MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 06/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 6         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 6 ianuarie 2016

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 761 din 5 noiembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 alin. (2) şi art. 85 alin. (3) teza a două din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor

 

Decizia nr. 767 din 10 noiembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 alin. (7) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă

 

Decizia nr. 770 din 10 noiembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

 

Decizia nr. 783 din 17 noiembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (4) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

 

Decizia nr. 790 din 17 noiembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

4.141/2015. - Ordin al ministrului finanţelor publice privind completarea anexei la Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 86/2005 pentru reglementarea datei plăţii salariilor la instituţiile publice

 

4.142/2015. - Ordin al ministrului finanţelor publice privind abrogarea Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 2.281/2009 pentru aplicarea prevederilor art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

25/2015. - Normă privind obligaţiile de raportare şi transparenţă în sistemul pensiilor facultative

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 761

din 5 noiembrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 alin. (2) şi art. 85 alin. (3) teza a două din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-şef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 alin. (2) şi art. 85 alin. (3) teza a două din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Gheorghe Biolan în Dosarul nr. 352/115/2015 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 892D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită,

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate invocate. În acest sens, se arată că autorul acesteia nu se află în situaţia prevăzută de art. 83 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, acesta referindu-se la judecătorii şi procurorii eliberaţi din funcţie prin pensionare. În aceste condiţii, critica tinde la o modificare a normei în sensul includerii magistraţilor care, deşi au decizie de pensionare, nu au optat pentru eliberarea din funcţie prin pensionare, ci pentru continuarea activităţii; or, aceasta este o altă situaţie juridică decât cea prevăzută de textul legal criticat, în privinţa acestei categorii de judecători şi procurori decizia de pensionare nu şi-a produs efectele, nefiind pusă în executare.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 28 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. nr. 352/115/2015, Tribunalul Caraş-Severin - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 alin. (2) şi art. 85 alin. (3) teza a două din Legea nr. 303/2004 privind statutul Judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Gheorghe Biolan într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de obligare a Casei Judeţene de Pensii Olt la punerea în plata a deciziei privind acordarea pensiei de serviciu cu începere din data de 1 noiembrie 2014, în lipsa decretului Preşedintelui României de eliberare din funcţia de judecător pe care autorul excepţiei o deţine.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 este neconstituţional în măsura în care interzice magistraţilor înscrişi la pensie de serviciu care îşi continuă activitatea de magistrat după această dată să cumuleze pensia de serviciu cu veniturile realizate ca magistrat. Se consideră că există o discriminare între judecătorul înscris la pensie de serviciu care îşi continuă activitatea şi cel eliberat din funcţie prin pensionare, întrucât, deşi ambii sunt titularii unui drept de pensie, numai magistratul eliberat din funcţie prin pensionare beneficiază de plata pensiei de serviciu. De asemenea, există o discriminare şi între judecătorul înscris la pensie de serviciu care îşi continuă activitatea, pe de o parte, şi judecătorul care a fost eliberat din funcţie prin pensionare şi care au fost, ulterior, reîncadraţi ca judecători, pe de altă parte, întrucât acesta din urmă realizează un cumul între veniturile obţinute ca judecător şi pensia de serviciu.

6. Cu privire la art. 85 alin. (3) teza a două din Legea nr. 303/2004 sunt reiterate criticile de neconstituţionalitate anterior menţionate, adăugându-se că sunt încălcate şi prevederile art. 47 alin. (2) din Constituţie, întrucât, în lipsa punerii în piaţă a pensiei de serviciu, este atinsă substanţa acestui drept constituţional.

7. Tribunalul Caraş-Severin - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 [în realitate, art. 83 alin. (2)] este menţionată jurisprudenţa Curţii Constituţionale. De asemenea, se mai arată că, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituţie, dreptul la pensie se exercită potrivit legii, astfel că legiuitorul este în drept să stabilească condiţiile şi criteriile de acordare a pensiei, modul de calcul al drepturilor de pensie, data plăţii acesteia.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, se arată că dispoziţiile legale criticate se aplică în mod egal tuturor judecătorilor şi procurorilor eliberaţi din funcţie, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare.

10. Se apreciază că legiuitorul este în drept să stabilească şi să modifice, ori de câte ori apare această necesitate, condiţiile şi criteriile de acordare a pensiilor, modul de calcul şi cuantumul acestora. De asemenea, în considerarea situaţiei specifice a unor categorii socioprofesionale, legiuitorul poate institui tratamente juridice diferenţiate atât prin condiţii şi criterii de acordare derogatorii, cât şi printr-un mod de calcul şi cuantum diferite ale pensiilor.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 82 alin. (2) şi art. 85 alin. (3) teza a două din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005. Curtea observă că autorul excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi instanţa judecătorească în mod greşit au reţinut art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 ca fiind obiectul excepţiei, în realitate, autorul excepţiei referindu-se prin criticile sale la conţinutul normativ al art. 83 alin. (2) din lege. În consecinţă, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 83 alin. (2) şi art. 85 alin. (3) teza a două din Legea nr. 303/2004, texte asupra cărora urmează a se pronunţa prin prezenta decizie şi care au următorul cuprins:

- Art. 83 alin. (2): „(2) Judecătorii şi procurorii care au fost eliberaţi din funcţie prin pensionare pot cumula pensia de serviciu cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor respective”.

- Art. 85 alin. (3) teza a doua: „(3) (...) Plata pensiei se face de la data prevăzută în decretul Preşedintelui României ca fiind cea a eliberării din funcţie sau, în cazul lipsei unei astfel de date, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a decretului Preşedintelui României de eliberare din funcţie”.

14. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în esenţă, autorul acesteia este nemulţumit de făptui că textele de lege criticate nu permit punerea în plată a deciziei pentru stabilirea pensiei de serviciu anterior dobândirii calităţii de pensionar, împiedicându-l, astfel, să cumuleze pensia de serviciu cu indemnizaţia aferentă calităţii de judecător pe care o exercită în continuare.

16. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, Curtea constată că, de principiu, pensia constituie o prestaţie de asigurări sociale care se acordă începând cu data dobândirii calităţii de pensionar. De aceea, o persoană care nu a dobândit această calitate nu poate beneficia de această prestaţie de asigurări sociale. Aceleaşi coordonate se aplică şi în cazul pensiei de serviciu, beneficiarul acesteia trebuind să îndeplinească condiţiile legale pentru dobândirea acestei calităţi.

17. Calitatea de pensionar în sensul Legii nr. 303/2004 se dobândeşte prin îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 82-86 din lege, condiţii printre care se află şi cea legată de eliberarea din funcţie, prin pensionare, a judecătorului/ procurorului. Or, în lipsa emiterii decretului Preşedintelui României, judecătorul/ procurorul, chiar dacă îndeplineşte condiţiile de eliberare din funcţie prin pensionare, nu va dobândi, în mod automat, calitatea de pensionar. În consecinţă, judecătorul/procurorul care nu a fost eliberat din funcţie prin pensionare şi nu a dobândit calitatea de pensionar nu este în aceeaşi situaţie juridică cu cel care a fost eliberat prin pensionare şi a dobândit calitatea de pensionar, astfel încât tratamentul juridic aplicat în privinţa acestuia nu poate fi decât diferit. Faptul că, ulterior, judecătorul/procurorul pensionat se reîncadrează în muncă şi cumulează pensia de serviciu cu veniturile realizate din activitatea în care s-a reîncadrat nu echivalează cu o renunţare la calitatea de pensionar, ci cu un cumul între două calităţi, ceea ce şi determină cumulul dintre prestaţiile aferente acestora.

18. Prin urmare, dispoziţiile legale criticate nu sunt contrare art. 16 din Constituţie, tratamentul juridic diferit aplicat judecătorului/procurorului pensionat în raport cu cel nepensionat sub aspectul punerii în plată a pensiei de serviciu datorându-se situaţiilor diferite în care aceştia se află.

19. Curtea mai reţine că, în sistemul public general de pensii, împlinirea vârstei de pensionare şi a stagiului minim de cotizare are drept consecinţă încetarea de drept a contractului de muncă [art. 56 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011] şi numai din acest moment asiguratul poate dobândi calitatea de pensionar în condiţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. În niciun caz nu se poate pune în plată pensia fără dobândirea calităţii de pensionar, constatată ca atare. În aceste condiţii, este evident că acceptarea susţinerilor autorului excepţiei ar echivala cu acordarea unui privilegiu nepermis unei categorii socioprofesionale, contrar art. 16 din Constituţie [cu privire la noţiunea de privilegiu, a se vedea Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, paragraful 23]

20. În privinţa invocării art. 47 alin. (2) din Constituţie, Curtea constată că acest text constituţional vizează pensiile contributive, şi nu cele de serviciu (Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010), acestea din urmă fiind acordate în considerarea statutului de care se bucură o anumită categorie socioprofesională. În consecinţă, nu se poate reţine încălcarea art. 47 alin. (2) din Constituţie.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin, (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Biolan în Dosarul nr. 352/115/2015 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 83 alin. (2) şi art. 85 alin. (3) teza a două din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Caraş-Severin - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 5 noiembrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Benke Károly

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 767

din 10 noiembrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 alin. (7) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu,

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 alin. (7) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Varga Dănilă, în calitate de administrator special al Societăţii „Cheia” - S.R.L., cu sediul în Satu Mare, în Dosarul nr. 1.814/83/2014/a2 ai Tribunalului Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 816D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 26 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.814/83/2014/a2, Tribunalul Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 alin. (7) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Varga Dănilă, în calitate de administrator special al Societăţii „Cheia” - S.R.L., cu sediul în Satu Mare, într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate îngrădesc, într-o manieră abuzivă, dreptul administratorului special şi al asociaţilor/acţionarilor unei societăţi în insolvenţă de a se adresa unei instanţe de judecată în situaţia în care creditorii debitorului adoptă hotărâri prin care le lezează în mod grav şi cu rea-credinţă interesele. De asemenea, se apreciază că decizia creditorilor de a desemna un administrator judiciar şi de a-i stabili un onorariu considerat păgubitor pentru societate, în raport cu alte remuneraţii, trebuie să poată fi contestată inclusiv de deţinătorii părţilor de interes (administratori, acţionari, asociaţi).

6. Tribunalul Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care, menţionând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia insolvenţei, arată că opţiunea legiuitorului de a restrânge sfera persoanelor care au vocaţie de a contesta nu intră în coliziune cu dreptul persoanelor care justifică un interes de a participa la administrarea procedurii de insolvenţă.

7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate,

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 48 alin. (7) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, care au următorul cuprins: „Hotărârea adunării creditorilor poate fi anulată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor sau ale căror voturi nu au fost consemnate în procesul-verbal întocmit. Hotărârea, cu excepţia celei prin care a fost desemnat poate fi atacată, pentru motive de nelegalitate, şi de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar.”

11. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitor la accesul liber la justiţie.

12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile criticate nu au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, însă soluţia legislativă s-a regăsit şi în prevederile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care a fost abrogată prin Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, şi asupra căreia Curtea s-a mai pronunţat prin mai multe decizii, respingând excepţia de neconstituţionalitate.

13. Astfel, prin Decizia nr. 390 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2007, Curtea a constatat că art. 14 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 prevedea dreptul judecătorului-sindic de a desfiinţa hotărârea nelegală a adunării creditorilor la cererea creditorilor care au votat împotriva adoptării hotărârii respective şi au cerut consemnarea acestui fapt în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor care au lipsit justificat de la adunare. Hotărârile luate în adunarea creditorilor privesc realizarea intereselor legitime ale acestora, în mod colectiv, în vederea recuperării creanţelor lor. În aceste condiţii, acţionarii debitorului nu au nicio justificare pentru a cere desfiinţarea hotărârii adunării creditorilor. De altfel, acţionarii respectivi nu sunt participanţi în nume propriu în procedura insolvenţei, participant fiind debitorul persoană juridică, direct ori reprezentat de administratorul sau de lichidatorul judiciar.

14. Totodată, prin Decizia nr. 619 din 27 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iulie 2008, Curtea a arătat că, potrivit art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia. Astfel, adunarea creditorilor este convocată pentru a decide în toate aspectele importante ale procedurii prevăzute de lege, iar pentru facilitarea luării deciziilor în cadrul acestui organ colegial sunt prevăzute două modalităţi de vot, ambele bazate pe criteriul valorii creanţelor.

15. Referitor la dreptul creditorilor care au votat împotriva adoptării hotărârii adunării creditorilor şi au cerut consemnarea acestui fapt în procesul-verbal al adunării, precum şi al creditorilor care au lipsit justificat de la adunare de a solicita judecătorului-sindic desfiinţarea hotărârii pe care aceştia o consideră nelegal adoptată, Curtea a statuat că în condiţiile în care hotărârile luate în adunarea creditorilor privesc realizarea intereselor legitime ale acestora, în mod colectiv, în vederea recuperării creanţelor lor, numai aceştia justifică un interes şi, implicit, calitate procesuală activă, în declanşarea controlului de legalitate a respectivelor hotărâri, efectuat de judecătorul-sindic. În aceste condiţii, dispoziţiile art. 14 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 nu creează o poziţie privilegiată creditorilor în detrimentul administratorului special, reprezentant al debitorului, aşa cum consideră autorul excepţiei, ci reprezintă exclusiv o garanţie a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime. Prin urmare, Curtea nu poate reţine critica de neconstituţionalitate referitoare la nesocotirea dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţie (a se vedea, în acelaşi sens, Decizia nr. 525 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 27 iunie 2009, sau Decizia nr. 367 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335 din 20 mai 2010).

16. Din economia prevederilor criticate din Legea nr. 85/2014 reiese că hotărârea adunării creditorilor poate fi anulată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor sau ale căror voturi nu au fost consemnate în procesul-verbal întocmit. Hotărârea, cu excepţia celei prin care a fost desemnat, poate fi atacată, pentru motive de nelegalitate, şi de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar.

17, Potrivit vechilor reglementări, respectiv art. 14 alin. (7) din Legea nr. 86/2006, hotărârea adunării creditorilor putea fi desfiinţată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor. Or, din compararea prevederilor legale criticate cu cele care au fost abrogate şi asupra cărora Curtea Constituţională a exercitat controlul de constituţionalitate, Curtea observă că prin noile prevederi se extinde sfera celor care pot formula cerere de anulare a hotărârii adunării creditorilor, respectiv au fost incluşi şi administratorul judiciar/lichidatorul judiciar.

18 Având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia insolvenţei, cele reţinute în deciziile menţionate se aplică mutatis mutandis şi în prezenta cauză, astfel că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

19. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin, (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIOE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Varga Dănilă, în calitate de administrator special al Societăţii „Cheia” - S.R.L., cu sediul în Satu Mare, în Dosarul nr. 1.814/83/2014/a2 al Tribunalului Satu Mare - Secţia a II-a Civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 48 alin. (7) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 10 noiembrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 770

din 10 noiembrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu,

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de SCP Prolex IPURL, în calitate de lichidator judiciar al Societăţii AS Faber Tex - S.R.L. din Mărăcineni, satul Argeşelul, judeţul Argeş în Dosarul nr. 1.944/1.259/2009 al Tribunalul Specializat Argeş, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.181D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât, pe de o parte, autoarea acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, iar, pe de altă parte, dispoziţiile art. 31 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 18 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.944/1.259/2009, Tribunalul Specializat Argeş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de SCP Prolex IPURL, în calitate de lichidator judiciar al Societăţii AS Faber Tex - S.R.L. din Mărăcineni, satul Argeşelul, judeţul Argeş, într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile Legii nr. 85/2006, precum şi art. 140 din această lege dispun clar şi precis că din sumele încasate, în temeiul art. 138 din aceeaşi lege, se plătesc cheltuielile de procedură, întrucât acestea sunt creanţe şi formează pasivul debitorului. Or, aplicarea prevederilor criticate în sensul că exclud expres plata cheltuielilor de procedură din sumele obţinute din executarea unei sentinţe, pronunţate în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006, conduce la încălcarea dreptului la informaţie, precum şi a prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, situaţie în care textul legal criticat nu este precis şi clar, astfel încât persoanele să îşi poată adapta conduita corespunzător, nefiind îndeplinită, prin urmare, nici cerinţa de previzibilitate a legii. În acest context se ajunge în situaţia în care nu pot fi plătite cheltuielile de procedură efectuate, aspect ce contravine dispoziţiilor exprese ale art. 131 din Legea nr. 85/2006, care, într-o asemenea ipoteză, dispune închiderea imediată a procedurii. Legea nu distinge, astfel că nici judecătorul nu poate distinge, pentru că ar avea consecinţa adăugării la lege. În continuare, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la claritatea şi previzibilitatea legii, expune aspecte particulare ale speţei.

6. Tribunalul Specializat Argeş opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât din argumentarea acesteia rezultă că neconstituţionalitatea textului criticat este dedusă nu din raportarea la prevederile constituţionale menţionate, ci din modul de aplicare a acestuia, raportat la un alt text din Legea insolvenţei, respectiv art. 131. Totodată, menţionează că, de altfel, dispoziţiile art. 31 din Constituţie nu au aplicabilitate în speţa dedusă judecăţii.

7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecă torn l-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 140 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul cuprins: „Sumele depuse potrivit dispoziţiilor art. 138 alin. (1) vor intra în averea debitorului şi vor fi destinate, în caz de reorganizare, plăţii creanţelor potrivit programului de plăţi, completării fondurilor necesare continuării activităţii debitorului, iar în caz de faliment, acoperii pasivului.”

11. Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 344 lit. a) din titlul V - Dispoziţii tranzitorii şi finale din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Însă, având în vedere prevederile art. 343 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora „Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date”, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare” din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează a exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor art. 140 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor şi art. 31 privind dreptul la informaţie.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile criticate stabilesc destinaţia sumelor ce vor intra în averea debitorului, depuse potrivit dispoziţiilor art. 138 alin. (1), respectiv, în caz de reorganizare, acestea vor fi destinate plăţii creanţelor potrivit programului de plăţi, completării fondurilor necesare continuării activităţii debitorului, iar în caz de faliment, acoperirii pasivului. Astfel, prevederile art. 138 alin. (1), la care fac referire dispoziţiile criticate în prezenta cauză, stabilesc că, în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvenţă a debitorului, „la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţi, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

14. Faţă de acestea, Curtea observă că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate deduce pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 140 din Legea nr. 85/2006 prin prisma modului în care acestea sunt interpretate şi aplicate prezentei cauze. Or, în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea prevederilor criticate la speţa dedusă judecăţii, Curtea reţine că aceste probleme excedează controlului de constituţionalitate şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional, fiind de competenţa instanţei judecătoreşti. În atare situaţie, excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. De altfel, în acest sens este şi jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, sau Decizia nr. 1.474 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2012, Decizia nr. 1.044 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 51 din 23 ianuarie 2013.

15. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de SCP Prolex IPURL, în calitate de lichidator judiciar al Societăţii AS Faber Tex - S.R.L. din Mărăcineni, satul Argeşelul, judeţul Argeş, în Dosarul nr. 1.944/1.259/2009 al Tribunalului Specializat Argeş.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Specializat Argeş şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 10 noiembrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţă Cochinţu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 783

din 17 noiembrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (4) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (4) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Jean Robert Petrescu în Dosarul nr. 6.246/63/2014 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 484D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece reţinerea permisului de conducere în situaţia reglementată de textul criticat reprezintă o măsură administrativă care nu poate pune în discuţie principiul ne bis în idem, nefiind vorba de o dublă sancţiune pentru aceeaşi infracţiune.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 5 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 6.246/63/2014, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (4) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Jean Robert Petrescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în anulare a unui act administrativ, în calea de atac a recursului.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece pe parcursul desfăşurării urmăririi penale nu poate să îşi producă efectele vreo sancţiune contravenţională, fie ea şi complementară, deoarece este evident incompatibilă cu scopul şi obiectul procesului penal, neputând să opereze, până la stabilirea răspunderii penale, sancţiuni specifice răspunderii contravenţionale, pentru că s-ar încălca principiul de drept al evitării dublei sancţionări ne bis în idem.

6. Curtea de Apel Craiova - Secţia de contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu pot fi privite ca aducând atingere prevederilor art. 20 din Constituţie.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

8. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îi constituie dispoziţiile art. 111 alin. (4) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, astfel cum au fost modificate prin articolul unic al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 146/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 754 din 7 noiembrie 2008, şi prin art. I pct. 35 lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 29 august 2014, care au următorul conţinut: „(4) Permisul de conducere al conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai, implicat intr-un accident de circulaţie din care a rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, se reţine de către poliţia rutieră dacă acesta a încălcat o regulă de circulaţie, eliberându-se dovada înlocuitoare fără drept de circulaţie, în situaţia în care regula de circulaţie încălcată este una dintre cele prevăzute la art. 102 alin. (3) lit. a) şi c), sau dovada înlocuitoare cu drept de circulaţie pentru o perioadă de 15 zile, în celelalte cazuri. [...]

(6) La cererea titularului permisului de conducere reţinut în condiţiile alin. (1) lit. b) sau ale alin. (4), procurorul care efectuează urmărirea penală sau exercită supravegherea cercetării penale ori, în faza de judecată, instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cauzei poate dispune prelungirea dreptului de circulaţie, cu câte cel mult 30 de zile, până la dispunerea neînceperii urmăririi penale, scoaterii de sub urmărire penală ori încetării urmăririi penale sau, după caz, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. Modul de soluţionare a cererii de prelungire a dreptului de circulaţie se comunică şi şefului poliţiei rutiere pe raza căreia s-a comis fapta.”

12. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 4 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate dispun cu privire la reţinerea permisului de conducere şi eliberarea unei dovezi înlocuitoare cu sau fără drept de circulaţie, deci la luarea unei măsuri tehnico-administrative, atunci când conducătorul auto, pe lângă faptul că a fost implicat într-un accident de circulaţie din care a rezultat cel puţin vătămarea corporală a unei persoane, a încălcat o regulă de circulaţie De altfel, până la soluţionarea cauzei penale, la cererea titularului permisului astfel reţinut, procurorul sau instanţa de judecată poate dispune periodic prelungirea dreptului de circulaţie cu cel mult 30 de zile.

14. Autorul critică aceste prevederi, deoarece încalcă principiul de drept al evitării dublei sancţionări - non bis în idem - prin aceea că, deşi nu a fost stabilită răspunderea penală, instituie sancţiuni specifice contravenţionale.

15. O astfel de critică nu poate fi primită, întrucât principiul de drept procesual penal non bis în idem presupune că nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit încă o dată pentru aceeaşi faptă pentru care a fost deja urmărit sau condamnat. Condiţia fundamentală pentru a putea fi invocat dreptul pe care acest text îl consacră este ca persoana în cauză să fi suferit o condamnare, să fi fost achitată sau să se fi dispus încetarea urmăririi penale pentru fapta penală în legătură cu care este din nou urmărită sau judecată. Or, prevederile legale contestate au în vedere luarea unei măsuri tehnico-administrative în vederea suspendării permisului de conducere pe timp limitat, deoarece a fost încălcată o regulă de circulaţie, şi nu dispun cu privire la instituirea unei noi sancţiuni penale pentru aceeaşi infracţiune (vătămarea corporală ori uciderea unei persoane). O astfel de dispoziţie are în vedere atingerea finalităţii pentru care Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 a fost edictată, şi anume asigurarea desfăşurării în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic. În plus, consacrarea convenţională a principului enunţat se găseşte în art. 4 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în legătură cu care Curtea Constituţională a statuat de principiu că nu este incident în astfel de cauze (a se vedea Decizia nr. 1.305 din 2 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 25 februarie 2009).

16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Jean Robert Petrescu în Dosarul nr. 6.246/63/2014 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 111 alin. (4) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 noiembrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 790

din 17 noiembrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Lili Adrian Andreea în Dosarul nr. 8.958/63/2014 al Tribunalului Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 8Q7D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magi stratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a depus la dosar o cerere prin care solicită suspendarea judecării excepţiei de neconstituţionalitate şi sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară referitoare la contrarietatea legislaţiei naţionale cu principiul proporţionalităţii pedepselor penale consacrat de art. 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi cu preambulul Convenţiei privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii formulate.

5. Curtea, deliberând, respinge cererea formulată, ca inadmisibilă. În acest sens Curtea reţine, aşa cum a statuat în jurisprudenţa sa - a se vedea în acest sens Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011 -, că folosirea unei norme de drept european în cadrul controlului de constituţionalitate ca normă interpusă celei de referinţă, în temeiul art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, trebuie să implice o condiţionalitate cumulativă: pe de o parte, această normă să fie suficient de clară, precisă şi neechivocă prin ea însăşi sau înţelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis şi neechivoc de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unei anumit nivel de relevanţă constituţională, astfel încât conţinutul său normativ să susţină posibila încălcare de către legea naţională a Constituţiei - unica normă directă de referinţă în cadrul controlului de constituţionalitate. Or, prin modul de formulare a întrebării preliminare propuse de autorul excepţiei nu se urmăreşte determinarea înţelesului art. 49 din Cartă în sensul stabilit prin Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, ci verificarea compatibilităţii legislaţiei naţionale cu cea a Uniunii Europene, ceea ce excedează competenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, prevăzută de art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Mai mult, cele solicitate de autorul excepţiei, respectiv regândirea tratamentului sancţionator al unor infracţiuni, nu au o relevanţă constituţională din perspectiva controlului de constituţionalitate, ci una care ţine de eventualele chestiuni de politică legislativă,

6. Cauza fiind în stare de judecata, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului  Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece autorul excepţiei compară două texte legale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

7. Prin încheierea din 16 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 8.958/63/2014, Tribunalul Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Lili Adrian Andreea într-o cauză penală la fond în care se fac cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente false, inexacte sau incomplete, pentru a obţine pe nedrept fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, faptă prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece pedeapsa prevăzută de lege nu este proporţională cu pericolul social al faptei incriminate. În acest sens se arată că, spre deosebire de infracţiunea prevăzută în art. 182 alin. (1) din aceeaşi lege referitoare la schimbarea destinaţiei fondurilor obţinute, pedeapsa prevăzută pentru fapta de a obţine în mod nelegal fonduri este mult mai mare, respectiv de la 2 la 7 ani, în timp ce pentru infracţiunea prevăzută în textul de comparaţie pedeapsa este de la 1 la 5 ani. O astfel de situaţie contravine principiului proporţionalităţii pedepselor penale, care reprezintă o garanţie a statului de drept împotriva aplicării unor pedepse arbitrare. Reglementarea criticată conduce la situaţii absurde şi inechitabile potrivit cărora inculpatului acuzat că a folosit documente false la obţinerea fondurilor şi care a finalizat proiectul atingând toate obiectivele urmărite i se poate aplica o pedeapsă mult mai gravă decât dacă ar fi deturnat fondurile şi nu ar fi realizat proiectul.

9. Tribunalul Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, astfel cum au fost modificate prin art. 79 pct. 12 din Legea nr. 187/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, care au următorul conţinut: „Folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general ai Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi. “

14. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept şi art. 53 alin. (2) referitor la condiţiile în care poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei susţine că infracţiunea prevăzută de art. 181 alin (1) din Legea nr. 78/2000 prevede o pedeapsă mult prea mare raportat la pericolul social al faptei şi prin comparaţie cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) din aceeaşi lege. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”, motiv pentru care Curtea constată că prezenta excepţie este inadmisibilă (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 82 din 18 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 9 aprilie 2014). ^

16. În plus, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele (a se vedea Decizia nr. 463 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 21 iunie 2011).

17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Lili Adrian Andreea în Dosarul nr. 8.958/63/2014 al Tribunalului Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu mineri.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 noiembrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

privind completarea anexei la Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 86/2005 pentru reglementarea datei plăţii salariilor la instituţiile publice

În temeiul prevederilor art. 53 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

Art. I. - Anexa la Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 86/2005 pentru reglementarea datei plăţii salariilor la instituţiile publice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 2 februarie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, se completează după cum urmează:

- După codul 55 „Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor” se introduc două noi coduri, codurile 56 şi 57, cu următorul cuprins:

 

Cod în profil departamental

Denumirea ordonatorului principal de credite

Data plăţii salariilor

.56

Academia Oamenilor de Ştiinţă

12

57

Ministerul pentru Consultare Publică şi Dialog Civic

10”

 

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

 

Bucureşti. 30 decembrie 2015.

Nr. 4.141.

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

privind abrogarea Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 2.281/2009 pentru aplicarea prevederilor art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale

 

Având în vedere dispoziţiile art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2015 pentru stabilirea unor măsuri financiare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative,

în temeiul prevederilor art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

Art. 1. - Se abrogă Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.281/2009 pentru aplicarea prevederilor art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 14 iulie 2009, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

 

Bucureşti, 30 decembrie 2015.

Nr. 4.142.

 

ACTE ALE AUTORITATII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARA

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

NORMĂ

privind obligaţiile de raportare şi transparenţă în sistemul pensiilor facultative

 

Având în vedere prevederile art. 29 alin. (10) şi (12), ale art. 101-104 şi ale art. 108 lit. g) din Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul dispoziţiilor art. 23 lit. b), f) şi h) şi art. 24 lit. j) şi o) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 313/2005, cu modificările şi completările ulterioare,

în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) şi d), art. 3 alin. (1) lit. b), art. 5 lit. c), art. 6 alin. (1) şi (2) şi ale art. 7 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, în urma deliberărilor din şedinţa Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară din data de 16 decembrie 2015,

Autoritatea de Supraveghere Financiară emite prezenta normă.

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - Prezenta normă reglementează obligaţiile de raportare şi transparenţă în sistemul pensiilor facultative.

Art. 2. - Prezenta normă se aplică următoarelor categorii de entităţi, denumite în continuare entităţi raportoare:

a) administratori de fonduri de pensii facultative, denumiţi în continuare administratori:

b) depozitari ai fondurilor de pensii facultative, denumiţi în continuare depozitari;

c) brokeri de pensii private.

Art. 3. - (1) Termenii şi expresiile utilizate în prezenta normă au semnificaţia prevăzută la art. 2 din Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Lege.

(2) De asemenea, în înţelesul prezentei norme, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:

a) format de raportare - format standardizat folosit de sistemul informatic de raportări pentru transferul de date, respectiv standardul formatului de raportare Extensible Markup Language, denumit în continuare XML\

b) indicatori primari - date şi informaţii colectate de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F., prin intermediul sistemului informatic de raportări;

c) instrucţiuni tehnice - reguli prin care se stabilesc cerinţele minime de raportare specifice fiecărui raport periodic;

d) raport periodic - un set de indicatori primari solicitaţi de A.S.F., care se regăsesc într-un formular de raportare şi au aceeaşi periodicitate de transmitere şi acelaşi termen de raportare;

e) sistem informatic de raportări - sistemul informatic prin care A.S.F. colectează indicatori primari de la entităţile raportoare, denumit în continuare SIR.

 

CAPITOLUL II

Obligaţiile entităţilor raportoare

 

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii generale privind rapoartele periodice

 

Art. 4. - (1) Rapoartele periodice se completează de către entităţile raportoare conform documentelor justificative.

(2) Rapoartele periodice transmise trebuie să fie reale, corecte şi complete.

(3) în cazul în care nu există date, rapoartele periodice sunt completate cu zero.

(4) Rapoartele periodice se completează în limba română.

Art. 5. - (1) Entităţile raportoare transmit A.S.F.:

a) numele, funcţia şi datele de contact ale persoanelor responsabile cu întocmirea şi transmiterea raportărilor;

b) structura organizatorică din care face parte fiecare persoană dintre cele menţionate la lit. a);

c) numele, funcţia şi datele de contact ale persoanelor care asigură conducerea structurilor organizatorice menţionate la lit. b).

(2) Administratorul are obligaţia de a transmite A.S.F. informaţiile prevăzute la alin. (1), inclusiv pentru persoanele responsabile cu publicarea informaţiilor pe pagina de internet a administratorului, conform prevederilor prezentei norme.

(3) Orice modificare a informaţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se transmite A.S.F. În ziua lucrătoare următoare apariţiei acesteia.

(4) Informaţiile prevăzute la alin. (1)-(3) se transmit A.S.F., conform anexei nr. 7, sub semnătura electronică extinsă a persoanei care asigură conducerea activităţii pentru care se întocmesc raportări sau a persoanei responsabile cu întocmirea şi transmiterea rapoartelor, în baza regulamentelor interne ale entităţii raportoare, precum şi a responsabilităţilor corespunzătoare fişei de post.

Art. 6. - (1) Entităţile raportoare transmit A.S.F. toate rapoartele periodice, în format electronic, sub semnătura electronică extinsă a persoanei care asigură conducerea activităţii pentru care se întocmesc raportări sau a persoanei responsabile cu întocmirea şi transmiterea rapoartelor, după caz, cu excepţia situaţiilor în care se prevede altfel,

(2) Rapoartele prevăzute la alin. (1) sunt transmise în formatul standard de raportare XML, conform instrucţiunilor tehnice de raportare, cu excepţia situaţiilor în care se prevede altfel.

(3) Pentru transmiterea electronică, entităţile raportoare au obligaţia de a se înregistra ca utilizatori în aplicaţia SIR.

Art. 7. - La solicitarea A.S.F., entităţile raportoare transmit rapoartele periodice pe suport hârtie, sub semnătura reprezentantului legal, respectiv a persoanei mandatate să le reprezinte în relaţia cu A.S.F., după caz.

Art. 8. - Entităţile raportoare sunt obligate să pună la dispoziţia A.S.F., la cerere, în forma şi în termenul stabilit de aceasta, informaţiile şi documentele care să evidenţieze şi să justifice operaţiunile privind activitatea desfăşurată, sub toate aspectele sale.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Obligaţiile de raportare ale administratorilor pentru activitatea fondurilor de pensii facultative

 

Art. 9. - Administratorii au obligaţia să întocmească şi să transmită pentru activitatea fiecărui fond de pensii facultative rapoartele periodice, în formatul standard de raportare XML, în structura şi la termenele stabilite de A.S.F.

Art. 10. - Pentru activitatea fiecărui fond de pensii facultative, administratorul întocmeşte şi transmite A.S.F. situaţiile financiare anuale şi raportările contabile semestriale, conform reglementărilor contabile în vigoare.

Art. 11. - Anual, planul de audit intern aprobat de consiliul de administraţie sau consiliul de supraveghere, după caz, se transmite A.S.F. până la data de 31 ianuarie a anului pentru care urmează a se efectua misiunile de audit intern, conform anexei nr. 13.

Art. 12. - (1) Semestrial, raportul de audit intern, cuprinzând misiunile de audit intern desfăşurate la nivelul fiecărui fond de pensii facultative, se transmite A.S.F., conform anexei nr. 14.

(2) Semestrial, raportul de control intern, cuprinzând acţiunile de control intern desfăşurate la nivelul administratorului şi la nivelul fiecărui fond de pensii facultative, se transmite A.S.F., conform anexei nr. 15.

(3) Semestrial, raportul de risc, cuprinzând activităţile de administrare a riscurilor desfăşurate la nivelul administratorului şi la nivelul fiecărui fond de pensii facultative, se transmite A.S.F., conform anexei nr. 16.

(4) Rapoartele semestriale prevăzute la alin, (1)-(3) se transmit A. S.F. până la finalul lunii august a anului în curs pentru raportarea aferentă semestrului I, respectiv până la finalul lunii februarie a anului următor pentru raportarea aferentă semestrului II.

Art. 13. - (1) Trimestrial, administratorul calculează şi raportează A.S.F. rata de rentabilitate a fiecărui fond de pensii facultative, în ultima zi lucrătoare a fiecărui trimestru, pentru perioada ultimelor 24 de luni anterioare datei efectuării calculului, conform anexei nr. 17.

(2) Administratorul publică pe pagina proprie de internet rata de rentabilitate a fiecărui fond de pensii facultative pe care îl administrează în a patra zi lucrătoare de la încheierea trimestrului.

Art. 14. - (1) Lunar, administratorul întocmeşte pentru activitatea fiecărui fond de pensii facultative următoarele rapoarte:

a) soldurile conturilor individuale ale participanţilor, conform anexei nr. 1 A;

b) situaţia transferurilor de tip „IN”, conform anexei nr. 1B;

c) situaţia transferurilor de tip „QUT” şi utilizarea activului personal al participanţilor, conform anexei nr. 1C;

d) structura numărului de participanţi, conform anexei nr. 1D;

e) situaţia contului colector al fondului de pensii, conform anexei nr. 1E;

f) balanţa contabilă de verificare analitică, conform anexei nr. 8;

g) situaţia tranzacţiilor OTC, conform anexei nr. 16.

(2) Rapoartele lunare prevăzute la alin. (1) lit. d) şi g) se transmit A.S.F. În termen de 2 zile lucrătoare ale lunii următoare celei pentru care se face raportarea.

(3) Rapoartele lunare prevăzute la alin. (1) lit. a), b), c) şi e) se transmit A.S.F. În termen de 7 zile lucrătoare ale lunii următoare celei pentru care se face raportarea.

(4) Raportul lunar prevăzut la alin. (1) lit. f) se transmite A.S.F. până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se face raportarea.

Art. 15. - (1) Săptămânal, administratorul întocmeşte pentru activitatea fiecărui fond de pensii facultative următoarele rapoarte:

a) situaţia activelor investite şi a obligaţiilor fondului de pensii, conform anexei nr. 2;

b) situaţia detaliată a investiţiilor, conform anexei nr. 4.

(2) Raportul săptămânal prevăzut la alin. (1) lit. a) se transmite A.S.F. În a două zi lucrătoare a săptămânii următoare celei pentru care se face raportarea, detaliat pentru fiecare zi calendaristică a săptămânii anterioare, inclusiv pentru zilele nelucrătoare.

(3) Raportul săptămânal prevăzut la alin. (1) lit. b) se transmite A.S.F. În a două zi lucrătoare a săptămânii următoare celei pentru care se face raportarea, pentru ultima zi lucrătoare a săptămânii anterioare.

(4) în cazul în care ultima zi calendaristică a lunii nu corespunde cu ultima zi lucrătoare a săptămânii pentru care se realizează raportarea conform prevederilor alin. (3), raportul prevăzut la alin. (1) lit. b) se întocmeşte şi pentru ultima zi calendaristică a lunii, transmiterea acestuia realizându-se în termen de 2 zile lucrătoare ale lunii următoare celei pentru care se face raportarea.

(5) A.S.F. poate decide ca raportul prevăzut la alin. (1) lit. b) să fie întocmit şi transmis zilnic.

Art. 16. - (1) Zilnic, administratorul întocmeşte pentru activitatea fiecărui fond de pensii facultative un raport privind situaţia valorii activului net, conform anexei nr. 3.

(2) Raportul zilnic prevăzut la alin. (1) se transmite A.S.F. În ziua lucrătoare următoare celei pentru care se face raportarea.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Obligaţiile de raportare ale administratorilor pentru activitatea proprie

 

Art. 17. - Administratorii au obligaţia să întocmească şi să transmită pentru activitatea proprie rapoartele periodice, în formatul standard de raportare XML, în structura şi la termenele stabilite de A.S.F.

Art. 18. - Administratorul întocmeşte şi transmite A.S.F., pentru activitatea proprie, situaţiile financiare anuale şi raportările contabile semestriale, conform reglementărilor contabile în vigoare.

Art. 19. - Administratorul întocmeşte şi transmite A.S.F. raportul actuarial anual, până la data de 31 ianuarie a anului următor celui pentru care se face raportarea, conform anexei nr. 11.

Art. 20. - (1) Lunar, administratorul întocmeşte, pentru activitatea proprie, balanţa contabilă de verificare analitică, până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se realizează, în formatul prevăzut în anexa nr. 8.

(2) Raportul prevăzut la alin. (1) se transmite A.S.F. pentru lunile iunie şi decembrie, până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se face raportarea.

Art. 21. - (1) Lunar, administratorul întocmeşte, pentru activitatea proprie, declaraţia privind taxa de administrare, conform anexei nr. 5.

(2) Raportul lunar prevăzut la alin. (1) se transmite A.S.F. până la data de 15 a lunii următoare celei pentru care se face raportarea.

 

SECŢIUNEA a 4-a

Obligaţiile de raportam alo depozitarilor fondurilor do pensii facultative

 

Art. 22. - Depozitarii au obligaţia să întocmească şi să transmită rapoartele periodice, în formatul standard de raportare XML, în structura şi la termenele stabilite de A.S.F.

Art. 23. - (1) Lunar, depozitarul întocmeşte următoarele rapoarte:

a) declaraţia privind taxa de funcţionare, conform anexei nr. 6;

b) situaţia activelor care acoperă provizionul tehnic, conform anexei nr. 9.

(2) Raportul lunar prevăzut la alin. (1) lit. a) se transmite A.S.F. până la data de 15 a lunii următoare celei pentru care se face raportarea.

(3) Raportul lunar prevăzut la alin. (1) lit. b) se transmite A.S.F. În prima zi lucrătoare a fiecărei luni, pentru ultima zi calendaristică a lunii anterioare.

Art. 24. - (1) Zilnic, depozitarul întocmeşte pentru activitatea fiecărui fond de pensii facultative situaţia valorii activului net, conform anexei nr. 3.

(2) Raportul zilnic prevăzut la alin. (1) se transmite A.S.F. În fiecare zi lucrătoare următoare celei pentru care se face raportarea.

 

SECŢIUNEA a 5-a

Obligaţiile de raportare ale brokerilor de pensii private

 

Art. 25. - Brokerii de pensii private întocmesc şi transmit A.S.F. situaţiile financiare anuale şi raportările contabile semestriale, conform reglementărilor contabile în vigoare.

 

CAPITOLUL III

Obligaţiile de informare şi transparenţă

 

Art. 26. - (1) Conform prevederilor art. 100 alin. (1) din Lege, administratorul publică pe pagina proprie de internet, cel târziu la data de 31 mai a fiecărui an, un raport anual de informare a participanţilor cu informaţii corecte şi complete despre activitatea desfăşurată în anul calendaristic precedent.

(2) Raportul anual prevăzut la alin, (1) se transmite A.S.F. În acelaşi termen şi va conţine informaţiile prevăzute la art. 101 din Lege, precum şi cel puţin următoarele:

a) principiile investiţionale ale schemei de pensii facultative administrate şi rezultatele aplicării lor;

b) riscurile generate de factori interni sau de factori externi care au avut un impact negativ asupra activităţii administratorului şi/sau a fondurilor de pensii facultative, precum şi modul în care au fost gestionate;

c) costurile de administrare totale şi defalcate pe categorii;

d) principiile relaţiei dintre administrator şi participanţii fondului de pensii facultative şi modul de derulare pe parcursul anului;

e) politica de investiţii a administratorului prevăzută la art. 86 alin. (1) din Lege şi rezultatele aplicării ei, pe fiecare componentă;

f) prezentarea portofoliului de investiţii pe tipuri de investiţii şi a deţinerilor pe fiecare tip de investiţie;

g) ratele de rentabilitate de la sfârşitul fiecărui trimestru din anul pentru care se întocmeşte raportul.

Art. 27. - (1) Conform prevederilor art. 103 alin. (1) din Lege, administratorul transmite în scris, gratuit, fiecărui participant, până la data de 15 mai a fiecărui an, la ultima adresă de corespondenţă comunicată, o scrisoare de informare cu privire la situaţia activului personal al participantului la data de 31 decembrie a anului precedent.

(2) Scrisoarea prevăzută la alin. (1) trebuie să conţină minimum de informaţii, conform anexei nr. 10.

(3) Administratorul este obligat să ia toate măsurile necesare astfel încât să se respecte confidenţialitatea informaţiilor referitoare la datele personale ale participanţilor la fondurile de pensii facultative potrivit legislaţiei referitoare la protecţia datelor cu caracter personal.

Art. 28. - (1) Conform prevederilor art. 104 din Lege, administratorul întocmeşte şi transmite A.S.F., până la data de 15 aprilie, un raport anual care oferă o imagine reală, corectă şi completă asupra activităţii de administrare a fondului/fondurilor de pensii facultative.

(2) Raportul anual prevăzut la alin. (1) cuprinde informaţiile prevăzute la art. 104 alin. (1) lit. a)-d) din Lege, precum şi cel puţin următoarele:

a) date privind identificarea administratorului, conducerea, organizarea şi funcţionarea acestuia, precum şi organigrama, cu specificarea numărului mediu de persoane alocate fiecărui departament;

b) date privind identificarea fiecărui fond de pensii facultative, a depozitarului şi a auditorului acestuia;

c) informaţii privind evoluţia numărului de participanţi la fiecare fond de pensii facultative;

d) analiza respectării regulilor de investire conţinute în declaraţia privind politica de investiţii, modificările survenite în timpul anului şi motivele care au determinat eventualele modificări;

e) activitatea şi strategia privind marketingul în domeniul pensiilor facultative;

f) managementul riscului investiţional, metodele de evaluare utilizate şi rezultatele administrării acestuia;

g) managementul riscului operaţional, metodele de evaluare utilizate şi rezultatele administrării acestuia;

h) conformitatea cu legislaţia în vigoare şi cu reglementările interne ale administratorului în efectuarea operaţiunilor;

i) informaţii ou privire la cheltuielile de administrare suportate de administrator şi cheltuielile de administrare suportate de fiecare fond de pensii facultative, detaliate pe fiecare componentă;

j) informaţii cu privire la plăţile de disponibilităţi băneşti care s-au efectuat din fiecare fond de pensii facultative, detaliate pe tipuri de plăţi;

k) analiza sesizărilor primite de la participanţi, modul de soluţionare a acestora şi măsurile întreprinse;

l) analiza desfăşurării activităţii de audit intern şi măsurile întreprinse,

(3) Raportul anual prevăzut la alin. (1) este însoţit de:

a) situaţiile financiare anuale ale fiecărui fond de pensii facultative, întocmite şi aprobate conform legislaţiei în vigoare;

b) situaţiile financiare anuale ale administratorului, întocmite şi aprobate conform legislaţiei în vigoare.

(4) Auditorul financiar emite o opinie cu privire la raportul prevăzut la alin. (1), cu respectarea prevederilor art. 104 alin. (2) din Lege.

(5) Raportul prevăzut la alin. (1) însoţit de raportul auditorului financiar, prevăzut la alin. (4), se transmite de către administrator A.S.F. pe suport hârtie, până la data de 15 aprilie a fiecărui an.

Art. 29. - (1) Administratorul are obligaţia de a publica pe pagina proprie de internet, în termen de 5 zile lucrătoare de la transmiterea lor către A.S.F.:

a) situaţiile financiare anuale ale fiecărui fond de pensii facultative, conform reglementarilor contabile în vigoare;

b) situaţiile financiare anuale ale administratorului fondului de pensii facultative, conform reglementărilor contabile în vigoare;

c) raportările contabile semestriale ale fiecărui fond de pensii facultative, conform reglementărilor contabile în vigoare;

d) raportările contabile semestriale ale administratorului fondului de pensii facultative, conform reglementărilor contabile în vigoare.

(2) Lunar, pentru activitatea fiecărui fond de pensii facultative, administratorul are obligaţia de a publica pe pagina proprie de internet, în termen de 10 zile lucrătoare de la încheierea lunii anterioare, următoarele informaţii:

a) numărul total de participanţi ai fondului de pensii facultative şi structura acestora pe grupe de sex şi vârste, respectiv: până la 19 ani, între 20-24 ani, între 25-29 ani, între 30-34 ani, între 35-39 ani, între 40-44 ani, între 45-49 ani, între 50-54 ani, între 55-59 ani, 60-64 ani şi peste 65 de ani;

b) valoarea contribuţiilor brute încasate de fondul de pensii facultative;

c) structura portofoliului de investiţii, conform anexei nr. 12.

(3) Săptămânal, administratorul are obligaţia de a publica, În a două zi lucrătoare a săptămânii, pe pagina proprie de internet, pentru ultima zi lucrătoare a săptămânii precedente, următoarele informaţii referitoare la activitatea fiecărui fond de pensii facultative:

a) valoarea activului total al fondului de pensii facultative;

b) valoarea activului net al fondului de pensii facultative;

c) numărul total de unităţi de fond ale fondului de pensii facultative;

d) valoarea unitară a activului net.

(4) Informaţiile şi datele publicate pe pagina proprie de internet a administratorului sunt salvate în format arhivat şi rămân publicate pe o perioadă de 5 ani din momentul publicării pe pagina de internet.

(5) Informaţiile şi datele publicate pe pagina proprie de internet a administratorului trebuie să fie structurate, vizibile şi uşor accesibile.

(6) Pe pagina de start a site-ului administratorului trebuie să existe linkuri interne către informaţiile prevăzute la alin, (1)-(3).

Art. 30. - (1) Administratorul are obligaţia de a publica pe pagina proprie de internet, pentru fiecare fond de pensii facultative, odată cu situaţiile financiare anuale şi structura portofoliului de investiţii, prevăzută în anexa nr. 12, detaliată, pentru fiecare instrument financiar şi pentru fiecare emitent, cu date referitoare la valoarea actualizată în lei şi ponderea deţinută în activul total al fondului de pensii facultative la data de 31 decembrie.

(2) Administratorul are obligaţia de a publica pe pagina proprie de internet, pentru fiecare fond de pensii facultative, până la data de 1 octombrie a fiecărui an, structura portofoliului de investiţii, prevăzută în anexa nr. 12, detaliată, pentru fiecare instrument financiar şi pentru fiecare emitent, cu date referitoare la valoarea actualizată în lei şi ponderea deţinută în activul total al fondului de pensii facultative la data de 30 iunie.

Art. 31. - Cuantumul tarifului perceput de administrator pentru informaţiile prevăzute la art. 103 alin. (5) din Lege nu poate depăşi costul efectiv al punerii la dispoziţie a informaţiilor.

 

CAPITOLUL IV

Răspundere juridică

 

Art. 32. - Entităţile raportoare sunt răspunzătoare pentru prejudiciile create prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor de raportare şi transparenţă.

Art. 33. - (1) Constituie contravenţii următoarele fapte:

a) neraportarea, raportarea cu întârziere sau raportarea de date sau informaţii eronate către A.S.F.;

b) nerespectarea prevederilor referitoare la informarea participanţilor;

c) nerespectarea prevederilor referitoare la cerinţele de publicare a informaţiilor pe pagina proprie de internet.

(2) Săvârşirea de către entitatea raportoare a vreuneia din faptele prevăzute la alin. (1) se sancţionează conform prevederilor art. 38 lit. c), art. 120 alin. (1), art. 121 alin. (1) lit. k), alin. (2)-(11), art. 122 şi art. 1221 din Lege.

 

CAPITOLUL V

Dispoziţii finale

 

Art. 34. - (1) Administratorul asigură reprezentanţilor A.S.F. accesul nelimitat la sistemul informatic de gestiune al operaţiunilor fondului de pensii facultative la sediul administratorului, precum şi la toate sistemele informatice utilizate în vederea ducerii la îndeplinire a obiectului de activitate.

(2) A.S.F. poate solicita entităţilor raportoare şi auditorului financiar să furnizeze informaţii privind toate aspectele activităţii desfăşurate, inclusiv orice detalii,, clarificări şi explicaţii, precum şi să pună la dispoziţie toate documentele aferente acesteia, conform actelor normative aplicabile.

(3) Transmiterea către A.S.F. a informaţiilor prevăzute la alin. (2) nu constituie o încălcare a obligaţiei de păstrare a secretului profesional, neputând atrage răspunderea entităţii în cauză

(4) Rapoartele şi informaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) se transmit de către persoanele responsabile conform art. 5 şi se semnează olograf sau cu semnătură electronică extinsă.

Art. 35. - Termenele prevăzute de prezenta normă care expiră într-o zi de sărbătoare legală sau într-o zi nelucrătoare se prelungesc până în următoarea zi lucrătoare.

Art. 36. - Anexele nr. 1A, 1B, 1C, 1D, 1E şi 2-18*) fac parte integrantă din prezenta normă.

Art. 37. - Prezenta normă se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data de 1 februarie 2016.

Art. 38. - La data intrării în vigoare a prezentei norme se abrogă Norma nr. 11/2010 privind obligaţiile de raportare şi transparenţă în sistemul pensiilor facultative, aprobată prin Hotărârea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private nr. 21/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 şi 605 bis din 26 august 2010, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

 

Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Mişu Negriţoiu

 

Bucureşti, 17 decembrie 2015.

Nr. 25.


*) Anexele nr. 1A-1E şi nr. 2-18 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.