MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 44/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 44         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 20 ianuarie 2016

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 795 din 17 noiembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 163 alin. (3)-(5), (8)-(12) şi art. 164 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 798 din 17 noiembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. (1) şi art. 268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Decizia nr. 807 din 24 noiembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 815 din 24 noiembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea absolvenţilor Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, promoţia 2013

 

ORDONANŢE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1. - Ordonanţă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 290/2004 privind cazierul judiciar

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

21. - Decizie privind exercitarea, cu caracter temporar, de către domnul Marius Nica a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului Fondurilor Europene

 

22. - Decizie pentru numirea domnului Laurenţiu Stelea în funcţia de secretar de stat la Ministerul Fondurilor Europene

 

23. - Decizie privind numirea domnului Florin Aurel Moţiu în funcţia de secretar de stat la Ministerul Justiţiei

 

24. - Decizie privind exercitarea atribuţiilor de secretar de stat la Departamentul pentru Investiţii Străine şi Parteneriat Public-Privat

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

3.048. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice privind înregistrarea instituţiilor de învăţământ superior acreditate din România, a Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti şi a inspectoratelor şcolare judeţene în Sistemul de informare al pieţei interne - IMI ca autorităţi competente în gestionarea modulului de alerte pentru diplomele false

 

3.049. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice privind înregistrarea Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti şi a inspectoratelor şcolare judeţene în Sistemul de informare al pieţei interne - IMI ca autorităţi competente în verificarea autenticităţii actelor de studii emise de către unităţile de învăţământ preuniversitar acreditate din România

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 795

din 17 noiembrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 163 alin. (3)-(5), (8)-(12) şi art. 164 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronie.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 163 şi 164 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 23.240/233/2014/a1 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.248D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens arată că citarea prin afişare nu este o procedură neconstituţională, ci doar o procedură derogatorie adaptată unei situaţii deosebite.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 9 iulie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 23.240/233/2014/a1, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 163 şi 164 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marin Frunză cu prilejul reexaminării încheierii din 12 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 23.240/233/2014, prin care Judecătoria Galaţi a respins ca tardiv formulată cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma asistenţei prin avocat din oficiu.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 163 şi 164 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale în măsura în care permit judecătorului să aprecieze ca îndeplinită procedura de citare prin afişare, deşi nu există dovada certă că justiţiabilul are cunoştinţă efectiv de actul procedural, respectiv că justiţiabilul a primit efectiv citaţia sau actul procedural comunicat. De asemenea, susţine că textele de lege criticate sunt neconstituţionale în măsura în care i se pot imputa ca o culpă reclamantului disfuncţionalităţile de organizare şi de evidenţă de la Poşta Română şi de la Judecătoria Galaţi privind comunicarea actelor de procedură şi returnarea lor la Judecătoria Galaţi. În acest sens arată că nici în evidenţa Poştei Române şi nici în evidenţa Judecătoriei Galaţi nu există o evidenţă, o menţiune certă ori o dată certă de restituire a actului de procedură şi, prin urmare, în cadrul instanţei nu se poate stabili efectiv o dată certă de restituire efectivă a actului de procedură. În concluzie, consideră că sunt încălcate prevederile art. 21 şi 148 din Constituţie.

6. Judecătoria Galaţi - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că dispoziţiile art. 163 din Codul de procedură civilă, referitoare la afişare ca modalitate de îndeplinire a procedurii de citare, constituie o excepţie de la regula generală de înmânare în mod direct a citaţiei sau a actului de procedură şi au ca scop prevenirea unor eventuale abuzuri în exercitarea drepturilor procesuale, prin tergiversarea soluţionării cauzei, prin modalitatea de a menţine cu rea-credinţă o permanentă lipsă de procedură. De asemenea, consideră că dispoziţiile de lege criticate au fost instituite în vederea eficientizării desfăşurării procesului, dat fiind că sancţiunea ce intervine în cazul în care, fără motive temeinice, destinatarul nu se prezintă pentru comunicarea citaţiei în interiorul termenului de 7 zile sau, după caz, a termenului de 3 zile este considerarea ca legal îndeplinită a procedurii de citare sau de comunicare a actului de procedură civilă.

7. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, în acest sens arată, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate aduc mai multă rigoare, celeritate şi siguranţă în primirea citaţiei sau înştiinţării celui interesat cu privire la actul de procedură care a făcut obiectul comunicării. Afişarea înştiinţării, şi nu a citaţiei, este de natură să protejeze dreptul persoanei la respectarea vieţii private. Procedura comunicării actelor de procedură s-a îmbunătăţit prin rigoare şi responsabilizarea agenţilor procedurali, iar formele procedurale justifică şi sprijină prezumţia legală relativă privind considerarea citaţiei ca fiind „comunicată” la expirarea termenelor prevăzute de art. 163 alin. (3) lit. f) din Codul de procedură civilă, a căror certitudine de dovadă este asigurată prin forţa probantă legală a actelor de procedură în discuţie, caracterizată prin dovada deplină, până la înscrierea în fals, în limitele prevăzute de art. 163 alin. (5) din acelaşi cod. În sprijinul celor arătate invocă şi cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 108 din 2 aprilie 2002, Decizia nr. 455 din 2 decembrie 2003, Decizia nr. 717 din 31 mai 2011 şi Decizia nr. 424 din 8 iulie 2014.

9. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 234 din 9 martie 2010 şi nr. 813 din 19 mai 2009.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

12. Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 163 şi 164 din Codul de procedură civilă. Din examinarea criticii de neconstituţionalitate se constată însă că aceasta priveşte numai dispoziţiile art. 163 alin. (3)-(5), (8)-(12) şi art. 164, dispoziţii care reglementează procedura de citare şi stabilesc cuprinsul dovezii de înmânare şi al procesului-verbal.

13. Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 21 şi 148 din Constituţie referitoare la accesul liber la justiţie, respectiv la integrarea în Uniunea Europeană.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate reglementează procedura de comunicare a citaţiei prin depunere în cutia poştală ori prin afişare a unei înştiinţări, ceea ce reprezintă o soluţie de comunicare a actului de procedură în situaţia în care destinatarul refuză primirea acestuia, când nu există o cutie poştală, când nu poate fi înmânat uneia dintre persoanele prevăzute la art. 163 alin. (6) şi (7) din Codul de procedură civilă ori acestea refuză să-l primească. Deşi dispoziţiile art. 163 şi 164 din Codul de procedură civilă nu au mai fost analizate sub aspectul conformităţii lor cu prevederile Legii fundamentale. Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, a mai analizat problema constituţionalităţii procedurii de citare prin afişare prevăzută de dispoziţiile art. 92 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă din 1865. Astfel, prin Decizia nr. 864 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 6 august 2009, a reţinut că o asemenea procedură reprezintă o modalitate derogatorie de îndeplinire a procedurii de citare, determinată de situaţia obiectiv diferită a persoanelor citate, şi nu este de natură să afecteze drepturile constituţionale. Totodată, Curtea a precizat că „obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale cu respectarea dispoziţiilor stabilite de lege, referitoare la comunicarea actelor de procedură, reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor reglementări care să prevină abuzurile servind unei bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.”

15. Curtea constată că noua reglementare referitoare la procedura de citare prin depunerea citaţiei în cutia poştală ori prin afişare din Codul de procedură civilă este diferită faţă de reglementarea anterioară, raţiunile instituirii unei astfel de proceduri de citare rămânând însă aceleaşi. Modificările aduse nu sunt de natură să aducă atingere drepturilor fundamentale invocate de autorul excepţiei, ci, din contră, contribuie la protejarea dreptului persoanei la respectarea vieţii private, de vreme ce documentul afişat nu-i mai reprezintă însăşi citaţia, ci o înştiinţare care cuprinde elemente suficiente de identificare a destinatarului, a celui care a făcut înştiinţarea, a dosarului la care se referă actul procedural, a locului de unde şi a datei până la care poate fi ridicată citaţia, precum şi menţiunea referitoare la consecinţele procedurale ale neprezentării pentru comunicare. Înştiinţarea completată de agentul procedural are valoare de act autentic cu privire la situaţiile verificate şi atestate nemijlocit de către agent. De asemenea, asupra împrejurărilor care au determinat citarea prin depunerea citaţiei în cutia poştală ori prin afişarea înştiinţării, agentul procedural va întocmi un proces-verbal care face dovada până la înscrierea în fals cu privire la cele constatate. Astfel, reglementarea contribuie la consolidarea prezumţiei legale relative referitoare la comunicarea citaţiei.

16. În cauza de faţă, însă, Curtea observă că aspectele invocate de autorul excepţiei nu relevă probleme de neconstituţionalitate, ci mai degrabă probleme de aplicare a legii, referitoare la modul în care, în anumite situaţii, instituţiile implicate realizează procedura de citare şi comunicare a actelor de procedură. În plus, Curtea constată că evidenţa înregistrării datelor la Poşta Română, precum şi maniera în care se realizează comunicarea acestora către instanţele de judecată nu fac obiectul reglementării criticate.

17. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 163 alin. (3)-(5), (8)-(12) şi art. 164 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 23.240/233/2015/a1 ai Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 noiembrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 798

din 17 noiembrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. (1) şi art. 268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel-Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronie.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. (1) şi art. 268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Sindicatul Liber din învăţământ Satu Mare, în calitate de reprezentant al membrilor săi de sindicat, în Dosarul nr. 3 122/83/2014 al Curţii de Apel Oradea - Secţia i civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.386D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legai îndeplinită.

3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.387-1.393D/2015, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, invocată de Sindicatul Liber din învăţământ Satu Mare, În calitate de reprezentant al membrilor săi de sindicat, în dosarele nr. 3.137/83/2014, 18/83/2015, 235/83/2015, 2.990/83/2014, 8/83/2015,

212/83/2015 şi 238/83/2015 ale Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă.

4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.386- 1.393D/2015, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

7. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.387-1.393D/2015 la Dosarul nr. 1.386D/2015, care este primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 169 din 19 martie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

9. Prin încheierile din 7 septembrie 2015, pronunţate în dosarele nr. 3.122/83/2014, 3.137/83/2014, 18/83/2015 şi 235/83/2015, şi încheierile din 15 septembrie 2015, pronunţate în dosarele nr. 2.990/83/2014, 8/83/2015, 212/83/2015 şi 238/83/2015, Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. (1) şi art. 268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Sindicatul Liber din învăţământ - Satu Mare, în calitate de reprezentant al membrilor săi de sindicat.

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 171 alin. (1) şi art. 268 din Legea nr. 53/2003 sunt contrare prevederilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie. În acest sens arată că drepturile salariale sunt asimilate bunurilor şi se bucură de protecţia dreptului de proprietate. De asemenea, susţine că acordarea acestor drepturi în speţă se întemeiază pe o „bază suficientă”, respectiv Legea nr. 221/2008, astfel că există o speranţă legitimă privind obţinerea lor. Prin urmare, dreptul la acţiune în justiţie cu privire la aceste drepturi nu poate fi supus prescripţiei.

11. Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, câtă vreme exercitarea dreptului de acces la justiţie poate fi supusă unor condiţionări legale, cum sunt termenele stabilite pentru introducerea cererilor, menite să asigure restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate, precum şi stabilirea raporturilor juridice.

12. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

13. Avocatul Poporului, invocând cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 169 din 19 martie 2015, arată că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.

14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 171 alin. (1) şi art. 268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii potrivit cărora:

- Art. 171 alin. (1): „Dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.”;

- Art. 268: „(1) Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate:

a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă;

b) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de sancţionare disciplinară;

c) în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariate neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator;

d) pe toată durata existenţei contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulităţii unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia;

e) în termen de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.

(2) în toate situaţiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data naşterii dreptului. “

17. Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie referitoare la dreptul de proprietate privată,

18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că a mai analizat dispoziţiile de lege criticate în raport cu critici asemănătoare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 169 din 19 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 18 mai 2015, Decizia nr. 210 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 20 mai 2015, şi Decizia nr. 435 din 9 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 567 din 29 iulie 2015, a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. (1) şi art. 268 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003. În acest sens, prin Decizia nr. 169 din 19 martie 2015, paragraful 15, a reţinut că, potrivit jurisprudenţei sale, dreptul la salariu se bucură, în egală măsură, de protecţia acordată dreptului la muncă, fiind o componentă a acestuia, dar şi de protecţia acordată dreptului de proprietate, întrucât reprezintă un „bun” în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acelaşi context, Curtea a amintit Decizia nr. 859 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 29 iulie 2009, prin care a reţinut că, deşi „drepturile salariale nu sunt drepturi reale, cum este dreptul de proprietate, ci drepturi de creanţă, în privinţa apărării lor, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului acestea sunt asimilate cu bunuri, statuându-se că noţiunile de «bun» şi «proprietate» au un sens care «nu este limitat la dreptul de proprietate asupra bunurilor corporale, ci cuprinde şi alte drepturi şi interese patrimoniale» Cauza Beyeler împotriva Italiei, 2000).”

19. Prin Decizia nr. 210 din 31 martie 2015, paragraful 14, Curtea a reţinut că reglementarea supusă controlului de constituţionalitate, prin care se instituie un termen de prescripţie de 3 ani în materia conflictelor de muncă având ca obiect plata drepturilor salariale neacordate, are ca justificare asigurarea securităţii şi stabilităţii raporturilor juridice şi necesitatea soluţionării într-un termen rezonabil a conflictului de muncă izvorât din neplata acestor drepturi, în interesul legitim al fiecăreia dintre părţile litigante. Prin prescripţie se stinge doar dreptul la acţiune în sens material, deci posibilitatea titularului dreptului de creanţă de a obţine, pe calea silită, îndeplinirea obligaţiei subiectului pasiv. Aşadar, prescripţia nu stinge dreptul subiectiv în substanţa lui, drept care continuă să subziste, şi nici obligaţia corelativă, care va putea fi executată de bunăvoie. De asemenea, în această materie sunt aplicabile dispoziţiile Codului civil referitoare la suspendarea sau întreruperea curgerii termenului de prescripţie. În consecinţă, critica de neconstituţionalitate raportată la art. 44 alin. (1)-(3) din Constituţie este neîntemeiată.

20. Tot în Decizia nr. 210 din 31 martie 2015, paragraful 15, Curtea a arătat că dispoziţiile de lege criticate nu reglementează măsura exproprierii, ci instituie un termen de prescripţie de 3 ani pentru acţiunile privind soluţionarea unui conflict de muncă având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate, ceea ce constituie o sancţiune a pasivităţii în apărarea dreptului subiectiv.

21. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

22. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi ai art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al ari. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A,d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul Liber din învăţământ Satu Mare, în calitate de reprezentant al membrilor săi de sindicat, în dosarele nr. 3.122/83/2014, 3.137/83/2014, 18/83/2015, 235/83/2015, 2.990/83/2014, 8/83/2015,212/83/2015 şi 238/83/2015 ale Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 171 alin. (1) şi art. 268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 noiembrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 807

din 24 noiembrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă

 

Daniel Marius Morar - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Liliana Teodoriu în Dosarul nr. 5.996/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 685D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus la dosarul cauzei note scrise prin care susţine admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, iar partea Inspecţia Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a depus concluzii scrise prin care apreciază că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, motiv pentru care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece, în opinia sa, se critică o soluţie legislativă, nefiind o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Sentinţa civilă nr. 799 din 20 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 5.996/2/2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Liliana Teodoriu într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva unei rezoluţii de clasare emise de Inspecţia Judiciară prin care s-a constatat lipsa indiciilor săvârşirii abaterilor disciplinare de către unii judecători.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea arată că instanţa, înainte de primul termen de judecată, putea doar să pună în discuţie din oficiu necesitatea introducerii în cauză a altor persoane în temeiul art. 161 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit căruia „Instanţa de contencios administrativ poate Introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuţie, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum şi a altor subiecte de drept”, iar nu să respingă acţiunea la primul termen de judecată în temeiul art. 161 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 78 din Codul de procedură civilă, pe motiv că introducerea în cauză a judecătorilor în privinţa cărora s-a emis rezoluţia de clasare se impune pentru soluţionarea pe fond a cauzei.

7. Apreciază, în esenţă, că prin dispoziţiile art. 78 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă se încalcă dreptul la un proces echitabil, accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare, faţă de art. 204 alin. (1) din Codul de procedură civilă, deoarece nu poate să completeze acţiunea introductivă şi să propună proba cu interogatoriul persoanelor introduse în cauză.

8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

10. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă este inadmisibilă, deoarece autoarea acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci este nemulţumită de modul de aplicare a legii în litigiul dedus soluţionării.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate,

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 78 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă. Curtea observă că, după sesizarea sa, Codul de procedură civilă a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, dispoziţia legală criticată păstrând soluţia legislativă şi numerotarea. Textul de lege criticat are următorul cuprins: „în materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, va respinge cererea, fără a se pronunţa pe fond.”

14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, precum şi ale art. 24 privind dreptul la apărare.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autoarea acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci apreciază că accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil sunt nesocotite prin respingerea unei acţiuni în contencios administrativ ca urmare a neintroducerii în cauză a unor terţe persoane, după ce, în prealabil, instanţa a pus în discuţia părţilor iniţiale necesitatea lărgirii cadrului procesual subiectiv prin introducerea în cauză a altor persoane. Or, o astfel de critică izvorăşte din nemulţumirea generată de o anumită interpretare şi aplicare a legii de către instanţe şi nu constituie o veritabilă critică de neconstituţionalitate.

16. În atare situaţie, Curtea nu poate cenzura astfel de critici, întrucât, dacă ar proceda ca atare, ar săvârşi o imixtiune în atribuţiile autorităţii judecătoreşti. De aceea, din această perspectivă, având în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 şi art. 126 alin. (1) din Constituţie, excepţia de neconstituţionalitate apare ca fiind inadmisibilă, soluţionarea sa excedând competenţei Curţii Constituţionale.

17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Liliana Teodoriu în Dosarul nr. 5.996/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 24 noiembrie 2015.

 

PREŞEDINTE,

DANIEL MARIUS MORAR

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 815

din 24 noiembrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea absolvenţilor Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, promoţia 2013

 

Daniel Marius Morar - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea absolvenţilor Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, promoţia 2013, excepţie ridicată de Claudia Stângă în Dosarul nr. 7.083/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.277D/2015.

2. La apelul nominal răspunde consilierul juridic Ovidiu Comşa, cu delegaţie depusă la dosar, pentru Inspectoratul General al Poliţiei Române, precum şi consilierii juridici Adrian Băncilă şi Dan Tulinescu, cu delegaţii depuse la dosar, pentru Academia de Poliţie,Alexandru Ioan Cuza”. Lipsesc autoarea excepţiei de neconstituţionalitate şi celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Inspectoratului General al Poliţiei Române, care solicită respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate trebuie să aibă legătură cu cauza şi că dispoziţia de lege care formează obiect al excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să fie în vigoare, cerinţe care nu sunt îndeplinite în cazul de faţă.

4. Reprezentanţii Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei, susţinând, în esenţă, că absolvenţii au semnat un angajament prin care se obligă ca, în cazul în care încetează raporturile de serviciu în primii 10 ani de activitate din motive imputabile, sunt obligaţi să restituie, proporţional, cheltuielile efectuate cu pregătirea lor. Depun concluzii scrise în acest sens.

5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că legiuitorul poate acorda anumite înlesniri sau scutiri de la plata unor sume de bani, fără a se putea susţine că prin aceasta se încalcă prevederile constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin încheierea din 14 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 7.083/2/2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea absolvenţilor Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, promoţia 2013. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamanta Claudia Stângă într-o cauză având ca obiect: „sesizarea Curţii Constituţionale [...], anularea dispoziţiilor art. 3 alin. 2 şi art. 6 alin. 1 şi 2 lit. i) din Instrucţiunile ministrului afacerilor interne nr. 114/2013 privind răspunderea materială a personalului pentru pagubele produse Ministerului Afacerilor Interne, anularea deciziei de imputare din 14 februarie 2014 emisă de Inspectoratul General al Poliţiei Române, anularea Hotărârii din 9 aprilie 2014 a Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul I.G.P.R., anularea Hotărârii din 27 iunie 2014 a Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor din cadrul M.A.I., anularea în parte a Ordinului ministrului afacerilor interne din 12 decembrie 2013, în sensul eliminării dispoziţiei de restituire a cheltuielilor efectuate cu pregătirea profesională în cadrul Academiei de Poliţie «Alexandru Ioan Cuza», proporţional cu perioada rămasă până la 10 ani.”

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că sintagma „promoţia 2013” din cuprinsul art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2013 la care face referire directă şi art. 4 din acelaşi act normativ contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie, art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Protocolului nr. 12 la aceasta, raportat la art. 11 şi art. 20 din Constituţie. În acest sens arată că absolvenţii Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” promoţia 2013 exclusiv, care au promovat examenul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii în sesiunea organizată în vara anului 2013 şi care au demisionat din structurile Ministerului Afacerilor Interne, au fost exoneraţi de la plata cheltuielilor de şcolarizare, în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 65/2013. Însă exonerarea de la plata cheltuielilor de şcolarizare nu a operat şi în privinţa sa (promoţia 2010), deşi a depus raportul de încetare a serviciului cu Ministerul Afacerilor Interne la data de 25 noiembrie 2013, adică în perioada în care Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2013 era în vigoare. În acest context, consideră că prin imputarea cheltuielilor de şcolarizare în mod diferenţiat (absolvenţii Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, promoţia 2013, care au demisionat au fost exoneraţi de la plata cheltuielilor de şcolarizare) s-a creat o situaţie discriminatorie. Totodată, cuantumul cheltuielilor de şcolarizare este de natură să atingă dreptul de proprietate şi dreptul la liberă alegere a unei profesii.

8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. În acest sens susţine, în esenţă, că instituirea unor privilegii în favoarea absolvenţilor Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, promoţia 2013, nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice obiectiv şi raţional, condiţii pe care textul de lege criticat nu le îndeplineşte.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate,

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentanţilor părţilor prezenţi la dezbateri, concluziile scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 şi 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea absolvenţilor Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, promoţia 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 28 iunie 2013, aprobată prin Legea nr. 331/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 11 decembrie 2013, având următorul cuprins:

- Art. 1: „Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică absolvenţilor Academiei de Poliţie «Alexandru Ioan Cuza»“, promoţia 2013, pregătiţi pentru nevoile Ministerului Afacerilor Interne.

- Art. 4: „(1) Absolvenţii prevăzuţi la art. 1, care solicită în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi data de 30 noiembrie 2013 încetarea raporturilor juridice avute cu Ministerul Afacerilor interne, sunt exoneraţi de la plata cheltuielilor prevăzute de angajamentele încheiate potrivit legii.

(2) La data încetării raporturilor juridice cu Ministerul Afacerilor Interne, absolvenţilor prevăzuţi la alin. (1) li se acordă grade militare în rezervă, în condiţiile legii.”

14. Deşi dispoziţiile criticate au avut aplicabilitate temporară, potrivit Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011 (prin care Curtea a statuat că „sunt supuse controlului de

constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare*), Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii acestora.

15. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii şi art. 44 alin. (1) privind protecţia proprietăţii private, precum şi prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea discriminării, şi ale Protocolului nr. 12 la această convenţie, privind interzicerea generală a discriminării, raportate la art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului din Constituţie.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, „(1) Absolvenţilor instituţiilor de învăţământ de profil ale Ministerului Afacerilor Interne li se acordă grade profesionale şi sunt încadraţi în structurile de poliţie cu perioade de stagiu.” Potrivit art. 70 din aceeaşi lege, „Poliţistul care a absolvit o instituţie de învăţământ a Ministerului Afacerilor Interne şi căruia i-au încetat raporturile de serviciu în primii 10 ani de activitate din motive imputabile lui este obligat sa restituie cheltuielile efectuate cu pregătirea sa, proporţional cu perioada rămasă până la 10 ani, potrivit angajamentului încheiat în acest sens.”

17. Cu privire la exonerarea de la plata cheltuielilor de întreţinere efectuate pe timpul şcolarizării, Curtea reţine că relevante sunt următoarele dispoziţii:

- art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2011 pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din Ministerul Afacerilor Interne pentru anul 2011, publicată în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 433 din 21 iunie 2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 234/2011: „Poliţiştii, cadrele militare în activitate, precum şi elevii şi studenţii seriilor terminale ale anului 2011 din instituţiile de formare profesională iniţială din structura Ministerului Afacerilor Interne şi absolvenţii promoţiilor anului 2011 ale instituţiilor de învăţământ din structura Ministerului Apărării Naţionale pregătiţi pentru nevoile Ministerului Afacerilor Interne care solicită în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi 31 decembrie 2012, prin demisie sau la cerere, încetarea raporturilor de serviciu sau trecerea în rezervă, respectiv renunţarea la calitatea de elev sau student al instituţiilor de formare profesională iniţială ale Ministerului Afacerilor Interne sunt exoneraţi de la plata cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării şi a cheltuielilor efectuate pe perioada cursurilor/programelor de specializare, perfecţionare, stagii de practică, în ţară sau în străinătate, prevăzute de angajamentele/contractele încheiate potrivit legii.”;

- art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2012 pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea absolvenţilor promoţiilor 2012 ale instituţiilor de formare profesională iniţială din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 3 iulie 2012, aprobată prin Legea nr. 213/2012: „în lipsa unei oferte de încadrare din partea instituţiilor pentru care s-a realizat formarea profesională, absolvenţii promoţiilor anului 2012 din instituţiile de formare profesională iniţială prevăzute la art. 1 care solicită în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi data de

30 noiembrie 2012 încetarea raporturilor juridice care decurg din calitatea de absolvenţi, avute cu instituţiile în beneficiul cărora au fost pregătiţi, sunt exoneraţi de la plata cheltuielilor prevăzute de angajamentele sau contractele încheiate potrivit legii.”;

- dispoziţiile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2013, aplicabile absolvenţilor Academiei de Poliţie Alexandru Ioan Cuza”promoţia 2013, dispoziţii care constituie obiect al excepţiei de neconstituţionalitate.

18. Astfel, Curtea reţine că dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2013 prevăd exonerarea de la plata cheltuielilor de întreţinere efectuate pe timpul şcolarizării pentru absolvenţii din promoţia 2013 care solicită în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă şi data de 30 noiembrie 2013 încetarea raporturilor juridice avute cu Ministerul Afacerilor Interne. Potrivit art. 2 din ordonanţa de urgenţă, acordarea gradelor, repartizarea la unităţi şi numirea în funcţii se realizează cu data de 1 decembrie 2013. Aşa cum rezultă din preambulul acestei ordonanţe de urgenţă, adoptarea acesteia a fost necesară în vederea încadrării în limita alocată cheltuielilor de personal pentru anul 2013 Ministerului Afacerilor Interne, iar neadoptarea ei ar fi putut avea drept consecinţă, pe de o parte, intrarea ministerului în culpă contractuală prin nerespectarea obligaţiilor asumate în angajamentele încheiate cu studenţii Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, în sensul încadrării promoţiei de absolvenţi, iar pe de altă parte, nerespectarea Legii bugetului de stat pe anul 2013 nr. 5/2013.

19. Curtea observă că, după absolvirea Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, absolvenţilor li se acordă grade şi trebuie să fie încadraţi în structurile de poliţie. Însă, în anul 2013 (ca şi în anul 2012), pentru încadrarea în cheltuielile de personal în limita alocată prin Legea bugetului de stai pe anul 2013 nr. 5/2013, s-a impus amânarea acordării gradelor profesionale şi amânarea repartizării acestora şi numirii în funcţie. În aceste condiţii, legiuitorul a prevăzut un beneficiu - exonerarea de la plata cheltuielilor de şcolarizare - pentru absolvenţii promoţiei 2013, care solicită încetarea raporturilor juridice cu ministerul în perioada dintre data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă (28 iunie 2013) şi data de 30 noiembrie 2013, data la care urmau să fie încadraţi în structurile de poliţie, pentru care au fost pregătiţi.

20. Critica de neconstituţionalitate potrivit căreia exonerarea de la plata cheltuielilor de şcolarizare nu a operat şi în privinţa absolvenţilor din promoţia 2010, care au încetat raportul de serviciu cu Ministerul Afacerilor Interne în perioada de activitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 65/2013, ceea ce creează discriminări, nu poate fi primită. Curtea a statuat în jurisprudenţa sa că art. 16 din Constituţie „vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui” (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002). Instituirea de regimuri juridice diferite în situaţii care impun rezolvări diferite nu poate fi apreciată drept o încălcare a principiului egalităţii (Decizia nr. 17 din 12 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 5 februarie 2010, sau Decizia nr. 642 din 14 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 18 iulie 2012).

21. De altfel, Curtea reţine că absolvenţii din promoţia 2013 cărora, din motive financiare, nu li s-a putut face încadrarea după absolvire, ci aceasta a fost amânată până la 1 decembrie 2013, nu sunt în aceeaşi situaţie juridică - sub aspectul încadrării în structurile de poliţie - cu poliţiştii (absolvenţi ai promoţiei 2010) care au fost încadraţi după absolvire, au ocupat funcţii în cadrul structurilor de poliţie şi care au încetat raporturile de serviciu cu ministerul în perioada prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2013, adică în perioada 28 iunie 2013-30 noiembrie 2013. Astfel, beneficiul exonerării de la plata cheltuielilor de şcolarizare are justificare numai pentru cei care, renunţând să aştepte încadrarea de la 1 decembrie 2013, încetează raporturile juridice cu ministerul, legiuitorul acordându-le acestora exonerarea de la plata cheltuielilor de şcolarizare, tocmai în virtutea faptului că a amânat acordarea gradelor profesionale şi încadrarea în structurile de poliţie până la data de 1 decembrie 2013. Or, poliţiştilor deja încadraţi în funcţie, absolvenţi ai promoţiei 2010, care doreau încetarea raporturilor de serviciu cu ministerul în perioada prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2013, adică în perioada 28 iunie 2013-30 noiembrie 2013, li se aplicau prevederile art. 70 din Legea nr. 360/2002, potrivit cărora trebuie să restituie proporţional cheltuielile de şcolarizare făcute cu pregătirea pentru nevoile Ministerului Afacerilor Interne.

22. Este adevărat că reglementarea criticată diferă - sub aspectul persoanelor care beneficiază de exonerarea de la plata cheltuielilor de şcolarizare - faţă de cea prevăzută prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2011 (aceasta din urmă reglementând faptul că şi poliţiştii în activitate care încetează raporturile de serviciu cu ministerul în perioada prevăzută beneficiază de exonerare), însă, fiind vorba despre un beneficiu acordat de lege, Curtea constată că legiuitorul este în măsură să aprecieze atât categoriile de persoane care pot beneficia de aceste prevederi, cât şi perioada de timp în care se aplică.

23. Aşadar, susţinerea autoarei excepţiei, în sensul exonerării de la plata cheltuielilor de şcolarizare şi pentru poliţiştii deja încadraţi, absolvenţi ai promoţiei 2010, care au încetat raporturile de serviciu cu ministerul în perioada prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2013, adică în perioada 28 iunie 2013-30 noiembrie 2013, situaţie în care se află autoarea excepţiei, presupune o completare a textului de lege criticat, ceea ce nu intră în competenţa Curţii Constituţionale.

24. Cât priveşte invocarea art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea discriminării, şi a Protocolului nr. 12 la această convenţie, privind interzicerea generală a discriminării, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, pe de o parte, art. 14 din Convenţie nu are o existenţă autonomă şi nu poate fi invocat decât prin raportare la alte dispoziţii ale Convenţiei sau protocoalelor sale adiţionale (Decizia de inadmisibilitate din 3 aprilie 2012, pronunţată în Cauza Coriolan Gabriel Ioviţoni şi alţii împotriva României, paragraful 52), iar, pe de altă parte, sensul termenului prevăzut la art. 1 din Protocolul nr. 12 este identic cu cel al termenului menţionat la art. 14 din Convenţie, noţiunea de discriminare fiind interpretată constant în jurisprudenţa sa din perspectiva art. 14 din Convenţie (Hotărârea din 18 iulie 2013, pronunţat în Cauza Maktouf şi Damjanovic împotriva Bosniei şi Herţegovina, paragraful 81).

25. În final, referitor la criticile privind încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii şi art. 44 alin. (1) privind protecţia proprietăţii private, Curtea reţine că acestea nu au legătură cu prevederile criticate, ci, eventual, cu plata cheltuielilor de şcolarizare, proporţional, în cazul încetării raporturilor de muncă cu Ministerul Afacerilor Interne mai devreme de 10 ani, reglementare prevăzută de dispoziţiile art. 70 din Legea nr. 360/2002.

26. În concluzie, ţinând cont de criticile aduse textelor de lege atacate şi de prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”, Curtea urmează a respinge excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.

27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea absolvenţilor Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, promoţia 2013, excepţie ridicată de Claudia Stângă în Dosarul nr. 7 083/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII l-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 24 noiembrie 2015.

 

PREŞEDINTE,

DANIEL MARIUS MORAR

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

ORDONANŢE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ

pentru modificarea şi completarea Legii nr. 290/2004 privind cazierul judiciar

 

Din necesitatea de a facilita accesul cetăţenilor români aflaţi în străinătate la servicii publice eficiente şi operative din partea statului român,

în contextul informatizării procedurilor consulare îndeplinite de misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României în străinătate,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 1 pct. III.2 din Legea nr. 346/2015 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.

 

Articol unic. - Legea nr. 290/2004 privind cazierul judiciar, republicată în Monitorul Oficial al României. Partea I, nr. 777 din 13 noiembrie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 29, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alineatele (3) şi (4), cu următorul cuprins:

„(3) La cererea motivată a persoanelor aflate în străinătate, misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României pot elibera, după efectuarea verificărilor necesare în bazele de date prevăzute la art. 34 alin. (1), adeverinţe în care consemnează rezultatele verificărilor, potrivit art. 17 şi 18.

(4) Adeverinţele prevăzute la alin. (3) au valoarea juridică a unui certificat de cazier judiciar, se utilizează exclusiv în străinătate, se eliberează în cel mult 10 zile de la data solicitării şt sunt valabile 6 luni de la data eliberării.”

2. La articolul 34, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(2) în vederea utilizării acestor evidenţe, la sistemul informatizat vor fi conectate toate unităţile şi subunităţile de poliţie, celelalte structuri şi instituţii din sistemul de ordine publică, siguranţă naţională şi justiţie, precum şi structurile competente ale Ministerului Afacerilor Externe.”

3. La articolul 36, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 36. - (1) Comunicările cu privire la datele ce urmează a fi înscrise în cazierul judiciar sau notate provizoriu în evidenţa unităţilor de poliţie, cererile necesare pentru obţinerea certificatelor şi copiilor de pe cazierul judiciar şi a adeverinţelor prevăzute la art. 29 alin. (3), precum şi documentele eliberate se vor redacta pe formulare-tip, conform modelului stabilit prin hotărâre a Guvernului, în condiţiile prevăzute la art. 34 alin. (3).”

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor externe,

Lazăr Comănescu

Ministrul afacerilor interne,

Petre Tobă

 

Bucureşti, 19 ianuarie 2016.

Nr. 1.

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind exercitarea, cu caracter temporar, de către domnul Marius Nica a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului Fondurilor Europene

 

Având în vedere propunerea ministrului fondurilor europene, precum şi Avizul favorabil nr. 2.269/2016 al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici privind exercitarea, cu caracter temporar, a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului Fondurilor Europene de către domnul Marius Nica,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 19 alin. (1) lit. b) şi al art. 92 alin. (11) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Marius Nica exercită, cu caracter temporar, funcţia publică vacantă din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului Fondurilor Europene.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Sorin Sergiu Chelmu

 

Bucureşti, 20 ianuarie 2016.

Nr. 21.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

pentru numirea domnului Laurenţiu Stelea în funcţia de secretar de stat la Ministerul Fondurilor Europene

 

În temeiul art. 15 lit. d) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Laurenţiu Stelea se numeşte în funcţia de secretar de stat la Ministerul Fondurilor Europene.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Sorin Sergiu Chelmu

 

Bucureşti, 20 ianuarie 2016.

Nr. 22.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind numirea domnului Florin Aurel Moţiu în funcţia de secretar de stat la Ministerul Justiţiei

 

În temeiul art. 15 lit. d) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Florin Aurel Moţiu se numeşte în funcţia de secretar de stat la Ministerul Justiţiei.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Sorin Sergiu Chelmu

 

Bucureşti, 20 ianuarie 2016.

Nr. 23.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind exercitarea atribuţiilor de secretar de stat la Departamentul pentru Investiţii Străine şi Parteneriat Public-Privat

 

În temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, doamna Mirela Popină, secretar general, exercită atribuţiile de secretar de stat la Departamentul pentru Investiţii Străine şt Parteneriat Public-Privat până la numirea secretarului de stat, conform legii.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează.

Secretarul general al Guvernului,

Sorin Sergiu Chelmu

 

Bucureşti, 20 ianuarie 2016.

Nr. 24.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

 

ORDIN

privind înregistrarea instituţiilor de învăţământ superior acreditate din România, a Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti şi a inspectoratelor şcolare judeţene în Sistemul de informare al pieţei interne - IMI ca autorităţi competente în gestionarea modulului de alerte pentru diplomele false

 

În baza art. 148 alin. (2) din Constituţia României, republicată,

având în vedere:

- Regulamentul (UE) nr. 1.024/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieţei interne şi de abrogare a Deciziei 2008/49/CE a Comisiei („Regulamentul IMI*);

- Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 983/2015 al Comisiei din 24 iunie 2015 privind procedura de eliberare a

cârdului profesional european şi aplicarea mecanismului de alertă în temeiul Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului;

- Legea nr. 13/2008 pentru ratificarea Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007;

- prevederile art. 3, art. 124 alin. (1) lit. a)r art. 138 alin. (4) şi art. 216 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare;

- dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 931/2010 privind desemnarea coordonatorilor sistemului de informare al pieţei interne - IMI şi pentru aprobarea normelor şi procedurilor de cooperare administrativă prin intermediul IMI;

- dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 43/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România,

în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2015 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative,

în temeiul dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 26/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice,

ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice emite prezentul ordin.

Art. 1. - (1) Instituţiile de învăţământ superior acreditate din România, Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti şi inspectoratele şcolare judeţene, denumite în continuare autorităţi competente în gestionarea modulului de alerte pentru diplomele false, transmit, în cel mult 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului ordin, Coordonatorului IMI de arie legislativă pentru domeniul „recunoaşterea calificărilor profesionale” - Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice - Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor datele de identificare şi contact ale utilizatorilor desemnaţi să utilizeze Sistemul de informare al pieţei interne - IMI în scopul gestionării modulului de alerte pentru diplomele false.

(2) Numărul utilizatorilor desemnaţi de către fiecare autoritate competentă în gestionarea modulului de alerte pentru diplomele false să utilizeze Sistemul de informare al pieţei interne - IMI în scopul gestionării modulului de alerte pentru diplomele false este cuprins între minimum 2 şi maximum 5 persoane pentru fiecare autoritate competentă.

(3) Una dintre persoanele desemnate de către fiecare autoritate competentă să utilizeze Sistemul de informare al pieţei interne - IMI în scopul gestionării modulului de alerte pentru diplomele false este secretarul şef al autorităţii competente.

Art. 2. - (1) Unităţile de învăţământ preuniversitar acreditate şi instituţiile de învăţământ superior acreditate din România desemnează o persoană responsabilă pentru înştiinţarea autorităţilor competente să cerceteze reclamarea existenţei unei diplome false.

(2) Persoana responsabilă pentru înştiinţarea autorităţilor competente să cerceteze reclamarea existenţei unei diplome false, angajat al instituţiei de învăţământ superior acreditate din România, este una dintre persoanele desemnate de către fiecare autoritate competentă să utilizeze Sistemul de informare al pieţei interne - IMI în scopul gestionării modulului de alerte pentru diplomele false.

(3) Persoana responsabilă pentru înştiinţarea autorităţilor competente să cerceteze reclamarea existenţei unei diplome false, angajat al unei unităţi de învăţământ preuniversitar acreditate, înştiinţează, în maximum o zi lucrătoare de la data emiterii deciziei judecătoreşti definitive şi irevocabile, inspectoratul şcolar în subordinea căruia se află unitatea de învăţământ preuniversitar privind identificarea unei diplome false.

Art. 3. - (1) Utilizatorii IMI înregistraţi, angajaţi ai instituţiilor de învăţământ superior acreditate din România, lansează, în cel mult 3 zile lucrătoare de la data emiterii deciziei judecătoreşti definitive şi irevocabile, alerta privind identificarea unei diplome false.

(2) Utilizatorii IMI înregistraţi, angajaţi ai Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti sau ai inspectoratelor şcolare judeţene, lansează, în cel mult două zile lucrătoare de la data primirii înştiinţării de la unitatea de învăţământ preuniversitar acreditată privind emiterea deciziei judecătoreşti definitive şi irevocabile, alerta privind identificarea unei diplome false.

Art. 4. - Instruirea utilizatorilor IMI înregistraţi se desfăşoară permanent de către Coordonatorul IMI de arie legislativă pentru domeniul „recunoaşterea calificărilor profesionale” – Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice - Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor.

Art. 5. - (1) Nerespectarea termenelor prevăzute la art. 2 şi 3, precum şi a altor obligaţii care decurg din implementarea IMI atrage răspunderea statului român în baza pct. 212) din Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008.

(2) în situaţia menţionată la alin. (1), Guvernul României solicită instituţiilor de învăţământ superior acreditate din România care nu au respectat termenele prevăzute la art. 2 şi/sau alte obligaţii care decurg din implementarea IMI să suporte eventualele penalităţi stabilite de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

Art. 6. - (1) Instituţiile de învăţământ superior autorizate să funcţioneze provizoriu din România transmit, în cel mult 30 de zile de la data primirii acreditării, Coordonatorului IMI de arie legislativă pentru domeniul „recunoaşterea calificărilor profesionale” - Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice - Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor datele de identificare şi contact ale utilizatorilor desemnaţi să utilizeze Sistemul de informare al pieţei interne - IMI în scopul gestionării modulului de alerte pentru diplomele false.

(2) Unităţile de învăţământ preuniversitar autorizate să funcţioneze provizoriu din România desemnează, în cel mult 30 de zile de la data primirii acreditării, o persoană responsabilă pentru înştiinţarea autorităţilor competente să cerceteze reclamarea existenţei unei diplome false.

Art. 7. - Instituţiile de învăţământ superior acreditate din România, unităţile de învăţământ preuniversitar acreditate, Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, inspectoratele şcolare judeţene, Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor, Direcţia generală învăţământ universitar şi Direcţia generală învăţământ preuniversitar duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 8. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice,

Gigel Paraschiv,

secretar de stat

 

Bucureşti, 11 ianuarie 2016.

Nr. 3.048.

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE şi CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

 

ORDIN

privind înregistrarea Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti şi a inspectoratelor şcolare judeţene în Sistemul de informare al pieţei interne - IMI ca autorităţi competente în verificarea autenticităţii actelor de studii emise de către unităţile de învăţământ preuniversitar acreditate din România

 

În baza art. 148 alin. (2) din Constituţia României, republicată,

având în vedere:

- Regulamentul (UE) nr. 1.024/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieţei interne şi de abrogare a Deciziei 2008/49/CE a Comisiei („Regulamentul IMI*);

- Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 983/2015 al Comisiei din 24 iunie 2015 privind procedura de eliberare a cârdului profesional european şi aplicarea mecanismului de alertă în temeiul Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului;

- Legea nr. 13/2008 pentru ratificarea Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007;

- prevederile art. 3, art. 124 alin. (1) lit. a), art. 138 alin. (4) şi art. 216 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare;

- dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 931/2010 privind desemnarea coordonatorilor sistemului de informare al pieţei interne - IMI şi pentru aprobarea normelor şi procedurilor de cooperare administrativă prin intermediul IMI;

- dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 43/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România,

în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 65/2015 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative,

în temeiul dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 26/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice,

ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice emite prezentul ordin.

Art. 1. - (1) Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti şi inspectoratele şcolare judeţene, denumite în continuare autorităţi competente, transmit, în cel mult 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului ordin, Coordonatorului IMI de arie legislativă pentru domeniul „recunoaşterea calificărilor profesionale” - Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice - Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor datele de identificare şi contact ale utilizatorilor desemnaţi să utilizeze Sistemul de informare al pieţei interne - IMI.

(2) Numărul utilizatorilor desemnaţi de către fiecare inspectorat şcolar din România să utilizeze Sistemul de informare al pieţei interne - IMI este cuprins între minimum 2 şi maximum 5 persoane.

(3) Una dintre persoanele desemnate de către fiecare inspectorat şcolar din România să utilizeze Sistemul de informare al pieţei interne - IMI este secretarul şef al autorităţii competente.

Art. 2. - Utilizatorii IMI înregistraţi răspund cererilor de informaţii primite, în mod electronic, prin intermediul Sistemului de informare al pieţei interne - IMI, în cel mult 4 zile lucrătoare de la data primirii acestora.

Art. 3. - Instruirea utilizatorilor IMI înregistraţi se desfăşoară permanent de către Coordonatorul IMI de arie legislativă pentru domeniul „recunoaşterea calificărilor profesionale” - Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice - Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor.

Art. 4. - (1) Nerespectarea termenelor prevăzute la art. 2 şi 3, precum şi a altor obligaţii care decurg din implementarea IMI atrage răspunderea statului român în baza pct. 212) din Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008.

(2) în situaţia menţionată la alin. (1), Guvernul României solicită inspectoratelor şcolare din România care nu au respectat termenele prevăzute la art. 2 şi/sau alte obligaţii care decurg din implementarea IMI să suporte eventualele penalităţi stabilite de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

Art. 5. - Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, inspectoratele şcolare judeţene, Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor şi Direcţia generală învăţământ preuniversitar duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 6. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice,

Gigel Paraschiv,

secretar de stat

 

Bucureşti, 11 ianuarie 2016.

Nr. 3.049.

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.