MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 29/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 29         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 15 ianuarie 2016

 

SUMAR

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

7. - Ordin al ministrului tineretului şi sportului privind aprobarea Metodologiei de alocare a fondurilor pentru activitatea sportivă de excelenţă a federaţiilor sportive naţionale pentru anul 2016

 

51. - Ordin al ministrului finanţelor publice privind repartizarea fondului anual de premiere pentru extragerile lunare ale Loteriei bonurilor fiscale aferente anului 2016, precum şi pentru organizarea unor extrageri ocazionale ale Loteriei bonurilor fiscale

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 29 din 19 noiembrie 2015 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală)

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL TINERETULUI ŞI SPORTULUI

 

ORDIN

privind aprobarea Metodologiei de alocare a fondurilor pentru activitatea sportivă de excelenţa a federaţiilor sportive naţionale pentru anul 2016

 

Având în vedere:

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2013, cu modificările şi completările ulterioare;

- Legea bugetului de stat pe anul 2016 nr. 339/2015;

- Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 11/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Tineretului şi Sportului, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 884/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a dispoziţiilor Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000;

- Hotărârea Guvernului nr. 311/2003 privind aprobarea înfiinţării pe lângă Ministerul Tineretului şi Sportului a unei activităţi finanţate integral din venituri proprii, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 1.447/2007 privind aprobarea Normelor financiare pentru activitatea sportivă, cu modificările şi completările ulterioare;

- Nota de fundamentare nr. 5.988 din 28 decembrie 2015 a Direcţiei politici, strategii şi performanţă sportivă,

în baza art. 8 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 11/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Tineretului şi Sportului, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul tineretului şi sportului emite prezentul ordin

Art. 1. - Se aprobă Metodologia de alocare a fondurilor pentru activitatea sportivă de excelenţă a federaţiilor sportive naţionale pentru anul 2016, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentului ordin, orice prevedere contrară îşi încetează aplicabilitatea.

Art. 4, - Direcţiile, serviciile, compartimentele de specialitate din cadrul Ministerului Tineretului şi Sportului şi federaţiile sportive naţionale vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

 

Ministrul tineretului şi sportului,

Elisabeta Lipă

 

Bucureşti, 7 ianuarie 2016.

Nr. 7.

 

ANEXĂ

 

METODOLOGIE

de alocare a fondurilor pentru activitatea sportivă de excelenţă a federaţiilor sportive naţionale pentru anul 2016

 

Temeiul legal

- Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, cu modificările şi completările ulterioare;

- Legea bugetului de stat pe anul 2016 nr. 339/2015;

- Hotărârea Guvernului nr. 11/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Tineretului şi Sportului, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 884/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a dispoziţiilor Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000;

- Hotărârea Guvernului nr. 311/2003 privind aprobarea înfiinţării pe lângă Ministerul Tineretului şi Sportului a unei activităţi finanţate integral din venituri proprii, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 1.447/2007 privind aprobarea Normelor financiare pentru activitatea sportivă, cu modificările şi completările ulterioare;

- Nota de fundamentare nr. 5.988 din 28 decembrie 2015 a Direcţiei politici, strategii şi performanţă sportivă.

 

ARTICOLUL 1

Dispoziţii generale

 

(1) Prezenta metodologie, referitoare la activitatea sportivă de excelenţă, are ca scop stabilirea principiilor, cadrului general şi a procedurii pentru atribuirea contractelor de finanţare din bugetul Ministerului Tineretului şi Sportului (MTS) pentru organizarea în România a acesteia în vederea atingerii scopului

propus prin obiectivele stabilite în conformitate cu interesul naţional şi reprezentarea României la nivel de excelenţă sportivă.

Prin prezenta metodologie se statuează cerinţele, criteriile şi modul de finanţare din bugetul MTS, pe principii de transparenţă şi nediscriminare.

(2) în vederea încurajării excelenţei în sport, se organizează şi se defineşte activitatea sportivă de excelenţă. Activitatea sportivă de excelenţă va face parte dintr-un program de excelenţă în România în conformitate cu interesul naţional în sport şi cu problematica federaţiilor sportive naţionale. Aceasta este organizată de federaţiile sportive naţionale şi se finanţează din alocaţii de la bugetul de stat şi din venituri proprii ale MTS.

(3) Activitatea sportivă de excelenţă are ca scop promovarea imaginii României, prin arborarea tricolorului ţării noastre, precum şi dezvoltarea relaţiilor internaţionale în domeniul sportului, având ca obiectiv organizarea de competiţii internaţionale (campionate mondiale, campionate europene, cupe mondiale, cupe europene) desfăşurate în România.

 

ARTICOLUL 2

Principii generale

 

Principiile care stau la baza finanţării sunt:

a) libera concurenţă - asigurarea condiţiilor pentru ca o federaţie sportivă naţională care propune organizarea unei activităţi sportive de excelenţă să aibă dreptul de a deveni beneficiar În condiţiile legii;

b) eficacitatea utilizării fondurilor aprobate în baza evaluării cererii de finanţare în raport cu cerinţele impuse;

c) transparenţa - punerea la dispoziţia tuturor celor interesaţi a informaţiilor referitoare la aplicarea procedurii de finanţare;

d) tratamentul egal - aplicarea în mod nediscriminatoriu a criteriilor şi a cerinţelor pentru atribuirea contractului de finanţare, astfel încât orice solicitant care depune o cerere de finanţare să beneficieze de şanse egale;

e) anualitatea - derularea întregii proceduri de finanţare în cadrul anului calendaristic în care s-a acordat finanţarea.

 

ARTICOLUL 3

Criterii de finanţare

 

Atribuirea finanţării se face pe baza următoarelor criterii:

- nivel competiţional: campionate mondiale, campionate europene, cupe mondiale, cupe europene;

- nivel de reprezentare: olimpic/neolimpic;

- categorie de sportivi: seniori, tineret, juniori;

- categorii de cheltuieli conform Hotărârii Guvernului nr. 1.447/2007 privind aprobarea Normelor financiare pentru activitatea sportivă, cu modificările şi completările ulterioare.

 

ARTICOLUL 4

Cerinţele de calificare

 

(1) Documentele necesare în vederea finanţării:

- cererea de finanţare privind finanţarea activităţii sportive de excelenţă;

(se precizează denumirea activităţii, scopul, locaţia, perioada de desfăşurare, bugetul estimativ);

- caietul/manualul acţiunii, stabilit de federaţia sportivă internaţională;

- programul de măsuri privind organizarea şi desfăşurarea competiţiei;

- aprobarea prealabilă;

- autorizaţia de organizare, desfăşurare şi participare;

- devizul estimativ de cheltuieli;

- declaraţia pe propria răspundere a reprezentantului legal.

(2) Devizul estimativ de cheltuieli se întocmeşte în urma propunerii unui buget estimativ care reprezintă totalitatea surselor de finanţare (bugetul de stat, venituri proprii ale MTS, alte surse) necesare realizării activităţii de excelenţă, detaliate pe categorii de cheltuieli, conform normelor legale în vigoare, respectiv Normelor financiare pentru activitatea sportivă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.447/2007, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi Hotărârii Guvernului nr. 311/2003 privind aprobarea înfiinţării pe lângă Ministerul Tineretului şi Sportului a unei activităţi finanţate integral din venituri proprii, cu modificările şi completările ulterioare. Se întocmeşte având în vedere următoarele:

- bugetul să corespundă cu limitele legale pentru fiecare categorie de cheltuieli;

- bugetul să reflecte costurile necesare realizării competiţiei;

- bugetul să se întocmească exclusiv în lei;

- cheltuielile să fie oportune şi justificate;

- cheltuielile să fie efectuate de la data semnării contractului până la finalizarea competiţiei;

- cheltuielile să fie identificabile şi verificabile.

(3) Cererea de finanţare are caracter ferm şi obligatoriu din punctul de vedere al conţinutului şi trebuie semnată, pe propria răspundere, de către reprezentantul legal al solicitantului sau de către o persoană împuternicită legal de acesta,

(4) La completarea cererii de finanţare solicitanţii au obligaţia de a furniza lămuriri în scris pentru a asigura claritatea activităţii de excelenţă, în special cu privire la modul în care vor fi atinse obiectivele, schimbarea pozitivă, de imagine care va fi generată de activitatea de excelenţă organizată în România şi modul în care aceasta este relevantă pentru contextul naţional.

 

ARTICOLUL 5

Procedura de depunere a cererilor de finanţare

 

în vederea depunerii cererilor de finanţare, solicitantul trebuie să urmeze următoarea procedură:

a) Dosarul conţinând documentele menţionate la art. 4 se va depune la registratura MTS, în termen de cel puţin 30 de zile lucrătoare înainte de perioada de desfăşurare a activităţii de excelenţă.

Adresa de depunere:

Ministerul Tineretului şi Sportului

Strada Vasile Conta nr. 16

Direcţia politici, strategii şi performanţă sportivă

Evaluare de cereri de finanţare pentru activitatea sportivă de excelenţă

b) Solicitările de finanţare depuse ulterior datei-limită prevăzute la lit. a) nu vor intra în procedura de evaluare.

 

ARTICOLUL 6

Procedura de verificare şi evaluare a solicitărilor de finanţare

 

(1) Comisia de verificare a documentelor privind cerinţele de calificare şi evaluare a solicitărilor va fi numită prin ordin al ministrului tineretului şi sportului şi va fi alcătuită dintr-un număr impar de membri.

(2) Comisia prevăzută fa alin. (1) are următoarele atribuţii:

- verifică dacă documentaţia depusă este completă şi dacă îndeplineşte cerinţele de calificare;

- analizează şi evaluează cererile de finanţare în conformitate cu criteriile de finanţare, criteriile de eligibilitate, stabileşte oportunitatea finanţării activităţii de excelenţă şi propune valoarea finanţării, în limita bugetului MTS cu această destinaţie;

- întocmeşte un raport referitor la cererile evaluate şi îl înaintează, în vederea aprobării, conducerii MTS.

 

ARTICOLUL 7

Criterii de eligibilitate

 

(1) Federaţiile sportive naţionale trebuie să aibă încheiat cu MTS un contract de finanţare pentru anul 2016 respectând condiţiile de eligibilitate stipulate în Ordinul ministrului tineretului şi sportului nr. 1.124/2015 pentru aprobarea programelor sportive de utilitate publică şi a metodologiei privind finanţarea federaţiilor sportive naţionale de către Ministerul Tineretului şi Sportului şi documentele solicitate la art. 4 alin. (1).

(2) Federaţiile sportive naţionale trebuie să depună aprobarea prealabilă privind organizarea în România a competiţiilor sportive internaţionale (campionate mondiale, campionate europene, cupe mondiale, cupe europene), în conformitate cu Ordinul ministrului tineretului şi sportului nr. 673/2015 privind aprobarea Procedurilor şi condiţiilor de autorizare a participării şi organizării de către federaţiile sportive naţionale a competiţiilor sportive internaţionale.

 

ARTICOLUL 8

Procedura de evaluare a cererilor de finanţare a activităţii de excelenţă

 

(1) Atribuirea contractelor de finanţare se face exclusiv pe baza evaluării cererilor, procedură care permite atribuirea unui contract de finanţare din fonduri provenite din bugetul MTS, efectuată de o comisie numită prin ordin al ministrului tineretului şi sportului.

(2) Propunerile pentru activitatea sportivă de excelenţă vor fi evaluate de către comisie, în limita unui fond anual alocat de către MTS cu această destinaţie.

(3) Evaluarea finanţării activităţii de excelenţă se va face în funcţie de cheltuielile eligibile şi de oportunitatea şi necesitatea cheltuielilor impuse de organismele internaţionale.

(4) Rezultatele evaluării cererilor de finanţare, precum şi motivele respingerii acestora vor fi publicate pe site-ul MTS în termen de 3 zile lucrătoare de la închiderea sesiunii de evaluare.

 

ARTICOLUL 9

Modul de finanţare

 

(1) Finanţarea federaţiilor sportive naţionale pentru activitatea sportivă de excelenţă se va face pe bază de contract.

(2) Devizul de cheltuieli aprobat de MTS face parte integrantă din programul de finanţare a activităţii sportive de excelenţă.

(3) Nu se admite modificarea devizului de cheltuieli anexă la contract aşa cum a fost ei aprobat de MTS în urma evaluării şi propunerii de finanţare.

 

ARTICOLUL 10

Modalităţi de decont

 

(1) în vederea depunerii decontului de cheltuieli beneficiarul finanţării va ţine cont de următoarele precizări şi documente:

a) pentru decontarea cheltuielilor de cazare se vor prezenta: contractul (dacă este cazul), factura fiscală, chitanţa sau ordinul de plată, precum şi diagrama de cazare cu semnătura şi ştampila unităţii de cazare. Cazarea se face în unităţile din subordinea MTS, iar în cazul în care nu există această posibilitate, decontarea cheltuielilor de cazare se face în limita tarifelor stabilite prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 2.345/2010*), pentru unităţile proprii;

b) pentru decontarea cheltuielilor de masă se vor prezenta: contractul (dacă este cazul), factura fiscală, chitanţa sau ordinul de plată şi pontajul de masă, cu semnătura şi ştampila structurii conform art. 13 din Normele financiare pentru activitatea sportivă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.447/2007, cu modificările şi completările ulterioare.

Alocaţia de masă pe durata unei zile se calculează astfel: mic dejun 20%, prânz 40%, cină 40%;

c) pentru cheltuielile de transport se vor prezenta: factura fiscală, chitanţa sau ordinul de plată, biletele de călătorie, ordine de deplasare, bonuri taxe autostradă, bonuri trecere poduri etc., precum şi tabel cu participanţii care au beneficiat de contravaloarea transportului, după caz;

d) pentru decontarea cheltuielilor privind închirierea de spaţii se vor prezenta: contractul de închiriere, factura fiscală şi chitanţa sau ordinul de plată;

e) pentru decontarea cheltuielilor de promovare, publicitate şi realizarea de buletine informative se vor prezenta: contractul, factura fiscală, chitanţa sau ordinul de plată, proces-verbal de recepţie şi un exemplar din fiecare produs. Suma alocată acestei categorii de cheltuieli nu va depăşi 10% din valoarea totală a contractului;

f) pentru decontarea cheltuielilor privind prestările de servicii efectuate în cadrul activităţii sportive (inclusiv servicii de ambulanţă şi pază numai pentru competiţii), se vor prezenta: contractele încheiate conform dispoziţiilor legale în vigoare, factura fiscală, statul de plată ştampilat şi semnat de reprezentanţii legali, precum şi procesul-verbal de recepţie a serviciilor efectuate;

g) pentru decontarea de materiale consumabile se vor prezenta: contractul şi factura fiscală, nota de recepţie, însoţite de bon de consum sau proces-verbal de recepţie din care să rezulte utilizarea materialelor în cadrul proiectului şi chitanţa sau ordinul de plată, maximum 5% din valoarea aprobată a activităţii;

h) pentru decontarea materialelor şi echipamentului sportiv corespunzătoare competiţiei (echipament pentru voluntari dacă este cazul, numere de concurs): contract încheiat conform dispoziţiilor legale în vigoare, factură fiscală, notă de recepţie, bon de consum;

i) pentru decontarea medaliilor, diplomelor, cupelor, trofeelor etc., acordate conform dispoziţiilor din Hotărârea Guvernului nr. 1.447/2007, cu modificările şi completările ulterioare, se va prezenta copia procesului-verbal al clasamentului;

j) pentru decontarea altor cheltuieli se vor prezente documente justificative, după caz, în conformitate cu prevederile legale în vigoare;

k) documentele justificative vor fi ştampilate conform cu originalul.

(2) Documentele justificative pentru decontarea cheltuielilor se transmit MTS de către federaţiile sportive naţionale în termen de maximum 20 de zile lucrătoare de la finalizarea activităţii sportive, de către reprezentantul legal al federaţiei sau de persoana împuternicită de către acesta pe bază de mandat.

(3) Vor fi acceptate la decontare numai cheltuielile efectuate în perioada stabilită prin contractul de finanţare, ca perioadă de derulare a activităţii de excelenţă.

 

*) Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 2.345/2010 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

 

ARTICOLUL 11

Efectuarea plăţilor

 

(1) MTS va vira beneficiarului numai sumele care corespund cheltuielilor eligibile ale activităţii, după verificarea documentelor justificative şi a facturii emise de către beneficiar.

(2) Plata cheltuielilor se va face pe bază de decont înaintat de federaţia sportivă naţională, la care se vor prezenta documente justificative.

(3) Federaţia va beneficia de un avans de 30% din valoarea finanţării, urmând ca la prezentarea decontului cu documente justificative să se facă plata după verificarea actelor de justificare a cheltuielilor.

(4) Cheltuielile prevăzute în contract, precum şi achiziţiile publice se efectuează în condiţiile legii, respectiv cu respectarea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare. O copie a dosarului achiziţiilor realizate în cadrul proiectului va fi înaintată MTS împreună cu decontul de cheltuieli.

 

ARTICOLUL 12

Circuitul de decontare

 

(1) Decontul acţiunii de excelenţă care presupune adresa de înaintare cu decontul de cheltuieli, documentele justificative în copie conform cu originalul, raportul de imagine şi raportul de evaluare se depun la registratura MTS.

(2) Documentele justificative se transmit de la registratură la direcţia de specialitate care verifică dacă:

- activitatea de excelenţă corespunde scopului şi obiectivelor propuse prin contractul de finanţare;

- în urma evaluării federaţia a respectat condiţiile contractuale: loc de desfăşurare, perioadă, obiective propuse şi realizate;

- activitatea de excelenţă este înscrisă în calendarul internaţional al federaţiei internaţionale de specialitate;

- devizul estimativ la contractul de finanţare corespunde cu decontul transmis de federaţiile sportive naţionale.

(3) Direcţia de specialitate transmite, în urma verificării, direcţiei economice dosarul de decont pentru viza de control financiar preventiv. După avizarea de control financiar preventiv şi control financiar preventiv delegat, direcţia de specialitate va întocmi ordonanţarea de plată pentru cheltuielile eligibile şi o va transmite Direcţiei economic şi patrimoniu pentru plată.

 

ARTICOLUL 13

Contractul de finanţare a activităţii sportive de excelenţă

 

Contractul de finanţare a activităţii sportive de excelenţă face parte integrantă din prezenta metodologie.

 

 

ANEXĂ

la metodologie

 

CONTRACT DE FINANŢARE

a activităţii sportive de excelenţă

Nr. ……………….. /…………….. 2016

 

În temeiul dispoziţiilor Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, cu modificările şi completările ulterioare, ale Hotărârii Guvernului nr. 311/2003 privind aprobarea înfiinţării pe lângă Ministerul Tineretului şi Sportului a unei activităţi finanţate integral din venituri proprii, cu modificările şi completările ulterioare, ale Hotărârii Guvernului nr. 1.447/2007 privind aprobarea Normelor financiare pentru activitatea sportivă, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Ordinului ministrului tineretului şi sportului nr. 7/2016 privind aprobarea Metodologiei de alocare a fondurilor pentru activitatea sportivă de excelenţă a federaţiilor sportive naţionale pentru anul 2016 şi în baza raportului comisiei de analiză şi evaluare nr. / ,

între:

 

ARTICOLUL 1

Părţile contractante

 

1. Ministerul Tineretului şi Sportului (MTS), cu sediul în Bucureşti, str. Vasile Conta nr. 16, sectorul 2, cod fiscal 26604620, cont nr. …………………….., deschis la Activitatea de trezorerie şi contabilitate publică a municipiului Bucureşti, reprezentat prin Elisabeta Lipă - ministru, şi Clara Untaru, şef serviciu, pe de o parte,

şi

2. Federaţia Sportivă Naţională ………………………..….. cu sediul în ………………………..….. str. ………………………..….., judeţul ………………………..….., codul fiscal nr. ………………………..….., tel./fax ………………………..….., având contul nr. ………………………..….., deschis la Banca ………………………..….., sucursala ………………………..….., reprezentată de ………………………..….., având funcţia de ………………………..…..,

pe de altă parte

 

ARTICOLUL 2

Obiectul contractului

 

(1) Obiectul prezentului contract îl constituie finanţarea cu suma de ………………… lei, de către MTS, a organizării de către Federaţia………………………..….. a ………………………..…..

(2) Suma prevăzută la alin. (1) este defalcată astfel:

a) sume de la bugetul de stat …………………

b) sume din venituri proprii ale MTS …………………

(3) Federaţia se obligă să realizeze activitatea sportivă de excelenţă întocmai, în modul, în perioada şi în condiţiile prevăzute prin prezentul contract.

(4) Suma prevăzută la alin. (1) va fi acordată federaţiei ca finanţare în cuantumul şi pentru categoriile de cheltuieli aprobate de către Comisia de evaluare şi selecţie, conform anexei „Deviz de cheltuieli”, care face parte integrantă din prezentul contract pentru organizarea şi desfăşurarea activităţii sportive de excelenţă.

 

ARTICOLUL 3

Modalităţi de plată

 

Din suma prevăzută la art. 2 alin (1) se acordă un avans de 30% la începutul acţiunii, iar diferenţa la finalizarea acţiunii pe baza decontului şi a documentelor justificative prezentate.

 

ARTICOLUL 4

Durata contractului

 

Prezentul contract produce efecte de la data semnării sale de către ambele părţi până la data de ………………… (dată care va coincide cu data finalizării acţiunii).

 

ARTICOLUL 5

Drepturile MTS

 

MTS are dreptul să solicite următoarele: decontul de cheltuieli împreună cu documentele justificative certificate cu originalul, raportul de imagine, promovare MTS, sigla, raportul de evaluare a activităţii sportive de excelenţă sau orice alte date privind derularea acestuia

 

ARTICOLUL 6

Obligaţiile MTS

 

MTS are obligaţia să pună la dispoziţia Federaţiei suma prevăzută la art. 2 alin. (1) la termenele şi în condiţiile stabilite în prezentul contract.

 

ARTICOLUL 7

Drepturile Federaţiei

 

Federaţia are dreptul să primească suma prevăzută la art. 2 alin. (1) la termenele şi în condiţiile prevăzute în prezentul contract.

 

ARTICOLUL 8

Obligaţiile Federaţiei

 

(1) Să utilizeze finanţarea numai în scopul realizării activităţii sportive de excelenţă ………………… şi pentru categoriile de cheltuieli aprobate de către comisia de evaluare conform anexei.

(2) Să implementeze activitatea sportivă de excelenţă pe propria răspundere cu scopul de a atinge obiectivele asumate: obiective de performanţă …………………

(3) Să întocmească şi să prezinte MTS rapoartele solicitate şi orice alte date privitoare la derularea activităţii.

(4) Să depună la sediul MTS, în termen de cel mult 15 zile de la finalizarea activităţii sportive, decontul de cheltuieli împreună cu documentele justificative pentru suma alocată de MTS.

(5) Să menţioneze în toate materialele de promovare a activităţii sportive de excelenţă: afişe, cataloage, programe, invitaţii, anunţuri, bannere publicitare, coperte de CD-uri, cărţi sau orice alte tipărituri sintagma: „Acţiune finanţată de Ministerul Tineretului şi Sportului” împreună cu sigla MTS.

 

ARTICOLUL 9

Modificarea contractului

 

Federaţia are obligaţia de a informa de îndată MTS - cel mai târziu în termen de 48 de ore de la producere - cu privire la orice eveniment sau împrejurare de natură a cauza o modificare a proiectului sportiv.

 

ARTICOLUL 10

Rezilierea contractului

 

(1) Prezentul contract poate fi reziliat de plin drept în cazul în care Federaţia nu îşi îndeplineşte ori îşi îndeplineşte în mod necorespunzător obligaţiile contractuale asumate prin prezentul contract; notificarea va putea fi comunicată în termen de 3 zile de la data constatării neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a uneia sau a mai multor obligaţii contractuale.

(2) Utilizarea finanţărilor în alte scopuri decât cele prevăzute în prezentul contract este interzisă şi atrage rezilierea acestuia fără intervenţia instanţei judecătoreşti.

(3) Nerespectarea prezentului contract de finanţare atrage sistarea oricăror altor finanţări pentru acţiuni viitoare.

 

ARTICOLUL 11

Forţa majoră

 

(1) Este exonerată de răspundere pentru neexecutare sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor ce îi revin partea care a fost împiedicată de intervenţia unui caz de forţă majoră.

(2) Este forţa majoră evenimentul absolut imprevizibil, imposibil de împiedicat şi independent de voinţa părţilor, care le opreşte să îşi execute obligaţiile ce le revin potrivit prezentului contract.

(3) Intervenţia forţei majore trebuie comunicată prin grija părţii care o invocă, de îndată, după producerea acesteia, dar cel târziu în termen de 24 de ore de la data apariţiei acesteia.

 

ARTICOLUL 12

Soluţionarea litigiilor

 

(1) Eventualele litigii dintre părţi urmează a fi soluţionate pe cale amiabilă.

(2) în cazul nerezolvării pe cale amiabilă, litigiile urmează a fi soluţionate de instanţele judecătoreşti competente din România,

 

ARTICOLUL 13

Dispoziţii finale

 

(1) Orice comunicare oficială sau cu caracter obligatoriu sau care derivă din clauzele prezentului contract ori este în strânsă legătură cu acesta trebuie să fie făcută în scris, indicându-se numărul contractului şi titlul activităţii sportive de excelenţă.

(2) în toate cazurile rapoartele, comunicările oficiale şi orice alte situaţii ce presupun semnătura şi ştampila originală ale instituţiei emitente se transmit numai în condiţiile arătate la alin. (1).

(3) Prezentul contract intră în vigoare la data semnării şi este redactat în trei exemplare având aceeaşi forţă juridică, dintre care două exemplare pentru MTS şi unul pentru Federaţie.

 

Ministerul Tineretului şi Sportului,

Federaţie

Ministru,

Reprezentant legal,

………………………..…..

………………………..…..

 

 

ANEXĂ

la contract

 

Deviz de cheltuieli

 

Nr. crt.

Denumirea cheltuielilor

Nr. persoane/bucăţi

Nr. de zile

Tarif/zi/persoană

Total

Suma alocată de la bugetul de stat

Suma alocată din venituri proprii ale Ministerului Tineretului şi Sportului

Suma alocată din surse proprii/atrase

1.

 

 

 

 

 

 

 

 

2.

 

 

 

 

 

 

 

 

3.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

privind repartizarea fondului anual de premiere pentru extragerile lunare ale Loteriei bonurilor fiscale aferente anului 2016, precum şi pentru organizarea unor extrageri ocazionale ale Loteriei bonurilor fiscale

 

Având în vedere prevederile art. 7 alin. (1), art. 2 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2015 pentru organizarea Loteriei bonurilor fiscale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 166/2015,

în temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 4 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2015, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 166/2015,

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

Art. 1. - (1) Se repartizează fondul anual de premiere pentru extragerile lunare ale Loteriei bonurilor fiscale aferente anului 2016, la nivelul de 1.000.000 lei pentru fiecare extragere.

(2) Fondul de premiere prevăzut la alin. (1) se majorează cu sumele necesare rotunjirii valorii câştigului aferent unui bon fiscal, în condiţiile art. 7 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2015 pentru organizarea Loteriei bonurilor fiscale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 166/2015.

Art. 2. - (1) în data de 15 mai 2016 se organizează o extragere ocazională a Loteriei bonurilor fiscale.

(2) La extragerea prevăzută la alin. (1) participă bonurile fiscale emise în intervalul calendaristic cuprins între data de 1 februarie şi data de 29 aprilie 2016 care îndeplinesc condiţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2015, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 166/2015.

Art. 3. - (1) în data de 25 decembrie 2016 se organizează o extragere ocazională a Loteriei bonurilor fiscale.

(2) La extragerea prevăzută la alin. (1) participă bonurile fiscale emise în intervalul calendaristic cuprins între data de 1 mai şi data de 9 decembrie 2016 care îndeplinesc condiţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2015, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 166/2015.

Art. 4. - (1) Fondul de premiere alocat extragerilor prevăzute la art. 2 alin. (1), precum şi la art. 3 alin. (1) este de 1.000.000 lei pentru fiecare extragere ocazională.

(2) Fondul de premiere prevăzut la alin. (1) se majorează cu sumele necesare rotunjirii valorii câştigului aferent unui bon fiscal, în condiţiile art. 7 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2015, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 166/2015.

Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul finanţelor publice,

Daniela Pescaru,

secretar de stat

 

Bucureşti, 14 ianuarie 2016.

Nr. 51.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT ÎN MATERIE PENALĂ

DECIZIA Nr. 29

din 19 noiembrie 2015

 

Dosar nr. 3.465/1/2015

Completul compus din:

judecător Mirela Sorina Popescu - preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele Completului

Simona Cristina Neniţă - judecător la Secţia penală – judecător - raportor

Luciana Mera - judecător la Secţia penală

Silvia Cerbu - judecător la Secţia penală

Lavinia Valeria Lefterache - judecător la Secţia penală

Ilie Iulian Dragomir - judecător la Secţia penală

Maricela Cobzariu - judecător la Secţia penală

Francisca Maria Vasile - judecător la Secţia penală

Leontina Şerban - judecător la Secţia penală

Marcela Radu - magistrat-asistent

 

S-a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală în Dosarul nr. 2.137/122/2014 (2.787/2015) (având ca obiect contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu împotriva Sentinţei penale nr. 1.062 din 27 octombrie 2014, pronunţată de Tribunalul Giurgiu - Secţie penală în Dosarul nr. 2.137/122/2014) prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile referitoare la chestiunea de drept: „dacă în aplicarea art. 585 alin. (1) Ut. a) din Codul de procedură penală, în cazul operaţiunii de contopire a unei pedepse cu închisoarea aplicate în temeiul Codului penat din 1968 pentru o infracţiune săvârşită sub imperiul acestei legi cu o pedeapsă cu închisoarea aplicată în temeiul noului Cod penal pentru o infracţiune săvârşită sub imperiul Codului penal din 1968 se impune determinarea legii penale mai favorabile condamnatului în temeiul art. 5 din noul Cod penal sau se aplică legea în vigoare la momentul efectuării operaţiunii de contopire.

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală şi art. 274 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa de judecată a fost prezidată de către preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna judecător Mirela Sorina Popescu.

La şedinţa de judecată a participat doamna Marcela Radu, magistrat-asistent în cadrul Secţiei penale, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 27E din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de doamna Marinela Mincă, procuror şef al Biroului de reprezentare din cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, învederând obiectul Dosarului nr. 3.465/1/2015 aflat pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, precum şi faptul că, drept urmare a solicitărilor formulate în temeiul art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, la dosarul cauzei au fost depuse punctele de vedere asupra problemei de drept deduse dezlegării formulate de judecătorii instanţelor judecătoreşti de la nivelul curţilor de apel Oradea, Constanţa, Galaţi, Braşov, Timişoara, Bucureşti1, Târgu Mureş, Bacău, Suceava, Cluj, Alba Iulia, Iaşi, Craiova şi Piteşti, în cadrul cărora s-au conturat două opinii: o primă opinie este în sensul că în cazul operaţiunii de contopire a unei pedepse cu închisoarea aplicate în temeiul Codului penal din 1969 pentru o infracţiune săvârşită sub imperiul acestei legi cu o pedeapsă cu închisoarea aplicată în temeiul noului Cod penal pentru o infracţiune săvârşită sub imperiul Codului penal din 1969 se impune determinarea legii penale mai favorabile condamnatului în temeiul art. 5 din noul Cod penal; a două opinie este în sensul că, în procedura prevăzută de art. 585 din Codul de procedură penală, ce vizează faza de executare a pedepselor, hotărârile de condamnare sunt definitive, astfel încât nu este aplicabil art. 5 din noul Cod penal, care implică existenţa unui proces penal pe rol. În consecinţă, operaţiunea de contopire a pedepselor trebuie realizată în raport cu legea penală în vigoare la momentul contopirii, respectiv art. 39 din noul Cod penai.

De asemenea, magistratul-asistent a învederat că asupra problemei de drept supuse dezlegării a formulat punct de vedere şi Universitatea Babeş Bolyai - Facultatea de Drept, Catedra de drept penal, acesta fiind în sensul că, în aplicarea art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, în cazul operaţiunii de contopire a unei pedepse cu închisoarea aplicate în temeiul Codului penal anterior pentru o infracţiune săvârşită sub imperiul acestei legi cu o pedeapsă cu închisoarea aplicată în temeiul noului Cod penal pentru o infracţiune săvârşită sub imperiul Codului penal anterior, se impune întotdeauna determinarea legii penale mai favorabile condamnatului conform art. 5 din noul Cod penai. Aceeaşi opinie a fost exprimată şi de Direcţia legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Deopotrivă, a arătat că soluţia propusă de judecătorul-raportor - de admitere a sesizării formulate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală în Dosarul nr. 2.137/122/2014 (2.787/2015) cu consecinţa stabilirii faptului că în procedura de modificare a pedepsei prevăzută de art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura penală, în cadrul operaţiunii de contopire a unei pedepse cu închisoarea aplicată în temeiul Codului penal anterior pentru o infracţiune săvârşită sub imperiul acestei legi cu o pedeapsă cu închisoarea aplicată în temeiul noului Cod penal pentru o infracţiune săvârşită sub Codul penal anterior, se impune determinarea legii penale mai favorabile condamnatului conform art. 5 din Codul penal - este similară celei comunicate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia judiciară şi de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu.

Constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepţii de invocat, preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, doamna judecător Mirela Sorina Popescu, a solicitat doamnei procuror Marinela Mincă să expună punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la problema de drept supusă dezlegării.

Susţinând că sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a I l-a penală îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, reprezentantul Ministerului Public a arătat că problema de drept supusă dezlegării vizează identificarea legii penale aplicabile tratamentului sancţionator al pluralităţii de infracţiuni, sub forma concursului de infracţiuni, atunci când această operaţiune se realizează în faza executării pedepsei, urmând a se stabili dacă în această situaţie se aplică legea în vigoare la momentul efectuării contopirii, potrivit principiului activităţii legii penale sau, dimpotrivă, sunt aplicabile dispoziţiile art.5 din Codul penal în sensul aplicării legii penale mai favorabile, potrivit principiului mitior lex.

În acest sens, a arătat că, întrucât dispoziţiile legale care reglementează tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni sunt dispoziţii de drept penal substanţial, caracter pe care îl păstrează indiferent de faza procesuală în care sunt aplicabile şi valorificate, acestea sunt supuse principiului aplicării legii penale mai favorabile, principiu care, pe cale de consecinţă, se aplică şi în ipoteza contopirii pedepselor pentru infracţiuni concurente. Aşadar, în ipoteza în care toate infracţiunile concurente au fost săvârşite sub legea veche, una dintre acestea fiind definitiv judecată sub legea veche, iar alta sub legea nouă, instanţa învestită cu soluţionarea unei contestaţii prin care se solicită contopirea celor două pedepse este ţinută să aplice în privinţa tratamentului concursului legea penală mai favorabilă, conform art. 5 din Codul penal.

Totodată, a arătat că, în situaţia ce face obiectul sesizării, fiind învestită cu o singură operaţie, respectiv cea de contopire a două pedepse definitive, în aplicarea art. 5 din Codul penal, instanţa este ţinută să examineze comparativ dispoziţiile art. 14 şi 34 din Codul penal anterior cu cele corespondente din noul Cod penal, respectiv art. 16 şi 39 din Codul penal.

Deopotrivă, a menţionat că soluţia aplicării regulii mitior lex în situaţia ce face obiectul sesizării pendinte este susţinută şi de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, care prevăd că legea nouă se aplică exclusiv în cazul pluralităţii de infracţiuni, atunci când una dintre infracţiunile concurente a fost săvârşită sub imperiul legii noi. Per a contrarie, în celelalte cazuri, deci şi în situaţia dată, se aplica principiul legii penale mai favorabile.

În final, arătând că aceeaşi concluzie se desprinde şi din considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/2014, reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea sesizării formulate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală în Dosarul nr. 2.137/122/2014 (2,787/2015), cu consecinţa stabilirii faptului că în aplicarea art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, în cazul operaţiunii de contopire a unei pedepse cu închisoarea aplicate în temeiul Codului penal anterior pentru o infracţiune săvârşită sub imperiul acestei legi cu o pedeapsă cu închisoarea aplicată în temeiul noului Cod penal pentru o infracţiune săvârşită sub imperiul Codului penal anterior, se determină legea penală mai favorabilă condamnatului în temeiul art. 5 din noul Cod penal.

Constatând că nu sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a declarat dezbaterile închise, iar Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reţinut dosarul în pronunţare.

ÎNALTA CURTE,

asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul şi obiectul sesizării

Prin încheierea de şedinţă din data de 22 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.î 37/122/2014 (2.787/2015), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, în temeiul art. 475 şi următoarele din Codul de procedură penală, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile referitoare la chestiunea de drept: „dacă în aplicarea art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, în cazul operaţiunii de contopire a unei pedepse cu închisoarea aplicate în temeiul Codului penal din 1968 pentru o infracţiune săvârşită sub imperiul acestei legi cu o pedeapsă cu închisoarea aplicată în temeiul noului Cod penal pentru o infracţiune săvârşită sub imperiul Codului penal din 1968 se impune determinarea legii penale mai favorabile condamnatului în temeiul art. 5 din noul Cod penal sau se aplică legea În vigoare la momentul efectuării operaţiunii de contopire”.

II. Expunerea succintă a cauzei

Prin Sentinţa penală nr. 1.062 din 27 octombrie 2014, pronunţată de Tribunalul Giurgiu - Secţia penală, în baza art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, s-a admis cererea formulată de condamnatul Z A. şi, în consecinţă:

S-a înlăturat din pedeapsa de 7 ani închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 1.106 din 28 decembrie 2012 a Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 3.181 din 18 octombrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 40/F din 21 ianuarie 2010 a Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 828 din 3 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.

S-a înlăturat din pedeapsa de 8 ani închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 307 din 17 aprilie 2013 a Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1.951 din 6 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 40/F din 21 ianuarie 2010 a Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 828 din 3 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.

În temeiul dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal, s-a contopit pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 307 din 17 aprilie 2013 a Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1.951 din 6 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1.106 din 28 decembrie 2012 a Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 3.181 din 18 octombrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, stabilindu-se ca inculpatul Z.A. să execute pedeapsa cea^mai grea, de 5 ani închisoare.

În baza art. 43 alin. (1) din noul Cod penal, s-a adăugat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 40/F din 21 octombrie 2010 a Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 828 din 3 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, stabilindu-se ca inculpatul ZA să execute în total 8 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (1), ( 2) şi alin. (3) lit. a) din noul Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din noul Cod penal, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) din noul Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din noul Cod penal până când pedeapsa închisorii va fi executată sau considerată ca executată.

S-a dedus arestarea preventivă a inculpatului de la 17 iunie 2009 la 21 ianuarie 2010 şi de la 24 octombrie 2013 la zi.

S-a dispus anularea mandatelor de executare a pedepsei închisorii nr. 1.469 din 21 octombrie 2013 şi nr. 582 din 10 iunie 2014, ambele emise de Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală şi emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa rezultantă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu la data de 17 iulie 2014, condamnatul Z.A., deţinut în Penitenciarul Giurgiu, a solicitat contopirea pedepselor aplicate prin Sentinţa penală nr. 307 din 17 aprilie 2013 a Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1.951 din 6 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi Sentinţa penală nr. 1.106 din 28 decembrie2012 a tribunalului Bucureşti - Secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 3.181 din 18 octombrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.

Analizând cererea formulată, prima instanţă a reţinut că faptele pentru care inculpatul Z.A. a fost condamnat prin cele două sentinţe definitive sunt concurente, fiind comise la datele de 23 martie 2013 şi, respectiv, 8 februarie 2012.

Ca atare, în virtutea dispoziţiilor art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, instanţa a admis cererea şi, potrivit art. 5 din noul Cod penal, a aplicat dispoziţiile Codului penal din 1969 ca lege penală mai favorabilă.

Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, invocând faptul că în mod greşit prima instanţă a reţinut prevederile art. 39 din noul Cod penal şi a stabilit ca petentul să execute pedeapsa cea mai grea, fără aplicarea vreunui spor, cât şi dispoziţiile art. 5 din Codul penal, deşi obiectul cauzei îl constituia o cerere de contopire a unor pedepse definitive.

În motivarea contestaţiei, parchetul a mai susţinut că, întrucât în cazul unui concurs de infracţiuni se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depăşeşte maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, în speţă, având în vedere faptul că aplicarea unui spor de pedeapsă este obligatorie potrivit noului Cod penal şi facultativă conform Codului penal din 1969, cererea de contopire trebuia soluţionată potrivit legii vechi.

Contestaţia a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, cu nr. 2.1377122/2014 (2.787/2015).

III. Punctul de vedere al completului care a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Curtea de Apel Bucureşti, învestită cu soluţionarea contestaţiei parchetului împotriva Sentinţei penale nr. 1.062 din 27 octombrie 2014 a Tribunalului Giurgiu, cu privire la problema de drept supusă analizei, a apreciat că operaţiunea de contopire trebuie realizată în raport cu dispoziţiile art. 39 din noul Cod penal, legea în vigoare la momentul contopirii, întrucât într-o astfel de situaţie nu este aplicabil art. 5 din noul Cod penal ce impune ca şi condiţie premisă lipsa unei hotărâri definitive de condamnare. Aceeaşi concluzie se impune ca urmare a interpretării gramaticale a art. 5 din noul Cod penal care foloseşte ca momente temporale, cel al „săvârşirii infracţiunii” şi „judecarea definitivă a cauzei”, termeni de natură a indica că acest principiu este aplicabil exclusiv în cazul răspunderii penale pentru săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, nu şi în cazul unor cereri accesorii, cum este cererea de contopire formulată ulterior aplicării definitive a pedepselor.

De asemenea, s-a motivat că nu poate fi omis faptul că într-o astfel de situaţie tranzitorie condamnatul a beneficiat de efectele legii penale mai favorabile pentru una dintre cele două pedepse (infracţiunea săvârşită sub Codul penal din 1969 şi pentru care pedeapsa s-a aplicat în temeiul noului Cod penal), cu ignorarea tratamentului juridic aplicabil pluralităţii de infracţiuni, deci fără a se aplica global legea penală mai favorabilă, conform Deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale a României.

IV. Punctele de vedere ale procurorului şi ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

În şedinţa din 18 septembrie 2015, reprezentantul Ministerului Public a opinat în sensul că se impune sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, susţinând că într-o situaţie tranzitorie ca cea dedusă judecăţii, operaţiunea de contopire trebuie efectuată potrivit legii penale mai favorabile condamnatului, în temeiul art. 5 din Codul penal.

Acelaşi punct de vedere a exprimat şi apărătorul condamnatului Z.A.

V. Punctele de vedere exprimate de către curţile de apel şi instanţele judecătoreşti arondate

În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a solicitat punctul de vedere al instanţelor judecătoreşti asupra chestiunii de drept supuse dezlegării.

Au comunicat puncte de vedere asupra problemei de drept în discuţie curţile de apel Oradea, Constanţa, Galaţi, Braşov, Timişoara, Bucureşti, Târgu Mureş, Bacău, Suceava, Cluj, Alba Iulia, Iaşi, Craiova şi Piteşti care, după caz, au făcut referire şi la punctele de vedere ale unora dintre instanţele arondata.

În cadrul punctelor de vedere comunicate s-au conturat două opinii:

Într-o primă opinie, s-a susţinut că judecarea cererilor întemeiate pe dispoziţiile art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală reprezintă o judecată distinctă de fiecare dintre procedurile judiciare în care au fost aplicate pedepsele supuse contopirii, astfel încât se impune determinarea legii penale mai favorabile condamnatului în temeiul art. 5 din noul Cod penal.

În consecinţă, s-a opinat că în cazul operaţiunii de contopire a unei pedepse cu închisoarea aplicate în temeiul Codului penal din 1969 pentru o infracţiune săvârşită sub Imperiul acestei legi cu o pedeapsă cu închisoarea aplicată în temeiul noului Cod penal pentru o infracţiune săvârşită sub imperiul Codului penal din 1969 se impune determinarea legii penale mai favorabile condamnatului în temeiul art. 5 din noul Cod penal.

Prin această modalitate se asigură şi respectarea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012, care stabilesc aplicarea tratamentului sancţionator al pluralităţii de infracţiuni după legea nouă, dacă cel puţin una dintre infracţiunile componente a fost comisă sub legea veche.

Totodată, în aplicarea art. 5 din noul Cod penal, caracterul mai favorabil al legii penale se apreciază la momentul procedurii prevăzute de art. 585 din Codul de procedură penală, pornind de la pedepsele aplicate, iar nu de la mecanismul aplicării acestora, cu atât mai mult cu cât în cursul acestei judecăţi distincte aplicarea globală a legii penale mai favorabile are în vedere soluţionarea tuturor problemelor decurgând din constatarea existenţei uneia dintre situaţiile prevăzute de art. 585 alin. (1) din Codul de procedură penală Concret, cu referire la concursul de infracţiuni, se vor aplica dispoziţiile unei singure legi (aceea mai favorabilă) cu privire la modul decalcul al pedepsei rezultante.

În acest sens, s-au exprimat Curtea de Apel Oradea (Tribunalul Bihor, Tribunalul Satu Mare), Curtea de Apel Constanţa (Tribunalul Constanţa, Tribunalul Tulcea, Judecătoria Tulcea, Judecătoria Medgidia), Curtea de Apei Braşov (Judecătoria Târgu Secuiesc), Curtea de Apel Timişoara (Tribunalul Arad), Curtea de Apel Bucureşti (Secţia I penală, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală, Tribunalul Ilfov, Judecătoria Giurgiu, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, Judecătoria Turnu Măgurele), Curtea de Apel Târgu Mureş (Judecătoria Miercurea-Ciuc, Judecătoria Luduş, Judecătoria Odorheiu Secuiesc), Curtea de Apel Bacău (Tribunalul Neamţ, Tribunalul Bacău), Curtea de Apel Cluj (Tribunalul Cluj, Tribunalul Maramureş, Judecătoria Şimleu Silvaniei), Curtea de Apel Alba Iulia (Tribunalul Sibiu, Judecătoria Sălişte, Judecătoria Sibiu), Curtea de Apel Iaşi (Judecătoria Iaşi,Tribunalul Vaslui) şi Curtea de Apel Craiova (Tribunalul Dolj, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin).

În cea de-a două opinie, s-a apreciat că operaţiunea de contopire trebuie realizată în raport cu dispoziţiile art. 39 din noul Cod penal, lege în vigoare în momentul efectuării operaţiunii de contopire.

În argumentarea acestei opinii s-a susţinut că în situaţia prevăzută de art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 5 din noul Cod penal, întrucât acestea vizează aplicarea legii penale mai favorabile numai în situaţia în care de la comiterea infracţiunii şi până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale; or, în situaţia dată, operaţiunea de contopire vizează două hotărâri judecătoreşti definitive.

S-a mai susţinut că aplicarea principiului legii penale mai favorabile presupune existenţa unei situaţii tranzitorii, ipoteza prevăzută de art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală neîndeplinind această condiţie, întrucât presupune modificarea unor pedepse în cursul executării.

Deopotrivă, s-a argumentat că normele de procedură sunt de imediată aplicare, astfel încât în situaţia dată nu este incident principiul legii penale mai favorabile.

În acest sens s-au pronunţat următoarele instanţe: Curtea de Apel Bucureşti (Secţia a II-a penală, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, Tribunalul Ialomiţa, Judecătoria Alexandria), Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Sălaj, Judecătoria Dragomireşti, Judecătoria Vişeul de Sus, Judecătoria Bistriţa, Judecătoria Avrig, Tribunalul Iaşi, Tribunalul Gorj, Tribunalul Braşov, Curtea de Apel Piteşti, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Galaţi, Tribunalul Timiş, Tribunalul Caraş-Severin, Judecătoria Oradea, Judecătoria Beiuş şi Judecătoria Rupea.

VI. Opinia specialiştilor consultaţi

Deşi s-au solicitat opiniile mai multor specialişti în domeniul dreptului penal, doar Universitatea Babeş-Bolyai - Facultatea de Drept Catedra de drept penal, a comunicat un punct de vedere asupra problemei de drept deduse dezlegării, acesta fiind în sensul că, în aplicarea art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, în cazul operaţiunii de contopire a unei pedepse cu închisoarea aplicate în temeiul Codului penal anterior pentru o infracţiune săvârşită sub imperiul acestei legi cu o pedeapsă cu închisoarea aplicată în temeiul noului Cod penal pentru o infracţiune săvârşită sub imperiul Codului penal anterior, se impune întotdeauna determinarea legii penale mai favorabile condamnatului, conform art. 5 din noul Cod penal.

În argumentarea punctului de vedere exprimat s-a susţinut, în esenţă, că operaţiunea de contopire a unor pedepse aplicate prin hotărâri definitive, indiferent de legea în baza căreia au fost stabilite, în măsura în care toate faptele au fost comise sub legea veche, este supusă principiului legii penale mai favorabile întrucât acesta nu priveşte doar stabilirea pedepsei pentru o anumită faptă, ci este incident în soluţionarea oricărei cauze în privinţa căreia a intervenit o succesiune de legi în timp, deci şi în privinţa contopirii.

S-a mai arătat că o astfel de soluţie este susţinută şi de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora contopirea se face în mod obligatoriu potrivit legii noi atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub imperiul legii noi. Or, interpretând per a contrario dispoziţia legală precitată, rezultă că, în ipoteza în care toate infracţiunile au fost comise sub legea veche, contopirea nu se face în mod obligatoriu în baza legii noi, ci în baza legii mai favorabile.

Deopotrivă, s-a susţinut că în situaţii de natura celei care a determinat prezenta sesizare, soluţia aplicării obligatorii a legii noi nu este cu nimic mai conformă cu principiul statornicit prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 265/2014, atâta vreme cât una dintre pedepse a fost stabilită definitiv potrivit legii vechi.

Totodată, s-a argumentat că soluţia determinării legii penale mai favorabile condamnatului conform art. 5 din noul Cod penal în situaţia de natura celei ce face obiectul sesizării este acceptată şi în dreptul comparat, făcându-se trimitere în acest sens la dreptul spaniol, respectiv la hotărârile Tribunalului Suprem din această ţară prin care s-a statuat că, deşi pedeapsa a fost aplicată potrivit legii vechi, prescripţia executării pedepsei se va calcula potrivit legii noi, dacă este mai favorabilă sub acest aspect.

VII. Examenul jurisprudenţei în materie

1. Jurisprudenţa naţională relevantă

În materialul transmis de curţile de apel nu a fost identificată nicio hotărâre în care problema de drept-obiect al sesizării - să fi fost examinată explicit.

2. Jurisprudenţa relevantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept analizată.

3. Jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale

Nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept analizată.

4. Jurisprudenţa relevantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului

Nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept analizată.

VIII. Punctul de vedere exprimat de Direcţia legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost în sensul că în procedura de modificare a pedepsei prevăzută în art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, în cadrul operaţiunii de contopire a unei pedepse cu închisoarea aplicate în temeiul Codului penal anterior pentru o infracţiune săvârşită sub imperiul acestei legi cu o pedeapsă cu închisoarea aplicată în temeiul noului Cod penal pentru o infracţiune săvârşită sub imperiul Codului penal anterior, se impune determinarea legii penale mai favorabile condamnatului, conform art. 5 din noul Cod penal.

În argumentarea acestui punct de vedere s-a susţinut că dispoziţiile privitoare la pedeapsă în cazul concursului de infracţiuni constituie norme de drept penal substanţial, astfel încât acestea sunt guvernate de principiul aplicării legii penale mai favorabile (mitior lex), iar nu de principiul imediatei aplicabilităţi, care guvernează normele de drept procesual penal.

Dispoziţiile art. 5 din noul Cod penal sunt incidente în cazul concursului de infracţiuni, dacă aplicarea pedepsei rezultante se realizează în cadrul unei judecăţi distincte de judecarea fiecăreia dintre infracţiunile care compun concursul, întrucât într-o astfel de ipoteză sintagma Judecarea definitivă a cauzei” la care se referă textul de lege precitat semnifică judecarea definitivă a cauzei în care instanţa aplică pedeapsa rezultantă sau, mai exact, judecarea definitivă a cauzei în care instanţa aplică pentru prima dată dispoziţiile legale privitoare la pedeapsa în cazul concursului de infracţiuni, dispoziţii care nu au fost aplicate cu titlu definitiv anterior.

Dispoziţiile art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală prevăd o judecată distinctă, care presupune exclusiv aplicarea pedepsei rezultante, pe baza dispoziţiilor privitoare la pedeapsa în cazul concursului de infracţiuni, în cadrul acestei proceduri instanţa fiind abilitată să aplice pentru prima dată normele de drept penal substanţial în materia concursului de infracţiuni. Or, aplicând pentru prima dată normele de drept penal substanţial privitoare la pedeapsa în cazul concursului de infracţiuni, în cadrul unei judecăţi distincte, instanţa nu are niciun temei legal pentru a înlătura incidenţa principiului aplicării legii penale mai favorabile, în condiţiile art. 5 din noul Cod penal, şi nici pentru a înlocui acest principiu specific normelor de drept penal substanţial cu principiul imediatei aplicabilităţi, ce caracterizează normele de drept procesual penal.

S-a mai susţinut că excluderea aplicării legii penale mai favorabile, în condiţiile art. 5 din noul Cod penal, în cadrul procedurii de modificare a pedepsei prevăzute în art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală - ori de câte ori instanţa aplică pentru prima dată dispoziţiile legale privitoare la pedeapsa în cazul concursului de infracţiuni - ar conduce atât la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, cât şi la încălcarea art. 7 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum este interpretat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Prin determinarea legii penale mai favorabile în procedura de modificare a pedepsei prevăzută în art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală nu se încalcă Decizia Curţii Constituţionale nr. 265/2014 - potrivit căreia dispoziţiile art. 5 din noul Cod penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile -, întrucât, în cadrul judecăţii distincte pe care o presupune aplicarea pedepsei rezultante, instanţa nu poate combina prevederile din Codul penal anterior cu prevederile noului Cod penal, ci aplică în mod global prevederile uneia dintre legile succesive în cauza care are ca obiect contopirea pedepselor.

Astfel, în procedura prevăzută în art. 585 alin, (1) lit. a) din Codul de procedură penală, instanţa nu poate modifica niciuna dintre hotărârile judecătoreşti definitive prin care s-a dispus condamnarea separată pentru fiecare dintre infracţiunile care compun concursul, chiar dacă pentru una dintre infracţiunile concurente săvârşite sub imperiul Codului penai anterior s-au aplicat prevederile Codului penal anterior, iar pentru o altă infracţiune concurentă săvârşită tot sub imperiul Codului penal anterior s-au aplicat prevederile noului Cod penal. Practic, în această procedură instanţa este abilitată exclusiv să aplice pedeapsa rezultantă, în cadrul unei judecăţi distincte în care nu poate combina prevederile din Codul penal anterior cu prevederile noului Cod penal.

În susţinerea opiniei exprimate au mai fost invocate şi următoarele argumente:

1. În conformitate cu dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012, „Tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracţiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă”.

Din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012 rezultă că, atunci când niciuna dintre infracţiunile din structura pluralităţii nu a fost comisă sub legea nouă, instanţa nu aplică în mod obligatoriu tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni potrivit legii noi, ci determină legea penală mai favorabilă din punctul de vedere al tratamentului sancţionator al pluralităţii de infracţiuni.

Redactarea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012 („chiar dacă pentru celelalte infracţiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi*) anticipează existenţa unor situaţii în care pentru unele infracţiuni concurente s-au aplicat dispoziţiile Codului penal anterior, iar pentru alte infracţiuni concurente s-au aplicat dispoziţiile noului Cod penal, însă instituie aplicarea obligatorie a tratamentului sancţionator al concursului de infracţiuni prevăzut în noul Cod penal numai în ipoteza în care cel puţin una dintre infracţiunile concurente a fost comisă sub legea nouă. Prin urmare, în ipoteza în care niciuna dintre infracţiunile concurente nu a fost comisă sub legea nouă, instanţa nu are un temei legal pentru a aplica, în mod automat, tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni prevăzut în noul Cod penal şi a înlătura incidenţa principiului aplicării legii penale mai favorabile, în condiţiile art. 5 din noul Cod penal.

2. Potrivit minutei întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor penale de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi curţile de apel (Curtea de Apel Bucureşti, 27-28 noiembrie 2014), publicată pe pagina de internet a Institutului Naţional al Magistraturii, „punctul de vedere agreat de participanţii la întâlnire a fost în sensul că procedura prevăzută de art. 585 din Codul de procedură penală reprezintă o procedură de judecată distinctă de fiecare dintre cauzele în care au fost aplicate pedepsele supuse contopirii, iar respectivele pedepse sunt intrate în puterea lucrului judecat Ca urmare, caracterul mai favorabil al legii penale se apreciază la momentul acestei proceduri, pornind de la pedepsele aplicate, iar nu de la mecanismul aplicării acestora. În cursul acestei judecăţi distincte, aplicarea globală a legii penale mai favorabile are în vedere soluţionarea tuturor problemelor decurgând din constatarea existenţei uneia dintre situaţiile prevăzute de art. 585 alin. (1) din Codul de procedură penală. Concret, referindu-ne la concursul de infracţiuni, se vor aplica dispoziţiile unei singure legi (aceea mai favorabilă) referitor atât la anularea suspendării executării unei pedepse, cât şi la modul de calcul al pedepsei rezultante”.

IX. Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin Adresa nr. 2.509/C/2492/111-5/2015, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia judiciară a comunicat concluziile formulate asupra chestiunii de drept supuse dezlegării, solicitând admiterea sesizării formulate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală cu consecinţa stabilirii faptului că în aplicarea art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, în cazul operaţiunii de contopire a unei pedepse cu închisoarea aplicate în temeiul Codului penal anterior pentru o infracţiune săvârşită sub imperiul acestei legi cu o pedeapsă cu închisoarea aplicată în temeiul noului Cod penal pentru o infracţiune săvârşită sub imperiul Codului penal anterior se determină legea penală mai favorabilă condamnatului în temeiul art. 5 din Codul penal.

În argumentarea soluţiei propuse, constatând, prioritar, că sesizarea îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, parchetul a susţinut că, întrucât dispoziţiile legale referitoare la tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni, reglementând răspunderea penală a inculpatului şi stabilirea pedepsei, sunt norme de drept substanţial, natură pe care şi-o păstrează indiferent în care fază a procesului penal sunt incidente şi valorificate, acestea sunt guvernate de principiul legii penale mai favorabile.

A mai arătat că o astfel de soluţie a fost consacrată şi de doctrină, dar şi de Curtea Constituţională şi instanţa supremă, care recunosc aplicarea legii penale mai favorabile faţă de pedepse definitive în situaţia unor proceduri judiciare subsecvente raportului juridic substanţial de drept penal, prin extinderea efectelor acestuia până la executarea sau considerarea ca fiind executată a pedepsei aplicate.

În consecinţă, s-a apreciat că în ipoteza în care toate infracţiunile concurente au fost săvârşite sub legea veche, una dintre acestea fiind definitiv judecată sub legea veche, iar alta, definitiv judecată sub legea nouă, se va aplica în privinţa tratamentului concursului legea mai favorabilă, sens în care vor fi comparate efectele produse de art. 14 şi art. 34 din Codul penal anterior cu efectele produse de art. 6 şi art. 39 din Codul penal, fără a fi însă valorificate şi dispoziţiile art. 15 din Codul penal anterior care, potrivit art. 4 Legea nr. 187/2012, sunt excluse de la extraactivitate.

X. Dispoziţii legale incidente

Art. 3 din Codul penal - Activitatea legii penale „Art. 3. - Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare.”

Art. 5 din Codul penal - Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei

„Art. 5. - (1) în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă.[...]” Art. 39 din Codul penai - Pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni

„Art. 39. - (1) în caz de concurs de infracţiuni se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa după cum urmează:

………………………………………………………..

b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;”.

Art. 40 din Codul penal - Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente

„Art. 40. - (1) Dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracţiune concurentă, se aplică dispoziţiile art. 39.

(2) Dispoziţiile art. 39 se aplică şi în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat mai suferise o condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentă.

(3) Dacă infractorul a executat integral sau parţial pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente. (...)”

Art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal

„Art. 10. - Tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracţiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă.”

Art. 585 din Codul de procedură penală - Alte modificări de pedepse

„Art. 585. - (1) Pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepse se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa vreuneia dintre următoarele situaţii:

a) concursul de infracţiuni [...]”

Art. 34 din Codul penal din 1969 - Pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni săvârşite de persoana fizică

„Art. 34. - În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează: [...]

b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani;”.

Art. 36 din Codul penal din 1969 - Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente săvârşite de persoana fizică

„Art. 36. - Dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracţiune concurentă, se aplică dispoziţiile art. 34 şi 35.

Dispoziţiile art. 34 şi 35 se aplică şi în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat suferise şi o altă condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentă

Dacă infractorul a executat în total sau în parte pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente. [...]”

XI. Opinia judecătorului-raportor

Soluţia propusă de judecătorul-raportor în dezlegarea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării pendinte este aceea că, în procedura de modificare a pedepsei prevăzută în art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, în cadrul operaţiunii de contopire a unei pedepse cu închisoarea aplicată în temeiul Codului penal din 1969 pentru o infracţiune săvârşită sub această lege cu o pedeapsă cu închisoarea aplicată în temeiul noului Cod penal pentru o infracţiune săvârşită sub Codul penal anterior, se impune determinarea legii penale mai favorabile condamnatului în temeiul art. 5 din noul Cod penal.

În argumentarea soluţiei propuse, pornind de la dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit legii noi, atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, judecătorul-raportor a susţinut că din interpretarea per a contrario a aceluiaşi text de lege rezultă că, în situaţia în care niciuna dintre infracţiunile concurente pentru care s-au aplicat pedepse individuale prin hotărâri definitive nu a fost comisă după intrarea în vigoare a noului Cod penal, tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni va fi cel prevăzut de Codul penal anterior - lege penală mai favorabilă condamnatului căruia i se stabileşte în procedura reglementată de art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală pentru prima dată pedeapsa rezultantă.

Totodată, pornind de la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 214 din 16 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 8 septembrie 1997, judecătorul-raportor a susţinut că în cazul modificării pedepsei, situaţie tranzitorie ce se creează la data săvârşirii infracţiunilor din structura pluralităţii şi durează până la executarea pedepsei rezultante stabilită pentru prima dată într-o procedură distinctă, determinarea legii aplicabile se face potrivit regulilor înscrise în art. 15 alin, (2) din Constituţia României şi art. 5 din noul Cod penal - în sensul aplicării legii penale mai favorabile, independent de data la care cele două sentinţe de condamnare au rămas definitive.

Deopotrivă, judecătorul-raportor a susţinut că, atât potrivit legislaţiei penale, cât şi jurisprudenţei Curţii Constituţionale, dispoziţiile legale privitoare la pedeapsă în cazul concursului de infracţiuni constituie norme de drept penal substanţial, care atrag incidenţa principiului aplicării legii penale mai favorabile (mitior lex).

În consecinţă, învederând şi faptul că prin determinarea legii penale mai favorabile în procedura de modificare a pedepsei prevăzute în art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală nu se nesocoteşte Decizia Curţii Constituţionale nr. 265/2014 întrucât, în cadrul judecăţii distincte pe care o presupune aplicarea pedepsei rezultante, instanţa nu poate combina prevederile din Codul penal anterior cu prevederile din noul Cod penal, ci aplică global dispoziţiile uneia dintre legile succesive care sunt mai favorabile, judecătorul-raportor a concluzionat că dezlegarea care trebuie dată chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării pendinte este aceea că, în procedura de modificare a pedepsei prevăzută în art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, în cadrul operaţiunii de contopire a unei pedepse cu închisoarea aplicată în temeiul Codului penal din 1969 pentru o infracţiune săvârşită sub această lege cu o pedeapsă cu închisoarea aplicată în temeiul noului Cod penal pentru o infracţiune săvârşită sub Codul penal anterior, se impune determinarea legii penale mai favorabile condamnatului, în temeiul art. 5 din noul Cod penal.

XII, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală prin încheierea din 22 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.137/122/2014 (2.787/2015), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, reţine următoarele:

A) Cu privire la admisibilitatea sesizării

În cauză sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 475 din Codul de procedură penală.

În acest sens, Curtea de Apel Bucureşti este învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, chestiunea de drept cu care a fost sesizată instanţa supremă nu a primit încă rezolvare printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui asemenea recurs, iar soluţionarea pe fond a cauzei depinde de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării.

Constatând îndeplinite condiţiile de admisibilitate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va proceda la analizarea pe fond a chestiunii de drept ce face obiectul sesizării.

B) Cu privire la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită

Problema de drept are în vedere tratamentul sancţionator aplicabil pluralităţii de infracţiuni sub forma concursului de infracţiuni, în procedura reglementată de art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, atunci când ambele infracţiuni din structura pluralităţii au fost comise sub legea veche, iar pedepsele individuale au fost stabilite la momente diferite, una sub Codul penal din 1969, iar alta în baza Codului penal în vigoare. În această situaţie, se pune problema dacă legea penală mai favorabilă condamnatului se determină în temeiul art. 5 din noul Cod penal sau se aplică legea în vigoare la momentul efectuării operaţiunii de contopire.

În conformitate cu dispoziţiile art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, „Pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa vreuneia dintre următoarele situaţii: a) concursul de infracţiuni [...]”

Procedura reglementată de dispoziţiile art. 585 din Codul de procedură penală se referă la aplicarea unor dispoziţii legale de drept substanţial din Codul penal privind pedeapsa, a căror aplicare nu a fost posibilă în cursul judecăţii, deoarece instanţa care a pronunţat condamnarea definitivă nu a avut cunoştinţă de ele.

Chestiunea de drept invocată se impune a fi analizată sub mai multe aspecte:

Astfel, conform dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012, tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit legii noi, atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracţiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă.

Dispoziţiile legale enunţate, prin conţinutul lor şi locul unde au fost poziţionate de legiuitor, în titlul I „Dispoziţii privind aplicarea în timp a legii penale”, cap. III „Dispoziţii privind aplicarea şi executarea sancţiunilor penale”, au caracter de norme tranzitorii, reprezentând o reglementare cu un caracter special în raport cu prevederile art. 39-40 din noul Cod penal.

Dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 sunt aplicabile numai în situaţia în care cel puţin una dintre infracţiunile concurente a fost comisă după intrarea în vigoare a noului Cod penal, când tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni va fi obligatoriu, cel prevăzut de noul Cod penal - art. 39-40, mai sever, deoarece sub imperiul acestuia s-a desăvârşit, finalizat pluralitatea infracţională.

Per a contrario, în situaţia în care niciuna dintre infracţiunile concurente pentru care s-au aplicat pedepse individuale prin hotărâri definitive nu a fost comisă după intrarea în vigoare a noului Cod penal, tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni va fi cel prevăzut de Codul penal anterior - care, în acest caz, este legea penală mai favorabilă condamnatului căruia i se stabileşte în procedura reglementată de art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală pentru prima dată pedeapsa rezultantă.

În această situaţie tranzitorie, nu există temei legal pentru a aplica tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni prevăzut de noul Cod penal.

Sub un alt aspect, se reţine că în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat, cu valoare de principiu, că forţa obligatorie ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acesta. Astfel, Curtea a reţinut că atât considerentele, cât şi dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii şi se impun cu aceeaşi forţă tuturor subiectelor de drept (în acest sens, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronunţate ta cadrul controlului de constituţionalitate, publicată ta Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 26 ianuarie 1995,

Decizia nr. 1.415 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicată ta Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată ta Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014).

Prin Decizia nr. 214 din 16 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 8 septembrie 1997, Curtea Constituţională a statuat în considerentele hotărârii că „situaţia tranzitorie în succesiunea legilor penale se iveşte, dacă de la data săvârşirii infracţiunii, când ia naştere raportul juridic penai de conflict şi până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecinţelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. Legea aplicabilă este întotdeauna legea cea mai favorabilă”.

Prin raportare la Decizia Curţii Constituţionale anterior menţionată, ale cărei considerente sunt obligatorii, se apreciază că, în cazul modificării pedepsei, situaţia tranzitorie se creează de la data săvârşirii infracţiunilor din structura pluralităţii şi durează până la executarea pedepsei rezultante stabilită pentru prima dată într-o procedură distinctă.

Întrucât în acest interval a intervenit o lege penală - art. 38-40 din noul Cod penal - care a schimbat modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante în situaţia concursului de infracţiuni, determinarea legii aplicabile se face potrivit regulilor înscrise în art. 15 alin. (2) din Constituţia României şi art. 5 din noul Cod penal - în sensul aplicării legii penale mai favorabile, independent de data la care cele două sentinţe de condamnare au rămas definitive.

Sub un ultim aspect, se reţine că dispoziţiile legale privitoare la pedeapsă în cazul concursului de infracţiuni constituie norme de drept penal substanţial potrivit legislaţiei penale, precum şi jurisprudenţei Curţii Constituţionale - în acest sens, Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2012, Decizia nr. 1.483 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011.

În considerentele deciziilor amintite s-a statuat că „în ceea ce priveşte criteriile de delimitare a normelor de drept penal de cele de procedură penală, aşezarea acestor norme în Codul penal sau în Codul de procedură penală nu constituie un criteriu pentru deosebirea lor. De asemenea, dacă se ia în considerare criteriul obiectului de reglementare... norma care priveşte cuantumul pedepsei aplicabile anumitor infracţiuni poate fi încadrată în categoria normelor de drept substanţial, şi nu în categoria celor de procedură penală. La aceeaşi concluzie se ajunge şi dacă se ia în considerare criteriul scopului normei, care atribuie un drept, o facultate, nefiind o normă care să reglementeze proceduri. Totodată, nu poate fi înlăturat nici criteriul rezultatului la care conduce norma.

În măsura în care aplicarea concretă a unei norme la o speţă dedusă judecăţii, indiferent de ramura de drept căreia îi aparţine, aduce o schimbare cu privire la ...aplicarea pedepselor, aceasta va cădea sub incidenţa legii penale mai favorabile.

Aşadar, faptul că textul legal figurează în Codul de procedură penală nu este un impediment în considerarea lui ca fiind o normă de drept penal susceptibilă de a fi aplicată retroactiv, în căzui în care este mai blândă”.

În cauză, aplicarea concretă a dispoziţiilor legale referitoare la concursul de infracţiuni aduce o schimbare cu privire la pedeapsa rezultantă, astfel că, având caracterul de norme de drept penal substanţial, potrivit criteriilor enunţate, devine incident principiul aplicării legii penale mai favorabile (mitior lex).

Procedura de modificare a pedepsei prevăzută în art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală priveşte exclusiv stabilirea pedepsei rezultante pe baza dispoziţiilor referitoare la pedeapsă în situaţia concursului de infracţiuni.

În cadrul acestei proceduri distincte de judecarea fiecăreia dintre infracţiunile din structura pluralităţii, instanţa aplică pentru prima dată normele de drept penal substanţial în materia concursului de infracţiuni.

Aplicând pentru prima dată normele de drept penal substanţial în cadrul unei judecăţi distincte, nu există temei legal pentru a înlătura incidenţa principiului aplicării legii penale mai favorabile în condiţiile art. 5 din noul Cod penal şi nici pentru a înlocui acest principiu specific normelor de drept substanţial cu principiul imediatei aplicabilităţi ce caracterizează normele de drept procesual penal.

Prin determinarea legii penale mal favorabile în procedura de modificare a pedepsei prevăzute în art. 585 alin. (1) lit. a) din

Codul de procedură penală nu se nesocoteşte Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mal 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, potrivit căreia dispoziţiile art. 5 din noul Cod penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.

În cadrul judecăţii distincte pe care o presupune aplicarea pedepsei rezultante, instanţa nu poate combina prevederile din Codul penal anterior cu prevederile din noul Cod penal, ci aplică global dispoziţiile uneia dintre legile succesive care sunt mai favorabile.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală prin încheierea din 22 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.137/122/2014 (2.787/2015) şi va stabili că în procedura de modificare a pedepsei prevăzută de art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, în cadrul operaţiunii de contopire a unei pedepse cu închisoarea aplicată în temeiul Codului penal anterior pentru o infracţiune săvârşită sub imperiul acestei legi cu o pedeapsă cu închisoarea aplicată în temeiul noului Cod penal pentru o infracţiune săvârşită sub Codul penal anterior, se impune determinarea legii penate mai favorabile condamnatului conform art. 5 din Codul penal.

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală prin încheierea din 22 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.137/122/2014 (2.787/2015), prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile referitoare la chestiunea de drept: „dacă în aplicarea art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, în cazul operaţiunii de contopire a unei pedepse cu închisoarea aplicate în temeiul Codului penal din 1968 pentru o infracţiune săvârşită sub imperiul acestei legi cu o pedeapsă cu închisoarea aplicată în temeiul noului Cod penal pentru o infracţiune săvârşită sub imperiul Codului penal din 1968 se impune determinarea legii penale mai favorabile condamnatului în temeiul art. 5 din noul Cod penal sau se aplică legea în vigoare la momentul efectuării operaţiunii de contopire”.

Stabileşte că în procedura de modificare a pedepsei prevăzută de art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, în cadrul operaţiunii de contopire a unei pedepse cu închisoarea aplicată în temeiul Codului penal anterior pentru o infracţiune săvârşită sub imperiul acestei legi cu o pedeapsă cu închisoarea aplicată în temeiul noului Cod penal pentru o infracţiune săvârşită sub Codul penal anterior, se impune determinarea legii penale mai favorabile condamnatului conform art. 5 din Codul penal.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 noiembrie 2015.

 

PREŞEDINTELE SECŢIEI PENALE A ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

judecător MIRELA SORINA POPESCU

Magistrat-asistent,

Marcela Radu

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.