce este de natură să confere un caracter iluzoriu posibilităţilor autorului excepţiei de neconstituţionalitate de a se apăra în mod eficient. Astfel fiind, şi văzând că dispoziţiile art. 73 alin (3) lit. j) din Constituţie prevăd că statutul funcţionarilor publici se reglementează prin lege organică, instanţa apreciază că normele criticate încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţie referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, prin delegarea unei competenţe ce aparţine în exclusivitate legiuitorului către un membru al Guvernului pentru a stabili procedura de evaluare a poliţistului.

7. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art. I pct. 3 alin. (3) din Legea nr. 133/2011 pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 27 iunie 2011, şi ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare. Din examinarea actului de sesizare şi a notelor scrise ale autorului excepţiei se constată că, în realitate, critica de neconstituţionalitate vizează prevederile art. I pct. 3 din Legea nr. 133/2011, prin care dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 360/2002 au fost completate cu alin. (3). În aceste condiţii, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate II constituie prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: „Metodologia privind evaluarea poliţistului se stabileşte prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor. “

11. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - În cadrul democraţiei constituţionale şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor şi art. 73 alin. (3) lit. j) privind reglementarea prin lege organică a statutului funcţionarilor publici.

12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale în prezenta cauză, a pronunţat Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, prin care a admis o excepţie de neconstituţionalitate cu acelaşi obiect, ridicată într-o altă cauză cu privire la care a fost sesizată, şi a constatat că prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului sunt neconstituţionale. Curtea a reţinut, în esenţă, că prin trimiterea la acte administrative, cu forţă juridică inferioară legii, care să reglementeze, în absenţa unor norme cu forţa juridică a legii organice, evaluarea activităţii şi conduitei poliţistului, textul de lege criticat încalcă prevederile cuprinse în art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie. Sunt încălcate şi dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţie referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat (prin delegarea unei atribuţii ce aparţine în exclusivitate legiuitorului, către un membru al Guvernului), precum şi art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta sa referitoare la previzibilitatea şi accesibilitatea legii, întrucât personalul vizat, care se poate raporta, în aceste condiţii, doar la prevederile lacunare ale legii, nu este în măsură să îşi adapteze conduita în mod corespunzător şi nici să aibă reprezentarea precisă a derulării procedurii de evaluare.

13, Având în vedere dispoziţiile art. 29 alin, (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”, şi reţinând că acest caz de inadmisibilitate a intervenit între momentul sesizării Curţii Constituţionale şi momentul pronunţării instanţei de contencios constituţional prin prezenta decizie, excepţia urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

14. Deşi în cauza de faţă Curtea va pronunţa o soluţie de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, în temeiul deciziei de admitere mai sus menţionate, prezenta decizie poate constitui motiv de revizuire, în condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă.

15. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A,d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Florin Popa în Dosarul nr. 1.174/119/2014 al Tribunalului Covasna - Secţia civilă. Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Covasna - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 15 decembrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

privind instituirea şi aprobarea componenţei Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate şi a regulamentului de organizare şi funcţionare a acesteia

 

În temeiul art. 359 alin. (1) şi 360 alin. (6) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

Art. 1. - Se instituie Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate. Comisia este formată din 5 membri, în componenţa prevăzută în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Se aprobă Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, prevăzut în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.050/2014 privind instituirea şi aprobarea componenţei Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate şi a regulamentului de organizare şi funcţionare a acesteia, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 615 din 20 august 2014, se abrogă.

 

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

 

Bucureşti, 15 februarie 2016.

Nr. 219.

 

ANEXA Nr. 1

 

COMPONENŢA

Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate

 

1. Secretarul de stat din Ministerul Finanţelor Publice, coordonator al Direcţiei generale management al domeniilor reglementate specific din cadrul Ministerului Finanţelor Publice - membru, preşedinte

2. Directorul general al Direcţiei generale management al domeniilor reglementate specific din cadrul Ministerului Finanţelor Publice - membru, vicepreşedinte

3. Directorul general al Direcţiei generale juridice din cadrul Ministerului Finanţelor Publice - membru

4. Directorul generat al Direcţiei generate de legislaţie Cod fiscal şi reglementări vamale din cadrul Ministerului Finanţelor Publice - membru

5. Şeful Serviciului accize 1 sau, în lipsa acestuia, Şeful Serviciului accize 2 din cadrul Direcţiei generale de legislaţie Cod fiscal şi reglementări vamale din cadrul Ministerului Finanţelor Publice - membru

 

NOTE:

În cazuri justificate, preşedintele Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate este înlocuit de vicepreşedinte, care exercită atribuţiile preşedintelui, inclusiv dreptul de vot.

În cazuri justificate, membrii Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate prevăzuţi la pct. 2,3 şi 4 pot desemna în scris un alt membru al comisiei, sau o persoană din cadrul direcţiei generale, care să exercite drepturile derivate din calitatea de membru. După caz, aceştia pot stabili şi limite ale mandatului.

Un membru al Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate nu poate primi decât o singură împuternicire în baza căreia să reprezinte un alt membru al comisiei.

 

ANEXA Nr. 2

 

REGULAMENT

de organizare şi funcţionare a Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate

 

CAPITOLUL I

Prevederi generale

 

Art. 1. - (1) Atribuţiile prevăzute în sarcina autorităţii fiscale centrale, conform prevederilor art. 360 alin. (6) de la titlul VIII „Accize şi alte taxe speciale” din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, se realizează prin intermediul Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, denumită în continuare Comisia.

(2) Activitatea curentă a Comisiei se realizează prin intermediul direcţiei de specialitate cu atribuţii în domenii de reglementare specifice din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, denumită în continuare direcţie de specialitate.

Art. 2. - (1) Comisia funcţionează în prezenţa a minimum 4 (patru) membri titulari din numărul total de 5 (cinci) membri.

(2) Lucrările Comisiei vor fi conduse de preşedintele acesteia, care conduce şi coordonează întreaga activitate a Comisiei. În cazul în care preşedintele Comisiei lipseşte, acesta este înlocuit de vicepreşedinte, care exercită atribuţiile preşedintelui, inclusiv dreptul de vot.

(3) Deciziile Comisiei sunt obligatorii pentru toţi operatorii de produse supuse accizelor armonizate - persoane juridice, întreprinderi familiale, persoane fizice autorizate şi întreprinderi individuale - care desfăşoară pe teritoriul României activităţile prevăzute la titlul Vili „Accize şi alte taxe speciale” din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

 

CAPITOLUL II

Organizarea şedinţelor de lucru ale Comisiei

 

Art. 3. - (1) Comisia se întruneşte de cel mult două ori pe lună, pentru analiza situaţiilor care impun luarea unei decizii.

(2) Comisia este convocată de preşedinte sau de vicepreşedinte, la propunerea direcţiei de specialitate, în scris, cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de data la care va avea loc şedinţa Comisiei. Odată cu aprobarea ordinii de zi, preşedintele sau vicepreşedintele, la propunerea direcţiei de specialitate, va stabili şi persoanele ce urmează a fi invitate la şedinţă. Ordinea de zi aprobată va fi publicată şi pe pagina de internet a Ministerului Finanţelor Publice, pentru informarea celor interesaţi.

(3) Convocarea Comisiei poate fi făcută în mod extraordinar şi fără respectarea dispoziţiilor alin. (1) şi (2), cu prezentarea de către direcţia de specialitate a unei motivări însuşite de preşedintele sau vicepreşedintele Comisiei, după caz, cu privire la situaţia extraordinară apărută.

Art. 4. - (1) Direcţia de specialitate pune la dispoziţia membrilor Comisiei, cu 3 zile lucrătoare înaintea şedinţei, ordinea de zi şi notele de prezentare întocmite de direcţia de specialitate.

(2) în situaţiile prevăzute la art. 3 alin. (3), termenul în care se vor pune la dispoziţia membrilor Comisiei notele de prezentare poate fi redus.

O) Notele de prezentare se întocmesc de direcţia de specialitate în urma analizării documentaţiei, care constă, în principal, din solicitări în vederea autorizării şi/sau alte solicitări privind produsele accizabile, precum şi din sesizări primite de la organele cu atribuţii de control referitoare la activitatea operatorilor economici care îşi desfăşoară activitatea în domeniul produselor accizabile.

(4) Direcţia de specialitate analizează documentele prevăzute la alin. (3) sub aspectul conţinutului legal obligatoriu al dosarului, înaintând Comisiei note de prezentare care conţin propuneri motivate de soluţionare.

Art. 5. - (1) Notele de prezentare întocmite de direcţia de specialitate se prezintă în plenul Comisiei de către preşedintele sau vicepreşedintele Comisiei, după caz.

(2) Suplimentar faţă de nota de prezentare întocmită de direcţia de specialitate, pot fi puse la dispoziţia membrilor Comisiei, la cerere, orice acte care se află în documentaţia prevăzută la art. 4 alin. (3).

Art. 6. - (1) Comisia analizează situaţia prezentată, cu respectarea prevederilor prezentului regulament şi ale legislaţiei incidente în vigoare, având în vedere competenţele Comisiei.

(2) Direcţia de specialitate sau Comisia are dreptul de a solicita orice alte documente, declaraţii sau informaţii atât de la operatorii economici solicitanţi, cât şi de la instituţii ale statului.

(3) Informaţiile suplimentare primite conform alin. (2) în cadrul termenului de 3 zile lucrătoare, de natură să schimbe propunerile făcute de direcţia de specialitate prin nota de prezentare, duc la amânarea soluţionării notei de prezentare şi, implicit, la reanalizarea situaţiei de fapt, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 4 alin. (2).

(4) în cazuri excepţionale, analiza informaţiilor suplimentare de natură a schimba propunerile direcţiei de specialitate prin nota de prezentare se poate face fără amânarea soluţionării cererii, cu obligativitatea menţionării în procesul-verbal de şedinţă a motivelor care au impus soluţionarea cu celeritate.

Art. 7. - (1) Comisia ia hotărâri cu votul a cel puţin 3 (trei) din numărul total de 5 (cinci) membri, care vor fi validate prin semnarea de către toţi membrii prezenţi în mod direct sau în baza împuternicirii acordate conform anexei nr. 1 la ordin a procesului-verbal în care sunt menţionate acestea. Membrii Comisiei pot vota „pentru” sau „împotrivă”.

(2) în baza hotărârilor Comisiei se emit deciziile, care se semnează de către preşedintele sau de către vicepreşedintele Comisiei.

Art. 8. - (1) La şedinţele Comisiei participă funcţionari din cadrul direcţiei de specialitate, care vor consemna într-un registru de procese-verbale aspectele analizate şi toate deciziile adoptate în cadrul şedinţei.

(2) La lucrările Comisiei va fi invitat, după caz, în funcţie de ordinea de zi a Comisiei, câte un reprezentant din partea:

a) autorităţilor publice centrale şi/sau locale, după caz;

b) Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi/sau instituţiilor subordonate acesteia;

c) patronatelor producătorilor de produse accizabile sau depozitarilor de astfel de produse, legal înfiinţate.

(3) La lucrările Comisiei pot fi invitaţi reprezentanţii autorităţilor care pot oferi informaţii relevante asupra aspectelor supuse dezbaterii Comisiei, precum şi persoanele fizice sau juridice ale căror situaţii de fapt şi de drept sunt supuse analizei Comisiei în mod direct sau prin reprezentant.

(4) Invitaţii participă la analiza cazurilor supuse dezbaterilor Comisiei, punctele de vedere exprimate de aceştia în cadrul lucrărilor Comisiei având caracter consultativ, invitaţii nu participă la luarea deciziei de către Comisie.

 

CAPITOLUL III

Deciziile Comisiei

 

Art. 9. - (1) Deciziile Comisiei sunt acte administrative emise numai în formă scrisă.

(2) Deciziile cuprind următoarele elemente:

a) denumirea Comisiei;

b) numărul deciziei şi data la care a fost emisă;

c) datele de identificare ale operatorului de produse supuse accizelor armonizate;

d) obiectul deciziei;

e) motivele de fapt;

f) temeiul de drept;

g) numele şi semnătura preşedintelui sau vicepreşedintelui Comisiei, după caz;

h) ştampila Comisiei;

i) indicarea posibilităţii de a fi contestată, calea de atac şi termenul în care aceasta poate fi exercitată.

Art. 10. - (1) Decizia trebuie comunicată operatorului de produse supuse accizelor armonizate căruia îi este destinată.

(2) Deciziile Comisiei vor fi comunicate în una dintre următoarele forme:

a) prin prezentarea operatorului de produse supuse accizelor armonizate sau a persoanei împuternicite de către acesta, după caz, la sediul direcţiei de specialitate ori la sediul autorităţii fiscale teritoriale, după caz, şi primirea actului administrativ de către acesta/aceasta, sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;

b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ de către persoanele împuternicite de autorităţile fiscale teritoriale, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului;

c) prin poştă, la domiciliul fiscal al operatorului de produse supuse accizelor armonizate sau al persoanei împuternicite de către acesta, după caz, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum şi prin alte mijloace, cum sunt: fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ şi confirmarea primirii acestuia, data comunicării fiind data confirmării primirii actului administrativ.

(3) în cazul în care comunicarea deciziei nu a fost posibilă potrivit dispoziţiilor alin. (2) lit. a)-c), se va recurge la comunicarea prin publicitate, prin afişarea la sediul autorităţii fiscale teritoriale de care aparţine operatorul de produse accizabile supuse accizelor armonizate a unei copii a deciziei emise pe numele acestuia sau pe pagina de internet a Ministerului Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. Decizia se consideră comunicată după expirarea unui termen de 15 zile de la data afişării sau a publicării pe pagina de internet.

Art. 11. - Decizia produce efecte din momentul în care este comunicată operatorului de produse supuse accizelor armonizate sau persoanei împuternicite de către acesta, după caz, ori la o dată ulterioară menţionată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.

Art. 12. - Lipsa unuia dintre elementele deciziei referitoare la calitatea persoanei care semnează actul administrativ, numele şi prenumele ori denumirea operatorului de produse supuse accizelor armonizate, a obiectului deciziei sau a semnăturii preşedintelui ori vicepreşedintelui Comisiei, după caz, atrage nulitatea actului administrativ. Nulitatea se constată de instanţa judecătorească de contencios administrativ, în condiţiile legii.

Art. 13. - Comisia poate îndrepta erorile materiale din decizie din oficiu sau la cererea operatorului de produse supuse accizelor armonizate ori a persoanei împuternicite de către acesta, după caz. Decizia corectată se va comunica potrivit prevederilor art. 10.

 

CAPITOLUL IV

Căi de atac

 

Art. 14. - (1) împotriva deciziei Comisiei se poate formula plângere prealabilă în condiţiile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Plângerea prealabilă formulată împotriva deciziei Comisiei, în condiţiile prezentului regulament, este calea administrativă de atac prin care se solicită autorităţii publice emitente reexaminarea deciziei.

Art. 15. - (1) Plângerea prealabilă se formulează în scris şi va cuprinde:

a) datele de identificare ale contestatarului;

b) obiectul acesteia;

c) motivele de fapt şi de drept;

d) dovezile pe care se întemeiază;

e) semnătura contestatarului sau a împuternicitului acestuia, precum şi ştampila în cazul persoanelor juridice. Dovada calităţii de împuternicit a contestatarului, persoană fizică sau juridică, se face potrivit legii.

(2) Plângerea prealabilă se depune la sediul Ministerului Finanţelor Publice, în termenele prevăzute la art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) în cazul în care plângerea prealabilă este depusă la un organ necompetent din cadrul autorităţii fiscale, aceasta va fi înaintată, în termen de maximum 5 zile de la data primirii, direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice.

Art. 16. - Plângerea prealabilă poate fi retrasă de contestatar până la soluţionarea acesteia. Comisia va comunica contestatarului decizia prin care se ia act de renunţarea la plângerea prealabilă.

Art. 17. - (1) Comisia analizează plângerile prealabile în raport cu susţinerile formulate de contestatar, cu dispoziţiile legale invocate de acesta şi cu documentele existente la dosarul cauzei. Soluţionarea plângerii prealabile se face în limitele sesizării.

(2) Comisia poate solicita, pentru lămurirea cauzei, punctul de vedere al direcţiilor de specialitate din cadrul ministerelor sau al altor instituţii şi autorităţi.

(3) Prin soluţionarea plângerii prealabile nu se poate crea o situaţie mai grea contestatarului în propria cale de atac.

(4) Contestatarul sau împuterniciţii acestuia, după caz, pot să depună probe noi în susţinerea cauzei pe tot parcursul soluţionării plângerii prealabile.

Art. 18. - (1) în soluţionarea plângerii prealabile, Comisia se pronunţă prin decizie.

(2) Decizia emisă în soluţionarea plângerii prealabile este definitivă în sistemul căilor administrative de atac.

Art. 19. - (1) Decizia de soluţionare a plângerii prealabile se emite în formă scrisă şi va cuprinde: preambulul, considerentele şi dispozitivul.

(2) Preambulul cuprinde denumirea Comisiei, numele şi prenumele sau denumirea contestatarului, domiciliul fiscal al acestuia, numărul de înregistrare al plângerii prealabile la Ministerul Finanţelor Publice şi obiectul cauzei.

(3) Considerentele cuprind motivele de fapt şi de drept care au format convingerea Comisiei în emiterea deciziei.

(4) Dispozitivul cuprinde soluţia pronunţată, calea de atac şi termenul în care aceasta poate fi exercitată.

(5) Decizia se semnează de către preşedintele sau vicepreşedintele Comisiei, după caz.

Art. 20. - (1) Prin decizie, plângerea prealabilă va putea fi admisă, în totalitate sau în parte, ori respinsă.

(2) în cazul admiterii plângerii prealabile se decide, după caz, anularea totală sau parţială a actului atacat.

(3) Dacă se constată neîndeplinirea unei condiţii procedurale la învestirea Comisiei cu soluţionarea plângerii prealabile, aceasta va fi respinsă fără a se proceda la analiza pe fond a cauzei.

Art. 21. - (1) Decizia privind soluţionarea plângerii prealabile se comunică contestatarului în formă scrisă, în condiţiile prevăzute la art. 10.

(2) Deciziile emise în soluţionarea plângerilor prealabile pot fi atacate la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în termenul prevăzut de legislaţia în vigoare.

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

privind instituirea comisiilor teritoriale pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate şi a regulamentului de organizare şi funcţionare a acestora

 

În temeiul art. 359 alin. (2) şi art. 361 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

Art. 1. - Se instituie comisiile teritoriale pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate. Comisiile sunt formate din câte 5 membri, având componenţa prevăzută în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Se aprobă Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiilor teritoriale pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, prevăzut în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 245/2012 privind instituirea comisiilor teritoriale pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare a acestora, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 22 februarie 2012, se abrogă.

 

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

 

Bucureşti, 15 februarie 2016.

Nr. 220.

 

ANEXA Nr. 1

 

COMPONENŢA

comisiilor teritoriale pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate

 

1. Şeful Biroului vamal de interior/frontieră - membru preşedinte

2. Şeful administraţiei judeţene a finanţelor publice - membru

3. Reprezentantul Serviciului (Biroului) juridic din cadrul administraţiei judeţene a finanţelor publice - membru

4. Persoana desemnată de şeful Biroului vamal de interior/frontieră, cu atribuţii de autorizare din cadrul Biroului vamal de interior/frontieră - membru

5. Persoana desemnată de şeful Biroului vamal de interior/frontieră, cu atribuţii în domeniul mişcării produselor accizabile din cadrul Biroului vamal de interior/frontieră - membru

 

NOTĂ:

În situaţia în care preşedintele absentează de la lucrările comisiei teritoriale, acesta va desemna în scris un preşedinte de şedinţă din rândul membrilor titulari prezenţi, care va exercita toate atribuţiile preşedintelui conform prezentului ordin, precum şi pe cele ce derivă din calitatea de membru.

Membrul desemnat ca preşedinte de şedinţă nu va putea transfera delegarea.

În cazul absenţei unuia dintre membri, la lucrările comisiei teritoriale va participa persoana desemnată în scris de acesta, persoana ce provine din structura membrului titular, care îi va prelua atribuţiile şi dreptul de vot şi care nu are calitatea de membru titular.

 

ANEXA Nr. 2

 

REGULAMENT

de organizare şi funcţionare a comisiilor teritoriale pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate

 

CAPITOLUL I

Prevederi generale

 

Art. 1. - Atribuţiile prevăzute în sarcina autorităţii fiscale teritoriale acordate în baza prevederilor art. 359 alin. (2) şi art. 361 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, se realizează prin intermediul comisiilor teritoriale pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor, denumite în continuare comisii teritoriale.

Art. 2. - (1) Activitatea curentă a comisiilor teritoriale se realizează prin intermediul birourilor/compartimentelor cu atribuţii de autorizare din cadrul direcţiilor judeţene pentru accize şi operaţiuni vamale/a municipiului Bucureşti, denumite în continuare birouri/compartimente de specialitate.

(2) începând cu data intrării în vigoare a prezentului ordin, birourile/compartimentele de specialitate au drept de utilizare a sistemului pentru schimbul de date privind accizele (SEED).

Art. 3. - (1) Comisiile teritoriale funcţionează în prezenţa tuturor membrilor, prin participarea acestora în mod direct sau în baza desemnării realizate în condiţiile prevăzute în anexa nr. 1 la ordin.

(2) Lucrările comisiilor teritoriale vor fi conduse de preşedinţii acestora, care conduc şi coordonează întreaga activitate a comisiilor teritoriale. În cazul în care preşedinţii comisiilor teritoriale lipsesc, aceştia sunt înlocuiţi de alţi membri delegaţi, care exercită toate atribuţiile preşedinţilor, conform prezentului regulament.

(3) Deciziile comisiilor teritoriale sunt obligatorii pentru toţi contribuabilii care intră sub incidenţa prevederilor prezentului regulament - persoane juridice, asociaţii familiale, persoane fizice autorizate şi întreprinderi individuale.

 

CAPITOLUL II

Organizarea şedinţelor de lucru ale comisiilor teritoriale

 

Art. 4. - (1) Comisiile teritoriale se întrunesc, de regulă, de două ori pe lună, pentru analiza situaţiilor care impun luarea unor decizie

(2) Comisiile teritoriale sunt convocate de preşedinţi sau de alţi membri delegaţi, la propunerea birourilor/compartimentelor de specialitate, în scris, cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de data la care va avea loc şedinţa comisiilor teritoriale. Odată cu aprobarea ordinii de zi, preşedinţii sau alţi membri delegaţi, la propunerea birourilor/compartimentelor de specialitate, vor stabili şi persoanele ce urmează a fi invitate la şedinţă.

(3) Convocarea comisiilor teritoriale poate fi făcută în mod extraordinar şi fără respectarea dispoziţiilor alin. (1) şi (2), cu prezentarea de către birourile/compartimentele de specialitate a unei motivări însuşite de preşedinţi sau de alţi membri delegaţi, după caz, cu privire la situaţia extraordinară apărută.

Art. 5. - (1) Birourile/Compartimentele de specialitate pun la dispoziţia membrilor comisiilor teritoriale, cu 3 zile lucrătoare înainte, ordinea de zi şi notele de prezentare întocmite de acestea.

(2) în situaţiile prevăzute la art. 4 alin. (3), termenul în care se pun la dispoziţia membrilor comisiilor teritoriale notele de prezentare poate fi redus.

(3) Notele de prezentare se întocmesc de birourile/compartimentele de specialitate în urma analizării documentaţiei care constă, în principal, în solicitări în vederea autorizării şi/sau în alte solicitări privind produsele accizabile vinuri şi/sau alcool etilic, precum şi în sesizări primite de la

organele cu atribuţii de control referitoare la activitatea contribuabililor, alţii decât contribuabilii mari şi mijlocii, pentru producţia exclusivă de vinuri, precum şi referitoare la activitatea micilor distilerii.

(4) Birourile/Compartimentele de specialitate analizează documentele prevăzute la alin. (3) sub aspectul conţinutului legal obligatoriu al dosarului, înaintând comisiilor teritoriale note de prezentare, care conţin propuneri motivate de soluţionare.

(5) în situaţia în care din analiza documentelor şi a legislaţiei în vigoare birourile/compartimentele de specialitate nu pot face o propunere motivată pe care să o supună spre dezbatere comisiilor teritoriale, acestea din urmă vor analiza notele de prezentare şi în absenţa unei propuneri.

Art. 6. - (1) Notele de prezentare întocmite de birourile/compartimentele de specialitate vor fi prezentate în plenul comisiilor teritoriale.

(2) Suplimentar faţă de notele de prezentare întocmite de birourile/compartimentele de specialitate pot fi puse la dispoziţia membrilor comisiilor teritoriale, la cerere, orice acte care se află în documentaţia prevăzută la art. 5 alin. (3).

Art. 7. - (1) Comisiile teritoriale vor analiza situaţiile prezentate, cu respectarea prevederilor prezentului regulament şi a legislaţiei incidente în vigoare, având în vedere competenţele comisiilor teritoriale.

(2) Birourile/compartimentele de specialitate sau comisiile teritoriale au dreptul de a solicita orice alte documente, declaraţii sau informaţii, atât de la operatorii economici solicitanţi, cât şi de la instituţii ale statului.

(3) Informaţiile suplimentare oferite de membrii comisiilor teritoriale sau de alte organe sau instituţii ale statului în cadrul termenului de 3 zile lucrătoare, de natură să schimbe propunerile făcute de birourile/compartimentele de specialitate, prin notele de prezentare, duc la amânarea soluţionării notelor de prezentare şi implicit la reanalizarea situaţiei de fapt, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 5 alin. (2).

(4) în cazuri excepţionale, analiza informaţiilor suplimentare de natură a schimba propunerile birourilor/compartimentelor de specialitate prin notele de prezentare se poate face fără amânarea soluţionării cererilor, cu obligativitatea menţionării în procesul-verbal de şedinţă a motivelor care au impus soluţionarea cu celeritate.

Art. 8. - (1) Comisiile teritoriale iau hotărâri cu votul a cel puţin 3 (trei) din numărul total de 5 (cinci) membri, care vor fi validate prin semnarea de către toţi membrii prezenţi în mod direct sau în baza împuternicirii acordate, conform anexei nr. 1 la ordin, a procesului-verbal în care sunt menţionate acestea. Membrii comisiilor teritoriale pot vota „pentru”, „împotriv㔠sau se pot abţine de la vot.

(2) în baza hotărârilor comisiilor teritoriale se emit deciziile, care se semnează de către preşedinţii comisiilor teritoriale, indiferent dacă aceştia au condus sau nu şedinţele la care s-au luat respectivele hotărâri.

(3) în cazuri justificate, preşedinţii comisiilor teritoriale pot delega altor membri delegaţi atribuţia prevăzută la alin. (2).

Art. 9. - (1) La şedinţele comisiilor teritoriale participă funcţionari din cadrul birourilor/compartimentelor de specialitate, care vor consemna într-un registru de procese-verbale aspectele analizate şi toate deciziile adoptate în cadrul şedinţelor.

(2) La lucrările comisiilor teritoriale pot fi invitaţi, după caz, în funcţie de ordinea de zi a comisiilor teritoriale, reprezentanţii autorităţilor care pot oferi informaţii relevante asupra aspectelor supuse dezbaterii comisiilor teritoriale, precum şi persoanele fizice sau juridice ale căror situaţii de fapt şi de drept sunt supuse analizei comisiilor teritoriale în mod direct sau prin reprezentant.

(3) Invitaţii participă la analiza cazurilor supuse dezbaterilor comisiilor teritoriale, punctele de vedere exprimate de aceştia în cadrul lucrărilor având caracter consultativ. Invitaţii nu participă la luarea deciziilor de către comisiile teritoriale.

 

CAPITOLUL III

Deciziile comisiilor teritoriale

 

Art. 10. - (1) Deciziile comisiilor teritoriale sunt acte administrative emise numai în formă scrisă.

(2) Deciziile comisiilor teritoriale cuprind următoarele elemente:

a) denumirea comisiei teritoriale;

b) numărul deciziei şi data la care a fost emisă;

c) datele de identificare ale operatorului economic;

d) obiectul deciziei;

e) motivele de fapt;

f) temeiul de drept;

g) numele şi semnătura preşedintelui sau a altui membru delegat, după caz;

h) ştampila comisiei teritoriale;

i) indicarea posibilităţii ca decizia să fie contestată, calea de atac şi termenul în care aceasta poate fi exercitată.

Art. 11. - Decizia trebuie comunicată operatorului economic căruia îi este destinată, potrivit procedurii prevăzute la art. 47 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 12, - Decizia produce efecte din momentul în care este comunicată operatorului economic căruia îi este adresată sau persoanei împuternicite de către acesta, după caz, ori la o dată ulterioară menţionată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.

Art. 13. - Lipsa unuia dintre elementele deciziei referitoare la calitatea persoanei care semnează actul administrativ, a numelui şi prenumelui ori a denumirii operatorului economic căruia îi este adresată, a obiectului deciziei sau a semnăturii preşedintelui ori membrului delegat, după caz, atrage nulitatea actului administrativ. Nulitatea se constată de instanţa judecătorească de contencios administrativ, în condiţiile legii.

Art. 14. - Comisiile teritoriale pot îndrepta erorile materiale din deciziile emise, din oficiu sau la cererea operatorilor economici cărora le sunt adresate ori a persoanelor împuternicite de către aceştia, după caz. Deciziile corectate se vor comunica, potrivit prevederilor art. 11.

 

CAPITOLUL IV

Căi de atac

 

Art. 15. - (1) împotriva deciziilor comisiilor teritoriale se pot formula plângeri prealabile în condiţiile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare

(2) Plângerile prealabile formulate împotriva deciziilor comisiilor teritoriale, în condiţiile prezentului regulament, sunt căi administrative de atac prin care se solicită autorităţii publice emitente reexaminarea deciziilor.

Art. 16. - În situaţia în care operatorul economic căruia îi este adresată sau persoana împuternicită de către acesta, după caz, contestă decizia de suspendare, revocare ori anulare a autorizaţiei sau orice alte decizii emise de comisiile teritoriale, efectul deciziei nu se suspendă de drept până la soluţionarea contestaţiei de către comisiile teritoriale în cadrul procedurii prealabile prevăzute de legislaţia în domeniu, potrivit art. 369 alin. (7) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 17. - (1) Plângerea prealabilă se formulează în scris şi va cuprinde:

a) datele de identificare ale contestatarului;

b) obiectul plângerii prealabile;

c) motivele de fapt şi de drept;

d) dovezile pe care se întemeiază;

e) semnătura contestatarului sau a împuternicitului acestuia, precum şi ştampila în cazul persoanelor juridice. Dovada calităţii de împuternicit al contestatarului, persoană fizică sau juridică, se face potrivit legii.

(2) Plângerea prealabilă se depune la sediile direcţiilor judeţene pentru accize şi operaţiuni vamale competente, în termenele prevăzute la art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) în cazul în care plângerea prealabilă este depusă la un organ necompetent din cadrul autorităţii vamale, aceasta va fi înaintată, în termen de maximum 5 zile de la data primirii, direcţiilor judeţene pentru accize şi operaţiuni vamale competente.

Art. 18, - Plângerea prealabilă poate fi retrasă de contestatar până la soluţionarea acesteia. Comisiile teritoriale îi vor comunica contestatarului decizia prin care se ia act de renunţarea la plângerea prealabilă.

Art. 19. - (1) Comisiile teritoriale analizează plângerile prealabile în raport cu susţinerile formulate de contestatar, cu dispoziţiile legale invocate de acesta şi cu documentele existente la dosarul cauzei. Soluţionarea plângerii prealabile se face în limitele sesizării.

(2) Comisiile teritoriale pot solicita, pentru lămurirea cauzei, punctul de vedere al direcţiilor de specialitate din cadrul ministerelor sau al altor instituţii şi autorităţi.

(3) Prin soluţionarea plângerii prealabile nu i se poate crea o situaţie mai grea contestatarului în propria sa cale de atac.

(4) Contestatarul sau împuterniciţii acestuia, după caz, pot să depună probe noi în susţinerea cauzei pe tot parcursul soluţionării plângerii prealabile.

Art. 20. - (1) în soluţionarea plângerii prealabile, comisiile teritoriale se pronunţă prin decizie.

(2) Decizia emisă în soluţionarea plângerii prealabile este definitivă în sistemul căilor administrative de atac.

Art. 21. - (1) Decizia de soluţionare a plângerii prealabile se emite în formă scrisă şi va cuprinde: preambulul, considerentele şi dispozitivul.

(2) Preambulul cuprinde: denumirea comisiei teritoriale, numele şi prenumele sau denumirea contestatarului, domiciliul fiscal al acestuia, numărul de înregistrare al plângerii prealabile la direcţiile judeţene pentru accize şi operaţiuni vamale şi obiectul cauzei.

(3) Considerentele cuprind motivele de fapt şi de drept, care au format convingerea comisiei teritoriale în emiterea deciziei.

(4) Dispozitivul cuprinde soluţia pronunţată, calea de atac şi termenul în care aceasta poate fi exercitată.

(5) Decizia se semnează de către preşedinte sau alt membru delegat, după caz.

Art. 22. - (1) Prin decizie, plângerea prealabilă va putea fi admisă, în totalitate sau în parte, ori respinsă.

(2) în cazul admiterii plângerii prealabile, se decide, după caz, anularea totală sau parţială a actului atacat.

(3) Dacă se constată neîndeplinirea unei condiţii procedurale la învestirea comisiei teritoriale cu soluţionarea plângerii prealabile, aceasta va fi respinsă fără a se proceda la analiza pe fond a cauzei.

Art. 23. - (1) Decizia privind soluţionarea plângerii prealabile se comunică contestatarului în formă scrisă, în condiţiile prevăzute la art. 11.

(2) Deciziile emise în soluţionarea plângerilor prealabile pot fi atacate la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în termenul prevăzut de legislaţia în vigoare.

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

 

ORDIN

pentru aprobarea modelului şi conţinutului formularului (012) „Notificare privind modificarea sistemului anual/trimestrial de declarare şi plata a impozitului pe profit”

 

Având în vedere dispoziţiile:

- art. 41 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. 342 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 11 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă modelul, conţinutul, precum şi instrucţiunile de completare a formularului (012) „Notificare privind modificarea sistemului anual/trimestrial de declarare şi plată a impozitului pe profit”, cod 14.13.03.13, prevăzute în anexa nr. 1.

Art. 2. - Caracteristicile de tipărire, modul de utilizare şi de arhivare ale formularului de la art. 1 sunt prevăzute în anexa nr. 2.

Art. 3. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 5. - La data publicării prezentului ordin se abrogă Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.994/2012 pentru aprobarea modelului şi conţinutului formularului (012) „Notificare privind modificarea sistemului anual/trimestrial de declarare şi plată a impozitului pe profit”, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2013, cu modificările ulterioare.

Art. 6. - Direcţia generală proceduri pentru administrarea veniturilor, Direcţia generală de tehnologia informaţiei, Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili, precum şi direcţiile generale regionale ale finanţelor publice şi unităţile fiscale subordonate vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

 

p. Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală,

Daniel Diaconescu,

vicepreşedinte

 

Bucureşti, 17 februarie 2016.

Nr. 726.

 

ANEXA Nr. 1

 

ANAF

Notificare

privind modificarea sistemului anual/trimestrial de declarare şi plată a impozitului pe profit

012

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală

Număr de înregistrare ca operator de date cu caracter personal 759

 

I. DATE DE IDENTIFICARE A CONTRIBUABILULUI

DENUMIRE / NUME, PRENUME

 

COD DE IDENTIFICARE FISCALA

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

DOMICILIUL FISCAL

JUDEŢ

 

SECTOR

 

LOCALITATE

 

STRADA

 

NR.

 

BLOC

 

SC.

 

ET.

 

AP.

 

COD POŞTAL

 

TELEFON

 

FAX

 

E-MAIL

 

 

II. DATE DE IDENTIFICARE A ÎMPUTERNICITULUI

DENUMIRE / NUME, PRENUME

 

COD DE IDENTIFICARE FISCALA

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

III. În temeiul dispoziţiilor art. 41 alin.(2) şi (3) din Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare:

 Optez pentru sistemul anual de declarare şi plată a impozitului pe profit, cu plăţi anticipate trimestriale, începând cu anul fiscal ……………..*) .

 Renunţ la opţiunea pentru sistemul anual de declarare şi plată a impozitului pe profit, cu plăţi anticipate trimestriale, începând cu anul fiscal …………….. .

 

Sub sancţiunile aplicate faptei de fals în acte publice, declar că datele înscrise în acest formular sunt corecte şi complete.

 

 

Numele persoanei care face declaraţia

 

Funcţia

 

 

Semnătura

 

 

Se completează de personalul organului fiscal

Organ fiscal

 

Număr înregistrare

 

Data înregistrare

 

 

/

 

 

/

 

 

 

 

Numele persoanei care a verificat

 

 

*) Opţiunea este valabilă pentru cel puţin 2 ani fiscali consecutivi.

 

Cod: 14.13.03.13.

 

 

 

INSTRUCŢIUNI

de completare a formularului (012) „Notificare privind modificarea sistemului anual/trimestrial de declarare şi plată a impozitului pe profit”

 

Formularul (012) „Notificare privind modificarea sistemului anual/trimestrial de declarare şi plată a impozitului pe profit” se utilizează de către contribuabilii, plătitori de impozit pe profit, pentru efectuarea opţiunii de aplicare a sistemului anual de declarare şi plată a impozitului pe profit, respectiv, pentru renunţarea la această opţiune.

Formularul (012) „Notificare privind modificarea sistemului anual/trimestrial de declarare şi plată a impozitului pe profit” se depune la organul fiscal competent, până la data de 31 ianuarie, inclusiv] a anului fiscal pentru care se solicită aplicarea sistemului anual de declarare şi plată a impozitului pe profit, respectiv a anului fiscal pentru care se renunţă la opţiunea de aplicare a acestui sistem.

Contribuabilii care au optat pentru anul fiscal modificat depun la organul fiscal competent formularul (012) „Notificare privind modificarea sistemului anual/trimestrial de declarare şi plată a impozitului pe profit”, în termen de 30 de zile de la începutul anului fiscal modificat.

Opţiunea efectuată pentru aplicarea sistemului anual de declarare şi plată a impozitului pe profit este obligatorie pentru cel puţin 2 ani fiscali consecutivi.

Formularul se completează în două exemplare, înscriindu-se cu majuscule, citeţ şi corect, toate datele prevăzute. Un exemplar se depune la organul fiscal competent, direct la registratură sau la poştă, prin scrisoare recomandată, iar un exemplar se păstrează de către contribuabil.

Completarea formularului se face astfel:

Secţiunea „I. Date de identificare a contribuabilului”

Rândul „Denumire/Nume, prenume” se completează cu denumirea contribuabilului plătitor de impozit pe profit.

Rândul „Cod de identificare fiscal㔠se completează cu codul de identificare fiscală atribuit contribuabilului, potrivit legii.

Rândul „Domiciliul fiscal” se completează cu datele privind adresa domiciliului fiscal al contribuabilului.

Secţiunea „II. Date de identificare a împuternicitului”

Rândul „Denumire/Nume, prenume” se completează cu denumirea/numele, prenumele împuternicitului desemnat de contribuabil, potrivit legii.

Rândul „Cod de identificare fiscal㔠se completează cu codul de identificare fiscală atribuit împuternicitului, pentru activitatea proprie.

Secţiunea III se completează bifând, după caz, caseta corespunzătoare:

a) exprimării opţiunii de aplicare a sistemului anual de declarare şi de plată a impozitului pe profit, cu plăţi anticipate trimestriale, potrivit art. 41 alin. (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

Opţiunea efectuată pentru aplicarea sistemului anual de declarare şi plată a impozitului pe profit este obligatorie pentru cel puţin 2 ani fiscali consecutivi.

b) renunţării la opţiunea de aplicare a sistemului anual de declarare şi de plată a impozitului pe profit, cu plăţi anticipate trimestriale şi solicitarea aplicării sistemului de declarare şi plată trimestrială a impozitului pe profit, potrivit art. 41 alin. (1) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

 

ANEXA Nr. 2

 

Caracteristicile de tipărire, modul de utilizare şi de arhivare a formularului (012) „Notificare privind modificarea sistemului anual/trimestrial de declarare şi plată a Impozitului pe profit”

 

1. Denumire: „Notificare privind modificarea sistemului anual/trimestrial de declarare şi plată a impozitului pe profit” (012)

2. Cod: 14.13.03.13

3. Format: A4/t1

4. Caracteristici de tipărire:

- pe o singură faţă;

- se poate utiliza echipament informatic pentru editare.

5. U.M.: set (2 file)

6. Se difuzează gratuit.

7. Se utilizează la comunicarea opţiunii privind modificarea sistemului anual/trimestrial de declarare şi plată a impozitului pe profit.

8. Se întocmeşte în 2 exemplare de către contribuabil/împuternicit/reprezentant legal.

9. Circulă:

- originalul la organul fiscal;

- copia la contribuabil.

10. Se arhivează la dosarul fiscal al contribuabilului.

 

CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI SIBIU

SERVICIUL PUBLIC DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ

 

LISTA

cuprinzând asociaţiile şi fundaţiile române cu personalitate juridică din municipiul Sibiu care primesc subvenţii de la bugetul local în anul 2016, precum şi cuantumul acestora, în conformitate cu prevederile Legii nr. 34/1998 privind acordarea unor subvenţii asociaţiilor şi fundaţiilor române cu personalitate juridică, care înfiinţează şi administrează unităţi de asistentă socială

 

Denumirea asociaţiei/fundaţiei

Judeţul/ Municipiul

Cuantumul subvenţiei aprobate

Asociaţia Femeilor din Sibiu

Sibiu

17.788 lei

Asociaţia Filantropic㠄Sfântul Nicolae”

Sibiu

38.500 lei

Asociaţia Româno-Americană pentru Promovarea Asistentei Medicale şi Serviciilor Umane - ARAPAMESU

Sibiu

63.000 lei

Asociaţia „Soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil”

Sibiu

52.500 lei

Asociaţia „Rut”

Sibiu

50.050 lei

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.