MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 87/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 87         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 5 februarie 2016

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 642 din 13 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, art. 1 alin. (3) şi (4) ale art. II din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, art. 1 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi art. 1 alin. (3) şi (4) şi art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice

 

Decizia nr. 730 din 29 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), (2) şi (6), art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, precum şi ale anexelor nr. 2 şi 3b la Legea nr. 63/2011

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

18. - Ordin al ministrului afacerilor interne privind evidenţa statistică a accidentelor de circulaţie rutieră

 

23. - Ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale privind aprobarea unor licenţe de concesionare pentru explorare

 

101. - Ordin al ministrului finanţelor publice pentru aprobarea Normelor privind restituirea taxei pe valoarea adăugată cumpărătorilor, persoane fizice, care nu sunt stabiliţi în Uniunea Europeană

 

ACTE ALE COLEGIULUI PSIHOLOGILOR DIN ROMÂNIA

 

4. - Hotărâre privind aprobarea Standardelor generale de formare profesională pentru psihologii cu drept de liberă practică în domeniul evaluării şi intervenţiei psihologice pentru persoanele diagnosticate cu tulburări din spectrul autist

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 642

din 13 octombrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, art. 1 alin. (3) şi (4) ale art. II din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, art. 1 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi art. 1 alin. (3) şi (4) şi art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Popescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, art. 1 alin. (3) şi (4) ale art. II din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, art. 1 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi art. 1 alin. (3) şi (4) şi art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepţie ridicată de Livius Melei în Dosarul nr. 5.263/63/2014 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 198D/2015 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 23 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 5.263/63/2014, Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia do neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, art. 1 alin. (3) şi (4) ale art. II din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţi a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, art. 1 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi art. 1 alin. (3) şi (4) şi art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Livius Melei cu prilejul soluţionării apelului împotriva Sentinţei civile nr. 5.110 din 1 octombrie 2014, pronunţată de Tribunalul Dolj într-o cauză având ca obiect cererea de acordare a unor drepturi băneşti.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate contravin art. 1 alin. (5) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie. Astfel, se arată că, prin Legea nr. 63/2011, salariile de încadrare ale cadrelor didactice au fost micşorate prin scoaterea sporurilor din salariul de bază, însă cuantumul brut al salariilor a rămas la acelaşi nivel cu cel avut potrivit Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Dispoziţiile celorlalte acte normative criticate păstrează salarizarea cadrelor didactice potrivit dispoziţiilor Legii nr. 63/2011. Or, consideră că, potrivit considerentelor deciziilor Curţii Constituţionale nr. 877 din 28 iunie 2011 şi nr. 872 din 25 iunie 2010, precum şi celor ale Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 11 din 8 octombrie 2012, reîncadrarea salarială a cadrelor didactice, începând cu data de 1 ianuarie 2010, trebuia făcută cu salariile prevăzute de Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, coroborată cu Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

6. Totodată, susţine că dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (4) şi art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie. Astfel, arată că art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 majorează începând cu 1 ianuarie 2014 salariile personalului didactic preuniversitar, cu vechime până la 6 ani, cu 10%, în timp ce, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (4) din acelaşi act normativ, salariile cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar, cu vechime peste 6 ani, se păstrează la nivelul salariului din luna decembrie 2013. Astfel, se creează o discriminare a cadrelor didactice după criteriul vechimii în învăţământ.

7. Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă opinează că dispoziţiile de lege criticate din Legea nr. 63/2011 sunt constituţionale, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 575 din 4 mai 2011 şi nr. 130 din 1 februarie 2011.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011. De asemenea, potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile art. II art. 1 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011. Se constată că, în realitate, autorul excepţiei are în vedere art. II art. 1 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011. Totodată, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile art. 1 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 25 octombrie 2012; art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, aprobată prin Legea nr. 36/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 8 aprilie 2014; art. 1 alin. (3) şi (4) şi art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 21 martie 2014.

12. Curtea observă că dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011, ale art. II art. 1 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, ale art. 1 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, ale art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 şi cele ale art. 1 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 şi-au încetat aplicarea la o dată anterioară invocării excepţiei de neconstituţionalitate. Având în vedere însă cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, precum şi faptul că dispoziţiile de lege amintite reprezintă temeiul legal potrivit căruia au fost stabilite drepturile salariale care reprezintă obiectul cauzei în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională urmează a analiza constituţionalitatea acestor dispoziţii de lege.

13. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi art. 147 alin. (4) referitor la caracterul generai obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale de la data publicării în Monitorul Oficial al României.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 283 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial ai României, Partea i, nr. 521 din 13 iulie 2015, şi Decizia nr. 623 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 13 ianuarie 2015, s-a pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor de lege criticate în prezenta cauză.

15. Astfel, în ceea ce priveşte invocarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea a amintit jurisprudenţa sa referitoare la dreptul autorităţii legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat.

De asemenea, Curtea a făcut referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor săi din bugetul de stat (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57).

16. Totodată, examinând excepţia de neconstituţionalitate prin prisma exigenţelor referitoare la previzibilitatea normelor juridice şi protecţia aşteptărilor legitime ale cetăţenilor, Curtea a constatat că acestea nu sunt încălcate câtă vreme Legea nr. 63/2011 a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat.

17. Cu privire la principiul constituţional prevăzut de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, prin Decizia nr. 575 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011, Curtea a statuat că acesta nu este încălcat, câtă vreme Legea nr. 63/2011 a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii socioprofesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. Această lege temporară a fost promovată în scopul de a crea premisele necesare pentru ca statul să îşi îndeplinească obligaţiile constituţionale menţionate, prin aplicarea măsurilor preconizate, urmând să se asigure existenţa fondurilor necesare pentru ca întreg personalul din învăţământ să îşi poată primi drepturile cuvenite, în aceleaşi condiţii, fără discriminări.

18. Totodată, Curtea a subliniat distincţia dintre dreptul persoanei de a continua să primească, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum şi dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată. În acest sens a fost invocată Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 19 aprilie 2007, pronunţată în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei paragraful 94.

19. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia actele normative din domeniul salarizării personalului didactic şi didactic auxiliar contravin considerentelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 872 din 25 iunie 2010, Curtea a amintit, prin Decizia nr. 623 din 4 noiembrie 2014, paragraful 17, că, în deciziile sale nr. 872 şi nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a impus o obligaţie de rezultat legiuitorului, aceea ca după 1 ianuarie 2011 să revină la cuantumul salariilor/indemnizaţiilor şi soldelor de dinainte de adoptarea acestor măsuri de diminuare, în condiţiile încadrării în politicile sociale şi de personal, care, la rândul lor, trebuie să se încadreze în nivelul cheltuielilor bugetare. Curtea a apreciat însă că aceasta este în acelaşi timp o obligaţie sub condiţie, care va duce la revenirea etapizată a cuantumului drepturilor salariale la nivelul anterior Legii nr. 118/2010.

20. De asemenea, Curtea a reţinut că stabilirea modalităţii concrete de realizare a acestui proces este o prerogativă a legiuitorului, care va decide, în funcţie de situaţia economico-financiară a ţării, momentul îndeplinirii obligaţiei sale de rezultat, în sensul revenirii cel puţin la cuantumul salariilor/indemnizaţiilor şi soldelor de dinainte de adoptarea Legii nr. 118/2010.

21. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, raportată la art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 623 din 4 noiembrie 2014, reţinând că ambele categorii de personal între care se realizează comparaţia de către autorul excepţiei sunt cadre didactice din învăţământul preuniversitar care însă se află în situaţii juridice diferite, anume personal didactic din învăţământul preuniversitar cu o vechime în învăţământ până în 6 ani şi personal didactic din învăţământul preuniversitar cu o vechime de peste 6 ani, astfel că, în cauză, nu poate fi primită critica privind încălcarea principiului egalităţii în faţa legii, prevăzut de art. 16 din Constituţie.

22. În plus, Curtea a observat că deciziile Curţii Constituţionale nr. 872 din 25 iunie 2010 şi nr. 877 din 28 iunie 2011 - la care se raportează autorii excepţiei de neconstituţionalitate - au ca obiect dispoziţii de lege care nu mai sunt în vigoare şi nu se mai aplică, în prezent, în materia salarizării personalului didactic şi auxiliar aplicându-se Legea nr. 63/2011. Astfel, Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 se referă la dispoziţiile prin care salariile personalului bugetar au fost reduse cu 25% (Legea nr. 118/2010), reducere care a fost recuperată prin Legea nr. 285/2010 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012.

23. Decizia nr. 877 din 28 iunie 2011 se referă la dispoziţiile art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, potrivit cărora reîncadrarea personalului didactic din învăţământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009. Prin această decizie Curtea a reţinut considerentele Deciziei nr. 3 din 4 aprilie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit cărora reîncadrarea personalului didactic din învăţământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienţii şi salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008, şi nu cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009.

24. Aşadar, Curtea a observat că aceste considerente nu pot fi aplicate mutatis mutandis la situaţia legislativă actuală, şi anume la Legea nr. 63/2011, pentru că se referă la soluţii legislative care nu mai sunt în vigoare.

25. Totodată, aspectele rezultate din deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3 din 4 aprilie 2011 şi nr. 11 din 8 octombrie 2012 nu mai subzistă sub actuala reglementare a Legii nr. 63/2011.

26. Distinct faţă de acestea, Curtea a reţinut că, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011, legiuitorul a reglementat prin art. 2 alin. (1) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, o majorare cu până la 10% a salariilor de bază şi a sporurilor care nu fac parte din salariul de bază,, pentru anumite categorii de personal didactic din învăţământul preuniversitar, începând cu ianuarie 2014, iar prin art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, o majorare cu 5% a salariilor de bază şi a sporurilor personalului didactic şi didactic auxiliar, începând cu 1 martie 2015. şi cu 5% începând cu 1 septembrie 2015.

27. În final, Curtea a precizat că, deşi legiuitorul are dreptul, potrivit Legii fundamentale, de a reglementa salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar, iar Legea nr. 63/2011 a fost concepută ca o lege temporară (a cărei aplicabilitate a fost prelungită succesiv până la sfârşitul anului 2015), totuşi, în activitatea de legiferare în această materie, legiuitorul trebuie să ţină seama că învăţământul constituie prioritate naţională, iar salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar trebuie să fie în acord cu rolul şi importanţa activităţii prestate.

28. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Livius Melei în Dosarul nr. 5.263/63/2014 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, art. 1 alin. (3) şi (4) ale art. II din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, art. 1 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi art. 1 alin. (3) şi (4) şi art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 13 octombrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Popescu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 730

din 29 octombrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), (2) şi (6), art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, precum şi ale anexelor nr. 2 şi 3b la Legea nr. 63/2011

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Popescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), (2) şi (6), art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, precum şi ale anexelor nr. 2 şi 3b la Legea nr. 63/2011, excepţie ridicată de Sindicatul Liber din învăţământ Satu Mare în Dosarul nr. 1.428/83/2014 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 802D/2015 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 7 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.428/83/2014, Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), (2) şi (6), art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, precum şi ale anexelor nr. 2 şi 3b la Legea nr. 63/2011. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Sindicatul Liber din învăţământ Satu Mare cu prilejul soluţionării apelului împotriva Sentinţei civile nr. 778/LMA din 11 decembrie 2014, pronunţate de Tribunalul Satu Mare într-o cauză având ca obiect cererea de acordare a unor drepturi băneşti.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. o) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 şi în anul 2009 personalului din învăţământ a fost stabilită valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru perioadele 1 ianuarie-31 martie 2008,1 aprilie-30 septembrie 2008 şi 1 octombrie-31 decembrie 2008. Prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, coeficientul de multiplicare 1,000 a fost majorat la valoarea de 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008. Prin acte normative ulterioare, aşa cum sunt Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 136/2008, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 151/2008, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2009, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2009 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, Guvernul a încercat să diminueze această valoare, însă toate aceste ordonanţe de urgenţă au fost declarate ca fiind neconstituţionale de către Curtea Constituţională. Prin urmare, a rămas aplicabilă valoarea stabilită de art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, aşa cum a fost stabilită prin Legea nr. 221/2008. Ulterior, Guvernul a încercat încă o dată blocarea aplicării prevederilor Legii nr. 221/2008 prin dispoziţiile art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010. Cu privire la aceste dispoziţii de lege, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 877 din 28 iunie 2011, a arătat că „prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 mai 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 şi 31 decembrie 2009, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învăţământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienţii şi salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008, şi nu cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009”. Prin Decizia nr. 11 din 8 octombrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat în acelaşi sens.

6. Prin Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar s-a prevăzut diminuarea veniturilor brute pentru întregul personal plătit din fonduri publice, dar fără modificarea coeficienţilor de calculare a salariilor de bază stabiliţi de Legea nr. 221/2008. Ulterior, prin Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, salariile diminuate prin Legea nr. 118/2010 au fost majorate cu 15%.

7. Până la data pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 877 din 28 iunie 2011, ordonatorii de credite au aplicat în mod diferit legea, fie raportându-se la valoarea coeficientului de multiplicare stabilită prin Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 41/2009, fie prin raportare la valoarea stabilită prin Legea nr. 221/2008. Pentru a uniformiza aplicarea a fost adoptată Legea nr. 63/2011. Această lege ar fi trebuit să se raporteze la valorile rezultate din înmulţirea coeficienţilor de ierarhizare şi de multiplicare prevăzuţi de Legea nr. 221/2008, dar, contrar art. 1 alin. (5) din Constituţie, s-a raportat la valorile stabilite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, astfel încât a rezultat o reducere a salariilor personalului didactic cu 25% faţă de prevederile Legii nr. 221/2008.

8. Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, câtă vreme legiuitorului îi aparţine competenţa stabilirii sistemului de salarizare a personalului bugetar, iar în realizarea politicilor sale, raportat la condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat, poate prevedea un regim salarial distinct pentru anumite categorii de bugetari. Totodată, Legea nr. 63/2011 nu afectează drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioară intrării în vigoare a acesteia. Actul legislativ menţionat a fost adoptat tocmai pentru a fi realizată unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1), (2) şi (6), art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea îi anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011, precum şi dispoziţiile anexelor nr. 2 şi 3b la Legea nr. 63/2011.

13. Se observă că, deşi Legea nr. 63/2011 reglementează salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ în anul 2011, având aşadar aplicabilitate limitată în timp, potrivit Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii acesteia, întrucât actul normativ menţionat produce efecte juridice în cauza în cadrul căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. De altfel, aplicabilitatea Legii nr. 63/2011 a fost prelungită succesiv până la sfârşitul anului 2015.

14. Dispoziţiile art. 1 alin. (1), (2) şi (6), art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 au următorul cuprins:

- Art. 1: „(1) începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la 31 decembrie 2011, personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ beneficiază de drepturile de natură salariată stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege.

(2) Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ este cel prevăzut în anexele nr. 1, 2, 3a şi 3b, după caz, [...]

(6) Prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă şi contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii ori alte drepturi băneşti sau în natură care excedează prevederilor prezentei legi.”;

- Art. 2: „(1) încadrarea personalului prevăzut la art. 1 se face potrivit prevederilor prezentei legi.

(2) Persoanele care au salariul de încadrare între limita minimă şi maximă a tranşei de vechime pentru funcţiile didactice din învăţământul universitar, respectiv a gradului profesional sau a treptei profesionale pentru funcţiile didactice auxiliare îşi păstrează încadrarea avută dacă se situează între limitele prevăzute în anexele la prezenta lege.

- Art. 6: „Orice alte dispoziţii contrare cu privire la stabilirea salariilor şi a celorlalte drepturi de natură salariată, în anul 2011, pentru personalul prevăzut la art. 1 alin. (1), se abrogă

Anexa nr. 2 la Legea nr. 63/2011 prevede salariile de încadrare pentru personalul didactic din învăţământul preuniversitar, în timp ce anexa nr. 3b la aceeaşi lege stabileşte salariile de încadrare pentru personalul didactic auxiliar din învăţământul preuniversitar.

15. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare. De exemplu, în acest sens, sunt: Decizia nr. 338 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 29 iunie 2015, şi Decizia nr. 285 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 25 iunie 2015.

17. Curtea a reţinut, în esenţă, în acord cu jurisprudenţa sa, că este dreptul autorităţii legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat (a se vedea Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, şi Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013). Cu privire la exigenţele referitoare la previzibilitatea normelor juridice şi protecţia aşteptărilor legitime ale cetăţenilor, Curtea a constatat că acestea nu sunt încălcate câtă vreme Legea nr. 63/2011 a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. În plus, Curtea a reţinut că drepturile câştigate nu sunt cu nimic afectate prin reglementarea dedusă controlului de constituţionalitate.

18. Curtea a mai constatat că, în materia salarizării personalului didactic şi didactic auxiliar, a existat o situaţie juridică specifică, determinată de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare şi de practica judiciară neunitară, care a condus la un sistem de salarizare neunitar. În acest context specific salarizării personalului didactic şi didactic auxiliar, reglementarea criticată dă expresie unei măsuri de politică bugetară, determinată de impactul financiar major asupra cheltuielilor de personal aprobate pentru anul 2011, având în vedere consecinţele modificărilor legislative şi ale soluţiilor pronunţate de instanţele judecătoreşti, urmărind să elimine inechitatea în stabilirea salariilor din sistemul naţional de învăţământ.

19. Referitor la invocarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 877 din 28 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, Curtea a reţinut că aceasta a avut ca obiect dispoziţiile art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 27 ianuarie 2010, potrivit cărora reîncadrarea personalului didactic din învăţământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009. Prin această decizie, Curtea a reţinut considerentele Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3 din 4 aprilie 2011 prin care s-a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 şi 31 decembrie 2009. Astfel, Curtea a reţinut că reîncadrarea personalului didactic din învăţământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienţii şi salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008, şi nu cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009. În acelaşi sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 11 din 8 octombrie 2012, pronunţată în recurs în interesul legii, a stabilit că - în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 şi ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 - personalul didactic din învăţământ aflat în funcţie la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.

20. Or, Curtea a reţinut că dispoziţiile de lege care au făcut obiectul deciziei sus-menţionate a Curţii Constituţionale şi al Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 11 din 8 octombrie 2012 au fost abrogate prin Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, lege care ar fi trebuit să se aplice începând cu data de 1 ianuarie 2011, dar, potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, legiuitorul a stabilit că în anul 2011 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010. Începând cu data de 13 mai 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011 care a reglementat încadrarea personalului didactic şi didactic auxiliar şi salarizarea acestui personal, pe baza unor noi grile de salarizare, prevăzute în anexele la lege, ce instituie salarii de încadrare pentru fiecare funcţie în parte, fără raportare la un coeficient de multiplicare (ierarhizare) astfel cum era prevăzut în Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, aprobată prin Legea nr. 221/2008.

21. Aşadar, considerentele rezultate din Decizia Curţii Constituţionale nr. 877 din 28 iunie 2011 şi din deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3 din 4 aprilie 2011 şi nr. 11 din 8 octombrie 2012 nu pot fi aplicate mutatis mutandis la situaţia legislativă actuală, şi anume la Legea nr. 63/2011, pentru că se referă la soluţii legislative diferite. Deciziile pronunţate în cadrul soluţionării unor recursuri în interesul legii reprezintă rezultatul unei activităţi de interpretare a legii, iar nu de legiferare, şi îşi găsesc aplicabilitatea atât timp cât norma interpretată este în vigoare.

22. Distinct faţă de acestea, Curtea a reţinut că, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011, legiuitorul a reglementat, prin art. 2 alin. (1) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, o majorare cu până la 10% a salariilor de bază şi a sporurilor care nu fac parte din salariul de bază, pentru anumite categorii de personal didactic din învăţământul preuniversitar, începând cu ianuarie 2014, iar prin art. 2 alin. (2)-(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, o majorare cu 5% a salariilor de bază şi a sporurilor personalului didactic şi didactic auxiliar, începând cu 1 martie 2015, şi cu 5% începând cu 1 septembrie 2015.

23. În final, Curtea a subliniat că, deşi legiuitorul are dreptul, potrivit Legii fundamentale, de a reglementa salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar, iar Legea nr. 63/2011 a fost concepută ca o lege temporară (a cărei aplicabilitate a fost prelungită succesiv până la sfârşitul anului 2015), totuşi, în activitatea de legiferare în această materie, legiuitorul trebuie să ţină seama că învăţământul constituie o prioritate naţională, iar salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar trebuie să fie în acord cu rolul şi importanţa activităţii prestate.

24. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul Liber din învăţământ Satu Mare în Dosarul nr. 1.428/83/2014 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 1 alin. (1), (2) şi (6), art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, precum şi ale anexelor nr. 2 şi 3b la Legea nr. 63/2011 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 29 octombrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Popescu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

 

ORDIN

privind evidenţa statistică a accidentelor de circulaţie rutieră

 

Având în vedere faptul că, potrivit art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerului Afacerilor Interne, prin Inspectoratul General al Poliţiei Române, îi revine responsabilitatea exercitării controlului privind respectarea normelor în domeniu, că accidentele de circulaţie reprezintă o consecinţă directă a nerespectării sau necunoaşterii regulilor de circulaţie, iar pentru îndeplinirea responsabilităţii amintite este necesară existenţa unui instrument de înregistrare, raportare şi evidenţă a accidentelor rutiere, că o evidenţă statistică a accidentelor de circulaţie trebuie să fie adecvată în raport cu necesităţile operative şi de informare publică, prezintă interes pentru activitatea instituţiilor de profil şi a organismelor internaţionale specializate şi poate să conducă la îmbunătăţirea siguranţei rutiere şi aplicării legii în acest domeniu,

în temeiul art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul afacerilor interne emite următorul ordin:

Art. 1. - Evidenţa statistică a accidentelor de circulaţie rutieră se ţine de către Inspectoratul General al Poliţiei Române şi structurile subordonate acestuia, în condiţiile prezentului ordin.

Art. 2. - (1) Inspectoratul General al Poliţiei Române este autorizat să transmită Institutului Naţional de Statistică şi organismelor internaţionale specializate datele statistice referitoare la accidentele de circulaţie.

(2) Datele statistice privind accidentele de circulaţie rutieră pot fi puse la dispoziţia persoanelor interesate, în condiţiile legii.

Art. 3. - (1) Inspectoratul General al Poliţiei Române, Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi inspectoratele de poliţie judeţene analizează, periodic, dinamica accidentelor de circulaţie rutieră, în scopul fundamentării activităţilor cu caracter preventiv.

(2) Analiza se efectuează în baza situaţiilor statistice trimestriale, semestriale şi anuale, întocmite centralizat sau pe unităţi teritoriale, în urma prelucrării automate a datelor.

Art. 4. - (1) Evidenţa statistică a accidentelor de circulaţie rutieră se ţine pe suport hârtie şi/sau prin utilizarea unor aplicaţii informatice, în funcţie de soluţiile tehnice avute la dispoziţie.

(2) Evidenţa statistică a accidentelor de circulaţie rutieră cuprinde:

a) evidenţa accidentelor soldate cu victime;

b) evidenţa accidentelor soldate numai cu pagube materiale soluţionate de organele de poliţie competente.

Art. 5. - (1) Evidenţa accidentelor soldate cu victime se ţine la nivelul:

a) Direcţiei rutiere din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române;

b) Brigăzii Autostrăzi şi Misiuni Speciale din subordinea Inspectoratului General al Poliţiei Române;

c) Brigăzii rutiere din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti;

d) serviciilor rutiere din cadrul inspectoratelor de poliţie judeţene.

(2) Evidenţa accidentelor soldate numai cu pagube materiale se ţine la nivelul structurilor Poliţiei Române care soluţionează respectivele accidente.

(3) Structurile de poliţie prevăzute la alin. (1) şi (2) ţin evidenţa accidentelor de circulaţie rutieră în raport de competenţa teritorială şi materială a acestora.

Art. 6. - (1) Se evidenţiază statistic, ca accident de circulaţie rutieră, evenimentul care îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 75 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Pentru scopul prezentului ordin, accidentele de circulaţie se clasifică:

a) în raport de consecinţe:

(i) accidente soldate cu victime;

(ii) accidente soldate numai cu pagube materiale - accidentele rutiere din care a rezultat numai avarierea vehiculelor şi/sau alte pagube materiale;

b) în raport de gravitate;

(i) accidente grave - accidentele de circulaţie rutieră soldate cu victime, în urma cărora a rezultat decesul sau rănirea gravă a uneia ori mai multor persoane;

(ii) accidente uşoare - accidentele de circulaţie rutieră soldate cu victime, în urma cărora a rezultat rănirea uşoară a uneia sau mai multor persoane.

Art. 7. - (1) Se evidenţiază statistic, ca persoană decedată în accident de circulaţie rutieră, persoana care, din cauza leziunii suferite, a murit la locul accidentului sau în cel mult 30 de zile de la producerea acestuia

(2) Se evidenţiază statistic, ca persoană rănită grav în accident de circulaţie rutieră, persoana care a suferit:

a) pierderea unui simţ sau organ ori încetarea funcţionării acestora;

b) o infirmitate permanentă fizică sau psihică;

C) un prejudiciu estetic grav şi permanent;

d) un avort;

e) fracturi, cu excepţia fracturilor de oase nazale sau zigomatice, degete, claviculă, fracturi monofocale a 1-3 coaste sau avulsii a 1-3 dinţi, dacă acestea nu au necesitat spitalizare mai mult de 24 de ore;

f) şoc, comoţii, leziuni interne, striviri, tăieturi şi rupturi grave sau politraumatisme care au necesitat spitalizare mai mult de 24 de ore;

g) escoriaţii, luxaţii, contuzii sau alte asemenea leziuni care au necesitat spitalizare mai mult de două zile lucrătoare.

(3) Se evidenţiază statistic, ca persoană rănită uşor în accident de circulaţie rutieră, persoana care a suferit vătămări sau leziuni, altele decât cele prevăzute la alin. (2).

(4) Se evidenţiază statistic, ca accident cu pagube materiale, evenimentul din care au rezultat numai daune materiale ca urmare a avarierii vehiculului/vehiculelor implicat(e) într-un accident de circulaţie rutieră, precum şi prin distrugerea sau degradarea altor bunuri rezultate în aceste condiţii.

Art. 8. - (1) Nu fee obiectul evidenţierii statistice:

a) evenimentele considerate iniţial ca accidente rutiere, dar care nu întrunesc condiţiile prevăzute de art. 75 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, privind circulaţia pe drumurile publice, cu modificările şi completările ulterioare;

b) evenimentele produse ca urmare a intenţiei victimei de a se sinucide;

c) evenimentele produse ca urmare a intenţiei autorului de a cauza decesul sau rănirea unei persoane, prin utilizarea vehiculului;

d) decesul sau rănirea victimei ca urmare a imposibilităţii acesteia de a lua măsuri de prevenire, din cauza unei afecţiuni medicale survenite intempestiv în timpul conducerii.

(2) Informaţiile prevăzute la alin. (1), înregistrate iniţial în evidenţele specifice ca date statistice în sensul prezentului ordin, se supun corecţiilor, pe baza datelor şi informaţiilor rezultate pe parcursul cercetărilor. Corecţiile se fac pe baza documentelor justificative care confirmă existenţa uneia dintre situaţiile prevăzute la alin. (1).

Art. 9. - (1) Structurile de poliţie prevăzute la art. 5 alin. (1) urmăresc evoluţia stării de sănătate a victimelor accidentelor de circulaţie rutieră, în scopul asigurării corectitudinii datelor statistice.

(2) în cazul constatării unor elemente care modifică clasificarea accidentelor de circulaţie, în baza documentelor justificative, se efectuează corecţiile necesare în evidenţele specifice.

Art. 10. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Instrucţiunile ministrului de interne nr. 766/1998*) privind raportarea, înregistrarea şi evidenţa accidentelor de circulaţie rutieră, nepublicate, se abrogă.

Art. 11. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al Românei, Partea I

 

Ministrul afacerilor interne,

Petre Tobă

 

Bucureşti, 2 februarie 2016.

Nr. 18.


*) Instrucţiunile ministrului de interne nr. 766/1998 nu au fost publicate în Monitorul Oficial al Românei, Partea I.

 

AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE

 

ORDIN

privind aprobarea unor licenţe de concesionare pentru explorare

 

Având în vedere art. 13 şi art. 21 alin. (1) din Legea minelor nr. 85/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 4 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 1.419/2009 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, cu modificările ulterioare,

preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale emite prezentul ordin.

Art. 1. -Se aprobă Licenţa de concesionare pentru explorare nr. 18.800/2016 privind explorarea resurselor de nisip silicios din perimetrul Cliţ Vest, bloc 1a, judeţul Sălaj, încheiată între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, şi Societatea Comercială WERK MINERALE - S.R.L., municipiul Baia Mare, judeţul Maramureş, în calitate de concesionar.

Art. 2. - Se aprobă Licenţa de concesionare pentru explorare nr. 18.801/2016 privind explorarea resurselor de ape geotermale din perimetrul Topliţa-Banffy, judeţul Harghita, încheiată între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, şi Societatea Comercială BRADUL BANFFY - S.R.L.-D, municipiul Topliţa, judeţul Harghita, în calitate de concesionar.

Art. 3. - Se aprobă Licenţa de concesionare pentru explorare nr. 18.802/2016 privind explorarea resurselor de ape minerale terapeutice (carbogazoase) + dioxid de carbon mofetic din perimetrul Adristel, judeţul Suceava, încheiată între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, şi Societatea Comercială STELADRA TURISM - S.R.L., municipiul Vatra Dornei, judeţul Suceava, în calitate de concesionar,

Art. 4. - Se aprobă Licenţa de concesionare pentru explorare nr. 18.803/2016 privind explorarea resurselor de ape geotermale din perimetrul Topliţa-Ştrandul Urmanczy, judeţul Harghita, încheiată între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, şi Societatea Comercială EVERDUR - S.R.L., municipiul Topliţa, judeţul Harghita, în calitate de concesionar.

Art. 5. - Se aprobă Licenţa de concesionare pentru explorare nr. 18.798/2016 privind explorarea resurselor de lignit din perimetrul Peşteana Nord 1, judeţul Gorj, încheiată între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, şi Societatea COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA- S.A., municipiul Târgu Jiu, judeţul Gorj, în calitate de concesionar.

Art. 6, - Se aprobă Licenţa de concesionare pentru explorare nr. 18 820/2016 privind explorarea resurselor de ape geotermale din perimetrul Valea Halmaşdului, judeţul Sălaj, încheiată între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, şi Societatea Comercială NEON PRODUCT - S.R.L., municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj, în calitate de concesionar.

Art. 7. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale,

Gheorghe Duţu

 

Bucureşti, 26 ianuarie 2016.

Nr. 23.

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

pentru aprobarea Normelor privind restituirea taxei pe valoarea adăugată cumpărătorilor, persoane fizice, care nu sunt stabiliţi în Uniunea Europeană

 

În temeiul prevederilor art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,

în baza prevederilor art. 5 şi ale art. 294 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Normele privind restituirea taxei pe valoarea adăugată cumpărătorilor, persoane fizice, care nu sunt stabiliţi în Uniunea Europeană, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Referirile la Codul fiscal din cuprinsul normelor din anexă reprezintă trimiteri la titlul VII „Taxa pe valoarea adăugată” din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 3. - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, prin unităţile sale subordonate, ia măsuri pentru ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Art. 4. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 1.692/2007 pentru aprobarea Normelor privind restituirea taxei pe valoarea adăugată cumpărătorilor, persoane fizice, care nu sunt stabiliţi în Comunitatea Europeană, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 1 noiembrie 2007.

Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

 

Bucureşti, 22 ianuarie 2016.

Nr. 101.

 

ANEXĂ

 

NORME

privind restituirea taxei pe valoarea adăugată cumpărătorilor, persoane fizice, care nu sunt stabiliţi în Uniunea Europeană

 

CAPITOLUL I

Prevederi generale

 

Art. 1. - Livrarea de bunuri care sunt transportate în bagajul personal al călătorilor care nu sunt stabiliţi în Uniunea Europeană este scutită de taxa pe valoarea adăugată conform prevederilor art. 294 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) călătorul nu este stabilit în Uniunea Europeană, respectiv adresa sau domiciliul permanent nu este în interiorul Uniunii Europene. Adresa sau domiciliul permanent înseamnă locul specificat astfel în paşaport, carte de identitate sau în alt document recunoscut ca document de identitate de către Ministerul Afacerilor Interne;

b) bunurile sunt transportate în afara Uniunii Europene înainte de sfârşitul celei de-a treia luni care urmează lunii în care are loc livrarea;

c) valoarea totală a livrării, plus taxa pe valoarea adăugată, este mai mare decât echivalentul în lei a 175 euro, stabilit anual prin aplicarea cursului de schimb obţinut în prima zi lucrătoare din luna octombrie şi valabil de la data de 1 ianuarie a anului următor;

d) bunurile sunt cumpărate de la magazinele din reţeaua de vânzare cu amănuntul autorizate să efectueze vânzări de bunuri care conferă cumpărătorilor care nu sunt stabiliţi în Uniunea Europeană dreptul de a solicita restituirea taxei pe valoarea adăugată;

e) dovada exportului se va face prin factura purtând viza biroului vamal de ieşire din Uniunea Europeană.

 

CAPITOLUL II

Condiţii de restituire

 

Art. 2. - (1) Restituirea taxei pe valoarea adăugată poate fi efectuată în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile generale prevăzute la art. 1.

(2) Bunurile trebuie să fie cumpărate de la magazinele din reţeaua de vânzare cu amănuntul autorizate să efectueze vânzări de bunuri care conferă cumpărătorilor nestabiliţi în Uniunea Europeană dreptul de a solicita restituirea taxei pe valoarea adăugată.

(3) Dreptul de restituire a taxei pe valoarea adăugată este limitat pentru bunurile achiziţionate de la acelaşi magazin a căror valoare globală, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, conform facturii, este superioară plafonului prevăzut la art. 1 lit. c).

(4) Cumpărătorul străin poate solicita restituirea taxei pe valoarea adăugată aferente mai multor facturi dacă suma bunurilor/serviciilor din fiecare factură este superioară plafonului prevăzut la art. 1 lit. c).

Art. 3. - (1) Pentru livrările de bunuri către cumpărătorii nestabiliţi în Uniunea Europeană care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 1 magazinul autorizat are obligaţia:

a) să emită o factură, conform art. 319 din Codul fiscal;

b) să emită şi să completeze în două exemplare formularul „Document de restituire a TVA cumpărătorilor nestabiliţi în Uniunea Europeană”, al cărui model este prezentat în anexa nr. 1. Originalul documentului de restituire a taxei pe valoarea adăugată împreună cu originalul facturii vor fi înmânate cumpărătorului nestabilit în Uniunea Europeană, iar cel de-al doilea exemplar va rămâne la magazinul autorizat.

(2) Magazinul autorizat poate fi o unitate comercială de sine stătătoare ori un punct de lucru al unei unităţi comerciale.

(3) Cumpărătorul nestabilit în Uniunea Europeană trebuie să prezinte biroului vamal de ieşire din Uniunea Europeană bunurile cumpărate, însoţite de originalul facturii, al documentului care atestă achitarea contravalorii bunurilor şi al documentului de restituire a taxei pe valoarea adăugată.

(4) în vederea vizării documentelor prevăzute mai sus, cumpărătorul nestabilit în Uniunea Europeană trebuie să se prezinte la:

a) biroul vamal de ieşire din România, dacă are ca destinaţie directă o ţară terţă;

b) biroul vamal de ieşire din ultimul stat membru, dacă are ca destinaţie o ţară terţă via alt stat membru. În cazul în care cumpărătorul părăseşte teritoriul Uniunii Europene pe cale aeriană, cu escală în alt stat membru, pentru bagajele de mână se prezintă la biroul vamal de ieşire din acei stat membru, iar pentru bagajele predate la cală, la biroul vamal de ieşire din România.

(5) Organele vamale verifică:

a) concordanţa dintre datele prevăzute în documentul de restituire referitoare la cumpărător şi datele din paşaport, carte de identitate sau alt document recunoscut ca document de identitate;

b) concordanţa dintre datele prevăzute în documentul de restituire şi factură;

c) concordanţa dintre datele înscrise în factură şi bunurile prezentate;

d) încadrarea în termenul prevăzut la art. 1 lit. b),

(6) Certificarea ieşirii bunurilor din Uniunea Europeană poate fi refuzata de organele vamale dacă:

a) bunurile nu sunt prezentate la cererea organului vamal sau nu corespund cu bunurile menţionate în factură;

b) valoarea bunurilor din factura emisă de vânzător nu depăşeşte plafonul prevăzut la art. 1 lit. c).

(7) După verificare, organele vamale vizează, prin ştampilare, documentul de restituire a taxei pe valoarea adăugată şi factura, pe care le returnează cumpărătorului nestabilit în Uniunea Europeană.

 

CAPITOLUL III

Procedura de restituire

 

Art. 4. - (1) Restituirea taxei pe valoarea adăugată cumpărătorilor nestabiliţi în Uniunea Europeană se efectuează de către magazinele autorizate care au efectuat vânzarea bunurilor, direct către cumpărători sau prin intermediul unor unităţi specializate în restituirea taxei pe valoarea adăugată, Stabilite în România sau în alt stat membru, denumite în continuare unităţi specializate. Magazinele nu pot efectua restituirea taxei pe valoarea adăugată decât pentru bunurile vândute în propria unitate.

(2) Restituirea directă către cumpărătorii nestabiliţi în Uniunea Europeană se efectuează de către magazinele autorizate pe baza documentului de restituire în original vizat de biroul vamal de ieşire din Uniunea Europeană şi a unei copii de pe factura vizată de acelaşi birou vamal. Taxa pe valoarea adăugată se restituie integral, fără a se reţine un comision. Restituirea se poate efectua atât către cumpărătorul nestabilit în Uniunea Europeană, cât şi către orice altă persoană împuternicită de acesta, care prezintă documentele prevăzute mai sus. Taxa pe valoarea adăugată efectiv restituită cumpărătorilor nestabiliţi în Uniunea Europeană se recuperează de către magazinul autorizat de la bugetul de stat, prin înscrierea în rândul corespunzător din decontul de TVA, fiind justificată cu documentul de restituire în original vizat de biroul vamal de ieşire din Uniunea Europeană şi copia de pe factura vizată de acelaşi birou vamal.

(3) Unităţile specializate rambursează taxa pe valoarea adăugată cumpărătorilor nestabiliţi în Uniunea Europeană care au cumpărat bunuri din magazine autorizate din România, direct sau prin intermediari agreaţi. Unităţile specializate reţin din taxa pe valoarea adăugată de restituit un comision pentru activitatea desfăşurată. Comisionul reţinut este scutit de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere conform art. 292 alin. (2) lit. a) pct. 3 şi art. 297 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal. Restituirea taxei pe valoarea adăugată de către unităţile specializate se realizează pe baza documentului de restituire în original, vizat de biroul vamal de ieşire din Uniunea Europeană, şi a unei copii de pe factura vizată de aceiaşi birou vamal. Unitatea specializată transmite aceste documente, precum şi dovada restituirii taxei, exclusiv comisionul reţinut, fiecărui magazin autorizat care a efectuat vânzarea bunurilor. Unitatea specializată reţine copii de pe documentul de restituire vizat de biroul vamal de ieşire din Uniunea Europeană şi de pe factura vizată de acelaşi birou vamal, Magazinul, după primirea documentelor justificative, achită integral unităţii specializate suma reprezentând taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor, înscrisă în documentul de restituire. Suma achitată unităţii specializate se recuperează de magazin de la bugetul statului, prin includerea la rândul corespunzător din decontul de TVA,

(4) Magazinele autorizate şi unităţile specializate pot restitui taxa pe valoarea adăugată cumpărătorilor nestabiliţi în Uniunea Europeană în numerar, prin mandat poştal sau prin transfer bancar într-un cont indicat de cumpărător. Orice comisioane bancare sau poştale legate de transferul banilor se suportă de către cumpărător.

 

CAPITOLUL IV

Procedura de autorizare a magazinelor care efectuează vânzarea şi restituirea taxei pe valoarea adăugată

 

Art. 5. - (1) Autorizarea magazinelor care efectuează vânzarea de bunuri cumpărătorilor nestabiliţi în Uniunea Europeană şi restituirea taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor vândute în propria unitate se realizează de către:

a) Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili, pentru marii contribuabili;

b) direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, pentru contribuabilii care au domiciliul fiscal în raza teritorială a acestora, cu excepţia contribuabililor mijlocii şi a contribuabililor care au domiciliul fiscal în raza teritorială a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Bucureşti;

c) administraţiile pentru contribuabili mijlocii, pentru contribuabilii mijlocii care au domiciliul fiscal în raza teritorială a acestora;

d) administraţiile sectoarelor 1-6 ale finanţelor publice din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Bucureşti, pentru contribuabilii care au domiciliul fiscal în raza teritorială a acestora, cu excepţia contribuabililor mari şi mijlocii;

e) Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, pentru contribuabilii care au domiciliul fiscal în raza teritorială a Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Ilfov.

(2) Autorizaţiile emise sunt valabile 5 ani calendaristici, începând cu data obţinerii autorizării. După expirarea acestui termen, unităţile care doresc să fie autorizate trebuie să solicite o altă autorizaţie.

Art. 6. - (1) Magazinele din reţeaua de vânzare cu amănuntul trebuie să fie autorizate atât pentru vânzarea de bunuri pentru care se acordă dreptul de restituire a taxei pe valoarea adăugată cumpărătorilor nestabiliţi în Uniunea Europeană, cât şi pentru restituirea taxei pe valoarea adăugată aferente acestor vânzări. Magazinele, dacă sunt unităţi de sine stătătoare, sau unitatea comercială care are mai multe magazine ca puncte de lucru trebuie să depună o cerere de autorizare la organele fiscale prevăzute la art. 5, conform modelului prezentat în anexa nr. 2.

(2) Cererea se semnează de persoanele care angajează legal unitatea solicitantă şi este însoţită de următoarele documente:

a) copie de pe documentul care atestă calitatea de persoană înregistrată în scopuri de TVA conform art. 316 din Codul fiscal;

b) copie de pe documentul care atestă declararea sediului secundar la organul fiscal în a cărui rază teritorială se află magazinul pentru care se solicită autorizarea, dacă acesta este doar un punct de lucru;

c) copie de pe documentele de achiziţionare şi înregistrare în evidenţa unităţii a aparatelor de marcat electronice fiscale, pentru fiecare magazin pentru care se solicită autorizarea.

(3) în situaţia în care unităţile comerciale care au mai multe magazine ca puncte de lucru doresc să autorizeze şi alte magazine, trebuie să solicite pentru acestea o altă autorizare, conform procedurii descrise în prezentul articol.

(4) Organele fiscale soluţionează cererile de autorizare depuse în termen de 30 de zile, aprobă şi emit autorizaţii conform modelului din anexa nr. 3. Neprezentarea documentelor prevăzute la alin. (2) atrage respingerea cererii, care se comunică unităţii solicitante.

(5) Organul fiscal emitent are obligaţia de a ţine evidenţa autorizaţiilor emise.

(6) Organele fiscale care au eliberat autorizaţii vor transmite, în termen de 3 zile de la autorizare, organelor fiscale interesate, în a căror rază teritorială se află amplasate magazinele aparţinând unităţii autorizate, lista cuprinzând unităţile comerciale şi magazinele care au fost autorizate.

(7) După obţinerea autorizaţiei, magazinul afişează la loc vizibil sigla „TAX FREE”. Sigla va avea dimensiunea de minimum 20 x 20 cm. În mijlocul siglei se înscriu cuvintele „TAX FREE” cu majuscule, având înălţimea de minimum 5 cm.

 

CAPITOLUL V

Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

Art. 7. - Autorizaţiile emise în baza Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 1.692/2007 pentru aprobarea Normelor privind restituirea taxei pe valoarea adăugată cumpărătorilor, persoane fizice, care nu sunt stabiliţi în Comunitatea Europeană, prin care s-au autorizat magazinele care efectuează vânzarea şi restituirea taxei pe valoarea adăugată, îşi păstrează valabilitatea până la expirarea termenului prevăzut în acestea.

Art. 8. - Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezentele norme.

 

ANEXA Nr. 1

la norme

 

DOCUMENT

de restituire a TVA cumpărătorilor nestabiliţi în Uniunea Europeană

 

Nr. …………. data ………….

 

1. Valoarea bunurilor din factura nr. …………. din data de ………….

 

 

 

 

 

2. Valoarea taxei pe valoarea adăugată de restituit 

 

 

 

 

 

CUMPĂRĂTOR

1. Numele şi prenumele ……………………………..…………….

2. Domiciliul ……………………………………………………….

3. Numărul paşaportului/actului de identitate …………….……

4. Ţara …………………………………………………..………….

VÂNZĂTOR

1. Denumirea  …………………………………………………….

2. Adresa …………………………………………………….……

3. Codul de înregistrare în scopuri de TVA ………...…………

Data ……………..  Semnătura şi ştampila ……………………..

MODALITATEA DE RESTITUIRE*)

[ ] NUMERAR

[ ] ÎN CONTUL NR.

[ ] PRIN MANDAT POŞTAL

 

*) Se bifează şi se completează rubrica dorită.

 

CONFIRMAREA DE CĂTRE BIROUL VAMAL DE IEŞIRE DIN UNIUNEA EUROPEANĂ A EXPORTULUI

 

Data ……………..

 

ANEXA Nr. 2

la norme

 

CERERE

de autorizare a magazinelor pentru vânzarea de bunuri pentru care se acordă dreptul de restituire a taxei pe valoarea adăugată cumpărătorilor nestabiliţi în Uniunea Europeană, precum şi pentru restituirea taxei pe valoarea adăugată aferente acestor vânzări

 

……………………………………………………………………………..………………..  (denumirea societăţii), cu sediul în judeţul/sectorul …………….…….., str. …………….…….. nr. …… cod poştal …………… cod de înregistrare în scopuri de TVA …………… reprezentată prin domiciliat în str. …………….…….. nr. ………., posesor al ……….. (actul de identitate) seria ….... nr. ………., având funcţia de …………….……..  solicit eliberarea autorizaţiei pentru magazinele din:

…………………………. judeţul/sectorul str. ……………………nr. ….…;

…………………………. judeţul/sectorul str. ……………………nr. …….;

 

Semnătura

Data ………………………….

………………………….

 

 

ANEXA Nr. 3

la norme

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

Organul fiscal emitent ………………………….

 

AUTORIZAŢIE

Nr. …………. din data ………….

 

Se autorizează ……………………..…(denumirea societăţii), cu sediul în str. ………………….. nr. ……..  judeţul/sectorul …….. cod de înregistrare în scopuri de TVA ………… să efectueze vânzări de bunuri cumpărătorilor care nu sunt stabiliţi în Uniunea Europeană, care beneficiază de restituirea taxei pe valoarea adăugată, şi să restituie taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor vânzări prin următoarele magazine:

…………………………………………………………..……………………………………………………….….

…………………………………………………………..…………………………………………………………..

(Se menţionează denumirea şi adresa exactă ale fiecărui magazin.)

Autorizarea s-a făcut în baza Cererii nr. din data înregistrată cu nr. …………….. şi a documentaţiei prezentate.

Termen de valabilitate: 5 ani calendaristici de la data eliberării.

 

Conducător organ fiscal emitent,

………………………

Semnătura

 

ACTE ALE COLEGIULUI PSIHOLOGILOR DIN ROMÂNIA

 

COLEGIUL PSIHOLOGILOR DIN ROMÂNIA

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea Standardelor generale de formare profesională pentru psihologii cu drept de liberă practică în domeniul evaluării şi intervenţiei psihologice pentru persoanele diagnosticate cu tulburări din spectrul autist

 

Având în vedere dispoziţiile art. 24 lit. b) din Legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România, cu modificările ulterioare,

în temeiul dispoziţiilor art. 51 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 788/2005, cu completările ulterioare, cu consultarea Centrului Naţional de Sănătate Mintală,

Comitetul director al Colegiului Psihologilor din România hotărăşte:

Art. 1. - Se aprobă Standardele generale de formare profesională pentru psihologii cu drept de liberă practică în domeniul evaluării şi intervenţiei psihologice pentru persoanele diagnosticate cu tulburări din spectrul autist, potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Prezenta hotărâre intră în vigoare de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Comitetului director al Colegiului Psihologilor din România,

Mihai Aniţei

 

Bucureşti, 15 ianuarie 2016.

Nr. 4.

 

ANEXĂ

 

STANDARDELE GENERALE

de formare profesională pentru psihologii cu drept de liberă practică în domeniul evaluării şi intervenţiei psihologice pentru persoanele diagnosticate cu tulburări din spectrul autist

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

SECŢIUNEA 1

Obiectivele generale ale formării profesionale

 

Art. 1. - (1) Condiţiile profesionale specifice pentru evaluarea şi intervenţia psihologică pentru persoanele diagnosticate cu tulburări din spectrul autist şi cu tulburări de sănătate mintală asociate se raportează la obiectivele generale ale formării profesionale şi sunt reglementate prin Standardele de Calitate în Serviciile Psihologice, SCSP, aprobate de către Comitetul director al Colegiului Psihologilor din România.

(2) Obiectivele generale ale formării profesionale pentru psihologii cu drept de liberă practică urmăresc:

a) dezvoltarea capacităţii de înţelegere şi însuşire a noţiunilor de bază cu privire la tulburarea de spectru autist;

b) cunoaşterea şi aplicarea strategiilor metodologice de evaluare şi intervenţie psihologică adecvate;

c) cunoaşterea particularităţilor şi formarea deprinderilor psihodiagnostice şi psihoterapeutice de lucru;

d) dezvoltarea abilităţilor de comunicare cu pacientul/beneficiarul şi familia acestuia, formarea unei atitudini de respect şi grijă în abordarea acestora;

e) aprofundarea cunoaşterii şi aplicării metodelor şi tehnicilor de evaluare şi asistenţă psihologică care şi-au dovedit utilitatea în psihodiagnoza tulburării din spectrul autist, specifică evaluării clinice;

f) cunoaşterea şi abilitarea în utilizarea adecvată a interviului clinic, anamnezei şi observaţiei clinice specifice, ca principale metode de evaluare psihologică în psihologia clinică;

g) cunoaşterea şi certificarea iniţială minimală pentru practicarea unei metode psihoterapeutice cu relevanţă pentru intervenţia comportamentală în cazul persoanelor diagnosticate cu tulburări din spectrul autist.

(3) Obiective specifice ale formării profesionale pentru psihologii cu drept de liberă practică urmăresc îmbunătăţirea cunoştinţelor, abilităţilor şi competenţelor profesionale ale psihologului în ceea ce priveşte:

a) psihodiagnosticul şi tabloul clinic al tulburării din spectrul autist;

b) însuşirea metodelor şi tehnicilor de evaluare şi asistenţă psihologică adecvate, inclusiv a metodelor care şi-au dovedit utilitatea în intervenţie psihoterapeutice;

c) intervenţia în managementul tulburărilor din spectrul autist asociate cu alte tulburări de sănătate mintală;

d) condiţiile colaborării cu echipa terapeutică;

e) abordarea perioadelor de vulnerabilitate ale pacientului/beneficiarului şi reprezentanţilor legali/aparţinătorilor acestuia;

f) cunoaşterea medicaţiei farmacologice şi a efectelor acesteia în cazul tulburărilor din spectrul autist;

g) psihoeducaţia pacienţilor/beneficiarilor şi reprezentanţilor legali/aparţinătorilor acestora;

h) consilierea reprezentanţilor legali/aparţinătorilor în ceea ce priveşte managementul tulburărilor din spectrul autist;

i) adaptarea programelor de evaluare şi intervenţie psihologică în funcţie de particularitatea cazurilor

 

SECŢIUNEA a 2-a

Condiţii privind recunoaşterea şi certificarea formatorilor în domeniu

 

Art. 2. - (1) Condiţiile cumulative privind recunoaşterea şi certificarea formatorilor în domeniu sunt reglementate în actele normative care reglementează formarea profesională a psihologilor cu drept de liberă practică, particularizate, după cum urmează:

a) psiholog atestat în specialitatea psihologie clinică, consiliere psihologică sau psihoterapie, precum şi psihopedagogie specială, după caz;

b) să deţină dreptul de supervizare profesională în specialitatea psihologie clinică, consiliere psihologică sau psihoterapie sau psihopedagogie specială, după caz, sau titlul de doctor în psihologie;

c) să facă dovada unei experienţe profesionale de minimum 5 ani în domeniul psihodiagnosticării şi intervenţiei psihologice în cazul tulburărilor din spectrul autist.

(2) în cazuri speciale, pentru asigurarea practicii de specialitate, pot participa în procesul de formare profesională al psihologilor cu drept de liberă practică, pentru asistarea programelor de formare profesională, medici specialişti cu specializare şi experienţă în domeniu de minimum 5 ani şi psihologi cu drept de liberă practică cu o experienţă practică de minimum 5 ani în domeniu sau care au realizat studii şi cercetări ştiinţifice relevante în domeniul tulburărilor din spectrul autist, fără ca aceştia să poată depăşi un procent de 50% din programa de formare profesională.

(3) Recunoaşterea şi certificarea formatorilor în domeniul tulburărilor din spectrul autist se realizează de către Comitetul director sau de către un alt for/organ de conducere, pe bază de mandat, la propunerea Comisiei de psihologie clinică şi psihoterapie sau a Comisiei de psihologie educaţională, consiliere şcolară şi vocaţională, după caz, în cadrul procedurilor de avizare profesională a programelor de formare profesională specifice, la solicitarea furnizorilor de formare profesională avizaţi în domeniu.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Structura generală a cursurilor de formare profesională complementară şi a cursurilor de formare profesională continuă

 

Art. 3. - Cursurile de formare profesională a psihologilor cu drept de liberă practică, necesare pentru obţinerea competenţelor profesionale în domeniul tulburărilor din spectrul autist, se pot realiza în următoarele forme:

a) formare profesională complementară, cu o durată de minimum 2 ani, realizată prin cursuri de formare profesională complementară avizate profesional în specialităţile psihologie clinică, consiliere psihologică sau psihoterapie, precum şi psihopedagogie specială, după caz, organizate de către furnizori de formare profesională avizaţi profesional de către Colegiul Psihologilor din România sau prin cursuri universitare de master/doctorat în domeniu, avizate în specialitatea psihologie clinică, consiliere psihologică sau psihoterapie, precum şi psihopedagogie specială, după caz;

b) formare profesională continuă, realizată prin cursuri de formare profesională avizate profesional în specialităţile psihologie clinică, consiliere psihologică sau psihoterapie, precum şi psihopedagogie specială, după caz, cu o durată de minimum 3-6 luni sau 1 an, în condiţiile stabilite prin standardele specifice convenite, organizate de către furnizori de formare profesională avizaţi profesional de către Colegiul Psihologilor din România.

 

CAPITOLUL II

Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

Art. 4. - (1) Avizarea profesională a modalităţilor de formare profesională în domeniu se realizează de către Comitetul director al Colegiului Psihologilor din România, la propunerea Comisiei de psihologie clinică şi psihoterapie sau Comisiei de psihologie educaţională, consiliere şcolară şi vocaţională, după caz, pe baza unor standarde specifice convenite de comun acord de către furnizorul/furnizorii de formare profesională cu cea mai mare relevanţă în domeniu, împreună cu Colegiul Psihologilor din România.

(2) Standardele specifice se aprobă prin dispoziţie a preşedintelui Comitetului director al Colegiului Psihologilor din România, cu avizul prealabil al comisiei aplicative competente.

(3) Standardele generale, precum şi standardele specifice convenite în domeniu se aprobă prin hotărâre a Comitetului director al Colegiului Psihologilor din România sau prin dispoziţie a preşedintelui Comitetului director al Colegiului Psihologilor din România, după caz, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.