MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 79/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 79         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 3 februarie 2016

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 teza a doua, art. 2 lit. c) şi art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului şi art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea societăţilor nr. 31/1990

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

24. - Hotărâre privind modificarea anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

37. - Ordin al ministrului transporturilor pentru prelungirea aplicării prevederilor Ordinului ministrului transporturilor nr. 75/2014 privind reglementarea activităţii de pregătire a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere

 

92. - Ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 149/2010 privind comercializarea seminţelor de cereale

 

124. - Ordin al ministrului finanţelor publice pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului economiei şi finanţelor nr. 2.007/2008 privind aprobarea componenţei Comisiei pentru autorizarea operatorilor economici din domenii cu reglementări specifice şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare a acesteia, precum şi a Normelor de organizare, funcţionare şi control vamal al activităţii de comercializare a mărfurilor în regim duty-free şi/sau duty-free diplomatic şi a Criteriilor referitoare la autorizarea funcţionării unităţilor emitente de tichete

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

5. - Normă privind identificarea situaţiilor în care se consideră că un asigurător este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate

 

6. - Normă privind procesul de evaluare şi de luare a deciziilor de rezoluţie

 

7. - Normă privind reguli de transparenţă în cazul aplicării de către Autoritatea de Supraveghere Financiară a instrumentelor de rezoluţie

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 785

din 17 noiembrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 teza a doua, art. 2 lit. c) şi art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului şi art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea societăţilor nr. 31/1990

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 teza a doua, art. 2 lit. c) şi art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului şi art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea societăţilor nr. 31/1990, excepţie ridicată de Vasile Frîncu în Dosarul nr. 5.415/118/2014 al Tribunalului Constanţa - Secţia penală care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 534 D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 şi art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea societăţilor nr. 31/1990 şi de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. c) şi art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 4 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 5.415/118/2014, Tribunalul Constanţa - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 teza a doua, art. 2 lit. c) şi art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului şi art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea societăţilor nr. 31/1990, excepţie ridicată de Vasile Frîncu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cauze penale referitoare la săvârşirea de către autorul excepţiei a infracţiunilor de evaziune fiscală, spălare de bani şi folosirea creditului societăţii în interes propriu.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate referitor la pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 teza a doua, art. 2 lit. c) şi art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale se susţine că sintagma „infracţiuni aflate în legătură” din cuprinsul art. 1 teza a două din Legea nr. 241/2005 şi expresia „documente legale” din cuprinsul art. 2 lit. c) şi art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din aceeaşi lege nu pot avea în vedere infracţiunile prevăzute în Legea contabilităţii nr. 82/1991, întrucât aceste infracţiuni au fost dezincriminate prin dispoziţiile art. I pct. 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2011 pentru modificarea şi completarea Legii contabilităţii nr. 82/1991 şi pentru modificarea altor acte normative incidente. Se arată că aplicarea în continuare a dispoziţiilor legale ce reglementau infracţiunile astfel dezincriminate este de natură a încălca principiul aplicării legii penale mai favorabile şi dreptul la apărare. Se susţine, totodată, încălcarea prin textele criticate a dreptului la viaţă intimă, familială şi privată, întrucât orice suspiciune referitoare la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală este de natură a afecta dreptul la propria imagine, care este o componentă a dreptului fundamental prevăzut la art. 26 din Constituţie. Se mai arată că aceleaşi texte criticate încalcă libertatea economică, prin intervenţia organelor de control ale statului, ca urmare a concluziilor trase de acestea în legătură cu respectarea regimului actelor contabile, care au un efect inhibator asupra întregii activităţi economice.

6. Cu privire la pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 se arată că acestea reglementează o infracţiune similară tăinuirii, fără să prevadă, însă, faptul că „pedeapsa aplicată tăinuitorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârşită de autor”, aşa cum reglementează norma de la art. 270 alin. (2) din Codul penal. Se susţine că, pentru acest motiv, textul criticat creează discriminare între autorii celor două infracţiuni, care se află în situaţii juridice similare.

7. În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin, (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 se arată că prin art. 26 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale a fost abrogat art. 2821 din Legea nr. 31/1990, dispărând astfel temeiul legal al exercitării acţiunii penale în cazul infracţiunilor prevăzute în cuprinsul titlului VIII al acestei legi. Se susţine că, în acest caz, lipsa plângerii prealabile referitoare la săvârşirea infracţiunii prevăzute la art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 face imposibilă punerea în mişcare a acţiunii penale în cazul acesteia. Or, neaplicarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 255/2013 în prezenta cauză este de natură a încălca principiul egalităţii în drepturi, prevăzut la art. 16 din Constituţie, prin aplicarea unui regim juridic diferit unor persoane care se află în aceeaşi situaţie juridică, fiind subiecţi activi ai infracţiunii reglementate prin textul criticat, precum şi accesul liber la justiţie al acestora. Se mai susţine încălcarea prin textul criticat a prevederilor constituţionale ale art. 45, întrucât punerea în mişcare a acţiunii penale din oficiu împotriva unei persoane este de natură a afecta libertatea economică a acesteia, iar această intruziune, în situaţia săvârşirii infracţiunii prevăzute la art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, a devenit nelegală odată cu intrarea în vigoare a art. 26 din Legea nr. 255/2013.

8. Tribunalul Constanţa - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Referitor la pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 teza a doua, art. 2 lit. c) şi art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 se arată că aspectele invocate de autorul excepţiei nu pot genera probleme de ultraactivitate a legii, de încălcare a dreptului la apărare şi, în egală măsură, nu pot determina încălcarea libertăţii economice. Se subliniază, în acest sens, că înţelesul noţiunii de „documente legale” este cel prevăzut în cuprinsul Legii nr. 241/2005.

9. Cu privire la dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 se arată că infracţiunea de spălare de bani are o existenţă independentă de infracţiunea de tăinuire, motiv pentru care subiecţii activi ai acestor infracţiuni nu se află în situaţii juridice similare. Prin urmare, lipsa din cuprinsul prevederilor art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 a unei dispoziţii similare celei de la art. 270 alin. (2) din Codul penal constituie voinţa legiuitorului, modificarea Legii nr. 656/2002 în sensul arătat în susţinerea excepţiei constituind atribuţia exclusivă a acestuia.

10. În ceea ce priveşte prevederile art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 se arată ca acestea au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, prilej cu care, prin Decizia nr. 1.025 din 14 iulie 2011, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată această excepţie de neconstituţionalitate. Se susţine că atât considerentele, cât şi soluţia deciziei anterior referite sunt aplicabile şi în prezenta cauză.

11. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 teza â doua, art. 2 lit. c) şi art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată în Monitorul Oficial al României,Partea I, nr. 702 din 12 octombrie 2012, şi art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004. Textele criticate au următorul cuprins:

- Art. 1 teza a două din Legea nr. 241/2005: „Prezenta lege instituie măsuri de prevenire şi combatere a infracţiunilor de evaziune fiscală şi a unor infracţiuni aflate în legătură cu acestea.”;

- Art. 2 lit. c) din Legea nr. 241/2005: „în înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: [...]

c) documente legale - documentele prevăzute de Codul fiscal, Codul de procedură fiscală, Codul vamal, Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, şi de reglementările elaborate pentru punerea în aplicare a acestora;”;

- Art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005: „(1) Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale: [...]

b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori Pi alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;

c) evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive;”;

- Art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002: „(1) Constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 31a 10 ani: [...]

b) ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni; [...]”;

- Art. 272 alin, (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990: „(1) Se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani ori cu amendă fondatorul, administratorul, directorul general, directorul, membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului ori reprezentantul legal al societăţii care: [...]

b) foloseşte, cu rea-credinţă, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, intr-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect;

15. Se susţine că textele criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 cu privire la dreptul la apărare, art. 26 referitor la viaţa intimă, familială şi privată, art. 45 privind libertatea economică.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, cu privire la critica de neconstituţionalitate formulată, Curtea constată că dispoziţiile cap. VI - Contravenţii şi infracţiuni” (art. 41-42) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 18 iunie 2008, care prevedeau infracţiuni în domeniul contabilităţii, au fost modificate prin art. I pct. 33 şi 34 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2011 în sensul reglementării drept contravenţii a faptelor enumerate în cuprinsul lor. În acest fel, toate infracţiunile din cuprinsul Legii contabilităţii nr. 82/1991 au fost dezincriminate. Prin urmare, aplicarea acestora ulterior datei intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2011 contravine dispoziţiilor art. 4 din Codul penal - Aplicarea legii penale de dezincriminare, conform cărora legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. Potrivit aceluiaşi art. 4, în acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii nor.

17. Aceste aspecte nu vizează însă constituţionalitatea legii, ci constituie o problemă de aplicare a ei, a cărei analiză nu intră în sfera atribuţiilor Curţii Constituţionale. În acest sens, Curtea a statuat, în numeroase rânduri, în jurisprudenţa sa, că nu este competentă să se pronunţe cu privire la aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii, acestea constituind atribuţii ale instanţelor de judecată. Pentru acest motiv, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 teza a doua, art. 2 lit. c) şi art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale urmează a fi respinsă ca inadmisibilă (a se vedea Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011).

18. Cu privire la pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, Curtea constată că atât titlul Legii nr. 656/2002, cât şi dispoziţiile art. 23 şi art. 24 din cuprinsul acesteia au fost modificate prin pct. 1-3 ale art. 111 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, legiuitorul nemodificând şi prevederile Legii nr. 656/2002 prin reglementarea unei limite maxime a pedepsei ce poate fi dispusă în cazul săvârşirii infracţiunii prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. b) din această lege, prin raportare la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la care textul criticat face trimitere. Prin urmare, Curtea deduce că intenţia legiuitorului nu a fost aceea de a limita pedeapsa pentru infracţiunea de la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 conform art. 270 alin. (2) din Codul penal. (A se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 293 din 28 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 18 iunie 2015, paragraful 19)

19. În acest sens, Curtea reţine că, în limita atribuţiilor sale constituţionale prevăzute la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, dar şi potrivit politicii penale a statului, legiuitorul poate decide, în considerarea importanţei valorilor sociale ocrotite prin normele penale adoptate şi a raporturilor sociale ce se nasc în urma acestor incriminări, care sunt cazurile de limitare a pedepsei penale ce poate fi aplicată în cazul săvârşirii unei infracţiuni, prin raportare la o altă pedeapsă prevăzută pentru o faptă comisă în legătură cu infracţiunea luată drept criteriu al comparaţiei. (A se vedea, în acest sens, Decizia nr. 293 din 28 aprilie 2015, paragraful 20)

20. Cu privire la pretinsa încălcare prin textul criticat a prevederilor art. 16 din Constituţie nu poate fi reţinută existenţa unei discriminări între persoanele care săvârşesc infracţiunea de tăinuire şi care beneficiază de dispoziţiile ari. 270 alin. (2) din Codul penal şi persoanele care săvârşesc infracţiunea prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, întrucât acestea se află în situaţii diferite, iar tratamentul juridic diferit instituit de legiuitor în privinţa lor are la bază criteriul obiectiv al importanţei valorii sociale ocrotite prin norma de incriminare, care, în cazul textului criticat, este reprezentată de relaţiile sociale referitoare la adevărata natură a bunurilor, la provenienţa, situarea, dispoziţia, circulaţia acestora, la proprietatea bunurilor şi la drepturile asupra lor, aspecte ce nu trebuie ascunse sau disimulate atunci când se cunoaşte că bunurile în cauză provin din săvârşirea de infracţiuni. (A se vedea, în acest sens, Decizia nr. 293 din 28 aprilie 2015, paragraful  21)

21. Pentru aceste motive, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului apare ca fiind neîntemeiată.

22. În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, Curtea constată că, prin dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 255/2013, a fost abrogat art. 2821 din Legea societăţilor nr. 31/1990, care prevedea că pentru infracţiunile prevăzute în titlul VIII din această din urmă lege, acţiunea penală se exercită din oficiu.

23. Din această perspectivă, Curtea reţine că, după intrarea în vigoare a normei abrogatoare, lipsa acestei dispoziţii procesual penale din cuprinsul Legii nr. 31/1990 determină aplicarea dispoziţiilor generale în materia exercitării acţiunii penale, prevăzute în cuprinsul Codului de procedură penală, şi nu aplicarea obligatorie a dispoziţiilor referitoare la punerea în mişcare a acţiunii penale la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

24. În acest sens, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor art. 295 din Codul de procedură penală, punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere. Prin urmare, punerea în mişcare a acţiunii penale din oficiu reprezintă regula generală, iar punerea în mişcare a acţiunii penale prin plângerea prealabilă a persoanei vătămate constituie excepţia, care va fi aplicabilă în cazurile expres prevăzute de lege.

25. Curtea reţine însă că aceste aspecte nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate, ci probleme referitoare la interpretarea şi aplicarea legii procesual penale. Or, aşa cum s-a arătat la paragraful 17, în situaţii similare, Curtea Constituţională a respins excepţiile de neconstituţionalitate astfel argumentate ca fiind inadmisibile.

26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIOE:

1. Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 teza a doua, art. 2 lit. c) şi art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea societăţilor nr. 31/1990, excepţie ridicată de Vasile Frîncu în Dosarul nr. 5.415/118/2014 al Tribunalului Constanţa - Secţia penală,

2. Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vasile Frîncu în Dosarul nr. 5.415/118/2014 al Tribunalului Constanţa - Secţia penală şi constată că prevederile art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru Instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Decizia se comunică Tribunalului Constanţa - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 noiembrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind modificarea anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 867 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, al art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 21 şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă actualizarea valorilor de inventar a două imobile aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul Judeţean de Poliţie Brăila, respectiv în administrarea Instituţiei Prefectului Judeţului Brăila, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 1.

Art. 2. - (1) Se aprobă trecerea unui imobil, aflat în domeniul public al statului, înregistrat în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului la poziţia cu nr. 112449, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 2, din administrarea Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul Judeţean de Poliţie Brăila în administrarea Instituţiei Prefectului Judeţului Brăila.

(2) Predarea-preluarea imobilului transmis potrivit prevederilor art. 2 se face pe bază de protocol încheiat între părţile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 3. - Se aprobă comasarea imobilelor prevăzute la art. 1, rezultând imobilul aflat în domeniul public al statului şi în administrarea Instituţiei Prefectului Judeţului Brăila, conform datelor de identificare prevăzute în anexa nr. 3.

Art. 4. - Ministerul Afacerilor Interne îşi va actualiza în mod corespunzător datele din evidenţa cantitativ-valorică şi, împreună cu Ministerul Finanţelor Publice, va opera modificarea corespunzătoare a anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 5 - Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MIIMISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor interne,

Petre Tobă

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

 

Bucureşti, 27 ianuarie 2016.

Nr. 24.

 

ANEXA Nr. 1

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale imobilelor aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul Judeţean de Poliţie Brăila, respectiv în administrarea Instituţiei Prefectului Judeţului Brăila, ale căror valori de inventar se modifică, ca urmare a reevaluării

 

Număr M.F.P.

Codul de clasificaţie

Denumirea

Persoana juridică ce administrează imobilul CUI

Adresa imobilului

Valoarea de inventar (valoare actualizată) - lei -

112449

8.19.01

09-65

Ministerul Afacerilor Interne Inspectoratul Judeţean de Poliţie Brăila (CUI) 4267095

Municipiul Brăila Judeţul Brăila

1.221.606,75

158122

8.29.13

Clădire + teren

Instituţia Prefectului Judeţului Brăila (CUI) 4205637

Municipiul Brăila Judeţul Brăila

3.446.365,83

 

ANEXA Nr. 2

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale imobilului care trece din domeniul public al statului şi administrarea Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul Judeţean de Poliţie Brăila în administrarea Instituţiei Prefectului Judeţului Brăila

 

Număr M.F.P.

Codul de clasificaţie

Denumirea

Unitatea de administrare de la care se transmite imobilul

Unitatea de administrare la care se transmite imobilul

Adresa imobilului

Denumire după transfer

Caracteristici tehnice

Valoare de inventar actualizată (lei)

112449

8.19.01

09-65

Ministerul Afacerilor Interne Inspectoratul Judeţean de Poliţie Brăila

(CUI) 4267095

Instituţia Prefectului Judeţului Brăila (CUI) 4205637

Municipiul Brăila

Judeţul Brăila

Se va atribui de către Ministerul Afacerilor Interne.

Corp C

Sc = 316 mp

CF nr. 84773

1.221.606,75

 

ANEXA Nr. 3

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale imobilului aflat în domeniul public al statului şi administrarea Instituţiei Prefectului Judeţului Brăila, rezultat în urma comasării

 

Nr. M.F.P.

Codul de clasificaţie

Denumirea

Unitatea de administrare

Caracteristicile tehnice actualizate

Valoarea de inventar actualizată (lei)

158122

8.29.13

Teren + clădiri

Instituţia Prefectului Judeţului Brăila (CUI) 4205637

Corp A (Sc = 257 mp, din care C1 = 257 mp)

Corp B (Sc = 167 mp, din care C2 = 56 mp, C3 = 111 mp)

Corp C (Sc = 316 mp, din care C4 = 117 mp, C5 = 80 mp, C6 = 7 mp, C7 = 112 mp)

Total împrejmuire = 53,64 mp

Teren = 1.369 mp

CF nr. 84773

4.667.972,58

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

 

ORDIN

pentru prelungirea aplicării prevederilor Ordinului ministrului transporturilor nr. 75/2014 privind reglementarea activităţii de pregătire a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere

 

Având în vedere:

- faptul că pe rolul instanţelor de judecată se mai află dosare având ca obiect soluţionarea recursurilor declarate de una dintre părţi împotriva sentinţelor civile, sentinţe pronunţate cu privire la anularea Ordinului ministrului transporturilor nr. 733/2013 pentru aprobarea Normelor privind autorizarea şcolilor de conducători auto şi a instructorilor auto, a Normelor privind atestarea profesorilor de legislaţie rutieră şi a instructorilor de conducere auto, a Metodologiei de organizare şi desfăşurare a cursurilor de pregătire teoretică şi practică a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere, a Programei de şcolarizare, precum şi privind condiţiile şi obligaţiile pentru pregătirea teoretică şi practică a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere;

- prevederile art. 1 alin. (1) lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 625/1998 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Rutiere Române - A.R.R., cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 62-64 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 13 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 4 alin. (1) pct. 54 şi al art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 21/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul transporturilor emite următorul ordin:

Art. I. - Aplicarea prevederilor Ordinului ministrului transporturilor nr. 75/2014 privind reglementarea activităţii de pregătire a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 şi 107 bis din 12 februarie 2014, cu modificările ulterioare, se prelungeşte până la rămânerea definitivă a hotărârilor privind cererile de chemare în judecată pentru anularea Ordinului ministrului transporturilor nr. 733/2013 pentru aprobarea Normelor privind autorizarea şcolilor de conducători auto şi a instructorilor auto, a Normelor privind atestarea profesorilor de legislaţie rutieră şi a instructorilor de conducere auto, a Metodologiei de organizare şi desfăşurare a cursurilor de pregătire teoretică şi practică a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere, a Programei de şcolarizare, precum şi privind condiţiile şi obligaţiile pentru pregătirea teoretică şi practică a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere, dar nu mai mult de un an de la intrarea în vigoare a prezentului ordin.

Art. II. - Direcţia transport rutier din Ministerul Transporturilor, Autoritatea Rutieră Română - A.R.R., Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier şi Regia Autonomă „Registrul Auto Român11 vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data de 7 februarie 2016.

 

p. Ministrul transporturilor,

Alexandru Răzvan Cuc,

secretar de stat

 

Bucureşti, 25 ianuarie 2016.

Nr. 37.

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 149/2010 privind comercializarea seminţelor de cereale

 

Luând în considerare necesitatea armonizării legislaţiei româneşti cu Directiva de punere în aplicare 2015/1955 a Comisiei din 29 octombrie 2015 de modificare a anexelor I şi II la Directiva 66/402/CEE a Consiliului privind comercializarea seminţelor de cereale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 284/142 din 30 octombrie 2015,

având în vedere prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 266/2002 privind producerea, prelucrarea, controlul şi certificarea calităţii, comercializarea seminţelor şi a materialului săditor, precum şi înregistrarea soiurilor de plante, republicată,

având în vedere Referatul de aprobare nr. 261.590 din 17 decembrie 2015, elaborat de Direcţia generală control, antifraudă şi inspecţii, Direcţia monitorizare inspecţii, verificare şi control,

în temeiul prevederilor art. 10 alin. (5) şi art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 1.185/2014 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale emite prezentul ordin.

Art. I. - Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 149/2010 privind comercializarea seminţelor de cereale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 30 iunie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Anexa nr. 1 se modifică şi se completează după cum urmează:

a) Punctul 5 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„5. Culturile destinate producţiei de seminţe Certificate de hibrizi de Avena nuda, Avena sativa, Avena strigosa, Oryza sativa, Triticum aestivum, Triticum durum, Triticum spelta şi xTriticosecale autopolenizant şi culturile destinate producţiei de seminţe certificate de hibrizi de Hordeum vulgare prin intermediul unei alte tehnici decât androsterilitatea citoplasmatică”.

b) După punctul 5 se introduce un nou punct, punctul 51, cu următorul cuprins:

„51. Culturile destinate producţiei de sămânţă Bază şi Certificată de hibrizi de Hordeum vulgare prin intermediul tehnicii de androsterilitate citoplasmatică:

a) Cultura trebuie să îndeplinească următoarele standarde privind distanţele faţă de sursele învecinate de polen care ar putea să genereze o polenizare străină nedorită:

 

Cultura

Distanţa minimă

Pentru producerea de sămânţă Bază

100 m

Pentru producerea de sămânţă Certificată

50 m

 

b) Cultura trebuie să aibă suficientă identitate şi puritate varietală în ceea ce priveşte caracteristicile componentelor, în special, cultura trebuie să respecte următoarele standarde:

(i) Procentul în număr de plante care în mod evident sunt netipice şi nu trebuie să depăşească:

- pentru culturile folosite pentru producţia de sămânţă Bază, 0,1% pentru linia menţinătoare şi linia restauratoare şi 0,2% pentru linia maternă androsterilă;

- pentru culturile folosite pentru producţia de sămânţă Certificată, 0,3% pentru linia restauratoare şi linia maternă androsterilă şi 0,5% în cazul în care linia maternă androsterilă este un hibrid simplu;

(ii) nivelul de androsterilitate al componentei feminine trebuie să fie de cel puţin:

- 99,7% pentru culturile folosite pentru producţia de sămânţă Bază:

- 99,5% pentru culturile folosite pentru producţia de sămânţă Certificată;

(iii) cerinţele de la pct. (i) şi (ii) sunt evaluate în cadrul postcontrolului oficial.

c) Sămânţa Certificată poate fi produsă prin cultivarea într-o cultură mixtă de componentă maternă androsterilă cu o componentă paternă care restaurează fertilitatea.”

2. Anexa nr. 2 se modifică după cum urmează:

a) La punctul 1, litera C va avea următorul cuprins:

,,C) hibrizii de Avena nuda, Avena sativa, Avena strigosa, Hordeum vulgare, Oryza sativa, Triticum aestivum, Triticum durum, Triticum spelta şi xTriticosecale autopolenizant:

Puritatea varietală minimă pentru seminţele categoria Certificată trebuie să fie de 90%

Pentru Hordeum vulgare produs prin intermediul androsterilităţii citoplasmatice aceasta trebuie să fie de 85%. Impurităţile, altele decât linia restauratoare, nu trebuie să depăşească 2%.

Puritatea varietală minimă trebuie să fie examinată în postcontrol oficial pe un număr corespunzător de eşantioane.”

b) Titlul literei E va avea următorul cuprins:

„E. Hibrizi de Secale cereale şi hibrizi de Hordeum vulgara produşi prin intermediul androsterilităţii citoplasmatice”.

Art. II. - În sensul prezentului ordin, termenul ştiinţific utilizat în România „androsterilitate citoplasmatică” este sinonim cu termenul european sterilitate masculin citoplasmatică („CMS - Cytoplasmic Male Sterility*).

Art. III. - Prezentul ordin se aplică de la 1 iulie 2016.

Art. IV. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Achim Irimescu

 

Bucureşti, 14 ianuarie 2016.

Nr. 92.

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului economiei şi finanţelor nr. 2.007/2008 privind aprobarea componenţei Comisiei pentru autorizarea operatorilor economici din domenii cu reglementări specifice şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare a acesteia, precum şi a Normelor de organizare, funcţionare şi control vamal al activităţii de comercializare a mărfurilor în regim duty-free şi/sau duty-free diplomatic şi a Criteriilor referitoare la autorizarea funcţionării unităţilor emitente de tichete

 

Având în vedere prevederile art. 3 alin. (5) şi art. 9 alin. (3) din Legea nr. 248/2015 privind stimularea participării în învăţământul preşcolar a copiilor provenind din familii defavorizate,

în temeiul prevederilor art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

Art. I. - Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 2.007/2008 privind aprobarea componenţei Comisiei pentru autorizarea operatorilor economici din domenii cu reglementari specifice şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare a acesteia, precum şi a Normelor de organizare, funcţionare şi control vamal al activităţii de comercializare a mărfurilor în regim duty-free şi/sau duty-free diplomatic şi a Criteriilor referitoare la autorizarea funcţionării unităţilor emitente de tichete, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea i, nr. 516 din 9 iulie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Titlul ordinului se modifică şi va avea următorul cuprins:

„ORDIN

privind aprobarea componenţei Comisiei pentru autorizarea operatorilor economici din domenii cu reglementări specifice şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare a acesteia, precum şi a Criteriilor referitoare la autorizarea funcţionării unităţilor emitente de tichete”

2. Articolul 3 se abrogă.

3. La articolul 52, alineatele (1) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 52. - (1) Modelul autorizaţiei de funcţionare emise unităţilor emitente de tichete de masă, tichete-cadou, tichete de creşă, vouchere de vacanţă, precum şi de tichete sociale pentru grădiniţă este prevăzut în anexa nr. 13.”

……………………………………………………………………………………………

„(3) Direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice cu atribuţii de management al domeniilor reglementate specific va aloca fiecărei autorizaţii de funcţionare un cod de autorizare, ţinând un registru special în acest sens, şi va avea următoarea configuraţie:

RO 123 XX 00000, unde:

- RO reprezintă codul ISO al ţării;

-123 reprezintă o secvenţă numerică de 3 caractere pentru identificarea unităţii emitente;

- XX - secvenţă ce reprezintă tipul activităţii autorizate, respectiv: TH - tichete de masă pe suport hârtie, TE - tichete de masă pe suport electronic; CC - tichete cadou şi tichete de creşă; VH - vouchere de vacanţă pe suport hârtie, VE - vouchere de vacanţă pe suport electronic, TG - tichete sociale pentru grădiniţă;

- 00000 reprezintă o secvenţă de 5 caractere pentru identificarea numărului de autorizaţii alocate unei unităţi emitente.”

4. După articolul 54 se introduc patru noi articole, articolele 55-58, cu următorul cuprins:

„Art. 55. - Se aprobă Criteriile de autorizare a funcţionării unităţilor emitente de tichete sociale pentru grădiniţă, prevăzute în anexa nr. 14.

Art. 56. - În vederea verificării îndeplinirii condiţiilor

prevăzute În anexa nr. 8 pct. 1 şi 2, anexa nr. 10 pct. 1-3, anexa nr. 12 pct. 1-3, respectiv anexa nr. 14 pct. 1 şi 2 se solicită prin serviciul ONRC - Recom ONLINE certificatul constatator din care să rezulte capitalul social sau de dotare, după caz, subscris şi vărsat, asociaţii, obiectul de activitate (operaţiuni care privesc emiterea şi gestionarea tichetelor cod CAEN 1812 şi/sau cod CAEN 6612) şi administratorii, de către direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice cu atribuţii de management al domeniilor reglementate specific.

Art. 57. - În vederea verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute în anexa nr. 8 pct. 3 lit. c), pct. 4 lit. c), anexa nr. 10 pct. 4 lit. d), în anexa nr. 12 pct. 4 lit. c), pct. 5 lit. c), respectiv anexa nr. 14 pct. 3 lit. c), în cazul în care spaţiul distinct este asigurat prin furnizor şi nu direct de către unitatea emitentă, în contractele încheiate între operatorii economici care solicită autorizarea ca unitate emitentă de tichete şi operatorii economici care furnizează spaţiul, este obligatorie existenţa unei clauze exprese, care prevede permiterea accesului echipei de specialişti prevăzută de prezentul ordin în spaţiul respectiv.

Art. 58. - Verificarea îndeplinirii condiţiei prevăzute în anexa nr. 8 pct. 71, în anexa nr. 10 pct. 51, în anexa nr. 12 pct. 71, respectiv în anexa nr. 14 pct. 5, se face de către persoana desemnată din cadrul direcţiei de specialitate din Ministerul Finanţelor Publice cu atribuţii de management al domeniilor reglementate specific, în baza accesului direct la informaţiile privind cazierul fiscal al operatorului economic, administratorului/ directorului economic şi/sau financiar al acestuia, cuprinse în cazierul fiscal naţional gestionat de Ministerul Finanţelor Publice, prin intermediul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, conform legislaţiei în vigoare.”

5. Articolul 6 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 6. - Anexele nr. 1-14 fac parte integrantă din prezentul ordin.”

6. În anexa nr. 2, articolul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 1. - Autorizarea funcţionării unităţilor emitente de tichete de masă, autorizarea funcţionării unităţilor emitente de tichete-cadou şi tichete de creşă, autorizarea unităţilor emitente de vouchere de vacanţă, precum şi autorizarea unităţilor emitente de tichete sociale pentru grădiniţă, denumite în continuare operatori, se realizează prin intermediul Comisiei pentru autorizarea operatorilor economici din domenii cu reglementări specifice, denumită în continuare comisie, structură interdepartamentală care îşi desfăşoară activitatea în sediul Ministerului Finanţelor Publice.”

7. În anexa nr. 2, la articolul 3, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Deciziile comisiei sunt obligatorii pentru toţi operatorii economici din domeniile cu reglementări specifice – operatorii economici care funcţionează ca unităţi emitente de tichete de masă, operatorii economici care funcţionează ca unităţi emitente de tichete-cadou şi tichete de creşă, operatorii economici care funcţionează ca unităţi emitente de vouchere de vacanţă, precum şi operatorii economici care funcţionează ca unităţi emitente de tichete sociale pentru grădiniţă.”

8. Anexele nr. 3-5 şi 7 se abrogă.

9. În anexa nr. 8, punctul 7 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„7. Unităţile care solicită autorizaţie de funcţionare ca unităţi emitente de tichete de masă nu pot fi autorizate în situaţia în care înregistrează obligaţii restante la bugetul general consolidat, aşa cum acestea sunt definite de Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.”

10. În anexa nr. 8, după punctul 7 se introduce un nou punct, punctul 71, cu următorul cuprins:

„71. Unităţile care solicită autorizaţie de funcţionare ca unităţi emitente de tichete de masă nu pot fi autorizate în situaţia în care acestea/administratorul/directorul economic şi/sau financiar înregistrează fapte în cazierul fiscal.”

11. În anexa nr. 8, punctul 13 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„13. În cazul în care în activitatea desfăşurată de unităţile emitente se constată nerespectarea prevederilor art. 21 din Normele de aplicare a Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 23/2015, comisia poate dispune suspendarea autorizaţiei de funcţionare pe o perioadă cuprinsă între 1 şi 6 luni sau retragerea acesteia. Măsura se aplică numai pentru tipul de suport al tichetelor de masă care face obiectul activităţii la care se referă abaterea constatată. Suspendarea, respectiv retragerea autorizaţiei de funcţionare îşi produc efectele de la data comunicării deciziei.”

12. În anexa nr. 8, la punctul 17, litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„b) copia certificatului de înregistrare eliberat potrivit reglementărilor legale în vigoare;”.

13. Anexa nr. 9 se abrogă.

14. În anexa nr. 10, punctul 5 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„5. Unităţile care solicită autorizaţie de funcţionare ca unităţi emitente de tichete-cadou şi de tichete de creşă nu pot fi autorizate în situaţia în care înregistrează obligaţii restante la bugetul generai consolidat, aşa cum acestea sunt definite de Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.”

15. În anexa nr. 10, după punctul 5 se introduce un nou punct, punctul 51, cu următorul cuprins:

„51. Unităţile care solicită autorizaţie de funcţionare ca unităţi emitente de tichete-cadou şi de tichete de creşă nu pot fi autorizate în situaţia în care acestea/administratorul/directorul economic şi/sau financiar înregistrează fapte în cazierul fiscal.”

16. În anexa nr. 10, la punctul 14, litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„b) copia certificatului de înregistrare eliberat potrivit reglementărilor legale în vigoare;”.

17. Anexa nr. 11 se abrogă.

18. În anexa nr. 12, punctul 7 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„7. Unităţile care solicită autorizaţie de funcţionare ca unităţi emitente de vouchere de vacanţă nu pot fi autorizate în situaţia în care înregistrează obligaţii restante la bugetul general consolidat, aşa cum acestea sunt definite de Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.”

19. În anexa nr. 12, după punctul 7 se Introduce un nou punct, punctul 71, cu următorul cuprins:

„71. Unităţile care solicită autorizaţie de funcţionare ca unităţi emitente de vouchere de vacanţă nu pot fi autorizate în situaţia în care acestea/administratorul/directorul economic şi/sau financiar înregistrează fapte în cazierul fiscal.”

20. În anexa nr. 12, punctul 14 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„14. În cazul în care în activitatea desfăşurată de unităţile emitente se constată nerespectarea prevederilor art. 19 din Normele metodologice privind acordarea voucherelor de vacanţă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 215/2009, cu modificările şi completările ulterioare, comisia poate dispune suspendarea autorizaţiei de funcţionare pentru o perioadă cuprinsă între 1 şi 6 luni sau retragerea acesteia. Măsura se aplică numai pentru tipul de suport al voucherelor de vacanţă care face obiectul activităţii la care se referă abaterea constatată. Suspendarea, respectiv retragerea autorizaţiei îşi produc efectele de la data comunicării deciziei.”

21. În anexa nr. 12, la punctul 18, litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,b) copia certificatului de înregistrare eliberat potrivit reglementărilor legale în vigoare;”,

22. După anexa nr. 13 se introduce o nouă anexă, anexa nr. 14, având cuprinsul prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

 

Bucureşti, 28 ianuarie 2016.

Nr. 124.

 

ANEXĂ

(Anexa nr. 14 la Ordinul nr. 2.007/2008)

 

CRITERIILE

de autorizare a funcţionării unităţilor emitente de tichete sociale pentru grădiniţă

 

În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (5) din Legea nr. 248/2015 privind stimularea participării în învăţământul preşcolar a copiilor provenind din familii defavorizate, unităţile emitente de tichete sociale pentru grădiniţă sunt obligate să solicite autorizaţie de funcţionare, care se acordă de către Ministerul Finanţelor Publice, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele criterii:

1. Unităţile care solicită autorizaţie de funcţionare ca unităţi emitente de tichete sociale pentru grădiniţă trebuie să dovedească faptul că funcţionează legal pe teritoriul României şi că în actul de înfiinţare au prevăzut la obiectul de activitate operaţiuni privind emiterea şi gestionarea tichetelor sociale pentru grădiniţă, având cod CAEN 1812 - „Alte activităţi de tipărire n.c.a.”.

2. Capitalul social subscris şi vărsat de către unităţile care solicită autorizaţie de funcţionare ca unităţi emitente de tichete sociale pentru grădiniţă trebuie să reprezinte echivalentul în lei a cel puţin cinci sute de mii euro, luându-se în calcul cursul de schimb la data înfiinţării societăţii sau la data ultimei majorări a capitalului social, înregistrată la oficiul registrului comerţului sau în actul constitutiv, după caz.

Pentru unităţile solicitante care deţin autorizaţie de funcţionare pentru emiterea unuia sau mai multor tipuri de tichete prevăzute de prezentul ordin, condiţia de existenţa a unei valori minime a capitalului social sau de dotare, după caz, subscris şi vărsat la data solicitării se aplică cumulativ cu nivelul minim prevăzut pentru unităţile emitente de tichete sociale pentru grădiniţă.

3. Unităţile care solicită autorizaţie de funcţionare ca unităţi emitente de tichete sociale pentru grădiniţă trebuie să dovedească faptul că dispun de un ansamblu de măsuri de securitate care să garanteze buna funcţionare a sistemului tichetelor sociale pentru grădiniţă sau externalizează acest ansamblu de măsuri, după cum urmează:

a) asigurarea cu personal de specialitate, angajat de către unitatea emitentă şi/sau de furnizorii acesteia, şi dotarea cu echipament software şi alte echipamente deţinute sau utilizate de către unitatea emitentă şi/sau de către furnizorii acesteia, necesare emiterii tichetelor sociale pentru grădiniţă;

b) utilizarea de suport tehnic special (hârtie pentru imprimat) cu particularităţi distincte care să nu permită falsificarea tichetelor sociale pentru grădiniţă (cel puţin cerneală fluorescentă care îşi schimbă culoarea în cazul în care tichetul este fotocopiat, microlinii care nu se disting la fotocopiere, bandă cu reflexe variabile, codul de bare al unităţii emitente, care conţine cel puţin următoarele elemente: seria tichetului, anul de valabilitate şi valoarea nominală a acestuia);

c) existenţa spaţiilor distincte necesare producerii, depozitării, ambalării, rambursării şi distrugerii tichetelor sociale pentru grădiniţă. Activitatea în aceste spaţii trebuie să se desfăşoare de către personalul autorizat în condiţiile de siguranţă prevăzute de legislaţia în vigoare (cel puţin mijloace tehnice de supraveghere a spaţiilor de producţie şi de depozitare, mijloace tehnice de siguranţă, sisteme de alarmă);

d) conducerea evidenţei tehnico-operative şi contabile a tichetelor sociale pentru grădiniţă distinct de a celorlalte valori materiale, în conformitate cu prevederile legale în vigoare aplicabile formularelor tipizate cu regim special;

e) mijloacele tehnice necesare (reţea de calculatoare) şi personalul specializat care să permită urmărirea informatizată a fiecărui tichet social pentru grădiniţă, pe tot circuitul său (execuţie, păstrare, eliberare şi utilizare), inclusiv a celor ce urmează să fie distruse, astfel încât să se poată evita sustragerea şi utilizarea frauduloasă a acestora;

f) mijloacele de transport speciale utilizate pentru transportul biletelor de valoare şi asigurarea protecţiei transportului tichetelor sociale pentru grădiniţă;

g) asigurarea transportului tichetelor sociale pentru grădiniţă neutilizate, în condiţii de securitate.

4. Unităţile care solicită autorizaţie de funcţionare ca unităţi emitente de tichete sociale pentru grădiniţă nu pot fi autorizate în situaţia în care înregistrează obligaţii restante la bugetul general consolidat, aşa cum acestea sunt definite de Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.

5. Unităţile care solicită autorizaţie de funcţionare ca unităţi emitente de tichete sociale pentru grădiniţă nu pot fi autorizate în situaţia în care acestea/administratorul/directorul economic şi/sau financiar înregistrează fapte în cazierul fiscal.

6. Autorizaţia de funcţionare se eliberează pe o perioadă de doi ani. Unităţile emitente de tichete sociale pentru grădiniţă vor solicita reautorizarea cu cel puţin 45 de zile calendaristice înainte de data expirării autorizaţiei de funcţionare.

7. În situaţia în care o unitate deţine autorizaţie de funcţionare ca unitate emitentă de tichete sociale pentru grădiniţă pentru o locaţie şi solicită, în cadrul termenului de valabilitate a autorizaţiei, completarea acesteia cu alte locaţii, va depune la organul emitent o cerere de autorizare suplimentară, însoţită de documentele prevăzute la pct. 13, fiind necesar să facă şi dovada îndeplinirii ansamblului de măsuri de securitate prevăzute la pct. 3.

8. În situaţia prevăzută la pct. 7, comisia va emite o autorizaţie de completare care va avea acelaşi termen de valabilitate cu autorizaţia iniţială şi pe care se va înscrie, sub sintagma,Autorizaţie de funcţionare”, cuvântul „completare”.

9. Unităţile care îşi schimbă sediul social sau denumirea ori renunţă la un punct de lucru au obligaţia de a solicita modificarea autorizaţiei de funcţionare în termen de 30 de zile de la data înregistrării modificării. Comisia va emite o nouă autorizaţie de funcţionare care va avea acelaşi termen de valabilitate cu autorizaţia iniţială şi pe care se va înscrie, sub sintagma Autorizaţie de funcţionare”, cuvântul „modificare”.

10. Constatarea abaterilor se face de către organele cu atribuţii de control din cadrul Ministerul Finanţelor Publice sau de către echipa de specialişti prevăzută la pct. 13 lit. f), care informează de îndată comisia în vederea suspendării autorizaţiei de funcţionare sau retragerii acesteia, după caz.

11. Comisia poate dispune ridicarea sancţiunii de suspendare a activităţii dacă unitatea emitentă în cauză face dovada remedierii cauzelor care au condus la aplicarea sancţiunii. Constatarea remedierii se efectuează de către echipa de specialişti prevăzută la pct. 13 lit. f).

12. În situaţia în care, la data expirării termenului de suspendare, unitatea emitentă nu face dovada remedierii cauzelor care au condus la aplicarea sancţiunii, comisia dispune retragerea autorizaţiei de funcţionare. Retragerea autorizaţiei de funcţionare îşi produce efectele de la data comunicării deciziei.

13. Unităţile care solicită autorizaţie de funcţionare depun la direcţia de specialitate cu atribuţii de management al domeniilor reglementate specific din cadrul Ministerului Finanţelor Publice dosarul de autorizare, cu următorul conţinut:

a) cererea de autorizare ca unitate emitentă de tichete sociale pentru grădiniţă;

b) copia certificatului de înregistrare eliberat potrivit reglementărilor legale în vigoare;

c) adeverinţa emisă de către unitatea bancară, din care să rezulte că unitatea emitentă a deschis un cont sau subcont de plăţi distinct, prin care se vor derula încasările şi plăţile aferente valorii nominale a tichetelor sociale pentru grădiniţă;

d) angajamentul unităţii emitente, conform căruia prin contul sau subcontul de plăţi distinct prin care se vor derula încasările şi plăţile aferente valorii nominale a tichetelor sociale pentru grădiniţă nu vor fi utilizate alte instrumente financiare, cu excepţia viramentului bancar;

e) cazierul judiciar al administratorului/administratorilor şi al directorului economic şi/sau financiar, însoţit de declaraţia pe propria răspundere a acestora că ocupă această funcţie în cadrul societăţii;

f) nota de constatare, care conţine propunerea de acordare sau neacordare a autorizaţiei de funcţionare din perspectiva respectării cerinţelor prevăzute la pct. 1-3, întocmită de o echipă de specialişti, compusă din:

- un reprezentant al Direcţiei generale management al domeniilor reglementate specific din cadrul Ministerului Finanţelor Publice;

- un reprezentant al Direcţiei de legislaţie şi reglementări contabile din cadrul Ministerului Finanţelor Publice;

- un reprezentant al Direcţiei generale juridice din cadrul Ministerului Finanţelor Publice;

- un reprezentant al Direcţiei generale a tehnologiei informaţiei din cadrul Ministerului Finanţelor Publice;

- un reprezentant al Direcţiei generale coordonare inspecţie fiscală din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală;

- un reprezentant al organului fiscal competent cu administrarea contribuabilului;

- un reprezentant al Companiei Naţionale „Imprimeria Naţională” - S.A.

Nota de constatare va fi semnată de ambele părţi.

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

NORMĂ

privind identificarea situaţiilor în care se consideră că un asigurător este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate

 

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (1) lit. b) şi d), art. 3 alin. (1) lit. b), art. 6 alin. (2) şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul prevederilor art. 160 lit. c) din Legea nr. 246/2015 privind redresarea şi rezoluţia asigurătorilor, în urma deliberărilor Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară din şedinţa din data de 22 ianuarie 2016,

Autoritatea de Supraveghere Financiară emite următoarea normă:

 

CAPITOLUL I

Obiect, domeniu de aplicare şi definiţii

 

Art. 1. - (1) Prezenta normă stabileşte o serie de elemente obiective care să fundamenteze stabilirea faptului că un asigurător este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate, astfel cum este prevăzut la art. 43 alin. (1) sau la art. 129 din Legea nr. 246/2015 privind redresarea şi rezoluţia asigurătorilor, denumită în continuare Legea nr. 246/2015.

(2) Stabilirea faptului că un asigurător este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate se face de către direcţia din cadrul Autorităţii de Supraveghere Financiară care exercită funcţia de supraveghere, denumită în continuare direcţia de supraveghere, caz în care aceasta informează imediat direcţia din cadrul Autorităţii de Supraveghere Financiară care exercită funcţia de rezoluţie, denumită în continuare direcţia de rezoluţie, conform prevederilor art. 130 din Legea nr. 246/2015, Sub rezerva condiţiilor prevăzute la art. 42 alin. (2) din Legea nr. 246/2015, stabilirea faptului că un asigurător este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate poate fi făcută de către direcţia de rezoluţie, în urma consultării direcţiei de supraveghere,

(3) în cazul în care direcţia din cadrul Autorităţii de Supraveghere Financiară care exercită funcţia de supraveghere stabileşte că un asigurător este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate, aceasta se va baza pe rezultatele procesului de supraveghere desfăşurat conform prevederilor Legii nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare, denumită în continuare Legea nr. 237/2015.

Art. 2. - Identificarea faptului că un element obiectiv cuprins la cap. II din prezenta normă s-a materializat în ceea ce priveşte un anumit asigurător nu trebuie să determine Autoritatea de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F, în calitate de autoritate competentă sau în calitate de autoritate de rezoluţie, după caz. să stabilească în mod automat că asigurătorul este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate şi nici să ducă la aplicarea automată de instrumente de rezoluţie. În mod similar, lista elementelor obiective prevăzute în prezenta normă nu este exhaustivă şi, în funcţie de situaţia concretă, pot apărea şi pot fi identificate alte situaţii care să conducă la stabilirea faptului că un asigurător este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate.

Art. 3. - Prezenta normă trebuie interpretată în coroborare cu condiţiile prevăzute la art. 42 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 246/2015. În consecinţă, stabilirea faptului că un asigurător este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate în conformitate cu prezentele reglementări nu presupune că s-au respectat toate condiţiile pentru a putea fi luate măsuri de rezoluţie.

Art. 4. - Dispoziţiile prezentei norme trebuie de asemenea aplicate atunci când A.S.F. stabileşte că un asigurător este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate în contextul determinării faptului că un asigurător nu mai este viabil în vederea exercitării competenţei de reducere a valorii sau de conversie a datoriilor în elemente de capital în temeiul art. 126 din Legea nr. 246/2015.

Art. 5. - În sensul prezentei norme, termenii şi expresiile au înţelesul prevăzut în Legea nr. 246/2015 şi în Legea nr. 237/2015, în cazul în care nu sunt prevăzuţi/prevăzute în Legea nr. 246/2015.

 

CAPITOLUL II

Elemente obiective pentru stabilirea faptului că un asigurător este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate

 

SECŢIUNEA 1

Consideraţii generale

 

Art. 6. - În scopul stabilirii faptului că un asigurător este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate, aşa cum este prevăzut la art. 43 alin. (1) din Legea nr. 246/2015, A.S.F., atât în calitate de autoritate competentă, cât şi în calitate de autoritate de rezoluţie, după caz, evaluează elementele obiective în legătură cu:

a) nivelul fondurilor proprii eligibile ale unui asigurător;

b) situaţia privind adecvarea lichidităţii unui asigurător.

Art. 7. - A.S.F., în calitate de autoritate competentă sau în calitate de autoritate de rezoluţie, stabileşte faptul că un asigurător este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate pe baza evaluării elementelor obiective precizate la secţiunile a 2-a şi a 3-a şi cu luarea în considerare, după caz, a următoarelor:

a) dacă asigurătorului în cauză i-au fost impuse de către A.S.F. măsuri specifice de redresare financiară şi/sau de intervenţie timpurie şi/sau de finanţare pe termen scurt, iar aplicarea acestor măsuri a eşuat;

b) notificările primite de către A.S.F. de la asigurătorul în cauză, în conformitate cu art. 99 sau art. 100 din Legea nr. 237/2015.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Nivelul fondurilor proprii eligibile

 

Art. 8. - În temeiul art. 43 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 246/2015, un asigurător poate să fie considerat ca fiind în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate dacă:

a) încalcă sau dacă potrivit unor elemente obiective se poate concluziona că, în viitorul apropiat, acesta va încălca cerinţele de capital minim (MCR), aşa cum sunt acestea prevăzute în Legea nr. 237/2015, ca urmare a faptului că asigurătorul a înregistrat sau este susceptibil de a înregistra pierderi care vor conduce la deteriorarea situaţiei financiare sau la epuizarea unei părţi semnificative a fondurilor proprii, dar fără a se limita la aceasta; sau

b) deţine active mai mici decât obligaţii sau dacă potrivit unor elemente obiective se poate concluziona că, în viitorul apropiat, va deţine active mai mici decât obligaţii.

Art. 9. - Evaluarea prospectivă a activelor şi obligaţiilor asigurătorului, precum şi evaluarea prospectivă privind îndeplinirea cerinţelor de capital de solvabilitate şi de capital minim se bazează pe următoarele elemente obiective, fără a se limita la acestea:

a) nivelul şi structura fondurilor proprii deţinute de un asigurător şi dacă acesta respectă cerinţele de capital minim;

b) rezultatele evaluării activelor şi/sau obligaţiilor, care indică o scădere semnificativă a valorii activelor sau o creştere semnificativă a obligaţiilor determinând încălcarea cerinţelor de capital minim, dacă e cazul;

c) rezultatele evaluării efectuate pentru a fundamenta dacă s-au respectat condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie în temeiul art. 58 lit. a) din Legea nr. 246/2015, dacă e cazul; sau

d) rezultatele oricărei evaluări desfăşurate la nivelul asigurătorului cu privire la valoarea activelor şi obligaţiilor sale, fie că a fost întreprinsă de un evaluator independent, fie de A.S.F. sau fie de orice altă persoană, în măsura în care metodologia de evaluare aplicată este conformă cu titlul II cap. III din Legea nr. 246/2015, care să fundamenteze stabilirea faptului Că valoarea activelor asigurătorului este mai mică decât valoarea obligaţiilor sale sau că acest lucru este susceptibil de a se întâmpla în viitorul apropiat. Se pot utiliza elemente ale rezultatelor evaluării pentru a se stabili dacă asigurătorul încalcă sau este susceptibil de a încălca, în viitorul apropiat, cerinţele de capital minim, într-o măsură suficientă pentru a justifica retragerea autorizaţiei acestuia, dacă este cazul.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Situaţia adecvării activelor

 

Art. 10. - În temeiul art. 43 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 246/2015, un asigurător este considerat ca fiind în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate dacă se află în imposibilitatea de a achita obligaţiile din asigurări sau dacă, potrivit unor elemente obiective, se poate ajunge la concluzia că acest lucru se va petrece în viitorul apropiat.

Art. 11. - Stabilirea dacă asigurătorul este susceptibil de a se afla în imposibilitatea de a achita obligaţiile din asigurări trebuie să se bazeze pe elemente obiective care pot să includă, fără a se limita, următoarele:

a) evoluţiile negative semnificative ale nivelului lichidităţii deţinute de asigurător, astfel încât să conducă la un deficit al activelor lichide faţă de obligaţiile pe termen scurt;

b) evoluţia negativă semnificativă a activelor prezente şi viitoare deţinute de asigurător; la evaluarea activelor deţinute de un asigurător, să ia în considerare, dacă este cazul:

(i) ieşirile de active, prevăzute şi viitoare, inclusiv prin plata de indemnizaţii sau despăgubiri, retur de prime, plata primelor cedate în reasigurare, plata de răscumpărări etc.;

(ii) orice activ contingent;

c) orice informaţie care arată că asigurătorul se confruntă cu dificultăţi în achitarea obligaţiilor din activitatea de asigurări.

 

CAPITOLUL III

Procesul de stabilire a faptului că un asigurător este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate

 

 

SECŢIUNEA 1

Stabilirea de către A.S.F., în calitate de autoritate competentă sau în calitate de autoritate de rezoluţie, a faptului că un asigurător este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a Intra în dificultate

 

Art. 12. - Evaluarea elementelor prevăzute la cap. II se desfăşoară, de regulă, de către direcţia de supraveghere în cursul procesului de supraveghere desfăşurat conform prevederilor Legii nr. 237/2015.

Art. 13. - În cazul în care direcţia de rezoluţie stabileşte dacă un asigurător este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate, trebuie să ia în considerare elementele prevăzute la cap. II în legătură cu situaţia capitalului şi situaţia lichidităţii.

Art. 14. - Atunci când stabileşte faptul că un asigurător este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate, direcţia de rezoluţie trebuie să ia în considerare de asemenea, ca element obiectiv, informaţiile primite din partea direcţiei de supraveghere cu privire la rezultatele procesului de supraveghere şi, dacă este cazul, faptul că asigurătorul nu a respectat măsurile specifice de redresare financiară şi/sau de intervenţie timpurie şi/sau de finanţare pe termen scurt.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Consultarea şi schimbul de informaţii dintre direcţia de supraveghere şi direcţia de rezoluţie

 

Art. 15. - Fără a aduce atingere art. 43 alin. (2) sau art. 130 din Legea nr. 246/2015, pentru a facilita promptitudinea fluxului de informaţii în scopul evaluării dacă un asigurător este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate, direcţia de supraveghere şi direcţia de rezoluţie trebuie să facă schimb de informaţii conform cerinţelor prevăzute în prezenta normă.

Art. 16. - Înainte de a concluziona cu privire la stabilirea faptului că un asigurător este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate, direcţia de supraveghere şi direcţia de rezoluţie trebuie să se informeze reciproc şi să se consulte, în mod corespunzător, asupra rezultatelor evaluărilor lor.

Art. 17. - Dacă identifică prezenţa elementelor obiective prevăzute la cap. II, direcţia de rezoluţie trebuie să solicite direcţiei de supraveghere să fundamenteze cum s-au reflectat aceste circumstanţe în cadrul procesului de supraveghere.

 

SUBSECŢIUNEA 2.1

Informaţiile furnizate de către direcţia de supraveghere

 

Art. 18. - Conform art. 27 din Legea nr. 246/2015 privind redresarea şi rezoluţia asigurătorilor, direcţia de supraveghere informează direcţia de rezoluţie cu privire la îndeplinirea condiţiilor de aplicare a măsurilor de intervenţie timpurie în legătură cu un asigurător. De asemenea, direcţia de supraveghere informează direcţia de rezoluţie cu privire la orice măsuri de prevenire a crizelor şi/sau de redresare financiară şi/sau de intervenţie timpurie şi/sau de finanţare pe termen scurt pe care le impune asigurătorului.

Art. 19. - Pentru a facilita schimburile de informaţii, totodată direcţia de supraveghere transmite direcţiei de rezoluţie rezultatele procesului de supraveghere. Astfel, direcţia de supraveghere trebuie să pună la dispoziţia direcţiei de rezoluţie cel puţin următoarele informaţii cu privire la asigurătorul în cauză:

a) un rezumat al evaluării generale a asigurătorului;

b) setul complet de indicatori utilizaţi în monitorizarea periodică a indicatorilor de bază care fundamentează procesul de supraveghere, inclusiv pragurile de relevanţă ale acestora;

c) toate detaliile privind măsurile de supraveghere aplicate, precum şi o descriere a conformităţii asigurătorului cu acestea; şi

d) detalii privind opţiunile de redresare şi sau de finanţare pe termen scurt aplicate de asigurător, dacă e cazul.

 

SUBSECŢIUNEA 2.2

Informaţiile furnizate de către direcţia de rezoluţie

 

Art. 20. - Atunci când identifică elementele prevăzute la cap. II, direcţia de rezoluţie transmite direcţiei de supraveghere constatările şi fundamentările sale.

Art. 21. - Direcţia de supraveghere este informată în fiecare caz în care A.S.F., în calitate de autoritate de rezoluţie:

a) decide să îşi exercite competenţa de a impune unui asigurător să contacteze cumpărători potenţiali pentru pregătirea rezoluţiei asigurătorului, conform art. 27 din Legea nr. 246/2015 privind redresarea şi rezoluţia asigurătorilor;

b) solicită o evaluare efectuată de un auditor financiar, persoană juridică, conform art. 55 sau art. 131 din Legea nr. 246/2015, sau decide evaluarea provizorie de către A.S.F., conform art. 56 din Legea nr. 246/2015;

c) analizează rezultatul evaluării efectuate de către auditorul financiar sau stabileşte rezultatul evaluării provizorii întreprinse de aceasta, efectuate în condiţiile prevăzute la art. 56 din Legea nr. 246/2015.

 

CAPITOLUL IV

Dispoziţii finale

 

Art. 22. - Prezenta normă se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data publicării.

 

Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Mişu Negriţoiu

 

Bucureşti, 26 ianuarie 2016.

Nr. 5.

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

NORMĂ

privind procesul de evaluare şi de luare a deciziilor de rezoluţie

 

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (1) lit. b) şi d), art. 3 alin. (1) lit. b), art. 6 alin. (2) şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul prevederilor art. 160 lit. d) din Legea nr. 246/2015 privind redresarea şi rezoluţia asigurătorilor, în urma deliberărilor Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară din şedinţa din data de 22 ianuarie 2016,

Autoritatea de Supraveghere Financiară emite următoarea normă:

 

CAPITOLUL I

Obiect, domeniu de aplicare şi definiţii

 

Art. 1. - (1) Prezenta normă stabileşte:

a) condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească auditorul financiar în cazul în care efectuează evaluarea unui asigurător, astfel cum este prevăzută la art. 55, art. 57-62, precum şi la art. 131 din Legea nr. 246/2015 privind redresarea şi rezoluţia asigurătorilor, denumită în continuare Legea nr. 246/2015;

b) aspectele care trebuie avute în vedere de către auditorul financiar menţionat la art. 55 din Legea nr. 246/2015, în cazul în care efectuează o evaluare independentă a unui asigurător.

(2) în sensul prezentei norme, termenii şi expresiile au înţelesul prevăzut în Legea nr. 246/2015 şi în Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare, denumită în continuare Legea nr. 237/2015, în cazul în care nu sunt prevăzuţi/prevăzute în Legea nr. 246/2015.

Art. 2. - În cazul în care un auditor financiar efectuează evaluarea unui asigurător, conform prevederilor art. 55, art. 57-62 sau ale art. 131 din Legea nr. 246/2015, aceasta va fi efectuată în baza unei decizii emise de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F., pentru asigurătorul în cauză.

 

CAPITOLUL II

Condiţiile specifice pe care trebuie să le îndeplinească auditorul financiar

 

Art. 3. - În cazul în care un auditor financiar efectuează evaluarea prevăzută la art. 2, acesta trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

a) să fie persoană juridică;

b) să deţină calificativul maxim „A” obţinut la ultima evaluare realizată de către C.A.F.R.;

c) activitatea desfăşurată în domeniul auditului financiar şi responsabilităţile exercitate în cadrul acesteia să ateste că are o bună reputaţie profesională locală sau internaţională;

d) să deţină experienţă internaţională în ceea ce priveşte misiunea de audit pe care o va desfăşura, respectiv să fi participat în ultimii 5 ani la acţiuni de audit de tipul evaluarea calităţii activelor sau evaluarea activelor şi pasivelor societăţilor din domeniul financiar-bancar sau la acţiuni de evaluare în scopul rezoluţiei unei societăţi din domeniul financiar-bancar;

e) să nu fie auditorul statutar al asigurătorului la momentul selecţiei şi în timpul realizării evaluării;

f) să nu fie administratorul special, administratorul temporar sau administratorul de rezoluţie al asigurătorului;

g) să nu fi efectuat misiuni de audit statutar la asigurătorul în cauză în ultimii 5 ani anteriori efectuării evaluării;

h) să nu fi fost sancţionat disciplinar printr-o decizie rămasă definitivă în ultimii 3 ani de către autorităţile competente care supraveghează activitatea acestora;

i) să nu fi fost sancţionat de către autorităţile române sau străine din domeniul financiar cu interdicţia de a desfăşura activităţi în sistemul financiar-bancar ori cu interdicţia temporară de a desfăşura astfel de activităţi;

j) să aibă încheiat un contract de asigurare de răspundere civilă profesională, în conformitate cu normele privind asigurarea pentru risc profesional emise de Camera Auditorilor Financiari din România (C.A.F.R.), A.S.F. nu îşi asumă responsabilitatea privind conformitatea contractului de asigurare de răspundere civilă profesională cu normele privind asigurarea pentru risc profesional emise de C.A.F.R.;

k) să nu se afle într-o situaţie de incompatibilitate sau conflict de interese prevăzută de legislaţia în vigoare;

l) să dispună de minimum 5 persoane angajate, membri activi ai C.A.F.R.;

m) să aibă în componenţa echipei de audit cel puţin un actuar.

 

CAPITOLUL III

Obligaţiile auditorului financiar

 

Art. 4. - (1) Evaluarea prevăzută la art. 2 va cuprinde toate activele, obligaţiile, incluzând rezervele tehnice, precum şi capitalurile proprii ale asigurătorului evaluat.

(2) Auditorul financiar evaluează activele şi obligaţiile prevăzute la alin. (1) atât în conformitate cu reglementările contabile în vigoare, cât şi cu standardele prevăzute de Legea nr. 237/2015.

(3) Auditorul financiar întocmeşte un bilanţ ajustat, după corecţiile care rezultă în urma evaluării prevăzute la alin. (2), având două secţiuni, astfel:

a) evaluarea activelor şi obligaţiilor conform reglementărilor contabile în vigoare;

b) evaluarea activelor şi obligaţiilor conform standardelor prevăzute de Legea nr. 237/2015.

Art. 5. - La începutul evaluării, auditorul financiar elaborează un plan de lucru care cuprinde următoarele elemente principale: domeniul de aplicare, obiectivele, limitările, ipotezele, descrierea metodelor şi a instrumentelor folosite în activitate şi descrierea organizării activităţii Planul de lucru va fi transmis A.S.F. În termen de 14 zile de la data începerii procesului de evaluare a asigurătorului.

Art. 6. - (1) în perioada desfăşurării evaluării, auditorul financiar are obligaţia de a transmite de două ori pe lună A.S.F. un raport privind progresele înregistrate şi de a participa, atunci când este solicitat, la întâlniri lunare cu A.S.F. şi la teleconferinţe organizate de către aceasta.

(2) în perioada desfăşurării evaluării, în orice moment, auditorul financiar poate să întocmească un raport complementar în cazul în care consideră că A.S.F. trebuie să fie informată cu privire la fapte şi aspecte care sunt sau pot fi urgente, de interes special, sau importante pentru finalizarea cu succes a misiunii de audit.

Art. 7. - (1) Auditorul financiar trebuie să întocmească şi să transmită, în limba română, la A.S.F. raportul final cu privire la rezultatele procesului de evaluare.

(2) Raportul final prevăzut la alin. (1) privind rezultatele procesului de evaluare trebuie să detalieze şi să cuprindă cel puţin următoarele elemente:

a) introducere şi context;

b) domeniul de aplicare, obiectivul şi scopul evaluării;

c) limitări principale ale evaluării;

d) metodologiile şi ipotezele utilizate. Auditorul financiar va identifica şi va explica orice deviaţie semnificativă faţă de ipotezele utilizate de asigurător pentru întocmirea situaţiilor financiare sau pentru calculul cerinţelor de solvabilitate;

e) privire de ansamblu asupra evaluării;

f) informaţiile prevăzute la art. 60 din Legea nr. 246/2015;

g) informaţiile prevăzute la art. 61 din Legea nr. 246/2015, dacă este cazul;

h) informaţiile prevăzute la art. 62 din Legea nr. 246/2015;

i) constatările în urma evaluării menţionate la art. 4 alin. (2);

j) bilanţul ajustat, după corecţiile care rezultă în urma evaluărilor, întocmit în conformitate cu reglementările contabile în vigoare;

k) bilanţul ajustat, după corecţiile care rezultă în urma evaluărilor, întocmit în conformitate cu standardele prevăzute de Legea nr. 237/2015;

l) situaţia contractelor privind cedările în reasigurare în cazul în care asigurătorul ar fi lichidat conform procedurilor obişnuite de insolvenţă, precum şi în cazul în care asigurătorul ar fi supus unei măsuri de rezoluţie;

m) analiza efectuată în fiecare din scopurile evaluării prevăzute la art. 58 din Legea nr. 246/2015;

n) o analiză detaliată a sumelor estimative necesare finanţării aplicării instrumentelor de rezoluţie, comparativ cu costurile pe care le implică falimentul asigurătorului;

o) orice alte informaţii prevăzute de legislaţia în vigoare sau solicitate de către A.S.F.

Art. 8. - A.S.F. poate solicita auditorului financiar detalii, clarificări sau explicaţii cu privire la activitatea de audit desfăşurată, precum şi documentele întocmite de către acesta în cazul în care clarificările sunt considerate insuficiente

 

CAPITOLUL IV

Obligaţiile asigurătorului

 

Art. 9. - Înainte de începerea procesului de evaluare, asigurătorul este obligat să se asigure de faptul că auditorul financiar respectă condiţiile prevăzute la art. 3.

Art. 10. - Asigurătorul este obligat să sprijine auditorul financiar în realizarea obiectivelor şi atingerea scopurilor evaluării prin punerea la dispoziţia acestuia a tuturor informaţiilor şi documentelor solicitate, în termenul şi formatele cerute de către auditor.

 

CAPITOLUL V

Dispoziţii finale

 

Art. 11. - Prezenta normă se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data publicării.

 

Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Mişu Negriţoiu

 

Bucureşti, 26 ianuarie 2016.

Nr. 6.

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

NORMĂ

privind reguli de transparenţă în cazul aplicării de către Autoritatea de Supraveghere Financiară a instrumentelor de rezoluţie

 

În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. b), art. 3 alin. (1) lit. b) şi art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 160 lit. g) din Legea nr. 246/2015 privind redresarea şi rezoluţia asigurătorilor,

în urma deliberărilor Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară din cadrul şedinţei din data de 22 ianuarie 2016,

Autoritatea de Supraveghere Financiară emite următoarea normă:

Art. 1. - Prezenta normă reglementează publicarea măsurilor de rezoluţie în cazul în care Autoritatea de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F., aplică instrumentele de rezoluţie şi exercită competenţele de rezoluţie prevăzute de Legea nr. 246/2015 privind redresarea şi rezoluţia asigurătorilor, denumită în continuare Legea nr. 246/2015, asupra asigurătorilor prevăzuţi la art. 3 alin. (1) din aceeaşi lege.

Art. 2. - (1) Actul emis de A.S.F. pentru aplicarea instrumentelor de rezoluţie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) După publicarea actului conform alin. (1), A.S.F. publică de îndată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene un extras din acesta cu privire la instrumentele de rezoluţie aplicate.

(3) Extrasul prevăzut la alin. (2) conţine legea aplicabilă măsurilor de rezoluţie, precum şi, dacă este cazul, administratorul de rezoluţie desemnat conform art. 49 din Legea nr. 246/2015. Extrasul din actul A.S.F. privind aplicarea instrumentelor de rezoluţie se publică în limba română.

(4) Instrumentele de rezoluţie se aplică indiferent de dispoziţiile privind publicarea prevăzute la alin. (1) şi (2) şi îşi produc toate efectele în ceea ce priveşte creditorii.

Art. 3. - Măsurile de rezoluţie prevăzute la art. 1 îşi produc efectele în Uniunea Europeană din momentul în care acestea îşi produc efectele pe teritoriul României, în conformitate cu legislaţia statului român şi fără alte formalităţi, inclusiv în ceea ce priveşte părţi terţe din alte state membre, chiar dacă legislaţia acelor state membre nu prevede astfel de măsuri sau subordonează aplicarea lor unor condiţii care nu sunt îndeplinite.

Art. 4. - A.S.F. informează de urgenţă autorităţile de supraveghere din celelalte state membre cu privire la hotărârea sa de a aplica instrumentele de rezoluţie asupra asigurătorilor prevăzuţi la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 246/2015, inclusiv efectele concrete posibile ale unor astfel de măsuri. Informarea se face înainte de adoptarea unei astfel de hotărâri sau imediat după acest moment.

Art. 5. - Prezenta normă se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data publicării acesteia.

 

Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Mişu Negriţoiu

 

Bucureşti, 26 ianuarie 2016.

Nr. 7.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.