MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 52/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 52         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 25 ianuarie 2016

 

SUMAR

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

52. - Ordin al ministrului finanţelor publice privind aprobarea calculatorului pentru determinarea deducerilor personale lunare pentru contribuabilii care realizează venituri din salarii la funcţia de bază, începând cu luna ianuarie 2016, potrivit prevederilor art. 77 alin. (2) şi ale art. 66 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

 

70/38. - Ordin al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate privind modificarea şi completarea Normelor de aplicare a prevederilor art. 24 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii publice şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 886/218/2007

 

ACTE ALE INSTANŢELOR DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV

 

Sentinţa civilă nr. 1.929 din 11 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti (Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal)

 

ACTE ALE PARTIDELOR POLITICE

 

Cuantumul total al sumelor provenite din finanţările private ale partidelor politice în anul 2015, conform Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale - Asociaţia Forumul Democrat al Germanilor din Brad

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

privind aprobarea calculatorului pentru determinarea deducerilor personale lunare pentru contribuabilii care realizează venituri din salarii la funcţia de bază, începând cu luna ianuarie 2016, potrivit prevederilor art. 77 alin. (2) şi ale art. 66 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

 

În temeiul art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 77 alin. (2) şi ale art. 66 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă calculatorul pentru determinarea deducerilor personale lunare pentru contribuabilii care realizează venituri din salarii la funcţia de bază, începând cu luna ianuarie 2016, stabilit potrivit prevederilor art. 77 alin. (2) şi ale art. 66 din Legea nr. 227/2016 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 2. - Calculatorul prevăzut la art. 1 este cuprins în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin

Art. 3. - La calculul deducerilor personale lunare degresive potrivit art. 1, în funcţie de venitul brut lunar din salarii şi de numărul de persoane aflate în întreţinerea contribuabilului, s-a utilizat următorul algoritm de calcul:

 

 

- lei -

Venit brut lunar din salarii (VBL)

Deducerea personală lunară stabilită pentru un contribuabil în funcţie de numărul persoanelor aflate în întreţinere

Fără persoane în întreţinere

Cu o persoană în întreţinere

Cu 2 persoane în întreţinere

Cu 3 persoane în întreţinere

Cu 4 sau mai multe persoane în întreţinere

Până la 1.500

300

400

500

600

800

De la 1.501 la 3.000

300 x[1 - (VBL- 1,500)/1.500]

400 x [1 - (VBL - 1,500)/1.500]

500 x [1 - (VBL - 1.500)/1.500]

600 x [1 - VBL - 1,500)/1.500]

800 x [1 - VBL - 1,500)/1,500]

Peste 3.001

0

0

0

0

0

 

Art. 4. - Pentru stabilirea deducerilor personale potrivit art. 3, venitul brut lunar din salarii se rotunjeşte la nivel de leu, fără subdiviziuni, prin rotunjire la leu pentru fracţiunile de peste 50 de bani inclusiv şi prin neglijarea fracţiunilor de până la 50 de bani.

Art. 5. - Sumele reprezentând deducerile personale potrivit art. 2 şi 3 pentru venitul brut lunar din salarii cuprins între 1.501 şi 3.000 lei sunt calculate prin rotunjire la 10 lei, în sensul că fracţiunile sub 10 lei se majorează la 10 lei.

Art. 6. - Prin venituri din salarii realizate începând cu luna ianuarie 2016 se înţelege orice sumă primită sub formă de salarii începând cu data de 1 ianuarie 2016, cu excepţia plăţilor reprezentând lichidarea pe luna decembrie 2015 .

Art. 7. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.016/2005 privind aprobarea deducerilor personale lunare pentru contribuabilii care realizează venituri din salarii la funcţia de bază, începând cu luna iulie 2005, potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi ale Legii nr. 348/2004 privind denominarea monedei naţionale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 27 iulie 2005, se abrogă.

Art. 8. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea l.

 

p. Ministrul finanţelor publice,

Daniela Pescaru,

secretar de stat

 

Bucureşti, 14 ianuarie 2016.

Nr. 52.

 

ANEXĂ

 

CALCULATOR

pentru determinarea deducerilor personale lunare pentru contribuabilii care realizează venituri din salarii la funcţia de bază, începând cu luna ianuarie 2016

 

1. Pentru contribuabilii care nu au persoane în întreţinere

 

 

- lei -

Venitul brut lunar din salarii de la.... la

Deducere personală lunară

0-1549

300

1550-1599

290

1600-1649

280

1650-1699

270

1700-1749

260

1750-1799

250

1800-1849

240

1850-1899

230

1900-1949

220

1950-1999

210

2000-2049

200

2050-2099

190

2100-2149

180

2150-2199

170

2200-2249

160

2250-2299

150

2300-2349

140

2350-2399

130

2400-2449

120

2450-2499

110

2500-2549

100

2550-2599

90

2600-2649

80

2650-2699

70

2700-2749

60

2750-2799

50

2800-2849

40

2850-2899

30

2900-2949

20

2950-2999

10

peste 2999

0

 

            2. Pentru contribuabilii care au o singură persoană în întreţinere

 

 

- lei -

Venitul brut lunar din salarii de la .... la

Deducere personală lunară

0-1537

400

1538-1574

390

1575-1612

380

1613-1649

370

1650-1687

360

1688-1724

350

1725-1762

340

1763-1799

330

1800-1837

320

1838-1874

310

1875-1912

300

1913-1949

290

1950-1987

280

1988-2024

270

2025-2062

260

2063-2099

250

2100-2137

240

2138-2174

230

2175-2212

220

2213-2249

210

2250-2287

200

2288-2324

190

2325-2362

180

2363-2399

170

2400-2437

160

2438-2474

150

2475-2512

140

2513-2549

130

2550-2587

120

2588-2624

110

2625-2662

100

2663-2699

90

2700-2737

80

2738-2774

70

2775-2812

60

2813-2849

50

2850-2887

40

2888-2924

30

2925-2962

20

2963-2999

10

peste 2999

0

 

3. Pentru contribuabilii care au 2 persoane în întreţinere

 

 

- lei –

Venitul brut lunar din salarii de la .... la

Deducere personală lunară

0-1529

500

1530-1559

490

1560-1589

480

1590-1619

470

1620-1649

460

1650-1679

450

1680-1709

440

1710-1739

430

1740-1769

420

1770-1799

410

1800-1829

400

1830-1859

390

1860-1889

380

1890-1919

370

1920-1949

360

1950-1979

350

1980-2009

340

2010-2039

330

2040-2069

320

2070-2099

310

2100-2129

300

2130-2159

290

2160-2189

280

2190-2219

270

2220-2249

260

2250-2279

250

2280-2309

240

2310-2339

230

2340-2369

220

2370-2399

210

2400-2429

200

2430-2459

190

2460-2489

180

2490-2519

170

2520-2549

160

2550-2579

150

2580-2609

140

2610-2639

130

2640-2669

120

2670-2699

110

2700-2729

100

2730-2759

90

2760-2789

80

2790-2819

70

2820-2849

60

2850-2879

50

2880-2909

40

2910-2939

30

2940-2969

20

2970-2999

10

peste 2999

0

 

4. Pentru contribuabilii care au 3 persoane în întreţinere

 

 

- lei -

Venitul brut lunar din salarii de la .... la

Deducere personală lunară

0-1524

600

1525-1549

590

1550-1574

580

1575-1599

570

1600-1624

560

1625-1649

550

1650-1674

540

1675-1699

530

1700-1724

520

1725-1749

510

1750-1774

500

1775-1799

490

1800-1824

480

1825-1849

470

1850-1874

460

1875-1899

450

1900-1924

440

1925-1949

430

1950-1974

420

1975-1999

410

2000-2024

400

2025-2049

390

2050-2074

380

2075-2099

370

2100-2124

360

2125-2149

350

2150-2174

340

2175-2199

330

2200-2224

320

2225-2249

310

2250-2274

300

2275-2299

290

2300-2324

280

2325-2349

270

2350-2374

260

2375-2399

250

2400-2424

240

2425-2449

230

2450-2474

220

2475-2499

210

2500-2524

200

2525-2549

190

2550-2574

180

2575-2599

170

2600-2624

160

2625-2649

150

2650-2674

140

2675-2699

130

2700-2724

120

2725-2749

110

2750-2774

100

2775-2799

90

2800-2824

80

2825-2849

70

2850-2874

60

2875-2899

50

2900-2924

40

2925-2949

30

2950-2974

20

2975-2999

10

peste 2999

0

 

5. Pentru contribuabilii care au 4 sau mai multe persoane în întreţinere

 

 

- lei –

Venitul brut lunar din salarii de la.... la

Deducere personală lunară

0-1518

800

1519-1537

790

1538-1556

780

1557-1574

770

1575-1593

760

1594-1612

750

1613-1631

740

1632-1649

730

1650-1668

720

1669-1687

710

1688-1706

700

1707-1724

690

1725-1743

680

1744-1762

670

1763-1781

660

1782-1799

650

1800-1818

640

1819-1837

630

1838-1856

620

1857-1874

610

1875-1893

600

1894-1912

590

1913-1931

580

1932-1949

570

1950-1968

560

1969-1987

550

1988-2006

540

2007-2024

530

2025-2043

520

2044-2062

510

2063-2081

500

2082-2099

490

2100-2118

480

2119-2137

470

2138-2156

460

2157-2174

450

2175-2193

440

2194-2212

430

2213-2231

420

2232-2249

410

2250-2268

400

2269-2287

390

2288-2306

380

2307-2324

370

2325-2343

360

2344-2362

350

2363-2381

340

2382-2399

330

2400-2418

320

2419-2437

310

2438-2456

300

2457-2474

290

2475-2493

280

2494-2512

270

2513-2531

260

2532-2549

250

2550-2568

240

2569-2587

230

2588-2606

220

2607-2624

210

2625-2643

200

2644-2662

190

2663-2681

180

2682-2699

170

2700-2718

160

2719-2737

150

2738-2756

140

2757-2774

130

2775-2793

120

2794-2812

110

2813-2831

100

2832-2849

90

2850-2868

80

2869-2887

70

2888-2906

60

2907-2924

50

2925-2943

40

2944-2962

30

2963-2981

20

2982-2999

10

peste 2999

0

 

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

CASA NAŢIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

Nr. 70 din 21 ianuarie 2016

Nr. 38 din 15 ianuarie 2016

 

ORDIN

privind modificarea şi completarea Normelor de aplicare a prevederilor art. 24 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii publice şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 886/218/2007

 

Având în vedere:

- Referatul de aprobare nr. ACP 514/2016 al Ministerului Sănătăţii şi nr. DG 90/15.01.2016 al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate;

- art. 100 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările ulterioare;

- art. 24 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 125/2005, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul dispoziţiilor:

- art. 291 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările ulterioare;

- art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. 17 alin. (5) din Statutul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 972/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii şi preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate emit următorul ordin;

Art. I. - Normele de aplicare a prevederilor art. 24 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii publice şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 886/218/2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 18 mai 2007, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 1, litera e) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„e) casele de asigurări de sănătate - casele de asigurări sociale de sănătate judeţene, a municipiului Bucureşti şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti.”

2. La articolul 5, litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„b) din bugetul de stat - contravaloarea copiaţii şi a contribuţiei personale a asiguratului pentru servicii medicale, tratament şi medicaţie, prevăzute în contractul-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi normele sale de aplicare, în condiţiile legii.”

3. La articolul 9 alineatul (2), litera g) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„g) contravaloarea reprezentând contribuţia personală/coplata corespunzătoare serviciilor acordate/medicamentelor eliberate (denumirea comercială).”

4. La articolul 11, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 11- - (1) Unitatea sanitară publică angajatoare întocmeşte pentru personalul contractual angajat câte un borderou centralizator, conform modelului prevăzut în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentele norme. Borderoul se întocmeşte pe fiecare casă de asigurări de sănătate cu care furnizorii de servicii medicale şi medicamente care au acordat serviciile medicale/medicamentele sunt în relaţii contractuale şi va fi însoţit de facturile emise.”

5. La articolul 11, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alineatele (21) şi (22), cu următorul cuprins;

„(21) Serviciile de ambulanţă judeţene, respectiv Serviciul de Ambulanţă Bucureşti - Ilfov, care nu se află în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate pentru furnizare de servicii medicale, pentru personalul contractual angajat prevăzut la art. 3 alin. (1), care beneficiază de prevederile art. 24 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 125/2005, cu modificările şi completările ulterioare, încheie, la solicitarea acestora,, o convenţie pentru decontarea contravalorii reprezentând coplata/contribuţia personală pentru servicii medicale, tratament şi medicaţie acordate, cu casa de asigurări de sănătate în a cărei rază administrativ-teritorială îşi desfăşoară activitatea, respectiv Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti de către Serviciul de Ambulanţă Bucureşti - Ilfov, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 2 care face parte integrantă din prezentele norme.

(22) Serviciile de ambulanţă judeţene, respectiv Serviciul de Ambulanţă Bucureşti - Ilfov prevăzute la alin. (21), transmit caselor de asigurări de sănătate cu care au încheiate convenţie, în primele 5 zile lucrătoare ale lunii următoare celei în care au fost depuse facturile la angajator, borderourile însoţite de facturile corespunzătoare. Borderourile vor fi avizate de casele de asigurări de sănătate care sunt în relaţii contractuale cu furnizorii de servicii medicale şi medicamente ce au emis facturile corespunzătoare, la solicitarea casei de asigurări de sănătate care le-a primit. Avizele se acordă ca urmare a verificării de către casele de asigurări de sănătate a faptului că serviciile medicale/medicamentele eliberate se regăsesc în documentele justificative depuse de furnizori în vederea decontării”.

6. La articolul 11, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(3) în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data primirii documentelor prevăzute la alin. (2) şi (22) casa de asigurări de sănătate virează unităţii sanitare publice angajatoare cu care se află în relaţie contractuală pentru furnizare de servicii medicale/a încheiat convenţie pentru decontarea contravalorii reprezentând coplata/contribuţia personală pentru servicii medicale, tratament şi medicaţie acordate personalului contractual angajat, contravaloarea sumelor cuprinse în borderourile centralizatoare, urmând ca acestea să plătească sumele primite angajaţilor săi în baza borderourilor transmise către casa de asigurări de sănătate.”

7. În tot cuprinsul ordinului, sintagma „Ministerul Sănătăţii Publice” se înlocuieşte cu sintagma „Ministerul Sănătăţii”.

8. După anexa nr. 1 se introduce o nouă anexă, anexa nr. 2, al cărei cuprins este prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătăţii,

Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate,

Patriciu-Andrei Achimaş-Cadariu

Vasile Ciurchea

 

ANEXĂ

(Anexa nr. 2 la norme)

 

CONVENŢIE

pentru decontarea contravalorii reprezentând coplata/contribuţia personală pentru servicii medicale, tratament şi medicaţie acordate personalului contractual angajat În unităţi sanitare publice

 

I. Părţile convenţiei

Casa de Asigurări de Sănătate …………………………, cu sediul în municipiul/oraşul …………………………, str. ………………………… nr. ……., judeţul/sectorul …………………………, tel./fax …………………………, reprezentată prin preşedinte-director general …………………………,

şi

Serviciul de Ambulanţă …………………………, reprezentat legal prin …………………………, cu Autorizaţie sanitară de funcţionare nr. ……….. din ……….. având sediul în municipiul/oraşul/comuna …………………………, str. ………………………… nr. ….., bl.  ....., sc. ….., et. ….., ap. ….., judeţul/sectorul …………………………, telefon …………………………, codul unic de înregistrare ………………………… şi contul nr. …………………………, deschis la Trezoreria Statului

II. Obiectul convenţiei

Art. 1. - Obiectul prezentei convenţii îl constituie decontarea contravalorii reprezentând coplata/contribuţia personală pentru servicii medicale, tratament şi medicaţie acordate personalului contractual angajat în unitatea sanitară publică, beneficiar al prevederilor art. 24 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 125/2005, cu modificările şi completările ulterioare.

III. Obligaţiile părţilor

Art. 2. - (1) Obligaţiile serviciilor de ambulanţă judeţene, respectiv ale Serviciului de Ambulanţă Bucureşti - Ilfov:

a) să transmită casei de asigurări de sănătate cu care a încheiat prezenta convenţie, în primele 5 zile lucrătoare ale lunii următoare celei în care au fost depuse facturile la angajator, borderourile însoţite de facturile corespunzătoare;

b) să plătească angajaţilor săi sumele primite de la casa de asigurări de sănătate parte a prezentei convenţii, în baza borderourilor transmise către casa de asigurări de sănătate.

(2) Obligaţiile casei de asigurări de sănătate:

a) să primească documentele justificative depuse de unităţile sanitare angajatoare, parte a prezentei convenţii, în vederea decontării contravalorii reprezentând coplata/contribuţia personală pentru servicii medicale, tratament şi medicaţie acordate personalului contractual angajat;

b) să transmită borderourile centralizatoare spre avizare casei de asigurări de sănătate cu care furnizorii de servicii medicale şi medicamente care au acordat serviciile medicale/medicamentele personalului contractual angajat în unitatea sanitară publică, parte a prezentei convenţii, sunt în relaţii contractuale;

c) să vireze în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data primirii documentelor prevăzute la lit. a) unităţii sanitare publice angajatoare, parte a prezentei convenţii, contravaloarea sumelor cuprinse în borderourile centralizatoare avizate:

d) să ţină evidenţe distincte pentru sumele reprezentând contribuţia personală/coplata pe domenii de asistenţă medicală.

IV. Încetarea convenţiei

Art. 3. - Prezenta convenţie încetează la data la care a intervenit una dintre următoarele situaţii:

a) unitatea sanitară angajatoare parte a prezentei convenţii se mută din raza administrativ-teritorială cu care a încheiat prezenta convenţie;

b) încetarea activităţii unităţii angajatoare parte a prezentei convenţii sau modificarea statutului juridic al acesteia;

c) încetarea definitivă a activităţii casei de asigurări de sănătate;

d) acordul de voinţă al părţilor.

V. Corespondenţa

Art. 4. - (1) Corespondenţa legată de derularea prezentei convenţii se efectuează în scris, prin scrisori recomandate cu confirmare de primire, prin fax sau direct la sediul părţilor.

(2) Fiecare parte din convenţie este obligată ca, în termen de 3 zile din momentul în care intervin modificări ale datelor ce figurează în prezenta convenţie, să notifice celeilalte părţi schimbarea survenită.

VI. Modificarea convenţiei

Art. 5. - (1) în condiţiile apariţiei unor noi acte normative în materie, care intră în vigoare pe durata derulării prezentei convenţii, clauzele contrare se vor modifica şi se vor completa în mod corespunzător.

(2) Ori de câte ori intervin modificări ale elementelor care au stat la baza prezentei convenţii, aceasta se va modifica prin act adiţional.

Prezenta convenţie a fost încheiată astăzi în două exemplare a câte pagini fiecare, câte un exemplar pentru fiecare parte din convenţie.

 

Casa de Asigurări de Sănătate

Serviciul de Ambulanţă

……………………………………

……………………………………

Preşedinte-director general,

Reprezentant legal,

……………………………………

……………………………………

 

ACTE ALE INSTANŢELOR DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV

 

CURTEA DE APEL BUCUREŞTI

SECŢIA A VIII- A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

 

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 1.929

Şedinţa publică din 11 iunie 2013

Dosar nr. 1.183/2/2013

 

Completul compus din:

Preşedinte - Ionel Radu

Grefier - Mariana Dincă

 

Pe rol se află pronunţarea asupra cauzei de contencios administrativ şi fiscal formulate de reclamanta S.C. NIC&GIL IMPEX - S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Transporturilor, Consiliul Concurenţei şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect „anulare act administrativ”.

Dezbaterile asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Consiliul Concurenţei şi asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 28 mai 2013, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când Curtea, pentru a da posibilitate părţilor să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de 4.06.2013. La data de 4.06.2013, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 11.06.2013, când, în aceeaşi compunere, a hotărât următoarele:

CURTEA

Prin Cererea înregistrată cu nr. 1.183/2/2013 reclamanta S.C. NIC&GIL IMPEX - S R L., Ministerul Transporturilor, a solicitat instanţei de contencios administrativ anularea Ordinului ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 1.640 din 8 noiembrie 2012.

În motivarea cererii, reclamanta arată că la data de 31 august 2011 Guvernul României a emis Ordonanţa nr. 27 privind transporturile rutiere, constituind potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) „cadrul general pentru organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere de mărfuri şi persoane pe teritoriul României, precum şi a activităţilor conexe acestora, în condiţii de siguranţă şi calitate, cu respectarea principiilor liberei concurenţe, garantarea accesului liber şi nediscriminatoriu la piaţa transportului rutier, protecţia mediului înconjurător, a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice şi pentru satisfacerea necesităţilor economiei naţionale şi a nevoilor de apărare ale ţării”.

Prin Ordinul ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 980/2011 au fost aprobate Normele metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora, stabilite prin O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere.

La data de 8 noiembrie 2012 ministrul transporturilor şi infrastructurii a emir Ordinul nr. 1.640 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora, stabilite prin Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 980/2011.

Prin acest Ordin al M.T.I. s-au stabilit în anexa nr. 2 criteriile de evaluare a operatorului de transport şi punctajele care se acordă în cazul atribuirii traseelor/curselor interjudeţene. În cadrul acestor criterii s-a prevăzut la pct. 2 că „în funcţie de structura parcului de vehicule utilizat pentru executarea acelei curse sau traseu, se acordă 10 puncte pentru fiecare vehicul aflat în proprietate sau deţinut cu contract de leasing. Vehiculele deţinute cu contract de închiriere nu pot participa la atribuirea traseelor cuprinse în programul de transport interjudeţean”. La pct. 6 s-a prevăzut că: „operatorul de transport rutier va fi depunctat cu un număr de 10 puncte în cazul în care se află sub incidenţa Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare”. La pct. 9 s-a prevăzut că: „operatorul de transport rutier nu poate participa la atribuirea traseelor/curselor interjudeţene, în cazul în care înregistrează obligaţii restante la bugetul centralizat al statului, conform certificatului de atestare fiscală”.

În opinia reclamantei, prevederile citate încalcă dispoziţiile cuprinse în art. 45 şi 53 din Constituţia României, art. 1 şi 23 ale O.G. nr. 27/2011, art. 2 şi art. 9 lit. b din Legea nr. 21/1996, art. 1 şi art. 2 alin. 3 din O.G. nr. 137/2000, Legea nr. 85/2006, Regulamentul Parlamentului European nr. 1.071/2009 şi Legea nr. 94/2000 privind normele de tehnică legislativă, întrucât au o natură discriminatorie ce creează o inechitate între operatorii de transport, fără o justificare legală în totală contradicţie cu scopul şi spiritul legilor mai sus arătate.

În cursul procesului, reclamanta a solicitat introducerea în cauză a pârâţilor Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Consiliul Concurenţei, cerere întemeiată pe prevederile art. 161 din Legea nr. 554/2004.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, arătând că ordinul contestat a fost emis în 2012 şi are ca fundamente juridice art. 6 alin. (2) lit. e), art. 6 alin. (3), art. 24 alin. (5), art. 38, art. 48 alin. (4), art. 57, art. 73 alin. (2) şi art. 89 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, cu respectarea dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 24/2000.

Concret, pârâtul susţine că depunctarea cu un număr de 10 puncte în cazul în care operatorul se află sub incidenţa Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, prevăzută la punctul 6 din anexa II a ordinului contestat, s-a justificat raportat la durata programului de transport care va avea o valabilitate de 74 de luni. Acest aspect implică o mai mare responsabilitate din partea operatorului în vederea asigurării continuităţii efectuării serviciului de transport, iar ipoteza unei astfel de situaţii nu este de natură a-l exclude din competiţie, ci doar de a-l depuncta pentru raţiuni privind oportunitatea demersului administrativ, incenzurabil pe cale judecătorească. Mai mult decât atât, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 95 alin, (3) din Legea nr. 85/2006, planul de reorganizare poate avea o durată de maximum 3 ani, deci cu mult mai mică faţă de durata de valabilitate a programului de transport, motiv pentru care, având în vedere faptul că nu se poate prevedea eficienţa unei astfel de proceduri, existând riscul ca după expirarea termenului de 3 ani societatea respectivă să intre în procedura falimentului, nu pot fi pertinent reţinute în cauză susţinerile reclamantei care apreciază nelegalitatea acestui criteriu prin raportare (a situaţia juridică a societăţilor aflate în procedura falimentului.

În ceea ce priveşte criteriul potrivit căruia vehiculele deţinute în regim de închiriere nu pot participa la atribuirea traseelor, învederăm instanţei de judecată faptul că acesta urmăreşte, ca un prim aspect, continuarea investiţiilor în autovehiculele performante, confortabile şi mai puţin poluante, adaptate condiţiilor existente în România, cu care să se presteze în mod real şi continuu servicii de transport pe care şi le asumă în urma şedinţei de atribuire operatorul de transport declarat câştigător, sens în care s-a eliminat posibilitatea utilizării în cazul transportului de persoane prin servicii regulate a autobuzelor deţinute în temeiul unui contract de închiriere. Un argument în plus în ceea ce priveşte sustenabilitatea acestui criteriu îl reprezintă riscurile şi responsabilităţile bunului închiriat în cadrul contractului de închiriere, în antiteză cu riscurile şi responsabilităţile privind bunul cedat în cadrul contractului de leasing. Dacă în ceea ce priveşte închirierea acestea nu se transferă utilizatorului, ci aparţin proprietarului, nu acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul leasingului, unde se conferă utilizatorului anumite drepturi reale, iar la termenul prevăzut în contract beneficiarul îşi poate manifesta opţiunea de a cumpăra vehiculul respectiv.

În ceea ce priveşte criteriul de evaluare prevăzut la punctul 9 din anexa nr. 2 la ordin, pentru susţinerea legalităţii acestei prevederi învederează că eliminarea operatorului de transport rutier de la atribuirea traseelor judeţene, în cazul în care înregistrează obligaţii restante la bugetul centralizat al statului, conform certificatului de atestare fiscală, urmăreşte reducerea evaziunii fiscale şi a datoriilor pe care operatorii de transport le înregistrează faţă de bugetul consolidat al statului, sens în care se urmăreşte creşterea nivelului de capacitate şi responsabilitate economică şi socială în efectuarea serviciilor de transport şi asigurarea unui mediu concurenţial sănătos.

Un asemenea impediment nu este de natură a afecta libera concurenţă sau accesul liber şi nediscriminatoriu la piaţa transportului rutier, ci, dimpotrivă, promovează astfel de principii, împiedicând participarea acelor agenţi economici care ar putea sau ar încerca să-şi creeze avantaje tehnice sau de altă natură prin neplata obligaţiilor ce le incumbă către bugetul centralizat al statului, în defavoarea concurenţilor care, fiind de bună-credinţă, îşi îndeplinesc astfel de obligaţii la termen şi cu respectarea dispoziţiilor în materie, motiv pentru care nu mai au la dispoziţie aceleaşi resurse ca şi competitorii lor din prima categorie spre a-şi asigura aceleaşi avantaje. În plus, o asemenea restricţie este în interes general, asigurând plata taxelor, impozitelor, contribuţiilor etc. la bugetul general consolidat.

La dosarul cauzei s-au depus ordinul contestat, înscrisurile de la baza acestuia, dovada procedurii prealabile şi alte înscrisuri.

Pârâtul Consiliul Concurenţei a formulat întâmpinare prin care a învederat, în esenţă, că nu se circumscrie subiectelor vizate de art. 161 din Legea nr. 554/2004 şi, prin urmare, nu are legitimare procesuală pasivă, în raport cu susţinerile pârâtului Consiliul Concurenţei, Curtea a apreciat că acesta invocă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, pe care a pus-o în discuţia părţilor în şedinţa publică din 28 mai 2013. Pentru identitate de raţiune, a pus în discuţie şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Examinând cererea de chemare în judecată în raport cu pretenţiile concrete ale reclamantei şi prevederile art. 161 din Legea nr. 554/2004, Curtea constată că pârâţii Consiliul Concurenţei şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nu sunt organisme sociale interesate, în sensul textului legal menţionat, pentru a putea fi chemate în judecată de reclamantă.

Pe de altă parte, Curtea constată că reclamanta nu formulează nicio pretenţie concretă faţă de aceşti doi pârâţi. Aşa fiind, va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, cu toate consecinţele ce decurg de aici.

Pe fondul cauzei, Curtea reţine că prin OMTI nr. 1.640/8.11.2012 au fost modificate şi completate Normele metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora, stabilite prin Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, norme aprobate iniţial prin OMTI nr. 980/2011.

În speţă prezintă relevanţă anexa nr. 2 (anexa nr. 18 la normele metodologice) în care se prevăd criteriile de evaluare a operatorilor de transport şi punctajele ce se acordă în cazul atribuirii traseelor/curselor interjudeţene. Concret, criticile reclamantei privesc pct. 2, pct. 6 şi pct. 9 din anexa nr. 2, care au următorul conţinut:

„2) În funcţie de structura parcului de vehicule utilizat pentru executarea acelei curse sau traseu, se acordă 10 puncte pentru fiecare vehicul aflat în proprietate sau deţinut cu contract de leasing. Vehiculele deţinute cu contract de închiriere nu pot participa la atribuirea traseelor cuprinse în programul de transport interjudeţean.”

„6) Operatorul de transport rutier va fi depunctat cu un număr de 10 puncte în cazul în care se află sub incidenţa Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare.”

„9) Operatorul de transport rutier nu poate participa la atribuirea traseelor/curselor interjudeţene, în cazul în care înregistrează obligaţii restante la bugetul centralizat al statului, conform certificatului de atestare fiscală.”

Curtea mai reţine că, aşa cum reiese din preambulul său, OMTI nr. 1.640/8.11.2012 â fost emis în temeiul prevederilor art. 6 alin. (2) lit. e), art. 6 alin. (3) lit. d), art. 24 alin. (5), art. 38, 42, art. 48 alin. (4), art. 57, art. 73 alin. (2) şi art. 89 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere.

Art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 (actul normativ cu forţă juridică superioară, în baza căruia a fost emis ordinul) are următorul conţinut:

„Art. 1. - (1) Dispoziţiile prezentei ordonanţe constituie cadrul general pentru organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere de mărfuri şi persoane pe teritoriul României, precum şi a activităţilor conexe acestora, în condiţii de siguranţă şi calitate, cu respectarea principiilor liberei concurenţe, garantarea accesului liber şi nediscriminatoriu la piaţa transportului rutier, protecţia mediului înconjurător, a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice şi pentru satisfacerea necesităţilor economiei naţionale şi a nevoilor de apărare ale ţârii.

(2) Prin prezenta ordonanţă se creează cadrul legal general pentru aplicarea directă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condiţiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupaţiei de operator de transport rutier şi de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa transportului rutier internaţional de mărfuri şi ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa internaţională a serviciilor de transport cu autocarul şi autobuzul şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006, denumite în continuare Regulamentul (CE) nr. 1.071/2009, Regulamentul (CE) nr. 1.072/2009, respectiv Regulamentul (CE) nr. 1.073/2009.”

Curtea mai reţine că, potrivit art. 3 alin (2) din Legea nr. 24/2000, normele de tehnică legislativă se aplică în mod corespunzător şi la elaborarea şi adoptarea proiectelor de ordine, instrucţiuni şi de alte acte normative emise de conducătorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate, iar în conformitate cu art. 4 alin. (4) din aceeaşi lege actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă.

Examinate din perspectiva textelor citate, prevederile pct. 2 teza a două şi pct. 6 din anexa nr. 2 la OMTI nr. 1.640/8.11.2012 sunt într-o evidentă contradicţie cu litera şi spiritul actului normativ în temeiul cărora au fost elaborate şi implicit cu normele de drept comunitar pe care acestea din urmă le transpune, aşa cum se va arăta în continuare.

Conform pct. 2 teza a două din anexă, vehiculele deţinute cu contract de închiriere nu pot participa la atribuirea traseelor cuprinse în programul de transport interjudeţean, în timp ce pentru vehiculele deţinute în baza unui contract de leasing se acordă 10 puncte.

Pentru a se vedea dacă diferenţa de tratament între cele două categorii de vehicule este obiectiv justificată este necesar a se analiza regimul juridic definit de contractul de închiriere, în opoziţie cu cel de leasing, conform acelor normative aplicabile.

Astfel, Curtea reţine că, potrivit O.G. nr. 27/2011, defineşte la art. 3 pct. 10 contractul de închiriere de vehicule rutiere ca fiind acel contract încheiat în formă autentică, prin care un locator, persoană fizică sau juridică, transmite, contra cost, dreptul de folosinţă pe perioadă determinată a unuia sau mai multor vehicule, fără conducător auto, către o altă persoană fizică sau juridică, numită locatar.

Pe de altă parte, art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 51/1997 prevede că prin operaţiunea de leasing o parte, denumită locator/finanţator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosinţă asupra unui bun, al cărui proprietar este, celeilalte părţi, denumită locatar/utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăţi periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârşitul perioadei de leasing locatorul/finanţatorul se obligă să respecte dreptul de opţiune al locatarului/utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing fără a schimba natura leasingului ori de a înceta raporturile contractuale.

După cum se observă, nu există nicio diferenţă de regim juridic între cele două categorii de vehicule, în perioada de derulare a contractelor de închiriere şi, respectiv, de leasing, în ce priveşte existenţa şi întinderea dreptului de folosinţă asupra autovehiculului. Prin urmare, Curtea constată că nu există nicio justificare rezonabilă şi obiectivă pentru care vehiculele deţinute cu contract de închiriere să nu participe la atribuirea traseelor cuprinse în programul de transport interjudeţean, spre deosebire de cele deţinute în temeiul unui contract de leasing. Sub acest aspect, Curtea observă că autoritatea pârâtă justifică diferenţa de tratament prin faptul că, dacă, în ceea ce priveşte închirierea, autovehiculele nu se transferă utilizatorului, ci aparţin proprietarului, nu acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul leasingului, unde se conferă utilizatorului anumite drepturi reale, iar la termenul prevăzut în contract beneficiarul îşi poate manifesta opţiunea de a cumpăra vehiculul respectiv. Aceste afirmaţii sunt eronate, întrucât atât locatarul, cât şi utilizatorul beneficiază de acelaşi dezmembrământ al dreptului de proprietate (dreptul de folosinţă) pe toată durata contractului de închiriere şi, respectiv, de leasing. Singura diferenţă există la finalizarea contractelor, însă această diferenţă este nerelevantă sub aspectul acestei analize, întrucât există întotdeauna posibilitatea ca locatarul să cumpere bunul de la locator, după cum există posibilitatea ca la finalul contractului de leasing utilizatorul să nu se prevaleze de dreptul său de a cumpăra bunul.

Cât priveşte prevederile de la pct. 6 din anexă, Curtea observă că Legea nr. 85/2006, la care se face trimitere, prevede două proceduri distincte în cadrul insolvenţei, respectiv reorganizarea judiciară şi falimentul. Or, potrivit art. 3 pct. 24 din lege, procedura generală reprezintă procedura prin care un debitor care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 1 alin. (1), fără a le îndeplini simultan şi pe cele de la art. 1 alin. (2), intră, după perioada de observaţie, succesiv, în procedura de reorganizare judiciară şi în procedura falimentului sau, separat, numai în reorganizare judiciară ori doar în procedura falimentului. Or, fie şi din lectura acestui text se poate desprinde concluzia că aplicarea Legii nr. 85/2006 nu presupune în mod necesar falimentul debitorului, fiind posibil ca în urma reorganizării judiciare să intervină o reabilitare care să permită redresarea activităţii în condiţii de profitabilitate. Prin urmare, aplicarea fără nicio distincţie a prevederilor pct. 6 din anexă, fără niciun suport normativ în O.G. nr. 27/2011, constituie un tratament discriminatoriu al unui agent economic aflat în dificultate financiară (dar căruia nu i s-a aplicat procedura falimentului) în raport cu alţi operatori economici ce nu se află într-o astfel de situaţie. Un atare tratament nu are nicio justificare rezonabilă, deoarece, aşa cum deja s-a arătat, actul normativ cu forţă juridică superioară nu cuprinde nicio prevedere cu privire la această situaţie. În plus, Curtea observă că prevederea criticată instituie în fapt o sancţiune pentru agenţii economici aflaţi în situaţie de insolvenţă, în condiţiile în care însăşi legea privind procedura insolvenţei are ca scop, în primul rând, redresarea agentului economic, iar nu îngrădirea dreptului de a desfăşura activităţi economice profitabile.

Referitor la dispoziţiile pct. 9 din anexa nr. 2, Curtea împărtăşeşte punctul de vedere al autorităţii pârâte, conform căruia eliminarea operatorului de transport rutier de la atribuirea traseelor judeţene, în cazul în care înregistrează obligaţii restante la bugetul centralizat al statului, conform certificatului de atestare fiscală, urmăreşte reducerea evaziunii fiscale şi a datoriilor pe care operatorii de transport le înregistrează faţă de bugetul consolidat al statului. Astfel, dacă în celelalte două cazuri analizate se poate discuta despre situaţii aflate între limite legale, situaţia este cu totul diferită în acest din urmă caz, întrucât achitarea obligaţiilor faţă de bugetul statului este o obligaţie generală a oricărui agent economic, fără discriminare.

Având în vedere toate argumentele expuse, Curtea va admite în parte acţiunea şi pe cale de consecinţă va anula punctul 2 teza a două şi punctul 6 din anexa nr. 2 la Ordinul nr. 1.640/2012, emis de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în Bucureşti, piaţa Walter Mărăcineanu nr. 1-3, sectorul 1, şi Consiliul Concurenţei, cu sediul în Bucureşti, Piaţa Presei Libere nr. 1, sectorul 1, şi respinge acţiunea formulată în contradictoriu cu aceştia.

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta S C. NIC&GIL IMPEX - S.R.L., cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.A. Gabriela Amzar, în Bucureşti, str. Liviu Rebreanu nr. 31, bl. M13, sc. 2, et. 2, ap. 31, sectorul 3, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, cu sediul în Bucureşti, str. Dinicu Golescu nr. 38, sectorul 1.

Anulează punctul 2 teza a două şi punctul 6 din anexa nr. 2 la Ordinul nr. 1.640/2012 emis de pârât.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 11 iunie 2013.

 

PREŞEDINTE

IONEL RADU

Grefier,

Mariana Dincă

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

 

DECIZIA Nr. 160

Şedinţa publică din 21 ianuarie 2015

 

Dosar nr. 1.183/2/2013

 

Preşedinte: Cezar Hîncu - judecător

Zoiţa Milăşan - judecător

Viorica Trestianu - judecător

Simona Savu - magistrat-asistent

 

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Ministerul Transporturilor împotriva Sentinţei civile nr. 1.929 din 11 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII l-a contencios administrativ şi fiscal.

Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 14 ianuarie 2015, iar pronunţarea deciziei s-a amânat la data de 21 ianuarie 2015.

ÎNALTA CURTE,

asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal cu nr. 1.183/2/2013, reclamanta S.C. „Nick & Gil Impex”- S.R.L. În contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a solicitat instanţei să dispună anularea Ordinului nr. 1.640/8 noiembrie 2012 emis de pârât, anexa nr. 2, ce cuprinde criteriile de evaluare ale operatorilor de transport în vederea atribuirii traseelor pentru transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic judeţean, respectiv:

- pct. 2 teza a II-a: „Vehiculele deţinute cu contract de închiriere nu pot participa la atribuirea traseelor cuprinse în programul de transport interjudeţeană;

- pct. 6: „Operatorul de transport rutier va fi depunctat cu un număr de 10 puncte în cazul în care se află sub incidenţa Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare.”;

- pct. 9: „Operatorul de transport rutier nu poate participa la atribuirea traseelor/curselor interjudeţene, în cazul în care înregistrează obligaţii restante la bugetul centralizat al statului, conform certificatului de atestare fiscală “

În motivarea acţiunii reclamanta arată, în esenţă, că dispoziţiile normative a căror anulare se solicită încalcă principiul echităţii, principiul legalităţii, principiul liberei concurenţe şi al garantării accesului liber şi nediscriminatoriu la piaţa transportului rutier.

Ordinul nr. 1.640/2012, emis de ministrul transporturilor şi infrastructurii, încalcă dispoziţiile cuprinse în art. 45 şi 53 din Constituţia României, art. 1 şi 23 din O G. nr. 27/2011, art. 2 şi art. 9 lit. b) din Legea nr. 21/1996, art. 1 şi art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000, Legea nr. 85/2006, Regulamentul Parlamentului European nr. 1.071/2009 şi Legea nr. 94/2000 privind normele de tehnică legislativă.

La data de 26 martie 2013 au formulat cereri de intervenţie accesorie în interesul pârâtului intervenienta S.C. „Nick Touring” - S.R.L. şi intervenienta Gebamby Trans Impex - S.R.L., cereri ce au fost respinse de instanţă prin încheierea din data de 23 aprilie 2013.

Reclamanta S.C. „Nick & Gil Impex” - S.R.L. a formulat, la data de 26 martie 2013, cerere de introducere în cauză a altor subiecţi de drept, respectiv Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Consiliul Concurenţei.

Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 1.929/11 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII l-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Consiliul Concurenţei şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

A fost admisă în parte acţiunea formulată de recurenta S.C. Nick & Gil Impex - S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Transporturilor, fiind anulate pct. 2 teza a două şi pct. 6 din anexa nr. 2 la Ordinul nr. 1.640/2012, emis de pârât.

În motivarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că pârâţii Consiliul Concurenţei şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nu sunt organisme sociale interesate, în sensul dispoziţiilor art. 161 din Legea nr. 554/2004, iar reclamanta nu a formulat nicio pretenţie concretă faţă de aceşti doi pârâţi, astfel că în cauză se impune admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.

Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că prin OMTI nr. 1.640/8.11.2012 au fost modificate şi completate normele metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora, stabilite prin Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, norme aprobate iniţial prin OMTI nr. 980/2011.

Prin anexa nr. 2 se prevăd criteriile de evaluare a operatorilor de transport şi punctajele ce se acordă în cazul atribuirii traseelor/curselor interjudeţene, iar pct. 2, pct. 6 şi pct. 9 din anexa nr. 2 au următorul conţinut:

„2) În funcţie de structura parcului de vehicule utilizat pentru executarea acelei curse sau traseu, se acordă 10 puncte pentru fiecare vehicul aflat în proprietate sau deţinut cu contract de leasing. Vehiculele deţinute cu contract de închiriere nu pot participa la atribuirea traseelor cuprinse în programul de transport interjudeţeană;

„6) Operatorul de transport rutier va fi depunctat cu un număr de 10 puncte în cazul în care se află sub incidenţa Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare.”;

„9) Operatorul de transport rutier nu poate participa la atribuirea traseelor/curselor interjudeţene, în cazul în care înregistrează obligaţii restante la bugetul centralizat al statului, conform certificatului de atestare fiscală.”

Instanţa de fond a reţinut că OMTI nr. 1.640/8.11.2012 a fost emis în temeiul prevederilor art. 6 alin. (2) lit. e), art. 6 alin. (3) lit. d), art. 24 alin. (5), art. 38,42, art. 48 alin. (4), art. 57, art. 73 alin. (2) şi art. 89 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere.

Art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 (actul normativ cu forţă juridică superioară, în baza căruia a fost emis ordinul) are următorul conţinut:

(1) Dispoziţiile prezentei ordonanţe constituie cadrul general pentru organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere de mărfuri şi persoane pe teritoriul României, precum şi a activităţilor conexe acestora, în condiţii de siguranţă şi calitate, cu respectarea principiilor liberei concurenţe, garantarea accesului liber şi nediscriminatoriu la piaţa transportului rutier, protecţia mediului înconjurător, a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice şi pentru satisfacerea necesităţilor economiei naţionale şi a nevoilor de apărare ale ţării.

(2) Prin prezenta ordonanţă se creează cadrul legal general pentru aplicarea directă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condiţiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupaţiei de operator de transport rutier şi de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa transportului rutier internaţional de mărfuri şi ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 ai Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa internaţională a serviciilor de transport cu autocarul şi autobuzul şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006, denumite în continuare Regulamentul (CE) nr. 1.071/2009, Regulamentul (CE) nr. 1.072/2009, respectiv Regulamentul (CE) nr. 1.073/2009.”

Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, normele de tehnică legislativă se aplică în mod corespunzător şi la elaborarea şi adoptarea proiectelor de ordine, instrucţiuni şi de alte acte normative emise de conducătorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate, iar în conformitate cu art. 4 alin. (4) din aceeaşi lege actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă.

În raport cu dispoziţiile legale arătate s-a apreciat că prevederile pct. 2 teza a două şi pct. 6 din anexa nr. 2 la OMTI nr. 1.640/8 11.2012 sunt într-o evidentă contradicţie cu litera şi spiritul actului normativ în temeiul căruia au fost elaborate şi implicit cu normele de drept comunitar pe care acesta din urmă le transpune.

Conform pct. 2 teza a două din anexă, vehiculele deţinute cu contract de închiriere nu pot participa la atribuirea traseelor cuprinse în programul de transport interjudeţean, în timp ce pentru vehiculele deţinute în baza unui contract de leasing se acordă 10 puncte.

Instanţa de fond a reţinut că prevederile O.G. nr. 27/2011, definesc la art. 3 pct. 10 contractul de închiriere de vehicule rutiere ca fiind acel contract încheiat în formă autentică, prin care un locator, persoană fizică sau juridică, transmite, contra cost, dreptul de folosinţă pe perioadă determinată a unuia sau mai multor vehicule către o altă persoană fizică sau juridică, numită locatar.

Art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 51/1997 prevede că prin operaţiunea de leasing o parte, denumită locator/finanţator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosinţă asupra unui bun, al cărui proprietar este, celeilalte părţi, denumită locatar/utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăţi periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârşitul perioadei de leasing locatorul/finanţatorul se obligă să respecte dreptul de opţiune al locatarului/utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing fără a schimba natura leasingului ori de a înceta raporturile contractuale.

Nu există diferenţă de regim juridic între cele două categorii de vehicule în perioada de derulare a contractelor de închiriere şi, respectiv, de leasing în ce priveşte existenţa şi întinderea dreptului de folosinţă asupra autovehiculului şi nu există nicio justificare rezonabilă şi obiectivă pentru care vehiculele deţinute cu contract de închiriere să nu participe la atribuirea traseelor cuprinse în programul de transport interjudeţean, spre deosebire de cele deţinute în temeiul unui contract de leasing. Atât locatarul, cât şi utilizatorul beneficiază de acelaşi dezmembrământ al dreptului de proprietate (dreptul de folosinţă) pe toată durata contractului de închiriere şi, respectiv, de leasing, singura diferenţă existând la finalizarea contractelor, în sensul că beneficiarul poate opta pentru cumpărarea bunului, dar există întotdeauna posibilitatea ca locatarul să cumpere bunul de la locator, după cum există posibilitatea ca la finalul contractului de leasing utilizatorul să nu se prevaleze de dreptul său de a cumpăra bunul.

Cât priveşte prevederile de la pct. 6 din anexă, instanţa de fond a constatat că Legea nr. 85/2006 prevede două proceduri distincte în cadrul insolvenţei, respectiv reorganizarea judiciară şi falimentul. Or, potrivit art. 3 pct. 24 din lege, procedura generală reprezintă procedura prin care un debitor care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 1 alin. (1), fără a le îndeplini simultan şi pe cele de la art. 1 alin. (2), intră, după perioada de observaţie, succesiv, în procedura de reorganizare judiciară şi în procedura falimentului sau, separat, numai în reorganizare judiciară ori doar în procedura falimentului.

Din lectura acestui text se poate desprinde concluzia că aplicarea Legii nr. 85/2006 nu presupune în mod necesar falimentul debitorului, fiind posibil ca în urma reorganizării judiciare să intervină o reabilitare care să permită redresarea activităţii în condiţii de profitabilitate.

Prin urmare, aplicarea fără nicio distincţie a prevederilor pct. 6 din anexă, fără niciun suport normativ în O.G. nr. 27/2011, constituie un tratament discriminatoriu al unui agent economic aflat în dificultate financiară în raport cu alţi operatori economici care nu se află într-o astfel de situaţie.

Un atare tratament nu are nicio justificare rezonabilă, deoarece actul normativ cu forţă juridică superioară nu cuprinde nicio prevedere cu privire la această situaţie.

Prevederea criticată instituie în fapt o sancţiune pentru agenţii economici aflaţi în situaţie de insolvenţă, în condiţiile în care însăşi legea privind procedura insolvenţei are ca scop, în primul rând, redresarea agentului economic, iar nu îngrădirea dreptului de a desfăşura activităţi economice profitabile.

Referitor la dispoziţiile pct. 9 din anexa nr. 2, instanţa a împărtăşit punctul de vedere al autorităţii pârâte, conform căruia eliminarea operatorului de transport rutier de la atribuirea traseelor judeţene, în cazul în care înregistrează obligaţii restante la bugetul centralizat al statului, conform certificatului de atestare fiscală, urmăreşte reducerea evaziunii fiscale şi a datoriilor pe care operatorii de transport le înregistrează faţă de bugetul consolidat al statului, iar achitarea obligaţiilor faţă de bugetul statului este o obligaţie generală a oricărui agent economic, fără discriminare. Ca urmare, instanţa de fond a admis în parte acţiunea şi a dispus anularea punctelor 2 şi 6 din anexa nr. 2 la Ordinul nr. 1.640/2012 emis de ministrul transporturilor.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 1.929 din 11 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII l-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Transporturilor, prin care solicită modificarea sentinţei recurate în sensul respingerii acţiunii ca nefondate.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, recurentul arată că hotărârea a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, Ordinul nr. 1.640/2012 fiind emis cu respectarea dispoziţiilor O.G. nr. 27/2011 privind transportul rutier şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.

Criteriile de evaluare a operatorilor de transport şi punctajele care se acordă în cazul atribuirii traseelor curselor interjudeţene au fost stabilite în baza actului normativ cu forţă juridică superioară, respectând astfel dispoziţiile art. 6 alin. (2) lit. e), art. 6 alin. (3) lit. b), art. 38, art. 42 lit. a), art. 57 alin. (2) şi art. 89 alin. (1) din O.G. nr. 27/2011.

În mod greşit a reţinut instanţa de fond că reglementările cuprinse în criteriile de evaluare contestate sunt în contradicţie cu litera şi spiritul actului normativ în temeiul căruia au fost elaborate.

Depunctarea cu un număr de 10 puncte în cazul operatorilor aflaţi în procedura prevăzută de Legea nr. 86/2006, măsură prevăzuta la pct. 6 din anexa nr. II a ordinului, este justificată de durata licenţei de transport, cu o valabilitate de 72 luni, aspect ce implică o mare responsabilitate din partea operatorilor de transport.

Inclusiv din punctul de vedere al Consiliului Concurenţei, reglementările cuprinse în criteriile de evaluare prevăzute la pct. 6 din anexa nr. II la Ordinul nr. 1.640/2012 nu sunt de natură a afecta libera concurenţă.

Trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 95 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, conform cărora planul de reorganizare poate avea o durată de maximum 3 ani, cu mult mai mică decât durata de valabilitate a licenţei de transport, existând riscul ca după perioada de 3 ani societatea respectivă să intre în faliment.

Criteriile de evaluare şi punctajele acordate se aplică în mod cumulativ tuturor operatorilor participanţi la şedinţele de atribuire, motiv pentru care, chiar dacă reclamanta nu s-ar fi aflat în procedura insolvenţei, acest fapt nu i-ar fi garantat adjudecarea traseelor.

În ceea ce priveşte criteriul prevăzut la pct. 2 teza a II-a din anexa nr. II la ordin, trebuia reţinut faptul că prin acesta se urmăreşte continuarea investiţiilor în autovehicule cu care să se presteze în mod real şi continuu serviciile de transport asumate.

Riscurile bunului închiriat în cadrul contractului de închiriere nu se transmit utilizatorului, ci aparţin proprietarului, dar în cazul contractului de leasing se conferă utilizatorului anumite drepturi, iar la termenul stabilit în contract îşi poate manifesta opţiunea de a cumpăra vehiculul respectiv.

Reglementările ce vizează criteriile de evaluare a operatorilor de transport şi punctajele acordate au fost emise în vederea menţinerii şi stabilirii unui mediu concurenţial real, fiind aplicabile tuturor operatorilor de transport rutier care doresc să participe la şedinţele de atribuire a noului program.

Reglementările contestate nu sunt de natură a afecta libera concurenţă sau accesul liber şi nediscriminatoriu la piaţa transportului rutier, scopul criteriilor fiind acela de a asigura siguranţa circulaţiei rutiere şi a serviciilor prestate.

Intimatul Consiliul Concurenţei a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale pasive, arătând că în mod corect instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a formulat nicio pretenţie în raport cu Consiliul, ordinul a cărui anulare se solicită fiind emis de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii.

Reclamanta S.C. Nick & Gil Impex - S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat, arătând că dispoziţiile Ordinului ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 1.640/2012, respectiv anexa nr. II pct. 2 şi pct. 6, contravin literei şi spiritului O.G. nr. 27/2011.

În recurs, au formulat cereri de intervenţie accesorie în interesul recurentului Ministerul Transporturilor intervenienţii: S.C. „C & I Grup Internaţional” - S.R.L., S.C. „Nick Touring” - S.R.L., S.C. „Doutex Corn” - S.R.L., „S.C. Edy Car - S.R.L., S.C. „Nicolescu Trans” - S.R.L., S.C. „Nana” - S.R.L., Confederaţia Operatorilor şi Transportatorilor Autorizaţi din România, cereri ce au fost admise în principiu în şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2014.

Toate intervenientele au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

Recurentul Ministerul Transporturilor, prin notele scrise depuse la dosar la data de 13 ianuarie 2015 (fila 103 voi. 2 recurs), a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte pct. 6 din anexa nr. 2 la Ordinul nr. 1.640/2012, având în vedere că prin Sentinţa civilă nr. 192/2013 a Curţii de Apel Galaţi s-a admis cererea vizând anularea punctului 6 din anexa nr. 2.

Această excepţie a fost respinsă ca nefondată în şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2015, având în vedere că în cauză nu sunt îndeplinite, cumulativ, dispoziţiile art. 163 din Codul de procedură civilă pentru a se putea reţine autoritatea de lucru judecat.

După admiterea în principiu a cererilor de intervenţie accesorie, a fost pusă în discuţia părţilor excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de intervenienţii S.C. „Nick Touring” - S.R.L. şi Confederaţia Operatorilor şi Transportatorilor Autorizaţi din România, excepţie ce urmează a fi respinsă, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 163 din Codul de procedură civilă, în sensul că nu există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză. Ambele interveniente, prin precizările formulate, au arătat că excepţia autorităţii de lucru judecat vizează pct. 6 din anexa nr. 2 la Ordinul ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 1.640/2012 în raport cu Sentinţa civilă nr. 192/2013 a Curţii de Apel Galaţi pronunţată în Dosarul nr. 527/44/2013, prin raportare la obiectul acţiunii din prezenta cauză,

Analizând existenţa identităţii celor trei elemente, între hotărârea dată şi cea care urmează, respectiv identitatea de obiect (eadem res), identitatea de cauză (eadem cauza) şi identitatea de părţi (eadem conditio personarum), se constată că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiţii pentru a se putea admite excepţia invocată.

În ceea ce priveşte identitatea de obiect, este adevărat că prin ambele acţiuni s-a solicitat anularea pct. 6 din anexa nr. 2 a Ordinului ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 1.640/2013, dar cauza invocată este diferită, regula generală fiind aceea că identitatea de cauză implică existenţa unei identităţi de fapte şi de reguli de drept aplicabile acestor fapte.

O altă condiţie a autorităţii lucrului judecat este „aceleaşi părţi şi aceeaşi calitate”. Aceasta se explică prin aceea că hotărârile judecătoreşti nu produc efecte decât între părţile litigante conform principiului „res inter alios indicata allies neque nocere neque prodesse potest. Aşadar, autoritatea lucrului judecat a hotărârii judecătoreşti îşi produce efectul doar între părţile litigante, ea neputând să creeze situaţii avantajoase pentru alte părţi sau să dăuneze acestora.

Ca urmare, pentru considerentele expuse, va fi respinsă ca nefondată excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de intervenientele Confederaţia Operatorilor şi Transportatorilor Autorizaţi din România şi S.C. Nick Touring - S.R.L.

Hotărârea instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată în raport cu criticile formulate, ţinând cont de limitele învestirii, se constată că recursul este nefondat.

Instanţa de fond a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. Nick & Gil Impex şi a dispus anularea pct. 2 teza a două şi pct. 6 din anexa nr. 2 la Ordinul nr. 1.640/2012, emis de pârât.

Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere constituie, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. 1 din actul normativ menţionat, „cadrul general pentru organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere de mărfuri şi persoane pe teritoriul României, precum şi a activităţilor conexe acestora, în condiţii de siguranţă şi calitate, cu respectarea principiilor liberei concurenţe, garantarea accesului liber şi nediscriminatoriu la piaţa transportului rutier, protecţia mediului înconjurător, a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice...”

Prin Ordinul ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 980/2011 au fost aprobate Normele metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea şi efectuarea transportului rutier, stabilite prin O G. nr. 27/2011.

Ulterior, a fost emis Ordinul nr. 1.640/8 noiembrie 2012 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora, stabilite prin O.G. nr. 27/2011 privind transportul rutier, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 980/2011.

Prin anexa nr. 2 la Ordinul nr. 1.640/2012 au fost stabilite criteriile de evaluare a operatorilor de transport şi punctajele care se acordă în cazul atribuirii traseelor/curselor interjudeţene.

La pct. 2 alin. 1 din anexa nr. 2 s-a stabilit că „în funcţie de structura parcului de vehicule utilizate pentru executarea acelei curse sau traseu, se acordă 10 puncte pentru fiecare vehicul aflat în proprietate sau deţinut cu contract de leasing”, iar la pct. 2 alin. 2 s-a stabilit că „Vehiculele deţinute cu contract de închiriere nu pot participa la atribuirea traseelor cuprinse în programul de transport judeţean”.

Pornind de la caracterele juridice ale contractului de leasing reglementat de O.G. nr. 51/1995 în comparaţie cu caracterele juridice ale contractului de închiriere, definit la art. 3 pct. 10 din O.G. nr. 27/2011, instanţa de fond în mod corect a stabilit că nu există diferenţe de regim juridic, având în vedere că prin ambele categorii de contracte se transmite doar folosinţa bunului pe o perioadă determinată.

Ca urmare, nu se justifică obiectiv şi rezonabil interdicţia prevăzută la pct. 2 alin. 2 din anexa 2 din Ordinul nr. 1.640/2012, în sensul că „vehiculele deţinute cu contract de închiriere nu pot participa la atribuirea traseelor cuprinse în programul de transport judeţean”, în condiţiile în care la pct. 2 alin. 1 din acelaşi act normativ se stabileşte un alt regim pentru vehiculele deţinute cu contract de leasing.

Recurenta, prin motivele de recurs, justifică diferenţa de tratament aplicată pentru vehiculele deţinute prin contracte de leasing comparativ cu vehiculele deţinute prin contractul de închiriere prin scopul urmărit, respectiv continuarea investiţiilor în autovehicule performante, confortabile şi mai puţin poluante, justificare ce nu are un suport legal în condiţiile în care în anexa nr. 2 sunt stabilite alte criterii care diferenţiază operatorii în raport cu gradul de confort al vehiculelor, cu performanţele şi cu gradul de poluare (pct. 3-5 din anexa nr. 2).

Tratamentul diferenţiat, stabilit prin criteriile de calificare de la pct. 2 din anexa nr. 2 din Ordinul nr. 1.640/2012, nu este justificat de un scop obiectiv şi rezonabil care să justifice diferenţele de tratament juridic aplicabil pentru vehiculele deţinute cu contract de închiriere în comparaţie cu cele deţinute prin contract de leasing, prin ambele contracte transmiţându-se pentru o perioadă determinată doar dreptul de folosinţă.

La pct. 6 din anexa nr. 2 la OMTI nr. 1.640/2012 s-a stabilit că „Operatorul de transport rutier va fi depunctat cu un număr de 10 puncte în cazul în care se află sub incidenţa Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei”.

Procedura insolvenţei constituie un ansamblu de norme juridice prin care se urmăreşte obţinerea fondurilor băneşti pentru plata datoriilor debitorului aflat în dificultate faţă de creditorii săi, prin reorganizare judiciară bazată pe un plan de reorganizare sau prin faliment.

Procedura insolvenţei are un caracter de remediu sau, după caz, de executare silită, având ca scop acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă, scop ce se realizează fie prin procedura reorganizării judiciare, fie prin procedura insolvenţei.

Reorganizarea judiciară reprezintă un remediu pentru activitatea debitorului, pe când procedura falimentului constituie un instrument de executare silită asupra averii debitorului.

Prin prevederile stabilite la pct. 6 din anexa nr. 2 la Ordinul ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 1.640/2012 se instituie o sancţiune pentru operatorii economici aflaţi în procedura insolvenţei, aspect reţinut corect de instanţa de fond, în condiţiile în care O.G. nr. 27/2011 nu prevede o astfel de sancţiune, iar scopul reorganizării judiciare reprezintă un remediu pentru activitatea debitorului.

Prin Legea nr. 85/2006 sunt reglementate două proceduri, respectiv procedura generală care se aplică categoriilor de persoane prevăzute de art. 1 alin. 1 din lege, fiind supuse, după perioada de observaţie, „fie succesiv, procedurii de reorganizare judiciară şi procedurii falimentului, fie separat, numai procedurii reorganizării judiciare ori procedurii falimentului”, şi procedura simplificată aplicabilă categoriilor de persoane prevăzute de art. 1 alin. 2 din lege, „aceste persoane fiind supuse direct procedurii falimentului”.

Depunctarea operatorului de transport rutier cu un număr de 10 puncte în cazul în care se află sub incidenţa Legii nr. 85/2006, fără a se diferenţia în ce stadiu al procedurii insolvenţei pot fi aplicate astfel de criterii şi fără o justificare rezonabilă a diferenţelor de tratament, cu atât mai mult cu cât O.G. nr. 27/2011 nu prevede dispoziţii cu privire la agenţii economici aflaţi în insolvenţă, sunt criterii discriminatorii şi fără suport normativ, aspect reţinut corect de prima instanţă.

Critica recurentei în sensul ca planul de reorganizare poate avea o perioadă de maximum 3 ani, cu mult mai mică decât durata de valabilitate a licenţei de transport, nu are un suport legal şi o justificare rezonabilă, având în vedere că pe perioada de valabilitate a licenţelor orice titular poate să intre în incapacitate de plată şi, deci, în procedura insolvenţei.

Atât recurentul, cât şi intervenienţii fac referire la Regulamentul CE nr. 1.071/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condiţiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupaţiei de transportator rutier şi de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, respectiv a dispoziţiilor art. 3 privind cerinţele pentru a exercita ocupaţia de transportator rutier, arătând că reclamanta aflată în procedura insolvenţei nu se bucură de o bună reputaţie conform cerinţei impuse de art. 3 lit. b, dar omite dispoziţiile art. 3 alin. 2 din acelaşi regulament care stabilesc că statele membre pot decide să impună cerinţe suplimentare, care trebuie să fie proporţionale şi nediscriminatorii, pe care întreprinderile trebuie să le îndeplinească pentru a exercita ocupaţia de transportator rutier.

Depunctarea operatorilor aflaţi în insolvenţă cu 10 puncte este o sancţiune discriminatorie şi fără un suport normativ, în O.G. nr. 27/2011 nefiind prevăzute dispoziţii pentru o astfel de situaţie.

Faţă de considerentele expuse, se constată că motivele de recurs formulate de Ministerul Transporturilor nu pot fi reţinute, hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică.

Având în vedere că recursul recurentului Ministerul Transporturilor va fi respins ca nefondat în raport cu dispoziţiile art. 312 din Codul de procedură civilă raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, vor fi respinse şi cererile de intervenţie accesorie formulate în interesul recurentului-pârât Ministerul Transporturilor de S.C. „Duotex Com” - S.R.L., S.C. „Nick Touring” - S.R.L., S.C. „Edy Car” - S.R.L., S.C. Nana - S.R.L., S.C. „Nicolescu Trans” - S.R.L., Confederaţia Operatorilor şi Transportatorilor Autorizaţi din România şi S.C. „C&I Grup International” - S.R.L., fără a fi necesară analiza separată a motivelor de recurs formulate de intervenientele accesorii. De asemenea, va fi respinsă şi excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de intervenientele Confederaţia Operatorilor şi Transportatorilor Autorizaţi din România şi S.C. „Nick Touring” - S.R.L., pentru considerentele expuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de intervenientele Confederaţia Operatorilor şi Transportatorilor Autorizaţi din România şi S.C. „Nick Touring” - S.R.L.

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Transporturilor împotriva Sentinţei civile nr. 1.929 din 11 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge cererile de intervenţie accesorie formulate în interesul recurentului-pârât Ministerul Transporturilor de S.C. „Duotex Corn” - S.R.L., S.C. „Nick Touring” - S.R.L., S.C. „Edy Car” - S.R.L., S.C. Nana - S R L., S C. „Nicolescu Trans” - S.R.L., Confederaţia Operatorilor şi Transportatorilor Autorizaţi din România şi S.C. „C&I Grup International - S.R.L. Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 ianuarie 2015.

 

Judecător,

Judecător,

Judecător,

C. Hîncu

Z. Milăşan

V. Trestianu

 

 

 

 

Magistrat-asistent,

 

 

S. Savu

 

 

ACTE ALE PARTIDELOR POLITICE

 

CUANTUMUL TOTAL

al sumelor provenite din finanţările private ale partidelor politice în anul 2015, conform Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale - Asociaţia Forumul Democrat al Germanilor din Brad

 

Asociaţia Forumul Democrat al Germanilor din Brad, judeţul Hunedoara

Cuantumul total al veniturilor din cotizaţii obţinute în anul 2015

Total lei 720,00

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.