MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 145/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 145         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 25 februarie 2016

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 852 din 10 decembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, precum şi a prevederilor art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare

 

Decizia nr. 867 din 10 decembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (1), raportate la cele ale alin. (3), precum şi ale alin. (4) lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii

 

Decizia nr. 890 din 17 decembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 665 alin. (6) din Codul de procedură civilă, în redactarea anterioară modificării acestora prin art. I pct. 29 din Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

50. - Hotărâre pentru aprobarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Indonezia cu privire la eliminarea obligativităţii vizelor pentru titularii de paşapoarte diplomatice şi de serviciu, semnat la New York la 24 septembrie 2015

 

Acord între Guvernul României şi Guvernul Republicii Indonezia cu privire la eliminarea obligativităţii vizelor pentru titularii de paşapoarte diplomatice şi de serviciu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.934/2015. - Ordin al ministrului mediului, apelor şi pădurilor privind aprobarea Planului de management şi a Regulamentului Parcului Naţional Ceahlău

 

795. - Ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală pentru aprobarea modelului şi conţinutului formularului (311) „Declaraţie privind taxa pe valoarea adăugată colectată datorată de către persoanele impozabile al căror cod de înregistrare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată a fost anulat conform art. 316 alin. (11) lit. a)-e), lit. g) sau lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal”

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 852

din 10 decembrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, precum şi a prevederilor art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, precum şi a prevederilor art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, excepţie ridicată de Gabriel Darie Aculov în Dosarul nr. 860/62/2015 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 931D/2015.

2. La apelul nominal răspunde, pentru partea Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România, consilierul juridic Athena Piceava, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi şi autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea acesteia.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul consilierului juridic prezent, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 88/2013.

5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, şi invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

6. Prin încheierea din 30 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 860/62/2015, Tribunalul Braşov - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, precum şi a prevederilor art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare. Excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată într-o cauză având ca obiect asigurări sociale.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, aprobată prin Legea nr. 283/2011, Guvernul României a dispus neacordarea, pentru anul 2012, a indemnizaţiei stabilite prin art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, iar în temeiul art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013, măsura neacordării acestei indemnizaţii s-a prelungit şi pentru anul 2014.

8. Aşa fiind, autorul excepţiei consideră că această reglementare este în contradicţie cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Constituţia României, potrivit cărora „Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege”, deoarece „sistează necondiţionat plata indemnizaţiilor.”

9. De asemenea, apreciază că s-a realizat o aplicare discriminatorie a prevederilor legale care dau dreptul titularilor la încasarea acestor indemnizaţii, în sensul că luptătorii, urmaşii şi rudele celor decedaţi au primit indemnizaţia în perioada 2010-2014, în timp ce pensionarii au primit un coeficient de 0,6.

10. Tribunalul Braşov - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prin edictarea Legii nr. 341/2004, în temeiul căreia sunt acordate mai multe drepturi, printre care şi indemnizaţiile reparatorii, legiuitorul a urmărit recompensarea urmaşilor eroilor martiri şi luptătorilor participanţi la acţiunile desfăşurate în cadrul revoluţiei din decembrie 1989. Raţiunea care a stat la baza acordării acestei indemnizaţii reparatorii o reprezintă recunoştinţa statului faţă de participanţii la revoluţie, faţă de care instaurarea democraţiei nu ar fi fost posibilă. Aşadar, instanţa de judecată consideră că această indemnizaţie nu are o bază contributivă, nu este un venit salarial, astfel încât suspendarea plăţii acestei indemnizaţii nu intră în contradicţie cu dispoziţiile art. 44 din Constituţie şi, respectiv, cu art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În ceea ce priveşte pretinsa discriminare instituită prin reglementarea criticată, instanţa reţine că nu poate fi primită o asemenea critică, având în vedere faptul că suspendarea plăţii indemnizaţiei menţionate a operat faţă de toţi beneficiarii săi.

11. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise ale autorului excepţiei de neconstituţionalitate, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/199, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011. Aceste prevederi au următorul conţinut: „Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează: [...]

Art. 18. - În anul 2012, indemnizaţiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu se acordă.” Constituie, de asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate şi prevederile art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 30 august 2013, potrivit cărora ,,Prevederile art. 18 şi 19 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru Instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2014.”

15. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi contravin principiului nediscriminării şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare.

17. Astfel, prin Decizia nr. 922 din 1 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2013, Decizia nr. 88 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 28 martie 2013, Decizia nr. 220 din 15 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 2 iunie 2014, sau Decizia nr. 171 din 19 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 21 mai 2015, Curtea a statuat că prevederile art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11  din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

18. De asemenea, şi în ceea ce priveşte art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 21 iulie 2014, Decizia nr. 419 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 18 august 2014, Decizia nr. 483 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 17 noiembrie 2014, şi Decizia nr. 721 din 9 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 7 ianuarie 2015, statuând că aceste prevederi sunt constituţionale.

19. Astfel, Curtea a reţinut că prin prevederile de lege criticate s-a suspendat plata indemnizaţiilor lunare reparatorii prevăzute de art. 4 alin. 4) din Legea nr. 341/2004, după cum urmează:

- în anul 2012, potrivit art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, introdus prin Legea nr. 283/2011 de aprobare a acestei ordonanţe de urgenţă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011;

- în anul 2013, potrivit art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012;

- în anul 2014, potrivit art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 30 august 2013.

20. În contextul criticilor formulate şi în prezenta cauză, Curtea a apreciat că nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece prin prevederile de lege criticate se instituie un tratament egal pentru toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie, aplicându-se în mod nediscriminatoriu tuturor beneficiarilor indemnizaţiilor prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, şi anume persoanelor care deţin titlul prevăzut de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, de „Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite”, precum şi copiilor eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu sunt încadraţi în nicio formă de învăţământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor.

21. Curtea a reţinut, totodată, că nu poate fi primită nici critica potrivit căreia sunt încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 44, „deoarece acordarea indemnizaţiei prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 nu constituie, potrivit Constituţiei, o obligaţie de reglementare a statului, astfel că nu se poate vorbi despre existenţa unui drept fundamental la obţinerea unor indemnizaţii în virtutea calităţii de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluţiei Române din Decembrie 1989. Acordarea indemnizaţiei prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 este supusă practic condiţiei ca statul să dispună de resursele financiare pentru a putea acorda şi alte drepturi pecuniare faţă de cele pe care Constituţia le nominalizează în mod expres.”

22. Curtea a constatat, de asemenea, că, „deşi temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoştinţă pentru cei care, prin jertfa şi contribuţia proprie, au condus la căderea regimului comunist şi la instaurarea democraţiei, este incontestabil, acesta nu constituie totuşi, potrivit Constituţiei, o obligaţie de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existenţa unui drept fundamental la obţinerea unor indemnizaţii în virtutea calităţii de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluţiei Române din Decembrie 1989”.

23. Curtea a subliniat şi faptul că, „referindu-se la anumite drepturi de natură bănească acordate angajaţilor”, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat c㠄statul este cel care este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare. Totuşi, atunci când o dispoziţie legală este în vigoare şi prevede plata anumitor beneficii, iar condiţiile stipulate sunt respectate, autorităţile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atât timp cât dispoziţiile legale rămân în vigoare” (Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko contra Ucrainei, paragraful 23). Prin aceeaşi hotărâre, Curtea de la Strasbourg a considerat că refuzul autorităţilor de a acorda drepturile băneşti pretinse ca urmare a intervenirii unei legi care suspendă aceste drepturi nu contravenea dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Prin urmare, Curtea a constatat că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate vizând încălcarea dreptului de proprietate.

24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

25. În fine, Curtea reţine că începând cu luna ianuarie 2015, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 30 decembrie 2014, şi Ordonanţei Guvernului nr. 1/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2015, s-au modificat prevederile art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 341/2004, care stabileau categoriile de titluri ce se pot acorda luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 şi drepturile corespondente deţinerii acestor titluri (introducându-se un nou titlu, Luptător cu Rol Determinant), iar noul conţinut normativ al art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 prevede acordarea unei indemnizaţii de gratitudine lunară începând cu anul 2015.

26. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gabriel Darie Aculov în Dosarul nr. 860/62/2015 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare În domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, precum şi cele ale art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 10 decembrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 867

din 10 decembrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (1), raportate la cele ale alin. (3), precum şi ale alin. (4) lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii

 

Daniel Marius Morar - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-şef

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Raluca Deniza Bejan în Dosarul nr. 5.821/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII l-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 844D/2015.

2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 24 noiembrie 2015, în prezenţa autoarei excepţiei de neconstituţionalitate şi

cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 10 decembrie 2015, dată la care Curtea a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Sentinţa civilă nr. 1.160 din 24 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 5.821/2/2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Raluca Deniza Bejan într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unei rezoluţii a Inspecţiei Judiciare, cuprinzând propunerea adresată ministrului justiţiei de clasare a sesizării înaintate de către aceasta în temeiul art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004.

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se apreciază că rezoluţia Inspecţiei Judiciare cuprinzând verificarea prealabilă şi propunerea de clasare a sesizării formulate conform art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 nu poate fi atacată în justiţie, contrar art. 21 din Constituţie. De asemenea, în cazul în care ministrul justiţiei dispune clasarea lucrării, acesta ar trebui să emită un act administrativ motivat care să poată fi atacat în justiţie.

5. Se mai arată că instituirea unei verificări prealabile pentru declanşarea cercetării disciplinare prealabile este o măsură exagerată şi păguboasă atât timp cât nu reprezintă nicio garanţie de transparenţă şi contradictorialitate. Prin formularea folosită, ea poate fi uşor confundată cu cercetarea disciplinară prealabilă şi creează un regim special de cercetare disciplinară în privinţa magistraţilor faţă de celelalte categorii de personal. Verificarea prealabilă este o noţiune insuficient concepută şi descrisă, constituindu-se într-un obstacol în calea aflării adevărului. De aceea, era mai mult decât suficientă reglementarea doar a cercetării disciplinare prealabile ca procedură simplă, accesibilă şi uşoară pentru accesul la procedura disciplinară a magistraţilor.

6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, menţionând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie (Decizia nr. 221 din 21 aprilie 2005). De asemenea, mai precizează că dispoziţiile legale criticate sunt accesibile, precise şi previzibile.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, care au următorul cuprins:

„(3) Aspectele semnalate potrivit alin. (1) şi (2) sunt supuse unei verificări prealabile efectuate de inspectorii judiciari din cadrul Inspecţiei Judiciare, în cadrul căreia se stabileşte dacă există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare. Verificările se efectuează în termen de cel mult 45 de zile de la data solicitării formulate de titularul acţiunii disciplinare potrivit alin. (1) sau de la data sesizării inspecţiei Judiciare potrivit alin. (2). Inspectorul-şef poate dispune prelungirea termenului de efectuare a verificării prealabile, cu cel mult 45 de zile, dacă există motive întemeiate care justifică această măsură.”

11. Curtea reţine că verificarea prealabilă a fost efectuată de Inspecţia Judiciară ca urmare a unei sesizări formulate de ministrul justiţiei în temeiul art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, potrivit căruia: „(1) în cazurile În care ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt titulari ai acţiunii disciplinare, aceştia pot sesiza Inspecţia Judiciară în legătură cu abaterile disciplinare săvârşite de judecători şi procurori.1] n consecinţă, Curtea, având în vedere motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi obiectul cauzei deduse judecăţii instanţei de fond, constată că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 45 alin. (3), raportate la cele ale alin. (1) al aceluiaşi articol, precum şi ale alin. (4) lit. a) din Legea nr. 317/2004, acest din urmă text având următorul cuprins: „(4) Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare;

a) inspectorul judiciar transmite, în termen de cel mult 10 zile de la finalizarea acestora, ministrului justiţiei, preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o propunere de clasare, dacă Inspecţia Judiciară a fost sesizată în condiţiile alin. (1).”

12. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate invocă în susţinerea acesteia dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 52 alin. (3) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi art. 134 alin. (2) privind rolul Consiliului Superior al Magistraturii în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că titulari ai acţiunii disciplinare în cazul abaterilor săvârşite de judecători, procurori şi magistraţi-asistenţi sunt, pe de o parte, ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după caz jart. 45 alin. (1)], iar, pe de altă parte, Inspecţia Judiciară [art. 45 alin. (2)], ambele categorii de titulari ai acţiunii disciplinare acţionând din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane interesate. În ipoteza art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, aplicabilă în cauză, sesizarea formulată este supusă unei verificări prealabile de către Inspecţia Judiciară. În situaţia în care aceasta constată că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, prin rezoluţie, propune titularului acţiunii disciplinare de la art. 45 alin. (1) clasarea sesizării formulate. Titularul acţiunii are posibilitatea să claseze sesizarea, caz în care comunică rezultatul persoanei care a formulat sesizarea şi persoanei vizate de sesizare; să solicite completarea verificărilor prealabile efectuate sau să dispună începerea cercetării disciplinare prealabile. În situaţia în care Inspecţia Judiciară constata că există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, prin rezoluţie, propune titularului acţiunii disciplinare de la art. 45 alin. (1) începerea cercetării disciplinare prealabile. Primind propunerea, titularul acţiunii disciplinare de la art. 45 alin. (1) poate dispune începerea cercetării disciplinare prealabile.

14. Având în vedere cele anterior expuse, Curtea constată că verificarea prealabilă a sesizării este o etapă premergătoare şi distinctă de cercetarea disciplinară prealabilă. În această primă etap㠄inspectorul judiciar face o cercetare a fondului sesizării pentru a constata dacă există sau nu indicii cu privire la săvârşirea unei abateri disciplinare” (Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 16 iulie 2014, paragraful 34), examinând, aşadar, existenţa elementelor de fapt/drept imputate judecătorului/procurorului. O asemenea etapă premergătoare cercetării disciplinare prealabile nu este eo ipso contrară art. 1 alin. (4) din Constituţie, fiecare dintre puterile statului exercitându-şi atribuţii şi competenţe proprii. Aprecierile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate În sensul că nu trebuia reglementată o fază distinctă de verificare prealabilă a sesizării şi că toate aspectele imputate judecătorului/procurorului ar trebui analizate în etapa cercetării disciplinare prealabile sunt chestiuni care ţin de opţiunea legiuitorului, şi nu antamează probleme de constituţionalitate a legii.

15. Curtea, prin Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014, precitată, a constatat, în ipoteza art. 45 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 (aşadar, în situaţia în care titular al acţiunii disciplinare este Inspecţia Judiciară), neconstituţionalitatea caracterului definitiv al rezoluţiei de clasare a Inspecţiei Judiciare motivată de inexistenţa indiciilor săvârşirii unei abateri disciplinare, dat fiind Că Inspecţia Judiciară realiza, în acea ipoteză normativă, o analiză asupra fondului sesizării şi, în consecinţă, pronunţa o soluţie asupra fondului nesusceptibilă a fi supusă cenzurii instanţelor judecătoreşti. Ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale, rezoluţiile de clasare date de Inspecţia Judiciară în faza de verificare prealabilă a sesizării, motivate de inexistenţa indiciilor săvârşirii unei abateri disciplinare, pot fi atacate în instanţă. În schimb, în ipoteza normativă a art. 45 alin. (3) raportat la alin. (1) al aceluiaşi articol, Curtea observă că rezoluţia Inspecţiei Judiciare nu are caracter decizional, ci aceasta conţine o propunere, în sens de recomandare, de care titularul acţiunii disciplinare poate sau nu ţine cont. Ca atare, prin rezoluţia Inspecţiei Judiciare nici nu se clasează şi nici nu se declanşează acţiunea disciplinară, ci doar se consemnează rezultatele verificărilor întreprinse cu privire la cele imputate judecătorului/procurorului şi se propune o anumită soluţie în considerarea situaţiei de fapt/drept constatate; în consecinţă, rezoluţia analizată este emisă în cursul procedurii verificării prealabile a sesizării şi reprezintă, în realitate, un instrument de sprijin acordat titularilor acţiunii disciplinare în exercitarea competenţelor lor legale. Întrucât „accesul liber la justiţie se aplică numai cu privire la actele care produc efecte juridice în raport cu persoana vătămat㔠(Decizia nr. 194 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 16 martie 2009), rezultă că sfera de protecţie a acestui drept fundamental nu vizează actele care cuprind doar dispoziţii de propunere/recomandare. Aşadar, textul constituţional al art. 21 nu este aplicabil în privinţa rezoluţiei prin care se propune clasarea.

16. De altfel, în acelaşi sens, Curtea, prin Decizia nr. 2 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 23 februarie 2012, a statuat că posibilitatea ministrului justiţiei, a preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de a dispune începerea cercetării disciplinare prealabile, chiar şi în ipoteza în care inspectorul judiciar a formulat o propunere de clasare, corespunde noului rol conferit acestor autorităţi şi nu este de natură să aducă atingere autonomiei Inspecţiei Judiciare, ale cărei atribuţii sunt de analiză, verificare şi control în domeniile specifice de activitate, iar nu de substituire a celorlalţi titulari ai acţiunii disciplinare. În absenţa unei puteri de decizie cu privire la începerea cercetării prealabile, după parcurgerea procedurii prevăzute de lege, respectiv după sesizarea Inspecţiei Judiciare şi efectuarea de către aceasta a verificării prealabile, rolul noilor titulari ai acţiunii disciplinare ar fi pur formal.

17. Curtea mai reţine că art. 52 alin. (3) din Constituţie nu este aplicabil în cauză, acest text constituţional vizând răspunderea statului în situaţia erorilor judiciare, şi nu răspunderea personală disciplinară a judecătorului/procurorului. De asemenea, reglementarea verificării prealabile nu încalcă rolul sau atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii, reglementate prin art. 134 alin. (2) din Constituţie, Inspecţia Judiciară fiind parte a acestei autorităţi [structură cu personalitate juridică în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, conform art. 65 alin. (1) din Legea nr. 317/2004], cu competenţe în cercetarea abaterilor disciplinare săvârşite de judecători/procurori.

18, Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Raluca Deniza Bejan în Dosarul nr. 5.821/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 45 alin. (1), raportate la cele ale alin. (3), precum şi ale alin. (4) lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 10 decembrie 2015.

 

PREŞEDINTE,

DANIEL MÂRIUS MORAR

Magistrat-asistent-şef,

Benke Károly

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 890

din 17 decembrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 665 alin. (6) din Codul de procedură civilă, în redactarea anterioară modificării acestora prin art. I pct. 29 din Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 665 alin. (6) din Codul de procedură civilă, în redactarea anterioară modificării acestora prin art. I pct. 29 din Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe, excepţie ridicată de Societatea Carluk Trans Escav - S.R.L. din Oţelu Roşu în Dosarul nr. 3.887/208/2014* al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 487D/2015 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, apreciază că este respectat dreptul la un proces echitabil, întrucât textul de lege criticat se coroborează cu alte dispoziţii legale, care prevăd examinarea de către instanţele de judecată a contestaţiilor la executare.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 3 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.887/208/2014*, Tribunalul Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 665 alin. (6) din Codul de procedură civilă, în redactarea anterioară modificării acestora prin art. I pct. 29 din Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe, excepţie ridicată de Societatea Carluk Trans Escav - S.R.L. din Oţelu Roşu într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva încheierii prin care Judecătoria Caransebeş a încuviinţat o executare silită.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat încalcă principiul egalităţii în faţa legii, întrucât creează creditorului mai multe drepturi decât debitorului. Aceasta, deoarece încheierea de admitere a

executării silite nu este supusă niciunei căi de atac, dar încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi atacată cu apel de către creditor. Se nesocoteşte, de asemenea, dreptul de apărare al debitorului garantat şi principiul egalităţii de arme între părţi.

6. Tribunalul Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, precizând că prevederile de lege criticate se coroborează cu cele ale art. 711 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare”. Arată că asigurarea legalităţii executării silite se realizează, în primul rând, prin intermediul contestaţiei la executare, care este mijlocul specific executării silite, prin care părţile, direct interesate în raportul juridic de executare, precum şi terţii vătămaţi prin modul în care s-a realizat executarea silită pot obţine anularea sau îndreptarea actelor de executare nelegale şi, uneori, chiar lipsirea de efecte a titlului executoriu. Menţionează, totodată, că prevederile art. 711 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 138/2014, stipulau că, după începerea executării silite, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condiţiilor legale. Aşadar, legiuitorul a instituit expres o cale de atac şi împotriva încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 665 alin. (6) din Codul de procedură civilă, în redactarea anterioară modificării acestora prin art. I pct. 29 din Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 16 octombrie 2014. Textul de lege criticat are următorul conţinut:  „Încheierea prin care instanţa admite cererea de încuviinţare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi atacată exclusiv cu apel numai de creditor, în termen de 5 zile de la comunicare”. Deşi, în prezent, textul de lege criticat are o formulare diferită, regăsindu-se la art. 666 alin. (6) din Codul de procedură civilă, Curtea urmează să examineze constituţionalitatea prevederilor de lege în redactarea criticată de autorii I excepţiei, acestea producând efecte în cauza în care a invocat-o, având în vedere că în baza acestora apelul său a fost respins ca inadmisibil (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011).

11. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 16 din Constituţie - Egalitatea în drepturi şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale - Dreptul la un proces echitabil.

12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile de lege ce formează obiectul acesteia au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare şi prin prisma aceloraşi dispoziţii din Legea fundamentală invocate şi în cauza de faţă. Astfel, prin Decizia nr. 229 din 15 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 30 mai 2014, paragraful 13, Curtea a constatat că dispoziţiile legale criticate reprezintă norme de procedură a căror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, intră în competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate hotărî să nu supună regulilor de exercitare a căilor de atac anumite proceduri, în considerarea caracterului specific al acestora ori în vederea asigurării celerităţii procesului civil. Faptul că încheierea prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac nu constituie o înfrângere a dispoziţiilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei, având în vedere prevederile art. 129 din Constituţie care lasă la latitudinea legiuitorului reglementarea căilor de atac, ceea ce îi permite acestuia să excepteze de la exercitarea lor, atunci când consideră că se impune, anumite hotărâri judecătoreşti, aşa cum a procedat prin dispoziţiile de lege criticate.

13. Prin decizia menţionată, Curtea a apreciat că raţiunea pentru care legiuitorul a înlăturat, atât pentru creditor, cât şi pentru debitor, calea de atac împotriva încheierii de încuviinţare a cererii de executare silită este aceea a celerităţii ce se justifică în această etapă procesuală (paragraful 14). Astfel, creditorul este lipsit de interes să atace o hotărâre prin care i s-a admis cererea, iar debitorul are posibilitatea de a-şi apăra drepturile, în raport cu orice incident de executare silită, pe calea contestaţiei la executare. De asemenea, Curtea a reţinut că debitorul nu are interesul de a ataca încheierea de respingere a cererii de încuviinţare a executării silite, prin urmare nici nu a fost prevăzută pentru el calea de atac a apelului. În schimb, creditorul are posibilitatea de a-şi apăra drepturile prin exercitarea căii de atac a apelului, posibilitate pe care, în domeniul executării silite, debitorul o are asigurată prin dreptul de a formula contestaţii împotriva oricărui act de executare.

14. Cu privire la încălcarea art. 16 din Constituţie, Curtea a constatat că reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare (paragraful 16).

15. Curtea observă, în acelaşi timp, că s-a mai pronunţat asupra soluţiei legislative cuprinse în textul de lege criticat în cauza de faţă, cuprinsă, într-o redactare similară, în Codul de procedură civilă anterior, constatând constituţionalitatea acesteia (Decizia nr. 1.063 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 28 octombrie 2011, sau Decizia nr. 1,065 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 1 februarie 2013). _

16. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei citate, soluţia şi considerentele care au stat la baza acesteia îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.

17. Totodată, Curtea observă că, în conformitate cu prevederile textului de lege supus controlului de constituţionalitate, în redactarea criticată de autorul prezentei excepţii, debitorul dispunea de posibilitatea legală de contestare a soluţiei de încuviinţare a executării silite, în temeiul art. 711 alin. (3) din Codul de procedură civilă [actualmente, art. 712 alin. (3)], care stabilea că, după începerea executării silite, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condiţiilor legale.

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Carluk Trans Escav - S.R.L. din Oţelu Roşu în Dosarul nr. 3.887/208/2014* al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 665 alin. (6) din Codul de procedură civilă, în redactarea anterioară modificării acestora prin art. I pct. 29 din Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 decembrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Indonezia cu privire la eliminarea obligativităţii vizelor pentru titularii de paşapoarte diplomatice şi de serviciu, semnat la New York la 24 septembrie 2015

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 20 din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Indonezia cu privire la eliminarea obligativităţii vizelor pentru titularii de paşapoarte diplomatice şi de serviciu, semnat la New York la 24 septembrie 2015,

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor externe,

Lazăr Comănescu

Ministrul afacerilor interne,

Petre Tobă

 

Bucureşti, 10 februarie 2016.

Nr. 50.

 

ACORD

între Guvernul României şi Guvernul Republicii Indonezia cu privire la eliminarea obligativităţii vizelor pentru titularii de paşapoarte diplomatice şi de serviciu

 

Guvernul României şi Guvernul Republicii Indonezia, denumite în continuare părţi contractante,

în dorinţa de a promova în continuare relaţiile de prietenie dintre cele două state, pe bază de reciprocitate, prin facilitarea călătoriilor cetăţenilor statelor părţilor contractante, titulari de paşapoarte diplomatice şi de serviciu pe teritoriul statelor lor,

au convenit după cum urmează:

 

ARTICOLUL 1

 

1. Cetăţenii statului fiecărei părţi contractante, titulari de paşapoarte diplomatice şi de serviciu valabile, pot intra, tranzita sau rămâne fără viză pe teritoriul statului celeilalte părţi contractante pentru o perioadă care să nu depăşească 30 (treizeci) de zile în oricare 180 (o sută optzeci) de zile.

2. De la data aplicării în totalitate a acquis-ului Schengen de către România, calculul perioadei pentru care cetăţenii Republicii Indonezia au dreptul de a rămâne pe teritoriul României potrivit alineatului precedent se efectuează prin cumularea, în interiorul termenului de referinţă, a perioadelor de şedere pe teritoriul României cu perioadele de şedere pe teritoriul oricărui stat care aplică în totalitate acquis-ul Schengen.

3. Primul alineat al articolului 1 al prezentului acord nu se aplică cetăţenilor titulari de paşapoarte diplomatice şi de serviciu ai fiecărei părţi contractante, care intenţionează să rămână pe teritoriul statului celeilalte părţi contractante, pentru o perioadă mai mare decât cea prevăzută în prezentul acord, sau care intenţionează să se angajeze acolo. În aceste cazuri se obţin o viză de intrare şi, ulterior, un document care atestă dreptul de şedere în conformitate cu prevederile legale naţionale.

 

ARTICOLUL 2

 

Membrii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare ale statului fiecărei părţi contractante pe teritoriul statului celeilalte părţi contractante, titulari de paşapoarte diplomatice şi de serviciu valabile, precum şi membrii lor de familie, cu care gospodăresc împreună, ei înşişi titulari de paşapoarte diplomatice şi de serviciu valabile, vor trebui să obţină viză de intrare de la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale celeilalte părţi contractante, înainte de sosire.

 

ARTICOLUL 3

 

Cetăţenii statului fiecărei părţi contractante, titulari de paşapoarte diplomatice şi de serviciu valabile, cărora li se aplică prevederile prezentului acord, pot intra şi ieşi de pe teritoriul statului celeilalte părţi contractante prin toate punctele de frontieră deschise traficului internaţional de călători.

 

ARTICOLUL 4

 

1. Paşapoartele diplomatice şi de serviciu ale cetăţenilor Republicii Indonezia trebuie să fi fost eliberate în ultimii 10 ani şi să fie valabile pentru o perioadă de cele puţin 3 luni de la data preconizată a plecării de pe teritoriul României.

2. Validitatea paşapoartelor diplomatice şi de serviciu ale cetăţenilor României va fi de cel puţin 6 luni de la data intrării pe teritoriul Republicii Indonezia.

 

ARTICOLUL 5

 

1. Prezentul acord nu îi scuteşte pe cetăţenii statului fiecărei părţi contractante de obligaţia de a respecta legile şi reglementările celeilalte părţi contractante privind intrarea, şederea şi ieşirea străinilor.

2. Părţile contractante îşi rezervă dreptul de a nu permite intrarea sau de a scurta şederea persoanelor considerate indezirabile sau care ar putea pune în pericol ordinea publică, sănătatea publică sau securitatea naţională,

 

ARTICOLUL 6

 

1. Părţile contractante vor face schimb de specimene ale paşapoartelor lor diplomatice şi de serviciu, pe canale diplomatice, cât de curând posibil, dar nu mai târziu de 30 (treizeci) de zile de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

2. În cazul introducerii unor noi tipuri de paşapoarte diplomatice şi de serviciu ori în cazul înlocuirii celor existente, părţile contractante vor face schimb de specimene, pe canale diplomatice, cu 30 de zile înainte de introducerea acestora.

3. Părţile contractante se vor informa reciproc despre orice modificare a legilor şi reglementărilor lor naţionale privind eliberarea paşapoartelor.

 

ARTICOLUL 7

 

1. Cetăţenii statului fiecărei părţi contractante care şi-au pierdut/deteriorat paşapoartele valabile prevăzute la art. 1 al prezentului acord sau cărora le-au fost furate aceste documente în timpul şederii pe teritoriul statului celeilalte părţi contractante vor informa despre aceasta autorităţile competente ale părţii contractante respective.

2. Ei pot părăsi acel teritoriu pe baza documentelor valabile de identitate care le conferă dreptul de a trece frontiera, eliberate de o misiune diplomatică sau un oficiu consular al statului părţii contractante ai căror cetăţeni sunt, fără viză sau altă autorizaţie.

 

ARTICOLUL 8

 

Prezentul acord poate fi modificat cu consimţământul scris al părţilor contractante. Modificările vor intra în vigoare în conformitate cu articolul 12 alineatul 2.

 

ARTICOLUL 9

 

1. Fiecare parte contractantă poate suspenda temporar prezentul acord fie în totalitate, fie în parte, pentru motive de protecţie a ordinii publice, sănătăţii publice sau securităţii naţionale.

2. Decizia privind suspendarea va fi notificată celeilalte părţi contractante pe canale diplomatice, nu mai târziu de 48 de ore înainte de intrarea sa în vigoare. Partea contractantă care a suspendat aplicarea prezentului acord va informa imediat cealaltă parte contractantă de îndată ce motivele suspendării au încetat să existe.

 

ARTICOLUL 10

 

Fiecare parte contractantă poate denunţa prezentul acord dacă notifică în scris cealaltă parte contractantă pe canale diplomatice. Prezentul acord va înceta să se mai aplice la 30 (treizeci) de zile de la primirea unei asemenea notificări de către cealaltă parte contractantă.

 

ARTICOLUL 11

 

Orice diferend sau conflict privind interpretarea sau aplicarea prevederilor prezentului acord vor fi soluţionate amiabil prin consultări sau negocieri între părţile contractante.

 

ARTICOLUL 12

 

1. Prezentul acord se încheie pe durată nedeterminată.

2. Prezentul acord intră în vigoare la 30 (treizeci) de zile de la data primirii ultimei notificări prin care părţile contractante se informează reciproc, pe canale diplomatice, cu privire la îndeplinirea procedurilor prevăzute de legislaţiile lor naţionale pentru intrarea sa în vigoare.

Semnat la New York la 24 septembrie 2015, în două exemplare originale, fiecare în limbile română, indoneziană şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În cazul unor divergenţe de interpretare, va prevala textul în limba engleză.

 

Pentru Guvernul României

Pentru Guvernul Republicii Indonezia

Bogdan Lucian Aurescu

Retno L. P. Marsudi

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ŞI PĂDURILOR

 

ORDIN

privind aprobarea Planului de management şi a Regulamentului Parcului Naţional Ceahlău

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 105.719/AC din 25 noiembrie 2015 al Direcţiei biodiversitate,

ţinând cont de Avizul Agenţiei pentru Protecţia Mediului Neamţ - Decizia etapei de încadrare nr. 5.136 din 7 octombrie 2013, Avizul Ministerului Culturii nr. 4.431 din 27 iulie 2015, Avizul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 211.228 din 20 octombrie 2015, Avizul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nr. 72.240 din 26 august 2015 şi Adresa Direcţiei generale păduri nr. 154.419/IM din 13 iulie 2015,

în temeiul prevederilor art. 21 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 13 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 38/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor,

ministrul mediului, apelor şi pădurilor emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Planul de management al Parcului Naţional Ceahlău, prevăzut în anexa nr. 1*), care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Se aprobă Regulamentul Parcului Naţional Ceahlău, prevăzut în anexa nr. 2*), care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul mediului, apelor şi pădurilor,

Iulian Jugan,

secretar de stat

 

Bucureşti, 7 decembrie 2015.

Nr. 1.934.


*) Anexele nr. 1 şi 2 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

 

ORDIN

pentru aprobarea modelului şi conţinutului formularului (311) „Declaraţie privind taxa pe valoarea adăugată colectată datorată de către persoanele impozabile al căror cod de înregistrare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată a fost anulat conform art. 316 alin. (11) lit. a)-e), lit. g) sau lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal”

 

În temeiul art. 11 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 11 alin. (6) şi (8), al art. 324 alin. (10) şi (11) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, al pct. 104 alin. (2) din titlul VII „Taxa pe valoarea adăugat㔠al Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016, cu modificările ulterioare, precum şi al art. 342 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă modelul şi conţinutul formularului (311) „Declaraţie privind taxa pe valoarea adăugată colectată datorată de către persoanele impozabile al căror cod de înregistrare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată a fost anulat conform art. 316 alin. (11) lit. a)-e), lit. g) sau lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal”, cod: 14.13.01.02/c.a., prevăzut în anexa nr. 1.

Art. 2. - Formularul menţionat la art. 1 se completează şi se depune conform instrucţiunilor de completare prevăzute în anexa nr. 2.

Art. 3. - Caracteristicile de tipărire, modul de difuzare, de utilizare şi de arhivare a formularului menţionat Sa art. 1 sunt prevăzute în anexa nr. 3.

Art. 4.- Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 5. - Referirile la Codul fiscal din cuprinsul prezentului ordin reprezintă trimiteri Sa titlul VII „Taxa pe valoarea adăugat㔠al Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, iar referirile la Normele metodologice reprezintă trimiteri la titlul VII „Taxa pe valoarea adăugat㔠din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016, cu modificările ulterioare.

Art. 6. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 7. - Direcţia generală proceduri pentru administrarea veniturilor, Direcţia generală de reglementare a colectării creanţelor bugetare, Direcţia generală de tehnologia informaţiei, Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili, direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, precum şi unităţile fiscale subordonate acestora vor lua măsuri pentru ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

 

p. Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală,

Daniel Diaconescu,

vicepreşedinte

 

Bucureşti, 19 februarie 2016.

Nr. 795.

 

ANEXA Nr. 1

 

ANAF

Declaraţie

privind taxa pe valoarea adăugată colectată datorată de către persoanele impozabile al căror cod de înregistrare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată a fost anulat conform art. 316 alin. (11) lit. a) - e), lit. g) sau lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

311

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală

Număr de înregistrare ca operator de date cu caracter personal 759

 

Perioada de raportare

Luna

 

Anul

 

I. FELUL DECLARAŢIEI

Declaraţie rectificativă



Temeiul legal pentru depunerea formularului 311 după anularea rezervei verificării ulterioare

 

- art. 105 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare



- art. 105 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare



 

I. DATE DE IDENTIFICARE A CONTRIBUABILULUI

DENUMIRE / NUME, PRENUME

 

COD DE IDENTIFICARE FISCALA

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

DOMICILIUL FISCAL

JUDEŢ

 

SECTOR

 

LOCALITATE

 

STRADA

 

NR.

 

BLOC

 

SC.

 

ET.

 

AP.

 

COD POŞTAL

 

TELEFON

 

FAX

 

E-MAIL

 

 

III. DATE PRIVIND ANULAREA ÎNREGISTRĂRII ÎN SCOPURI DE TVA

1. Data anulării înregistrării în scopuri de TVA

 

2.1 Anularea înregistrării în scopuri de TVA, din oficiu, conform art. 316 alin. (11) lit. a)-e) sau h) din Codul fiscal



2.2 Anularea înregistrării în scopuri de TVA, la cerere, conform art. 316 alin. (11) lit. g) din Codul fiscal a persoanelor impozabile care au aplicat sistemul TVA la încasare



 

IV. DATE PRIV IND OBLIGAŢIA DE PLATĂ

A. Operaţiuni efectuate după anularea, din oficiu, a înregistrării în scopuri de TVA în condiţiile art. 316 alin. – (11) lit. a) - e) sau h) din Codul fiscal

Baza impozabilă - lei -

TVA de plată - lei -

1. Livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii

 

 

2. Achiziţii de bunuri şi/sau de servicii pentru care sunt persoană obligată la plata taxei, în condiţiile legii

 

 

Subtotal

 

 

B. Livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii efectuate înaintea anulării înregistrării în scopuri de TVA în condiţiile art.316 alin. (11) lit. a) - e), g) sau h) din Codul fiscal, dar a căror exigibilitate intervine, potrivit sistemului TVA la încasare, în perioada în care persoana impozabilă nu are cod valabil de TVA

 

 

Total (A+B)

 

 

 

Numele persoanei care face declaraţia

 

Funcţia

 

 

Semnătura

 

 

Se completează de personalul organului fiscal

Organ fiscal

 

Număr înregistrare

 

Data înregistrare

 

 

/

 

 

/

 

 

 

 

Numele persoanei care a verificat

 

 

Cod: 14.13.01.02/c.a.

 

ANEXA Nr. 2

 

INSTRUCŢIUNI

de completare a formularului (311) „Declaraţie privind taxa pe valoarea adăugată colectată datorată de către persoanele impozabile al căror cod de înregistrare În scopuri de taxă pe valoarea adăugată a fost anulat conform art. 316 alin. (11) lit. a)-e), lit. g) sau lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal”

 

„Declaraţie privind taxa pe valoarea adăugată colectată datorată de către persoanele impozabile al căror cod de înregistrare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată a fost anulat conform art. 316 alin. (11) lit. a)-e), lit. g) sau lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal”, denumită în continuare declaraţie, se depune după cum urmează:

- potrivit art. 324 alin. (10) lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Codul fiscal, de către persoanele impozabile ai căror cod de înregistrare în scopuri de TVA a fost anulat, din oficiu, conform prevederilor art. 316 alin. (11) lit. a)-e) sau h) din Codul fiscal şi care efectuează, după anularea înregistrării în scopuri de TVA, livrări de bunuri/prestări de servicii şi/sau achiziţii de bunuri şi/sau de servicii pentru care sunt obligate la plata taxei, pentru care există obligaţia plăţii taxei colectate în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (6) şi (8) din Codul fiscal;

- potrivit art. 324 alin. (10) lit. a) din Codul fiscal, coroborat cu pct. 104 alin. (2) din titlul VII „Taxa pe valoarea adăugat㔠din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016, cu modificările ulterioare, denumite în continuare Norme metodologice, de către persoanele impozabile care se află în situaţiile prevăzute la art. 11 alin. (6) şi (8) din Codul fiscal şi al căror cod de înregistrare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată a fost anulat, din oficiu, potrivit prevederilor art. 316 alin. (11) lit. a)-e) sau h) din Codul fiscal, în situaţia în care acestea efectuează, după anularea înregistrării în scopuri de TVA, livrări de bunuri prin organele de executare silită;

- potrivit art. 324 alin. (10) lit. b) din Codul fiscal, de către persoanele impozabile care au aplicat sistemul TVA la încasare şi al căror cod de înregistrare în scopuri de TVA a fost anulat, din oficiu, conform prevederilor art. 316 alin. (11) lit. a)-e) sau h) din Codul fiscal, pentru livrări de bunuri/prestări de servicii efectuate înaintea anulării înregistrării în scopuri de TVA, dar a căror exigibilitate intervine, potrivit sistemului TVA la încasare prevăzut de art. 282 alin. (3)-(8) din Codul fiscal, în perioada în care persoanele impozabile nu au un cod valabil de TVA;

- potrivit art. 324 alin. (11) din Codul fiscal, de către persoanele impozabile al căror cod de înregistrare în scopuri de TVA a fost anulat, la cerere, conform prevederilor art. 316 alin. (11) lit. g) din Codul fiscal, care au aplicat sistemul TVA la încasare şi care au efectuat livrări de bunuri/prestări de servicii înainte de anularea înregistrării în scopuri de TVA, dar a căror exigibilitate de taxă, potrivit sistemului TVA la încasare prevăzut de art. 282 alin. (3)-(8) din Codul fiscal, a intervenit în perioada în care persoanele impozabile nu au un cod valabil de TVA.

Se declară:

- taxa colectată de către persoanele a căror înregistrare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată a fost anulată, din oficiu, potrivit prevederilor art. 316 alin. (11) lit. a)-e) sau h) din Codul fiscal, care trebuie plătită în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (6) şi (8) din Codul fiscal pentru livrări de bunuri/prestări de servicii şi/sau pentru achiziţii de bunuri şi/sau servicii pentru care aceste persoane sunt obligate la plata TVA, efectuate în perioada în care persoanele impozabile nu au un cod valabil de TVA;

- taxa colectată de către persoanele impozabile care se află în situaţiile prevăzute la art. 11 alin. (6) şi (8) din Codul fiscal şi al căror cod de înregistrare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată a fost anulat, din oficiu, potrivit prevederilor art. 316 alin. (11) lit. a)-e) sau h) din Codul fiscal, care efectuează, după anularea înregistrării în scopuri de TVA, livrări de bunuri prin organele de executare silită;

- taxa colectată care trebuie plătită pentru livrări de bunuri/prestări de servicii efectuate înainte de anularea, din oficiu, a înregistrării în scopuri de TVA, conform prevederilor art. 316 alin. (11) lit. a)-e) sau h) din Codul fiscal, dar a căror exigibilitate de taxă, potrivit sistemului TVA la încasare prevăzut de art. 282 alin. (3)-(8) din Codul fiscal, intervine în perioada în care persoanele impozabile care au aplicat sistemul TVA la încasare nu au un cod valabil de TVA;

- taxa colectată care trebuie plătită pentru livrări de bunuri/prestări de servicii efectuate înainte de anularea, la cerere, a înregistrării în scopuri de TVA, conform prevederilor art. 316 alin. (11) lit. g) din Codul fiscal, dar a căror exigibilitate de taxă, potrivit sistemului TVA la încasare prevăzut de art. 282 alin. (3)-(8) din Codul fiscal, intervine în perioada în care persoanele impozabile care au aplicat sistemul TVA la încasare nu au un cod valabil de TVA.

Declaraţia se depune:

- până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a intervenit exigibilitatea taxei pentru livrările de bunuri/prestările de servicii şi/sau pentru achiziţiile de bunuri şi/sau de servicii pentru care persoanele impozabile sunt obligate la plata TVA, efectuate de persoanele impozabile al căror cod de înregistrare în scopuri de TVA a fost anulat, din oficiu, conform prevederilor art. 316 alin. (11) lit. a)-e) sau h) din Codul fiscal, în situaţia în care exigibilitatea taxei pentru aceste operaţiuni intervine în perioada în care persoanele impozabile nu au cod valabil de TVA;

- până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a intervenit exigibilitatea taxei pentru livrările de bunuri efectuate prin organele de executare silită, de către persoanele impozabile care se află în situaţiile prevăzute la art. 11 alin. (6) şi (8) din Codul fiscal, livrări efectuate după anularea înregistrării în scopuri de TVA conform art. 316 alin. (11) lit. a)-e) sau h) din Codul fiscal;

- până la 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a intervenit exigibilitatea taxei pentru livrări de bunuri/prestări de servicii, efectuate înainte de anularea înregistrării în scopuri de TVA, potrivit prevederilor art. 316 alin. (11) lit. a)-e), g) sau h) din Codul fiscal, în situaţia în care exigibilitatea taxei pentru aceste operaţiuni intervine, potrivit sistemului TVA la încasare, în perioada în care persoanele impozabile nu au cod valabil de TVA.

Declaraţia se depune la organul fiscal în a cărui evidenţă persoana impozabilă este înregistrată ca plătitor de impozite şi taxe, astfel:

- direct sau prin împuternicit, la registratură; sau

- la poştă, prin scrisoare recomandată.

Declaraţia se completează de către contribuabil sau de către împuternicit înscriind cu majuscule, citeţ şi corect, toate datele prevăzute de formular.

Perioada de raportare - se completează cu anul şi luna în care a intervenit exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată pentru livrările de bunuri/prestările de servicii şi/sau achiziţiile de bunuri şi/sau servicii pentru care persoana impozabilă este obligată la plata taxei.

I. Felul declaraţiei

Declaraţia depusă iniţial se rectifică prin depunerea unei noi declaraţii, pe acelaşi format, bifând căsuţa corespunzătoare de pe formular.

În situaţia în care persoana impozabilă depune declaraţia după anularea rezervei verificării ulterioare, în condiţiile art. 105 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, se bifează, în căsuţa corespunzătore, temeiul legal pentru depunerea declaraţiei.

II. Date de identificare a persoanei impozabile

1. Denumire/Nume, prenume - se înscrie, după caz, denumirea persoanei juridice, asociaţiei sau a entităţii fără personalitate juridică ori numele şi prenumele persoanei fizice, după caz, obligată la plata taxei conform art. 324 alin. (10) sau (11) din Codul fiscal.

2. Cod de identificare fiscală - se completează astfel:

- contribuabilii persoane juridice, asocierile şi alte entităţi fără personalitate juridică, cu excepţia comercianţilor, înscriu codul de înregistrare fiscală atribuit de organul fiscal:

- comercianţii, persoane fizice şi juridice, precum şi alte entităţi care se înregistrează potrivit legii speciale la registrul comerţului înscriu codul unic de înregistrare atribuit potrivit legii speciale;

- contribuabilii persoane fizice, care desfăşoară activităţi economice în mod independent sau exercită profesii libere, cu excepţia comercianţilor, înscriu codul de înregistrare fiscală atribuit de organul fiscal;

- persoanele fizice, altele decât cele de mai sus, înscriu codul numeric personal atribuit potrivit legii speciale;

- persoanele fizice care nu deţin cod numeric personal înscriu numărul de identificare fiscală atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Înscrierea cifrelor în casetă se face cu aliniere la dreapta.

3. Domiciliul fiscal - se completează cu datele privind adresa domiciliului fiscal al persoanei impozabile, obligată la plata taxei conform art. 324 alin. (10) sau (11) din Codul fiscal.

III. Date privind anularea înregistrării în scopuri de TVA

1. Data anulării înregistrării în scopuri de TVA - se înscrie

data de la care a fost anulată înregistrarea în scopuri de TVA.

2. Se bifează căsuţa corespunzătoare situaţiei în care înregistrarea în scopuri de TVA a fost anulată, din oficiu, de organul fiscal, conform prevederilor art. 316 alin. (11) lit. a)-e) sau h) din Codul fiscal, sau la cererea contribuabilului, conform prevederilor art. 316 alin. (11) lit. g) din Codul fiscal, după caz.

IV. Date privind obligaţia de plată

A. Operaţiuni efectuate după anularea, din oficiu, a înregistrării în scopuri de TVA în condiţiile art. 316 alin. (11) lit. a)-e) sau h) din Codul fiscal - se completează de către persoanele impozabile care au bifat căsuţa corespunzătoare anulării înregistrării în scopuri de TVA, din oficiu, conform prevederilor art. 316 alin. (11) lit. a)-e) sau h) din Codul fiscal, respectiv secţiunea III, pct. 2.1.

1. Livrări da bunuri şi/sau prestări da servicii

Coloana „Baza impozabil㔠- se completează cu baza de impozitare, exclusiv taxa, aferentă tuturor livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii efectuate după anularea înregistrării în scopuri de TVA, din oficiu, conform prevederilor art. 316 alin. (11) lit. a)-e) sau h) din Codul fiscal.

Coloana „TVA de plat㔠- se completează suma totală a taxei colectate care trebuie plătită în conformitate cu prevederile art. 11 alin, (6) şi (8) din Codul fiscal, pentru livrări de bunuri/prestări de servicii efectuate după anularea înregistrării în scopuri de TVA, din oficiu, conform prevederilor art. 316 alin. (11) lit. a)-e) sau h) din Codul fiscal.

2. Achiziţii de bunuri şi/sau servicii pentru care sunt persoane obligate la plata taxei, în condiţiile legii

Coloana „Baza impozabil㔠- se completează cu baza de impozitare, exclusiv taxa, aferentă tuturor achiziţiilor de bunuri şi/sau de servicii pentru care sunt persoane obligate la plata taxei, în condiţiile legii, efectuate după anularea înregistrării în scopuri de TVA, din oficiu, conform prevederilor art. 316 alin. (11) lit. a)-e) sau h) din Codul fiscal şi a căror exigibilitate intervine în perioada în care persoanele impozabile nu au cod valid de TVA.

Coloana „TVA de plat㔠- se completează suma totală a taxei colectate care trebuie plătită în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (6) şi (8) din Codul fiscal, pentru achiziţii de bunuri şi/sau de servicii pentru care sunt persoane obligate la plata taxei, în condiţiile legii, efectuate după anularea înregistrării în scopuri de TVA, din oficiu, conform prevederilor art. 316 alin. (11) lit. a)-e) sau h) din Codul fiscal şi a căror exigibilitate intervine în perioada în care persoanele impozabile nu au cod valid de TVA.

B. Livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii efectuate înaintea anulării înregistrării în scopuri de TVA în condiţiile art. 316 alin. (11) lit. a)-e), g) sau h) din Codul fiscal, dar a căror exigibilitate intervine, potrivit sistemului TVA la încasare, în perioada în care persoana impozabilă nu are cod valabil de TVA - se completează de către persoanele impozabile care au aplicat sistemul TVA la încasare şi cărora le-a fost anulată înregistrarea în scopuri de TVA, conform prevederilor art. 316 alin. (11) lit. a)-e), g) sau h) din Codul fiscal, după caz, pentru livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii efectuate înaintea anulării înregistrării în scopuri de TVA, dar a căror exigibilitate intervine, potrivit sistemului TVA la încasare, în perioada în care persoana impozabilă nu are cod valabil de TVA.

Coloana „Baza impozabil㔠- se completează cu baza de impozitare, exclusiv taxa, aferentă tuturor livrărilor de bunuri şi/sau prestărilor de servicii efectuate înaintea anulării înregistrării în scopuri de TVA, a căror exigibilitate intervine, potrivit sistemului TVA la încasare, în perioada în care persoana impozabilă nu are cod valabil de TVA.

Coloana „TVA de plat㔠- se completează suma totală a taxei colectate care trebuie plătită pentru livrările de bunuri şi/sau prestările de servicii efectuate înaintea anulării înregistrării în scopuri de TVA, a căror exigibilitate intervine, potrivit sistemului TVA la încasare, în perioada în care persoana impozabilă nu are cod valabil de TVA.

 

ANEXA Nr. 3

 

Caracteristicile de tipărire, modul de difuzare, de utilizare şi de arhivare ale formularului (311) „Declaraţie privind taxa pe valoarea adăugată colectată datorată de către persoanele impozabile al căror cod de înregistrare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată a fost anulat conform art. 316 alin. (11) lit. a)-e), lit. g) sau lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal”

 

1. Denumirea formularului: „Declaraţie privind taxa pe valoarea adăugată colectată datorată de către persoanele impozabile al căror cod de înregistrare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată a fost anulat conform art. 316 alin. (11) lit. a)-e), lit. g) sau lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal”

2. Cod: 14.13.01.02/c.a.

3. Format: A4/t1

4. Caracteristicile de tipărire:

- pe o singură faţă;

- se poate utiliza echipament informatic pentru editare.

5. Se utilizează la declararea sumei reprezentând:

- taxa colectată de către persoanele a căror înregistrare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată a fost anulată, din oficiu, potrivit prevederilor art. 316 alin. (11) lit. a)-e) sau h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Codul fiscal, care trebuie plătită în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (6) şi (8) din Codul fiscal pentru livrări de bunuri/prestări de servicii efectuate şi/sau pentru achiziţii de bunuri şi/sau servicii pentru care aceste persoane sunt obligate la plata TVA, efectuate în perioada în care persoanele impozabile nu au un cod valabil de TVA;

- taxa colectată de către persoanele impozabile care se află în situaţiile prevăzute la art. 11 alin. (6) şi (8) din Codul fiscal şi al căror cod de înregistrare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată a fost anulat, din oficiu, potrivit prevederilor art. 316 alin. (11) lit. a)-e) sau h) din Codul fiscal, care efectuează, după anularea înregistrării în scopuri de TVA, livrări de bunuri prin organele de executare silită;

- taxa colectată care trebuie plătită pentru livrări de bunuri/prestări de servicii efectuate înainte de anularea, din oficiu, a înregistrării în scopuri de TVA, conform prevederilor art. 316 alin. (11) lit. a)-e) sau h) din Codul fiscal, dar a căror exigibilitate de taxă, potrivit sistemului TVA la încasare prevăzut de art. 282 alin. (3)-(8) din Codul fiscal, intervine în perioada în care persoanele impozabile care au aplicat sistemul TVA la încasare nu au un cod valabil de TVA;

- taxa colectată care trebuie plătită pentru livrări de bunuri/prestări de servicii efectuate înainte de anularea, la cerere, a înregistrării în scopuri de TVA, conform prevederilor art. 316 alin. (11) lit. g) din Codul fiscal, dar a căror exigibilitate de taxă, potrivit sistemului TVA la încasare prevăzut de art. 282 alin. (3)-(8) din Codul fiscal, intervine în perioada în care persoanele impozabile care au aplicat sistemul TVA la încasare nu au un cod valabil de TVA.

6. Se întocmeşte în două exemplare.

7. Circulă:

- originalul la organul fiscal;

- copia la contribuabil.

8. Se arhivează la dosarul fiscal al contribuabilului.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.