MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr.34/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 34         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 18 ianuarie 2016

 

SUMAR

 

DECRETE

 

13. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui procuror şi numirea sa în funcţia de judecător

 

14. - Decret privind trecerea în rezervă a unui general de brigadă cu o stea din Serviciul de Telecomunicaţii Speciale

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 769 din 10 noiembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 243 alin. (9) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital

 

Decizia nr. 773 din 10 noiembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 şi art. 35 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare

 

Decizia nr. 803 din 24 noiembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

8. - Hotărâre pentru modificarea art. 5 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 776/2015 privind înfiinţarea Comitetului interministerial pentru coordonarea politicilor şi acţiunilor aferente produselor din tutun şi produselor conexe

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

374/2015. - Ordin al preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare pentru aprobarea Normelor de securitate nucleară privind managementul îmbătrânirii pentru instalaţiile nucleare

 

4.354/C/2015. - Ordin al ministrului justiţiei pentru modificarea şi completarea Normelor de acordare a drepturilor de hrană, în timp de pace, personalului din sistemul administraţiei penitenciare, aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.318/C/2012

 

7. - Ordin al ministrului energiei pentru aprobarea Planului de acţiuni preventive şi a Planului de urgenţă

 

Rectificări la:

 - Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, al ministrului mediului, apelor şi pădurilor, al viceprim-ministrului, ministrul afacerilor interne, al ministrului transporturilor şi al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.692/1.285/112/1.050/2.837/2015

 

DECRETE

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui procuror şi numirea sa în funcţia de judecător

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 61 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.225/2015,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Doamna Adriana-Mirela Ghimiş-Roateş se eliberează din funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara şi se numeşte în funcţia de judecător la Judecătoria Timişoara.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti. 15 ianuarie 2016.

Nr. 13.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind trecerea în rezervă a unui general de brigadă cu o stea din Serviciul de Telecomunicaţii Speciale

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. b) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere propunerea directorului Serviciului de Telecomunicaţii Speciale,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul general de brigadă cu o stea Şcheau Matei George-Florin trece în rezervă.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

 

Bucureşti, 15 ianuarie 2016.

Nr. 14.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 769

din 10 noiembrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 243 alin. (9) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 243 alin, (9) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare „Transilvania” - S.A. Braşov în Dosarul nr. 4.415/62/2014 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 835D/2015,

2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, doamna avocat Angela Mare şi domnul avocat Titus Prescure, ambii cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 836D/2015 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 243 alin. (9) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, excepţie ridicată de aceeaşi autoare în Dosarul nr. 6.305/62/2014 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă.

4. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, doamna avocat Angela Mare, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public şi părţile prezente arată că sunt de acord cu conexarea cauzelor.

6. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 836D/2Q15 la Dosarul nr. 835D/2015, care este primul înregistrat.

7. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosarele cauzelor, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus un set de înscrisuri prin care solicită admiterea acesteia.

8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorilor aleşi prezenţi. Doamna avocat Angela Mare susţine admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi să se constate că prevederile art. 243 alin. (9) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital sunt neconstituţionale prin raportare la art. 53 din Constituţie. În aceste sens arată că, în ceea ce priveşte votul exprimat în cadrul Adunării generale a acţionarilor, atât cele de tip închis, cât, mai ales, cele de tip deschis, respectiv cele tranzacţionate pe piaţa de capital, pentru rezoluţii de pe ordinea de zi, se impune dreptul absolut la secretul modalităţii în care acţionarul votează cu privire la acele puncte de pe ordinea de zi. Consideră că acesta este un drept absolut, care protejează acţionarul de orice influenţe ce pot veni din partea conducerii societăţii sau din partea unor terţe persoane, drept care nu cunoaşte derogări nici în legislaţia naţională şi nici în cea europeană. Însă, cât priveşte votul prin corespondenţă, în componenta sa reglementată în mod special prin prevederile criticate, arată că acestea stabilesc, la procedurile pe care societatea trebuie să le adopte, posibilitatea şi chiar obligaţia stabilirii unui secretariat, care deschide şi totalizează aceste voturi, moment în care se realizează o desecretizare a votului exprimat de către acţionari, ceea ca este de natură a duce, de fapt, la o restrângere a dreptului la secretul absolut al votului întrucât, membrii acestui secretariat vor cunoaşte şi vor deconspira modalitatea în care un acţionar a votat, ajungându-se, practic, la un vot public. În acest context menţionează că trebuie evitată confuzia între obligaţia de confidenţialitate, situaţie în care, dacă aceasta este încălcată, cel mult atrage răspunderea patrimonială a celor care fac parte din comisie, şi dreptul la un vot secret, drept recunoscut, în mod absolut, pentru toţi acţionarii. În final, apreciază că, analizat din perspectiva raţiunii pentru care a fost instituit votul secret, se aduce o restrângere nejustificată de niciunul din considerentele prevăzute de art. 53 din Constituţie, exercitabil strict în cadrul şedinţelor Adunării generale a acţionarilor. Solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că nu există nicio justificare de interes public, nicio proporţionalitate care să justifice o inegalitate juridică dintre categoriile de acţionari care votează în cadrul Adunării generale a acţionarilor şi nu există nicio reglementare de nivel constituţional care să permită o astfel de derogare în procedura de vot, care să permită O înfrângere a prevederilor constituţionale ale art. 53.

9. Domnul judecător Petre Lăzăroiu, cu încuviinţarea preşedintelui Curţii Constituţionale şi în temeiul art. 216 alin. (5) din Codul de procedură civilă, adresează doamnei avocat întrebarea cu privire la invocarea art. 53 din Constituţie, respectiv care este dreptul fundamental pretins a fi încălcat, respectiv la ce articol din Constituţie se raportează, şi ce interes are să invoce neconstituţionalitatea acestor prevederi având în vedere că, potrivit tezei a două din prevederile criticate, aveau obligaţia să asigure măsurile cuprinse în prevederile criticate.

10. Răspunzând întrebării adresate, doamna avocat arată că prin concluziile scrise a fost menţionat art. 16 din Constituţie, cu referire la inegalitatea juridică între acţionari, iar, cu referire strică la ceea ce înseamnă dreptul încălcat, acesta este fundamentat prin prevederi legale şi nu de nivel constituţional, iar în ceea ce priveşte interesul arată că au obligaţia legală de a asigura şi întocmi procedurile.

11. În continuare, având cuvântul, domnul avocat Titus Prescure arată că, în ceea ce priveşte cauza, acesta se află la primul termen de judecată, iar în măsura în care procedura de drept comun se poate aplica şi în faţa Curţii Constituţionale, solicită adăugarea unui nou temei de neconstituţionalitate, respectiv art. 28 din Constituţie referitor la secretul corespondenţei. Astfel, consideră că prevederile criticate sunt neconstituţionale, întrucât prin teza a două a alin. (9) al art. 243 Legea nr.297/2004 privind piaţa de capital se dă dreptul comisiei să deconspire votul, astfel că secretul votului, respectiv al corespondenţei nu mai este respectat, arătând, totodată, că prin concluziile scrise, depuse la dosarul cauzei, prin fax, a detaliat aceste aspecte. Aşadar, susţine că, în condiţiile date, nu se poate asigura secretul votului, context în care a fost şi preocuparea societăţii, respectiv a organizatorului adunărilor generale, de a nu crea posibilitatea votului prin corespondenţă, atunci când este necesar ca votul să fie secret. În acest sens, a fost avută în vedere, ca model, legea votului prin corespondenţă (cu privire la votul politic), astfel că acel model de procedură poate fi utilizat în vederea unei reglementări viitoare care să asigure în mod perfect secretul votului şi în ceea ce priveşte procedura de vot contestată în speţa de faţă. În aceste condiţii, pe de o parte, făcând testul de proporţionalitate, arată că nu se justifică necesitatea intervenţiei legislative (putându-se elabora proceduri care să asigure secretul votului), nefiind adecvată situaţiei concrete şi nu este proporţională cu scopul urmărit de legiuitor. Pe de altă parte, având în vedere un istoric al acestei reglementări, menţionează că, în materie, există Directiva 2007/36/CE din 11 iulie 2007 a Parlamentului European şi a Consiliului privind exercitarea anumitor drepturi ale acţionarilor în cadrul societăţilor comerciale cotate la bursă, care prevede că statele membre vor permite societăţilor să asigure votul prin corespondenţă înainte de ţinerea adunării generale. Aşadar, exercitarea votului prin corespondenţă nu va fi supusă niciunei constrângeri, decât celei privind identificarea acţionarilor, or prevederile criticate nu reflectă cele statuate în directivă. De altfel, arată că se transferă obligaţia de a reglementa această procedură societăţilor, or, înainte de modificările legislative survenite în materie, această obligaţie era în sarcina Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare. În final, consideră că argumentele prezentate sunt suficiente pentru a se constata că prevederile criticate sunt neconstituţionale.

12. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că dispoziţiile art. 53 din Constituţie stabilesc condiţiile şi limitele privind restrângerea unor drepturi şi libertăţi şi are în vedere drepturile şi libertăţile fundamentale înscrise în titlul II cap. II prevăzute de Constituţie, şi nu alte drepturi. Referitor la instituirea unei situaţii discriminatorii şi de inegalitate între acţionarii prezenţi în adunarea generală şi cei care nu sunt prezenţi şi votează prin corespondenţă, arată că principiul egalităţii îşi găseşte aplicabilitatea când părţile se află în situaţii similare sau egale, aspect care nu se regăseşte în speţa de faţă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

13. Prin încheierile din 14 aprilie 2015, pronunţate în dosarele nr. 4.415/62/2014 şi nr. 6.305/62/2014, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 243 alin. (9) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare „Transilvania” - S.A. Braşov în cauze având ca obiect soluţionarea acţiunilor de anulare a hotărârii adunării generale a acţionarilor, aflate în stadiul procesual al apelului.

14. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 243 alin. (9) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 53 din Constituţie, în măsura în care afectează dreptul acţionarilor la exercitarea votului secret prin corespondenţă, respectiv asigurarea secretului absolut al votului exprimat prin corespondenţă.

15. Se consideră că textul criticat aduce o îngrădire nejustificată de niciunul dintre considerentele avute în vedere de prevederile constituţionale ale art. 53 dreptului de vot, mai exact componentei privitoare la desecretizarea votului către membrii secretariatului însărcinat cu numărarea voturilor secrete. Astfel, se consideră că prin modalitatea în care este redactat art. 243 alin. (9) din Legea nr. 297/2004 se instituie o situaţie discriminatorie şi de inegalitate între acţionarii prezenţi în adunarea generală a acţionarilor şi acţionarii care nu sunt prezenţi şi votează prin corespondenţă, în cazul acestora fiind înfrântă componenta privind asigurarea secretului absolut al votului prin corespondenţă. Or, secretul votului este conceput ca măsură de protecţie absolută a acţionarului cu drept de vot împotriva oricăror tendinţe de influenţare a modalităţii de vot, în special prin presiunea ce poate fi exercitată asupra acţionarilor în scopul determinării unei anumite opţiuni în cadrul adunării generale a acţionarilor. Astfel, secretul votului impune societăţii conceperea anumitor proceduri de vot care să împiedice orice legătură anterioară, concomitentă, dar şi ulterioară între persoana acţionarului votant şi opţiunea sa de vot exprimată în cadrul adunării generale a acţionarilor, cu privire la măsurile de pe ordinea de zi pentru care, cu titlu imperativ, atât Legea societăţilor nr. 31/1990, cât şi Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital instituie obligativitatea votului secret,

16. Aşadar, secretul votului impune necesitatea ca modalitatea de vot să fie cunoscută exclusiv de către acţionarul ce a votat. Or, prin instituirea în sarcina societăţii a obligaţiei conceperii unor proceduri de vot prin corespondenţă, care conduc în final la deconspirarea modalităţii în care acţionarii au votat, este evident faptul că se aduce atingere dreptului la un vot secret chiar în substanţa sa, deconspirarea în sine având drept consecinţă inexistenţa secretului cu privire la modalitatea de vot.

17. Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă opinează că norma înscrisă în art. 243 alin. (9) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital nu este în dezacord cu dispoziţiile constituţionale ale art. 53, întrucât aceste prevederi constituţionale au ca domeniu de aplicare numai drepturile şi libertăţile fundamentale reglementate de Constituţie în titlul II cap. II - Drepturile şi libertăţile fundamentale, nu şi un drept subiectiv, cum este cel menţionat în prevederile criticate, al acţionarilor de a vota secret, prin corespondenţă.

18. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

19. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate,

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile părţilor prezente, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

20. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 243 alin. (9) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iunie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, care are următorul cuprins: „Societăţile au obligaţia să întocmească proceduri care să dea acţionarilor posibilitatea de a vota prin corespondenţă, înainte de adunarea generală. În cazul în care pe ordinea de zi a adunării generale a acţionarilor se află rezoluţii care necesită votul secret, votul prin corespondenţă va fi exprimat prin mijloace care nu permit deconspirarea acestuia decât membrilor secretariatului însărcinat cu numărarea voturilor secrete exprimate şi numai în momentul în care sunt cunoscute şi celelalte voturi exprimate în secret de acţionarii prezenţi sau de reprezentanţii acţionarilor care participă la şedinţă”.

22. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, astfel cum reiese din dosarului cauzei, pe de o parte, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu a aplicat dispoziţiile legale criticate, respectiv nu a întocmit buletine de vot secret prin corespondenţă pe care să le pună la dispoziţia acţionarilor reclamanţi şi nu a instituit nici proceduri în sensul celor prevăzute de art. 243 alin. (9) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital. Or, tocmai pentru acest aspect a fost contestată de către unii acţionari Hotărârea Adunării generale ordinare a acţionarilor a Societăţii de Investiţii Financiare „Transilvania” - S.A. din data de 11 august 2014, care formează obiectul acţiunii pe rolul instanţelor de judecată.

24. Pe de altă parte, vicierea secretului votului prin corespondenţă sau chiar lipsa îndeplinirii unor proceduri care Să asigure secretul votului, respectiv a unor proceduri care nu ar putea permite deconspirarea modalităţii de vot către membrii secretariatului însărcinat cu numărarea voturilor secrete exprimate, ar putea fi invocată de acţionarii care utilizează această procedură, şi nu de societatea care este obligată, în virtutea legii, să stabilească procedurile prevăzute prin prevederile criticate.

25. Curtea reţine că, în esenţă, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Societatea de Investiţii Financiare „Transilvania” - S.A. Braşov consideră că textul criticat este „neconstituţional în raport cu dispoziţiile art. 53 din Constituţia României, în măsura în care, pe de o parte, se poate observa afectarea dreptului acţionarilor la exercitarea votului secret prin corespondenţă, iar, pe de cealaltă parte, prin modalitatea în care este reglementată procedura votului secret prin corespondenţă, apare ca evidentă afectarea dreptului acţionarilor la asigurarea secretului absolut al votului exprimat prin corespondenţă”.

26. Astfel, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate reiese că întreaga construcţie a criticilor aduse textului art. 243 alin. (9) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital este bazată pe o eventuală afectare a dreptului acţionarilor la exercitarea votului secret prin corespondenţă, respectiv a imposibilităţii asigurării secretului absolut al votului exprimat de acţionari prin corespondenţă, ceea ce contravine, în opinia autoarei, dispoziţiilor art. 53 din Constituţie.

27. Faţă de această critică, respectiv pretinsa contradicţie a dispoziţiilor art. 243 alin. (9) din Legea nr. 297/2004 cu prevederile art. 53 din Constituţie, Curtea observă că, astfel cum a statuat constant în jurisprudenţa sa, spre exemplu prin Decizia nr. 53 din 12 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 22 martie 2013, invocarea prevederilor constituţionale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi nu poate fi reţinută dacă nu s-a constatat încălcarea vreunei prevederi constituţionale care consacră drepturi sau libertăţi fundamentale, astfel cum sunt prevăzute în cap. II - Drepturile şi libertăţile fundamentale din titlul II - Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale - din Constituţie. Or, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu menţionează, în concret, care este dreptul fundamental pretins a fi încălcat sau sub protecţia cărei prevederi constituţionale intră dreptul acţionarilor la exercitarea votului secret prin corespondenţă, respectiv asigurarea secretului absolut al votului acţionarilor exprimat prin corespondentă.

28. Faţă de cele prezentate, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 243 alin. (9) din Legea nr. 297/2004, în raport cu prevederile art. 53 din Constituţie, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

29. În ceea ce priveşte menţionarea prin notele scrise sau prin susţinerile în faţa instanţei de contencios constituţional, respectiv adăugarea şi a altor temeiuri constituţionale în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că, potrivit jurisprudenţei sale constante, spre exemplu Decizia nr. 1.069 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 7 septembrie 2011, litigiul constituţional se desfăşoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate de vreuna dintre părţi. Prin urmare, invocarea în faţa Curţii şi a altor temeiuri de neconstituţionalitate decât cele arătate prin ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate în faţa instanţei de judecată, în speţă, invocarea art. 16 şi ari. 28 din Constituţie, temeiuri care nu au fost reţinute în încheierea de sesizare pronunţată de instanţa judecătorească, este inadmisibilă.

30. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 243 alin. (9) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare „Transilvania” - S.A. Braşov în dosarele nr. 4.415/62/2014 şi nr. 6.305/62/2014 ale Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 10 noiembrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 773

din 10 noiembrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 şi art. 35 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 şi ale art. 35 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, excepţie ridicată de Vasile Nistor în Dosarul nr. 35.784/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 410D/2015.

2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 8 octombrie 2015, în prezenţa autorului excepţiei de neconstituţionalitate şi a reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi ale art. 58 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 27 octombrie 2015, apoi pentru data de 4 noiembrie 2015, respectiv 10 noiembrie 2015, dată la care este pronunţată prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin încheierea din 26 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 35.784/3/2014, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. 1 şi ale art. 35 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, excepţie ridicată de Vasile Nistor într-o cauză având ca obiect „litigiu privind funcţionarii publici - Legea nr. 188/1999”, respectiv soluţionarea unei cereri prin care se solicită constatarea nulităţii absolute a Ordinului nr. S/124 din 29 mai 1998 de trimitere în faţa consiliului de judecată şi a dosarului de cercetare disciplinară.

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, potrivit art. 73 alin. (3) fit. j) din Constituţie, răspunderea disciplinară a cadrelor militare trebuie reglementată prin lege organică, care să fie adusă la cunoştinţa publică, respectiv prin Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, lege specială în sensul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Or, dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât prevăd ca procedura cercetării prealabile în materie disciplinară să fie stabilită printr-o normă administrativă, cu putere juridică inferioară legii, respectiv printr-un regulament militar.

5. De asemenea, menţionează că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie, regimul general privind raporturile de muncă se reglementează prin lege organică, sens în care Legea nr. 53/2003 - Codul muncii are un capitol distinct care reglementează răspunderea disciplinară şi, tocmai de aceea, art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie prevede că statutul funcţionarului public trebuie stabilit prin lege organică.

6. Astfel, dispoziţiile criticate reprezintă „norme în alb” pentru procedura disciplinară prealabilă pentru cadrele miliare, aplicarea sancţiunilor disciplinare sau activitatea consiliilor de onoare şi de judecată. Astfel, se ajunge ca un aspect esenţial care vizează executarea sau încetarea raporturilor de serviciu să fie reglementat printr-un act administrativ care nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, fiind lipsit de publicitate şi opozabilitate faţă de cei asupra cărora ar produce efecte, ceea ce este de natură să aducă atingere dreptului la apărare şi dreptului la informaţie.

7. Prin delegarea unei competenţe care aparţine exclusiv puterii legislative câtre un membru al puterii executive se încalcă art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie. Totodată, prevederile criticate sunt lipsite de previzibilitate şi transparenţă, întrucât personalul militar vizat de acestea nu are posibilitatea de a îşi adapta comportamentul în mod corespunzător şi nici de a avea reprezentarea corectă a derulării procedurii cercetării disciplinare. De asemenea, procedura de aplicare a sancţiunilor disciplinare şi de comunicare a acestora se află sub semnul incertitudinii, ca urmare a lipsei unor reglementări prin lege, fapt ce permite organelor executive să restricţioneze accesul la informaţiile cu caracter personal prin clasificarea acestora ca „secret”. În acest context precizează că, în speţa de faţă, actul administrativ individual unilateral (ordinul de aplicare a sancţiunii disciplinare) a fost clasificat, nefiindu-i comunicat şi fiind în imposibilitatea de a cunoaşte sancţiunea şi motivele de fapt şi de drept care au stat la baza aplicării acesteia.

8. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 392 din 2 iulie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) şi ale art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, precizând că situaţia din speţa de faţă este similară celei din decizia menţionată.

9. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care arată că dispoziţiile criticate sunt conforme cu prevederile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.

10. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 34 şi ale art. 35 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, care au următorul cuprins:

- Art. 34: „Recompensele se acordă, iar sancţiunile disciplinare se aplică potrivit regulamentelor militare.*

- Art. 35 alin. 3: „Organizarea şi funcţionarea consiliilor de onoare şi consiliilor de judecată se stabilesc prin regulamentele militare.*

14. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) referitor la separaţia şi echilibrul puterilor şi la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 24 privind dreptul la apărare şi art. 31 referitor la dreptul la petiţionare.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia a formulat acţiune privind constatarea nulităţii absolute a Ordinului de trimitere în faţa consiliului de judecată şi a dosarului de cercetare disciplinară, iar nu pentru anularea Ordinului Inspectoratului General al Poliţiei prin care a fost sancţionat disciplinar, respectiv prin care a fost trecut în rezervă.

16. De asemenea, Curtea constată că, ulterior emiterii Ordinului de trimitere în faţa consiliului de judecată şi a dosarului de cercetare disciplinară, dar anterior formulării acţiunii, profesia de poliţist a fost reglementată prin Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, care prevede la art. 1 că „poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special1. Totodată, Curtea observă că instanţa de judecată pe rolul căreia se află soluţionarea acţiunii reţine ca obiect a cauzei „litigiu privind funcţionarii publici - Legea nr. 188/1999”.

17. Astfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, spre exemplu Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, sau Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, legătura cu soluţionarea cauzei, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun aceste dispoziţii legale, în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului. Prin urmare, condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, nu trebuie analizată în abstracte, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat.

18. Or, Curtea reţine, pe de o parte, că o eventuală admitere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 şi ale art. 35 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare nu ar avea nicio relevanţă în cauza dedusă judecăţii, întrucât profesia de poliţist este, în prezent, reglementată prin Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, iar o eventuală soluţie de admitere a prevederilor criticate ce sunt cuprinse în Legea nr. 80/1995 ar produce efecte pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea sub imperiul statutului cadrelor militare, iar nu asupra celui care cade sub incidenţa statutului poliţistului.

19. Faţă de cele prezentate, nefiind întrunite cumulativ condiţiile legale cuprinse în art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.

20. Distinct de acestea, Curtea observă că întreaga motivare în ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor criticate din statutul cadrelor militare se întemeiază pe o comparaţie a acestor dispoziţii cu cele reţinute în Decizia Curţii Constituţionale nr. 392 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) şi ale art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, precizând că situaţia din speţa de faţă este similară celei din decizia menţionată şi nu aduce, în mod concret, critici pertinente referitoare la statutul cadrelor militare în raport de prevederile constituţionale cuprinse în art. 118 alin. (2) din Constituţie, care le guvernează şi în temeiul cărora legiuitorul a adoptat statutul cadrelor militare. De altfel, este evident că cele două acte normative, care, în esenţă, reglementează statutele unor categorii distincte de profesii, nu pot fi analizate împreună şi comparate, ci doar în mod distinct, în funcţie de temeiurile constituţionale care stau la baza adoptării acestor statute şi de criticile formulate în concret.

21. În consecinţă, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate nu este nici motivată în raport cu conţinutul normativ al prevederilor legale, raportat la prevederile constituţionale sub incidenţa cărora au fost adoptate, astfel că şi din această perspectivă este inadmisibilă. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 504 din 15 iulie 2011.

22. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 şi art. 35 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, excepţie ridicată de Vasile Nistor în Dosarul nr. 35.784/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 10 noiembrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 803

din 24 noiembrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor

 

Daniel Marius Morar - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, excepţie ridicată de Gheorghe Căminişteanu în Dosarul nr. 16.300/3/2014 ai Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 281D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că nu sunt încălcate articolele din Constituţie invocate, deoarece competenţa comisiilor de disciplină este stabilită prin lege, iar prin ordin se dispune doar cu privire la numirea membrilor acestora.

4. La sfârşitul şedinţei de judecată, se prezintă, pentru Administraţia Naţională a Penitenciarelor, consilier juridic Marius Teodor Micu, cu delegaţie la dosar. Preşedintele îi acordă cuvântul asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

5. Consilierul juridic prezent solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând, în esenţă, că textul de lege criticat nu aduce atingere prevederilor din Legea fundamentală invocate. Astfel, art. 74 din Legea nr. 293/2004 reglementează în conţinutul său faptul că prin ordin al ministrului justiţiei se reglementează procedura de lucru a comisiilor de disciplină din Ministerul Justiţiei, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi fiecare unitate de penitenciar. Prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.856/C/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind modul de constituire, organizare şi desfăşurare a activităţii comisiilor de disciplină din Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi din unităţile subordonate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.099 din 25 noiembrie 2004, nu se stabileşte răspunderea disciplinară a funcţionarilor publici cu statul special, ci este reglementată numai procedura de organizare a comisiilor, astfel încât nu poate fi primită critica privind încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat. Situaţia este diferită de cea reţinută prin Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, deoarece prin textul de lege criticat nu se reglementează aspecte fundamentale ale răspunderii disciplinare a funcţionarului public cu statul special. Legiuitorul nu putea reglementa prin Legea nr. 293/2004, care este o lege organică, toate aspectele ce sunt reglementate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.856/C/2004, deoarece ar fi sporit volumul acesteia cu elemente care ţin de reglementarea prin acte normative subsecvente, respectiv ordine ale ministrului.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin încheierea din 11 decembrie 2014, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 8 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 16.300/3/2014, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 74 din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor. Excepţia a fost invocată de Gheorghe Căminişteanu, într-o cauză având ca obiect contestaţia împotriva actului administrativ prin care a fost sancţionat disciplinar cu diminuarea drepturilor salariale pentru funcţia îndeplinită, cu 5%, pe o perioadă de o lună.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul arată că textul de lege criticat aduce atingere art. 1 alin. (4) şi alin. (5) din Legea fundamentală, prin aceea că deleagă unui membru al Guvernului atribuţia de a reglementa cercetarea disciplinară, prin emiterea unor acte cu caracter administrativ, ceea ce determină o stare de incertitudine juridică, şi nu respectă cerinţele de stabilitate şi previzibilitate impuse de textul constituţional. De asemenea, autorul arată că art. 74 din Legea nr. 293/2004 aduce atingere şi dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, întrucât răspunderea disciplinară a unui funcţionar public cu statut special ar trebui reglementată prin lege organică, iar nu prin ordin ai ministrului justiţiei. Astfel, răspunderea disciplinară, conform cap. VI din Legea nr. 293/2004, se referă la modul de executare a raporturilor de serviciu. În condiţiile angajării acesteia, este afectată executarea raportului de serviciu al unui funcţionar public cu statut special, raport de serviciu care trebuie reglementat prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, având în vedere şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 392 din 2 iulie 2014.

8. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 74 din Legea nr. 293/2004 sunt constituţionale, deoarece textul de lege criticat face referire doar la numirea comisiei de disciplină care cercetează fapta ce constituie abatere disciplinară şi propune, dacă se constată vinovăţia, una dintre sancţiunile disciplinare prevăzute de art. 70 din Legea nr. 293/2004. Secţiunea a 4-a din capitolul VI al Legii nr. 293/2004 reglementează procedura aplicării sancţiunilor disciplinare, astfel încât persoana cercetată disciplinar cunoaşte regulile după care se desfăşoară procedura, aceasta având posibilitatea de a se apăra în mod eficient. Se recunoaşte, totodată, şi posibilitatea de a supune controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ actele administrative ale autorităţii publice (ordinul sau dispoziţia de sancţionare). Aşadar, executarea şi/sau încetarea raporturilor de serviciu nu sunt reglementate printr-un act administrativ, aşa cum susţine autorul excepţiei, ci printr-o lege organică, în acord cu prevederile constituţionale pretins încălcate.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de autor şi reţinut de instanţa de judecată, îi constituie prevederile art. 74 din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 10 aprilie 2014. În realitate, Curtea reţine că obiectul excepţiei, în raport cu criticile formulate, îl constituie doar dispoziţiile art. 74 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 care au următorul conţinut: „Modul de organizare şi desfăşurare a activităţii comisiilor de disciplină se stabileşte prin ordin al ministrului justiţiei. *)

14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4), care reglementează principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, art. 1 alin. (5), potrivit căruia „în România respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie” şi art. 73 alin. (3) lit. j), potrivit căruia statutul funcţionarilor publici se reglementează prin lege organică.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 74 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, în raport de dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, Curtea reţine că autorul excepţiei se încadrează în ipoteza normativă a textului constituţional anterior menţionat, deoarece este funcţionar public cu statut special, statut conferit de natura atribuţiilor de serviciu, care implică îndatoriri şi riscuri deosebite. În exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, funcţionarul public cu statut special este învestit cu exerciţiul autorităţii publice [art. 3 alin. (1)-(3) din Legea nr. 293/2004]. În considerarea acestor prevederi legale, statutul său juridic cunoaşte elemente derogatorii de la dispoziţiile generale care reglementează raporturile de muncă, respectiv Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011. Astfel, potrivit art. 53 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 293/2004, funcţionarul public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare este subiect al unui raport de serviciu, raport care ia naştere, se execută şi încetează în condiţii speciale. Pe cale de consecinţă, elementele esenţiale în ceea priveşte naşterea, executarea şi încetarea raportului de serviciu se vor referi în mod intrinsec la statutul special al funcţionarului public din sistemul administraţiei penitenciare, statut care trebuie reglementat prin lege organică - respectiv Legea nr. 293/2004.

16. Verificând existenţa, în cuprinsul Legii nr. 293/2004, a normelor prin care se reglementează răspunderea disciplinară, cuprinse în cap. VI din Legea nr. 293/2004, Curtea reţine că procedura aplicării sancţiunilor disciplinare, cuprinsă în secţiunea 4 a cap. VI din Legea nr. 293/2004, este reglementată lacunar sub aspectul efectuării cercetării prealabile a faptei ce constituie abatere disciplinară, săvârşită de funcţionarul public cu statut special, de către comisiile de disciplină ce se constituie în Ministerul Justiţiei, în Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi în fiecare unitate de penitenciar. Astfel, reguli esenţiale în materia efectuării cercetării prealabile, precum: stabilirea compunerii comisiei de disciplină, atribuţiile şi activitatea comisiei de disciplină, modul de sesizare şi procedura de lucru a comisiei, precum şi actele emise ca urmare a parcurgerii procedurii, nu sunt reglementate prin lege organică. Aceasta deoarece textul de lege supus controlului, respectiv art. 74 alin. (2) din Legea nr. 293/2004, prevede că modul de organizare şi desfăşurare a activităţii comisiilor de disciplină se stabileşte prin ordin al ministrului justiţiei, în acest sens fiind emis Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.856/C/2004 prin care se aprobă Regulamentul privind modul de constituire, organizare şi desfăşurare a activităţii comisiilor de disciplină din Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi unităţile subordonate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.099 din 25 noiembrie 2004.

17. Curtea reţine că soluţia legislativă prevăzută de art. 74 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 contravine şi normelor de tehnică legislativă, de vreme ce, potrivit Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, ordinele cu caracter normativ se emit numai pe baza şi în executarea legii, şi trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise, fără ca prin acestea să poată fi completată legea, astfel cum s-a procedat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.856/C/2004.

18. Prin urmare, Curtea reţine că prevederile art. 74 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 aduc atingere dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, deoarece permit reglementarea prin ordin al ministrului justiţiei în domeniul răspunderii disciplinare, care, odată angajată, afectează executarea raportului de serviciu al funcţionarului cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, putându-se ajunge chiar la încetarea acestuia, prin destituirea din sistemul administraţiei penitenciare [art. 70 lit. f) din Legea nr. 293/2004].

19. Pentru înlăturarea viciului de neconstituţionalitate, Curtea subliniază că aspectele esenţiale în materia efectuării cercetării prealabile, menţionate la paragraful 16 din prezenta decizie, trebuie să fie reglementate prin lege organică, urmând ca regulile specifice acestei proceduri să fie explicate şi detaliate prin ordinul ministrului justiţiei.

20. În mod similar s-a pronunţat Curtea şi prin Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, în considerentele căreia a reţinut că, în privinţa funcţionarilor publici cu statut special, procedura disciplinară a cercetării prealabile a faptei şi activitatea consiliului de disciplină trebuie reglementate prin lege organică [paragraful 19 din Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014].

21. În final, Curtea reţine că, urmare a constatării neconstituţionalităţii textului de lege criticat prin raportare la prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, potrivit considerentelor anterior expuse, art. 74 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 aduce atingere şi dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din Constituţie referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, prin delegarea unei atribuţii ce aparţine în exclusivitate legiuitorului, către un membru al Guvernului, precum şi art. 1 alin. (5) din Constituţie în componenta sa referitoare la previzibilitatea şi accesibilitatea legii, deoarece personalul vizat se va putea raporta numai la prevederile lacunare, incomplete, ale acesteia.

22. Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că dispoziţiile art. 74 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 sunt neconstituţionale, revenind Parlamentului, potrivit prevederilor art. 147 alin. (1) din Constituţie, obligaţia de a le pune de acord cu dispoziţiile Legii fundamentale.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Căminişteanu în Dosarul nr. 16.300/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 74 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 privind

Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor sunt neconstituţionale.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 24 noiembrie 2015.

 

PREŞEDINTE,

DANIEL MÂRIUS MORAR

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 


*) A se vedea Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.856/0/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind modul de constituire, organizare şi desfăşurare a activităţii comisiilor de disciplină din Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi din unităţile subordonate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.099 din 25 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare.

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea art. 5 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 776/2015 privind înfiinţarea Comitetului interministerial pentru coordonarea politicilor şi acţiunilor aferente produselor din tutun şi produselor conexe

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicaţi

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Alineatul (1) al articolului 5 din Hotărârea Guvernului nr. 776/2015 privind înfiinţarea Comitetului Interministerial pentru coordonarea politicilor şi acţiunilor aferente produselor din tutun şi produselor conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 30 septembrie 2015, se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 5. - (1) Comitetul director este coordonat de Preşedintele Comitetului şi are în componenţă reprezentanţi desemnaţi, la nivel de secretar de stat, ai următoarelor autorităţi şi instituţii publice centrale cu atribuţii în domeniu: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri, Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, Consiliul Concurenţei.”

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Ministrul sănătăţii,

Patriciu-Andrei Achimaş-Cadariu

Ministrul comunicaţiilor şi pentru societatea informaţională,

Marius-Raul Bostan

Ministrul mediului, apelor şi pădurilor,

Cristiana Raşca Palmer

 

Bucureşti, 13 ianuarie 2016.

Nr. 8.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

GUVERNUL ROMÂNIEI

COMISIA NAŢIONALĂ PENTRU CONTROLUL ACTIVITĂŢILOR NUCLEARE

 

ORDIN

pentru aprobarea Normelor de securitate nucleară privind managementul îmbătrânirii pentru instalaţiile nucleare

 

Având în vedere art. 5 din Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

luând în considerare Referatul Direcţiei ciclul combustibilului nuclear nr. 15.488 din 28 decembrie 2015,

în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (7) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.627/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Normele de securitate nucleară privind managementul îmbătrânirii pentru instalaţiile nucleare, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare,

Gabril Petre

 

Bucureşti, 28 decembrie 2015.

Nr. 374.

 

ANEXĂ

 

NORME DE SECURITATE NUCLEARA

privind managementul îmbătrânirii pentru instalaţiile nucleare

 

CAPITOLUL I

Domeniu, scop, definiţii

 

SECŢIUNEA 1

Domeniu şi scop

 

Art. 1. - (1) Prezentele norme sunt emise în conformitate cu prevederile Legii nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Prin prezentele norme se stabilesc cerinţele generale de securitate nucleară privind managementul îmbătrânirii pentru instalaţiile nucleare.

(3) Prevederile prezentelor norme se aplică titularilor de autorizaţie pentru faza de exploatare a unei instalaţii nucleare.

Art. 2. - Prezentele norme se aplică următoarelor categorii de instalaţii nucleare;

a) centrale nuclearoelectrice;

b) reactoare de cercetare, reactoare de putere zero şi ansambluri subcritice;

c) reactoare de demonstraţie;

d) fabrici de combustibil nuclear;

e) instalaţii de stocare a combustibilului nuclear uzat;

f) orice alte instalaţii nucleare pentru care Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare (CNCAN) consideră necesară aplicarea, parţială sau integrală, a acestor norme şi o impune prin condiţiile din autorizaţia de exploatare.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Definiţii

 

Art. 3. - (1) Termenii utilizaţi în prezentele norme sunt definiţi în anexă, cu excepţia acelora ale căror definiţii se regăsesc în textul prezentelor norme.

(2) Abrevierea SSCE se utilizează pentru a face referire în mod generic la sistemele, structurile, componentele şi echipamentele unei instalaţii nucleare, inclusiv software-ul pentru sistemele de instrumentaţie şi control,

(3) Funcţionarea de probă, funcţionarea propriu-zisă, întreţinerea, repararea, modificarea şi conservarea instalaţiei nucleare sunt considerate componente ale fazei de exploatare.

 

CAPITOLUL II

Cerinţe privind programul de management al îmbătrânirii

 

SECŢIUNEA 1

Scopul fi domeniul programului de management al îmbătrânirii

 

Art. 4. - (1) Titularul de autorizaţie trebuie să implementeze un program de management al îmbătrânirii pentru SSCE importante pentru securitatea nucleară.

(2) Prin programul prevăzut la alin. (1), titularul de autorizaţie trebuie să identifice toate mecanismele de îmbătrânire relevante şi să determine consecinţele posibile ale acestora, precum şi activităţile necesare pentru a menţine operabilitatea şi fiabilitatea tuturor SSCE importante pentru securitatea nucleară în conformitate cu cerinţele de proiectare.

Art. 5. - (1) Programul de management al îmbătrânirii trebuie să reflecte o abordare integrată pentru identificarea, analiza/evaluarea, monitorizarea, implementarea de acţiuni corective şi preventive şi documentarea degradării SSCE datorită îmbătrânirii fizice.

(2) Programul de management al îmbătrânirii trebuie să ia în considerare şi aspectele care ţin de obsolescenţa SSCE importante pentru securitatea nucleară.

(3) Titularul de autorizaţie trebuie să integreze în programul de management al îmbătrânirii toate activităţile de inginerie, analize şi evaluări de securitate nucleară, suport tehnic, operare, control chimic, procurare, supraveghere, întreţinere şi reparaţii, testare şi inspecţii în funcţionare necesare pentru a controla şi a menţine în limite acceptabile degradarea SSCE datorită îmbătrânirii.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Implementarea programului de management al îmbătrânirii

 

Art. 6. - Titularul de autorizaţie trebuie să evalueze SSCE importante pentru securitatea nucleară luând în considerare toate mecanismele relevante de îmbătrânire şi de uzură fizică, precum şi potenţiala degradare legată de îmbătrânire, în scopul de a asigura capabilitatea instalaţiei de a îndeplini funcţiile de securitate nucleară necesare de-a lungul întregii sale durate de viaţă în exploatare, în conformitate cu bazele de proiectare.

Art. 7. - (1) Titularul de autorizaţie trebuie să identifice SSCE importante pentru securitatea nucleară care nu pot fi înlocuite şi a căror îmbătrânire limitează durata de viaţă în exploatare a instalaţiei nucleare,

(2) Durata de viaţă a SSCE identificate conform prevederilor alin. (1) trebuie evaluată luând în considerare toate mecanismele relevante de îmbătrânire şi de uzură fizică cunoscute, rezultatele inspecţiilor în funcţionare, experienţa internă şi externă de exploatare, rezultatele activităţilor de cercetare relevante şi cele mai noi instrumente analitice disponibile. Această evaluare trebuie efectuată periodic, cel puţin o dată la fiecare 10 ani, de la începerea exploatării instalaţiei nucleare, precum şi ori de câte ori se identifică informaţii noi care indică necesitatea revizuirii ipotezelor care au stat la baza evaluării.

Art. 8. - (1) Titularul de autorizaţie trebuie să identifice analizele de securitate nucleară care utilizează ipoteze legate de durata de viaţă a SSCE şi de îmbătrânirea acestora, inclusiv analizele care presupun o anumită durată estimată de exploatare a instalaţiei nucleare în ansamblu. Aceste analize includ, de exemplu, calcule de oboseală, analize care stau la baza calificării SSCE la condiţii de mediu, analize ale comportării în exploatare a structurilor şi componentelor circuitului primar al unui reactor nuclear.

(2) Titularul de autorizaţie trebuie să revizuiască şi să revalideze periodic, cei puţin o dată la fiecare 10 ani, de la începerea exploatării instalaţiei nucleare, analizele de securitate nucleară identificate conform prevederilor alin. (1), pentru a demonstra că ipotezele acestora rămân valabile sau că efectele datorate îmbătrânirii sunt ţinute efectiv sub control, astfel încât marjele de securitate nucleară prevăzute prin proiectul instalaţiei nucleare să se păstreze pe toată durata de viaţă în exploatare a acesteia De asemenea, titularul de autorizaţie trebuie să revizuiască şi să revalideze analizele prevăzute la alin. (1) ori de câte ori se identifica informaţii noi care indică necesitatea revizuirii ipotezelor care au stat la baza acestor analize.

Art. 9. - (1) Titularul de autorizaţie trebuie să implementeze activităţi de supraveghere, monitorizare, testare, inspecţie şi prelevare de probe pentru a evalua efectele îmbătrânirii şi pentru a identifica un comportament sau o degradare neaşteptată a SSCE în timpul exploatării.

(2) în situaţiile în care se identifică un comportament sau o degradare neaşteptată a SSCE, trebuie efectuată o analiză a cauzelor de profunzime şi trebuie implementate acţiunile corective necesare.

(3) Titularul de autorizaţie trebuie să menţină un sistem adecvat de colectare a datelor şi de păstrare a evidenţei pentru a sprijini implementarea programului de management al îmbătrânirii şi a oferi o bază pentru deciziile privind tipul şi calendarul activităţilor din cadrul acestui program.

Art. 10. - În programul de management al îmbătrânirii, pentru toate SSCE importante pentru securitatea nucleară, titularul de autorizaţie trebuie să ţină cont de condiţiile de mediu, condiţiile de proces tehnologic, ciclurile de funcţionare, programele de întreţinere, durata de viaţă proiectată, degradarea reală în instalaţie şi durata de viaţă în serviciu, programele de testare, supraveghere şi inspecţii, precum şi de strategia de înlocuire pentru acele SSCE care pot fi înlocuite.

Art. 11. - Supravegherea structurilor şi componentelor majore, care nu pot fi înlocuite, cum ar fi, de exemplu, anvelopa de protecţie a unui reactor nuclear sau vasul unui reactor nuclear, după caz, trebuie efectuată pentru a detecta în timp util apariţia primelor efecte ale îmbătrânirii şi pentru a permite implementarea de acţiuni de prevenire şi de remediere în timp util.

Art. 12. - Managementul îmbătrânirii pentru structurile şi componentele care fac parte din circuitul primar de răcire al unui reactor nuclear, precum şi pentru structurile şi componentele sistemelor auxiliare acestuia, inclusiv pentru suduri, trebuie să ia în considerare toţi factorii relevanţi, inclusiv fragilizarea, îmbătrânirea termică şi oboseala, şi să compare performanţa şi starea actuală a structurilor şi componentelor cu starea prognozată, pentru toată durata de viaţă în exploatare a instalaţiei. În situaţiile în care se constată că performanţa şi starea actuală a structurilor şi componentelor nu îndeplinesc standardele şi criteriile de acceptare, trebuie investigate cauzele şi trebuie implementate acţiunile corective necesare.

Art. 13. - (1) Titularul de autorizaţie trebuie să evalueze, pentru fiecare SSCE cu funcţii de securitate nucleară, efectele cumulate ale tuturor mecanismelor de îmbătrânire şi marjele de securitate nucleară disponibile în raport cu cerinţele de performanţă minimă admisibilă pentru satisfacerea funcţiilor de securitate nucleare asociate, aşa cum au fost considerate în analizele de securitate nucleară bază de proiectare pentru instalaţia nucleară.

(2) Titularul de autorizaţie trebuie să monitorizeze evoluţia efectelor îmbătrânirii pentru SSCE importante pentru securitatea nucleară şi să efectueze analize de tendinţe ale comportamentului/performanţelor acestora, în scopul îmbunătăţirii programului de management al îmbătrânirii.

(3) Titularul de autorizaţie trebuie să efectueze periodic, cel puţin o dată la 10 ani, de la începerea exploatării instalaţiei nucleare, studii şi analize de estimare a duratei de viaţă restante în exploatare a instalaţiei nucleare.

(4) Studiile şi analizele prevăzute la alin. (3) trebuie efectuate şi ori de câte ori se identifică informaţii noi care indică necesitatea revizuirii analizelor de securitate nucleară. Astfel de situaţii includ, de exemplu, identificarea unei degradări neaşteptate a SSCE sau a unor date din experienţa de exploatare şi/sau rezultate ale programelor de cercetare care indică necesitatea modificării unor ipoteze de analiză.

(5) Studiile şi analizele prevăzute la alin. (3) şi (4) trebuie transmise la CNCAN pentru evaluare.

Art. 14. - Revizuirea periodică a securităţii nucleare, denumită în continuare RPSN, trebuie folosită pentru a confirma că mecanismele de îmbătrânire şi uzură au fost luate în considerare în mod corect şi pentru a detecta probleme neprevăzute.

Art. 15. - Programul de management al îmbătrânirii trebuie revizuit şi actualizat, cel puţin cu ocazia RPSN, cu scopul de a utiliza noi informaţii pe măsură ce acestea devin disponibile, pentru a ţine cont de noi aspecte relevante pe măsură ce apar, inclusiv din experienţa de exploatare, pentru a utiliza instrumente şi metode mai moderne şi mai avansate pe măsură ce acestea devin accesibile şi pentru a evalua eficacitatea practicilor de întreţinere şi inspecţie în funcţionare luate în considerare pe durata de viaţă a instalaţiei.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Documentaţia aferentă programului de management al îmbătrânirii

 

Art. 16. - Titularul de autorizaţie trebuie să descrie programul de management al îmbătrânirii într-un document de sine stătător, pentru fiecare instalaţie nucleară în parte. Pentru instalaţiile nucleare aflate pe acelaşi amplasament şi sub controlul aceluiaşi titular de autorizaţie, programele de management al îmbătrânirii pot fi descrise într-un singur document, cu secţiuni specifice dedicate fiecărei instalaţii în parte.

Art. 17. - Documentul care descrie programul de management al îmbătrânirii trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii:

a) filosofia, strategia, obiectivele, aspectele organizatorice şi resursele alocate programului de management al îmbătrânirii, precum şi modul în care acesta integrează activităţile relevante pentru managementul îmbătrânirii SSCE din cadrul altor programe şi procese implementate de titularul de autorizaţie:

b) metodologia de identificare şi criteriile de includere a SSCE în programul de management al îmbătrânirii;

c) lista SSCE incluse în programul de management al îmbătrânirii şi înregistrările privind starea de îmbătrânire a SSCE respective;

d) analizele de securitate nucleară care utilizează ipoteze legate de durata de viaţă a SSCE şi de îmbătrânirea acestora;

e) analizele şi documentaţia privitoare la degradarea datorată îmbătrânirii care are potenţialul de a afecta funcţiile de securitate ale SSCE, inclusiv analiza variaţiei/tendinţei ratelor de defectare a SSCE datorită îmbătrânirii;

f) principalele mecanisme de îmbătrânire a SSCE şi efectele acestora;

g) disponibilitatea datelor necesare pentru evaluarea degradării datorate îmbătrânirii SSCE;

h) eficienţa programelor de operare şi de întreţinere în managementul îmbătrânirii componentelor care pot fi înlocuite;

i) criteriile de acceptare şi marjele de securitate impuse pentru SSCE conform cerinţelor de proiectare;

j) măsurile prevăzute pentru urmărirea evoluţiei mecanismelor de îmbătrânire şi pentru atenuarea efectelor acestora, în special pentru SSCE importante pentru securitatea nucleară care nu pot fi înlocuite şi a căror îmbătrânire limitează durata de viaţă în exploatare a instalaţiei nucleare;

k) informaţiile privind starea fizică a SSCE, inclusiv marjele de securitate actuale, precum şi orice caracteristici care ar putea limita durata lor de serviciu;

l) istoricul activităţilor de inspecţie, supraveghere, testare şi întreţinere a SSCE;

m) acţiunile preventive implementate sau planificate pentru a reduce la minimum şi a controla degradarea asociată îmbătrânirii SSCE;

n) acţiunile corective pentru a preveni avariile conexe fenomenului de îmbătrânire a SSCE şi stabilirea criteriilor de acceptare faţă de care este evaluată necesitatea unor acţiuni corective;

o) utilizarea programelor de cercetare şi de schimb de experienţă la nivel naţional şi internaţional din care titularul de autorizaţie obţine informaţii relevante pentru optimizarea programului de management al îmbătrânirii;

p) utilizarea experienţei interne şi externe de exploatare, relevantă pentru managementul îmbătrânirii SSCE, inclusiv a lecţiilor învăţate la nivel internaţional în domeniul managementului îmbătrânirii;

q) măsurile prevăzute pentru rezolvarea aspectelor ce ţin de obsolescenţa SSCE;

r) lista de coduri, standarde şi ghiduri utilizate de titularul de autorizaţie pentru stabilirea cerinţelor şi procedurilor programului de management al îmbătrânirii, conform bunelor practici recunoscute la nivel internaţional în acest domeniu.

Art. 18. - Titularul de autorizaţie trebuie să transmită la CNCAN pentru evaluare prima ediţie a documentului care descrie programul de management al îmbătrânirii cel mai târziu la un an după obţinerea autorizaţiei de exploatare. Reviziile succesive ale acestui document trebuie elaborate periodic, cel puţin cu ocazia efectuării RPSN. Orice nouă revizie a documentului care descrie programul de management al îmbătrânirii trebuie transmisă la CNCAN pentru evaluare.

 

CAPITOLUL III

Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

Art. 19. - În termen de 180 de zile de la intrarea în vigoare a prezentelor norme, titularii de autorizaţie pentru instalaţiile nucleare aflate în faza de exploatare trebuie să transmită la CNCAN spre evaluare un raport care să prezinte analiza conformităţii cu cerinţele prezentelor norme şi un plan de acţiuni pentru implementarea integrală a cerinţelor. Planul de acţiuni trebuie supus aprobării CNCAN.

Art. 20. - Anexa face parte integrantă din prezentele norme.

 

ANEXĂ

la norme

 

DEFINIŢII

 

Funcţie de securitate nucleară - un scop specific care trebuie îndeplinit pentru asigurarea securităţii nucleare. Funcţiile generale de securitate nucleară sunt următoarele:

a) controlul reactivităţii; pentru un reactor nuclear, această funcţie se referă inclusiv la oprirea reactorului şi menţinerea acestuia într-o stare de oprire sigură pentru o perioadă de timp nedeterminată;

b) răcirea combustibilului nuclear,

c) reţinerea materialelor radioactive, inclusiv menţinerea barierelor fizice în calea eliberării acestora în mediul înconjurător;

d) monitorizarea stării instalaţiei nucleare şi furnizarea serviciilor-suport necesare pentru menţinerea funcţiilor prevăzute la lit. a), b) şi c).

Îmbătrânire - procesul complex prin care caracteristicile structurilor, sistemelor, componentelor şi echipamentelor unei instalaţii nucleare se modifică treptat în timp sau în funcţie de gradul de utilizare.

Managementul îmbătrânirii -~ ansamblul de activităţi şi măsuri implementate de titularul de autorizaţie pentru a controla şi a menţine în limite acceptabile degradarea structurilor, sistemelor, componentelor şi echipamentelor unei instalaţii nucleare datorită îmbătrânirii.

Obsolescenţă - declasare tehnologică a structurilor, sistemelor, componentelor şi echipamentelor unei instalaţii nucleare în comparaţie cu nivelul standardelor curente, tehnologiei moderne şi cunoştinţelor actuale; uzură morală.

SSCE cu funcţii de securitate nucleară - acele SSCE care contribuie, direct sau indirect, în condiţii de operare normală, în cazul evenimentelor anticipate în exploatare şi/sau în condiţii de accident, la îndeplinirea funcţiilor generale de securitate nucleară; acestea includ SSCE a căror defectare poate avea un impact advers asupra îndeplinirii unei funcţii de securitate nucleară.

SSCE importante pentru securitatea nucleară - SSCE cu funcţii de securitate nucleară.

MINISTERUL JUSTIŢIEI

 

ORDIN

pentru modificarea şi completarea Normelor de acordare a drepturilor de hrană, în timp de pace, personalului din sistemul administraţiei penitenciare, aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.318/C/2012

 

Având în vedere prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

potrivit prevederilor art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 1.848/2004 privind stabilirea drepturilor de hrană, în timp de pace, ale personalului din sistemul administraţiei penitenciare, cu modificările ulterioare,

în temeiul art. 13 din Hotărârea Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul justiţiei emite următorul ordin:

Art. I. - Normele de acordare a drepturilor de hrană, în timp de pace, personalului din sistemul administraţiei penitenciare, aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.318/C/2012, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 şi 333 bis din 17 mai 2012, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 2, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Structura normelor de hrană pentru personalul din sistemul administraţiei penitenciare se stabileşte în mod unitar de Ministerul Apărării Naţionale, împreună cu celelalte instituţii publice din sectorul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, în limita plafoanelor calorice ale fiecărei norme, prin ordin comun.”

2. La articolul 3, alineatul (4) se abrogă.

3. Articolul 34 va avea următorul cuprins:

„Art. 34. - Popotele pot organiza puncte de desfacere în locaţii ale propriei unităţi, precum şi în alte locaţii în care îşi desfăşoară activitatea personalul din sistemul administraţiei penitenciare.”

4. La articolul 37, partea introductivă va avea următorul cuprins:

„Art. 37. - Unităţile din sistemul administraţiei penitenciare asigură popotelor şi punctelor de desfacere din locaţii proprii următoarele:”.

5. După articolul 37 se introduce un nou articol, articolul 371, cu următorul cuprins:

„Art. 371. - Pentru punctele de desfacere organizate în alte locaţii în care îşi desfăşoară activitatea personalul din sistemul administraţiei penitenciare, cheltuielile de organizare şi funcţionare fac obiectul decontării între unităţi.”

6. La articolul 42, partea introductivă va avea următorul cuprins:

„Art. 42. - Prin popote şi puncte de desfacere se pot asigura, contra cost, următoarele:”.

7. La articolul 45 alineatul (1), partea introductivă va avea următorul cuprins:

„Art. 45. - (1) Prin popote şi puncte de desfacere se pot hrăni, contra cost, şi următoarele categorii de personal:”.

8. La articolul 45, alineatele (2) şi (3) vor avea următorul cuprins:

„(2) Membrii de familie ai personalului din sistemul administraţiei penitenciare, pensionarii sistemului administraţiei penitenciare, precum şi alte persoane care desfăşoară activităţi legate de sistemul administraţiei penitenciare pot lua masa la popote şi puncte de desfacere, cu aprobarea directorului instituţiei penitenciare respective.

(3) Personalul prevăzut la alin. (1) lit. b) şi c) care ia masa prin popote şi puncte de desfacere va achita în plus o cotă de maximum 15%, reprezentând cheltuieli de transport şi depozitare a alimentelor.”

9. La articolul 47, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Persoanele cărora li s-a asigurat masa prin popotă sau punct de desfacere confirmă prin semnătură, într-o evidenţă distinctă, plata mesei luate.”

10. Articolul 67 va avea următorul cuprins:

„Art. 67. - Bucătăriile de unitate pot organiza puncte de desfacere în locaţii ale propriei unităţi, precum şi în alte locaţii în care îşi desfăşoară activitatea personalul din sistemul administraţiei penitenciare.”

11. La articolul 70, partea introductivă va avea următorul cuprins:

„Art. 70. - Unităţile din sistemul administraţiei penitenciare asigură bucătăriilor de unitate şi punctelor de desfacere din locaţiile proprii următoarele:”.

12. După articolul 70 se introduce un nou articol, articolul 701, cu următorul cuprins:

„Art. 701. - Pentru punctele de desfacere organizate în alte locaţii în care îşi desfăşoară activitatea personalul din sistemul administraţiei penitenciare, cheltuielile de organizare şi funcţionare fac obiectul decontării între unităţi.”

13. La articolul 73, partea introductivă va avea următorul cuprins:

„Art. 73. - Prin bucătăriile de unitate şi punctele de desfacere se pot asigura, contra cost, următoarele:”.

14. La articolul 74 alineatul (1), partea introductivă va avea următorul cuprins:

„Art. 74. - (1) Prin bucătăriile de unitate şi puncte de desfacere se pot hrăni, contra cost, şi următoarele categorii de personal:”.

15. La articolul 74, alineatele (2) şi (3) vor avea următorul cuprins:

„(2) Membrii de familie ai personalului din sistemul administraţiei penitenciare, precum şi pensionarii sistemului administraţiei penitenciare pot lua masa la bucătăriile de unitate şi punctele de desfacere, cu aprobarea directorului instituţiei penitenciare respective.

(3) Personalul prevăzut la alin. (1) lit. b) şi c) care ia masa prin bucătării de unitate şi puncte de desfacere va achita în plus o cotă de maximum 15%, reprezentând cheltuieli de transport şi depozitare a alimentelor.

16. Articolul 87 va avea următorul cuprins:

„Art. 87. - Bunurile materiale de resortul activităţii de hrănire sunt generic bunurile materiale necesare funcţionării optime a popotelor, bucătăriilor de unitate şi punctelor de desfacere, respectiv aprovizionării, depozitării, preparării, distribuirii, transportului şi servirii hranei.”

17. Anexele nr. 3 şi 11* se abrogă.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul justiţiei,

Raluca Alexandra Prună

 

Bucureşti, 24 decembrie 2015.

Nr. 4.354/C.


* Anexa nr. 11 a fost abrogată prin Ordinul ministrului apărării naţionale, al ministrului afacerilor interne, al ministrului justiţiei, al directorului Serviciului Român de Informaţii, al directorului Serviciului de Informaţii Externe, al directorului Serviciului de Protecţie şi Pază şi al directorului Serviciului de Telecomunicaţii Speciale nr. M.S.87/S/106/S/789/S/7.584/S/227/S233/S/8.206/2015 privind structura normelor de hrană comune ce se aplică pe timp de pace, Un instituţiile publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, care nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

MINISTERUL ENERGIEI

 

ORDIN

pentru aprobarea Planului de acţiuni preventive şi a Planului de urgenţă

 

Având în vedere prevederile art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2015 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative,

în temeiul:

- prevederilor art. 102 lit. l) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare;

- prevederilor Regulamentului (UE) nr. 994/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 octombrie 2010 privind măsurile de garantare a securităţii aprovizionării cu gaze naturale şi de abrogare a Directivei 2004/67/CE a Consiliului;

- prevederilor art. 3 alin. (1) pct. 2 şi ale art. 8 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 980/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Energiei,

ministrul energiei emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Planul de acţiuni preventive, prevăzut în anexa nr. 1*), care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Se aprobă Planul de urgenţă, prevăzut în anexa nr. 2*), care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Prezentul ordin asigură cadrul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 994/2010 ai Parlamentului European şi al Consiliului din 20 octombrie 2010 privind măsurile de garantare a securităţii aprovizionării cu gaze naturale şi de abrogare a Directivei 2004/67/CE a Consiliului.

 

Ministrul energiei,

Victor Vlad Grigorescu

 

Bucureşti, 7 ianuarie 2016.

Nr. 7.


*) Anexele nr. 1 şi 2 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

 

RECTIFICĂRI

 

La Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, al ministrului mediului, apelor şi pădurilor, al viceprim-ministrului, ministrul afacerilor interne, al ministrului transporturilor şi al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.692/1.285/112/1.050/2.837/2015 pentru aprobarea listei punctelor de trecere a frontierei de stat în care este organizat control fitosanitar, precum şi a programului de lucru pentru inspectoratele de carantină fitosanitară vamală, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 10 noiembrie 2015, se face următoarea rectificare:

- în anexă, la nr. crt. 6, coloana „Programul de lucru”, în loc de:

„La solicitare Zilnic 7,00-19,00” se va citi:

„Zilnic 7,00-19,00 La solicitare”.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.